CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Deputat român: „Cerem autorităţilor bulgare să-i aplice, prin reciprocitate, un tratament euroconform minorităţii naţionale române aflate în dificultate şi ameninţate cu asimilarea completă”

 

 

 

 Image result for romanii din bulgaria map photos

Identitatea etnică a românilor din Bulgaria

 

 

Asupra identităţii lor etnice, pentru oameni de bună credinţă, nu mai există îndoieli, dacă ţinem seama de rezultatele observaţiilor mai vechi ale cunoscutului Emanoil Bucuta (1923) făcute în lucrarea „Videnenii”, sau de cele mai recente, făcute de etnologul român Virgil Nestorescu (1993). Despre fraţii noştri români din Bulgaria, unele date le întâlnim şi în lucrarea „Românii din Bulgaria”, de Vlad Bejan şi Ion Căpreanu (1998) şi în „Note de călătorie şi însemnări”, de dr. Anatolie Macris (2001).

Merită să menţionăm că despre identitatea de neam şi de limbă a fraţilor noştri din zona Vidinului vorbesc şi sociologii, şi lingviştii bulgari, ca să nu mai amintim pe cunoscutul lingvist german Gustav Weigand (1892) care, la începutul secolului trecut, a fost impresionat de calităţile acestei comunităţi româneşti. Românii din ţară, în general, preocupaţi de soarta fraţilor lor de peste Dunăre, obţinuseră de la otomani dreptul de a întreţine pentru aceştia biserici şi şcoli româneşti.

Aşa se face că în Bulgaria, la Sofia, a fost înfiinţat un liceu românesc, în care, în perioada interbelică şi-au făcut studiile secundare un mare număr de români din Timocul bulgăresc sau din alte zone ale ţării vecine. Acest liceu, după 1944, ca şi alte şcoli cu limbă de predare română, au fost desfiinţate. Cu toate acestea românii şi-au păstrat conştiinţa identităţii de neam.

Aromânii din Bulgaria

Aromânii erau concentraţi până de curând în regiunea Pirin sau Macedonia Pirinului, la sud-vest de Sofia, în jurul localităţii Giumaia sau Dzumaia de munte, astăzi parte a oraşului redenumit Blagoevgrad, care, până în 1913, s-a aflat sub administraţie otomană directă. După această dată Giumaia a intrat în componenţa statului bulgar, iar aromânii grămuşteni de aici (supranumiţi „cipani”) au fost supuşi unei campanii dure de bulgarizare.

Din acest motiv, o mare parte a acestora s-a stabilit ulterior în Regatul României, în Cadrilater, de unde au fost împroprietăriţi ulterior în Dobrogea propriu-zisă.

Un alt segment al aromânilor grămuşteni din zonă, care aveau simpatii pro-greceşti, s-au mutat în nordul Greciei, unde pot fi intâlniţi şi astăzi în orăşelul Prosotsani. În Bulgaria propriu-zisă, aromânii se află astăzi doar izolat, în aria muntoasă din sud-vest. În număr mai mare locuiesc în aşezarea Peştera.

Recensămantul bulgar din 1926 dădea următoarele cifre: 69.080 de români, 5.324 aromâni, 3.777 „cuţovlahi”, 1.551 „ţânţari” (în total 79.728 de persoane). Divizându-i în diferite subramuri, sub diferite nume, care desemneazuă de fapt una şi aceeaşi etnie, bulgarii au încercat să dilueze ca număr şi mai mult elementul româno-vlah din această ţară. Pe teritoriul Bulgariei se află şi o populaţie sedentarizată de saracaciani, concentrată în jurul oraşului Sliven. Unii istorici i-au considerat pe saracaciani drept aromâni fărşeroţi grecizaţi.

 

Deputatul Constantin Codreanu: “Cerem autorităţilor bulgare să-i aplice, prin reciprocitate, un tratament euroconform minorităţii naţionale române aflate în dificultate şi ameninţate cu asimilarea completă”

Preşedintele Uniunii Etnicilor Români AVE din Bulgaria a subliniat că, potrivit Constituţiei, Bulgaria se autodefineşte drept „stat mononaţional”, în pofida faptului obiectiv că diverse minorităţi naţionale deţin o pondere importantă în structura corpului social din această ţară. Doar persoanele de origine etnică română se ridică, potrivit estimărilor mai multor ONG-uri pentru drepturile omului, la un număr oscilând între 350.000 – 500.000.

Pentru înţelegerea fenomenelor şi tendinţelor demografice din Bulgaria, domnul Ivo Gheorghiev a arătat că, în 1908, în această ţară existau 97.000 de persoane de naţionalitate română la un total al populaţiei de 2,8 milioane.

Astăzi, minoritatea naţională din Bulgaria nu dispune de şcoli în limba maternă, de biserici în care serviciile divine să fie oficiate în limba română şi nici de presă naţională. Singurul progres din ultimii ani îl constituie ţinerea, cu sprijinul statului român, a unor cursuri de limbă română în doar 5 şcoli de limbă bulgară din cele circa 100 de localităţi din Bulgaria în care persoanele de naţionalitate română sunt reprezentate compact sau majoritar.

„Este regretabil că Bulgaria, contrar evidenţelor, nu recunoaşte existenţa în cuprinsul său a minorităţilor naţionale, în speţă a celei române, şi nici nu a semnat sau ratificat Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare, aşa cum au făcut-o majoritatea statelor din Europa, inclusiv România.

Cât priveşte tratamentul aplicat minorităţii naţionale române din cuprinsul său, Bulgaria nu recurge la principiul reciprocităţii, în condiţiile în care statul român recunoaşte minoritatea naţională bulgară din România, îi asigură toate drepturile naţionale, culturale, religioase, inclusiv reprezentarea în Parlament, iar limba bulgară este una dintre cele 20 de limbi regionale sau minoritare recunoscute şi protejate de statul român.

Este corect să vorbim despre reciprocitate când ne referim la minoritatea naţională română din Bulgaria şi minoritatea naţională bulgară din România, cerând ferm o abordare europeană aplicată minorităţilor noastre înrudite. Nu cerem privilegii, ci drepturi elementare şi tratament civilizat”, a declarat preşedintele Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării.
De asemenea, deputatul Constantin Codreanu a ţinut să menţioneze că, din poziţia de preşedinte al Comisiei pe care o conduce, va sesiza factorii europeni şi instituţiile internaţionale competente asupra situaţiei cultural-identitare deosebit de dificile a minorităţii naţionale din Bulgaria, care depăşeşte numeric de câteva ori minoritatea naţională bulgară din România.

„Vecinii şi prietenii noştri bulgari trebuie să înţeleagă preocuparea noastră profundă faţă de situaţia dificilă a minorităţii naţionale române din Bulgaria, în condiţiile în care Sofia acordă o atenţie prioritară minorităţilor sale înrudite de peste hotare, inclusiv din România.

Prietenii bulgari trebuie să înţeleagă că nu poţi menţine, în secolul XXI, în cadrul Uniunii Europene, legislaţii şi practici care amintesc de secolul XIX. Minoritatea naţională română din Bulgaria trebuie să se bucure de toate drepturile identitar-culturale, lingvistice, religioase şi social-politice de care beneficiază orice minoritate naţională din ţara noastră sau din orice societate autentic democratică.

În orice caz, Sofia trebuie să-şi onoreze plenar, în cazul minorităţii naţionale române, angajamentele ce-i revin conform prevederilor Convenţiei-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, instrument regional pe care l-a ratificat. Vom efectua mai multe vizite oficiale în comunităţile de români din Bulgaria, pentru o şi mai bună cunoaştere a realităţilor de la faţa locului şi pentru a trata cu oficialii din ţara vecină necesitatea aplicării reciprocităţii şi tratamentelor euroconforme în cazul deosebit de dificil al minorităţii naţionale române din această ţară”, a specificat în continuare deputatul Constantin Codreanu.

În cadrul întâlnirii s-a discutat și relația pe care instituțiile statului român, inclusiv diplomații de la Ambasada României la Sofia o au cu asociațiile reprezentative ale comunității românești din Bulgaria.

În acelaşi context, preşedintele Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării a dat asigurări că va interveni oficial pe lângă factorii responsabili ai statului român în vederea acordării unui sprijin suficient minorităţii naţionale române deosebit de ameninţate din Bulgaria.

Împărţirea românilor din Bulgaria

Românii din Bulgaria se pot împărţi într-un sector timocean, un sector dunărean (care se întinde de la râul Timoc şi până la litoralul Mării Negre) şi un sector în interiorul ţării şi al Munţilor Balcani. Sub raportul numărului lor, cu toată „grija” bulgarilor de a-i scoate în statistici cât mai puţini, există numeroase statistici credibile, citate mai recent, după care numărul românilor din Bulgaria s-ar ridica la 250.000, iar al aromânilor la 150.000. După alte statistici, numărul real al acestora ar fi, cel puţin, dublu. Cei mai mulţi români sunt în zona Vidinului unde întâlnim 50 de comune, din care 30 sunt curat româneşti.

Alţi români trăiesc pe malul drept al bazinului dunărean, până la Ruse şi apoi în sate din sudul Dobrogei, care au ajuns sub stăpânirea bulgarilor, după Tratatul de la Craiova, încheiat în 1940. Cu toate acestea, numărul vorbitorilor de limba română din ţara vecină este astăzi, după datele oficiale, foarte mic, scăzând de la 96.000 înregistrat la începutul secolului, la 16.000 în 1934 şi la 2.700, dintr-o statistică mai recentă.

Explicaţiile acestui mod, cel puţin „misterios”, de scădere a numărului românilor din Bulgaria ni-l dă un reprezentant al „Asociaţiei Vlahilor” din Vidin care, printre altele, semnalează faptul că în multe zone s-au înregistrat cazuri de presiuni din partea autorităţilor bulgare, care-i obligau pe vlahi să-şi ascundă adevărata identitate.

Acest lucru este cu atât mai important cu căt, după cele mai multe statistici, în Bulgaria „trăiesc astăzi între 1 milion şi 2 milioane de români, reprezentând ca importanţă a doua minoritate, după cea turcă”. Din păcate, constituţia bulgarilor nu recunoaşte nicio minoritate, ceea ce şi explică tendinţa autorităţilor de a le ignora pe cele existente şi de a le nesocoti interesele. La sfârşitul deceniului trei, sursele istorice identificau trei grupe geografice de concentrare a populaţiei de origine română.

Prima grupă era constituită pe Valea Timocului, reţinând asemănarea izbitoare a costumelor, tradiţiilor şi limbii vorbite în zonă, cu cele din Oltenia. Din punct de vedere geografic, regiunea Timocului este o prelungire a masivelor muntoase şi a văilor şi podişurilor Olteniei. Românii „pădureni” şi cei „dunăreni” din regiunea Vidin constituie o unitate cu cei din Oltenia.

 

 

 

Citiți și:

http://www.romanii.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=59:romanii-din-bulgaria-vlahii-si-aromanii&catid=45:romanii-de-langa-noi&Itemid=59

https://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2nii_din_Bulgaria

https://danielvla.wordpress.com/2015/01/13/romanii-din-bulgaria/

28/04/2017 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

CINE SUNT OSETINII ?

Osetinii, cine sunt ei?

Osetinii sunt urmaşii alanilor, sarmaţilor şi sciţilor. Alanii sunt atestați în izvoarele istorice începând cu secolul I în zona de stepă dintre Don și Volga, la de nord Caucaz.

Din aceste regiuni, alanii faceau repetate incursiuni de jaf în Persia și în provinciile caucaziene și danubiene ale Imperiului Roman. Istoricul roman Ammianus Marcellinus îi descria pe alani ca fiind aproape toți înalți și frumoși, cu părul  în general blond și ochii înfricoșător de mândri. Tot Ammianus arată că alanii erau continuatorii triburilor nomade ale massageților, sarmaților și ai sciților, popoare iraniene care ocupau de circa două milenii stepa dintre lacul Aral, Marea Caspică și Dunăre.

După destrămarea imperiului hun, alanii „independenți”care au migrat în vestul Europei  au renunțat la preocupările belicoase și au fost asimilați repede de populația galo-romană. Un grup alan aliat cu vandalii a rămas în Galia numai doi ani, după care au trecut Pirineii în Hispania și în 409 s-au stabilit, împreună cu aliații lor, în proinvinciile Lusitania (Portugalia de astăzi) și Carthaginensis (astăzi sudul Spaniei).

În 418, în lupte cu vizigoții, care tocmai trecuseră și ei Pirineii, a fost ucis Attaces, ultimul rege alan. Alanii, refugiați împreună cu vandalii în provincia Gallaecia (Galicia de astăzi, la nord de Portugalia), s-au supus regelui vandal Gunderic.
Din cauza presiunii crescânde a vizigoților, care cucereau provincie după provincie, vandalii și alanii, sub regele Geiseric, s-au strămutat în Africa, trecând în 429 strâmtoarea Coloanele lui Hercule (astăzi Gibraltar).

După zece ani de conviețuire ostilă cu populația locală romanizată, care le cedase litoralul Algeriei de astăzi, vandalii și alanii pornesc în 439 la război. În același an, Geiseric înființează „regatul vandalilor și alanilor” și cucerește toate provinciile romane din nordul Africii (regiunile de coastă ale Marocului, Algeriei și jumătatea de nord a Tunisiei de astăzi).

În următorii ani au cucerit insulele Sicilia, Sardinia, Corsica și Baleare. În cei 94 de ani de existență a regatului vandalo-alan, cele două populații, puțin numeroase (sub 80.000) și ținând de creștinismul în varianta eretica a arianismului, nu a reușit să integreze numeroasa populație latinofonă, care ținea de creștinismul oficial roman și care era supusă unor discriminări și persecuții motivate confesional. Cele mai recente descoperiri arheologice atestă că populația vandalo-alană s-a adaptat rapid la felul de viață roman. 
Vandalii și alanii au fost singurele popoare din epoca migrațiilor care au dispus de o flotă maritimă, cu ajutorul căreia au cucerit insulele din vestul Mării Mediterane.

O mare flotă a imperiului roman răsăritean a fost distrusă în 468, iar Roma a fost jefuită („vandalizată”).
În 533, împăratul Iustinian I a trimis în Africa de nord o armată sub conducerea generalului Belizarie, care a învins armata vandalo-alană în același an, întâi în bătălia de la Ad Decium și apoi definitiv în bătălia de la Ticameron. Regatul vandalo-alan a fost desființat, iar Africa de nord a devenit provincie a Imperiului Roman de Răsărit. Vandalii și alanii rămași au fost asimilați repede de populațiile locale, dispărând din istorie.

Gh. Ghibănescu a arătat în cartea sa că în 1238, Berke, fratele lui Batu han (conducătorul Hoardei de aur), a  zdrobit o armată a alanilor (iașilor) conduși de Caciar Ogala (lângă Marea de Azov) și a determinat exodul a aproape 10.000 de alani în Moldova.
Este posibil ca denumirea de Târgul Iașilor să fi apărut din acele vremuri. După aproape 60 de ani, în 1299-1302, conform unor date furnizate de bizantinul Nicefor Gregoras, o parte a alanilor a părăsit teritoriul Moldovei și a trecut în Imperiul Bizantin.

Alanii rămași în zona Dunării de jos, puțin numeroși, s-au aliat cu cumanii și au continuat să trăiască în Bărăgan și Moldova, până în preajma invaziei mongole (1241), când s-au refugiat în Ungaria, unde s-au stabilit, împreună cu cumanii, în câmpia Tisei.

Cu timpul, s-au maghiarizat. În regiunea respectivă a Ungariei (Jász-Nagykun-Szolnok) abundă toponimia care conține numele etnic alan: Jász- (e.g. Jászberény). Prezența alanilor pe teritoriul actual al României este atestată, între altele, de toponimul Iași.

O ramură a alanilor s-a retras în sud, în părțile adăpostite ale Munților Caucaz, pe teritoriul actual al Oseției și pe teritoriul apropiat din vest, al actualei Republici Autonome Karaciai-Cerchezia, teritorii locuite pe atunci de etnii din grupul Caucazian, in principal de cerchezi. Unii alani au fost asimilați de cerchezi. Ulterior, în secolele IX-XII, nomazii karaciai, vorbitori ai unui dialect turcic, venind dinspre stepele de la estul Marii Caspice, au cucerit regiunile est-cercheze încă locuite de alani și au devenit pătura conducătoare a populației alane.

Cu timpul, alanii din actuala Karaciai-Cerchezia au adoptat dialectul turcic vorbit de karaciai și religia musulmană a conducatorilor lor. Totuși, pana astazi karaciaii se autodenumesc „alani” și se mândresc cu originea lor. Însă numai alanii caucazieni din Oseția sunt cei care au reușit să se mențină cu limba proprie (nord-est iraniană) și cultura proprie, neasimilat de popoare vecine.

 

Cea mai apropiată populație înrudită au fost roxolanii. Descendenții alanilor, denumiți oseți, osetini sau „iron” (denumirea proprie, folosită în Oseția), trăiesc astăzi între Republica Autonomă Ingușeția, regiunea Stavropol, Republica Autonomă Kabardino-Balkară și Republica Georgia (la sud), populând  preponderent versanţii sudici şi nordici a masivului Caucazian central.

Limba osetă (osetină) face parte din grupul nord-estic al dialectelor iranice (împreună cu avestana, bactriana, sogdiana și horezmiana; vezi și listă de limbi dispărute).

 

 

 

 

Image result for osetia map

 

 

 

 

Teritorial oseţii populează Republica Osetia de Nord – Alania (suprafaţa – aprox. 8 mii km2 , capitala – or. Vladikavkaz) şi Republica Osetia de Sud (suprafaţa – 3,4 mii km2, capitala – or. Ţhinval/Čreba.

În pofida dispărţirii geografice şi teritoriale, în ambele părţi ale Osetiei locuieşte acelaşi popor, cu aceeaşi cultură şi limbă. Împărţirea lor teritorială s-a efectuat la dorinţa Kremlinului în anul 1922, fără a se lua în consideraţie dorinţele osetinilor.

Prin această hotărâre, Osetia de Nord a fost atribuită Rusiei, iar Osetia de Sud, Georgiei. 

În zilele noastre, numărul osetinilor în întreaga lume consituie în jur de 640-690 mii persoane, dintre care în Osetia de Nord – 420-440 mii, Osetia de Sud – 70 mii, în diferite regiuni ale Rusiei – 60-80 mii, în Georgia – 50-60 mii, în statele din fosta URSS – 20-30 mii, în Turcia şi Siria – 11-12 mii, în statele Europei, Americii şi Australia – 12-15 mii.

Pe parcursul istoriei sale, poporul osetin a trecut atât prin perioade de o înflorire, întărire şi influenţă majoră în primul mileniu al erei noastre, cât şi prin perioade de catastrofe, cum a fost cea din timpul invaziei tătare, sau cea a lui Timur- lenk, în secolele XIII – XIV, care a cuprins Alania şi care au adus la masacrarea masivă a populaţiei, distrugerea bazei economice şi a statalităţii acesteia.

Rămăşiţele acestui popor atât de influent în perioadele precedente (după unele date nu mai mult de 10-12 mii de oameni) pentru aproximativ 5 secole au fost izolate în munţii Caucazului. Pe întreaga durată a acestei perioade, legăturile externe se limitau doar la contacte cu vecinii. În schimb, datorită acestei izolări, osetinii şi-au păstrat cultura, tradiţiile şi limba în forma iniţială.

Către prima jumătate a secolului al XVIII-lea în legătură cu lipsa de spaţiu, condiţiilor aspre de trai în munţi şi situaţia geopolitică complicată în regiune în faţa poporului osetin a apărut foarte acut problema intrării în componeneţa Rusiei pentru a se extinde pe noi teritorii.

După înfrângerea Turciei în războiul ruso-turc din 1768-1774 influenţa Rusiei în regiune a crescut considerabil, ea permiţându-şi să acţioneze mai hotărât pentru realizarea scopurilor sale coloniale în Caucaz.

După încheierea păcii de la Kuciuk – Kainargi din 1774, a urmat şi alipirea Osetiei la Rusia. La început supunerea administrativă a Osetiei purta doar un caracter formal, populaţia păstrându-şi încă un timp îndelungat independeţa faţă de administraţia rusească.

Osetinii s-au răsculat adesea, un exemplu fiind Răscoala Digoră din anul 1781.

Vestita artă militară alană şi înclinaţia spre fapte de arme nu a pierit în istorie şi  a renăscut în urmaşii osetinilor, în rândul cărora  ocupă un loc de cinste.

Poporul osetin a manifestat strălucit calităţile moştenite de la strămoşii săi, în al Doilea Război Mondial. La un număr al populaţiei din anul 1941 de 340 mii de oameni, 90 mii au participat la război, iar 46 mii au pierit în lupte, 34 au devenit eroi ai Uniunii Sovietice (asta este cel mai înalt indice raportat la numărul populaţiei dintre toate popoarele din URSS), în timp ce mai mult de 50 de oseţi au devenit generali şi amirali.

 

 

Surse: Revista AXA; https://ro.wikipedia.org/wiki/Alani; http://www.vistieria.ro – Artur LEŞCU

 

28/04/2017 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

VIDEO: Guy Verhofstadt, liderul ALDE din Parlamentul European, l-a criticat dur pe Viktor Orban, premierul UNGARIEI

 

Guy VerhofstadtPremierul Ungariei, Viktor Orban, atacat extrem de dur

            Guy Verhofstadt                                                              Viktor Orban

Guy Verhofstadt, fost premier al Belgiei, în prezent lider al grupului parlamentar ALDE (liberal), a reacţionat la acuzaţiile lansate de Viktor Orban în plenul Parlamentului European cu privire la implicarea ”absurdă” a instituţiilor europene în chestiunile interne din Ungaria.

 De asemenea, liderul maghiar a lansat şi un atac la adresa europarlamentarului belgian, pe care l-a acuzat că este nedemocratic pentru că încearcă să le spună „maghiarilor ce să facă”,

Parlamentul European a gazduit o dezbatere despre derapajele antidemocratice din Ungaria, dezbatere la care a vorbit si Viktor Orban.

Discursul lui Guy Verhofstadt vine în contextul în care Comisia Europeană a iniţiat o acțiune în justiție împotriva Ungariei, unde a intrat în vigoare  legea învățământului superior, prin care ar urma să fie închisă universitatea lui George Soros. 

Guy Verhofstadt l-a catalogat pe premierul maghiar drept o versiune moderna a fostului regim comunist, acuzandu-l de „protectionism economic, nationalism excesiv si o creştere a statului nonliberal”, adăugând că: „vede inamici în sectorul energetic, vede inamici în presă, vede inamici în organizaţiile nonguvernamentale, şi că acum vede inamici si in lumea academica – parca s-au intors Stalin si Brejnev, doar că in Ungaria”.

”Ai hartuit organizatii nonguvernamentale, ai alungat presa critica, ai construit ziduri, ti-ai exprimat opinia de a reintroduce pedeapsa capitala desi acest lucru nu este posibil pe baza tratatelor noastre, iar acum ai decis sa inchizi o universitate. Cat de departe vei merge? Care este urmatorul pas? Vei arde carti in piata din fata Parlamentului Ungariei?”, l-a acuzat liderul ALDE pe primul ministru al Ungariei.

Verhofstadt i-a pus in faţă lui Orban oglinda realitaţii:

„UE a devenit membru UE in 2004. Ai semnat, impreuna cu predecesorii tai, pentru valorile UE. Si cunosti foarte bine toate valorile si principiile UE. Ai violat fiecare dintre aceste principii europene, toate aceste principii. Si totusi vrei sa ramai membru al Uniunii Europene. Am mai mult respect pentru euroscepticii care macar spun <>”.

Liderul ALDE a amendat fără menajamente ipocrizia lui Orban, care doreşte banii europeni, nu insă şi valorile UE:

„Dar tu, tu vrei sa continui sa primeşti banii UE, dar nu vrei valorile UE. Cum se numeşte asta? Nu e un act de mare curaj, şi in orice caz nu în linie cu un politician bazat pe principii”.

Finalul discursului lui Verhofstadt a fost aplaudat la scena deschisă de europarlamentari:

„Nu e timpul sa te intrebi, în sinea ta, cum vrei sa fii ţinut minte? Vrei sa rămâi in istorie ca un politician care a eliberat Ungaria de comunism – şi ai facut asta -, sau vrei sa fii ţinut minte ca un inamic etern al societaţii noastre europene democratice? Asta e alegerea pe care trebuie sa o faci acum.”

 

 

 

 

28/04/2017 Posted by | POLITICA | , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: