CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 23 OCTOMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 23 octombrie în istoria noastră

1443:  Ștefan, primul pictor muralist român cunoscut, a executat decorația murala a Bisericii ortodoxe de la Densuș (jud. Hunedoara).

Biserica este  una dintre cele mai vechi biserici de rit bizantin  din România, fiind  construită în sec.XIII,  pe ruinele unei construcții din antichitate (sec.IV), din pietre romane fasonate aduse de la ruinele Ulpiei Traiana Sarmisegetusa aflate în apropiere.

Biserica Densus

Biserica din Densus, judetul Hunedoara

Istoricii au pareri împărțite. Unii spun ca ar fi fost ridicată pe ruinele unui edicifiu pre-creștin din Dacia, alții cred ca a fost ridicată pe fundația unui vechi templu roman închinat zeului Marte, mulți spun că biserica a fost mai întâi un mausoleu închinat generalului Longinus Maximus, ucis de daci, Nicolae Iorga o plaseaza in secolul al XVI-lea, in timp ce istoricul de artă Vătășeanu crede ca ar fi din ultimul sfert al secolului al XIII-lea.
Cert este un singur lucru: la ora actuală este cea mai veche biserică din Romania in care se mai tin slujbe.

Acest lăcaș de cult are o lungime de 30 de metri, lațimea de 8 metri, inaltimea de 18 metri și un spatiu interior de 15 metri pătrati. Zidurile au fost construite din caramizi cu inscriptii romane, capiteluri, pietre funerare, tuburi de canalizare, blocuri, marmura, coloane si statui luate din Ulpia Traiana.

Acoperisul este realizat din placi de piatra. Pictura murala din interior, pe un fond albastru ultramarin, a fost data in secolul al XV-lea iar mesterul care a realizat-o si-a lasat o semnatura simpla: Stefan. Pe unul dintre stalpi este reprezentat Pruncul Isus, imbracat in costul popular romanesc, ținut în brațe de Fecioara Maria.Meșterul principal, autorul picturilor întregului altar, al primelor două registre superioare din naos și al icoanei de hram, și-a înscris numele în partea de sus a pilei din stânga intrării în biserică: „A pictat Ștefan”, inscripție completată cu o alta, tot în slavonă, aflată sub fereastra de pe latură sud-estică a absidei altarului: „[…] la anul 6952 [1443] luna octombrie 23 s-a pictat [biserica cu hramul] Sfântul Nicolae […] jupâneasă și fetelor […] Amin”.

1443 Altarul Inferior, Biserica Din Densuș

Din păcate, multe picturi au fost distruse de reformisti in perioada Evului Mediu.
Specialiștii spun ca Biserica din Densuș ar putea fi o copie a Bisericii Sân-Nicoara din Curtea de Argeș, din care s-au mai păstrat doar niste ruine.

O coincidență ar fi și faptul ca are acelasi hram, Sf. Nicolae, ca și biserica argeșeană.

Pictura murala din interior, pe un fond albastru ultramarin, dateaza din secolul al XV-lea .

In urma cu cativa ani, Biserica a primit o donație de 20.000 de dolari din partea statului american, bani care au fost folosiți la refacerea unei mari părți din pictură.

Din  1991 este pe lista de monumente propuse pentru a intra în patrimoniul UNESCO. 

Marele istoric Nicolae Iorga a numit această biserică “fără pereche în toată românimea”.

1613: Poarta Otomană și Stările Transilvaniei l-au numit pe Gabriel Bethlen principe al Transilvaniei.

Gabriel Bethlen (c. 1580, Ilia – 15 noiembrie 1629, Alba Iulia), era fiul lui Farkas Bethlen de Iktár și Druzsiána Lázár de Szárhegy, a fost un principe de origine maghiară din secolul al XVII-lea al Ardealuluidomnind între 23 octombrie 1613–15 noiembrie 1629. Politica sa cultural-religioasă a fost orientată spre promovarea protestantismului și lupta împotriva Contreformei simbolizată de Habsburgi, iar politica externă a fost antihabsurgică, conflictele alternând cu tratatele de pace.

Cunoașterea turcilor la ei acasă i-a permis sa aibă o atitudine diplomatică eficientă față de ei ca principe.

A încercat să ajungă stăpânitor al Moldovei și Munteniei, pe care, potrivit istoricilor, ar fi dorit să le unească sub numele de Dacia, dar s-a lovit de opoziția turcilor, care nu aveau nici un interes să îl lase să întreprindă o astfel de acțiune.

1861: Se înfiinţează la Sibiu, “ Asociaţiunea Transilvania pentru Literatură Română şi Cultura Poporului Român” (Astra), care a avut un  rol însemnat în viaţa culturală şi în lupta de eliberare naţională a românilor din Transilvania.

Primul preşedinte al Astrei a fost Andrei Şaguna, vicepreşedinte – Timotei Cipariu şi secretar – George Bariţiu.

Actualmente ASTRA are răspândite, atât în țară, cât și în afara granițelor  sale, peste 70 de despărțăminte (filiale), între care cele mai active sunt: Despărțământul  ” Mihail Kogalniceanu” din Iasi , “Timotei Cipariu” Blaj, Orăștie, Nasăud, “Ioan Sârbu” Criuleni, “Valul lui Traian” Tighina etc.

1864 Se înființează la Iași,  Școalele Naționale de Arte Frumoase.

1864 Şcoala De Arte Frumoase

În octombrie 1860, principele Al.Ioan Cuza  a semnat decretele de înființare a Școlii de Muzică și Declamațiune, a Școlii de sculptură și pictură și a Muzeului Național de Pictură de la Iași, în octombrie 1864, Regulamentul pentru Conservatorul de Muzică și Declamațiune, iar pe 23 octombrie al aceluiași an, Regulamentul pentru Școalele naționale de Arte Frumoase, cu secțiile: pictură, sculptură, gravură, arhitectură și arta grădinilor.

Revizuit ulterior în 1869 și 1883, a stabilit funcționarea Conservatorului de Muzică și Declamațiune din Iași, ca singura universitate din țara noastră care reunește sub aceeași cupolă Muzica, Artele plastice și Teatrul.

1868: S-a născut la Râmnicu Sărat, medicul legist şi profesorul Nicolae Minovici. A ÎNTEMEIAT în 1906, prima Societate de Salvare din Balcani și de asemenea a creat, în 1919, Institutul de Medicină Legală din Cluj.

PORTRET: Nicolae Minovici – personalitate de excepţie, creatorul primului  serviciu de Salvare din România – Radio România Cultural

Tot el a înfiinţat „Muzeul de Artă Naţională Dr. Nicolae Minovici”, primul muzeu bucureştean de artă populară (a funcţionat din 1906 ca instituţie particulară până în 1936, când a fost donat Primăriei). A înființat în 1906 prima Societate de Salvare din Balcani, care timp de peste 30 de ani a fost întreținută din veniturile proprii, deși serviciile sale, potrivit legii, trebuiau asigurate de Primăria Bucureștilor.

A creat, în 1919, Institutul de Medicină Legală din Cluj. În 1934 el a creat primul spital cu serviciu permanent de urgență din România, al doilea din Europa după cel din Moscova; apoi, în 1936, Școala Samariteană.

Din 1926 a preluat funcția de primar al Sectorului III Albastru, care cuprindea mahalalele Rahova, Grozăvești, Mandravela, Dealul Spirii, Cotroceni, 13 Septembrie, Șerban Vodă, etc. Mandatul său a fost benefic pentru această parte de oraș, numele său intrând și în folclorul de mahala: „Minovici dărâmă tot / Minovici e târnăcop!”.

Străzile erau periodic curățate și multe dintre ele pavate, maidanele transformate în parcuri (cum a fost cel din spatele tribunalului); a fost ridicat un cămin pentru gunoierii și măturătorii sectorului și au fost construite primele WC-uri subterane din București. Și-a donat întreaga avere Primăriei București, economiile bănești fiind direcționate către copii abandonați sau orfani.

În domeniul artistic, a înființat Muzeul de Artă Națională „Dr. Nicolae Minovici”, primul muzeu bucureștean de artă populară (a funcționat din 1906 ca instituție particulară până în 1936, când a fost donat Primăriei).

A decedat în data de 26 iunie 1941, la București.

1877:  A încetat din viaţă istoricul, filologul şi omul politic Alexandru Papiu Ilarian,  membru fondator al Societăţii Academice Române, militant pentru Unirea Principatelor şi susţinător al reformelor lui Cuza („Istoria românilor din Dacia Superioară”, „Tezaur de monumente istorice pentru România”) ; (n.9 octombrie 1828).

De asemenea a fost unul dintre organizatorii și conducătorii Revoluției Române de la 1848 din Transilvania. A participat la Adunarea Națională de la Blaj din 18/30 aprilie 1848 și la cea din mai 1848. Între iulie și august 1848 a fost comisar de propagandă în județul Dâmbovița în timpul revoluției din Muntenia.

După o scurtă perioadă în care a deținut funcția de inspector al școlilor din cercul Blaj, a plecat la Viena. Până în 1852 a urmat cursurile juridice la Universitatea din Viena. Între 1852 și 1854 și-a continuat studiile la Universitatea din Padova. În data de 10 ianuarie 1854 a obținut titlul de doctor în drept.

Între 1855 și 1858 a ocupat o catedră la Facultatea Juridică din Iași, unde predă dreptul uman, dreptul penal și inaugurează cursul de „Statistică generală a Europei”.

Papiu-Ilarian a fost primul român transilvănean care a intrat într-un guvern de la București: între octombrie 1863 și ianuarie 1864 a fost ministru de justiție în guvernul Kogălniceanu, legându-și numele de o reformă importantă (secularizarea averilor mănăstirești).

De asemenea,  a fost primul președinte al societății „Transilvania” pe care a condus-o între 1867 și 1874. În anul 1868 (alături de Mihail Kogălniceanu și George Sion) Papiu a devenit membru al Academiei Române, fiind primul academician care a rostit un discurs de recepție. Discursul, rostit în ședința Academiei din 14 septembrie 1869, se intitula Viața și ideile lui Gheorghe Șincai din Șinca.

Membru al Baroului de avocați din București, Papiu-Ilarian a pledat în numeroase procese. Dintre acestea, răsunător în epocă a fost cel din 1873, când Papiu-Ilarian a susținut cauza lucrătorilor bivolari din Giurgiu.

A fost înmormântat în cimitirul Bisericii dintre Brazi (greco-catolică) din Sibiu.

1881: S-a născut scriitorul Aurel Pavel Bănuţ; (m. 1970).

Image result for scriitorul Aurel Pavel Bănuţ biografie

1905: S-a nascut  Ionel Jianu, critic si istoric de arta român; a publicat albume si monografii despre Th. Pallady, N. Tonitza, Gh. Petrascu, Luchian.

1908: Guvernul I. C. Brătianu a adresat  Vienei un Memoriu în care preciza poziţia României în „problema Dunării”, ridicată de cercurile guvernamentale austro-ungare în condiţiile anexării Bosniei şi Herţegovinei.

Guvernul român cerea: permanentizarea „Comisiei Dunării”, constituirea unei „Comisii a statelor riverane” pentru aplicarea regulamentului de navigaţie pe cursul fluviului în amonte de Brăila, participarea ţării noastre cu vot deliberativ.

Ca urmare a poziţiei ferme a Guvernului român, Austro-Ungaria a renunţat la intenţiile de redeschidere a „problemei Dunării” (23.X/5.XI)

1916: Primul Razboi Mondial – Începe batalia de la Târgu Jiu, în care cade la datorie generalul roman Ion Dragalina. Aici s-a remarcat pentru prima oara legendara Ecaterina Teodoroiu, supranumita “Eroina de la Jiu”.

Imagini pentru generalul roman Ion Dragalina Photo

 1925: S-a născut la București, într-o veche familie din care provenea și creatorul armatei române moderne, generalul Ioan Emanoil Florescu, istoricul american de origine româna Radu Florescu , profesor de istorie  la Boston College. 

Profesorul Radu Florescu este autorul a numeroase articole şi cărţi despre România (printre acestea şi bestsellerul „În căutarea lui Dracula”, publicat în 1972, scris împreună cu Raymond McNally, bestseller care a făcut din Dracula un adevărat brand în Statele Unite); (m. 18 mai 2014).

Image result for Radu Florescu, istoric american photos

Radu Florescu se numără printre primele persoane care au pus bazele industriei publicităţii româneşti, la începutul anilor 90 ai secolului XX.

A fost consul onorific al ţării noastre pentru regiunea New England din SUA, între anii 1996 şi 2004  și director al Centrului de Studii Est Europene  de la Colegiul Boston, din SUA.

1940: S-a născut ziaristul Cornel Dumitrescu, stabilit din 1976 în SUA. După plecarea din România, în 1975, colaborează la “Europa Liberă” până 1988.

A denunțat instrumentele regimului comunist și și-a făcut o cauză personală din a-i apăra pe cei prigoniți de sistem.; (d. 24 Iunie 1990).

In memoriam Cornel Dumitrescu

Din 1988, împreună cu Dan Costescu editează săptămânalul independent “Lumea liberă”, devenit mai târziu “Lumea liberă românească”

Împreună cu Dan Costescu și, după 1989, cu Liviu Cangeopol, Cornel Dumitrescu a fost un reprezentant de seamă al rezistenței anticomuniste și anti-feseniste care în paginile săptămânalului newyorkez Lumea Liberă Românească, a denunțat instrumentele regimului comunist și și-a făcut o cauză personală din a-i apăra pe cei prigoniți de sistem.

A scris în apărarea lui Mircea Răceanu, după ce diplomatul român fusese condamnat la moarte de regimul Ceaușescu și a fost printre cei mai activi jurnaliști din exil în promovarea ideilor disidenței române.

După 1990, a militat pentru recunoașterea rolului jucat de generalul Pacepa în destrămarea sistemului comunist .

1945: A murit Constantin I. Brătescu, geograf, pedagog şi scriitor,  susţinator al  conceptului de  geografie regionala complexa, pe care a dezvoltat-o prin metode proprii.

Image result for Constantin I. Brătescu, geograf, photos

A fost membru corespondent al Academiei Române din 1919; (n. 1882).

1957: A încetat din viaţă Mihai Codreanu, poet de factură parnasiană şi simbolistă, fost director al Teatrului Naţional din Iaşi (1919-1923), profesor şi rector (1933-1939) al Conservatorului de Artă Dramatică din Iaşi şi director al revistei “Însemnări ieşene”; (n. 25 iulie 1876).

Image result for Mihai Codreanu, poet photos

1975: S-a născut Luminiţa Gliga, artist vizual; din anul 2003 este membră atât a Uniunii Artiştilor Plastici din România cât şi a Asociaţiei Internaţionale a Artiştilor Plastici.

Image result for Luminiţa Gliga, artist photos

Din 2008 este Doctor în Arte vizuale şi membru al Academiei Româno-Americane de Arte şi Ştiinţe ARA.

Are peste 30 de expoziţii personale şi peste 35 de grup atât în ţară cât şi în străinătate. Pentru realizările sale a fost răsplătită cu numeroase premii şi diplome.

1975: S-a născut actorul Dan Bordeianu.

Primul contact cu actoria a avut loc absolut întâmplător, când avea 11 ani și a fost ales să joace în “Promisiuni”, în regia Elisabetei Bostan, alături de Maria Ploae, Mircea Diaconu și Ion Caramitru.
Mult mai târziu, după ce a ales Facultatea de Actorie nu din vocație, ci pentru că după un semestru la Facultatea de Drept a realizat că nu înțelege nimic și că poate ar fi mai bun ca actor decât ca avocat, a început adevărata carieră de interpretare.

S -a înscris la Facultatea de Teatru, secția actorie, clasa profesorului Mircea Albulescu.

În 1995 în anul I de facultate merge la teatrul studențesc “Podul”,, , unde îl va întâlni pe regizorul Cătălin Naum, pe care îl consideră mentorul lui și începe să joace în diferite piese de teatru.

A fost selectat la Teatrul Nottara pentru pentru piesa “Miresele căpitanului”, în regia lui Petre Bokor. Au urmat “Război și pace”, regia Petre Bokor și “Uzina de plăceri S.A.”, regia Alexandru Berceanu.

A jucat în filmele “Modigliani” și “James”, ambele realizate de MEDIAPRO PICTURES.

1980: A murit la București, tenorul român Dinu Badescu ; (n. 1904, Caracal).

A fost unul dintre marii artiști ai Operei Române, membru al unei garnituri solistice „de aur”, alături de Valentina Crețoiu și Șerban Tassian.

1998: A încetat din viaţă la București, actorul  român Silviu Stănculescu (n. 24 ianuarie 1932, Timișoara).

Silviu Stanculescu - poza 1

 A terminat IATC sectia actorie la Bucuresti in 1956, fiind coleg cu marii actori ai generatiei de aur : Amza Pellea, Rauțchi, Rebengiuc, Silvia Popovici. Draga Olteanu.

La concursurile ce au avut loc maestrul Beligan il nominalizeaza printre „cei trei cei mai buni pe care eu i-as opri”.

A fost casatorit cu Corina Stanescu si au avut impreuna o fiica, Catrinel Stanescu Florea. Incepind din 1960 si pina in 1998, a jucat in aproape 50 de filme si tot atatea piese de teatru.

Joacă in “Mesterul Manole”, „Manastirea din Parma”, „Omul care aduce ploaia”, „Masina de scris”, „Harap Alb” si multe altele. Joaca in foarte multe teatre radiofonice. Intre anii 1981 si 1990 este numit director al Teatrului de Comedie, teatru ce a fost infiintat in 1961 de maestrul Beligan.

A jucat pana in 1961 pe scena Teatrului Evreiesc de stat ca apoi sa plece la Teatrul de Comedie ce a avut, de-a lungul timpului, actori de valoare ai scenei românesti – Radu Beligan, Stefan Ciubotarasu, Grigore Vasiliu Birlic, Aurel Giurumia, Nineta Gusti, Mircea Septilici, Amza Pellea, Stefan Tapalaga etc.

A fost director al Teatrului de Comedie din București. 

A rămas în memoria publicului pentru rolurile din filmele “Mircea” – 1989 şi “Liceeni” – 1987;

I se publica postum printre altele cartea “Sunt un om obisnuit…”. “Existam ca artisti cata vreme suntem pe scena. Restul sunt marturii mai mult sau mai putin fidele”, citim pe coperta acestei aparitii (datorate Editurii Semne). Cocheteaza cu opereta ; vocea de bas il recomanda pentru rolul lui don Basilio din Nunta lui Figaro. Este un prezentator de o inegalabila noblete la cel de-al doilea Cerb de Aur impreuna cu Sanda Taranu.

Avea ca pasiune colectionarea de cutii de chibrituri; spunand ca este o deosebire mare intre un „adunator” si un colectionar!… A decedat la 23 octombrie 1998 fiind internat la spitalul Victor Babes cu diagnosticul de leucemie. Penultimul sau rol a fost in „Triunghiul mortii”, regizat de Sergiu Nicolaescu, in care a interpretat personajul generalului Berthelot, impartind afisul cu Ion Dichiseanu si Iurie Darie.

Silviu Stănculescu a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.

A lăsat în urma o bogata colectie de roluri de teatru si film, iar in Cartea de onoare a Teatrului de Comedie sta scris in dreptul sau: « Chiar dacă am iubit filmul, am contatat în timp că teatrul reprezintă marele adevăr; el te formează, el te întreține și numai pe scândura scenei îți construiești o carieră solidă” – Silviu STĂNCULESCU.

2002: A încetat din viaţă Dan Costescu, unul dintre fondatorii celui mai citit ziar din exilul românesc – “Lumea Liberă Românească”. 

S-a născut la 7 august 1928 la Slobozia, într-o familie de magistraţi. A făcut studii de drept şi a fost arestat în 1953, după ce i-a fost confiscat manuscrisul unui roman anti-comunist. A fost eliberat din închisoare în 1963, dar a fost obligat să îşi câştige existenţa prin muncă necalificată.

În 1984 Dan Costescu a ajuns în Statele Unite, unde în 1988 a înfiinţat la New York, împreună cu Cornel Dumitrescu revista “Lumea Liberă”, şi a colaborat la publicaţiile newyorkeze “Universul”, “Micromagazin” şi “Lumea liberă”.

 2006: Serviciul militar încetează să fie obligatoriu pentru cetățenii României.

2011: A decedat la București, pictorul român Virgil Preda (n. 2 septembrie 1923, București), o personalitate de prim rang a artei plastice românești.

Image result for photos pictor Virgil Preda

 Opera sa cuprinde lucrări realizate în diferite tehnici: desen, pictură, colaj.

2019: A decedat marele bariton român fost solist al Operei Naționale București,recunoscut pentru afinitatea rolurilor verdiene și ca singurul bariton român wagnerian al vremurilor sale; (n. 1937, la Lăpușata, jud. interbelic Vâlcea).

A murit marele bariton Nicolae Urdăreanu

Absolvent al Universității Naționale de Muzică din București, Nicolae Urdăreanu și-a început cariera muzicală la Teatrul Muzical de Operă din Galați, urmând ca, din anul 1984, să devină solist al Operei Naționale din București.

Personalitate marcantă a teatrului liric românesc, îndrăgit deopotrivă de public şi critici, Nicolae Urdăreanu s-a afirmat, de-a lungul timpului, ca interpret în numeroase spectacole, dar şi ca singurul bariton român wagnerian al epocii sale.

Cariera acestuia cuprinde peste 40 de roluri, din opere de Giuseppe Verdi și Richard Wagner. Acestora li se adaugă rolul principal din capodopera enesciană „Oedipe”de G. Enescu, în care a debutat în anul 1995, cu ocazia premierei realizate de Andrei Șerban în cadrul Festivalului Internațional „George Enescu”.

A interpretat, în cei peste 40 de ani de activitate în arta lirică, peste 40 de roluri din opere celebre, „Otello”, „Rigoletto” şi „Bal mascat” de G. Verdi, „Olandezul zburător” de R. Wagner.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Iacob, ruda Domnului

Sfantul Iacob, ruda Domnului

Sfantul Iacob este numit fratele Domnului (Gal. 1, 9), pentru ca a fost fiul Dreptului Iosif, logodnicul Fecioarei Maria. Este potrivit sa-l numim văr al lui Hristos si nu frate, pentru ca Mantuitorul S-a nascut pe cale supranaturala, deci nu a fost rodul legaturii dintre Iosif si Fecioara Maria.

Daca il intalnim si sub numele de “fratele Domnului”, trebuie sa stim ca la evrei, gradele de rudenie erau cuprinse intr-un singur cuvant: frate.

Mama lui Iacob, Salomeea, era ruda Maicii Domnului, iar Iosif ajunge sa fie logodnicul Mariei la batranete, dupa moartea sotiei sale Salomeea.

Potrivit Traditiei, el a calatorit in Egipt impreuna cu tatal sau Iosif, cu Fecioara Maria si Pruncul, in vremea in care Irod cauta sa-L omoare pe Hristos.

A fost primul episcop al Iersualimului. A alcatuit prima slujba a Sfintei Liturghii, varianta care a fost prelucrata de Sfintii Vasile cel Mare si Sfantul Ioan Gura de Aur.

Liturghia Sfantului Iacob se savarseste si in zilele noastre in Biserica Ortodoxa Greaca, pe 23 octombrie, in ziua sa de praznuire.

Sfantul Apostol Iacob a convertit mulţi iudei si elini la credinţa crestina. Cand Anania a ajuns Mare Arhiereu, a hotarat sa-l ucida. Potrivit Traditiei, batranii iudeilor i-au spus lui Iacob sa urce pe aripa Templului sis a graiasca de acolo impotriva lui Hristos.

Iacob a urcat, insa a marturisit in fata celor prezenti ca Hristos este Fiul lui Dumnezeu.

In urma acestei marturisiri, a fost aruncat de pe zidurile templului din Ierusalim si ucis cu pietre.

CITIȚI ȘI: 

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  8.  Istoria md.;
  9. istoriculzilei.blogspot.ro;
  10. CreștinOrtodox;
  11. Cinemagia.ro.

23/10/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

ZIUA DE 22 OCTOMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 22 octombrie în istoria noastră

1846: S-a născut în localitatea Bivolu (azi Viișoara), Botosani, savantul român  Dimitrie (Demetrius) Brandză,  medic, naturalist și botanist român, membru al Academiei Române și fondator al Grădinii Botanice din București, care astazi îi poarta numele; (d.3 august 1895, Slanic Moldova).

Dimitrie Brândză Gradina Botanica Cotroceni

1856 : Memoriul lui  Gheorghe Magheru, fruntaș al revoluției de la 1848 din Muntenia, adresat puterilor garante la Constantinopol.

Gheorghe Magheru şi Tabăra de la Râureni-Vâlcea | Vertical

Gheorghe Magheru (n. 8 aprilie 1802, Bârzeiu de Gilort, județul Gorj – d. 23 martie 1880, București) a fost un comandant militar în oastea lui Tudor Vladimirescu (1821), apoi comandant în războiul ruso-turc din 1828-1829, vătaf al județului Romanați (din 1831), ministru de finanțe în cabinetul revoluționar din Țara Românească în anul 1848, apoi, temporar, comandant general al trupelor revoluționare din Țara Românească.

Memoriul a fost un act prin care Gheorghe Magheru, deputat de Gorj în adunarea ad-hoc de la București și unul dintre fondatorii Partidei Naționale, mișcare care promova unirea principatelor române, protesta împotriva intenției Porții de a asimila Principatele Dunărene cu celelalte provincii ale Imperiului Otoman și de a exclude din dezbaterile viitoarelor adunări – divanuri ad-hoc chestiunea unirii lor.

În memoriu mai erau solicitate: retragerea trupelor austriece, staționate în Principate în ultimul an al Războiului Crimeii (1853–1856), revenirea în țară a foștilor revoluționari exilați, libertatea presei, destituirea miniștrilor ostili unirii și alegeri libere ale adunărilor – divanurilor ad-hoc, desfășurate sub supravegherea comisiei de informare a marilor puteri.

1876: S-a creat Partidul Popular Săsesc din Transilvania

Înființat la Congresul din 10/22 octombrie, a reprezentat o organizație politică a sașilor din Transilvania, cu secții în fiecare comună, având la bază programul adoptat, la Mediaș (4 iunie 1872), de către Partidul „bătrânilor” (Altsachsen) și cel al „tinerilor” (Jungsachsen), pentru susținerea, între altele, a luptei pentru menținerea autonomiei politice a zonei locuite de sași (autonomie desființată de Parlamentul maghiar în martie al același an).

1882: A decedat pictorul român Ion Andreescu, membru de onoare post-mortem al Academiei Române.

Aderent la înnoirile aduse de arta reprezentanţilor Şcolii de la Barbizon, Andreescu este recunoscut ca unul dintre cei mai importanţi peisagişti români; (n.15 februarie 1850).

Image result for ion andreescu

Ion Andreescu – autoportret

1907: S-a născut Cella Serghi, scriitoare română, una dintre cele mai importante prozatoare române ale literaturii interbelice; (d. 19 septembrie 1992).

A debutat cu romanul Pânza de păianjen, fiind susținută de scriitori faimoși ai epocii, ca Liviu Rebreanu, Mihail Sebastian, si camil Petrescu.

În anul 1977 a publicat la editura cartea Româneasca  un volum autobiografic intitulat ”Pe firul de păianjen al memoriei”.

Image result for cella serghi

 Și un ultim interviu al scriitoarei.

1911: Apărea (cu întreruperi, până în iunie 1923, săptămânal, apoi bilunar), la Bucureşti, revista literară, artistică şi socială „Flacăra”, cu un rol important în mişcarea literară şi artistică din anii premergători Primului Război Mondial, condusă la început de Constantin Banu, apoi de Ion Pillat, Adrian Maniu şi Horia Furtună.

Tipărită în atelierele Socec, publicația era saptămânală, având ziua de apariție sâmbăta. Revista avea, încă de la lansare, colaboratori de prestigiu: G. Coşbuc, Şt. O Iosif, M. Sadoveanu, O. Goga, Ion Minulescu, Demostene Botez, G. Bacovia, Al. Macedonski, Ion Pillat, Liviu Rebreanu şi alţii. Criticul de autoritate al revistei era Eugen Lovinescu

Constantin Banu

Constantin Banu (1873-1940)

„Flacăra” revistă de cultură, gândită de fondatorul său ca o publicaţie de orientare elitistă şi liberală, „furată” ulterior in anii comunismului si  reorientată după Revoluţie, a  supravieţuit  dificultăţilor  până la centenarul  sau, fiind  una dintre cele mai longevive reviste româneşti, trecută prin diverse orientări ideologice, care de multe ori l-au tradat pe ctitorul sau.

A ramas   un loc de întâlnire a celor mai importante nume din cultura română.

1916: A murit Ion G. Sbierea, filolog şi folclorist; a realizat culegeri de folclor din Bucovina, ediţii de texte româneşti vechi (Codicele voroneţean), monografii; membru fondator al Societăţii Academice Române din 1866; (n. 1836).

1918 : A apărut gazeta Glasul Bucovinei.

Facsimil al ziarului „Glasul Bucovinei”, 22 octombrie 1918 – Muzeul Virtual  al Unirii

Întemeiată de Sextil Pușcariu, Vasile Bodnărescu, Alexandru Popovici și Radu Sbiera, înlocuia publicația oficială de limbă germană Czernowitzer Zeitung. Editor și redactor responsabil a fost Dionisie Bejan.A fost difuzat în Vechiul Regat, în Transilvania și în Basarabia.

În primul număr al ziarului (9/22 octombrie 1918) a fost publicat articolul Ce vrem?, semnat de 14 intelectuali bucovineni, care cuprindea aspirațiile tuturor românilor aflați sub dominația austriacă: „Vrem să rămânem români pe pământul nostru strămoșesc și să ne ocârmuim singuri, precum o cer interesele noastre românești. Nu vrem să cerșim de la nimeni drepturile care ni se cuvin”. Cotidianul Glasul Bucovinei a fost editat de Partidul Democrat al Unirii din Bucovina în perioada 1918–1923.

1927: S-a născut Constantin Olariu, poet şi traducător; a tradus peste 40 de volume (proză, poezie, teatru) aparţinând unor scriitori maghiari, clasici şi contemporani, din România sau Ungaria; (m. 1997).

1927:  Savantul de origine istro-română Nikola Tesla a  expus 6 noi invenţii, printre care un  motor electric monofazat de concepție proprie.

Imagini pentru Nikola Tesla photos

 1932: Are loc la Bucureşti, in România, a treia Conferinţă Balcanică la care participa Albania, Grecia, Iugoslavia, România şi Turcia. Conferinţa a durat pînă pe 28 octombrie si a pus bazele unui pact politic balcanic, bazat pe principiul neagresiunii , la aceasta adăugându-se încercarea de a realiza o înţelegere cu Uniunea Sovietică.

1932 A Treia Conferință Balcanică

S-a hotărât crearea a două comisii care aveau să găsească cea mai bună parte a pactului balcanic. Pe ordinea de zi au fost incluse şi cererile Germaniei privitoare la drepturile de înarmare.

Spre sfârşitul anului 1932, situaţia internaţională se agravase, mai ales că Franţa a fost presată de englezi să accepte noua situaţie creată în jurul Germaniei, iar Italia ducea o campanie de presă dură la adresa Iugoslaviei. În aceste condiţii, România a început încă din vara anului 1933, să strângă relaţiile cu Turcia.

1933: In comuna Chiperceni, jud.Orhei, in România unita, este dezvelit monumentul consacrat ostaşilor căzuţi pe cîmpul de luptă în Primul Război Mondial, băştinaşi din satele Chiperceni, Bieşti, Slobozia-Hodorogea, Cihoreni şi Voroteţ.

 1936: S-a născut soprana Cleopatra Melidoneanu.

cleo 1

1941: S-a declanşat Masacrul de la Odesa, în urma aruncării în aer a Comandamentul militar român din Odessa de căre partizani sau militari sovietici din armata regulată, explozie în care au fost omorâţi 16 ofiţeri români, inclusiv comandantul militar al oraşului, generalul Ion Glogojanu, 46 soldaţi şi subofiţeri, mai mulţi civili şi 4 ofiţeri germani de marină.

Militarii români nu au reuşit să-i prindă pe autorii atentatului şi s-au răzbunat pe populaţia civilă locală.

Drept represalii au fost ucişi, la întâmplare, localnici civili, majoritatea evrei, in perioada 22 – 24 octombrie 1941. Alți aproximativ 45 000 de evrei au fost trimiși de la Odesa în lagărul de concentrare Bogdanovca.

1942: A murit Octavian C. Tăslăuanu, critic literar, memorialist, publicist şi om politic; aflat la conducerea „Luceafărului” între anii 1903 şi 1919, a jucat, prin poziţia deţinută la cea mai de seamă revistă culturală a românilor transilvăneni, un rol deosebit de important în lupta dusă pe tărâm cultural pentru realizarea dezideratului de desăvârşire a unităţii naţionale; (n. 1876)

1952: S-a născut Mircea Sandu, fost fotbalist român, preşedinte al  Federatiei Romane de Fotbal (FRF).

1958: S-a născut Dan Creimerman, solist şi compozitor de muzică uşoară.

Dan Creimerman - YouTube

https://www.youtube.com/watch

1974: A fost inaugurat Centrul Național de Fizică București-Măgurele

Faculta... - Facultatea de Fizica, Universitatea din Bucuresti

Pregătirea în domeniul fizicii a fost desfășurată la Universitatea din București în cadrul Facultății de Științe. După 1948, la Universitatea din București a funcționat Facultatea de Matematică și Fizică până în anul 1962, când cele două științe și-au continuat drumul, dar în cadrul unor facultăți separate.Activitatea Facultății de Fizică a continuat în Palatul Universității din București până în anul 1974, când facultatea a fost mutată de la București la Măgurele, pe Platforma Națională de Fizică creată acolo, sub numele de Centrul Național de Fizică. Facultatea de Fizică își desfășoară și astăzi activitatea în Măgurele.

1985: A decedat în Austria,  la Ehrwald, în  Tirol, soprana română, Viorica Ursuleac, fiica unui arhidiacon ortodox, născută la Cernăuți, Bucovina,in ziua de 26 martie 1894.

Image result for photos Viorica Ursuleac

După ce și-a terminat studiile la Viena, Viorica Ursuleac a debutat în anul 1922 pe scena operei din Zagreb si a apărut apoi la Volksoper din Viena (1924-1926), la  Opera din Frankfurt (1926-1930), Berlin Staatsoper (1935-1937) și Opera din München (1937-1944). S-a căsătorit cu dirijorul austriac Clemens Krauss la Frankfurt.

A fost soprana favorită a lui Richard Strauss, care a numit-o „die treueste aller Treuen” („cea mai fidelă dintre fidele”) si  a cântat în premierele a patru dintre operele sale: Arabella (1933), Friedenstag (pe care a dedicat-o ei și lui Krauss, 1938), Capriccio (1942) și repetiția publică cu costume la Die Liebe der Danae (1944).

A apărut la Festivalul de la Salzburg (1930-1934 și 1942-1943) și o stagiune la Covent Garden (1934), unde a cântat în prima reprezentație din Anglia a operei Schwanda the Bagpiper de Jaromír Weinberger și Arabella (rolul ei favorit). A apărut de asemenea la Royal Opera.

Ursuleac a cântat la Teatro alla Scala din Milano. Singura ei apariție din America a fost în 1948, la Teatro Colón din Buenos Aires.

A primit distincția austriacă Kammersängerin (1934) și distincția germană Kammersängerin (1935).

Spectacolul de adio l-a susținut în 1953, la Wiesbaden, în Der Rosenkavalier. A fost numită profesoară la Salzburg Mozarteum în 1964.

1991: Arhiepiscopul Bartolomeu I este ales cel de–al 270–lea patriarh ecumenic al Constantinopolului, liderul spiritual al ortodocșilor din întreaga lume.

1992:  S-a inaugurat Centrul Cultural Român de la New York.

 21

1995: S-a sinucis, poeta si eseista Gabriela Negreanu ; (numele sau la nastere era Gabriela Vasilache; prin casatorie, Negreanu). S-a nascut la 6 iulie 1947, la Bucuresti .

Image result for Gabriela Negreanu, poetă


A urmat liceul la Botosani si Calarași. In 1970 a absolvit Facultatea de Limba si Literatura Româna a Facultatii din București.
A scris poezii de la vârsta de 8 ani şi a activat în echipele de teatru ale şcolilor frecvantate. A debutat cu poezia Dunăre, în Luceafărul, 1983. Participă la cenaclurile bucureştene Junimea, Labiş etc şi la echipele de teatru studenţesc.

Timp de cincisprezece ani (intre 1970 si 1985) a fost redactor la Editura Albatros.
După Decembrie 1989 va lucra la redacţia Culturală a Televiziunii Române, realizatoare a emisiunii Logos şi Ethos.

Opera literară: Paul Valery şi modelul LeonardoDecorul şi prezenţa, 1979; Elegii pentru sufletul înflorit, 1981; Jurnal. Eul peregrin, 1984; Partea omului, 1987; Incinte, 1988;Viziune cu logofagi, 1994; Memoria unui creier, 1995; Noaptea iniţiaţilor, 1995.

A incetat din viata la 22 octombrie 1995 la Bucuresti si a fost inmormântata la Cimitirul Straulesti II.

1997: S-au schimbat  instrumentele de ratificare si a intrat în vigoare Tratatul româno-ucrainean.

2008: A murit Nicolae Boşcaiu, biolog şi botanist; cercetări de botanică sistematică, fitogeografie, istoria florei şi vegetaţiei; membru titular al Academiei Române din 1991; (n. 1925).

2010: A încetat din viață violonistul, dirijorul şi profesorul Radu Zvorişteanu, fost concertmaistru al Orchestrei Naţionale Radio timp de 24 de ani; (n. 1926).

In 1945, la 19 ani a fost angajat violonist al Orchestrei Simfonice a Radiodifuziunii iar in 1962 a fost numit concertmaestru al acestui ansamblu, post pe care l-a deţinut pană la pensionarea sa, din 1986. Personalitate activă, permanent cercetătoare, Radu Zvorişteanu nu s-a limitat doar la activitatea sa din cadrul orchestrei, ci a iniţiat o serie de proiecte camerale, cum ar fi cvartetul infiinţat in 1958, Orchestra de Cameră fără dirijor a Radiodifuziunii, pe care a fondat-o in 1967 sau Orchestra de cameră „Pro-Mozart”, ansamblu specializat in interpretarea lucrărilor marelui compozitor austriac, in cadrul căruia a activat ca dirijor.

Radu Zvorişteanu a apărut şi in ipostază solistică alături de Orchestra Naţională Radio şi a fost de asemenea, in anii 70 – 80, profesor la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, conducand Orchestra de Studenţi a instituţiei.

Talentul său a fost moştenit şi de cei doi fii, Virgil Zvorişteanu, in prezent concertmaestru al Orchestrei Naţionale Radio şi Bogdan Zvorişteanu, de asemenea concertmaestru al prestigioasei Orchestre Suisse Romande. Radu Zvorişteanu a fost inmormantat astăzi la Cimitirul Evanghelic din Bucureşti.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfinții șapte tineri din Efes; Sfântul Averchie, Episcopul Ierapolei

Sfintii sapte tineri din Efes, mai putin cunoscuti in partile noastre, sunt sarbatoriti de Biserica Ortodoxa de doua ori pe an, pe 22 octombrie si pe 4 august. Adesea, ei sunt intalniti sub denumirea de „cei sapte adormiti”.

Pestera celor Șapte Sfinti din Efes, asezata in Muntele Ohlonului, este identificata de traditia crestina cu aceea in care si-a dat sufletul Sfanta Maria Magdalena. Cum si de ce au adormit acesti sapti tineri bineplacuti lui Dumnezeu vom afla imediat.

Sfantul Averchie a fost episcopul cetatii Ierapole din Frigia, in timpul domniei imparatului Antonin si a fiului sau, Marc Aureliu (161-180). Populatia acestei cetati era in majoritate pagana. In timpul unei serbari pagane, Sfantul Averchie a intrat in templu si a distrus idolii. Trei tineri dintre pagani, fiind demonizati si incercand sa-l omoare pe episcop, au cazut la pamant inaintea acestuia, iar demonii s-au departat de la ei. Vazand minunea sfantului, cinci sute de persoane au crezut in Hristos si au dorit sa primeasca Sfantul Botez.

Cu vremea, Sfantul Averchie a reusit sa aduca intreaga cetate Ierapole la dreapta credinta. Tot Sfantul Averchie i-a redat vederea mamei proconsulului provinciei, Publius. Sfantul Averchie a umblat prin orasele si satele vecine vindecand bolnavii si propovaduind cuvantul lui Dumnezeu.

A predicat in Siria, Cilicia, Mesopotamia, vizitand Roma si convertind peste multi oameni la crestinism. Traditia consemneaza faptul ca Sfantul Averchie s-a invrednicit de mai multe ori de vederea lui Hristos.

Din acest motiv, cat si pentru faptele sale minunate, a fost numit „intocmai cu Apostolii”. Sfantul Averchie s-a mutat la Domnul in cetatea Ierapole la o varsta inaintata.

CITIŢI ŞI: 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/10/22/o-istorie-a-zilei-de-22-octombrie-video-2/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  8.  Istoria md.;
  9. istoriculzilei.blogspot.ro;
  10. CreștinOrtodox.ro.;
  11. Cinemagia.ro.

22/10/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

ZIUA DE 19 OCTOMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 19 octombrie în istora noastră

1497: Armata poloneză condusă de Ioan Albert, ridică asediul cetăţii Suceava a Moldovei.

CETATEA DE SCAUN A SUCEVEI – Ghid de Bucovina

În timpul asediului, portar al Sucevei (comandant al garnizoanei cetății) a fost Șendrea, cumnatul lui Ștefan cel Mare, urmat în funcție de Luca Arbore. Cetatea a fost asediată timp de 21 de zile de către oștile poloneze (26 septembrie–19 octombrie), dar nu a putut fi cucerită, iar rezistența ei a obligat armatele polone să renunțe la asediu și să ia drumul întoarcerii, alegând drumul care trecea prin Siret, spre Cernăuți.

Oastea moldoveană condusă de Ștefan cel Mare, a atacat armata polonă, iar în lupta de la Codrii Cosminului, marele voievod moldovean a obținut o mare și importantă victorie, silind rămășițele acesteia să se retragă spre  Cernăuţi.

Imagini pentru batalia codrii cosminului photos

La 30 octombrie a avut loc o noua lupta la Cernăuţi, în cadrul căreiea Ştefan cel Mare al Moldovei înfrînge resturile armatei polone, alungîndu-le din ţară definitiv.

1595 (19-20 octombrie): A avut loc Bătălia de la Țuțora, pe malurile Prutului, dintre oștile Uniunii statale polono-lituaniene (sprijinite de armata Moldovei) și și cele ale Imperiului Otoman, (aliat cu Hanatul Crimeii).

Pentru Republica nobilară polonă era inacceptabilă subordonarea teritoriilor românești de către habsburgi sau subjugarea de către Poarta Otomană. De aceea, în 1595, cancelarul și Marele hatman al Coroanei Jan Zamoyski au decis să intre cu o parte a trupelor polone în Moldova. Armata de coroană poloneză (având în compunerea sa aproximativ 5.000 de cavaleriști și 2 -3000 de pedestrași), condusă de Jan Zamoyski a intrat în Moldova.

La 27 august a ocupat Hotinul, la 3 septembrie, Iașul și l-a instaurat în scaunul domnesc pe Ieremia Movilă. Poarta Otomană a avut o reacție rapidă – în timp ce sultanul era ocupat cu Mihai Viteazul, în Moldova a intrat armata tătarilor (aproximativ 25.000), în frunte cu hanul Crimeii Gazi Giray II.

În seara lui 18 octombrie au avut loc primele atacuri de tatonare cu armata hanului, iar a doua zi a început bătălia propriu-zisă. Hanul având puțină infanterie, infanteria și cavaleria poloneză au cauzat pierderi grele tătarilor.

Luptele au continuat pe 20 octombrie, însă Gazi Giray al II-lea a concluzionat că armata sa este în imposibilitatea de a învinge forțele Coroanei și a căzut de acord să negocieze pacea. La 21 octombrie a fost semnat tratatul de pace, prin care tătarii au recunoscut domnia lui Ieremia Movilă, apoi s-au retras. În urma Bătăliei de la Țuțora pericolul direct turco-tătar, care plana asupra hotarelor Republicii polone, a fost înlăturat. Totodată, au fost îngrădite pretențiile de suveranitate ale Habsburgilor asupra Moldovei, iar influența polonă în Moldova a fost reconstituită, fără a se ajunge la un război de proporții cu Imperiul Otoman.

1820 (19/31 octombrie): S-a născut pictorul Gheorghe Tattarescu, pionier al neoclasicismului în pictura românească şi întemeietor, alături de Theodor Aman, al învăţământului artistic românesc; (m. 1894) – 195 de ani. NOTĂ: Unele surse dau ca an al naşterii 1818.

Autoreprezentari: Gheorghe Tattarescu (1820–1894) | Self portrait, Art,  Historical figures

Gh.Tattarescu-autoportret 

1847: S-a născut la Rășinari, în Transilvania, biologul și botanistul Daniil I. Barcianu-Popovici,  primul cercetător român de biologie experimentală (a publicat remarcabile lucrări de anatomie şi embriologie vegetală); (m. 16 februarie 1903, la Sibiu).

1847-1903 Daniil Popovici Barcianu_21

Om de cultură și politician apreciat, Daniil I. Barcianu-Popovici a studiat la Seminarul Teologic și Pedagogic de la Sibiu și a devenit învățător și apoi preot în Rășinari de unde Episcopul Șaguna l-a trimis la studii în Germania, apoi la Viena.

În 1874 și-a luat doctoratul în Științe Naturale. Întors în țară în 1875, s-a stabilit la Sibiu, a fost secretar al ASTREI, profesor la Institutul Teologic și Director al Școlii Civile de Fete, înființată de ASTRA. A participat la înființarea Tribunei și a editat cărțile tatălui său: Elemente de istorie naturalăVocabular românesc nemțesc și Gramatica germană.

A redactat revistele Foaie Ilustrată și Foaia Pedagogică. A fost primul cercetător român de biologie experimentală, a publicat remarcabile lucrări de anatomie și embriologie vegetală.

Pe plan politic a fost membru în conducerea Partidului Național Român din Transilvania, a fost unul dintre inițiatorii Memorandului din 1892, fapt pentru care a fost condamnat la doi ani și șase luni închisoare, executată parțial la închisoarea Vác și grațiat de împăratul Franz Josef I al Austriei.

1865 (19/31): Mai mulți bancheri englezi, francezi şi austrieci concesionau dreptul de a înfiinţa la Bucureşti o bancă de scont şi emisiune monetară, cu un capital de 25 milioane de lei-aur (1 leu=1/3 g aur fin) numită Banca României.

A fost creată prin transformarea filialei din Bucureşti a Băncii Imperiului Otoman (dominată de capitalul englez).

Operaţiunile bancare au continuat sub numele de Bank of Roumania Ltd

Banca Naţională a României - Istoria BNR

 Primul președinte al Consiliului de Administrație a fost Ion Ghica. Patru ani mai târziu, a renunțat la privilegiul emisiunii, devenind o bancă de scont, ca precursoare a Băncii Naționale a României.

1868: S-a născut la Soveja, in jud.Vrancea, geograful, etnologul, academicianul şi geopoliticianul român, Simion Mehedinţi; (d.14 decembrie 1963).

A fost director al revistei “Convorbiri literare”; (m.14 decembrie 1962).

NOTĂ: Unele surse dau ca dată a naşterii sale ziua de 16 octombrie 1868.

1869 (19/31) : A fost inaugurata calea ferată București – Giurgiu, primul traseu construit în România, făcând abstracţie de liniile construite anterior în cuprinsul Imperiului Habsburgic (din 1867 Austro-Ungaria) şi Otoman, care astăzi se află pe teritoriul României. La 17 iunie 1869 fusese promulgată legea pentru exploatarea în regie a liniei Bucureşti (Filaret) – Giurgiu şi ulterior o prelungire a acesteia până la Smârdan, lângă malul Dunării.

Iniţial linia ferată între Bucureşti Filaret şi Giurgiu măsura 67 de kilometri.

Construcţia a fost concesionată la 1/13 septembrie 1865 asociaţiei J. T. Barkley & J. Staniforth, care a lucrat — cu o întrerupere între februarie 1866 şi aprilie 1867 — până în august 1869.

Linia a fost terminată la 26 august 1869, însă inaugurarea oficială a avut loc abia pe 19/31 octombrie 1869, dată care marchează actul de naştere a Căilor Ferate Române.

Primul tren românesc avea o locomotivă și trei vagoane, dispunea de 100 de locuri, măsura 37 de metri și cântărea în jur de 30 de tone și a plecat din gara Filaret, prima gară a Bucureştilor (inaugurată la aceeaşi dată). Data marchează actul de naştere a Căilor Ferate Române.

Vagoanele scurte (7-8 metri), aveau 3-5 compartimente cu uși care dădeau direct afară și erau iluminate cu ulei de rapiță. Instalațiile sanitare și de încălzire lipseau.

Trenul de onoare Michaiu Bravu” pleca din gara Filaret acum 146 de ani –  Radio România Oltenia Craiova

 

    Din Gara Filaret au plecat două garnituri; prima, denumită Trenul de onoare Michaiu Bravu, condusă de sir John Trevor Barklay, industriașul care conducea firma care a construit linia și a doua, Trenul Dunărea, condusă de Nicolae Tănase, primul mecanic de locomotivă român.

La data inaugurării, linia Filaret–Giurgiu dispunea de 9 locomotive de patru tipuri diferite, construite în Marea Britanie.

Bucuresti Bucuresci Gara Filaret, Circulata, Printata | Okazii.ro

Acesta a plecat la ora 10:45 din gara Filaret, în uralele unei mulţimi de oameni, după un sunet de corn şi a ajuns la Giurgiu după o oră şi jumătate (12:15) parcurgând traseul cu o viteză medie de 45 km/h după ce a trecut prin Vidra, Comana şi Băneasa.

Primul tren era format din locomotivă şi trei vagoane, dispunea de 100 de locuri, măsura 37 de metri şi cântărea aproximativ 30 de tone.    

  1875: S-a născut George Ranetti (numele la naştere: George Ranete), poet, prozator, dramaturg şi publicist (a editat revistele „Moş Teacă”, „Zeflemeaua”, „Furnica”); (m. 1928).

1897: S-a născut la Bucuresti, Jacques Byck, lingvist şi filolog român, de origine evreu, exponent de seamă al şcolii lingvistice bucureştene . (d. 10 octombrie 1964, București).

A fost profesor universitar la Catedra de limba română a Universității din București. Împreună cu Alexandru Graur, a coordonat culegerea Studii de gramatică.

1897: S-a născut Henrieta Delavrancea, una dintre primele femei-arhitect din România; fiica scriitorului Barbu Ştefănescu-Delavrancea; (m. 1987).

1902, 19.X/1.XI: S-a născut arheologul Vladimir Dumitrescu, specialist în istoria Comunei primitive; (m. 1991).

1908: S-a născut prozatorul şi istoricul român Dumitru Almaş, autor de romane istorice şi de biografii romanţate;  (Fratii Buzesti”, „Oana”, „Necunoscuta de la Sucevița”).

1908: S-a născut prozatorul şi istoricul român Dumitru Almaş, autor de romane istorice şi de biografii romanţate;  (Fratii Buzesti”, „Oana”, „Necunoscuta de la Sucevita”).

A iniţiat in 1967, şi a condus, ca redactor şef, revista „Magazin istoric” până în anul 1971; (d. 12 martie 1995).

1918: S-a adoptat Declarația de la Iași a Comitetului național al românilor emigrați din Austro-Ungaria,

A fost scrisă în 6/19 octombrie, ca răspuns la Manifestul împăratului Carol I al Austro-Ungariei „Către popoarele mele credincioase” (din 3/16 octombrie 1918). Declarația contesta monarhiei habsburgice dreptul de a se ocupa de soarta românilor din Austro-Ungaria și se cerea ca întreg teritoriul locuit de români să fie eliberat și unit cu România.

1926: A încetat din viaţă medicul şi bacteriologul Victor Babeş, vicepreşedinte al Academiei Române (1899-1900; 1918-1919).În 1895, a formulat principiul serovaccinării ; (n. 4 iulie 1854, la Viena).

Victor Babes

În 1887, a pus bazele Institutului de Patologie şi Bacteriologie din Bucureşti, acesta fiind primul institut de cercetări ştiinţifice înfiinţat în ţara noastră.

Aici a organizat unul dintre primele centre de vaccinare antirabică din lume, după cel creat de Pasteur, la Paris. 

A fost autorul primului tratat de bacteriologie din lume (în colaborare cu Victor Cornil, Paris/1885).

În 1900 a fondat Societatea anatomică.

A publicat în 1885, împreună cu savantul francez A.V. Cornil, cel dintâi tratat complet de bacteriologie din lume.

1928: S-a născut Adriana Fianu, personalitate a lumii literare româneşti, redactor erudit şi discret al revistei “România literară”, executor testamentar al lui Al. Rosetti,  reputat lingvist și filolog român, editor, pedagog, istoric al limbii române;  (d.28.06.2000).

1929: A încetat din viaţă dramaturgul, prozatorul şi regizorul Alexandru Davila, fiul doctorului Carol Davila; este cunoscut pentru drama în versuri “Vlaicu Vodă”, publicată în anul 1902; (n. 12 februarie 1862).

A  fost director al Teatrului Naţional din Bucureşti (între 1905 şi 1908, apoi între 1912 şi 1914); (n. 12.02.1862).

 1929: S-a născut violonistul, dirijorul şi compozitorul Dumitru Capoianu; a scris în egală măsură, chiar de la începutul carierei, muzică simfonică, de cameră, muzică de scenă, de film şi de revistă; a câştigat prestigioase premii pentru compoziţiile sale, inclusiv Palme d”Or la Cannes pentru filmul „Omuleţul” de Gopo, pentru care a compus muzica; (m. 2012).

1933: S-a născut Adrian Petringenaru, regizor de film şi doctor în estetică; este cunoscut pentru filmele “Cireşarii” – 1984 şi “Cetatea ascunsă” – 1987; (m. 29 mai 1989).

1935: A încetat din viaţă prozatorul şi dramaturgul român Gib Mihăescu; este cunoscut pentru scrierile “Donna Alba”, “La “Grandiflora” – 1928 şi “Femeia de ciocolată” (n. 23 aprilie 1894, Dragasani).

A fost decorat pentru acte de bravură în timpul primului război mondial.

1939: S-a născut Rafila Moldovan, cunoscută colecționară, rapsod și meșter popular din satul Idicel de Pădure, din judeţul Mureş, care şi-a transformat casa în muzeu, adunând în aceasta cele mai importante valori etnografice ale satului mureşean.

În 2019 Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale a catalogat-o drept „Tezaur Uman Viu”.

 1940: S-a născut prof. univ. dr. Dumitru Titus Popa; licenţiat în Drept la Universitatea Bucureşti şi avocat în Baroul Bucureşti, a deţinut între anii 1993 şi 1994, funcţia de secretar de stat în Guvernul Nicolae Văcăroiu, la Departamentul Informaţii Publice, iar din 1994 şi până în 1996, Dumitru Titus Popa a condus Societatea Română de Televiziune; fost membru în Consiliul de Administraţie al Radiodifuziunii Române, între 1995 şi 1999; (m. 2011).

 1959: S-a născut ÎPS Teofan Savu (prenumele la naştere: Dumitru), arhiepiscop al Iaşilor şi mitropolit al Moldovei şi Bucovinei (ales de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la 5 martie 2008 şi întronizat la 8 iunie acelaşi an); anterior ÎPS Teofan a fost arhiepiscop al Craiovei şi mitropolit al Olteniei (octombrie 2000-martie 2008). 

1961: A încetat din viaţă scriitorul roman Mihail Sadoveanu, membru al Academiei Române (din 1921),considerat  a fi unul dintre cei mai importanţi prozatori români din prima jumătate a secolului XX (n. 5 noiembrie 1880, Pascani).

 

A fost director al Teatrului Naţional din Iaşi (1910-1919) si a publicat aproape o sută de volume (“Hanu Ancuţei” – 1928, “Împărăţia apelor” – 1928, “Fraţii Jderi” – 1935 – 1942, “Baltagul” – 1930, “Zodia Cancerului” – 1929, “Creanga de aur” – 1933, “Ostrovul lupilor” – 1941).

A fost membru al Prezidiului Adunării Deputaţilor (din 1947), vicepreşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale (din 1948).

A condus delegaţia română la Congresul Mondial al Păcii de la Paris (1949).

1964: A încetat din viaţă cântăreţul de operă George Niculescu-Basu, solist al Operei Române din Bucureşti; (n. 9 aprilie 1882).

1982 : A murit la Köln, în Germania (sinucis prin spânzurare) fotbalistul român Dan Coe (8 septembrie 1941, București ).

Spelersfiche Dan Coe

A făcut parte din Echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic 1970, pe post de fundaș central.

În anul 1980, lui Dan Coe i s-a aprobat o cerere de deplasare în Belgia. A sosit în această țară, de unde a trecut în Germania, stabilindu-se în orașul Köln, unde a cerut azil politic.

Deși a primit de la președintele Nicolae Ceaușescu titlul de maestru emerit al sportului, aceasta nu a însemnat pentru Dan Coe un motiv de nu a mai critica sistemul politic din România.

La 19 octombrie 1981, managerul imobilului l-a găsit pe Dan Coe spânzurat în fața ușii din apartamentului din Köln, unde locuia. Medicii au făcut de urgență o intervenție chirurgicală, l-au reanimat direct, la cord deschis. Nu s-a aflat niciodată dacă s-a sinucis sau a fost omorât. Poliția germană nu a cercetat acest caz, anchetarea morții sale fiind închisă.

Această tragedie s-a întâmplat la scurt timp după un interviu dat de Dan Coe la Radio Europa Liberă, motiv pentru care moartea iubitului fotbalist a lăsat în urmă numeroase semne de întrebare.

 1984: A murit Dumitru Murăraşu, istoric literar, editor şi traducător; cunoscut îndeosebi ca exeget şi în acelaşi timp unul dintre cei mai importanţi şi fideli editori ai operelor lui Mihai Eminescu; cercetător al poeziei Renaşterii franceze; a tradus din poeţii latini Lucreţiu şi Virgiliu; (n. 1896).

1993: A decedat poetul Ion Iuga; (n. 1940).

1994: A murit sculptoriţa Valentina Boştină; (n. 1940).

1996: A încetat din viaţă criticul şi istoricul literar Serafim Duicu; (n. 6 august 1938, Tismana, Gorj).

A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, fondator al revistei „Școala Ardeleană”, fondator și președinte al Societății Culturale și al Fundației „Școala Ardeleană”, fondator și președinte de onoare al Societății Culturale „Alexandru Papiu Ilarian”.
A fost redactor al revistei „Vatra” și al publicației „Curierul de Transilvania”.

Intre anii 1994-1996 a fost director al Teatrului Național din Târgu-Mureș și rector al Universității Ecologice „Dimitrie Cantemir”.
Este înmormântat la Mănăstirea Recea (județul Mureș), în apropierea orașului Târgu Mureș.

2001: Parlamentul României a adoptat hotărârea de participare a ţării, ca aliat al NATO, la lupta împotriva terorismului, inclusiv prin mijloace militare, dacă va exista o cerere în acest sens, ca urmare a atacului de la 11 septembrie 2001.

2004: A decedat  renumitul cantăret român de  muzica populara  Liviu Vasilică; ( n. 2 iulie 1950, localitatea Plosca, jud. Teleorman).

Liviu Vasilica

2005: A  murit tragic, sinucigându-se în apartamentul său din Ploiești, Ion Stratan, unul dintre cei mai renumiti poeţi ai generaţiei ’80; (n. 1 octombrie 1955, Izbiceni, Olt, România ).

A absolvit în 1981 Facultatea de Limbă și Literatura Română a Universității din București. În timpul studenției a fost membru al cenaclului „Amfiteatru”, apoi al „Cenaclului de Luni” condus de criticul literar Nicolae Manolescu și al „Cenaclului I.L.Caragiale” din Ploiești.

 Bibliotecar la Biblioteca „Nicolae Iorga” din Ploiești, a  fost de asemenea redactor șef al revistei Contrapunct si prieten cu Nichita Stănescu, fiind considerat drept cel mai important continuator al acestuia.

Ion Stratan - opera, viata, biografie : comentarii si analize

Volumul sau  ,Ruleta ruseasca” a fost tradus in limba franceza si a fost prezent in antologii de poezie din tara si din strainatate.

A primit mai multe premii, dintre care: Premiul “Nichita Stanescu” al Fundatiei “Nichita Stanescu”(1990) ; Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1993); Premiul “Mihai Eminescu” al Academiei Române (1995); Premiul “Frontiera Poesis”, (1999); Premiul “Marin Sorescu” la Festivalul International de Poezie “Europa KM 0”, Sighetul Marmatiei, 2001; Premiul pentru poezie al Asociatiei Scriitorilor Profesionisti din România (2002); Premiul “Radu Enescu” al revistei “Familia”(Oradea, 2002); Premiul “Dafora” la Zilele revistelor din Transilvania si Banat(Medias 2002); Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti pe anul 2001; Premiul Fundatiei “Constantin Stere”, Ploiesti, 2003. Membru al Uniunii Scriitorilor din România si al ADELF (Association des Ecrivains de Langue Française).

Ion Stratan a fost înmormântat la Cimitirul Bellu din București, în ziua de 22 octombrie 2005, în vecinătatea nu foarte îndepărtată a bătrânului sau prieten Nichita, fiind condus pe ultimul drum de către rude, prieteni, co-generi optzeciști și scriitorii importanți contemporani.

Avea, la fel ca Nichita Stănescu , numai 50 de ani.

2006: A decedat la București, popularul actor roman de teatru si film, Ernest Maftei; (n. 6 martie 1920, în comuna Prăjești, jud. Bacău).

Imagini pentru ernest maftei

A  fost un adept al Mișcării Legionare si a aderat la Frăția de Cruce, organizație anticomunistă a tineretului național-creștin, al cărei lider a devenit la vârsta de 17 ani.

În 1938 a fost arestat de autoritățile dictaturii regelui Carol al II- lea și  încarcerat în lagărul de la Vaslui, unde, la 21 septembrie 1939, au fost executați câteva zeci de membri ai partidului „Totul pentru Țară”, moment descris în numeroase interviuri.

ERNEST_MAFTEIREV

Între 1941-1945 a urmat Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din Iași. În aceeași perioadă a fost arestat și condamnat de autoritățile antonesciene, pentru activitatea de membru în FDC.

Ca deținut politic, a fost închis în penitenciarele din Galați, de la Jilava și Văcărești. Judecat de patru ori pentru apartenență la Mișcarea Legionară, a fost achitat de fiecare dată. După război a fost șomer, fiind hăituit pentru orientarea sa politică.

A jucat la Teatrul Poporului sub numele de Erman Valahu. Aici a primit Meritul Cultural clasa I, la care a fost nevoit să renunțe pentru a nu se deconspira. A fost arestat și condamnat de regimul comunist, dar a avut o șansă unică, reușind să scape de condamnare grație talentului înnăscut. Fiul său Gheorghe (Gheorghiță) Maftei este un artist plastic cunoscut.

Ernest Maftei s-a  afirmat  în cinematografie cu pelicula Desfășurarea, regia Paul Călinescu, 1954, dupa care a urmat o carieră de excepție, însumând în palmaresul său multe filme.

A devenit unul dintre monștrii sacri ai filmului românesc și unul dintre cei mai populari actori români. Alături de Colea Răutu și alți actori, a înființat Uniunea Cineaștilor din România.

A primit premiul UCIN la împlinirea a 50 de ani de cinematografie, iar din partea consiliului director al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România „Diploma de recunostință” pentru contribuția la dezvoltarea artei și culturii naționale.

A colaborat la realizarea emisiunii „Ferma”, specializată pe teme din viața rurală și agricultură, transmisă pe canalul TVR2. 

A respins și premiul „Cel mai bun român” pe anul 2005, deoarece între nominalizați se numărau personaje sumbre ale politicii ultimilor 16 ani și pseudovedete ale unor emisiuni de televiziune de nivel submediocru.

În noaptea de 21 decembrie 1989 a participat, alături de tineretul român, la manifestația anticomunistă din Piața Universității. Avea să lase familiei un bilet cu următoarele versuri, pentru cazul în care nu s-ar mai fi întors:

„În lutul greu din care am plecat / Am frământat simțire. / Din ură am clădit iubire. / Între seninul din Înalt / Și jalnicul de jos / Mereu m-am întors / În lutul greu din care am plecat. / N-am fost învins, dar nici n-am câștigat. / Mi-e barba albă, încâlcită, roasă. / Părinte, o să vin curând acasă” .

În acea noapte, la baricada de la „Intercontinental”, a reușit să ia dintr-un TAB două automate AK-47. Cu acestea a pătruns a doua zi în clădirea Comitetului Central al P.C.R după fuga lui cuplului Ceaușescu. Prima perioadă a regimului lui Ion Iliescu a însemnat pentru „Bădia” (cum îi ziceau prietenii și simpatizanții) persecuții mai mari decât în perioada lui Ceaușescu.

Ernest Maftei a fost o permanență a manifestațiilor de stradă începând din ianuarie 1990. A fost de asemenea unul din reperele Pieței Universității, îndemnând tineretul să lupte împotriva comuniștilor care își consolidau puterea. Venirea minerilor în București, la instigațiile lui Iliescu, a însemnat teroare și moarte răspândită pe străzile capitalei.

La 14 iunie 1990, Maftei a fost ridicat de acasă de cinci indivizi deghizati în mineri, bătut și aruncat pe malul Dâmboviței, unde a zăcut inconștient circa șapte ore. A fost salvat de un cetățean care l-a recunoscut și l-a transportat la urgență la spital.

Soția lui Maftei avea să decedeze, în urma unui infarct, din cauza acestor persecuții. În august 1991, în timpul puciului de la Moscova, la postul de radio german Deutsche Welle, Maftei a fost nominalizat al cincilea pe o presupusă listă a celor mai periculoși anticomuniști, listă întocmită de autoritățile de la București.

Rămâne memorabil răspunsul lui Ernest Maftei: „Hai că-s porci! Tocmai pe locul cinci și nu pe primul?”

În 1995, a devenit membru al partidului „Pentru patrie”, alăturîndu-se camarazilor săi împreună care luptase și suferise în închisori.

 2009: A decedat la București, politicianul român Alexandru-Radu Timofte; (n. 7 aprilie 1949, comuna Horia, județul Neamț ).

SRI, -ochiul si timpanul- lui Radu Timofte | Ziarul Curentul

  A fost  membru al PSD și senator între anii 1990-2001 și a îndeplinit funcția de director al Serviciului Român de Informații între anii 2001 – 2006.

A absolvit Școala Superioară de Ofițeri „Nicolae Bălcescu” – arma grăniceri (1966 – 1969) și Academia de Înalte Studii Militare din București, Facultatea de Comandă și Stat Major (1974 – 1976), fiind ofițer activ în Ministerul Apărării Naționale până în anul 1988, când a fost trecut în rezervă, ca urmare a rămânerii ilegale în străinătate a surorii sale.

În perioada Revoluției din decembrie 1989, Radu Timofte a făcut parte din conducerea comitetului FSN din municipiul Roman.

 La data de 20 iulie 2006, Alexandru Radu Timofte și-a prezentat demisia din funcția de director al SRI, ca urmare a situației create de eliberarea și dispariția lui Omar Hayssam (acuzat de terorism), împreună cu el demisionând și Gheorghe Fulga, directorul SIE și Virgil Ardelean, chestorul  director al Direcției generale de informații și protecție internă a Ministerului Administrației și Internelor.

 2016: A decedat juristul şi omul politic liberal Radu Câmpeanu (n.28 februarie 1922, la București). Era fiul prefectului PNL de Dâmbovița, Dumitru Câmpeanu și s-a înscris de tânăr în Partidul Național Liberal din România.

Imagini pentru radu câmpeanu photos

Fiind student al Facultății de Drept din București, din 1944 a preluat șefia Tineretului Național Liberal. În 1945, s-a implicat în demonstrațiile anticomuniste de la București, fapt care i-a adus și prima arestare, în anul 1947, urmată de o alta, în 1948. Radu Câmpeanu a trecut prin închisoarea de la Craiova și prin lagărele de muncă forțată de la Canalul Dunăre – Marea Neagră.

În anul 1954, a fost eliberat din temniță, însă a primit domiciliu obligatoriu până în 1960. Între timp, o mare parte a familiei sale emigrase în Franța.

S-a angajat ca muncitor la un gater, apoi a devenit contabil la o cantină și, în cele din urmă, șef de birou la Drumuri și Poduri. În anul 1973, la 52 de ani, prietenii și familia sa din Franța au strâns 10.000 de dolari, care au fost oferiți drept mită comuniștilor pentru a-i lăsa să emigreze pe Radu Câmpeanu și pe fiul său, Barbu.

Ajuns la Paris, prima dată, Radu Câmpeanu s-a angajat la o societate de construcții. Priceperea sa și onestitatea i-au asigurat o carieră înfloritoare.

În paralel, el a continuat să activeze în plan politic, afirmându-se ca șef al liberalilor din exil, ca opozant al regimului comunist și ca editor al unei publicații destinate românilor din exil.  

  A  revenit în România imediat după Revoluție și prăbușirea regimului ceaușist, la începutul lunii ianuarie 1990.

A fost preşedinte al Partidului Naţional Liberal imediat după reînfiinţarea partidului (1990-1993) și a candidat la Preşedinţia României la alegerile din mai 1990 şi noiembrie 1996.

În mai 1990, a candidat pentru funcția de președinte al României, împotriva lui Ion Iliescu și Ion Rațiu. A obținut 10,64 la sută din voturi. Radu Câmpeanu a fost ales senator și a devenit vicepreședinte al Senatului. Liderul liberal nu a fost doar rivalul lui Ion Rațiu, ci și al lui Corneliu Coposu.

Țărăniștii militau pentru o opoziție dură față de FSN, în timp ce Radu Câmpeanu era dispus să le facă unele concesii. În 1990, s-a delimitat de Regele Mihai I, când a spus că vizita Majestății Sale în România ar fi inoportună. Politica sa a dus la pierderea electoratului, iar în 1992, PNL a rămas în afara Parlamentului. Ulterior, Radu Câmpeanu s-a remarcat printr-o propunere năstrușnică: aceea ca Majestatea Sa Regele Mihai I să candideze pe președinția României.

Unele dizidențe liberale au intrat în Parlament cu ajutorul PNȚCD, care fondase Convenția Democrată din România. În aceste condiții, în 1993, Radu Câmpeanu a fost înlăturat de la șefia PNL și înlocuit cu Mircea Ionescu-Quintus. A refuzat să accepte demiterea și a fondat o dizidență, PNL-Câmpeanu, care a eșuat în irelevanță.

A revenit în PNL după anul 2000, când a fost numit președinte-fondator. A fost ales senator PNL în mandatul 2004 – 2008.  

2019: Regina-Mamă Elena a României a fost reînhumată în noua Catedrală Arhiepiscopală și Regală de la Curtea de Argeș.

Astăzi despre Regina mamă Elena a României

Regina Elena a murit în Elveția, pe 29 noiembrie 1982, timp în care România se afla sub dictatura comunistă fiind înmormântată la cimitirul Boix-de-Vaud din Lausanne.

La Curtea de Argeș slujba de înmormântare a fost oficiată de înalți ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, în vechea catedrală ctitorită de Neagoe Basarab.

La ceremonia religioasă au asistat Custodele Coroanei Române, Margareta, nepoata reginei mamă și fiica regelui Mihai I, fiul reginei Elena, Principele Radu, Principesa Sofia, Principesa Maria alături de Ducele Amedeo de Aosta, Principesa Mafalda (fiica Ducelui De Aosta), Lord Peter Rosslyn (șeful Casei Principelui de Wales și Ducesei de Cornwall) și Nicolae Medforth-Mills, nepotul regelui Mihai, la ceremonii asistând câteva mii de oameni.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Proroc Ioil

Sfantul Proroc Ioil

Sfântul Proroc Ioil a trait cu 800 de ani inainte de nașterea lui Hristos. A fost fiul lui Fanuil, din tribul Ruben.

A vestit durerile care urmau să se abată asupra lui Israel, inclusiv robia babiloniană.

A dat sfaturi pentru post, ca fiind cel mai bun mijloc prin care Dumnezeu se face milostiv.

Tot el este cel care a vestit si pogorarea Sfantului Duh asupra Sfintilor Apostoli si asupra crestinilor: “Varsa-voi Duhul Meu peste tot trupul, si fiii si fiicele voastre vor profeti, batranii vostri visuri vor visa, iar tinerii vostri vedenii vor vedea. Chiar si peste robi si peste roabe voi varsa Duhul Meu…Oricine va chema numele Domnului se va izbavi” (3, 1-2, 5).

Sfantul Ioil a prorocit si descris si Ziua Infricosatei Judecati. A trecut la cele vesnice la adanci batraneti.

CITIŢI ŞI:

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  8.  Istoria md.;
  9. istoriculzilei.blogspot.ro;
  10. https://www.rfi.ro/politica-109571-pagina-de-istorie-cumparat-prietenii-familia-radu-campeanu;
  11. CreștinOrtodox.ro;
  12. Cinemagia.ro.

19/10/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: