CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi,romanii

Românii din Ungaria

Familia Sina, Atanasiu Grabovsky, Emanoil Gojdu, Dimitrie Nedelcu, Constantin Pomut… doar cativa dintr-o pleiada de romani din Ungaria, care au contribuit esential la pastrarea si afirmarea constiintei romanesti.

Mandri de originea lor, romanii si aromanii din Ungaria, atat inainte, cat si dupa dualism, au actionat – intr-un climat de profunda ostilitate – cu consecventa pentru afirmarea identitatii si culturii neamului lor.

Prosperitatea financiara de care s-au bucurat unii dintre ei, le-a permis sa sustina material diferite actiuni si manifestari culturale romanesti din Ungaria, sa sutina material studentii romani din Transilvania, Banat si Maramures aflati la studii la Pesta, dar in acelasi timp sa sutina material si diverse initiative care s-au finalizat prin intemeierea unor institutii reprezentative ale statului maghiar, precum Academia Maghiara, Academia Comerciala sau Teatrul National Maghiar.

La concurenta cu Rothschild

Una dintre cele mai bogate familii din Ungaria, dar si din Europa la un moment dat, a ajuns sa fie in secolul al XIX-lea, familia Sina. Aceasta familie de aromani, originara din Moscople, prin cei trei reprezentanti ai ei, a contribuit in mod esential la sustinerea si afirmarea miscarii culturale romanesti din Ungaria, dar si la sustinerea bisericii ortodoxe din aceasta tara. Nascut in 1753, Simeon Sina, a detinut a doua banca ca importanta din Austria dupa banca familiei Rothschild.

Fiul sau, Gheorghe Simeon Sina (1782-1856), a condus banca intemeiata de tatal sau, cu aceeasi pricepere, mai mult chiar a investit o parte importanta din profit in achizitionarea de proprietati in Ungaria, Transilvania, Croatia si Tara Romaneasca.

Devenit baron in 1822, Gheorghe Simeon Sina a fost alaturi de contele Széchenyi István atat in demersurile verbale, cat mai ales in cele materiale pentru ridicarea „Podului cu lanturi” de peste Dunare.

De fapt, ei doi au fost cei care au contribuit cu cele mai mari sume de bani pentru ridicarea acestei importante capodopere arhitecturale, dar si de utilitate publica. Cel de-al treilea membru al familiei, Simeon Gheorghe Sina (1810-1876), a fost unul dintre cei care a realizat una dintre cele mai mari averi din Europa timpului sau.

Din acest motiv, dar si pentru a-si putea sustine conationalii romani, a facut importante donatii si pentru infiintarea unor institutii ale statului maghiar, precum Societatea maghiara de asigurare, Creditul agrar din Ungaria, Academia Comerciala, Teatrul National Maghiar, si in mod deosebit, Academia Maghiara.

Un mare colectionar de manuscrise aromane…
 
 Atanasiu Grabovsky a fost o importanta personalitate a coloniei romanesti din Pesta. Prosperitatea materiala de care se bucura, i-a permis sa colectioneze manuscrise aromane. Mai tarziu, o buna parte dintre aceste manuscrise stranse intr-o viata de om, aveau sa ajunga in rafturile Bibliotecii Academiei Romane. In acelasi timp, Grabovsky a oferit suportul material necesar pentru tiparirea de carti romanesti la Tipografia din Buda, carti destinate conationalilor sai din Ungaria.
Om cu gusturi rafinate, Atanasiu Grabovsky a sustinut financiar, pana la sfarsitul vietii sale, un select salon literar pentru membrii coloniei romanesti din Pesta. In mod deosebit, ideile scolii Ardelene erau atunci cele care animau discutiile ce se purtau in acel salon ce era frecventat si de Petru Maior, Samuil Micu Clain, Damaschin Bojinca, Eftimie Murgu si multi altii.
… Si un reformator al dreptului penal maghiar
 
Nascut la Oradea, in anul 1802, Emanoil Gojdu, renumit avocat al acelui timp, este considerat a fi un adevarat reformator al dreptului penal maghiar. A fost prefect de Lugoj si membru al Casei Magnatilor. Multele sale donatii financiare, au permis sustinerea de care aveau nevoie bisericile romanesti din Ungaria, dar si a culturii, a publicatiilor si scolilor romanesti din aceasta tara. Casa i-a fost mereu deschisa studentilor romani aflati la Pesta, la studii, atat inainte de 1848, cat si dupa acel an.
A infiintat o fundatie care, dupa moartea sa, mai bine de 50 de ani, a continuat acordarea de burse de studiu romanilor cu posibilitati reduse, astfel incat acestia sa poata studia in Ungaria. Printre zecile de tineri romani care au beneficiat de bursele Gojdu, putem sa-i remarcam pe Traian Vuia, Victor Babes … sau Petru Groza. Problema patrimomiului Fundatiei Gojdu, nu e inca – condamnabil fapt – lamurita pe deplin nici astazi. Compromisurile politice ale unor guverne care s-au succedat la carma Romaniei dupa 1989, au impiedicat acest lucru. Insa aceasta e o alta poveste … care va trebui si ea spusa candva.
 
Intemeietori de scoala medicala
 
Nascut la Lugoj, in 1812, Dimitrie Nedelcu (decedat in 1882), a studiat medicina la Pesta si s-a specializat in stomatologie – o specializare noua pe atunci – la Viena, cu profesorul Gheorghe Garabelli. Intors in 1844 la Pesta, Nedelcu a devenit un cunoscut si recunoscut practician al stomatologiei, cu o selecta clientela. In acelasi an, a devenit si primul profesor al catedrei de stomatologie infiintata in cadrul Facultatii de medicina din Pesta. Un alt medic roman recunoscut in capitala Ungariei, a fost Constantin Pomut (1815 – 1883), fratele lui George Pomut, cel ce avea sa ajunga, dupa razboiul de secesiune, general in armata americana, dar si un cunoscut diplomat caruia SUA ii datoreaza cumpararea de la rusi a statului Alaska.
Constantin Pomut a studiat medicina la Pesta si Viena. La Viena s-a specializat in psihiatrie facandu-si practica medicala in cunoscutul spital de boli nervoase Navreturn. Intors in capitala Ungariei in 1847, a fost numit titular al catedrei de psihiatrie, atunci infiintate, in cadrul Facultatii de medicina din Pesta. In 1854, a fost numit medic primar al Banatului, ramanand in continuare si profesor la Pesta. Printre multe alte demnitati pe care le-a onorat cu profesionalism au fost si cele de consilier medical la cancelaria Curtii din Viena, precum si cea de membru al Colegiului doctorilor facultatii medicale din Viena. Imediat dupa dualism, in 1867, s-a pensionat si s-a retras la Ucea de Jos, langa Fagaras, loc unde dealtfel odihneste fiind ingropat in curtea bisericii din localitate.

 

de Nicolae Balint

sursa: http://www.clipa.com

17/04/2015 Posted by | DIVERSE | | Lasă un comentariu

O ISTORIE A ZILEI DE 17 APRILIE. VIDEO

 

 

 

 

 

 17 aprilie,  ISTORICUL  ZILEI

 

 

 

 

 

 

 

 

 

69: După Prima Bătălie de la Bedriacum,  Aulus Vitellius Germanicus devine imparat al Romei.

A domnit din 17 aprilie 69 până în 22 decembrie 69,fiind unul dintre împărații aparținând Anului celor patru împărați.

 

 

 

 

 

 

 

A fost un apropiat al împăraților Caligula, Claudius și Nero, consul în anul 48, guvernator (proconsul) al Africii in anul 61 si este numit de Galba, în decembrie 68, guvernator al Germaniei Inferior.

Proclamat împărat de legiunile din provinciile revoltate împotriva lui Galba (1 ianuarie 69), Vitellius își trimite trupele în Italia si il invinge pe Otho (proclamat împărat si el la 15 ianuarie 69 dupa asasinarea lui Galba, de legiunile dunarene si asiatice).Patru zile mai târziu,Vitellius a fost recunoscut împărat și de către Senat.

După proclamarea ca împărat a lui Vespasian, la 1 iulie 69, de către legiunile din Orient, depășit de evenimente, Vitellius rămâne inactiv la Roma.

Legiunile trimise de Vespasian, obțin la 24 octombrie o victorie categorică la Cremona. Este ucis de fortele lui Vespasian la 20 decembrie 69,in timpul luptelor de stradă pentru cucerirea Romei.

 

 

 

 

 

 485: A murit filosoful  neoplatonist grec Proclus (n.  8 februarie 411),unul dintre ultimii mari filosofi clasici.

Majoritatea operelor sale reprezintă comentarii asupra dialogurilor lui Platon, printre aceste dialoguri enumerându-se autor ca : Parmenides, Republica, Timaeus.

Proclus a scris și un comentariu asupra Elementelor lui Euclid.

 

 

 

 

  1080: Moare regele Danemarcei Harald al III-lea și este succedat de Knut al IV-lea, care mai târziu va deveni primul danez canonizat.

 

 

 

 

 

 1524 : Exploratorul Giovanni dea Varranzzano , aflat in serviciul Frantei, a ajuns în golful New York.

 

 

 

Giovanni dea Varranzzano (c.1485 – c.1528)

 

A fost primul european care a  explorat   coasta Americii de Nord, între actuala Carolina de Nord si Terra Nova, inclusiv golful New York. 

 

 

 

 

1647: Moare cronicarul moldovean Grigore Ureche (n. 1590).

   Grigore Ureche a  studiat la şcoala iezuită de la Lvov si a învăţat latina, polona, slavona şi greaca. Mare spătar (1634—1643), apoi mare vornic (1643—1646).

 

 

Grigore Ureche, cronicar al Moldovei

 

 

 

Cronica sa, „Letopiseţul Ţării Moldovei”e cea mai veche scriere din Moldova în limba romană si descrie istoria Moldovei din 1359-1594.

Cronica a ajuns pînă la noi prin nişte interpolări ale călugărilor pisari: Simion Dascălul, Misail Călugărul şi Axinte Uricariul.

 

 

 

 

1790: A incetat din viata Benjamin Franklin.

 

 

 

 

 

S-a nascut la Boston in 1706 si a fost una dintre cele mai cunoscute personalități din istoria Statelor Unite, unul din asa numitii Parinti Fondatori ai acestei tari, diplomat, om de stiință, inventator, filozof, profesor și om politic.
A organizat prima bibliotecă din America, a inventatat multe lucruri indispensabile si in zilele noastre cum ar fi ochelarii bifocali și paratrăsnetul,fiind unul din pionierii studierii electricitatii.
Franklin a fost cel care i-a convins pe englezi să retragă “Legea timbrului” si i-a convins pe francezi să intervină în Războiul de Independență al Statelor Unite de partea coloniilor rasculate.

În Statele Unite, a fost unul din semnatarii de frunte ai Declarației de Independență a Uniunii și al Constituției americane.

 

 

1813: Este inaugurată eparhia Chişinăului şi a Hotinului în Basarabia ţaristă.

 

 

1822: Delegaţiile marii boierimi muntene şi moldovene sosesc la Constantinopol pentru a prezenta revendicările clasei dominante din ţările române.
La 17 aprilie 1822 delegaţiile marii boierimi muntene (şapte boieri) şi moldovene (şase boieri) sosesc la Constantinopol (astăzi Istanbul) pentru a prezenta revendicările clasei dominante din ţările române. Acestea erau:

-restabilirea domniilor pămîntene;
-consolidarea privilegiilor boierimii prin concentrarea puterii în mîinile unui grup restrîns de mari boieri;
-excluderea grecilor din funcţiile civile şi ecleziastice;
-dreptul exclusiv pentru pîmînteni de a ocupa slujbe publice;
-introducerea unor reforme progresiste etc.
Domniile pămîntene au fost ulterior restabilite prin numrea de către Poartă, la 1 iulie 1822 a domnitorilor: Ioan (Ioniţă) Sturdza în Moldova şi Grigore Ghica în Muntenia.

 

 

1876: La Bolgrad, gubernia Basarabia, apare ziarul Bălgradski glas. Ziarul a fost editat pînă la 27 august 1877.

 

 

1880: În România este aprobată legea privind înfiinţarea băncii de scont şi emisiune – Banca Naţională a României, cu un capital de 12 000 000 lei.

Primul director a fost Teodor Mehedinţeanu, urmat apoi de Eugeniu Carada.

 

 

1894: S-a nascut Nikita Hrușciov, conducătorul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (d. 1971).

 

 

1895: S-a nascut, poetul, prozatorul si traducatorul Ion Vinea.

 

 

 

1896: A murit la Craiova, Traian Rafael Radu Demetrescu, poet, prozator si publicist. (n. 1866).

 

 

1897: Thornton Wilder, scriitor american, laureat al premiului Pulitzer pe anul 1926 (d. 1975)

 

 

1907: In urma fuzionarii principalelor grupari conservatoare Petre P. Carp a devenit seful Partidului Conservator.

 

1901: Statul român cedează Academiei Române colecţiile Bibliotecii Centrale din Bucureşti.

 

 

 

1917: În cadrul administraţiei guberniale de zemstvă a Basarabiei, s-a format Comisiunea şcolară moldovenească pentru întocmirea unui plan de naţionalizare a învăţămîntului.

 

1918: S-a infiintat, la Paris, Comitetul National al Romanilor din Transilvania si Bucovina, sub presedintia lui Traian Vuia, apoi a dr. Ioan Cantacuzino; a militat pentru independenta Transilvaniei si unirea acesteia cu Romania; (7/30 aprilie).

 

 

 

 

 

 

 

1920: Congresul Partidului Poporului din România, intrunit in zilele de 16-17 aprilie condus de Alexandru Averescu, aceptat fuzionarea cu gruparea lui Sergiu Niţă a Ligii Poporului din Basarabia , ceea ce a permis extinderea Partidului Poporului în Basarabia.

Noul partid a avut de înfruntat în Basarabia opoziţia Partidului Ţărănesc, cel mai popular partid din Basarabia la acel moment.Trebuie menţionat că Congresul Partidului Poporului din România a fost constituit la 3 aprilie 1918 (16 aprilie 1918, stil nou) la Iaşi in România.

 

 

 

 

1924: Au luat fiinta studiourile cinematografice americane Metro Goldwin Mayer.

 

1931: La Calcutta in India are loc un accident aviatic in urma caruia aviatorul Radu Beller moare, iar principele G.V. Bibescu este grav ranit.

 

 

1941: Iugoslavia a capitulat, in timpul  celui de-al doilea razboi mondial, in urma invaziei Germaniei naziste aliate cu fortele Italiei lui Mussolini.

 

 

1942: A murit Jean Baptiste Perrin, fizician francez, laureat al Premiul Nobel; (n. 1870).

 

 

1945: Moare Ion Pillat, poet si eseist, laureat al Premiului National pentru Literatura pe anul 1936, membru al Academiei Romane. (n. 1891).

 

 

1945: A murit poetul si prozatorul Mircea Streinul; (n. 1910).

 

 

1947: S-a infiintat Filarmonica de Stat “Oltenia” din Craiova.

 

 

 

 

1954: A fost executat în închisoarea Jilava, după un simulacru de proces pus la cale de liderul comunist Gheorghiu Dej si camarila sa , Lucretiu Patrascanu , unul din liderii PCR, participant de seamă la înfăptuirea actului de la 23 august 1944 , jurist, sociolog și publicist, profesor la Universitatea Bucuresti , ministru al Justiției între 1944 – 1948.

 

 

 

1964: Geraldine Mock a devenit prima femeie din lume care a zburat singura in jurul lumii.

 

 

1964: Compania Ford lanseza la Targul Mondial de la New York,celebrul autoturism Ford Mustang.

 

 

 

1964: A murit marele actor roman  George Vraca. (n. 1896).

 

 

1969: Urmare a invaziei unor tari din Pactul de la Varsovia in Cehoslovacia, Alexander Dubček, parintele “Primaverii de la Praga”, a fost inlocuit la ordinul Moscovei din functia de prim–secretar al CC al PC din Cehoslovacia, de  Gustav Husak.

 

 

Foto: Alexander Dubcek

 

 

 

1969: Shirhan Sirhan este condamnat pentru asasinarea lui Robert F. Kennedy.

Sirhan Sirhan s-a nascut in 1944 in Ierusalim, intr-o familie de crestini maroniti, dar el si-a schimbat religia.

 

 


Familia sa a sosit in California cu viza de refugiati.

 

In seara de 5 iunie Sirhan l-a asasinat pe Robert Francis Kennedy in timp ce acesta participa la o intrunire electorala, motivandu-si crima pe faptul ca acesta si-ar fi declarat sustinerea pentru Israel, in timpul razboiului de sase zile din iunie 1967.

Sirhan a fost declarat vinovat pe 17 aprilie 1969 si condamnat la moarte 6 zile mai tarziu.

Pedeapsa i-a fost comutata la inchisoare pe viata in anul 1972 si este in prezent detinut in inchisoarea de stat Corcoran.

A depus 14 cereri succesive de eliberare conditionata, dar fara succes.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1970: Naveta spatiala Apollo 13 a revenit pe Pamant, dupa o misiune esuata, care a tinut lumea cu sufletul la gura.

A fost a treia misiune umană a NASA dezvoltată cu intenția de a coborî pe Lună.

Pe parcursul misiunii însă, o explozie petrecuta la bord  si o serie de alte probleme tehnice care au urmat, au forțat echipajul să renunțe la aselenizare si sa se intoarca pe Pamant.

Echipajul era format din comandantul misiunii James A. Lovell, pilotul modulului de comandă John L. „Jack” Swigert, și pilotul modulului lunar Fred W. Haise.

 

 

1975: Khmerii rosii au capturat capitala Pnom Penh, instituind cel mai cumplit regim de teroare comunista din sec. XX,plasand Cambodgia in umbra istoriei contemporane.

 

 

 

 

 

1985: A murit criticul de film, eseistul si traducatorul, Dumitru Ion Suchianu ; (n. 1895).

 

 

1991: Delegației Parlamentului României i s-a acordat statutul de delegație asociată la Adunarea Atlanticului de Nord (din 14 noiembrie 1998, AAN și-a schimbat numele în Adunarea Parlamentară a NATO).

 

 

1996: Este inaugurat oficial  la Cernavoda, primul reactor al Centralei nucleare electrice.

Au participat presedintele Ion Iliescu si primul ministru canadian, Jean Chretien.

In prezent  funcționează unitățile I și II, care e produc împreună circa 18% din consumul de energie electrică al țării.

 

 

 

 

Photobucket

 

 

 

Planul inițial, datând de la începutul anilor 1980, prevedea construcția a cinci unități. Unitatea I are o putere electrică instalată de 706 mw și produce anual circa 5 TWh.

Unitatea II a fost pornită pe 6 mai 2007 , conectată la sistemul energetic national pe 7 august și funcționează la parametri normali din luna septembrie 2007.

 

 

2007: A decedat popularul solist de muzica usoara roman  Gil Dobrica; (n. 1946).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2014 : A decedat marele scriitor  columbian Gabriel García Márquez , laureat Nobel ; (n. 1927).

 

 

Gabriel Garcí­a Márquez

 

 

 

 

 

 

 

17 aprilie :  Este sarbatoarea nationala a Republicii Arabe Siriene, aniversarea proclamarii independentei fata de Franta in anul 1946.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CRESTIN ORTODOX

 

 

 

 

 

Izvorul Tamaduirii

 

 

 

 

 

 

Izvorul Tamaduirii

In vinerea din Saptamna Luminata, crestinii ortodocsi sarbatoresc Izvorul Tamaduirii. Aceasta sarbatoare ne aduce aminte de una dintre minunile Maicii Domnului, petrecuta cu un orb.

Inainte de a fi imparat, Leon cel mare a gasit intr-o padure un orb, care i-a cerut apa. La indemnul Maicii Domnului, Leon i-a dat orbului sa bea apa dintr-un izvor, iar orbul s-a vindecat de orbirea sa.

Pentru a multumi Maicii Domnului, cand a ajuns imparat, Leon cel Mare a ridicat in apropierea izvorului o biserica unde s-au savarsit apoi multe minuni.  Aceasta Biserica, situata in vechiul cartier Vlaherne, se mai vede si astazi in Istanbul.

Sarbatoarea Izvorul Tamaduirii s-a generalizat in Biserica Ortodoxa in timpul secolelor V – VI.

In toate bisericile si manastirile ortodoxe, dupa oficierea Sfintei Liturghii, se savarseste slujba de sfintire a apei, dupa o randuiala adecvata Saptamanii Luminate.

 

 

SFANTUL SIMEON, EPISCOPUL PERSIEI

 

 

 

 

 

Sfantul Simeon, episcopul Persiei

 

 

 Sfantul Simeon, episcopul Persiei, a patimit pentru Hristos impreuna cu peste o mie de crestini in anul 341. Tot atunci au primit moarte muceniceasca Sfintii Audel si Anania, precum si Ustazan, eunucul imparatului persecutor.
Sinaxarul aminteste marturisirea lui Fusik, un functionar imperial, care in ascuns era crestin.

Fusik l-a intarit pe preotul Anania, in timp ce acesta se afla cu capul pe butuc, zicandu-i: “Nu te teme, parinte, ci inchide doar ochii si fii tare, si Domnul te va binecuvinta cu vedera Luminii celei ceresti.” In acel moment, imparatul insusi, vazand ca este crestin, i-a omorat pe Fusik si pe fiica acestuia, Asikitria.

Sfantul Simeon i-a intarit pe crestinii persecutati, ca nu cumva acestia de frica mortii sa se lepede de Hristos. La sfarsit, dupa ce si-a vazut turma incheindu-si cu cinste viata pe acest pamant, i s-a taiat si lui capul.

 

 

Tot in aceasta zi, facem pomenirea:

 

 

– Preacuviosului Acachie, episcopul Melitinei.

– Sfantului mucenic Adrian;

– Sfantului Agapet, papa al Romei;

– Sfantului Macarie, Arhiepiscopul Corintului;

 

Bibliografie (surse) :

 

Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008; Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric; e-Maramures.ro; Istoria md.; Wikipedia.ro;

 

 

VIDEO: ASTAZI IN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

 https://youtu.be/6YdgqZnn4uQ

17/04/2015 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Cum a fost impusă limba rusă în Basarabia si de ce rușii nu au devenit bilingvi

De ce rușii nu au devenit bilingvi sau cum a fost impusă limba rusă în Basarabia (1812 -1828)

Prevederile „Aşezământului”organizării Basarabiei din 1812 şi din 1818
După anexare, prin „Aşezământul” din 23 iulie 1812, în Basarabia s-a instituit o administraţie provizorie bazată pe legile moldoveneşti şi pe funcţionarea în paralel a limbilor „rusă şi moldovenească”.

În timpul guvernării lui I. Harting (1813-1816), care a cumulat funcţiile de guvernator militar şi guvernator civil interimar al Basarabiei, aceste prevederi au fost neglijate şi contestate.

În consecinţă, s-a declanşat o adevărată bătălie dintre guvernator şi boierii moldoveni în chestiunea păstrării în Basarabia a legilor şi obiceiurilor moldoveneşti şi a limbii române. În contextul respectiv, la începutul anului 1813, a fost deschis Seminarul Teologic din Chişinău.

Deşi mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni, care prin devotamentul său câştigase bunăvoinţa autoriţăţilor imperiale de la Sankt-Petersburg, a susţinut doleanţele boierilor moldoveni, el nu a solicitat ca predarea materiilor de la acest seminar, cel puţin pentru elevii moldoveni, să se producă în limba română.

El s-a mulţumit cu predarea la Seminarul teologic doar a disciplinei „limba moldovenească”.Prin „Aşezământul” organizării Basarabiei din 29 aprilie 1818 s-a decis constituirea unui sistem administrativ-juridic bazat, în special, pe legile ruseşti (atunci când era vorba de activitatea Judecătoriei regionale penale, procurorului regional şi procurorilor ţinutali, a arhitectului şi hotarnicului regional, a hotarnicilor ţinutali), dar care aplica legile moldoveneşti la examinarea litigiilor civile referitoare la proprietate.

În cazul litigiilor ce implicau statul, Judecătoria civilă regională se conducea de legile ruseşti.
În acelaşi timp, s-a acceptat utilizarea limbii române în paralel cu limba rusă. De fapt, din punct de vedere juridic, se preconiza instituirea unui sistem administrativ bazat pe funcţionarea a două limbi ofociale: româna şi rusa.

Însă aceste norme juridice n-au fost niciodată respectate şi, cu atât mai mult, realizate în totalitate, deoarece legislatorii n-au elaborat un mecanism de conlucrare a instituţiilor care funcţionau în baza legilor şi limbii ruse şi a celor care aplicau legile şi „limba moldovenească”.

În pofida prevederilor legale, instituţiile ce activau în baza legilor ruseşti solicitau expres utilizarea limbii ruse în corespondenţa dintre diverse autorităţi.

De asemenea, funcţionarii din guvernul regional, procurorii, hotarnicii etc., care erau nimiţi direct de coroană (de obicei militari sau foşti militari ruşi), necunoscători ai limbii române, erau un fel „de stat în stat” şi nu puteau fi impuşi, în mod legal, să respecte prevedereile legii.

Plus la toate, autorii „Aşezământului”, în mod cu totul ciudat, nu au prevăzut în statele de personal ale instituţiilor regionale şi ţinutale funcţii de traducători, chiar dacă aceştea erau indispensabili pentru buna funcţionare a sistemului.

Toate acestea au creat haos şi au blocat deseori activitatea instituţiilor juridice din Basarabia, servind, la rândul lor, drept pretext pentru nerespectarea şi revizuirea „Aşezământului”, pentru impunerea limbii ruse în administraţie şi judecătorii.

Raportul Judecătoriei ţinutale Orhei din 29 mai 1919 (nr. 855), adresat Consiliul Suprem al Basarabiei, referitor la instrumentarea dosarelor penale doar „în dialectul rusesc”Din raportul Judecătoriei ţinutale Orhei din 29 mai 1919 (nr. 855), adresat Consiliul Suprem al Basarabiei, aflăm că pe 26 martie 1819 judecătoria din Orhei sesiza Consiliului Suprem că „procesele penale începute aici rămân fără o examinare şi continuare necesară, deoarece se efectuează numai în dialectul rusesc şi, în lipsă de traducător, nu există posibilităţi pentru a fi traduse.” Însă pe marginea acestui raport nu a urmat nici o hotărâre.

Deşi judecătoria a dispus ca isprăvnicia ţinutului şi poliţia din Chişinău să prezinte, potrivit prevederilor „Aşezământului”, dosarele cu traducere, pentru a înlesni cercetarea lor, ambele instituţii au raportat că nu au o atare posibilitate.

Astfel stând lucrurile, judecătoria, informează Consiliul că, în consecinţă, acuzaţii implicaţi în procese, sunt ţinuţi timp îndelungat în închisoare. Pentru a nu fi trecută răspunderea asupra membrilor ei, conform datoriei, judecătoria anunţă din oficiu Consiliul asupra acestui lucru important şi roagă, cu tot respectul, „să se găsească o soluţie”.

Soluţia Consiliului Suprem al Basarabiei din 7 mai 1819De fapt, rapoartele din 26 martie şi 29 mai 1819, redactate de funcţionarii judecătoriei ţinutale din Orhei, nu-şi aveau nici un rost şi sunt o mostră tipică a ineficienţei şi neputinţei organului principal al autoguvernării basarabene, Consiliul Suprem.

Or, acesta, la 7 mai 1819, discutase şi adoptase deja o hotărâre care, deşi nu soluţiona în totalitate, din cauza volumului prea mare de lucru, problema traducerii în „instituţiile de stat” din Basarabia, oricum era mai mult decât ar fi dorit să accepte instanţele superioare ruseşti.

Iată hotărârea respectivă:„Conform rapoartelor instituţiilor ţinutale de stat, trimise Consiliului, referitor la dificultăţile întâmpinate de acestea în soluţionarea litigiilor ce se examinează în dialect rusesc, pe care membrii moldoveni nu-l cunosc, şi în lipsa traducătorilor la instituţiile ţinutale de stat, continuarea proceselor şi soluţionarea litigiilor nu sunt posibile. Cosiliul Suprem, considerând că este corect şi absolut necesar de a avea la toate judecătoriile ţinutale, isprăvniciile şi poliţiile orăşeneşti din regiune câte un traducător, cunoscător al limbiii ruse şi moldoveneşti, a propus în hotărârea din 7 mai anul curent ca în fiecare din instituţiile sus-menţionate să fie numit câte un traducător cu un salariu anual de 140 ruble de argint”.

„Propunerea” „namestnik”-ului plenipotenţiar al regiunii Basarabia şi guvernator militar al Podoliei, Alexei Bahmetev, din 16 iunie 1819

Decizia respectivă a Consiliului Suprem a fost expediată „namestnik-ului plenipotenţiar al Basarabiei, Alexei Bahmetev, pentru „examinare şi soluţionare” (adresa nr. 284 din 4 iunie 1819).

Acesta, în „Propunerea” cu nr. 2289 din 16 iunie 1819, o acceptă doar parţial, considerând că dificultăţile în corespondenţa dintre judecătoriile ţinutale, isprăvnicii, poliţiile orăşeneşti „pot fi înlăturate prin utilizarea traducătorilor numai în judecătoriile ţinutale, acolo unde ei sunt necesari…, căci între poliţiile ţinutale şi cele orăşeneşti asemenea dificultăţi nu apar”.

Cheltuielile pentru salarii, conform recomandării lui A. Bahmetev, urmau a fi făcute din „suma ce se cuvenea, potrivit statelor de personal, cancelariilor judecătoriilor…, precum şi din veniturile adunate din taxele stabilite pentru examinarea litigiilor”.

Pentru a legaliza astfel de cheltuieli ale judecătoriilor ţinutale era necesar ca şi Consiliul Suprem să emită o dispoziţie, „în conformitate cu art. 81 al Statutului organizării Basarabiei din 1818”.Cazul „Machedon-Grecul” – o încercare de a da curs prevederilor „Aşezământului” organizării Basarabiei din 1818 şi de a împiedica impunerea limbii ruse la Judecătoria ţinutală Akkerman

La 27 iunie 1819, registratorul de colegiu Lemne Machedon a remis Judecătoriei ţinutale din Akkerman o petiţie cu următorul conţinut: „Deoarece în Aşezământul aprobat de împărat s-a hotărât examinarea litigiilor civile şi executarea deciziilor în dialectul moldovenesc şi pentru că în numita judecătorie aproape toate procesele, atât cele civile, cât şi cele penale, se examinează şi se adoptă hotărâri numai în dialectul rusesc, el, Machedon, este nevoit să atenţioneze judecătoria ca toate dosarele să fie traduse în dialectul moldovenesc care îi este cunoscut şi lui.

Asta, în primul rând, din cauza că examinarea dosarelor numai în dialectul rusesc, necunoscut lui, este cu totul contrară statutului organizării, iar, în al doilea rând, pentu că el şi mulţi din cei ce se judecă nu cunosc deloc limba rusă.

Pentru a nu fi tras la vreo răspundere, fiindcă nu a înţeles esenţa litigiilor examinate şi a hotărârilor adoptate în dialectul rusesc, el doreşte neapărat să asculte şi să înţeleagă clar în propria limbă toate chestiunile dezbătute în această judecătorie, iar la adoptarea hotărârilor, ca membru al ei, să-şi spună părerile.

În caz contrar, refuză să semneze actele alcătuite în dialectul rusesc, total necunoscut lui, deoarece, fără îndoială, chiar dacă le-ar şi semna, ele nu ar fi de nici un folos celor ce se judecă, dar încă are dreptul să creadă că în aşa fel poate să facă o oarecare greşeală şi să fie tras la răspundere.

Pentru a evita o asemenea răspundere, solicitantul roagă să raportăm despre acest demers în instituţia superioară”.Informând Consiliul Suprem al Basarabiei privitor la demersul lui Lemne Machedon (raportul nr. 841 din 1 iulie 1819), Judecătoria din Akkerman a precizat că de aceeaşi părere era şi un alt membru al judecătoriei, Grecul.

În consecinţă, din lipsa unor traducători şi funcţionari de cancelarie, „moldoveni şi ruşi”, judecătoria nu-şi mai putea onora „de azi înaine”obligaţiunile.

Despre cazul „Machedon-Grecul” şi situaţia creată la Judecătoria ţinutală Akkerman au raportat Consiliului Suprem al Basarabiei şi instituţiile ierahic superioare: Judecătoria penală regională şi Judecătoria civilă regională din Chişinău (raportul nr. 807 din 10 iulie şi, respectiv, raportul nr. 1476 de la 1 august 1819).

Către 1 iulie 1819, la Judecătoria din Akkerman erau 18 procese penale şi 17 procese de instrucţie neterminate, cu un număr de 29 de acuzaţi, 5 dintre care se aflau la închisoare.De altfel, şi înainte de declanşarea cazului „Machedon-Grecul” Judecătoria ţinutală Akkerman se afla într-o situaţie dificilă.

Despre insuficienţa finanţării de la buget a cancelariei, care de abia acoperea cheltuielile reale, şi despre necesitatea acută de a angaja conţopişti, judecătoria respectivă raportase la 12 martie 1819 „namestnik-ului plenipotenţiar al Basarabiei, guvernatorului civil, Consiliului Suprem, Guvernului regional, Judecătoriei civile, iar la 14 mai şi 14 iunie 1819 – guvernatorului civil, însă fără nici un rezultat.

Prin raportul nr. 827 din 7 iulie 1819, Consiliul Suprem al Basarabiei era informat „că doi membri ai judecătoriei respective, Machedon şi Grecul, nu numai că nu se ocupă de examinarea litigiilor şi executarea hotărârilor judecătoreşti, dar refuză să semneze până şi procesele-verbale gata întocmite în dialectul rusesc cu privire la opiniile emise de judecători, motivând că nu cunosc această limbă.

A traduce, însă, (documentele – n.a.) în limba moldovenească este cu neputinţă, pentru că nu există traducător, iar documentele în procesele penale şi civile nu numai cele de la instituţii, ci şi de la persoane particulare sunt alcătuite numai în limba rusă…, deoarece în acel ţinut majoritatea populaţiei sunt ruşi…”.

Asupra chestiunii formulate de Machedon şi Grecul a fost informat şi guvernatorul militar al Podoliei, „namestnik” plenipotenţiar al Basarabiei, Alexei Bahmetev, care, pentru a debloca situaţia de la Judecătoria din Akkerman, a plecat personal în vizită la această instituţie, ordonând ca examinarea litigiilor, mai ales cele penale, să nu fie întrerupt.

În acest scop, înaltul demnitar a cerut ca dosarele să fie cercetate în mod expres de către „un singur judecător, atunci când acesta va reuşi”.La 26 august 1819, Judecătoria ţinutală din Akkerman îi cere prin ordin lui Lemne Machedon, ca membru al judecătoriei, să reconfirme dacă doreşte sau nu să semneze actele scrise în „dialectul rusesc”.

În raportul din 29 septembrie 1819, Machedon răspunde că „deoarece a transmis deja judecătoriei opinia sa în această chestiune, el îşi menţine aceeaşi părere până va sosi răspunsul de la instituţiile care au fost informate.

Dacă însă va fi imposibil ca toate actele judecătoreşti să fie traduse în dialectul moldovenesc, pentru a fi şi el inclus în activitate, după posibilitate, atunci roagă să ne adresăm la instanţe ca să fie numit un alt membru în locul lui, cunoscător al dialectului rusesc, fiindcă în aşa fel el nu poate continua lucrul, temându-se ca din necunoaştere să gresească şi să fie tras la răspundere”.

Despre ordinul judecătoriei şi răspunsul primit de la Machedon s-a raportat, pe 4 octombrie 1819, la Consiliul Suprem, iar pe 20 octombrie 1819 – şi lui A. Bahmetev, „namestnik” plenipotenţiar al Basarabiei.

Nerespectarea prevederilor legale şi impunerea limbii ruse la Judecătoria din Akkerman nu era un caz izolat, caracteristic unui ţinut cu o componenţă naţională aparte, ci un fenomen general, determinat de faptul că autorii „Aşezământului” din 1818 şi instanţele superioare ruseşti nu au pus la punct mecanismul relaţiilor dintre instituţiile ce funcţionau în baza limbii române şi a celor care activau doar în baza limbii ruse.

Astfel, contrar „constituţiei” din 1818, instituţiile poliţieneşti din Basarabia, care activau în baza limbii ruse, impuneau respectiva limbă celorlalte instituţii ţinutale sau regionale, indiferent de componenţa naţională a judeţului.

Un exemplu concludent în acest sens este raportul, menţionat mai sus, al Judecătoriei ţinutale Orhei din 29 mai 1919, adresat Consiliului Suprem, care relevă că la această jidecătorie litigiile penale erau soluţionate exclusiv în limba rusă, în pofida faptului că populaţia românofonă era dominantă.Raportul Judecătoriei ţinutale Akkerman din 14 noiembrie 1819, expediat „namestnik”-ului plenipotenţiar al Basarabiei, Alexei Bahmetev

Spre sfârşitul anului 1819 problema traducerii din limba rusă în limba română a actelor instituţiilor judiciare şi administrative din Basarabia nu numai că nu a fost soluţionată, ci, după cum rezultă din datele de arhivă, respectivele instituţii nici nu au fost puse la curent cu hotărârea Consiliului Suprem din 7 mai 1819 şi „Propunerea” din 16 iulie 1819 a „namestnik”-ului plenipotenţiar al Basarabiei, A. Bahmetev.

Drept mărturie stă raportul Judecătoriei ţinutale din Akkerman cu nr. 1549 din 14 noiembrie 1819 către acelaşi A. Bahmetev.

Aceasta a examinat dispoziţia Judecătoriei civile regionale din Basarabia cu nr. 1881 din 12 noiembrie 1819, prin care respectiva instituţie i-a înapoiat raportul cu nr. 1460 din 4 noiembrie 1819 şi i-a cerut, „ca de azi înainte numita judecătorie să nu mai îndrăznească a scrie şi a trimite rapoarte în dialectul rusesc, ci în cel moldovenesc, care este stabilit pentru utilizarea şi efectuarea proceselor judiciare particulare”.

Analizând situaţia, Judecătoria din Akkerman a constatat că „nu poate efectua judecarea proceselor civile în limba moldovenească, şi asta nu doar pentru că în ţinutul Akkerman sunt mai mulţi ruşi de la care, în cazul vreunui litigiu, vin cu demersuri în propriul lor dialect şi care roagă ca judecata să se desfăşoare în limba lor maternă, ci mai ales pentru că ea nu are traducător.

Însă nici conţopişti moldoveni nu se află deloc aici şi nici a-i întreţine nu este cu putinţă, fiindcă suma alocată de guvernul regional cancelariei abia de ajunge pentru acoperirea cheltuielilor cancelariei şi pentru salariul paznicului.

Funcţionarii ruşi din cancelarie nu primesc nici cea mai mică leafă. Aceste date au fost aduse la cunoştinţă atât Excelenţei Voastre, cât şi guvernatorului civil, Consiliului Suprem, cu rugămintea de a fi identificată vreo modalitate de întreţinere a funcţionarilor de cancelarie, dar nici o dispoziţie dintr-o parte sau alta nu a urmat …

Din această cauză, judecătoria este nevoită, contrar „Aşezământului”, să examineze litigiile civile în dialectul rusesc, numai pentru a nu întrerupe procesele, incomoditate despre care vi s-a raportat oral Excelenţei Voastre în timpul inspecţiei instituţiilor de stat şi Excelenţa Voastră la fel verbal a binevoit să ordoneze ca judecarea proceselor să aibă loc în acea limbă în care poate să se înfăptuiască mai operativ…

În unele cazuri şi judecătoria civilă din Basarabia trimite dispoziţii în limba rusă şi, ţinând cont de aceasta, judecătoria (din Akkerman – n.a.) răspunde cu rapoarte în aceeaşi limbă”.„Propunerea” lui A. Bahmetev din 3 decembrie 1819 – o reconfirmare a celei din 16 iunie 1819

Primind raportul Judecătoriei din Akkerman, A. Bahmetev a fost nevoit să reconfirme, prin adresa nr. 4340 din 3 decembrie 1819, „Propunerea” către Consiliul Suprem al Basarabiei din 16 iunie 1819 cu privire la sursele de finanţare a traducătorilor de „limbă moldovenească” de la judecătoriile ţinutale şi a modalităţii de legalizare a unor astfel de cheltuieli. În pofida necesităţii evidente a „structurii” respective, atenţiona A. Bahmetev, „am primit raport că Judecătoria ţinutală din Akkerman nu are nici astăzi traducători, această instituţie avănd nevoie nu numai de traducători, ci şi de alţi funcţionari de cancelarie.

Dorind să preîntâmpin perpetuarea piedicilor referitoare la utilizarea traducătorilor în judecătoriile ţinutale, confirm necesitatea emiterii de către Consiliul Suprem a unei dispoziţii care să înlăture aceste obstacole, în concordanţă cu Statutul Organizării…”.

Abia la 16 ianuarie 1820, discutănd problema cu privire la „mărirea sumelor pentru judecătoriile ţinutale din regiune”, Consiliul Suprem a informat despre aceasta instituţiile respective din Basarabia.

Cum se explică indiferenţa evidentă a Consiliului Suprem al Basarabiei faţă de „Propunerile” „namestnik”-ului A. Bahmetev ? În primul rând, trebuie precizat că încetineala şi tărăgănarea, după cum reiese din documente, constituiau o caracteristică a stilului de lucru al Consiliului Suprem.

În al doilea rând, această atitudine poate fi şi o expresie a deziluziei deputaţilor moldoveni din Consiliul Suprem faţă de soluţia propusă de A. Bahmetev pentru a debloca activitatea unor judecătorii ţinutale, intrate în impas din cauza impunerii limbii ruse şi a lipsei traducătorilor.

În pofida propunerii mult mai rezonabile a Consiliului Suprem de a avea la toate judecătoriile şi isprăvniciile ţinutale, la poliţiile orăşeneşti din Basarabia, căte un traducător din limba rusă şi „moldovenească” (deşi nici această propunere nu era suficientă pentru a soluţiona în totalitate problema traducerii din limba română în limba rusă şi invers ), „namestnicul”, de fapt, a subminat-o, limitând aria disfuncţiilor lingvistice din Basarabia doar la unele judecătorii ţinutale.

În realitate, după cum vom vedea mai jos, aria conflictelor lingvistice era mai largă. Conţinutul ambiguu, contradictoriu al „Aşezământului” din 1818 care, pe de o parte, preconiza constituirea unui sistem administrativ bazat pe biligvism, iar, pe de altă parte, nu conţinea un mecanism coerent de realizare a acestor prevederi, denotă că autorităţile imperiale, de fapt, nici nu doreau ca legea să devină realitate.

Paradoxal, dar, se pare, că nici „namestnik”-ul nu dorea o soluţionare tranşantă a problemei traducerii şi consolidării unui sistem administrativ în care să funcţioneze atât limba rusă, cât şi cea română.

Disfuncţiile, cauzate de legea din 1818, serveau pentru funcţionarii imperiali drept un pretext pentru înlăturarea limbii române şi impunerea limbii ruse.

Înlăturarea limbii române şi impunerea limbii ruse în cadrul Guvernului Regional

Contradicţiile generate de „Aşezământul” din 1818 au stat la baza demersului Guvernului Regional din Basarabia, expediţia executivă din 9 octombrie 1824 (nr. 17574), adresată Consiliului Suprem, în care solicită ca limba rusă să devină unica limbă de lucru în această instituţie.

Documentul precizează că guvernul, în baza statutului organizării Basarabiei din 1818, “efectuează lucrările în limba rusă şi moldovenească, procesele verbale, scrise în dialectul rusesc, sunt semnate de Domnul Guvernator, Consilierii ce reprezintă Coroana şi Asesori, iar cele scrise în limba moldovenească – numai de D. Guvernator şi Consilierul ce reprezintă nobilimea aleasă, din cauză că Consilierii şi Asesorii din partea Coroanei nu cunosc limba moldovenească, iar cei aleşi nu cunosc limba rusă…

Deoarece continuarea soluţionării într-o asemenea ordine a problemelor în guvern este recunoscută, în rezultatul experimentării timp de mai mulţi ani, foarte incomodă, Guvernul regional consideră necesar să prezinte această consideraţie la discreţia Consiliului Suprem şi solicită conducerii superioare permisiunea efectuării tuturor lucrărilor în guvern numai în limba rusă, cu excepţia anunţurilor de interes general, care vor trebui trimise în ţinuturi în ambele limbi.

În acelaşi timp Guvernul este onorat să raporteze că efectuarea în general a tuturor lucrărilor în guvern în ambele limbi este recunoscută nu numai dificilă, însă, se poate spune, chiar imposibilă, judecând după numărul mare al documentelor care intră şi ies de la guvern, în timpul unui an intră aproximativ 7000 şi se dau până la 20.000 de răspunsuri la ele”.

Nu cunoaştem, deocamdată, când a fost scoasă din uz limba română în Guvernul Regional al Basarabiei. După cum a menţionat Leon Boga, care, fără a intra în detalii, primul a relatat despre adresa sus-menţionată a guvernului, pe un colţ al acesteia se vedea scris “s-a desfiinţat deja biroul moldovenesc, după ordinul autorităţilor superioare”.

Această informaţie a lui Leon Boga este confirmată şi de o notă de pe un alt document. Pe marginea raportului traducătorilor Guvernului regional din februarie 1825, către viceguvernatorul Filip Vighel, se vede înscris: ”secţia moldovenească este deja lichidată”.

Comparând data elaborării acestor două documente, conchidem că hotărârea privind interzicerea utilizării oficiale a limbii române în activitatea Guvernului regional din Basarabia a fost adoptată în intervalul de timp octombrie 1824 – februarie 1825.Alte cazuri de nerespectare a legii din 1818 şi de impunere a limbii ruse (cazul „Bolotnikov-Maleevici” din mai 1825 ş.a.)

Pe cât de consistentă şi viabilă a fost soluţia Consiliului Suprem din 1819, corectată şi precizată de „namestnicul” A. Bahmetev, aflăm dintr-o serie de dispoziţii şi directive ale autorităţilor regionale din Chişinău, toate motivate de necunoaşterea limbii române de către funcţionarii ruşi şi de lipsa traducătorilor.

A. Bahmetev a transformat problema principală din cadrul sistemului administrativ din Basarabia – cea a comunicării rapide şi eficiente dintre fucţionarii ruşi şi români şi, respectiv, dintre diverse instituţii regionale şi ţinutale din Basarabia – într-o problemă minoră, caracteristică doar judecătoriilor ţinutale. În pofida optimismului afişat de „namestnik”, documentele relevă că şi poliţiile orăşeneşti, şi oficiile de hotărnicire, şi trezoreriile din Basarabia aveau nevoie acută de traducători.

Drept exemplu serveşte directiva Guvernului Regional al Basarabiei, expediţia executivă nr. 5524 din 23 mai 1823, către judecătoriile ţinutale din Basarabia, referitor la alcătuirea documentele trimise poliţiilor orăşeneşti din Basarabia doar în limba rusă; dispoziţia Guvernului Regional, expediţia executivă nr. 10278 din 6 mai 1826, remisă Oficiului de hotărnicire din Basarabia, privind obligativitatea traducerii în limba rusă a scrisorilor expediate poliţiei din Ismail; indicaţia guvernatorului civil interimar al Basarabiei, vice-guvernatorului Firsov, nr. 7075 din 30 august 1827, dată Oficiului de hotărnicire din Basarabia, privind întreţinerea corespondenţei cu trezoreriile ţinutale în limba rusă, deoarece era vorba de probleme de stat.Instituţiile care, conform „Aşezământului” din 1818, activau în baza limbii ruse şi funcţionarii ruşi, numiţi de coroană, au declanşat, în anii’20 ai sec. XIX, un adevărat război lingvistic cu instituţiile care utilizau legile şi limba română.

Funcţionarii ruşi, fie că în mod politicos, fie într-o manieră imperativă, solicitau ca toţi funcţionarii şi toate instituţiile din Basarabia să le scrie doar în limba rusă. Un exemplu cocludent este cazul comisarilor Bolotnikov şi Maleevici.

În raportul Isprăvniciei ţinutului Ismail nr.255 din 13 iunie 1825, expediată Consiliului Suprem al Basarabiei, se menţionează că comisarul de rangul al 13-lea, Bolotnikov, a înapoiat dispoziţiile ”scrise şi trimise în dialectul moldovenesc”, fără a le executa.

În rapoartele nr. 137 şi nr. 202 din 8 şi, respectiv, 27 mai 1825, comisarul Bolotnikov a explicat că, locuind de mic copil în Rusia, el nu ştie deloc moldoveneşte, însă cunoaşterea graiului respectiv nici nu este necesară pentru ocuparea postului, deoarece, fiind numit de coroană, nu este obligat, spre deosebire de comisarii aleşi, să se supună prevederilor Regulamentului din din 1818 şi nici să execute dispoziţiile scrise „în dialectul moldovenesc”.

În acelaşi raport din 13 iunie 1825 s-a mai specificat că şi „comisarul căpitan Maleevici nu numai că nu execută dispoziţiile scrise în dialectul moldovenesc, dar nici actele trimise instituţiilor de stat în dialectul moldovenesc nu doreşte să le semneze”.

În alt caz, Procurorul ţinutului Hotin a reclamat Procurorului regional al Basarabiei faptul că a primit acte în „limba moldovenească” de la Comisia de hotărnicire a ţinutului Hotin. Guvernul Regional al Basarabiei, prin adresele nr. 34.822 din 6 noiembrie 1827 şi nr. 34.825 din 10 noiembrie 1827, a dispus: „De azi înainte Comisia respectivă să nu mai îndrăznească să trimită Procurorului acelui ţinut documente, mai ales de interes statal, în limba moldovenească, ci întotdeauna – în rusă, căci, în caz contrar, va fi aspru pedepsită”.

Alte exemple: adresa colonelului Cerneaev, “ober forşmeister” al pădurilor de stat din Basarabia, din 10 noiembrie 1827 (nr. 405) şi adresa poliţiei or. Bender din 17 noiembrie 1827 (nr. 6660), către Oficiul de hotărnicire din Basarabia, cu privire la înapoierea dispoziţiilor şi referinţelor acestei instituţii scrise în „limba moldovenească”.

Deciziile şi documentele menţionate mai sus se înscriu într-un proces general de revizuire a „Aşezământului” din 1818 şi de diminuare a prerogativelor autonome ale Consiliului Suprem al Basarabiei, de favorizare şi impunere a limbii ruse chiar şi în învăţământ (doar atunci când tentativa lui M. Voronţov din 1824 de a impune limba rusă în şcolile primare, lancasteriene, din Chişinău, Bălţi, Ismail a eşuat s-a permis predarea în limba română în aceste şcoli ).

Acest proces, iniţiat de autorităţile imperiale din Sankt-Petersburg în anii ‘20 ai sec. XIX, a culminat cu anularea, la 29 februarie 1828, a autoguvernării Basarabiei şi transformării limbii ruse în unica limbă oficială a ţinutului (numai în caz de necesitate se permitea şi traducerea în limba română).Concluzii

Aşadar, după cum reiese din analiza situaţiei din Basarabia, prevederile juridice reflectate în „Aşezământul” din 1818, conform cărora limba română devenea (ca şi limba rusă) una din limbile oficiale ale provinciei nou anexate, nu au fost respectate şi nici realizate în totalitate.

Ele nu au urmărit scopul de a edifica un sistem administrativ şi, respectiv, o societate bazată pe bilingvism în Basarabia, ci au servit doar pentru de a căpăta concursul boierimii românofone la organizarea şi consolidarea administraţiei de tip rusesc în teritoriul dintre Prut şi Nistru, la integrarea Basarabiei în cadrul Imperiului Rus. Paradoxal, dar demnitarii de la Sankt-Petersburg au planificat deliberat o serie de contradicţii, proiectând un fel de sistem al “lumilor paralele”: o dimensiune în care avea prioritate limba şi legile româneşti şi altă dimensiune în care domina limba şi legile ruseşti.

În acelaşi timp, ei nu au prevăzut în statele de personal ale instituţiilor regionale şi ţinutale funcţii de traducători, care să permită funcţionarea eficientă a sistemului administrativ, ceea ce a generat continuu disfuncţii şi conflicte.

Aceste conflicte au servit autorităţilor ţariste drept pretext pentru nerespectarea şi revizuirea prevederilor „Aşezământului” din 1818.

Documentele relevă cu claritate cum demnitarii ruşi, numiţi de coroană, care nu se supuneau prevederilor legii din 1818, cât şi o serie de instituţii, care funcţionau în baza legilor generale ruseşti, au impus instituţiilor, ce activau în baza limbii şi legilor româneşti, să le expedieze acte scrise doar în limba rusă.

Deşi au încercat să-şi apere drepturile, boierii şi funcţionarii moldoveni nu au dat dovadă de suficientă clarviziune şi solidaritate pentru a menţine statu-quo-ul provinciei.

Astfel a fost pregătit terenul pentru anularea definitivă, în 1828, a statutului limbii române şi a autonomiei Basarabiei, decizie care a impulsionat politica de rusificare şi a pus bazele conflictului lingvistic ale cărui consecinţe se resimt şi astăzi în Republica Moldova.

Gheorghe Negru, doctor în istorie, președintele Asociației Istoricilor din Republica Moldova

Sursa: politicon.md

16/04/2015 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Urmărește

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 423 other followers