CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 17 IUNIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 17 iunie în istoria noastră

1462: (noaptea 16/17 iunie) – Domnitorul muntean Vlad Ţepeş  încerca să-l ucidă  pe sultanul otoman Mehmet  al II-lea într-un  atac de noapte, care a avut ca rezultat mari pierderi pentru turci.

Conflictul a pornit inițial de la refuzul lui Vlad Țepeș de a plăti tribut otomanilor și a escaladat după ce Vlad a invadat Bulgaria și a tras în țeapă peste 23.000 de turci și bulgari. Sultanul Mahomed al II-lea a ridicat o armată uriașă cu obiectivul de a cuceri Țara Românească și a o anexa la imperiul său. 

Imagine similară

Foto: „Bătălia cu facle” – tablou de Theodor Aman. Pictura descrie Atacul de noapte, o luptă  între o armată condusă de Vlad Țepeş , domnul Munteniei și o armată condusă de sultanul Mehmed al II-lea al Imperiului Otoman, desfășurată în apropierea cetății de scaun a Țării Românești, Târgoviște, în noaptea de 16 spre  17 iunie 1462.

 Imagine similară

Vlad Țepeș (n. noiembrie/decembrie 1431 – d. decembrie 1476),  numit și Vlad Drăculea (sau Dracula, de către străini), a domnit în Țara Românească în anii 1448, 1456 – 1462  și  1476.

Conflictul a pornit inițial de la refuzul lui Vlad de a plăti tribut otomanilor și a escaladat după ce domnul muntean a invadat Bulgaria și a tras în țeapă peste 23.000 de turci și  supuși ai acestora.

Mehmed a ridicat o armată uriașă, cu obiectivul de a cuceri Țara Românească și a o anexa la imperiul său. Cele două armate au avut mai multe ciocniri, cea mai semnificativă fiind atacul de noapte în care Țepeș a atacat tabăra turcească în timpul nopții   încercand să-l ucidă pe sultan.

Deși atacul de noapte a cauzat pierderi mari otomanilor, Mehmed a scăpat cu viață și și-a continuat marșul spre reședința de la Târgoviște, unde a dat peste alți 20.000 de turci  trași în țeapă.

Această ultimă încercare a lui Ţepeş de a-l opri pe sultan nu poate fi considerată o victorie, dacă avem în vedere desfăşurarea ulterioară a evenimentelor: Ţepeş se retrage în Transilvania, unde este prins din ordinul lui Mathias Corvin.

Tronul Ţării Româneşti este ocupat de Radu cel Frumos (1462 – 75), adus de sultan.

Rezistenţa înverşunată a lui Ţepeş, în ciuda inferiorităţii sale militare, a adus respectul contemporanilor săi, cronicarul Laonic Chalcocondil punând pe seama sultanului declaraţia că „nu poate să ia ţara unui bărbat care face lucruri aşa de mari” şi care „ar fi vrednic de mai mult”.

Total demoralizați, turcii s-au retras din Țara Românească.

1473: Renumitul miniaturist  Nicodim Ieromonahul de la Putna, a terminat de scris și de decorat celebrul Tetraevanghel de la Humor, o lucrare de mare valoare artistică, în care se află și chipul lui Stefan cel Mare și care a fost  dăruit de către domnitor, mănăstirii Humor.

De aici denumirea actuală : „Tetraevangheliarul de la Humor”.

Este unul dintre cele mai cunoscute manuscrise miniaturale romanesti. Aceasta lucrare isi datoreaza insa gloria nu numai calitatilor sale artistice, general recunoscute, ci si faptului ca in cuprinsul acestuia este zugravit faimosul portret votiv al Sfântului Ștefan cel Mare, considerat drept cea mai veridica imagine a marelui voievod.

 

1473 Tetraevangheliarul de la Humor
1473 Miniatura lui Ștefan cel Mare

Evangheliarul de la Humor a fost scris si miniat din porunca lui Stefan cel Mare, de catre ieromonahul Nicodim, la Manastirea Putna  pentru Manastirea Humorului, fiind finalizat pe 17 iunie 1473.

De altfel, pe fila 265 verso este caligrafiat textul de danie in limba slavona: „Binecredinciosul si de Hristos iubitorul tar, Io Stefan voievod, domnul Țării Moldo-Vlahiei, a dat sa se scrie acest Tetraevanghel cu mana ieromonahului Nicodim si l-a daruit manastirii de la Humor, intru pomenirea sufletului sau si al parintilor sai si al copiilor sai, egumen fiind aitunci popa Gheorghe, si s-a sfarsit in luna iunie 17, in anul 6981 (= 1473)”.

Manuscrisul va avea insa o istorie tumultoasa, asemenea cu a veacurilor prin care a trecut. Astfel, in 1538, pentru a nu cadea prada invaziei lui Soliman Magnificul, este trimis in Transilvania, aflandu-se, timp de trei ani, in grija lui Petru Rares, refugiat aici dupa infrangerea sa de catre turci.

In 1541 Petru Rares il ia cu sine la Constantinopol, de unde – redobandind domnia – il aduce, in acelasi an, in cetatea Suceavei iar de aici, tot in acelasi an, il trimite inapoi la Manastirii Humor.

In 1653 Evagheliarul a fost luat de cazaci, fiind recuperat de ostasii generalului transilvanean Ioan Kemeny, veniti in ajutorul logofatului Gheorghe Stefan, uzurpatorul tronului lui Vasile Lupu.

Ajungand domn al Moldovei, Gheorghe Stefan rascumpara cartea de la generalul Kemeny, restituind-o Manastirii Humorului la 25 septembrie 1657.

Despre manuscris nu s-a mai stiut nimic, odata cu exproprierea si desfiintarea manastirilor si schiturilor bucovinene de catre imperialii austrieci, in anul 1783.

Dupa aproape un veac, in septembrie 1881, cu prilejul unei vizite in Bucovina, episcopul Melchisedec al Romanului redescopera Evangheliarul redescopera la Mitropolia din Cernauti.

La cererea episcopului si a lui Ion Ghica, Mitropolia din Cernauti trimite Academiei Romane, spre cercetare nemijlocita, Evangheliarul, care ajunge mai intai la Iasi, apoi la Bucuresti, in dimineata zilei de 27 noiembrie 1881.

In anii 1940 – 1948, Evangheliarul ajunge printre odoarele Manastirii Dragomirna, iar intre anii 1948 – 1957, este expus in muzeul aceleeasi manastiri.

In 1957, este adus si expus in Muzeul Manastirii Putna.

Ulterior, manuscrisul este dus la Muzeul de istorie al R. S. Romania, in locul acestuia la Putna fiind expus un facsimil executat in anul 1973, de catre graficianul D. Danaila.

1825: S-a născut doamna Elena Cuza, soția domnitorului Alexandru Ioan Cuza; (d. 2 aprilie 1909).

 

Povestea unei Prime Doamne. Elena Cuza - Jurnal Spiritual

  După Unirea din 1859, devenind prima doamnă a României, a contribuit la opera reformatoare a domnitorului, ea inspirând Legea instrucţiunii publice.

A fost şi o energică susţinătoare a reformei agrare; şi-a dedicat întreaga viaţă şi avere acţiunilor caritabile: a patronat azilul de fete orfane de la Cotroceni (care i-a purtat numele, „Azilul Elena Doamna”) şi a lucrat benevol ca infirmieră la spitalul „Caritatea” din Iaşi.

1865: A apărut la Budapesta revista culturală în limba română Familia – foaie enciclopedică și beletristică cu ilustrațiuni.

1865 Primul număr Familia

Revista Familia a fost înființată și condusă de Iosif Vulcan, la Budapesta, având drept program răspândirea culturii române în Transilvania și cultivarea limbii și a conștiinței naționale.Ea a fost, în urma dispariției Foii pentru minte, inimă și literatură a lui George Barițiu, cea mai însemnată revistă românească din Ungaria în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, devenind, în scurt timp, o tribună a întregii literaturi românești, o emblemă a identității culturale naționale.

Ediția de probă a apărut la 1/13 mai, iar numărul 1 la 5/17 iunie. În 1880, redacția revistei Familia s-a mutat la Oradea, orașul în care va continua să apară – cu unele întreruperi – până în zilele noastre.

1865: România a aderat la Convenția telegrafică internațională de la Paris.

Aderarea s-a produs în 5/17 iunie, împotriva voinței Porții Otomane, care considera România parte integrantă a imperiului. A fost un eveniment prin care România s-a afirmat ca subiect de drept internațional, alături de statele suverane.

 1888: S-a născut la Galați, Victor C. Papilian, de profesiune  medic (în 1919 a organizat, la Cluj, învăţământul anatomo-medical, creând o adevărată şcoală) și un bun violoncelist, care în 1920 a întemeiat Filarmonica „Gheorghe Dima” din Cluj, pe care a şi condus-o între anii 1934-1939.

A fost director al Operei Române (1934-1936) şi al Teatrului Naţional/1936-1940/ din acelaşi oraş), prozator, dramaturg, eseist şi memorialist; (m. 1956).

A fost decan al Facultății de Medicină din Cluj, în refugiu la Sibiu, prodecan, membru al Societății de Biologie și al Societății de Antropologie din Cluj. A fost de asemenea și director al Filarmonicii și al Teatrului din Cluj. A colaborat la: Universul literarGândireaRevista Fundațiilor RegaleFamiliaPagini literareClujul medical, etc. În anul 1947, odată cu instaurarea regimului comunist în România, a fost pensionat forțat, înlăturat din funcția de decan.

Arestat de mai multe ori la începutul anului 1950 și a fost condamnat la 10 ani de închisoare ca adept al „ideologiei burgheze”, pentru „atitudine refractară ideilor socialiste”, fiind închis la Văcărești. Din opera științifică: Anatomia scoarței lobului frontalTratat de anatomie umanăManual practic de disecție și descoperiri anatomice și din opera artistică: Generalul FranguleaNe leagă pământul (Premiul Academiei Române), Sufletul lui FaustUn optimist incorigibilNocturnăFără limităDe dincolo de râuManechinul lui Igor și alte povestiri de iubireAmintiri din teatruChinuiții nemuririi (vol. I, II, III).

 1888: S-a născut in localitatea  Solca, jud. Suceava, criticul şi istoricul literar, folclorist şi traducător, Ilie E. Torouţiu, membru corespondent (din 1936) al Academiei Române; d. 23 noiembrie 1953, București.

1888-1953 Ilie E. Torouțiu

A urmat Facultatea de Filologie la Cernăuți, apoi în Germania, a devenit asistent universitar de limba română la Universitatea din Frankfurt pe Main (1911–1913), apoi profesor la liceul „Dimitrie Cantemir” din București. 

A debutat editorial cu A fost odată (1911), culegere de povești și cântece poporale. A colaborat la Convorbiri literareSămănătorulRamuriFăt-FrumosFloarea-soareluiLiterePagini de istorie și critică literară. Ca proprietar al tipografiei Bucovina, a făcut un util mecenat editorial. A fost director al revistei Convorbiri literare în ultima perioadă de apariție (1939–1944).

Deși a publicat o mulțime de contribuții istorico-literare, adevărata sa operă în cultura română este corpusul impresionant al celor 13 tomuri de Studii și documente literare (1931–1946), însumând circa 8.000 de pagini, „un Hurmuzachi al istoriei literare” (Perpessicius).

A tradus din L. Anzengruber, John Bunyan, O. Funcke, Fr. Grillparzer, Friederich Hebbel, I.R. Macduff, Platon și I.C. Ryle. Alte scrieri: Românii și clasa dirigentă din BucovinaTipuri. Încercări literareOameni și cărțiFrunză verde… Cântece poporale din BucovinaCarmen Sylva în literaturaromânăModernismul: Simbolism-impresionism-expresionismContribuții la o viitoare ediție critică Eminescu.

De numele său se leagă strângerea în  13 tomuri de „Studii şi documente literare”, a corespondenţei junimiştilor şi sămănătoriştilor, pe care a însoţit-o cu note, comentarii şi indici.

1889: Poetul naţional al românilor, Mihai Eminescu, a fost înmormântat la Cimitirul Bellu din Bucureşti.

Sicriulsău a fost depus în biserica Sf. Gheorghe cel Nou din Bucuresti, iar singura imagine păstrată de la înmormântarea poetului a fost un desen realizat de cunoscutul grafician Constantin Jiquidi.

Apropiații, puținii prieteni, mulți studenți și elevi ai Școlii Normale de Institutori din București, precum și nelipsiții curioși au înțesat biserica și curtea acesteia.

Presa vremii scria că o doamnă din Moldova, îmbrăcată în negru, a aşezat pe pieptul poetului un buchet de flori „nu mă uita”! Sigur, nu putea fi alta decât cea care l-a iubit, l-a inspirat şi l-a ajutat în clipe grele, Veronica Micle.

Șapte coroane, din partea Academiei Române și a câtorva cotidiane, străjuiau sicriul. Pe una din ele scria: „din partea amicilor”. A. Z. N. Pop, într-o interesantă carte dedicată vieții lui Eminescu, prezintă un manuscris din Biblioteca Academiei Române care conține o listă a  prietenilor poetului, care, mișcați de o profundă compasiune, au făcut chetă pentru cumpărarea coroanei şi a florilor  de pe catafalcul lui Eminescu.  

Sicriul, acoperit  cu o pânză neagră, purta către căpătâi volumul de poezii îngrijit de Titu Maiorescu.. Slujba înmormântării a fost oficiată de un singur preot care, la final, nu a rostit obişnuitul necrolog.

Răspunsurile la strană au fost date de corul Mitropoliei, dirijat de C. Bărcănescu, unul din adevărații amici de-ai poetului.

G. D. Scraba, în cartea Amintirea lui Mihai Eminescu, afirmă că la finalul slujbei corala a interpretat o melodie pe versurile poeziei Mai am un singur dor, asistența fiind profund marcată de melodie, dar mai ales de stihuri, care acum deveniseră parcă un dangăt de clopot ce bătea cadențat la ușa sufletelor celor prezenți.

Necrologul a fost rostit de Grigore Ventura, prim redactor la ziarul „Adevărul” : „… acela ce zace aici înaintea noastră n-a fost al nimănui, ci al tuturor românilor. Nu e dar de mirare că toți îl plângem; dar lacrimile noastre, ale tuturor, se vor schimba în rouă roditoare și binefăcătoare sub razele luminoase ce va răspândi soarele amintirii poetului iubit”.

După încheierea cuvântării, cortegiul funerar a pornit către Cimitirul Belu.

Sicriul a fost așezat într-un dric simplu, tras de doi cai. În fruntea mulțimii care însoțea pe Eminescu pe ultimul drum al acestei vieți până la bolțile veșniciei, se aflau: Mihail Kogălniceanu, Toderiță Rosetii (fratele Elenei Cuza), Titu Maiorescu, Lascăr Catargiu și alți reprezentați de marcă ai vieții culturale și politice a vremii.

2 - Inmormantare Mihai Eminescu - Editia de Dimineata

În fața Universității s-a făcut un popas, prilej pentru o nouă cuvântare. Reputatul profesor de filozofie, Dimitrie August Laurian, a rostit un scurt cuvânt evidențiind activitatea jurnalistică a poetului.

Între altele vorbitorul a spus: „…avem dinaintea noastră un cadavru în care a trăit o comoară de gânduri. Materia își urmează prefacerea sa în nesfârșit”.

Condoleanţele studențimii adunate în număr mare au fost rostite de tânărul Gheorghe Calmuschi, originar din „Betleemul” lui Eminescu. Prin cuvinte emoționante, vorbitorul a arătat aprecierea tinerilor studioși față de geniul celui ce era dus către cimitir:

„…Şi noi care te-am iubit şi te-am preţuit atât de mult îţi vom dezmierda cu lacrimi multă vreme mormântul tău şi-l vom corona cu flori de tei, pronunţând numele Eminescu, care conţine în el aşa de mult, cât o lume întreagă”.

Trista adunare a pornit apoi pe Calea Victoriei către locul dinainte pregătit în cimitirul Bellu, parcela 9, unde Eminescu a fost coborât în reavănul pământ pentru a se odihni o vreme. Era spre seară…

Cimitirul Bellu, parcela 9

Sa lăsăm versul eminescian să redea o fărâmă din taina clipei:

„Şi când se va întoarce pământul în pământ,

Au cine o să ştie de unde-s, cine sunt?

Cântări tânguitoare prin zidurile reci

Cerşi-vor pentru mine repaosul de veci.”

 1901 (17/30 iunie): S-a născut arheologul şi geologul Gheorghe Murgeanu. A condus lucrările pentru întocmirea de hărţi geologice şi tectonice ale României si a  făcut parte din comitetul de redacţie al primei ediţii a hărţii tectonice a Europei (1962).

Imagine similară

A devenit membru titular al Academiei Române in 1955 ; (m. 1984).

1903: S-a născut la Radna, Arad, inginerul Aurel A. Avramescu, autorul unor valoroase  lucrări în domeniul electromagnetismului, al construcţiei aparatelor electrice şi informaticii documentare, 29 octombrie 1985, București. A semnalat perspectivele energiei nucleare cu mult înainte de a se fi realizat prima centrală nuclearo-electrică (1941); a devenit  membru titular al Academiei Române din 1963.

1903-1985 Aurel Avramescu

Inginer, promotor al disciplinelor științei și tehnologiei informației, membru corespondent (din 1940) al Academiei de Științe din România, membru titular (din 1963) al Academiei Române. A studiat pentru un an Matematica la Cluj, în 1922, având profesori pe Nicolae Abramescu și Gheorghe Bratu, apoi a devenit student al politehnicii din Dresda obținând titlul de inginer electrotehnician în 1928. A obținut titlul de Doctor în Inginerie la Dresda în 1937 sub îndrumarea lui Heinrich Barkhausen cu o teorie a difuzării căldurii în conductoare și contacte.

 A fost asistentul profesorului Dimitrie Leonida la Politehnica din București, apoi la Institutul de Energetică din București. A fost președinte al Comisiei de Automatizări a Academiei Române și un precursor al industriei electronice și a elementelor de automatizare din România. A efectuat cercetări asupra difuziei informației științifice și a tratat noțiune de energie informațională, introdusă de Octav Onicescu. A fost președinte al Centrului de Documentare Științifică al Academiei, redactor responsabil al revistelor Eletrotehnica și Progresele științei

1908 : S-a născut la Bistrița Bârgăului, Bistrița Năsăud , poetul și prozatorul,  Ion Theodor Ilea, membru al Societății Scriitorilor Români (din 1936); d. 25 septembrie 1983, București.

1908-1983 Ion Theodor Ilea

A urmat Academia de Artă Dramatică din Cluj (1929–1934). A fost secretar de redacție la revista Societatea de mâine din Cluj, director la Eu și Europa din Deva și Transilvania noastră.

A debutat în revista Hyperion din Cluj (1930); debutul editorial a fost cu Inventar rural (1931).

A colaborat la Cuvântul liberViața literarăBrașovul literarRevista Fundațiilor RegaleConvorbiri literareDimineațaAdevărulUniversul literarTribuna democratăManifestFamilia, etc.

A publicat volume de versuri GloataÎntoarcereSimfonia furtunilorPasul meu peste aniAnii viiEflorescență și de proză: Sub cerul HeniuluiMărturisirile unui anonim.

A fost distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din Brașov (1971).

1910: Pionierul aviației  mondiale, romanul Aurel Vlaicu, a zburat pentru prima dată cu , decolând de pe Dealul Cotrocenilor din București.

 

 După circa 40 de metri parcurşi pe pământ, s-a ridicat în aer la 3-4 metri de sol, zburând pe o lungime de 50 de metri, după care a coborât uşor.A fost zborul primului aeroplan românesc, proiectat, construit și pilotat de un român.

 În amintirea acestui eveniment, la această dată, s-a marcat, până în anul 2004, „Ziua Aripilor Româneşti” (Ministerul Apărării Naţionale a stabilit, printr-un ordin din 1994, sărbătorirea „Zilei aviaţiei” la două date diferite: la 17 iunie şi la 20 iulie, ziua Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul, ales de pionierii aviaţiei din ţara noastră, în 1913, ca patron al aviaţiei; în anul 2004 MApN a indicat data de 20 iulie ca zi unică pentru a sărbători aviaţia militară şi civilă)

1923: S-a înființat în baza Legii de educație fizică, promulgată de Regele Ferdinand I în 15 iunie 1923 și publicată în Monitorul Oficial nr. 59/17 iunie 1923, Oficiul Național de Educație Fizică (ONEF).

A fost o instituție de stat, înființată prin una dintre printre primele legi de acest gen din Europa. Totodată s-a înființat Institutul Național de Educație Fizică (INEF), prima instituție de învățământ superior pentru pregătirea profesorilor de educație fizică din România. Și-a început cursurile la 1 decembrie 1922, la București, fiind a 10-a instituție de acest fel din lume și a 5-a din Europa.

Activitatea a debutat sub conducerea general prof. Virgil Bădulescu care a obținut sprijinul Familiei Regale, mai ales a Majestății Sale Regele Ferdinand I, a lui Dimitrie Gusti – directorul Casei Culturii Poporului și a profesorului Vasile Pîrvan.

1925: Romania a semnat  la Geneva o  Conventie care reglementa pentru prima data, comerțul cu arme și materiale de război, în vederea combaterii traficului clandestin al acestora.

1925: Se publică Legea pentru organizarea şi exploatarea căilor ferate din România, prin care CFR căpăta un început de autonomie administrativă şi financiară (a fost înfiinţată Administraţia CFR, cu statut de persoană juridică şi cu buget propriu, fondurile alocate căilor ferate crescând considerabil).

NOTĂ: La 11/23 aprilie 1880 s-a înfiinţat administraţia de stat a căilor ferate, sub denumirea Direcţiunea princiară (din 1883, generală) a Căilor Ferate Române, instituţie care consacră iniţialele CFR.

1925:  S-a stins din viata inginerul român Anghel Saligny, realizatorul sistemului de poduri de la Cernavoda, cel mai lung pod din Europa si al treilea din lume la acea dată. S-a născut în ziua 19 aprilie 1854 la Şerbănesti, judeţul Galaţi.

Imagini pentru inginerul român anghel saligny

A studiat la Focşani, iar apoi în Germania.

 A urmat Astronomia la Universitatea din Berlin, apoi Scoala Tehnica Superioara din Charlottenburg.

Pe timpul sederii in Germania a lucrat la executia mai multor proiecte, pentru ca la revenirea in tara sa fie numit inginer in cadrul  Serviciului de poduri si sosele.

A lucrat la constructia caii ferate Ploiesti – Predeal, Adjud-Targu Ocna si Barlad-Vaslui.

A fost un precursor la nivel mondial al ştiinţei construcţiilor metalice şi de beton armat, realizator de multiple invenţii şi soluţii unice în proiectarea şi construirea podurilor şi a construcţiilor industriale, pentru fundaţia cheiurilor portuare şi a docurilor, precum şi a silozurilor de grâu prin folosirea prefabricatelor de beton, toate în premieră mondială.

In perioada 1884-1889, a fost implicat in constructia de docuri si antrepozite in Braila si Galati.

De numele lui se leaga si constructia primelor silozuri. Tot in acesta perioada a fost insarcinat sa se ocupe de Serviciul studiilor liniilor Fetesti-Cernavoda. Marea sa realizare a fost construirea podului peste Dunare.

Proiectul sau a adus doua mari inovatii: sistemul nou de grinzi si console pentru suprastructura podului si, ca material nou de constructii, otelul moale.   S-a numărat printre fondatorii Societăţii Politehnice (1881), pe care a condus-o între anii 1895-1897 şi 1910-1911; membru titular al Academiei Române din 1897, vicepreşedinte (1901-1904) şi preşedinte (1907-1910) al acestui for.

1926: S-a născut la Chișinău, în Basarabia, academicianul Sergiu Rădăuțeanu; d.6 martie 1998 la Sankt Petersburg, Rusia.

Personalitatea zilei. Sergiu Rădăuțanu, primul rector al Universității  Tehnice din Chișinău | IT&C

A fost un  specialist recunoscut în domeniul fizicii şi tehnologiei materialelor semiconductoare. S-a născut  în familia profesorilor Ion şi Nina Rădăuţanu. Bunicul lui, tot Sergiu, a făcut studii în Franţa, la Sorbona.

În 26 ianuarie 1959 susţine teza de doctor în ştiinţe fizico-matematice la Institutul de Fizică şi Tehnică „A.F.Ioffe” din Leningrad (actualul Sankt-Petersburg) , iar în 17 iunie 1966 susţine teza de doctor habilitat în ştiinţe fizico-matematice, la Institutul Politehnic din Leningrad

În anul 1964 organizează prima instituţie superioară de învăţământ tehnic din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (R.S.S.M.), exercitînd funcţia de rector al Institutului Politehnic Chişinău (1964-1973).

 De numele lui Sergiu Radăuţanu e legata descoperirea şi studierea proceselor de punere în ordine, precum şi fenomenul de nolitipie în sisteme ternare. A elaborat un şir de materiale semiconductoare, eterojoncţiuni şi dispozitive electronice.

A publicat circa 1000 lucrări ştiinţifice, , inclusiv 30 de monografii, precum şi mai mult de 130 brevete de invenţii. A organizat în R.S.S.M.  Conferinţa Internaţională “Compuşii ternari şi multipli” (Chişinău, septembrie 1990);

A fost membru al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (A.Ş.M.), Laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova în domeniul ştiinţei, tehnicii şi producţiei, Membru de Onoare al Academiei Române, Membru de Onoare al Academiei de Cosmonautică ”K.E.Ţiolkovski”. A desfăşurat o fertilă activitate publică, fiind preşedinte al Societăţii “D.Cantemir” si  preşedinte al Fundaţiei “D. Gusti”.

Un eveniment de importanţă majoră în viaţa Republicii Moldova a constituit-o prima Conferinţă ştiinţifică NATO la Chişinău, organizată de savant cu concursul Primăriei Chişinăului (1996).

Este memorabil faptul desfăşurării în 1993 la Chişinău, cu concursul nemijlocit al savantului a Congresului Internaţional al Academiei Româno – Americane la Chişinău cu tema “Moldova: deschideri culturale şi ştiinţifice spre Vest”.

A fost membru al  unor consilii de redacţie la elaborarea unor lucrari importante ca : ”Enciclopedia Sovietică Moldovenească”- în 6 volume (Chişinău, 1976); „Dicţionar Enciclopedic Moldovenesc” (Chişinău,1989); „Literatura şi Arta Moldovei: Enciclopedie” în 2 volume (Chişinău, 1985); „Dicţionar Politehnic Rus-Moldovenesc (Român)”, (Chişinău, 1983), al „Buletinului Academiei de Ştiinţe a Moldovei (seria Fizică şi Tehnică)” şi a revistei internaţionale „Solar Energy Materials and Solar Cells”.

1927: S-a născut  scriitorul de etnie  maghiara  din Transilvania, András Sütő ; (d. 2006).

Imagini pentru András Sütő,photos

András Sütő (n. 17 iunie 1927, Cămăraș, județul Cluj   — d. 30 septembrie 2006, Budapesta.

A fost un demnitar comunist român, membru al Partidului Comunist Român din anul 1947.

A fost redactor-șef al publicației culturale maghiare Új Élet („Viață Nouă”), editată de Consiliul Culturii și Educației Socialiste la Târgu Mureș. membru-fondator al Uniunii Democrate a Maghiarilor din România (25.XII.1989) (m. 2006)

În martie 1990 a fost una din victimele violențelor interetnice de la Târgu Mureș, ocazie cu care a fost bătut, pierzându-și un ochi.

După perioada de spitalizare (la București, Budapesta și în SUA) s-a stabilit în Ungaria, unde și-a petrecut ultima parte a vieții.

A murit la Budapesta și a fost înmormântat pe 7 octombrie 2006 în cimitirul reformat din Târgu Mureș.

1932: S-a născut in localitatea Dobriceni din judetul Olt, pictorul și regizorul de filme de scurt metraj Sabin Bălașa.

Artistul, recunoscut pentru picturile sale murale monumentale, a murit la 1 aprilie 2008.

Sabin Bălașa (n. 17 iunie 1932, Dobriceni județul interbelic Olt - d. 1 aprilie 2008, București) pictor, autor și regizor de filme de pictură animată, dar și scriitor român foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Se descria pe sine însuși  care reprezentant al stilului cosmic romantic.   A absolvit Institutul de Artă în 1955.

În cariera sa a caștigat numeroase premii şi a devenit membru în mai multe academii de artă.

Inspirat de arta populara, pictorul si-a creat un stil propriu in care apar personaje fantastice, dar si din istoria ţării noastre

A realizat si o serie de lucrari de propaganda comunistă. 

 In afara lucrarilor care ii infatiseaza pe Decebal, Stefan cel Mare ori Eminescu, acesta i-a portretizat si pe Elena si Nicoale Ceausescu, fapt care i-a atras o serie de critici dupa căderea regimului comunist.

De altfel, Sabin Balasa a actionat in judecata chiar publicatia „Le Monde” dupa ce aceasta a publicat reproduceri dupa câteva din lucrările sale infatișând cuplul Ceausescu.

In final, ziarul a fost nevoit sa ii prezinte scuze.

1940: S-a născut la Turnu Severin renumitul actor  român de teatru si film Virgil Ogășanu.

Virgil Ogășanu (n. 17 iunie 1940, Turnu Severin) actor de film, scenă și televiziune, precum și un pedagog român - foto - cinemagia.ro

 

A absolvit in 1964 Institutul de Artă Teatrală si Cinematografie din București, la clasa profesoarei Beate Fredanov. A fost repartizat la Teatrul Tineretului Piatra Neamț. Pentru rolul din piesa  Nu sunt Turnul Eiffel a primit premiul pentru interpretare, a participat la Decada Dramaturgiei Originale.
Din 1965 joacă pe scena Teatrului Lucia Sturdza Bulandra. 
Joacă si la Teatrul Nottara din București.
Debutul in cinematografie a avut loc in 1962, cu pelicula Doi baieti ca pâinea calda.
Virgil Ogașanu este profesor la Facultatea de Teatru a Universității Hyperion, este căsătorit cu actrița Valeria Ogasanu si are 1 fiu.

1949: S-a născut la Glăvăneștii Vechi, Iași, scriitorul român  Pavel Coruț.

1949 Pavel Coruț

A absolvit Școala Militară Superioară de Marină (1971). În 1975 a scris primul roman, Pământul durerii, dar după 10 ani a ars manuscrisul, motiv pentru care acesta nu a văzut lumina tiparului. A activat în spionaj la Direcția de Informații a armatei, ca ofițer de relații externe, apoi șef Birou Contrainformații în Direcția Contrainformații Militare.

Și-a exprimat anumite opinii în legătură cu activitatea șefilor săi, motiv pentru care a fost luat în urmărire de către organele speciale ale statului și a fost trecut în rezervă în 1990.

A lucrat ca gazetar la Telegraf, Națiunea, Expres Magazin. A debutat în 1992 și de atunci a publicat peste 160 de cărți; subiectele atinse de autor în aceste cărți sunt diverse. Ficțiunea speculativă, istoria, metodele de autoeducare, psihologia aplicată, versurile, cultul strămoșilor, misterele lumii în care trăim, serviciile secrete sunt doar câteva din cuvintele cheie în jurul cărora gravitează întreaga operă a scriitorului.

1956 : A încetat din viață la București generalul român Arthur Văitoianu (n.14 aprilie 1864, Ismail, Basarabia). A fost înmormântat în mausoleul de la Mărăști, alături de mareșalul Alexandru Averescu și generalii Alexandru Mărgineanu și Nicolae Arghirescu.

Era fiul lui Teodor Weithoffer Văitoianu, de origine germană și al Mariei Missir de origine română. Între 1872 și 1882 urmează școala elementară și liceul la Bârlad. A absolvit în 1884 Școala Militară din Adjud, cu grad de sublocotenent iar în 1886 Școala Specială de Artilerie și Geniu din București. S-a căsătorit în anul 1890 cu Olga, născută Ciornei, cu care a avut patru fete, Silvia, Alisa, Olga și Maria și un băiat, Teodor.

Văitoianu, un deutscher împotriva Deutschland – Vrancea Altfel – Blog de  atitudine civica

După război a intrat în politică, fiind desemnat prim-ministru al României în anul 1919 (12 septembrie – 4 decembrie), în cursul mandatului său având loc primele alegeri din România Mare. A mai ocupat diverse poziții ministeriale în guvernele Partidului Național Liberal. În timpul regimului autoritar instituit de regele Carol al II-lea a fost numit consilier regal.

1976: În România socialistă, a fost publicat Decretul nr. 185/16 iunie 1976 privind amnistierea unor infracțiuni și grațierea unor pedepse.

Prin Decretul nr. 185/16 iunie 1976 erau amnistiate infracțiunile de trecere frauduloasă a frontierei fiind grațiate pedepsele celor care fugeau din țară. Acesta prevedea la articolul 1: „amnistierea infracțiunilor de trecere frauduloasă a frontierei și refuzul înapoierii în țară săvîrșite de cetățenii români care, la data adoptării prezentului decret, sînt stabiliți în străinătate, dacă se reintorc și își stabilesc domiciliul în țara în termen de doi ani”.

Consiliul de Stat al României comuniste  a dorit ca prin aceasta măsură sa stopeze tentativele de trecere frauduloasa a frontierei si sa readucă în România personalitățile aflate în exil.

1977: Au fost inaugurate, in  cooperare cu Franța, pe platforma industriala de est a Craiovei, lucrarile de constructie a societatii mixte Oltcit, pentru fabricarea unor  autoturisme de mic litraj.

Oltcit a fost o marcă de automobile produse în România, în perioada 1981 – 1995. Oltcit Craiova a apărut în urma unui parteneriat între autoritățile de stat (guvern) române și producătorul francez de automobile Citroën. Astfel, un an mai târziu (1977) la Craiova începe construcția unei fabrici moderne pentru construcția unui automobil de dimensiuni.

mici.

Oltcit Special (1984) - foto: libertatea.ro

Oltcit Special (1984) – foto: libertatea.ro

În fabrica de la Craiova s-au produs patru versiuni ale autoturismului Oltcit: SpecialClubClub 12 TRSClub 12 CS.

1994: Apare Legea 41 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune ca „…servicii publice autonome, de interes naţional, independente editorial…” (prin desfiinţarea Radioteleviziunii Române) (Legea a fost republicată şi actualizată).

1996: Politicianul Victor Ciorbea, candidatul Conventiei Democrate Romane la functia de primar general, a câstigat alegerile locale cu 56,74% din voturi, in timp ce contracandidatul sau din partea PDSR, Ilie Nastase, a intrunit 43,26%, din voturile exprimate.

Al doilea tur de scrutin al alegerilor locale din 16 iunie 1996. În imagine: Victor Ciorbea, candidat pentru funcția de primar general al Capitalei, din partea CDR) - foto: agerpres.ro

Al doilea tur de scrutin al alegerilor locale din 16 iunie 1996. În imagine: Victor Ciorbea, candidat pentru funcția de primar general al Capitalei, din partea CDR) 

2003: A decedat Emanuel Elenescu, dirijor, compozitor şi profesor; fagotist în Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii (1933-1938; 1947-1950); a debutat ca dirijor la Ateneul Român (1938), la pupitrul Orchestrei Radio; (n. 8 martie 1911).

Imagini pentru Emanuel Elenescu,photos

 

A fost şi dirijor al Corului Academic Radio și al Orchestrei Simfonice a Radioteleviziunii Române.

2015: A murit prozatoarea Lucia Olteanu (soţia poetului Tiberiu Utan); s-a dedicat în exclusivitate literaturii pentru copii; (n. 1925).

SECTIA IMPRUMUT CARTE PENTRU COPII: LUCIA OLTEANU 88 DE ANI DE LA NASTEREA  SCRIITOAREI

2018: A murit la București, istoricul și criticul literar, Dumitru Micu, (Dumitru Chiș; n.8 noiembrie 1928, Bârsa, Someș-Odorhei, Sălaj – 17 iunie 2018) un reprezentant marcant al generației postbelice de oameni de cultură români, profesor universitar; (n. 1928).

Dumitru Micu – un bun cunoscător al literaturii interbelice – BIBLIOTECA  „ONISIFOR GHIBU”

Din 1954 a fost cadru didactic la Facultatea de Filologie a Universității din Bucuresti, unde a predat literatura română. În 1962 devenea conferențiar, iar din 1969 profesor universitar . Din 1956 este doctor în stiinte filologice, cu o teză despre romanul românesc contemporan. Dumitru Micu, a fost unul dintre cei mai importanți istorici literari ai perioadei de după 1947.

A scris opere de sinteză despre Poporanism, literatura modernă, revista Gândirea, dar și monografii despre Tudor Arghezi, G. Călinescu sau George Coșbuc, precum și o importantă și cuprinzătoare istorie a literaturii române (Istoria literaturii române: de la creația populară la postmodernism).În perioada 1990-1991 a fost directorul Editurii Minerva.

A fost decorat în anul 2009 cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, categoria A „Literatură”, la propunerea președintelui Academiei Române, „în semn de apreciere deosebită pentru întreaga activitate de cercetare științifică, încununată cu apariția Dicționarului general al literaturii române, dorind a răsplăti munca excepțională a celor ce au pregătit acest important instrument de lucru”.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfinții Mucenici Manuil, Savel și Ismail

Sfintii Mucenici Manuil, Savel si Ismail

Sfinții Mucenici Manuil, Savel și Ismail au fost trei frati persani, nascuti din tata pagan si mama crestina. Mama sa i-a botezat in credinta crestina. Acesti frati erau ofiteri la curtea imparatului persan. Ei au fost trimisi de imparat catre Iulian Apostatul (361-363) spre a negocia si consfinti un tratat de pace intre imperiul persan si cel roman.

In acea vreme, avea loc un festival pagân la Calcedon, motiv pentru care imparatul Iulian Apostatul aducea impreuna cu nobilii sai jertfe idolilor. Cei trei frati au lipsit de la acest festival, declarand ca sunt crestini si ca nu jertfesc idolilor.

In urma acestei marturisiri, Sfintii Manuil, Savel si Ismail au fost aruncati in temnita si apoi supusi la multe chinuri. In timp ce erau torturati, multumeau lui Dumnezeu pentru
chinurile lor: „Iisuse preadulce, scumpe ne sunt noua aceste chinuri, pentru dragostea numelui Tau!”. Dupa aceasta rugaciune, un inger s-a pogorat din cer si a luat durerea lor.

Imparatul Iulian Apostatul, vazand ca acestia nu slujesc idolilor, a poruncit sa fie executati prin taierea capului, iar trupurile lor sa fie arse. In momentul in care au fost omorati, a avut loc un cutremur in urma caruia pamantul s-a deschis si a luat trupurile mucenicilor din fata paganilor spre a nu fi arse.

Mai tarziu, pamantul a scos la iveala trupurile mucenicilor, pe care crestinii le-au luat si ingropat cu cinste.

CITIȚI  ȘI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/06/17/o-istorie-a-zilei-de-17-iunie-video/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008 ;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. worldwideromania.com ;
  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  9.  Istoria md.;
  10. agerpres.ro.; Cinemagia.ro.; CreștinOrtodox.ro.

17/06/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

ZIUA DE 15 IUNIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 15 iunie în istoria noastră

1340: Prima mențiune documentară a localiății Târgul Siret, unul dintre primele centre urbane medievale din Moldova.

În urma cercetărilor arheologice efectuate în zona localității Siret, s-au descoperit dovezi de locuire permanentă începând din neolitic. În 1326 a fost menționată existența la Siret a unei mănăstiri franciscane cu hramul Trupul Domnului, în care sunt înmormântați doi călugări franciscani polonezi uciși de lituanieni. În 1334, într-o corespondență a călugărilor franciscani este amintită o mănăstire a acestora situată în orașul Siret, Civitas Sereth.

Prima atestare documentară apare în 1339, în portulanul lui Angelio Dulcert. Conform altor surse istorice 15 iunie 1340 este data primei atestări documentare a Siretului.

Într-o scrisoare a călugărilor dominicani către papă din 1340 este descris orașul Siret ca fiind capitala unui mic ducat numit Valachia. Acest document dovedește faptul că orașul Siret a fost capitala principilor locali încă dinainte de înființarea statului medieval Moldova și în același timp justifică alegerea primilor principi ai Moldovei de a-și stabili tot aici capitala.

De asemenea, se poate spune că Siretul este primul centru urban medieval din Moldova. Alături de Baia, este unul din cele mai vechi orașe; s-a dezvoltat de timpuriu ca centru economic și comercial pe culoarul Siretului, pe drumul comercial care unea orașele dunărene de Lvov, în Polonia.

1685: Principele Constantin Cantemir a urcat pe tronul Moldovei

Constantin Cantemir (8 noiembrie 1612, Silișteni – 16 martie 1693) a fost un boier a cărui carieră militară i-a adus recunoașterea și respectul dușmanilor, boierilor locali, dar și al suzeranului. A deținut mai multe dregătorii: vornic de Bârlad, armaș, serdar și mare clucer, strîngând o avere considerabilă.

Bildnis des Constantin Cantemir | Europeana

Cu ajutorul lui Șerban Cantacuzino, domnul Țării Românești și al boierilor refugiați, majoritatea din Țara de Jos, a ajuns pe tron la vârsta de 73 de ani (15/24 iunie1685–16/25 martie 1693).

Și au socotit cu toții pre Constantin Cantemir clucerul, fiind om bătrân, ca de șaptedzăci de ani și om prost, mai de gios, că nice carte nu știe, socotind boierii că l-ar purta precum le va fi voia lor. Și de va fi rău, încă nu va trăi mult, că era bătrân” (B. Murgescu, O domnie la cumpăna veacurilor: Constantin Cantemir).

. Ca domn și-a luat numele de Constantin vodă. A fost tatăl lui Antioh și al lui Dimitrie Cantemir. A participat la luptele dintre polonezi, austrieci și turci, ducând o politică oportunistă. Era de partea turcilor, dar le comunica regelui polonez Jan Sobieski și austriecilor, planurile acestora. A deținut tronul până la moarte.

1839: S-a născut la Fălticeni, publicista, poeta si traducătoarea Sofia Cocea (Coce), prima femeie gazetar din România; (m. 1861, Vaslui).

  In articolele publicate în principalele gazete din Iași și chiar București, Sofia Cocea s-a încadrat printre publiciștii și scriitorii care au luptat pentru a pregăti atmosfera favorabilă Unirii.

In 1859, ea s-a căsătorit cu profesorul V. Chrisoscoleu.

A publicat in cele mai importante reviste pro-unire ale timpului, inclusiv Tribuna românǎ, Reforma, Gazeta Poporului, Zimbrul, Foiletonul Zimbrului, Dacia și Românul, precum și în Steaua Dunării și Gazeta de Moldova.

Printre subiectele acoperite au fost ea statutul țărănimii economică și socială, drepturile femeilor, cultură și educație publică și politică externă.

 De la Sofia Cocea ne-a rămas  una dintre cele mai emoționante relatări a “ serbării Unirii la Fălticeni”, într-un articol publicat în Steaua Dunării, principalul organ unionist.

Scrierile acestei personalități feminine  au fost adunate într-un volum apărut în 1862 la București, intitulat Operile doamnei Chrisoscoleu născută Coce precedate de viața autoarei, publicat de Iulia Aricescu.

1841: S-a născut in localitatea Cerneți din jud. Mehedinti, naturalistul român Dimitrie Grecescu, unul dintre întemeietorii cercetărilor floristice şi geobotanice din România; membru titular al Academiei Române din 1907; (m.2 octombrie 1910, București).

 Adunând cu sprijinul studentilor sai, plante din toate zonele tarii, a alcatuit cel mai complet ierbar de la noi — „Ierbarul florei Romaniei”, iar ulterior relatiile cu botanistii de peste hotare i-au prilejuit alcatuirea unui „Ierbar european”. 

 In anul 1898 a aparut lucrarea sa  cea mai importanta: „Conspectul Florei Romaniei”. Plantele sunt aici clasificate riguros si extrem de judicios, iar alaturi de denumirea lor stiintifica figureaza si cea populara.

A fost membru fondator al Societatii Stiintelor Medicale din Bucuresti, de asemenea membru al Societatii Naturalistilor din Moscova si al Societatii de Botanica din Franta, fiind considerat un intemeietor al botanicii medicale din Romania.

  1848, 15/27: Locuitorii Bucureştiului (circa 30.000 de oameni), adunaţi pe Câmpia Filaret (numită de atunci „Câmpia Libertăţii”), depun jurământul asupra programului Revoluţiei şi aclamă Guvernul provizoriu constituit cu o zi înainte.

 A fost sfinţit drapelul naţional tricolor, adoptat prin decret la 14 iunie de către Guvernul revoluţionar de la Bucureşti; drapelul avea culorile albastru, galben, roşu şi avea înscrisă deviza „Dreptate, Frăţie”.

În aceeași zi, a avut loc o întrunire la Istanbul între reprezentanții Rusiei si Turciei. Rușii, care urmăreau cucerirea strâmtorilor Bosfor și Dardanele și extinderea imperiului țarist în Balcani, au găsit în revoluțiile române un bun prilej de reîncepere a ostilităților, declarând că nu vor tolera un focar revoluționar la granița imperiului lor.

 1848: Se desfășoară a doua Adunare populară de la Lugoj a românilor din Banat, in timpul careia s-a hotărât: înfiinţarea unei armate populare române şi numirea lui Eftimie Murgu căpitan al acesteia, introducerea limbii române in administratie, recunoaşterea naţionalităţii române,  înlăturarea ierarhiei sârbeşti din Biserica ortodoxa română etc.

 1864: În legătură cu decretarea în Moldova, de către guvernul lui Alexandru Ioan Cuza, a secularizării averilor mănăstirești, țarul Alexandru II aprobă propunerea Consiliului de Miniștri de a încredința administrației Basarabiei vânzarea la licitație a tuturor moșiilor aflate în Basarabia, care aparțineau mănăstirilor romanesti din dreapta Prutului.

1874 . În România a fost promulgată prima lege vamală sistematizată și modernă.

Elaborarea proiectului acestei legi a durat aproape opt ani și a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1875.

1875: S-a înfiinţat, la Bucureşti, Societatea de Geografie din România.

Prin Înaltul Decret nr. 1120 din 15/27 iunie 1875 a fost înființată, prin îndemnul și aprobarea domnitorului Carol I, ”Societatea Geografică Română”, cu scopul de a reuni cercetătorii și specialiștii români din domeniul geografiei, după modelul societăților științifice occidentale.

1875 Societatea de Geografie

Potrivit procesului — verbal al ședinței solemne de inaugurare din 15/27 iunie 1875, publicat în Monitorul Oficial al României, nr. 132 din 19 iunie/1 iulie 1875, primul pas în constituirea formală a Societății a fost făcut prin rostirea de către domnitorul Carol I a următoarelor cuvinte:

”Salutând societatea geografică Română, a cărei înființare îndeplinește una din vechile mele dorințe, bucuria Mea este cu atăt mai mare, cu căt sunt încredințat că lucrările ei vor fi de un folos nemărginit pentru viitorul țărei, a cărei dezvoltare economică și politică o urmărește Europa cu un interes crescând.”

Împreună cu Societatea Academică Română, fondată în 1866, societatea nou-înființată a contribuit la punerea bazelor instituționale ale cercetării și învățământului geografic din România.

A fost una dintre primele societăți care au urmărit dezvoltarea turismului în zonele montane se numără și Societatea Română de Geografie, prin numeroase excursii geografice sau de plăcere.

Intre membrii fondatori au fost  Ioan Cantacuzino, Emanoil Bacaloglu, Gheorghe Lahovari, Petre S. Aurelian, Alexandru Odobescu, V. A. Urechia ş. a.

Societatea a editat, între anii 1898 şi 1901, „Marele dicţionar geografic al României”

În anul 1897, prin Legea sancționată de Decretul Regal nr. 588 din 20 februarie 1897, a fost recunoscută ca persoană morală și juridică și instituție de utilitate publică, fiind înscrisă la Tribunalul Ilfov, în 1924, conform Legii persoanelor juridice nr. 21 (Dosar nr. 2474/1925).

Întreruptă în anul 1943, activitatea Societății este reluată în anul 1949, când din dispoziția Ministerului Învățământului se organizează Societatea de Științe Naturale și Geografie, care durează până în anul 1968. Prin Ordinul Ministerului Învățământului nr. 101 din 23 februarie 1968, societatea mai sus enunțată este scindată, luând ființă Societatea de Științe Geografice.

1886: S-a născut la Chișinău antropologul Alexandru Nicolae Donici, etnograf, scriitor și publicist român basarabean stabilit în Elveția; n.13 mai 1936, Geneva.

A absolvit liceul în 1905 și a emigrat în Franța, fiind urmărit pentru viziunile sale politice de către autoritățile monarhiei rusești. A urmat studii universitare la Paris și Geneva, obținând cu brio licența în Științe Naturale. 

Un cronicar al vieții preistorice | Istorie

În 1918 s-a stabilit definitiv la Geneva. Ilustrul profesor Eugène Pittard, fondatorul Muzeului de Etnografie din Geneva, a Institutului Suedez de Antropologie și a revistei Les Archives suisses d’anthropologie générale l-a angajat pentru „muncă benevolă” în laboratorul său de antropologie.

Este autorul a peste 50 de lucrări științifice, care se păstrează la Geneva, dintre care: Crania Scythica: Contribution à l’étude anthropologique du crâne scythe et essai relatif à l’origine géographique des scythesÎn negura vremurilor, Omuldiluvial în EuropaContribution a l’étude anthropologiques de roumains. Les mésures et les indices du crâne humain en Bessarabie.

1889: S-a stins din viata genialul poet român MIHAI EMINESCU.

Luceafărul literaturii române, Mihai Eminescu s-a nascut la 15 ianuarie 1850.  

A dus o activitate literară fară egal şi a lăsat în patrimoniul literaturii române o comoară inedită, opera sa fiind cunoscuta fiecăruia dintre noi.

A fost activ în societatea literară Junimea şi a lucrat ca redactor la „Timpul”.

A fost ales  membru post-mortem al Academiei Române in 1948.

A debutat la vârsta de 16 ani cu poezia „De-aş avea” în revista „Familia”.

Moartea sa a venit prea devreme, la varsta de numai 39 ani.

În jurul mortii lui Eminescu s-au scris multe dar s-au speculat şi mai multe. Biografii eminescieni au omis sau considerat fanteziste unele dintre relatarile legate de dispariţia fizică a marelui poet.

Cunoscutul eminescolog prof. Nae Georgescu vorbeste în “Dosarul morţii lui Eminescu” despre existenţa unui martor ocular, care, la mulți ani de la moartea poetului, a povestit ca i-a stat alături în ultimele sale clipe de viaţă.

Acest martor era Dumitru Cosmănescu, “nea Dumitrache“, intr-o vreme fost coafor al Regelui. Omul îşi avea prăvălie sub vechiul Jockey-Club, şi “îl servea” adeseori pe Eminescu, care venea acolo împreună cu alţi prieteni.

A fost lângă Eminescu în momentul în care poetul a fost lovit cu o cărămidă în cap, pe la spate, lovitură de la care i s-a tras sfîrşitul. Marturiile lui au fost consemnate în ziarul Universul, din 28 iunie 1926.

Când s-a întîmplat nenorocirea că s-a îmbolnăvit, Eminescu a fost dus la Şuţu, unde i s-a dat o camera a lui, mai bună ca altora. Mă chema tot pe mine să-l servesc şi acolo, şi mă duceam bucuros“, a susţinut frizerul.

Soarta a făcut ca frizerul Dumitrache sa fie în ziua aceea, în ora aceea, chiar în minutul acela alături de Mihai Eminescu. “Venisem la Şuţu, cam pe la 3 după amiază“, a povestit nea Dumitrache.

Pe la vreo 4, cum era cald în cameră, Eminescu zice uitandu-se lung la mine: “Ia ascultă, Dumitrache, hai prin grădină, să ne plimbam şi să te învăţ să cânţi Deşteaptă-te, Române!” Eu, care ştiam ca nu e bine sa-i fac împotrivă, am ieşit cu el în grădina, unde se vede ca-l trăgea soarta. Şi a început să cânte Desteaptă-te, Române, şi eu după el. Cînta frumos, avea voce“, povestea Dumitru Cosmănescu.

                                    

                                            Teiul lui Eminescu de la Iaşi

Cum mergeam amandoi, unul langa altul, si-a continuat omul, povestea, ” vine odată pe la spate un alt bolnav d’acolo, unu’ furios, care-a fost director sau profesor de liceu la Craiova şi, pe la spate, îi dă lui Eminescu în cap cu o cărămidă pe care o avea în mînă. Eminescu, lovit după ureche, a căzut jos cu osul capului sfărîmat şi cu sîngele siruindu-i pe haine, spunîndu-mi: “Dumitrache, adu repede doctorul că mă prăpădesc. Ăsta m-a omorît!”

L-am luat în braţe şi l-am dus în odaia lui, unde l-am întins pe canapea.

I-am potrivit capul pe perna şi, cînd am tras mîna, îmi era plina de sînge. Au venit doctorii, cu Şuţu în cap, şi ne-au spus să tăcem, să nu s-audă vorba afară, că nu e nimic. Dar după o jumatate de oră, bietul Eminescu murise !“, a marturisit Dumitru Cosmescu.

Această variantă a morţii dramatice a lui Mihai Eminescu nu apare în nici una dintre biografiile cunoscute ale poetului scrise de G. Calinescuă, George Munteanu, Muraraşu sau Petru Vintilă.

Iata cum prezinta G.Calinescu incidentul, în 1932, în prima editie a “Vietii lui Mihai Eminescu“: “..Petre Poenaru, care, jucînduse ca din întîmplare cu praştia, îl izbi în frunte (pe M. Eminescu, n.n) cu o pietricică. Contrar zvonurilor melodramatice, Eminescu n-a suferit prea mult de pe urma asa-zisului atentat, care îi pricinuise o simplă zgîrietură“.

Ultima poezie Aceste versuri au fost găsite după moartea lui Eminescu într-un carnețel aparținând poetului.

1898: S-a născut Ion Marin Sadoveanu (pseudonimul literar al lui Iancu-Leonte Marinescu), romancier, dramaturg, poet şi eseist, care-şi datorează consacrarea ca scriitor îndeosebi romanului “Sfârşit de veac în Bucureşti”; (m. 2 februarie 1964).

Imagini pentru Ion Marin Sadoveanu photos

A debutat cu un poem în Revista celor șase (1912); debutul în volum s-a produs în 1926 cu Dramă și teatru. După cîteva încercări în genul dramatic: Metamorfoze (dramă în versuri), Anno domini și Molima, considerate de autor drept experiențe de debutant, scriitorul a abordat romanul. A profesat cu competență cronica dramatică și a publicat studii despre teatru: De la mimus la barocDrama și teatrul religios în Evul mediu. A tradus din Heinrich von Kleist, Stendhal, Shakespeare, Ibsen, Goethe, Heine etc. A publicat un volum de poezii Cântece de rob, a mai publicat povestiri, eseuri, memorialistică, note de călătorie, o povestire science-fiction: Akho și Tao. S-a distins și ca un excelent conferențiar. Alte scrieri: Sfîrșit de veac în BucureștiIon Sîntu.

  A făcut studii de filosofie la București și la Paris. După primul război mondial este șef de cabinet la Ministerul de Interne, apoi până în 1920 se află la Paris.

Din 1926 este inspector al teatrelor, apoi inspector general, iar din 1933 director general al teatrelor și operelor.

Destituit, devine redactor la „Timpul” (1941-1942), dramaturg al Teatrului Național până în 1944; în 1950 a fost redactor la „Universul”; director al Teatrului Național din 1956; membru al Comisiei Naționale UNESCO din 1958.

  NOTĂ: Dicţionarul scriitorilor români R-Z (2002) dă ca zi a naşterii sale data de 27 iunie 1893.

 1907: S-au deschis lucrările celei de-a doua Conferinţe a Păcii, la care au participat reprezentanţii a 44 de state din Europa, Asia, dar fiind amânată datorită războiului dintre Rusia și Japonia, s-a ținut între 15 iunie–18 octombrie 1907.

A fost încheiată o nouă Convenţie privind reglementarea pe cale paşnică a conflictelor internaţionale, document semnat şi de România.

A avut rolul de a extinde deciziile primei conferințe, cu modificări și adăugiri, cu îndreptarea eforturilor în principal asupra războiului maritim. Britanicii au încercat să asigure limitarea armamentului, dar au întâmpinat rezistență din partea altor puteri conduse de Germania, care se temea că Marea Britanie încearcă să împiedice creșterea flotei germane.

 1909: S-a născut la Cobadin, Constanța, Virgil Teodorescu, poet, prozator, eseist şi traducător, membru corespondent al Academiei Române din 1974 ; (m. 24 iunie 1987, București).

1909-1987 Virgil Teodorescu

A făcut parte din grupul suprarealiştilor români, alături de Gellu Naum, Gherasim Luca, Paul Păun.

A scris poezii în română și franceză, precum și într-un limbaj poetic inventat de el, numit „leopardă”. A fost președintele Uniunii Scriitorilor din România (1974–1978). Opere: Poem în leopardăBlănurile oceanelorScriu negru pe albRepaosul vocaleiArmonia contrariilorCît vezi cu ochii. În paralel cu opera sa, a tradus din numeroși autori precum Guillaume Apollinaire sau George Gordon Byron.

1911: S-a născut  la vaslui  actrița română de teatru și film Eliza Petrăchescu; (d. 1977).

A absolvit Conservatorul de Arta Dramatica din Iasi, unde a fost eleva preferata a actritei Agathei Barsescu. Din 1929 pana in 1941 a jucat în peste 40 de roluri pe scena Teatrului National Vasile Alecsandri din Iași.

In 1941, recomandată lui Liviu Rebreanu de regizorul Ion Sava, a ajuns de la Iasi la Teatrul National I.L. Caragiale din București, unde  si s-a afirmat ca tragediana.

Pe marele ecran a debutat în 1946, în „Pădurea spânzuraților” și a jucat in ultimul film in anul 1976, când a apărut în rolul Profira din „Tănase Scatiu”.

A murit în timpul cutremurului din 1977, în București.

1914 : S-a născut la Râmnicu Sărat , caricaturistul Saul Steinberg, desenator și grafician american de origine română; d. 12 mai, 1999, Manhattan, New York, SUA.

1914-1999 Saul Steinberg

A studiat filosofia la Universitatea București, după care s-a înscris la Politehnica din Milano, unde a studiat arhitectura, absolvind în 1940. În timpul șederii la Milano a contribuit în mod activ la publicația satirică Bertoldo. După terminarea studiilor și în împrejurările create de introducerea legilor anti-semite în Italia de către guvernul fascist, Steinberg a părăsit țara.

A petrecut un an în Republica Dominicană în așteptarea obținerii vizei americane, perioadă în care a contribuit cu desene la numeroase publicații străine. În 1942, revista The New Yorker i-a sponsorizat intrarea în Statele Unite, începând astfel o legătură fructuoasă dintre Steinberg și această publicație. Pentru restul vieții sale, Steinberg a contribuit cu aproape 90 desene de copertă și peste 1200 de alte desene pentru The New Yorker. În perioada celui de al doilea război mondial, Steinberg a lucrat pentru serviciile de informații militare, fiind staționat în China, Africa de Nord și Italia.

La sfârșitul războiului a reînceput să lucreze pentru diverse reviste periodice americane, stilul său îmbinând o cunoaștere enciclopedică a artei europene cu stilul american popular de ilustrații, formând astfel un nou stil ilustrativ urban. Cea mai cunoscută operă a sa a fost coperta revistei The New YorkerView of the World from 9th Avenue (29 martie 1976), o schiță a lumii ce face referință la geografia mentală a lumii văzută de locuitorii din Manhattan. Cunoscut mai ales datorită operelor sale cu caracter comercial, Steinberg, unul dintre cei mai iubiți artiști ai Americii, și-a expus opera în numeroase muzee și galerii de artă.

1926: S-a născut regizorul român de film Savel Stiopul; (d. la 28 septembrie, 2007).

 

Vocaţie pentru artă, vocaţie pentru viaţă

Cunoscut pentru filmele „Anotimpuri” (1963) şi „Falansterul” (1979), ambele selecţionate la Cannes, dar şi pentru o serie de pelicule poliţiste, a incetat din viaţă   la vărsta de 81 de ani, şi a fost inmormăntat in Cimitirul Armenesc din Capitală.

Regizor de film şi teatru, scenarist, publicist, actor şi profesor, cunoscutul regizor a murit din cauza unei comoţii cerebrale. Savel Stiopul s-a născut la data de 15 mai 1926 la Cluj, dar a copilărit la Focşani şi a terminat cu brio cursurile Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti.

Prin opera sa s-a detaşat mult de ceilalţi cineaşti romăni, realizănd multe filme de scurtmetraj, filme de ficţiune, regie de teatru şi televiziune. A fost şi profesor de regie şi de istoria filmului, dar şi autor de eseuri despre film.

1929: A încetat din viaţă la Bucuresti,  matematicianul Traian Lalescu, savant cu reputate contribuţii în domeniile matematicii pure şi aplicate, unul dintre fondatorii teoriei ecuaţiilor integrale.

 

Născut in data de 12 iulie 1882 (S.N. 24 iulie), la București, Traian Lalescu lăsat numeroase studii în domeniile ecuațiilor funcționale, seriilor trigonometrice, fizicii matematice, geometriei, algebrei, istoriei matematicii.

1930: S-a născut la Petroșani regizorul de teatru Lucian Giurchescu, stabilit la Copenhaga din 1979. A continuat  între montările din această ţară şi din alte ţări vest-europene, sa  revină şi să  lucreze şi în România.

1930 Lucian Giurchescu

A absolvit Regie teatru la Institutul de Teatru din Bucuresti în 1953. A fost director al Teatrului de Comedie in perioada 1969–1979. Stabilit în Danemarca în 1979, dar, între montările din această țară și din alte țări vest-europene, a revenit și a lucrat și în România după 1989.

A revenit la conducerea Teatrului de Comedie între 1990–1994.

A regizat în țară la Teatrul de Comedie, Teatrul Național București, Teatrul „Bulandra”, Teatrul Giulești, Teatrul „Nottara”, Teatrul Tineretului Piatra Neamț, Teatrul „Sică Alexandrescu” Brașov, Teatrul Național Cluj și în străinătate la Teatrul Regal Copenhaga, Århus Teater Copenhaga, Teatrul Satiric Sofia, Malmö StadsteaterDrama Teater Göteborg, Teatrul Național al Tineretului Tel Aviv, Teatrul Municipal Haifa, Theater der Stadt Bonn, Theater der Freundschaft Berlin, Teatrul Național Finlandez Helsinki, Théâtre du Bois de Coulonge Québec, etc. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer (2006).

1934: S-a născut omul de cultură  Matei Călinescu, critic şi istoric literar, comparatist, poet şi prozator român (d. 24 iunie 2009, Bloomington, Indiana, SUA).

 Plecat din țară anul 1973, cu o bursă Fulbright, a decis să rămână în SUA. 

 A fost profesor de literatură comparată la Indiana University din Bloomington.

Fiind declarat profesor emerit al acestei universități, unde a condus și un centru de Studii Românești, singurul din Statele Unite și unde a primit foarte mulți doctoranzi din țara natală, care au devenit ulterior profesori la mai multe catedre de Literatură Comparată din Statele Unite ale Americii.

Din 1979 a devenit profesor de literatură comparată la Indiana University din Bloomington, Indiana, declarat profesor emerit al acestei universități. A publicat numeroase eseuri și studii de literatură comparată, în reviste ca Partisan ReviewWorld LiteratureTodaySalmagundiThe Journal of ReligionThe Denver QuarterlySoutheastern EuropeHistory of European IdeasCadmosComparative Literature StudiesEast European Politics and Societies. Din 2003 a revenit definitiv în România. A revenit în publicistica românească în reviste ca 22ApostrofRomânia literarăSteaua. În anul 2003 a publicat la editura Polirom o carte absolut cutremurătoare, intitulată Portretul lui M, un portret biografic al fiului său, Matthew, scris la 40 de zile de la moartea lui, la vîrsta de 25 de ani, fiul său fiind suferind de autism si epilepsie.

A publicat critică și teorie literară: Titanul și geniul în poezia lui EminescuEseuri criticeClasicismul europeanConceptul modern de poezie: de la romantism la avangardă, volume de versuri: SemnUmbre de apăFragmentariumTu: elegii și invenții, și altele: Viața și opiniile lui Zacharias LichterFaces of Modernity: Avant-GardeDecadenceKitschDespre Ioan P. Culianu și Mircea Eliade. Amintiri, lecturi, reflecțiiUn fel de jurnalMateiu I.Caragiale: recitiri.

1938: Prima emisiune „Ora românească pentru străinătate”, difuzată de Radiodifuziunea Română, a fost dedicată ascultătorilor din Anglia.

1939: A murit Nicolae M. Condiescu, general (profesor de istorie militară la Şcoala Superioară de Război); a fost ministru al armatei în perioada 1930-1931; adjutant regal al prințului Carol al II-lea;  scriitor;președinte al Societății Scriitorilor Români;  membru de onoare al Academiei Române din 1938; (n. 1880).

Generalul Condiescu, protectorul scriitorimii

A fost Preşedinte al Societăţii Scriitorilor Români din 1935, până la finalul vieţii.

1940: A murit  la Chișinău, sculptorul Alexandru Plămădeală,  considerat cel mai important sculptor român basarabean din prima jumătate a sec. XX; (n.9 octombrie 1888, Buiucani, Chisinau).

A urmat cursurile  Școalii superioare de pictură, sculptură și arhitectură din Moscova, în atelierul sculptorului rus Volnuhin. În anii 1916-1918 a lucrat la monetăria din Petrograd. După 1918 se întoarce la Chișinău, unde, în anul 1929, este numit în funcția de director al Școlii de desen, transformată ulterior în Școală de arte plastice, pe care o conduce timp de 11 ani.

Capodopera lui Alexandru Plămădeală o constituie „Monumentul lui Ștefan cel Mare” din Grădina Publică cu același nume din Chișinău (1927). Tot lui îi aparțin și bustul funerar al poetului Alexei Mateevici de la Cimitirul Ortodox Central din Chișinău, precum si o serie de portrete si busturi  ale unor  oameni de creație și  intelectualil de marca:  bustul lui Alexandru Donici, portretul lui Bogdan Petriceicu-Hasdeu, portretul Valentinei Tufescu, portretul soției, autoportretul cu soția – Olga Plămădeală, portretul pictorului I. Teodorescu-Sion, portretul poetului Ion Minulescu etc.

1941: S-a naăcut la Sulina, într-o familie de ardeleni refugiați, după diktatul de la Viena, scriitorul și criticul literar stabilit Dan Culcer,  stabilit în Franţa

A urmat studii universitare de limbă si literatură română la Cluj-Napoca. Este fondator al revistei ”Vatra” din Târgu-Mureș (în mai 1971). Această perioadă se reflectă în dosarul de urmărire informativă deschis pe numele ”Dinu”, conform  arhivelor Centrului național pentru studierea arhivelor Securității CNSAS. 

Emigrează și beneficiază de statutul de refugiat politic în Franța, din octombrie 1987 până în 1992, cand obține cetățenia franceză.

Dupa citeva stagii de formare în domeniul utilizării ordinatoarelor în presă, devine el însuși formator și lucreaza la Paris intermitent pentru CFPJ -Centre de formation et perfectionnement des journalistes, in calitate de conferențiar-ziarist.

Experiențe neconcludente și scurte în cîteva redacții pariziene ca secretar de redacție („Alternances”, revista editata de fiica publicitarului Marcel Bleustein (Blanchet) – agentia Publicis- pentru comunitate ; „Argus”, o revista lunara de asigurari ; „Africa International”).

Face o cariera de grafician pe ordinator și de ziarist, secretar de redacție, în presa sindicală franceză, fiind șef de serviciu Editură la Confédération française démocratique du travail (CFDT-Santé), începind cu 1993. Face ziaristică ocazională și prost retribuită la posturile de radio franceze ( Radio France International – RFI, serviciul român) si engleze (BBC, serviciul român), sau neretribuită – la Radio Solidarnosc (un post parizian al rezistentei anticomuniste poloneze, al cărui studio era în Montmartre, unde se întilnește cu exilații mai vechi Dinu Zamfirescu, Antonia Constantinescu și Radu Portocala.
 ”Revolutia” română și prăbusirea statelor socialiste îi dau de lucru în mod neașteptat. Lucrează oficial ca traducător pentru o agenție de subtitraje video (Videoadapt), colaboreaza in perioada „revoluției” din România (decembrie 1989-februarie 1990) cu studiorile de televiziune TF1, A2 si La 5 din Paris, ca traducător-interpret.

Onorariile substanțiale obținute astfel în citeva luni îi permit să se aventureze într-o lungă expediție de recunoaștere, în compania etnologului francez ex-comunist Claude Karnoouh, de la Oradea la București, prin Maramureș și Secuime, din care aduce nu doar observații despre lumea veche care părea că nu se mai dărimă, fixate intr-un reportaj, „Periplu pentru descoperirea țării mele” (publicat in franceza de revista anarhistă „Iztok”), ci și noua ore de imagini video Televiziunea franceză, după o perioadă de exces, nu mai dă nici o importanță evenimentelor din Romănia. Revoluția transmisă în direct se dovedise o înscenare politică manipulată de Securitate.

Înființeaza la Paris în mai 2000 revista electronică (on line) Asymetria (http://www.asymetria.org), care se reînoieste trimestrial, cu peste 3 000 de vizite pe lună. La 7 decembrie 2000 înființează grupul de discuții Yahoo : ”Societatea de mâine”, care reia titlul unei reviste clujene de sociologie din anii 1920-1925, fondata de Ion Clopoțel http://fr.groups.yahoo.com/group/societatea_de_maine/)   cu in jur de 150 de membrii stabili.

Militează pentru Procesul comunismului, pentru reprezentarea drepturilor victimelor sistemului penitenciar și carceral comunist, pentru aplicare lustrației și pentru reintegrarea lui Paul Goma în drepturile sale cetățenești, redactînd singur sau în colaborare cu intelectualii Ioan Roșca, Valerian Stan, Flori Stănescu, Mircea Stănescu, proteste și apeluri diverse.

1970: Începe vizita oficială de două zile a lui Nicolae Ceaușescu în Franța la invitația președintelui Georges Pompidou.

Nicolae Ceaușescu și Vive la France! De la Dalida la Mihai Caraman.  Documente inedite în text – Evenimentul Istoric

La sfârșitul interviului acordat televiziunii de stat – ORTF (Office de radiodiffusion-télévision française), Ceaușescu s-a lăudat gazetarilor că instaurase un regim al echității sociale în toate domeniile, România fiind superioară chiar Franței.

1970: Dirijorul si compozitorul roman Mihai Brediceanu a brevetat in SUA inventia sa numita polimetronom,un dispozitiv  destinat sa coordoneze pe cale auditiva si vizuala pulsatiile unei muzici, conceputa de compozitori, in politempie structurala. Convins că între omul de știință și omul de artă nu există deosebiri fundamentale, el a realizat acest dispozitiv prin implicarea matematicii și a tehnicilor IT în muzică.

Polimetronomul este un dispozitiv destinat să coordoneze pe cale auditivă și vizuală pulsațiile unei muzici, concepută de compozitori, în politempie structurală. Definiția pe care i-a dat-o Brediceanu a fost aceea de „procedeu și dispozitiv programat pentru spectacole muzicale și coregrafice complexe, folosind simultan mai multe tempouri”, polimetronomul fiind un aparat care produce și transmite interpreților semnale auditive și vizuale prin radio și prin cabluri.

File:Mihai Brediceanu.jpg

Dirijorul și compozitorul român Mihai Brediceanu este autorul a numeroase piese muzicale pentru teatru, a compus o simfonie, patru dansuri simfonice, o suită pentru orchestra de cameră, piese de cor, muzică de cameră și muzică vocală, dar a realizat și prima înregistrare integrală pe discuri Electrecord a operei Oedip de George Enescu, a cărui creație muzicală a promovat-o în întreaga lume.

  1974: A murit la Sibiu, renumitul cântăreţ de muzică uşoară din perioada interbelică Cristian Vasile.

Cristian Vasile (n. 8 mai 1908, Brăila) a fost un cântăreț român cu voce de tenor foarte popular în perioada interbelică.A interpretat celebra piesă Zaraza, înregistrată la Berlin, în 1931.

1977: A fost inaugurat la Paris, atelierul lui Brancuşi, reconstituit pe esplanada Beaubourg, intr-o constructie izolata de cladirea Muzeului de Arta Modernă.

Spațiul creunește 148 de sculpturi ale marelui artist si încearca sa redea atmosfera atelierului sculptorului din Impasse Ronsin.

1981: A murit Benedict (Ben) Corlaciu, poet, prozator și traducător, stabilit în Franța din 1975 (n. 1924).

1985: A avut loc, la Ploieşti, pe stadionul „Petrolul”, ultimul spectacol al Cenaclului Flacăra, inainte de interzicerea de către autorităţile comuniste.

Între anii 1970-1980, popetul Adrian Păunescu a devenit o figură importantă în mass-media României ceausiste.

 Revistele pe care le-a dirijat au exercitat o atracţie indiscutabilă asupra tineretului şi a vieţii publice din România prin combinaţia de idei de stânga de inspiraţie occidentală şi de naţionalism.

Cenaclul Flacăra, pe care l-a înfiinţat la 17 septembrie 1973 şi condus vreme de 12 ani a reprezentat un moment special în anii întunecaţi ai comunismului; Vasile Şeicaru, Alexandru Andrieş, George Nicolescu, Mircea Rusu au fost doat câţiva dintre artiştii români care şi-au început cariera pe scena Cenaclului Flacăra.

Pe 15 iunie 1985, tribunele stadionului Petrolul erau pline de oameni care aşteptau să înceapă „woodstock-ul românesc”. Spectacolul a debutat la ora 18:00 şi a continuat până noaptea, când a izbucnit o furtună. Versiunile sunt multe. Unii spun că Păunescu a cerut mulţimii să rămână în tribune, alţii spun că le-a cerut să plece şi oamenii au refuzat, dar nu s-a stabilit exact.

Ce se ştie sigur însă este că furtuna a fost din ce în ce mai puternică, curentul electric a cedat, iar stadionul a rămas în beznă. Oamenii au intrat în panică şi s-a iscat o îmbulzeală, din care au rezultat 6 morţi şi mai mulţi răniţi.

La acel moment, incidentul a fost trecut sub tăcere de către autoritățile comuniste. Cenaclul a fost interzis, Păunescu la fel, iar folk-ul ostracizat.

1990: Printr-o decizie a Consiliului Militar Superior al M.Ap.N. a fost desființat Comitetul de Actiune pentru Deamocratizarea Armatei (CADA) .

În declarația care a însoțit decizia, se preciza ca rolul CADA  a fost unul de destabilizare a armatei, acest organism făcând jocul unor forte politice ostile.

De menționat ca Armata României avea la acea dată în conducerea ei fosti generali (inclusiv gen.Militaru) spioni sovietici, demascați incă din vremea lui Ceausescu și reactivați de noua conducere „democratică” a țării aflata sub conducerea d-lui (tovarașului) Iliescu Ion, el insuși suspectat de relații cu „serviciile”sovietice..

1994: A apărut la Bucureşti, primul număr al cotidianului „Ziua”, sub conducerea lui Sorin Roşca Stănescu;

Ziua a fost un ziar fondat în 1930. La începutul anului 1996, Ziua a lansat în premieră în România ediția online a cotidianului național, și trei ani mai târziu prima ediție internațională – Ziua USA pentru românii din SUA și Canada. A fost primul cotidian românesc care s-a lansat pe Internet.

La data de 7 ianuarie 2010, ziarul “Ziua” și-a încetat apariția, dar un grup de foști jurnaliști de la “Ziua” au înființat, tot în ianuarie 2010, publicația online “Ziua Veche”.

1997: Omul politic român Sergiu Cunescu a fost reales in functia de președinte al Partidului Social Democrat Român, la cel de-al XX-lea Congres al acestei formațiuni politice.

 2002: S-a lansat postul de televiziune MTV România; invitat de onoare la spectacolul inaugural a fost cunoscutul interpret de muzică latino, Enrique Iglesias,  iar primul viceoclip difuzat a fost “Love To See You Cry”.


CALENDAR CRESTIN ORTODOX

Sfantul Proroc Amos

Sfantul Proroc Amos  s-a nascut in satul Tecoa de langa Betleem si a trait in secolul al VIII lea i.Hr. A pazit turmele de porci ale unui om bogat din Ierusalim, pana la alegerea sa ca proroc.

Inceputul prorocirii lui a fost pe vremea imparatului Iudeei Ozia, cel din Ierusalim, si in vremea imparatului lui Israel Ieroboam, cel din Samaria.

Amos l-a certat pe regele Ozia si pe preotii lui pagani pentru inchinarea la idoli si a intors poporul de la inchinarea la vietii de aur.

Ii vesteste lui Amaziah, capetenia preotilor pagani, ca asirienii ii vor ucide fiii si pe regele lui Israel, profeti care s-au si intamplat.

A fost lovit cu toiagul in frunte de fiul preotului idolesc. Isi va da duhul in satul Tecoa.

Facem precizarea ca Sfantul proroc Amos nu este tatal lui Isaia.

Amos, tatal lui Isaia, a fost din semintia imparatilor Iudeii, s-a nascut si a petrecut in Ierusalim, pe cand prorocul Amos a fost de neam sarac, din cetateaTecoa.

Mai mult, tatal lui Isaia nu se numara printre proroci si nici nu a primit moarte de mucenic.

CITIŢI  ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/06/15/o-istorie-a-zilei-de-15-iunie-video-2/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008 ;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. worldwideromania.com ;
  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  9.  Istoria md.;
  10. agerpres.ro;
  11. Cinemagia.ro;
  12. CreștinOrtodox.

15/06/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

ZIUA DE 14 IUNIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 14 iunie în istoria noastră


1574 : A fost ucis domnul Moldovei, Ioan Voda cel Viteaz .

BĂTĂLIA DE LA JILIŞTE - TURCII ÎNFRÂNȚI DE IOAN VODĂ

În bătalia de la Roșcani după o lungă și eroică, dar și zadarnică rezistență, Ioan Vodă s-a predat turcilor, primind asigurări că oștenii săi vor fi cruțați.

Atât Ahmed Paşa, comadantul oştii otomane, cît şi Petru, pretendentul la tronul Moldovei, au jurat solemn că vor cruţa viaţa tuturor cazacilor şi moldovenilor, dar, odată ajuns în cortul căpeteniei turcilor, Ioan Vodă a fost înjunghiat, apoi i s-a tăiat capul, iar trupul lui, legat de două cămile, a fost rupt în bucăţi.

Ostaşii care rămăseseră alături de el au fost măcelăriţi. Oștirea lui Ioan Vodă care nu apucase să părăsească locul luptei, s-a întors atunci spre turci, reîncepând lupta pentru a răzbuna moartea mișelească a voievodului.

1818: S-a născut Vasile Alecsandri, poet, dramaturg, om politic român, redactor şi proprietar al revistei “România literară”.

 „Ş-acel rege-al poeziei, vecinic tânăr şi ferice” (M. Eminescu – „Epigonii„)

Vasile Alecsandri – poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, academician român, membru fondator la Academiei Române, creator al teatrului românesc şi a literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei şi apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea, s-a născut la  14 iunie 1818 (data naşterii dată de poet şi acceptată de unii istorici literari este însă de 21 iulie 1821) la Bacău.  

În 1840, împreună cu Mihail Kogălniceanu şi Costache Negruzzi a luat conducerea teatrului din Iaşi şi şi-a început activitatea de dramaturg care i-a adus cele mai constante succese. Opera sa dramatică însumează circa 2000 de pagini, rămînînd cel mai rezistent compartiment al activităţii sale literare şi va constitui baza solidă pe care se va dezvolta dramaturgia românească în principalele sale direcţii tehnice: comedia străină şi drama istorică. În noiembrie s-a jucat Farmazonul din Hîrlău, iar în februarie 1841, Cinovnicul şi modista, ambele preluate după piese străine.

Din 1842 datează importanta sa călătorie în munţii Moldovei, în urma căreia descoperă valoarea artistică a poeziei populare. Scrie primele sale poezii în limba română pe care le va grupa mai tîrziu în ciclul „Doine” şi care sunt foarte strîns legate de modelul popular din care au luat naştere. În 1844, împreună cu Mihail Kogălniceanu şi Ion Ghica scoate săptămînalul Propăşirea, în care poetul va publica versuri ce vor fi incluse în ciclul „Doine şi lăcrimioare”, iar la 11 ianuarie se reprezintă piesa „Iorgu de la Sadagura”, comedie de rezistenţă în dramaturgia scriitorului. În 1845 cu ocazia seratelor literare de la Mînjina o cunoaşte pe Elena, sora prietenului Costache Negri, de care se îndrăgosteşte şi căreia, după moartea timpurie 1847, îi dedică poezia „Steluţa” şi apoi întreg ciclul de poezii „Lăcrămioare”.

După înfrîngerea mişcării paşoptiste este exilat, şi după ce călătoreşte prin Austria şi Germania; se stabileşte la Paris, unde se întîlneşte cu alţi militanţi munteni; din perioada exilului datează poeziile „Adio Moldovei” şi „Sentinela română”.

În 1849 pleacă, împreună cu ceilalţi exilaţi la Braşov, apoi în Bucovina, în toamna aceluiaşi an, la Paris. Scrie primele cîntecele comice („Şoldan Viteazul”, „Mama Angheluşa”) şi cîteva scenete comice şi muzicale. Se întoarce în ţară în luna decembrie. Din 1860 se stabileşte la Mirceşti, unde rămîne pînă la sfîrşitul vieţii, chiar dacă lungi perioade de timp a fost plecat din ţară în misiuni diplomatice.


Alecsandri şi Junimea

În 1863 ia naştere la Iaşi societatea Junimea, al cărui membru onorific a fost pînă la sfîrşitul vieţii. În anul 1867 este ales membru al Societăţii literare române, devenită Academia Română. Cu ocazia serbărilor de la Putna din 1871, poetul trimite două cîntece care au însufleţit marea masă de oameni: „Imn lui Ştefan cel Mare” şi „Imn religios” cîntat la serbarea junimei academice române.

În acelaşi an Titu Maiorescu publică în „Convorbiri literare” studiul Direcţia nouă în poezia şi proza românească în care spune: „În fruntea noii mişcări e drept să punem pe Vasile Alecsandri. Cap al poeziei noastre literare în generaţia trecută, poetul, culegătorul cîntecelor populare păruse a-şi fi terminat chemarea literară (…). Deodată, după o lungă tăcere, din mijlocul iernei grele, ce o petrecuse în izolare la Mirceşti, şi iernei mult mai grele ce o petrecuse izolat în literatura ţării, poetul nostru reînviat ne surprinse cu publicarea Pastelurilor … 


A lui liră multicoloră a răsunat la orice adiere ce s-a putut deştepta din mişcarea poporului nostru în mijlocia lui. În ce stă valoarea unică a lui Alecsandri? În această totalitate a acţiunilor sale literare“.

 În 1886, Titu Maiorescu a publicat în „Convorbiri literare” articolul „Poeţi şi critici”; acesta se încheie cu o privire sintetică asupra operei lui Alecsandri:

Vasile Alecsandri s-a stins din viaţă la 22 august 1890, după o lungă suferinţă, fiind înmormântat cu toate onorurile la conacul său de la Mirceşti.

NOTA 1: Dicţionarul Membrii Academiei Române 1866-2003 dă ca dată a naşterii 21 iulie 1821 sau 14 iunie 1818.

NOTA 2: Vasile Alecsandri susţinea că s-a născut pe 21 iulie 1821, dar de la descoperirea actului de naştere, în toate lucrările de istorie literară serioase apare indicat anul 1818.

1848: În Muntenia a  avut loc unificarea guvernelor constituite la Islaz (9/21 iunie) şi Bucureşti (11/23 iunie) şi constituirea Guvernului provizoriu al Ţării Româneşti (format din mitropolitul Neofit, Ion Heliade Rădulescu, Ştefan şi Nicolae Golescu, Christian Tell, Gheorghe Magheru, Gheorghe Scurtu, Ioan Odobescu, Ion Câmpineanu, Nicolae Bălcescu, C. A. Rosetti, Ion C. Brătianu ş.a.).

Guvernul revoluţionar a dat primele sale decrete: înfiinţarea steagului naţional – tricolorul albastru, galben şi roşu, cu deviza „Dreptate-Frăţie” înscrisă pe el, desfiinţarea rangurilor civile, înfiinţarea „gvardiei” naţionale şi desfiinţarea pedepsei cu moartea (14/26).

 1848: Poetul moldovean Vasile Alecsandri, a publicat în revista brașoveană „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, poezia „Hora Ardealului”, devenita mai tarziu  Hora Unirii.

1848(14/26 iunie): A avut loc unificarea guvernelor constituite la Islaz si București si formarea guvernului provizoriu al Revoluției pașoptiste din Muntenia.Din noul Guvern făceau parte: președinte: mitropolitul Neofit, secretari: C.A. Rosetti, Nicolae Bălcescu, Alexandru C. Golescu, membri: Ion. C. Brătianu, Ion Heliade Rădulescu, Ștefan Golescu, Christian Tell, Gheorghe Magheru, Gheorghe Scurtu.

Foto: Studenți revoluționari din Moldova și Muntenia,  prezentând la Paris în 1848 tricolorul românesc cu mențiunile “Dreptate, Frăție”.  

Guvernul revolutionar nou constituit la București,  a decretat infiintarea steagului national in culorile rosu, galben si albastru, cu deviza ”Dreptate Fratie”, a decis desfiintarea pedepsei cu moartea, desființarea rangurilor civile boierești și infiintarea ”gvardiei civile”, abolirea cenzurii, orice român având „dreptul a vorbi, a scrie și a tipări slobod asupra tuturor lucrurilor”.

De asemenea au fost interzise pedeapsa „degradatoare cu bătaia” și pedeapsa cu moartea, „care de atâția ani nu s-a simțit nevoie a întrebuința în Țara Românească”. 

1848: Vasile Alecsandri a publicat  în revista brașoveană Foaie pentru minte, inimă și literatură,  sub semnătura „un român”, poezia Hora Ardealului.

1865: A demisionat guvernul  Constantin Bosianu, fiind înlocuit de guvernul Nicolae Kretzulescu (2).

1865 Constantin Bosianu

Guvernul Constantin Bosianu a guvernat în perioada 26 ianuarie 1865–14 iunie 1865, continuând marile reforme din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza: a adoptat Legea pentru organizarea judecătorească din 1865 (au fost înființate judecătoriile de plasă, tribunalele județene, curțile de apel, curțile de jurați și Curtea de Casație, care era totodată și instanța de recurs); au fost promulgate Codul civil și Codul de procedură civilă, Codul Penal, Codul comercial.

1865 Nicolae Kretzulescu

Guvernul Nicolae Kretzulescu (2) a fost și acesta un consiliu de miniștri „cuzist”, care a guvernat între 14 iunie 1865–11 februarie 1866.

Conflictul politic dintre domn și opoziție a escaladat, până la punctul în care în noaptea de 10/11 februarie 1866 Alexandru Ioan Cuza a fost silit să abdice, ceea ce a antrenat și căderea guvernului.

în noaptea de 10/11 februarie 1866 Alexandru Ioan Cuza a fost silit să abdice, ceea ce a condus și la căderea guvernului.

1875: S-a născut la Fălticeni, prozatorul Ion Dragoslav (sau I. Dragoslav), pseudonimul lui Ion V. Ivaciuc sau Sumanariu Ion Ivanciuc; (m. 5 mai 1928, Fălticeni).

1875-1928 Ion Dragoslav

A fost un autodidact, a debutat la revista literară săptămânală Sămănătorul, iar mai târziu s-a atașat grupului din jurul revistei Convorbiri critice al lui Mihail Dragomirescu, alături de Alexandru Macedonski și Ion Minulescu, apoi s-a alăturat curentului modernist al lui Eugen Lovinescu, Sburătorul.

A publicat primele volume, colecția de poezii Pe drumul pribegiei (1904), urmată de volumele de povestiri Facerea lumiiLa han la Treiulcele. Dragoslav a avut o carieră bogată în presa literară și și-a publicat lucrările, printre altele, în Făt FrumosFlacăraLuceafărulRamuriUniversulViața Literară.

1877: A avut loc un puternic duel de artilerie pe Dunăre între armata română și cea otomană, în zona Calafat–Vidin. A căzut la datorie sergentul Nicolae Popescu, lovit de un obuz turcesc tras de la Vidin, prima jertfă românească în războiul de independență.

Prin bombardamentele din 14–16 iunie asupra pozițiilor otomane, Armata română a asigurat siguranța traversării Dunării de către Armata rusă.

De asemenea, românii au organizat posturi de supraveghere la vărsarea Oltului în Dunăre. Pentru facilitarea mișcărilor trupelor ruse și împiedicarea manevrelor otomane, bateriile românilor de la Calafat, Corabia, Bechet au executat bombardamente intense asupra căilor de comunicație turcești.

1878: S-a născut la  Bistra, Alba, compozitorul și dirijorul român Nicodim Ganea; (m. 24 octombrie 1949, Bistra, Alba ).

 A urmat cursurile Conservatorului din București (1908) și al celui de la Budapesta (1910). 

Doinitorul munților de piatră - Nicodim Ganea

A fost corist în Societatea culturală Carmen din București și dirijor al corului Societății Academice „Petru Maior” din Budapesta.

A compus muzică de teatru, muzică vocal-simfonică și muzică corală.

A fost unul din primii mari culegători ai folclorului din Munții Apuseni.

În același timp, unele din creațiile lui au intrat, la rândul lor, în folclorul local.

A scris piese de teatru: Neagu de Lin, poezie: Din sărmana mea grădinăOrăștie și texte pentru muzică: oratoriul Decebal și Sarmizegetusa, etc.

 1880: Guvernul Statelor Unite ale Americii a recunoscut independenţa de stat a României si s-au stabilit relaţiile diplomatice dintre România şi Statele Unite ale Americii, la nivel de agenţie diplomatică, ridicate la nivel de legaţie, în august 1880.

În contextul celei de-a doua conflagraţii mondiale, la 12 decembrie 1941, relaţiile diplomatice româno-americane au fost întrerupte, fiind reluate la 7 februarie 1946.

Relaţiile diplomatice dintre cele două ţări au fost ridicate la nivel de ambasadă la data de 1 iunie 1964.

1882: S-a nascut Ion Petrovici ( d. 17 februarie 1972), filozof român, eseist, memorialist, scriitor, orator și om politic, profesor la Universitatea din Iași, membru titular al Academiei Române, fost Ministru al Educației Naționale.

In lucrarea sa FILOZOFIA NATIONALISMULUI arata foarte bine cum prin natiune si trecutul ei, spiritualizam materia, cotropitorii natiunii nu fac decat sa materializeze spiritul, distrugand traditia si credintele unui neam… Deci ca Parvan si Radulescu-Motru, Ioan Petrovici opune materialismului, taria spiritualismului, asadar  un tip de  rationalism spiritualist, fidel cuprins in aceste doua notiuni…

   A colaborat la numeroase reviste literare: „Gandirea”, „Convorbiri literare”, „Sburatorul”, „Moftul roman”, „Ovidiu”, „Vremea”, „Insemnari literare”, „Revista Fundatiilor Regale”, s.a. 
   Dupa venirea comunismului la putere cu ajutorul armatei sovietice a fost arestat si condamnat la inchisoare, petrecand 17 ani neintrerupti in temnitele  rezervate elitelor  intelectuale ale tarii .

1899: S-a născut la Lodroman, Alba, episcopul greco-catolic Vasile Aftenie, fost protopop de Bucureşti şi ulterior canonic al Capitulului Arhiepiscopesc din Blaj, martir al credinței torturat și ucis în bătaie în temnițele comuniste; (m. 10 mai 1950, închisoarea Văcărești din București). La 1 octombrie 1939 a fost numit Rector al Academiei Teologice din Blaj

1899-1950 Vasile Aftenie

Episcop român unit (greco-catolic), martir al credinței. În 1919 s-a înscris la Academia de Teologie din Blaj, fiind trimis mai apoi la Roma, la Colegiul Grec Sf. Atanasie. În 1925 a obținut titlul de Doctor în Filosofie și Teologie, după care a revenit în România. În 1926 a fost hirotonit preot de către mitropolitul Vasile Suciu, a fost profesor la Academia de Teologie din Blaj, protopop de București și ulterior canonic al Capitlului Arhiepiscopesc din Blaj. În 1939 a fost numit rector al Academiei Teologice din Blaj.

În octombrie 1948 i-a mustrat aspru pe cei 36 de foști preoți greco-catolici semnatari ai trecerii la ortodoxie, sosiți de la Cluj la Patriarhia din București, pentru a aduce așa-zisul act al lor de adeziune la Biserica Ortodoxă Română, abandonând astfel Biserica Română Unită cu Roma. Mulți dintre ei i-au mărturisit că au iscălit sub presiune. După diferite încercări eșuate ale comuniștilor de a-l compromite pe episcop, acesta a fost arestat la 28 octombrie1948. A fost ucis în bătaie în temnițele regimului comunist, torturat „din ordinul generalului Nikolski”, pentru refuzul de a abandona credința greco-catolică. Papa Francisc a oficiat slujba beatificării sale în data de 2 iunie 2019, pe Câmpia Libertății din Blaj.

 1901: S-a născut la Zâmbreasca, Teleorman, Alexandru Bădăuţă, prozator, memorialist şi eseist; se numără printre întemeietorii cinematografiei documentare româneşti şi ai Oficiului Naţional de Turism (a fost unul dintre cei 20 de membri ai Consiliului Superior al Turismului care funcţiona pe lângă ONT, creat în 1936); a organizat numeroase expoziţii româneşti în străinătate; (m. 18 mai 1983, București).

 A urmat cursuri la École de Versailles (Franța) și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (absolvită în 1930). A fost funcționar la Ministerul Finanțelor, apoi la Ministerul Propagandei, a fost director, secretar general al Departamentului propagandei românești; a întemeiat cinematografia documentară românească și Oficiul Național de Turism (în 1936), 

1901-1983 Alexandru Bădăuță

A organizat expoziții românești în străinătate, a elaborat și editat albume și ghiduri turistice: RomâniaArta populară româneascăGuide de la Roumanie (distins cu Premiul „Năsturel-Herescu” al Academiei Române), Munții României, etc. A scris prima descriere a megalitului Sfinxul din Bucegi, popularizând denumirea „Sfinxul românesc”, apărută în 1935 într-un articol din Buletinul Alpin.

A debutat în plan literar cu pastelul Morarul, în revista Nufărul din Alexandria (1919), a colaborat cu câteva proze literare în Muguri (Câmpulung), Foaia tinerimii și Cugetul românesc, apoi s-a orientat către critică literară și eseistică. A fost secretar de redacție la revistele culturale Cugetul românescBuletinul culturalViața literară și Gândirea, colaborând la revistele RamuriUniversul literarGândireaRomânia literarăL’Europe orientale (Paris), Cuvântul literar și artisticRomânia pitorească etc. A debutat editorial în 1927 cu volumul de eseuri Beethoven, urmat de Note literarePriveliști româneștiGhidul balneo-climateric al României și Ghidul Bucureștilor (în română și în franceză). În anul 1944 a fost epurat din presă și a suferit o serie de privațiuni în anii regimului comunist, fiind condamnat la închisoare.


1905 (27 iunie pe stil vechi): A avut loc răscoala marinarilor de pe crucișătorul  rus “Potemkin”, din flota Marii Negre.

La épica y trágica historia del acorazado Potemkin, que un genio ...

Potemkin (“Prințul Potemkin din Taurida”) a fost o navă de luptă construită pentru Flota imperiului rus din Marea Neagră. Ea a devenit faimoasă atunci când echipajul s-a răzvrătit împotriva ofițerilor în iunie 1905 (revoluția din acel an), care este acum privită ca un prim pas către revoluția  din 1917  din Rusia.

Echipajul spera că revolta lor va inspira revolte la bordul altor nave din flota din Marea Neagră, dar nu au mai avut loc alte tulburări.

Nava s-a îndreptat spre portul Constanța din România, unde marinarii sperau că vor obține apă și cărbuni. Autoritățile române le-au cerut însă să predea nava. Confruntați cu acest refuz, marinarii au mers în Crimeea.

Pentru că nici acolo nu au reușit să facă rost de provizii, în cele din urmă marinarii au decis să se întoarcă la Constanța, unde au predat nava autorităților române. Cei mai mulți marinari au rămas în România, iar cei câțiva care s-au întors în Rusia au fost executați.

32 de marinari au plecat în Argentina. Ultimul supraviețuitor al revoltei de pe Potemkin, Ivan Beșoff, a murit în 1987, la Dublin, la vârsta de 102 ani.

1908 : S-a înființat Societatea Distribuția (Societatea Anonimă pentru Distribuirea Produselor Petroleului București).

Prin legea votată în Parlament în primăvara anului 1908, s-a contingentat între diferitele rafinării vânzarea lampantului în țară. Scopul noii legi era de a sprijini rafinăriile independente și de a consolida industria petrolului.

1908 Depozitul Distribuția. Fotograf Willy Pragher
Depozitul Distribuția. Fotograf Willy Pragher

Această societate a reușit să grupeze în jurul ei toate fabricile de petrol și să pătrundă în toate regiunile, sporind numărul instalațiilor de depozitare și de vânzare pentru a dezvolta consumul și a putea reduce cheltuielile unitare ale distribuirii.

A deținut monopolul pentru distribuția produselor petroliere ale rafinăriilor între anii 1908–1920, fiind patronată de societățile petroliere cu capital străin Steaua Română și Româno-Americană, fiecare membru păstrându-și, însă, deplina libertate atât în privința producției, cât și a exportului.

1914: Are loc vizita oficială a țarului Rusiei, Nicolae al II-lea, la Constanța.

Vizita Țarului la Constanţa, 1914. Familia Imperială rusă coboară de pe  vasul Standard. “Regele Carol I purta uniforma de mareşal rus şi avea în  mână bas… | Великий

Evenimentul s-a desfășurat într-un context politic extern tensionat la nivelul Europei, moment în care România, tampon între cele două blocuri militare – Antanta și Puterile Centrale – trebuia să aleagă una dintre alianțe.

Țarul Nicolae al II-lea a sosit la 1/14 iunie pe mare, fiind așteptat în port de Regele Carol I (în uniformă de mareșal rus și având în mână bastonul de feldmareșal, primit cu doi ani înainte din partea țarului), principele moștenitor Ferdinand și fiul său Carol, generali și ambasadori, o mulțime de oameni.

1920: S-a născut la Brasov, Mihai Brediceanu, dirijor, compozitor, muzicolog, pedagog şi matematician; a inventat polimetronomul electronic; fiul compozitorului Tiberiu Brediceanu; (d. 4 martie  2005).

A studiat pian la Conservatorul din Brașov și teorie muzicală, dirijorat și compoziție la Academia de Muzică din București, la clasele lui Mihail Jora, Marțian Negrea, Florica Musicescu, Silvia Șerbescu și Ionel Perlea. În afară de asta a mai absolvit cursuri de Drept și Matematică în București.

Imagine similară

  Din 1959 până în 1966 a fost director general al Operei Române din București. Din 1969 până în 1971 a fost director muzical al orchestrei Syracuse din New York, iar până în 1975 profesor al Universității Syracuse. Între 1978 și 1980 a fost director general al Operei din Istanbul și între 1982 și 1990 director general al Filarmonicii „George Enescu” din București. Din 1991 a fost numit din nou director general al Operei Române.

Pe lângă nenumărate piese muzicale pentru teatru, Brediceanu a mai compus ”Patru dansuri simfonice”, o suită pentru orchestra de cameră, piese pentru cor, muzică de cameră și cântece

  A fost distins cu Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler (2001) „pentru îndelungata și prodigioasa carieră artistică, recunoscută pe plan intern și internațional, cu ocazia aniversării a 80 de ani de existență a Operei Naționale din București”.

 1925: S-a născut filosoful francez de origine română Serge Moscovici, unul dintre principalii teoreticieni ai ecologiei politice şi ai psihologiei sociale; (m. 2014).

1925: Legea de unificare administrativă

O perioadă după Marea Unire, s-a păstrat specificul organizărilor administrativ-teritoriale existente în provinciile istorice unite cu Vechiul Regat. Aceasta s-a întâmplat până la legea de unificare administrativă din 14 iunie 1925, lege intrată în vigoare de la 1 ianuarie 1926, prin care s-a stabilit o organizare administrativă unitară la nivelul întregului Regat.

  1932: A murit la București, Nicolae Vermont (Isidor Grünberg), pictor şi gravor, membru fondator al societăţilor artistice „Ileana” şi „Tinerimea română”, în cadrul cărora a expus cu regularitate (n. 10 octombrie 1866, Bacău).

artmirc-Cufarul cu Diamante...-Nicolae VERMONT-(1866 +1932)- Pictor Român  Modern__P. 2_2021. - YouTube

1933:  S-a născut  multiplul campion european şi mondial la lupte, Dan Pârvulescu. (m.2007).

1935: În portul  Constanța sosește vasul „Prințesa Maria” cu rămășițele pământești ale domnitorului Dimitrie Cantemir și cu câteva documente de arhiva din Tezaurul Romaniei,  care fusese trimis la  Moscova în timpul Primului Razboi Mondial.

Osemintele lui Dimitrie Cantemir (fără craniu!) au fost aduse în țară la  bordul navei „Principesa Maria” – Rezistenta

Foto: Portul Constanța. Coborârea osemintelor lui Dimitrie Cantemir de la bordul navei „Principesa Maria”.

Arhivele au constat în registrele contabile ale unor bănci, state de servicii ale funcționarilor Ministerului Agriculturii, bancnote românești tipărite în 1917 la Moscova și nici un document istoric.

Printre cei care au așteptat transportul, erau Nicolae Iorga și Nicolae Titulescu.

16 iunie 1935, Piața Ovidiu, Constanța. Nicolae Iorga, Nicolae Titulescu, membri din Guvernul și Parlamentul României, autorități civile și militare, însoțind cortegiul spre gara C.F.R. Constanța.

Foto: Piața Ovidiu, Constanța. Nicolae Iorga, Nicolae Titulescu, membri din Guvernul și Parlamentul României, autorități civile și militare, însoțind cortegiul cu rămășițele pământești ale domnului Cantemir spre gara C.F.R. Constanța.

Rămăşiţele pământeşti ale lui Cantemir nu erau întregi. Procesul verbal întocmit de oficialităţile române arată că în raclă erau doar o parte din oseminte, îmbrăcate într-un veşmânt oriental, însă fără nicio bijuterie, care să fi aparţinut domnitorului, iar craniul acestuia lipsea

În data de 16 iunie, rămășițele pământești ale lui Dimitrie Cantemir au fost transportate cu un tren special la Iași, făcând scurte staționări la Buzău, Râmnic, Focșani, Bârlad și Vaslui, fiind întâmpinat în fiecare oraș cu onoruri militare și slujbe religioase.

La Iași, sicriul a fost depus, în urma unei ceremonii speciale, cu 101 salve de tun și serviciu divin, la Biserica Trei Ierarhi.Pe lespedea sa de mormânt este scris următorul text:
„Aici, întors din lunga și pre greaua pribegie înfruntată pentru libertatea țării sale, odihnește Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei”.

1936: S-a născut in comuna Vizantea-Livezi, judetul Vrancea, actorul Cornel Coman; (m. 5 mai 1981, București).

A studiat la Liceul Unirea din Focșani si in 1963 a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București.

A fost actor al Teatrului Bulandra din capitală si a jucat in piese ca Anchetă asupra unui tînăr care nu a facut nimic, Pescărușul de Cehov, Antoniu și Cleopatra, Iulius Cezar de W. Shakespeare, Centrul înaintaș a murit în zori etc.

Debutul in cinematografie a avut loc in 1966, cu filmul Diminetile unui baiat cuminte.

A fost casatorit cu Letitia Maria Coman si a avut un fiu. A murit la 5 mai 1980 in București, la varsta de 44 de ani.

În anul 1981 i s-a decernat post mortem premiul ACIN pentru întreaga activitate.

1941: S-a născut matematicianul şi profesorul Viorel Barbu; activitatea sa ştiinţifică s-a orientat cu precădere spre domeniul ecuaţiilor diferenţiale; membru titular al Academiei Române din 1993, vicepreşedinte al acestui for (1998-2002), preşedinte al Filialei Iaşi a Academiei Române (2002-2012).

  1941: S-a născut la București, compozitorul şi pianistul Vasile V. Vasilache (Vasile Vasilache jr.), fiul actorului, compozitorului şi comicului Vasile Vasilache; (m. 1991, București), fost membru al popularului cuplul de comedie antebelic,  Stroe si Vasilache.

Vasile V. Vasilache – Dreptul La Neuitare (2009, CD) - Discogs

A urmat cursurile Conservatorului de muzică „Ciprian Porumbescu” din București (1960–1965). A fost regizor muzical la Radio-Televiziune. A debutat în 1967 cu melodia Ploaia și noi cu care a înregistrat un foarte mare succes, iar din din 1969 a început să scrie spectacole de revistă.

A compus muzică ușoară: Vechiul pianÎntâiul gândTe iubesc orice-ar spune inimaNu pot trăi fără dorul tăuNu cred în steleDorulBună dimineața soareCine ești tu, etc., muzică pentru spectacole: Evadatul în concertȘcoala nevestelorDe la Cărăbuș la SavoyDai un biban dar face, muzică de film: ZestreaElixirul tinereții.

 1944: S-a născut la Rucăr (jud.Argeş) regizorul și scenaristul  de film Şerban Creangă ( decedat: 08.10.2012 la Bucureşti).

A fost absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” (promoţia 1968). „Primele sale filme – Căldura şi Aşteptarea – îl recomandă drept un discret creator de atmosferă poetică, născută nu din gesturi lirice juvenile, ci din capacitatea eroilor de a absorbi înţelesurile mai tainice ale lumii” scria criticul Magda Mihăilescu, Magazin estival Cinema 1983)


Imagini pentru Şerban Creangă.

A fost fratele scenaristului şi criticului de film Mihai Creangă   și soţul criticului de film  Ioana Creangă.

1944: S-a luat decizia de înlăturare a mareșalului Ion Antonescu de la putere.

În noaptea de 13/14 iunie, într-o casă, pe Calea Moșilor nr. 103, s-au întâlnit Constantin Sănătescu și Constantin Vasiliu-Rășcanu (reprezentând Palatul Regal și, respectiv, Armata), Grigore Niculescu-Buzești (din partea Partidului Național Țărănesc) și Lucrețiu Pătrășcanu și Emil Bodnăraș (din partea Partidului Comunist Român), într-o consfătuire secretă, și au decis ca mareșalul Ion Antonescu să fie înlăturat de la putere la 15 august. Data a fost schimbată ulterior

 1958 : A avut loc revolta deţinuţilor politici anticomuniști închişi la Gherla.

Închisoarea din Gherla. imagine preluată din “Memorialul Durerii”, film realizat de Lucia Hossu-Longin - foto preluat de pe www.memorialsighet.ro

Regimul barbar aplicat deţinuţilor politici la Gherla a dus la declanşarea mai multor revolte în rândul acestora în perioada 1945-1964.

Cel mai amplu protest de acest fel este cel cunoscut sub denumirea de „rebeliunea de la Gherla” izbucnit la 14 iunie 1958 și  a pornit din camera 86 (cea a „frontieriştilor”), treptat acestora alăturându-li-se deţinuţi din toate categoriile.

Aceştia au stat baricadaţi timp de două zile într-una din celulele penitenciarului, au smuls şi aruncat obloanele de la ferestrele cu vedere spre oraş, au strigat injurii la adresa guvernului, partidului şi administraţiei, au scandat revendicări, precum „Vrem pachet şi vorbitor!”, „Suntem deţinuţi politici!”, „Să vină Crucea Roşie!”, au cântat „Deşteaptă-te române!”, „Pe-al nostru steag” şi „Marseilleza”.

1958 Revolta deținuților politici de la Gherla

Revolta de la Gherla a luat sfârşit prin intervenţia în forţă a administraţiei penitenciarului, care a spart uşa celulei, iar răzvrătiţii au fost crunt bătuţi şi dispersaţi.

Participanţii au fost anchetaţi în regim de pedeapsă (cu bătaie şi un regim alimentar draconic, cu 250 gr. pâine şi o gamelă cu apă caldă la câteva zile), iar 22 dintre aceştia au primit condamnări suplimentare cuprinse între 5 şi 15 ani.

În fiecare atom al acestui univers de suferinţă se ascunde un om, o biografie care trece prin cercurile infernului, dar îşi păstrează gândurile, sentimentele şi memoria proprie.
articol preluat de pe www.memorialsighet.ro.

1958 : A fost arestat monahul Sandu Tudor, gazetar și poet.

1958 Sandu Tudor (fotografie a Securității)

Alexandru Teodorescu (cu pseudonimul literar Sandu Tudor) a fost monah din perioda interbelică, cunoscut și sub numele monahal Daniil, gazetar, poet, inițiatorul grupului Rugul Aprins de la Mănăstirea Antim. 

După ce a fost urmărit sistematic, pe data de 14 iunie 1958, Părintele Sandu Tudor a fost arestat de Securitate și condamnat după o înscenare de proces, acuzat „spionaj și înaltă trădare a Republicii Populare Române”.

A executat între 1949–1952 pedeapsa de muncă silnică la Canalul Dunăre–Marea Neagră.

După terminarea detenției Sandu Tudor se retrage la Mânăstirea Rarău unde devine în 1955 Ieroschimonahul Daniil de la Rarău.

La 14 iunie 1958 Sandu Tudor este arestat de Securitate. Din cei 4 ani de detenție politică a executat 2 ani cu lanțuri grele la picioare

Părintele Daniil n-a mai ieșit din închisoare. S-a chinuit la Aiud și a trecut la Domnul, după datele Securității, în 1962, trupul său fiind aruncat în Râpa robilor printre miile de moaște martirice, fără cruce sau mormânt.

 1961: S-a născut poetul Radu Florescu; membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1990.

Imagini pentru radu florescu poet

  1979: A murit inginerul constructor Cristea Mateescu; lucrări privind proiectarea şi execuţia unor importante lucrări de construcţii hidraulice pe râurile Prahova, Ialomiţa, Siret ş.a; şef de proiect (proiectare/realizare) al complexului hidroenergetic de la Vidraru-Corbeni; membru titular al Academiei Române din 1974; (n. 1894).

 1987: A murit Constantin Daniel, medic psihiatru şi orientalist, unul dintre promotorii ergoterapiei în România (terapie care utilizează activitatea în vederea readaptării handicapaţilor fizic şi mintal); preocupări în domeniul civilizaţiilor orientale; (n. 1914).

  1990: În Bucureşti au sosit două garnituri de tren cu mineri din Valea Jiului.

„Ortacii” au venit la chemarea lui Ion Iliescu, ales președinte al Romaniei la 20 aprilie 1990, cu scopul oficial de  a sprijini  autoritățile in conflictul cu manifestanții anticomuniști din Piata Universității.

Au atacat sediile partidelor din opoziție, lideri ai acestora,facultăți și studenți (14-15 iunie 1990).

Au fost devastate Universitatea Bucureşti, precum şi sediile unor partide (PNL, PNŢCD), redacţii de ziare şi locuinţe ale unor oameni politici (Ion Raţiu).

Evenimentele au starnit indignarea opiniei publice internationale si au dus la pierderea simpatiei Occidentului, pe care Romania le-a castigat prin Revolutia din decembrie 1989.

Pe langa sutele de raniti, au existat morti, disparuti, arestari fara mandate.

In ciuda cumplitelor violente, Iliescu le-a mulțumit ortacilor conduși de Miron Cosma.

La șase zile după incidente, la 20 iunie 1990, Ion Iliescu a rostit juramântul de investitură ca președinte al României.

1991: La intrarea în Parcul Libertăţii din Bucureşti a fost ridicată o cruce în memoria victimelor mineriadei din  din 13-15 iunie 1990.

1998: A avut loc zborul inaugural al cursei TAROM, Bucureşti-Satu Mare-New York.

2005: Salvamontistul sibian Teodor Tulpan, primul alpinist roman care a ajuns pe Everest, incepe expeditia pe cel mai inalt varf din Peru, Huascaran.

 

2012: A murit violonistul, dirijorul şi compozitorul Dumitru Capoianu; a scris în egală măsură, chiar de la începutul carierei, muzică simfonică, de cameră, muzică de scenă, de film şi de revistă.

Dumitru Capoianu

A câştigat prestigioase premii pentru compoziţiile sale, inclusiv Palme d”Or la Cannes pentru filmul „Omuleţul” regizat de Ion Popescu Gopo, pentru care a compus muzica; (n. 1929).

2013: A fost inaugurat podul Calafat-Vidin, pod feroviar şi rutier pe Dunăre, care conectează oraşele Calafat (România) şi Vidin (Bulgaria).

2013 Podul Calafat-Vidin

Podul este parte a coridorului paneuropean de transport care leagă (puncte terminale) oraşul german Dresda de oraşele Istanbul (Turcia) şi Salonic (Grecia).

Construit după o tehnologie ultramodernă, numită de specialişti „spate de cămilă”, cu o lungime de 1.791 de metri, podul este este cel mai lung dintre cele existente peste fluviu.

Până în acel moment, pe porţiunea de 470 kilometri din Dunăre care formează graniţa bulgaro-română era în funcţiune un singur pod, între Ruse şi Giurgiu (Podul Prieteniei, inaugurat la 20 iunie 1954).

2016: A decedat jrnalistul român Ilie Călian, cunoscut cronicar literar şi critic de artă ; (n. 9 decembrie 1942, București).

Ilie Calian- Virgil Tomulet In Memoriam - YouTube

Ilie Călian a fost membru fondator al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și după 1990 a condus ziarul Adevărul de Cluj, devenit în 2007 Făclia de Cluj. În anul 2000, a fost distins de Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România cu Ordinul Ziariștilor cls. I iar în 2012 Instituţia Prefectului Judeţului Cluj îi oferă titlul ”Onoare pentru Cluj”.

2018: A murit Natalia Gliga,o interpretă de muzică populară și de romanțe cu o  contribuție deosebită la punerea în valoare a moștenirii culturale tradiționale folclorice de pe Valea Superioară a Mureșului; (n. 1940).

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Proroc Elisei

Sfantul Proroc Elisei

Sfantul Proroc Elisei a fost agricultor. A fost chemat de Ilie, din porunca dumnezeiasca, la misiunea de proroc.

Ilie i-a descoperit lui Elisei revelatia dumnezeiasca si a cerut cu lacrimi de la Dumnezeu, ca indoit sa-i dea acestuia harul prezent in el.

Elisei si-a parasit casa si familia si a urmat lui Ilie. L-a urmat pe Ilie pana la inaltarea acestuia la cer, cand i-a preluat cojocul, dar si darul profetic.

De la nastere s-a aratat mare facator de minuni, pentru ca o juninca de aur din Silom, careia israelitenii ii aduceau jertfele lor, a murit in ceasul nasterii lui Elisei si a mugit asa de tare, incat glasul ei s-a auzit pana la Ierusalim.

Dumnezeu a facut multe minuni prin intermediul prorocului Elisei: a despartit apele Iordanului precum odinioara Moise despartise apele Marii Rosii; a facut dulci apele amare de la Ierihon; a umplut cu apa transeele de aparare excavate in razboiul cu Moabitenii; a inmultit untdelemnul din vasele vaduvei cea saraca; l-a inviat pe fiul femeii sunamite; a hranit o suta de oameni cu douazeci de paini mici, l-a vindecat pe Neeman, capetenia de osti de boala leprei; a lovit cu lepra pe sluga lui Gehazi din pricina ca acesta s-a mandrit; a orbit toata ostirea siriana, iar alta ostire a pus-o pe fuga; a prorocit multe care aveau sa se intample.

A murit in  jurul anului 839 i.d.H. si a fost inmormântat în Samaria, la Sevastopoli.

CITIŢI  ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/06/14/o-istorie-a-zilei-de-14-iunie-video-2/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008 ;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. worldwideromania.com ;
  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  9.  Istoria md.;
  10. Cinemagia.ro;
  11. CreștinOrtodox.ro.

14/06/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: