ZIUA DE 4 IUNIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 4 iunie în istoria noastră 

105: Împăratul Traian a părăsit Roma pentru a incepe al doilea război impotriva dacilor (105-106).

                                 

Foto: Decebal și Traian

Al doilea război Daco-Roman a avut loc între 105–106, motivul invocat de romani fiind acela că regele dac Decebal a încălcat tratatul de pace încheiat cu împăratul roman Traian după primul război Daco-Roman. 

Trupele romane au părăsit Roma, îmbarcându-se la Brundisium (azi Brindisi).

În vara anului 105, romanii au atacat Dacia în mai multe direcții: din vest, prin Banat până spre Valea Mureșului ; dinspre sud, de la Drobeta, prin pasul Vâlcan și apoi, pe valea Oltului.

1812:  S-a născut George Bariţiu, om politic, publicist şi istoric român, participant la Revoluţia română de la 1848 din Transilvania; (d. 2 mai 1893).

 Este considerat întemeietorul presei românești din Transilvania. În anul 1838 a întemeiat la Brașov „Gazeta de Transilvania”, primul ziar românesc din Marele Principat al Transilvaniei. În același an a început la Blaj publicarea „Foii pentru minte, inimă și literatură”, primul ziar literar românesc din toate timpurile.

1876(4/16): La Bucureşti a fost creată “Societatea Naţională de Cruce Roşie a României”, cu scopul de a contribui la apărarea sănătăţii şi a vieţii oamenilor şi la aplicarea principiilor rezultate din convenţiile internaţionale ale Crucii Roşii.

1890:  S-a născut la Brăila, filosoful şi publicistul român Nae Ionescu. (“Roza vânturilor”, “Curs de metafizică”, “Curs de istoria logicii”); (m. 15 martie 1940).

A fost unul dintre principalii reprezentanţi ai „trăirismului”, un curent de gândire filosofică românească interbelică.

NOTĂ: Unele surse dau ca data de naştere a sa ziua de  16 iunie 1890.

1893:  S-a născut omul politic român Armand Călinescu, fost membru al Partidului Naţional Ţărănesc.

După scurte mandate ca Ministru al Sănătății, Ministru al Educației Naționale și Ministru al Apărării Naționale, la 7 martie 1939, regele Carol al II-lea   îl numește în funcția de președinte al Consiliului de miniștri (prim-ministru) al Românie, pe care a exercitat-o  din martie 1939 – septembrie 1939 .  

În această calitate, Armand Călinescu a continuat politica externă tradițională, apropiată de Franta si Marea Britanie.

În septembrie 1939, a permis refugiul prin România al guvernului polonez după invadarea și ocuparea Poloniei  de către Germania nazista, precum și evacuarea prin România a tezaurului polonez.

Adversarii sai legionari au vorbit existența unui plan secret al lui Călinescu, aprobat de Marea Britanie, de a distruge câmpurile petrolifere din Prahova, în cazul unui atac german asupra României.

A fost asasinat în București la data de 21 septembrie 1939, de un comando legionar condus de avocatul prahovean Miti Dumitrescu,unul dintre primii care a decis pe cont propriu să răzbune asasinarea Căpitanului.

Și-a format o echipă de încredere, care a început să studieze traseul zilnic al lui Armand Călinescu, din februarie până în iulie 1939, fără ca autoritățile să bănuiască nimic.

1914: S-a născut Constantin Daniel, medic psihiatru şi orientalist.

A fost unul dintre promotorii ergoterapiei în România; preocupări în domeniul civilizaţiilor orientale; (m. 1987).

1918: A decedat actriţa Aristizza Romanescu, una dintre marile personalităţi  ale  artei dramatice româneşti.

Aristizza Romanescu a jucat roluri memorabile  pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti şi a celui din Iaşi, în piese de Vasile Alecsandri,  I.L. Caragiale,  W. Shakespeare,  Molière; (n. decembrie 1854).

1920: A fost semnat Tratatul de la Trianon, Franţa, care a stabilit frontierele între statele succesoare ale Austro-Ungariei: Austria, Ungaria, Regatul Sîrbilor Croaţilor şi Slovenilor (stat redenumit ulterior Iugoslavia), Cehoslovacia, precum şi între România şi Ungaria, dupa Primul Razboi Mondial.

Palatul Marele Trianon de la Versailles, Franţa

Tratatul de la Trianon a fost semnat la data de 4 iunie 1920 între Puterile Aliate învingătoare în Primul Război Mondial şi Ungaria, în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, stat învins în Primul Război Mondial.

Tratatul a fost semnat în Franţa la Palatul Marele Trianon de la Versailles de către 16 state aliate (inclusiv România) pe de o parte şi de Ungaria de altă parte.

Conţinutul tratatului

Tratatul este divizat în patru părţi. Prima parte include Pactul Ligii Naţiunilor (parte comuna pentru toate tratatele de pace încheiate după Primul Război Mondial).

Partea a doua (articolele 27-35) defineşte frontierele Ungariei cu statele vecine. În principiu, acestea sunt actualele frontiere ale Ungariei.

Frontiera româno-ungară este descrisă în sectiunea a doua a articolului 27 (traseul actualei frontiere între România şi Ungaria).

În principiu, Tratatul consfinţea includerea teritoriului Croaţiei, Sloveniei şi Voivodinei în cadrul Regatului Sîrbilor, Croaţilor şi Slovenilor, a Slovaciei şi Ruteniei în cadrul Cehoslovaciei, a Transilvaniei şi părţii răsăritene a Banatului în cadrul României şi a Burgenlandului în cadrul Republicii Austriei.

Partea a treia (articolele 36-78) intitulata “Clauze politice pentru Europa”, conţinea o serie de clauze privind, pe de o parte cadrul bilateral al relatiilor dintre Ungaria şi statele vecine, recunoaşterea unor clauze politice privind anumite state din Europa, dispoziţii referitoare la cetăţenie, protecţia minorităţilor naţionale.

Partea a patra (articolele 79-101), intitulată “Interesele Ungariei în afara Europei” conţinea prevederi referitoare la renunţarea de către Ungaria la tratatele încheiate de către Dubla Monarhie cu Maroc, Egipt, Siam (Thailanda de azi) şi China.

Tratatul de la Trianon a schimbat nu numai harta Europei, dar si soarta unor naţiuni, inclusiv a naţiunii române.

Aplicarea dispoziţiilor tratatului

Frontierele Ungariei cu statele vecine, astfel cum au fost descrise în tratat au fost delimitate în anii imediat următori.

Singura excepţie a fost oraşul Sopron (în limba germana Odenburg) din Burgenland care, în urma unui plebiscit ţinut la data de 14 decembrie 1921, a decis să rămînă parte a Ungariei.

Dispoziţiile tratatului referitoare la minorităţile din Ungaria au fost aplicate parţial, astfel ca procesul de asimilare a acestora a continuat, Ungaria fiind în prezent unul din statele cele mai omogene etnic din Europa.

Impactul tratatului

Tratatul de la Trianon a consfinţit existenţa unui stat maghiar independent, trecerea către statele succesoare a 71% din teritoriul Transleithaniei (partea ungară a Dublei Monarhii) şi a 63% din populatie, aceasta din urmă în majoritatea ei alcătuită din etnici ne-maghiari.

Tratatul nu a ocupat un rol la fel de important în conştiinţa populaţiei statelor succesoare; în principiu, pentru acestea Tratatul de la Trianon a consfinţit realizarea dreptului la autodeterminare al popoarelor din Transleithania (partea ungara a Dublei Monarhii) şi a consfinţit o realitate existenta pe teren (majoritatea teritoriilor fusesera deja ocupate de către forţele armate ale României, Cehoslovaciei, Statului Sîrbilor, Croaţilor şi Slovenilor).

Harta destrămării Imperiului Austro-Ungar în urma semnării Tratatului de la Trianon, 1920

1922 (4-7 iunie): Are loc, la Sibiu, Congresul general al sindicatelor din România, la care se hotărắște  unificarea şi centralizarea mişcării sindicale, se alege Consiliul General al Uniunii Sindicatelor din România, cu sediul la Bucureşti şi se adoptă statutul sindicatelor.

1929: S-a născut Vasile Donose, muzicolog, compozitor şi jurnalist; redactor-şef adjunct (1966-1969) la Radiodifuziunea Română, redactor-şef al emisiunilor muzicale la Televiziunea Română (1969-1972), redactor-şef şi director al emisiunilor şi formaţiilor muzicale la Radioteleviziunea Română (1972-1978); (m. 2017).

1925: A încetat din viaţă la Cluj, compozitorul român Gheorghe Dima; (n. 28 septembrie/10 octombrie 1847, Scheii Braşovului).

Urmează cursuri de canto la Baden, cu Heinrich Giehne, şi la Viena, cu Otto Ufmann. Continuă la Graz studiile de armonie şi contrapunct cu Ferdinand Thieriot. Între anii 1872-1874 este student la Conservatorul din Leipzig.

În tinereţe a cântat la operele din Klagenfurt şi Zürich.

După întoarcerea în oraşul natal, a practicat ca profesor de muzică şi dirijor, fiind director al Şcolii de Gimnastică şi Cântări (1875 – 1879; 1899 – 1914) şi cel dintâi director al Conservatorului din Cluj.

Din compoziţiile sale, amintim: „Cucule cu peana sură”, „Mama lui Ştefan cel Mare” şi „Ştefan Vodă şi codrul” .

A fost membru de onoare (din 1919) al Academiei Române.

1927: Cade guvernul Averescu, fiind inlocuit cu cel condus de prințul Barbu Stirbey (pâna la data de 20 iunie 1927).

Este succedat din data de 21 iunie 1927 de guvernul condus de Ion I.C. Brătianu, care a condus România pâna la 24 noiembrie 1927.

1928: S-a născut Valentin Teodorian, tenor, compozitor de muzică vocală, poet şi scriitor; (m. 1995).

1929: S-a născut Vasile Donose, muzicolog, compozitor şi jurnalist; redactor-şef adjunct (1966-1969) la Radiodifuziunea Română, redactor-şef al emisiunilor muzicale la Televiziunea Română (1969-1972), redactor-şef şi director al emisiunilor şi formaţiilor muzicale la Radioteleviziunea Română (1972-1978); (m. 2017).

1939: S-a născut la Dolhasca, renumitul  actor român de teatru şi film, Alexandru Arşinel.

S-a inscris la Facultatea de Teatru din Bucureşti pe care a absolvit-o în 1962.

Este director al Teatrului de revistă „Constantin Tănase” din Bucureşti.

1941: S-a născut în localitatea Vinerea din jud.Alba, cunoscutul actor  român de teatru şi film,Valentin Uritescu.

A absolvit în 1963 Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” (IATC) din Bucureşti, la clasa profesorului Constantin Moruzan

A fost distins cu Premiul ACIN 1986 pentru rolurile din „Noi cei din linia întâi” şi „Domnişoara Aurica”, Premiul UCIN 1991 „Momentul Adevărului”, „A unsprezecea poruncă”, „Rămânerea”, „Şobolanii roşii”, Premiul pentru interpretare masculină (1986) pentru rolul Sergentul Şaptefraţi din „Lumini şi umbre”, regia Andrei Blaier.

Preşedintele României Ion Iliescu i-a conferit artistului Valentin Uritescu la 7 februarie 2004 Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofiţer, Categoria D – „Arta Spectacolului”, „în semn de apreciere a întregii activităţi şi pentru dăruirea şi talentul interpretativ pus în slujba artei scenice şi a spectacolului”.

1945: S-au pronunțat sentințele în procesul înscenat la 30 mai unui număr de 12 oameni de cultură și jurnaliști acuzați că ar fi fost „criminali de război” și vinovați de „dezastrul țării”. Printre acuzați: Pamfil Șeicaru, Radu Gyr, Nichifor Crainic.

Acuzator public a fost Alexandra Sidorovici, cea care avea să-i devină soţie lui Silviu Brucan, redactor-şef la „Scânteia“ şi presupus agent KGB, unul dintre creierele loviturii de stat din ‘89.

Despre această Alexandra Sidorovici se ştie că a ajuns ulterior șef-adjunct de catedră la Catedra de marxism-leninism de la Institutul Politehnic din Bucureşti, dar şi funcţiile de secretar general al Ministerului Minelor şi Petrolului (1948-1958) sau, culmea, secretar general al Uniunii Femeilor Democrate Române din 1948.

Foto: 1.Pamfil Șeicaru; 2.Radu Gyr; 3.Nichifor Crainic

Acuzații au fost condamnați la pedepse deosebit de grele, după cum urmează:

1. PAMFIL ŞEICARU, pentru că a părăsit ţara natală şi s-a pus în slujba inamicilor României, a atacat prin viu grai aliaţii ţării, pedeapsa cu moartea, iar pentru faptul de crimă pentru dezastrul ţării, se pedepseşte cu detenţiune grea pe viaţă, iar conform art 1. din Codul penal, se aplică pedeapsa cea mai grea. Osebit, mai este condamnat la confiscarea întregii averi, afară de cea provenită din succesiuni. 2. IONEL DUMITRESCU, pentru crimă de dezastrul ţării, fiindcă s-a pus în slujba hitlerismului şi fascismului, la detenţiune grea pe timp de 20 de ani, degradare civică zece ani şi confiscarea averii soţiei şi descendenţilor 3. ROMULUS DIANU, pentru crimă de contribuţie la dezastrul ţării şi instigare la crime de război, la 20 de ani detenţiune grea, 10 ani degradare civică şi confiscarea averii. 4. ROMULUS SEIŞANU, pentru aceleaşi vini, la detenţiune pe viaţă, zece ani degradare civică şi confiscarea averii. 5. ILIE RĂDULESCU, condamnat cu majoritate de şapte voturi pentru instigare la crime de război, la muncă silnică pe viaţă şi zece ani degradare civică, iar pentru contribuţie la dezastrul ţării, condamnat în unanimitate la detenţiune grea pe viaţă, aplicându-i-se conform Codului penal, pedeapsa cea mai grea; condamnat deasemeni la confiscarea averii, aflată atât pe numele său, al soţiei şi descendenţilor, afară de cea provenită din succesiuni. 6. ILIE POPESCU PRUNDENI, pentru crimă de dezastrul ţării, la detenţiune grea pe viaţă şi confiscarea averii. 7. AL. HODOŞ, pentru crima de contribuţie la dezastrul ţării, la 20 de ani detenţiune, zece ani degradare civică şi confiscarea averii. 8. RADU DEMETRESCU-GYR, pentru crimă de contribuţie la dezastrul ţării, la 12 ani detenţiune riguroasă, cinci ani degradare civică şi confiscarea averii. 9. GRIGORE MANOILESCU, pentru că a părăsit ţara natală şi s-a pus în slujba inamicilor României, ca ministru al propagandei în guvernul Horia Sima, la pedeapsa cu moartea, iar pentru contribuţie la dezastrul ţării, la detenţiune grea pe viaţă şi confiscarea averii. I se va aplica pedeapsa cea mai grea. 10. GABRIEL BĂLĂNESCU, pentru crimă de contribuţie la dezastrul ţării, la detenţiune grea pe viaţă, degradare civică pe zece ani şi confiscarea averii. 11. PAN VIZIRESCU, pentru crimă de contribuţie la dezastrul ţării la detenţiune grea pe viaţă, degradare civică pe zece ani şi confiscarea averii. 12. AUREL COSMA, pentru crimă de contribuţie la dezastrul ţării, la detenţiune grea pe viaţă, zece ani degradare civică şi confiscarea averii. 13. ION DOBRE, zis NICHIFOR CRAINIC, pentru crimă de dezastrul ţării, la detenţiune grea pe viaţă, zece ani degradare civică şi confiscarea averii. 14. STELIAN POPESCU, pentru crimă de contribuţie la dezastrul ţării, la detenţiune grea pe viaţă, zece ani degradare civică şi confiscarea averii personale, a soţiei, şi descendenţilor, afară de cea provenită din succesiuni“.

1947: S-a născut actriţa Rodica Mureşan.

A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică București in anul 1978. Încă din timpul studiilor a jucat la Teatrul de Stat Arad, in spectacole ca Viața e ca un vagon de Paul Everac, Cerere în căsătorie de A.P. Cehov s.a.

A debutat la televiziune in 1977, cu filmul serial Războiul de independență, regizat de Sergiu Nicolaescu, in care interpreta rolul reginei Elisabeta.

Peste 2 ani apărea in alt serial Tv, Lumini și umbre, cu regia realizata de Andrei Blaier, Mihai Constantinescu și Mircea Mureșan.

A mai jucat in Profesionistul, in regia lui Horea Popescu, Vassa Jeleznova, in regia lui Ion Cojar.

1961: A murit in Bucuresti  profesoara universitară, scriitoarea, eseista și traducătoarea Alice Voinescu.

S-a nascut la 10 februarie 1885 la Turnu Severin într-o familie de intelectuali (tatăl său era avocatul Sterie Steriadi, doctor în Drept la Paris, iar mama, Massinca Poenaru, era o descendentă a lui Petrache Poenaru).

A studiat la Facultatea de Litere și Filozofie de la București unde audiază cursurile lui Titu Maiorescu, Constantin Rădulescu-Motru (a cărui nepoată a fost), Pompiliu Eliade, Mihail Dragomirescu, Nicolae Iorga, etc.

În 1908 își ia licența în filozofie cu Maiorescu, iar la insistențele acestuia, familia o trimite la studii în Germania și Franța pentru pregătirea unui doctorat.

A fost prima româncă doctor în filosofie (Sorbona, Paris, 1913). Teza sa de doctorat, publicată la Paris, trata școala filozofică neo-kantiană de la Marburg.

I se propune o catedră la o universitate din SUA și un post de lector la Paris pe care le refuză, căsătorindu-se în România cu avocatul Stello Voinescu în 1915.

În 1922 devine profesor titular de estetică și istoria teatrului la  Conservatorul Regal de Muzică și Artă Dramatică din București. 

În 1948 a fost pensionată de la catedră și a petrecut un an și șapte luni de închisoare la Jilava și la Ghence, apentru participarea (din 1949) la conferinţele organizate de P. Manoliu în cadrul unei „mişcări de rezistenţă”.

 La intervențiile scrise ale lui Tudor Vianu, Mihail Jora (care își pierduse și el catedra de la Conservator), Perpessicius, F. Muzicescu, C. Petrescu, V. Eftimiu sau M. Voiculescu, precum și la intervenția lui Petru Groza, este eliberată, trăind cu o pensie modestă și din traduceri (din limbile engleză și germană-Kleist, Mann etc.). Continuă să își ajute apropiații și câțiva tineri discipoli, fie financiar, fie prin scris. 

In 1951 copiile rămase de la studiul Eschil, sunt distruse de comuniști.

După detenție, a avut domiciliul obligatoriu în comuna Costești de lângă Târgu Frumos până în 1954.

 A publicat cărți de filosofie, estetică și teatru. Postum îi apare și masivul Jurnal care acoperă perioada interbelică și cea comunistă.

În 1940 ia atitudine publică împotriva asasinării lui N. Iorga de către legionari.

A afirmat că O țară care își reneagă trecutul, nu are viitor.

S-a stins din viata  în noaptea de 3 spre 4 iunie 1961.

   Andrei Pleșu scria :

„Îmi dau foarte bine seama ce om de calitate trebuie să fi fost Alice Voinescu […]. Alice Voinescu reprezintă un tip uman dispărut astăzi, produs de o lume de asemena dispărută […].

Mare cititoare și comentatoare harnică a lecturilor sale, angajată patetic în traseele labirintice ale credinței, Alice Voinescu e unul dintre acele personaje benigne, cultivate, civilizate, pe care România interbelică le producea, adesea, și pe care răzătoarea comunistă le-a lichidat nemilos, dezlănțuit, fără altă motivație decât utopia grosolană și resentimentul. O grațioasă școală de fete intrată pe mâna unor plutonieri.”

(în Dilema veche, nr. 268, 3 aprilie, 2009).

1967: A decedat agronomul  român Gheorghe Ionescu-Siseşti; (n. 1885).

În 1928 a întemeiat Institutul de Cercetări Agronomice.

De asemenea, a fost membru al mai multor academii de științe agricole: membru și vicepreședinte (1949) al Academiei de Agricultură din România, membru corespondent (1926) și ulterior membru de onoare (1938) al Academiei Cehoslovace de Agricultură, membru corespondent al Academiei Unionale de Științe Agricole „V.I. Lenin” din Moscova (1957).

A fost  doctor în științe agricole al Universității din Jena, Turingia, Germania si  membru al Academiei Române.

1968: La sediul ONU din New York are loc ceremonia de transmitere a tapiseriei „Cântare omului” (operă a artistului plastic Ion Nicodim, realizată în 1963), oferită de Guvernul României ONU; tapiseria este expusă pe peretele vestic al principalului hol al delegaţiilor de la etajul 1 al clădirii Adunării Generale a ONU.

Foto: Pictorul Ion Nicodim

Sub tapiserie este fixată o placă conţinând traducerea în limba engleză a unui fragment din poezia „Cântare omului” de Tudor Arghezi.

1983: Atleta română Anișoara Cușmir a realizat un nou record mondial la săritura în lungime cu 7,43 m.

Anișoara Cușmir a bătut de 6 ori recordul mondial, după sute de salturi și mii de kilometri alergați.

Acest record a fost realizat la Internaționalele României, care s-au desfășurat pe fostul stadion 23 August.

1992: Sunt sfințite crucea de marmură și monumentul care au fost ridicate în memoria mareșalului Ion Antonescu, în apropiere de închisoarea Jilava, pe locul unde a fost executat, la 1 iunie 1946.

2002: A încetat din viaţă actriţa română de teatru şi film, Ninetta Gusti; (n. 27 noiembrie 1913).

Foto: Ninetta Gusti

2003: Ministrul Afacerilor Externe a inaugurat Consulatul General al României de la Barcelona.

2003: S-a născut la Râșnov, Brașov, alpinista Dor Geta Popescu, deţinătoarea mai multor recorduri mondiale (8) şi europene; (m. 2017, în Munții Retezat).

Tânără alpinistă, deținătoare a opt recorduri mondiale, dar și europene, care a intrat în cartea recordurilor. 

Pe 4 decembrie 2016, Dor Geta Popescu devenea cea mai tânără alpinistă din lume care a escaladat vârful Giluwe (4.367 m), din Papua-Noua Guinee, cel mai înalt vulcan din Australia și Oceania.

Pentru ea era al șaselea din cei șapte vulcani cei mai înalți de pe fiecare continent ai Circuitului 7 Volcanoes.

Tot în 2016, Dor Geta Popescu a doborât recorduri mondiale de vârstă pe Aconcagua, cel mai înalt munte din afara Asiei, Pico de Orizaba, cel mai înalt vulcan din America de Nord, Denali/McKinley, gigantul Americii de Nord. Și-a pierdut viața într-o avalanșă în Masivul Retezat.

2004: A fost inaugurat „Water Park”, cel mai mare parc acvatic din România (lângă Aeroportul Otopeni).

2005: Consiliul Naţional al PRM a decis alegerea lui Corneliu Vadim Tudor în funcția de preşedinte al PRM, ratificând astfel decizia Biroului Permanent din 2 iunie, privind revenirea acestuia la conducerea formaţiunii.

Totodată, Consiliul Naţional a decis anularea modificărilor din statutul PRM făcute la plenara Consiliului Naţional din 12 martie, hotărându-se astfel revenirea la titulatura Partidul România Mare şi la sigla PRM.

Totodată, Consiliul Naţional a decis anularea modificărilor din statutul PRM făcute la plenara Consiliului Naţional din 12 martie, hotărându-se astfel revenirea la titulatura Partidul România Mare şi la sigla PRM.

 2007: A murit inginerul Alexandru Timotin, specialist în electrotehnică, autorul unor valoroase contribuţii privind energia şi forţele electromagnetice, membru titular al Academiei Române din 1999; (n. 1925).

2021 : A decedat fizicianul Eugeniu Ivanov, cercetător științific specialist în în fizică nucleară la înființarea Institutului de Fizică Atomică din București-Măgurele( n.4 decembrie 1933, Dorobanțu, Constanța).

 A avut contribuţii importante în ingineria nucleară. A descoperit noi izomeri nucleari din domeniul microsecundei şi milisecundei.

Incepând cu anul 1977, Dr. Ivanov a condus un program amplu de reprofilare a ciclotronului pentru cercetări aplicative (precum controlul uzurii și cercetări tribotehnice asociate, caracterizarea materialelor prin metode analitice bazate pe fascicule de ioni accelerați,producerea de fluxuri intense de neutroni rapizi pentru studii de medicină și biologie).
După 1990, savantul român s-a implicat în studii și cercetări aplicative cu acceleratorul ciclotron în domeniul fizicii suprafeței și a interfeței (în premieră în țara noastră) – bazate pe spectrometria de electroni Auger, pulverizare ionică, retro-împrăștierea particulelor alfa.

Și mai recent, a colaborat la realizarea unor lucrări experimentale valoroase în domeniul fizicii positronium-ului (sistem legat format dintr-un electron și un pozitron).
A dezvoltat o serie de colaborări științifice foarte fructuoase cu laboratoare cu preocupăriștiințifice similare din străinătate.

In 1968 a fost bursier al Agenției pentru Energie Atomică de la Viena în Laboratorul de Fizică Nucleară Aplicată de la Casaccia (Roma), iar in 1973-1974 a fost profesor invitat la Institutul Mahn-Meitner din Berlin (Vest).

După 1990 a pus bazele unui proiect de colaborare tehnico-științifică cu Universitatea Konstanz (Germania).

A fost membru corespondent al Academiei Române.

4 iunie :


Astăzi se comemorează în România 100 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon (1920 – 2020).
* În toate bisericile din Patriarhia Română, în timpul Sfintei Liturghii şi la slujba Parastasului pentru eroi, vor fi pomeniţi eroii, soldaţii, luptătorii, diplomaţii români şi toţi cei care au contribuit la realizarea României Mari la nivel naţional, între anii 1916-1918, şi recunoaşterea acesteia pe plan internaţional, în special prin Tratatul de la Trianon din 4 iunie 1920
* Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR), în parteneriat cu Arhivele Naţionale ale României şi Institutul Cultural Român, prezintă publiculu o expoziţie şi, totodată, un proiect online, „Trianon 100. România la Conferinţa de Pace de la Paris”.
Expoziţia va fi disponibilă online pe pagina www.mvu.ro, în cadrul secţiunii „Trianon 100”. Ea este un proiect complex, ce cuprinde sute de documente şi fotografii de epocă, rod al cercetării în cadrul Arhivelor Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe şi al unui parteneriat cu Arhivele Naţionale ale României.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Pogorarea Duhului Sfant – Rusaliile – Cincizecimea

Duminica 4 iunie 2023, Biserica Ortodoxa praznuieste Pogorarea Duhului Sfant, care are loc la 50 de zile de la Invierea Domnului. De aici si denumirea de Cincizecime. Aceasta zi este cunoscuta si sub numele de Duminica mare sau Rusalii. Despre aceasta sarbatoare fac mentiuni Sf. Apostol Pavel (1 Cor. 16, S) si Sf. Luca (Fapte 20, 16). Pana la inceputul secolului al V lea, Cincizecimea era praznuita impreuna cu Inaltarea Domnului.

In Vechiul Testament, Cincizecimea amintea de primirea Legii pe Muntele Sinai, de suferintele evreilor in pustiu, precum si de necazurile prin care au trecut, pana sa ajunga in pamantul fagaduintei, unde s-au indulcit de roade, de grau si de vin. De aceea, la aceasta sarbatoare se multumea lui Dumnezeu si pentru secerisul nou.

In Noul Testament, Cincizecimea aminteste de venirea Duhului Sfant in chip de limbi ca de foc peste Apostoli. Scopul acestei pogorari este sfintirea lor, ca ei sa poata sa inceapa propovaduirea in Ierusalim si apoi in toata lumea. Se pogoara in acest chip, pentru a ne arata legatura cu Cuvantul vesnic. Limbile ca de foc sunt limbi dumnezeiesti si din acest motive ele nu transmit o invatatura omeneasca, ci una dumnezeiasca. Cincizecimea sau Rusaliile este sarbatoarea zilei de nastere a Bisericii. In aceasta zi, in urma cuvantarii insufletite a Sfantului Apostol Petru, s-au convertit la crestinism aproximativ 3.000 de suflete, care au alcatuit cea dintai comunitate crestina din Ierusalim (Fapte II, 41), nucleul Bisericii de mai tarziu. Este ziua in care are loc trecerea lucrararii mantuitoare a lui Hristos, din umanitatea Sa in oameni, prin Duhul Sfant.

Preafericitul Patriarh Daniel marturisea intr-o predica inchinata praznicului Pogorarii Sfantului Duh: „Indata ce s-au umplut de Duhul Sfant, ucenicii vorbeau despre faptele minunate ale lui Dumnezeu si evreii si prozelitii care se aflau la Ierusalim auzeau fiecare in limba lui ce propovaduiau Apostolii; auzeau in limba in care s-au nascut, spune cartea Faptele apostolilor, in capitolul al doilea. Erau acolo oameni care reprezentau toate semintiile de sub cer – parti, mezi, oameni din Mesopotamia, din Iudea, din Egipt, din Libia, Capadocia, Pamfilia – acestia auzeau fiecare in limba lui vorbindu-se despre faptele minunate ale lui Dumnezeu, ceea ce inseamna ca Biserica lui Hristos nu desfiinteaza identitatea persoanei si nici identitatea popoarelor, ci le aduna in comuniunea de iubire fata de Dumnezeu si fata de semeni. Duhul Sfant nu se coboara peste Apostoli sub forma unei paturi de foc, ca o invelitoare deasupra lor care i-ar fi uniformizat, ci sub forma de limbi ca de foc deasupra capului fiecarui ucenic care va deveni Apostol. Aceasta inseamna ca Duhul Sfant nu colectivizeaza, nu uniformizeaza pe oameni, ci cultiva identitatea fiecarei persoane umane, distincte de celelalte persoane, o lumineaza, o imbogateste si o face sa comunice cu celelalte persoane in iubirea Preasfintei Treimi. Duhul Sfant nu este nivelator de identitati personale sau etnice, ci el face sa creasca fiecare persoana duhovniceste, fiecare popor”.

In vechime, bucuria sarbatorii era amplificata de catehumenii care primeau botezul in aceasta zi, intr-un cadru solemn si festiv. Tot de timpuriu se aduceau la biserici flori si ramuri de copaci, amintind de obiceiul similar practicat de catre iudei la Sarbatoarea Cincizecimii in care se aducea multumire lui Dumnezeu pentru strangerea recoltei.
La cincizeci de zile dupa Pasti, ne relateaza cartea Faptele Apostolilor, ucenicii lui Hristos erau adunati „toti in acelasi loc”.

Este important sa retinem acest lucru, pentru a intelege ca Duhul Sfant vine doar acolo unde este unitate, comuniune si asezare launtrica. Pogorarea Duhului Sfant a fost precedata de un vuiet din cer, care s-a facut auzit ca o ‘suflare de vant ce vine repede’ (Fap. 2, 2). Experienta auditiva a Duhului Sfant de catre Apostoli a fost acompaniata si de una vizuala: ‘Li s-au aratat impartite limbi ca de foc si au vazut pe fiecare dintre ei’ (Faptele Apostolilor 2, 3).

La finalul Sfintei Liturghii din ziua praznicului Pogorarii Sfantului Duh este oficiata Vecernia Rusaliilor si sunt binecuvantate frunzele de nuc sau tei – simbol al limbilor ca de foc ce au stat deasupra capetelor Sfintilor Apostoli.

Sfinții Zotic, Atal, Camasis și Filip de la Niculițel

Sfintii Mucenici Zotic, Atal, Camasis si Filip de la Niculitel (jud.Tulcea) fac parte din grupul de 36 de mucenici care au patimit pe pamantul tarii noastre, in vechiul Noviodunum, Isaccea de astazi, in perioada 319-324, cand domnea imparatul Liciniu.

Potrivit altor cercetatori, Sfintii Mucenici Zotic, Atal, Camasis si Filip de la Niculitel au patimit fie in vremea imparatului Iulian Apostatul (361-363), fie in jurul anilor 370-372, pe vremea domniei regelui got Athanaric. 

Trupurile acestor mucenici au fost depuse intr-o cripta din Niculitel. Peste aceasta cripta s-a zidit in timp o biserica din piatra.

Din cauza razboaielor, biserica a fost distrusa, iar cripta a fost acoperita de moloz.In vara anului 1971, cu ocazia unor surpari de teren datorate unor ploi abundente, s-a descoperit cripta martirilor.

In interiorul criptei s-a gasit un sicriu cu osemintele a patru barbati. Deasupra sicriului, pe pereti, s-au descoperit doua inscriptii grecesti.

Prima a fost tradusa prin: “Martirii lui Hristos“, iar a doua “Martirii Zoticos, Atalos, Camasis, Filipos“.

Pe 17 ianuarie 1973, arhiepiscopul Dunarii de Jos, Antim Nica, a dat binecuvantare ca aceste moaste sa fie duse la Manastirea Cocos, spre a fi venerate de credinciosi. Ele au fost duse de arhiereul Gherasim Constanteanul pe atunci, actualmente Arhiepiscopul Ramnicului, si preotul consilier Dumitru Capaciurea din Macin.

Moaștele celor patru sfinti mucenici sunt prezente si astăzi în biserica mănăstirii Cocosu, din jud. Tulcea.

CITIȚI ȘI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/06/04/o-istorie-a-zilei-de-4-iunie-video/

Bibliografie (surse) :

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008 ;
2. Crestin Ortodox.ro;
3. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
4. e.maramures.ro ;
5. Wikipedia.ro.;
6. mediafax.ro ;
7. worldwideromania.com ;
8. Enciclopedia Romaniei.ro ;
9.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
10.  Istoria md.;
11. Cinemagia.ro.

Publicitate

ZIUA DE 1 IUNIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 1 iunie în istoria noastră

1431: Moare eroic în luptă cu turcii, în urma unei expediții eșuate care avea scopul de a recupera cetatea Chilia, voievodul Munteniei, Dan II-lea.

Pe tronul  Munteniei a urmat Alexandru Aldea (1431-1436), fiul lui Mircea cel Bătrîn, impus de boierii din ţară şi avînd sprijinul lui Alexandru cel Bun, domnul Moldovei.

1475: Prima mențiune documentară a orașului Craiova, într-un hrisov al domnului muntean  Laiotă Basarab, în care se aminteşte de jupan Neagoe de la Craiova.

Stema a Craiovei la 1903

Pe teritoriul actualului oraş au fost descoperite urme de locuire încă din epoca neolitică. Pelendava geto-dacă este prima formă de organizare socială descoperită pe actualul teritoriu al Craiovei, datând din anii 400 î. Hr. –102 d. Hr.

Pe o hartă din anul 225 d. Hr. apare trecută Pelendava romană.

In secolele VII şi VIII, conform mai multor inscripţii descoperite, localitatea era denumită Ponsiona. Numele Craiovei apare mai întâi în inscripția de pe mormântul lui Vladislav I, apoi la 1 iunie 1475, într-un hrisov al domnului Țării Românești Laiotă Basarab, când reședința banilor Olteniei se mută de la Strehaia la Craiova, amintind de „jupan Neagoe de la Craiova”.

1526: Prima atestare documentară a localității Drăgănești-Olt, într-un hrisov al lui Radu de la Afumați.

Cercetările arheologice au arătat că, în a doua jumătate a mileniului I era noastră, au existat pe vatra actuală a orașului Drăgănești-Olt mai multe așezări mici, ale populației autohtone, care de-a lungul evului mediu au format satele Peretu, Drăgănești și Comani.

Aceste sate erau așezate în poienile codrilor seculari aproape de izvoarele cișmelelor de astăzi.

1636: S-a născut cărturarul moldovean Nicolae Milescu – Spătarul.

Personalitate de prim rang în cultura românească şi rusă din a doua jumătate a secolului XVII – începutul secolului XVIII. N. Milescu s-a născut în familia unui boier moldovean la 1 iunie 1636.

Şi-a făcut studiile la „şcoala cea mare” din Constantinopol, unde Milescu a avut ca profesor pe vestitul G. Blassios.

Întorcandu-se în patrie pe la mijlocul anilor 50 ai secolului XVII, N. Milescu devine o persoană influentă la curtea domnitorilor moldoveni, ajungînd la rangul de spătar.

După cum reiese din unele izvoare, N. Milescu a participat la un complot împotriva domnului Ştefăniţă Lupu, după descoperirea căruia cărturarul a fost nevoit să părăsească ţara.

După mai mulţi ani de peregrinari  in Valahia, Istanbul, Stockholm, Paris, în 1671 N. Milescu, a sosit la Moscova, cu scrisori de recomandare din partea patriarhului Hrisant al Ierusalimului, unde a fost numit în funţia de traducător din limbile elină, greacă, latină şi românească la departamentul soliilor (Посольский приказ) al Rusiei.

În calitate de înalt dregător al acestei instituţii, este numit cîţiva ani mai tîrziu, în fruntea soliei ruseşti care a plecat în China (1675-1678), misiune diplomatică ce a contribuit la cunoaşterea reciprocă dintre ruşi şi chinezi.

Din 1671 a trăit la Moscova pană la sfîrşitul vieţii, (m. 1708).

A mai scris un şir de opere mai puţin cunoscute azi, ca “Aritmologhion”, “Povestirea despre sabile”, “Cartea aleasă pe surt despre nouă muze şi despre şapte arte liverale”, în care autorul arată că fiecare dintre cele şapte ştiinţe îşi are muza ei, apoi “Hrismologhion” sau cartea celor patru monarhii.

Un amestec de istorie şi legendă găsim în “Povestirea despre zidirea bisericii Sfînta Sofia de la Constantinopol“.

Printre scrierile lui Milescu se găsesc şi lucrări cu caracter pur istoric care se referă la trecutul Rusiei, precum “Genealogia ţarilor ruşi”, “Alegerea ca ţar a lui Mihail Fiodorovici”. 

Este autorul unui „Jurnal de călătorie în China”, primul memorial de călătorie scris de un român; tot el este primul român care a tradus „Vechiul Testament” (1667), lucrare care a stat la baza traducerii „Bibliei de la Bucureşti” (1688).

Opera lui Nicolae Milescu Spătarul a căpătat o largă răspîndire în manuscrise în timpul secolelor XVII-XIX în Rusia, ţările româneşti, Orientul Apropiat şi chiar în Europa Occidentală.

De la sfîrşitul secolului XX lucrările sale au început să fie valorificate şi tipărite la început în Rusia, apoi şi în alte ţări, cum ar fi cele dedicate Siberiei şi Chinei.

  Multe din scrierile sale mai continuă să zacă în manuscris, în multe biblioteci şi arhive europene.

1685:  Este semnat tratatul de “alianţă veşnică” dintre Transilvania şi Muntenia.

În condițiile campaniilor Imperiului Otoman în Vestul Europei și ale tendinței de expansiune a Imperiului Habsburgic în est, între principele Transilvaniei, Mihail Apafi I și domnitorul Țării Românești, Șerban Cantacuzino s-a încheiat la 1 iunie 1685 un tratat de „alianță veșnică”, îndreptat împotriva oricărui dușman, în care s-a intenționat să fie inclusă și Moldova.

1778: Apare la Sibiu, în Transilvania, primul periodic cunoscut pe teritoriul României de azi, publicaţia “Theatral Wochenblatt”.

Ziarul a fost tipărit la tipografia lui Martin Hochmeister împreună cu Samuel Sardi la Sibiu. Publicația a avut doar câteva numere, între 1 iunie–26 iulie 1778.

1812: S-a născut la Câmpulung Muscel, pictorul Ion Negulici, participant la Revoluția de la 1848 din Țara Românească ; d. 5 aprilie 1851, Istanbul.

Este considerat cel mai bun plastician român al primei jumătăți a secolului al XIX-lea.

Primele studii de pictură le-a urmat la o școală de zugrăvit icoane din Câmpulung. A studiat apoi la colegiul Sfântul Sava din București.

 S-a înscris la Școala de Arte decorative înființată de Ana Rosetti, apoi a studiat pictura la Iași, timp de 4 ani, cu Nicollo Livadatti.

A călătorit pentru studii la Atena și Paris cu bursă de la Eforia Școalelor.

La Viena a învățat litografia și l-a cunoscut pe pictorul, ulterior revoluționarul pașoptist, Constantin Daniel Rosenthal, pe care l-a convins să vină în Muntenia.

Reîntors în țară, a adus în Principate o nouă viziune asupra artei, a participat la acțiunile de culturalizare a maselor inițiate de Ion Heliade Rădulescu în ziarul Curierul românesc, scriind proză, teatru, poezie și efectuând traduceri ale unor opere străine. A alcătuit un Vocabular român pentru explicarea neologismelor.

Membru activ al societății Frăția, s-a dedicat cauzei revoluției; a fost desemnat de guvernul revoluționar organizator și conducător administrativ-politic al județului Prahova. Opera sa artistică, în principal desene, litografii și uleiuri, este formată în mare parte din portrete precum cele dedicate lui Cezar Bolliac, Nicolae Bălcescu, C.A. Rosetti, C.D. Aricescu, Dimitrie C. Brătianu, Ion Heliade Rădulescu, Ion Niță Magheru, Alexandru Zanne, Cristian Tell, etc.

1829: A apărut  la Iaşi  “Albina Românească” – prima gazeta in limba româna din Moldova, avandu-l ca director, redactor si proprietar pe scriitorul  Gheorghe Asachi (n.1788 – d. 1869).

A fost o publicație  politico-literară editată bisăptămânal până la 3 ianuarie 1835 și de la 3 ianuarie 1837, la 2 ianuarie 1850. 

Gh.Asachi a publicat și suplimentul literar „Alăuta Românească”.

După Courrier de Moldavie, tipărit in limba franceza la Iași, Albina Românească este primul ziar scris in limba română din Principatul Moldova care, alături de Curierul Românesc, redactat de Ion Heliade Radulescu la Bucuresti, in Tara Româneasca și de Gazeta de Transilvania  a lui G. Baritiu de la Brasov, au pus bazele presei românesti. 

Curierul românesc,care a început  să apară în București la 8 aprilie 1829, și Albina Românească, în Iași la 1 iunie același an, au fost,  la început gazete aproape oficiale, pentru că publicau mai ales știri politice din țară și din afară, dar mai târziu au început să dea și mici informații literare, să dea articole istorice, nuvele, poezii, astfel că ajung să strângă în jurul lor  mișcarea literară din țară.

1836: A avut loc primul spectacol de operă în limba română.

Elevii Școlii de muzică vocală, de declamație și literatură a Societății Filarmonice din București au susținut în 1/13 iunie un spectacol de operă în limba română, cu Semiramida, de Gioacchino Rossini.

Printre eleve se afla și viitoarea actriță și cântăreață Eufrosina Popescu, cea care, sub pseudonimul de Marcolini, a cântat pe scenele unor teatre muzicale din Europa.

1838: S-a născut la Râmnicu Vâlcea, inginerul si scriitorul Gheorghe Lahovari, membru de onoare al Academiei Române din 1901; (m. 13 iunie 1909, București).

Foto: Gheorghe Lahovari

Ca director al Poştelor şi Telegrafelor (1871-1876), participat la primul Congres Internațional al Poștelor și Telegrafului și a încheiat o serie de convenții poștale cu mai multe state din Europa.

A introdus în cadrul serviciilor poștale românești mandatul poștal și cartea poștală, a organizat distribuirea corespondenței de la emitent la destinatar în timp foarte scurt.

Sub îndrumarea lui s-a întocmit și publicat prima statistică a Poștei Române. A inițiat împreună cu Alexandru Cantacuzino înființarea Societății Geografice Române, fiind susținut și încurajat de domnitorul Carol I care a participat la inaugurare.

Sub îngrijirea lui s-a editat Buletinul Societății Geografice Române, în care s-au publicat numeroase studii, articole, memorii și comunicări de specialitate care au fost folosite ulterior la alcătuirea unor dicționare geografice pentru diverse regiuni ale României.

Numit președinte la Înalta Curte de Conturi, a contribuit la elaborarea legilor, dintre care cea mai importantă Legea contabilității statului. Pentru răspândirea culturii în rândurile populației a înființat Societatea pentru Învățătura Poporului Român, al cărei președinte a fost.

S-a numărat printre fondatorii Societăţii Române de Geografie (1875).

În 1888 a tipărit un “Dicţionar geografic al judeţului Argeş”, primul de acest fel în spaţiul românesc.

1865: S-a născut la Ciripcău, Soroca, în Basarabia țaristă, juristul, scriitorul, profesor universitar, Constantin Stere, fost gazetar și om politic țărănist, membru post-mortem (din 2010) al Academiei Române; d. 26 iunie 1936, Bucov, Prahova .

În tinerețe a fost condamnat de autoritățile țariste la închisoare și surghiun în Siberia (1886–1892) , pentru participarea la mișcarea revoluționară narodnicistă. La întoarcere, s-a stabilit la Iași și a urmat Facultatea de Drept. După ce și-a afirmat concepțiile și crezul politic în Evenimentul literar, revistă în care a debutat ca publicist în 1893, în 1897 a luat licența în Drept, iar din 1901 a început cariera de pedagog la catedra de Drept Administrativ și constituțional a Facultății de Drept din Iași, de la profesor suplinitor, în 1913 fiind ales rector.

La 1916 și-a dat demisia și a plecat la București. Timp de 40 ani a desfășurat o activitate publicistică remarcabilă, find fondatorul și conducătorul revistei Viața românească. A făcut parte din partidul liberal, a înființat partidul țărănesc, a luptat pentru organizarea politică a țărănimii, dar fără a face o carieră politică. A militat pentru înfăptuirea cerințelor esențiale ale revoluției burghezo-democratice: reforma agrară și votul universal.

A fost al doilea președinte al Sfatului Țării (aprilie–noiembrie 1918), jucînd un rol important în Unirea Basarabiei cu România. După articolele și schițele apărute în presă de-a lungul vremii, reunite în volumul În literatură, a publicat romanul fluviu În preajma revoluției (8 vol.)

1866: Apare la București, revista culturală și literară “Atheneul Roman”, condusă de C. Esarcu (foto).

Organ al Societății pentru construirea Ateneului Român, condusă de C. Esarcu, cu colaborarea lui V.A. Urechia, ocupându-se de medicină, sociologie, drept, lingvistică, agricultură, istorie, folcloristică, psihologie, filosofie, etc.

A apărut în perioada 1 iunie 1866–august 1869; din martie 1867, ca „revistă periodică” cu apariție neregulată; între ianuarie–august 1869, cu titlul și subtitlul Atheneulu romanu: revista litteraria, sciințifica și artistica.

A fost continuată apariția în perioada 1894–1895, de Ateneul român: sciințe-litere-arte: revistă mensuală sub direcția domnului T.G. Djuvara, editată de Societatea Ateneul Român. Noua revistă a menținut caracterul enciclopedic al revistei anterioare.

1873: La Blaj, în Transilvania,a avut loc între 1–5 iunie Congresul scolastic Arhidiecezan.

S-au emis hotărâri importante în scopul dezvoltării învățământului românesc, s-a cerut preoților, protopopilor și învățătorilor-cantori să muncească „zi și noapte”, pentru asigurarea bunei funcționări a școlilor confesionale, inclusiv acelor școli care au ajuns în proprietatea statului, pentru a nu „se pierde de neam”.

Protopopii erau numiți inspectori școlari, în protopiatul lor.

S-a cerut părinților să-și trimită, în mod regulat, copiii la școală, subliniindu-se că aceasta era o obligație atât față de Dumnezeu cât și față de națiunea română: „Știința luminează, ea deșteaptă, întărește și înavuțește pe popoare”.

1873: S-a născut la Vaisal, Gubernia rusă Basarabia,medic, pedagog și om politic Elena Romanescu Alistar. A fost unica femeie care a făcut parte din Sfatul Ţării, care a decis Unirea Basarabiei cu România; a decedat la 10 ianuarie 1955, Pucioasa, Dâmbovița.

A fost o luptătoare neobosită pentru cauza românismului în Basarabia. A urmat Școala Eparhială de la Chișinău, unde l-a cunoscut pe Dumitru Alistar cu care s-a căsătorit. Și-a urmat soțul, devenit preot, fiind învățătoare în Văleni, Roșu, Zărnești, Rezeni. După moartea prematură a soțului (1909), cu sprijinul lui Constantin Stere, a devenit studentă la Facultatea de Medicină din Iași (1909–1916).

A fost arestată pentru „activitate naționalistă” împreună cu membrii grupării lui Daniel Ciugureanu deoarece susținea eliberarea Basarabiei de sub stăpânirea rusă. În 1916 a fost mobilizată în armată ca medic militar. A profesat la Spitalul Costiujeni. lângă Chișinău. Membră a Partidului Național Moldovenesc, a fost aleasă deputat în Sfatul Țării, fiind singura femeie deputat care a luat parte activ la evenimentele politice care au condus la Unirea Basarabiei cu România și prima femeie din întreg teritoriul locuit de români, care a ajuns să facă politică la un asemenea nivel. A fondat Liga Culturală a Femeilor din Basarabia, a fost președinta Partidului Poporului, înființat de Mareșalul Averescu, a fondat în Basarabia Gruparea Femeilor Române, s-a evidențiat în activitatea Societății Ortodoxe Naționale a Femeilor Române, sub patronajul doamnei Alexandrina Cantacuzino. A publicat articole în ziarul România nouă, fondat și condus de Onisifor Ghibu. După 28 iunie 1940 s-a refugiat în România. După ce a locuit o vreme la Iași a fost arestată de regimul comunist și trimisă la Pucioasa, unde a și decedat.

1875: S-a născut la Brașov, filologul și lingvistul român Constantin Lacea , membru de onoare (din 1939) al Academiei Române; d. 28 ianuarie 1950, Brașov.

În 1916 s-a refugiat în străinătate, mai întâi la Stockholm, apoi la Paris, unde, în vederea Conferinţei de Pace, a strâns un bogat material documentar referitor la istoria românilor; revenit în ţară (în 1920), a desfăşurat o intensă activitate ştiinţifică la Cluj .

A fost profesor la Academia de înalte studii comerciale și industriale din Cluj și unul dintre principalii realizatori ai Dicționarului limbii române (Dicționarul Academiei), la care a redactat în întregime primele trei litere.

A publicat studii de lingvistică, de istorie a literaturii române vechi și etimologii, cele mai multe în revista  Dacoromania.

1878: Între  1 iunie – 1 iulie 1878 s-a desfășurat  Congresul Internaţional de la Berlin, convocat în vederea revizuirii Tratatului de la San-Stefano încheiat de Rusia cu Turcia,care fusese încheiat de cele două imperii la sfârșitul războiului ruso-româno-turc, în lipsa reprezentanților României, care nu au fost acceptați de ruși .

 În imagine: Congresul de la Berlin, pictura de Anton von Werner

Congresul de la Berlin, din 1878, a fost organizat la iniţiativa lui Bismarck, cancelarul noului imperiu german, deoarece puterile occidentale erau nemulţumite de faptul că prin prevederile tratatului de la San Stefano, Rusia căpătase o influenţă prea mare în Europa de Est.

Prin tratatul ruso-turc se prevedea crearea unei Bulgarii autonome, ce era, de fapt, un avanpost al intereselor ruseşti în zona Strâmtorilor, precum şi dreptul ruşilor de a interveni în toate treburile creştinilor din Imperiul Otoman .

Puterile europene participante la Congres au fost Germania, Marea Britanie, Austro-Ungaria, Franţa, Imperiul Otoman, Italia şi Rusia. România a fost invitată şi ea, însă reprezentanţii sai au avut doar dreptul să facă o declaraţie în timpul lucrărilor.

Se recunoştea independenţa României şi drepturile acesteia asupra Dobrogei, Delta Dunării şi Insula Şerpilor, străvechi teritorii românesti, iar judeţele Bolgrad, Cahul şi Izmail, care fusesera retrocedate Moldovei prin Tratatul de la Paris din 1856, sunt încorporate din nou în Imperiul Rus, care era interesat de zona strategică a Gurilor Dunării.

Harta modificării  frontierelor statelor Europene în urma tratatului de la Berlin 1878.

Prevederi teritoriale

• România devenea un stat suveran, egal în drepturi cu celelalte state independente. Ca stat care se bucura de independenţa deplină, România putea să-şi înfăptuiască nestingherită politica externă şi internă;
• Erau recunoscute României: Dobrogea, Delta Dunării şi Insula Şerpilor;
• Se recunoştea independenţa Serbiei, Muntenegrului şi României (conform Tratatului de pace de la San Stefano), cu condiţia acordării drepturilor de cetăţenie şi locuitorilor de altă religie decît cea creştină;
• Judeţele Cahul, Izmail şi Bolgrad erau încorporate din nou Rusiei Ţariste;
• Principatul autonom Bulgaria, conceput în granițe foarte mari în Tratatul de la San Stefano și plasat sub infruență rusă, era simţitor micşorat teritorial. Se constituia provincia autonomă Rumelia,condusa de un guvernator crestin, numit de Sublima Poartă;
• Austro-Ungaria primea spre administrare Bosnia şi Herţegovina;
• Anglia lua Insula Cipru, în urma unei înţelegeri cu Turcia.

1895: S-a născut la Mizil, Gheorghe Eminescu, militar și istoric, deținut politic al regimului comunist, fiul căpitanului Matei Eminescu (fratele poetului Mihai Eminescu); d. 6 iunie 1988, București.

Foto: Gherghe Eminescu (stânga ), nepotul poetului Mihai Eminescu (dreapta)

Fost deținut politic în timpul regimului comunist, Gheorghe Eminescu a urmat o carieră militară și a luptat voluntar în Primul Război Mondial, participând la Lupta de la Mărășești (1917). A avansat până la gradul de locotenent-colonel de grăniceri la Brăila. A fost căsătorit cu Elena Labunțeva, având o singură fiică, Yolanda Eminescu (1921 – 1998), juristă, profesoară universitară.

A fost profesor de Istorie militară, fiind autorul unei cărți, Napoleon Bonaparte. Manuscrisul i-a fost confiscat la arestare, dar i-a fost restituit după eliberare, cartea fiind publicată ulterior de Editura Academiei Republicii Socialiste România, în timp fiind reeditată cu revizuiri și adăugiri. Este una dintre puținele monografii istorice despre Napoleon Bonaparte, scrise de un autor român. Imediat după venirea comuniștilor la putere, a fost dat afarã din armată și s-a înscris chiar în acel an în Partidul Național Țărănesc.

A fost arestat în 1947 și condamnat la 7 ani închisoare, fiind deținut în penitenciarele Jilava, Aiud și lagărul de la Peninsula. A fost eliberat la 21 aprilie 1954, din penitenciarul Ocnele Mari. După eliberare, a revenit în București. A mai scris: Amintiri din primul război mondial.

1901 (1/14) : D. G. Kiriac a  înfiinţat la Bucureşti, Societatea corală „Carmen” (pentru răspândirea şi cultivarea muzicii în popor).

Concertul inaugural a avut loc la 18/31 decembrie 1901).

 1906: La Constanţa apărea, bilunar, şapirografiată, prima publicaţie în limba armeană, „Maro”, editată de Murat Kevorkian Vanigoglu, fondatorul bisericii şi şcolii armeneşti din oraş.

Pe frontispiciul publicaţiei se menţiona: „Primul ziar din România în limba armeană, etnografic şi istoric. Fondat la 1 iunie 1906, apare la fiecare 1 şi 16 ale lunii” (1/14)

 1908 (1/14): S-a înfiinţat Societatea anonimă pentru distribuirea produselor petroliere „Distribuţia” (cu participarea societăţilor „Steaua Română”, „Aurora”, „Româno-Americană”, „Columbia” etc.);

Societatea avea monopolul desfacerii în ţară a produselor, fiecare membru păstrându-şi, însă, deplina libertate atât în privinţa producţiei, cât şi a exportului.

1914: Are loc vizita oficială a țarului Rusiei, Nicolae al II-lea și al familiei imperiale ruse, la Constanța, în România.

1918: În Basarabia, recent unită cu România, a fost introdusă prin lege instituția jandarmeriei.

După Marea Unire de la 1918 a avut loc extinderea legistației românești și îndeosebi a organizării instituțiilor de apărare din Regat pe teritoriul provinciilor care au intrat în componența României.

La 1 iunie 1918 s-a modificat Legea pentru organizarea Jandarmeriei Rurale din anii 1908 și 1913, în baza căreia Corpul de Jandarmi și-a extins competența și în Basarabia prin înființarea Brigăzii a III-a de Jandarmi Chișinău.

1919: A murit la București, istoricul, lingvistul şi filologul Ioan Bogdan, unul dintre fondatorii slavisticii în România; n. 25 iulie 1864, Șcheii Brașovului, Imperiul Austriac.

A fost  membru titular al Academiei Române din 1903 și vicepreşedinte al acestui for (1910-1913; 1916-1919). 

1920: Au fost stabilite relaţii diplomatice la nivel de legaţie între România şi Vatican.

Primele tratative purtate de Statul român și Vatican, în vederea încheierii unui Concordat, au început în anul 1920, la solicitarea Vaticanului. La 12 iunie 1920, Dimitrie C. Penescu și-a prezentat scrisorile de acreditare ca trimis extraordinar și ministru plenipotențiar pe lângă Sfântul Scaun.

La 22 decembrie 1938, Legația României a fost ridicată la rangul de ambasadă, revenindu-se, în 1940, la statutul de Legație. La 7 iulie 1950, regimul comunist a întrerupt relațiile diplomatice cu Vaticanul, care au fost reluate la 15 mai 1990.

1923: In România unită, se editează pentru vorbitorii de limbă rusă din orașul Tighina, cotidianul social-politic și informațional Tighinskii listok.

Ziarul s-a tipărit pană la 4 octombrie 1924. Ultimele sale numere au avut începînd cu cel din 7 martie 1924, denumirea Nașe vremea. Pe lîngă Tighinskii listok, a apărut zilnic în limba română o publicație prescurtată cu titlul Foaia Tighinei.

1928: S-a născut  muzicologul Petre Brâncuşi, fost director al Direcţiei Muzicale a Societăţii Române de Radio şi Televiziune (1968-1972); (m. 1995)

La Târgu-Jiu este organizat anual Simpozionului Naţional „Petre Brâncuşi”, care ii este  dedicat.

1929: A fost înfiinţat, printr-o hotărâre a Ministerului Cultelor şi Artelor, primul muzeu în aer liber din România – Parcul Etnografic Naţional „Romulus Vuia” din Cluj-Napoca, ca secție a Muzeului Etnografic al Ardealului.

Parcul a funcționat oficial în baza Legii privitoare la organizarea Muzeului Etnografic al Transilvaniei şi a Parcului Naţional din Cluj, publicată în Monitorul Oficial din 5 aprilie 1932. Întemeietorul parcului, etnograful Romulus Vuia, a optat pentru o formă de organizare în care unele gospodării rurale originale urmau să fie locuite de ţărani, antrenaţi în activităţi economice tradiţionale. Suprafața inițială a parcului era de 75 de hectare.

1930 : S-a născut la Râșnov, muzicianul  Erich Bergel, dirijor sas din Transilvania; d.la 3 mai 1998, Ruhpolding, Germania.

A studiat între 1950–1955 la Conservatorul din Cluj, unde i-a avut ca profesori și pe Antonin Ciolan și Liviu Comes. 

A fost închis pe motive politice, ca „propagarea muzicii religioase în biserici” și cântatul unor cântece în limba germană, declarate de autorități ca fiind „fasciste”, între 1958–octombrie 1962.

A fost dirijor al Filarmonicii din Cluj (1966–1971). A fugit în Germania în 1971, unde a fost susținut de către Herbert von Karajan. A condus Internationale Bayreuther Jugendfestspiele, a fost profesor pentru Orchesterleitung und –erziehung (dirijat și educație orchestrală) la Academia de arte din Berlinul de Vest.

A studiat între 1950–1955 la Conservatorul din Cluj, unde i-a avut ca profesori și pe Antonin Ciolan și Liviu Comes. A fost închis pe motive politice, ca „propagarea muzicii religioase în biserici” și cântatul unor cântece în limba germană, declarate de autorități ca fiind „fasciste”, între 1958–octombrie 1962. A fost dirijor al Filarmonicii din Cluj (1966–1971).

A fugit în Germania în 1971, unde a activat având susținerea lui Herbert von Karajan. A condus Internationale Bayreuther Jugendfestspiele, a fost profesor pentru Orchesterleitung und –erziehung (dirijat și educație orchestrală) la Academia de arte din Berlinul de Vest.

 1931: S-a născut la Brăila, matematicianul Petru T. Mocanu, autorul unor importante studii în domeniul teoriei geometrice a funcţiilor analitice; autor de lucrări didactice, monografii; membru titular al Academiei Române din 2009; (m. 28 martie 2016, Cluj Napoca).

A fost profesor vizitator la Institutul Politehnic din Conakry (Guineea) și la Bowling Green State University, Ohio (SUA).

În perioada 1990–1992 a fost prorector al Universității „Babeș-Bolyai”, a fost șeful catedrei de Teoria Funcțiilor, decan al Facultății de Matematică și șef de catedră (prin cumul, 1961–1963 la Institutul Pedagogic din Târgu Mureș. A fost membru și președinte (1996–2003) al Societății de Științe Matematice din România și membru al Societății Americane de Matematică (AMS)

. Pe parcursul carierei universitare a predat cursul de bază, Analiză complexă și alte cursuri speciale: Teoria geometrică a funcțiilor, Funcții univalente, Spații Hardy, Teoria măsurii, Subordonări diferențiale, Difeomorfisme în planul complex. A fost redactor șef al revistei Mathematica (Cluj) a Academiei Române. A publicat peste 180 articole științifice și 6 cărți: Analiză matematică (Funcții complexe) – cu P. Hamburg si N. Negoescu, Teoria geometrică a funcțiilor univalente – cu T.Bulboacă si Gr.Sălăgean, Differential Subordinations. Theory and Applications – cu S.S. Miller, Funcții complexe – cu Gh. Oros, Bevezetés az analitikus függvények geometriai elméletébe – cu T. Bulboacă, Capitole speciale de analiză complexă – cu G. Kohr.

 1935: Regele Carol al II- lea  al României a vizitat orasul Hotin  din Basarabia, unde a pus piatra de temelie a spitalului județean și a vizitat cetatea.

1937: În România este desființată Universitatea Națiunii Săsești(Sächsische Nationsuniversität), care  activa din 1876 ca fundație.

A fost un organism politic de autoadministrare al sașilor transilvăneni constituit la ordinul lui Matei Corvin în 1486, care a funcționat până la jumătatea secolului al XIX-lea (1486–1876) ca administrație autonomă iar de atunci până la desființarea sa definitivă, ca fundație.

Ca urmare a constituirii sale, comunitatea săsească din Transilvania a devenit „națiune politică” alături de maghiari și secui, având drept de reprezentare în Dieta Transilvaniei.

Universitatea săsească, îngloba cele şapte scaune ale Sibiului (Orăştie, Sebeş, Miercurea, Sighişoara, Nocrich, Cincu şi Rupea), Scaunul Şeica şi cel al Mediaşului, formate mai târziu, precum şi Districtul Braşov şi Districtul Bistriţei.

Ca urmare a constituirii sale in evul mediu, comunitatea săsească din Transilvania a devenit „naţiune politică” alături de maghiari şi secui, având drept de reprezentare în Dieta Transilvaniei.

Cuvântul „Universitate” nu are nici o legătură cu noţiunea de „învăţământ superior”. Prin „Naţiune” se desemna grupul etnic sau etnia germana saseasca. Prin urmare, în termenul „Nationsuniversität” este vorba de totalitatea unei naţiuni sau a unui grup etnic, in acest caz fiind vorba despre „totalitatea saşilor transilvăneni”, de pe teritoriul pe care s-au stabilit in Transilvania.

În 6 februarie 1486, Thomas Altemberger, care a fost primar al Sibiului între 1473-1490, a primit de la regele Matei Corvin diploma care întărea privilegiile Diplomei andreene pentru „toţi saşii trăitori în părţile ardelene ale regatului” (universorum Saxonum nostrorum partium regni nostri Transsilvanorum) şi le-a extins asupra întregului Pământ Crăiesc.

În felul acesta, Matei Corvin a creat Universitatea Naţiunii Săseşti, care a stabilit pentru câteva secole cadrul vieţii saşilor de pe teritoriile privilegiate, unindu-i într-o singură unitate juridică şi administrativă.

O dată cu creşterea tensiunilor între cele trei stări recunoscute şi cu slăbirea puterii regilor Ungariei, „die Nationsuniversität” s-a transformat într-un instrument de putere al saşilor, care a funcţionat până în secolul al XIX-lea.

Ea era „o reprezentanţă politică” a poporului sas, cu putere de negociere spre exterior iar spre interior, pe Pământul Crăiesc (înlatină Fundus Regius şi în germană Königsboden[2]), o garanţie a autonomiei „de facto” şi o instituţie de autoadministrare (în germană Eygenlandrecht şi în latină Statua)care a fost condusă iniţial de un jude regal, devenit mai târziu comite al saşilor.

Ulterior, acestei unităţi i-au fost încorporate şi sate româneşti ce purtau numele de „scaune-filială”

Între măsurile de reformă luate de împăratul Iosif al II-lea în anul 1781, se număra şi introducerea „concivilităţii”, care anula Constituţia stărilor şi dizolva Universitatea Naţională Săsească.

În 1821, sediul Universităţii Săseşti s-a instalat în Casa Hecht, cunoscută şi drept casa comesului, aflată în Piaţa Mare din Sibiu.

În contextul revoluţiei de la 1848, Universitatea Săsească a fost desfiinţată din nou şi nu a mai dobândit niciodată importanţa pe care o avea în trecut. După revoluţia de la 1848, saşii au pierdut, unul câte unul, din vechile drepturi

Prin legea din 1 iunie 1937, publicată în Monitorul Oficial nr. 124, din 1.VI.1937, fundaţia Universitatea Săsească a fost definitiv desfiinţată, iar întregul ei patrimoniu de bunuri a fost împărţit între Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană din România, a saşilor din România şi Societatea culturală română „Aşezământul Cultural Mihai Viteazul”, care a fusese înfiinţat prin aceeaşi lege.

1938: A decedat Gustav Oswald Kisch, filolog şi istoric sas din Transilvania; autorul teoriei identităţii graiului german bistriţean, cu cel luxemburghez, de unde concluzia emigrării saşilor din regiunea Mosela (Luxemburg) în Transilvania; a fost membru de onoare al Academiei Române din 1933; (n. 1889).

1938: În  România, este adoptată Legea pentru organizarea Consiliului economic superior (creat înca din  1936), care avea scopul de a dirija întreaga viaţă economică a ţării. 

1939: In România se desfasoara alegeri parlamentare,  în urma cărora Frontul Renașterii Naționale – care prezentase liste unice, fără contracandidați – obține toate locurile în Adunarea Deputaților și în Senat.

Frontul Renașterii Naționale a fost un partid înființat de regele Carol al II-lea la data de 16 decembrie 1938, fiind primul partid de masă din România.

Decretul-lege pentru înființarea Frontului Renașterii Naționale specifica în Art. 1 că Frontul Renașterii Naționale este „unică organizație politică în stat„, pentru ca Art. 7 să specifice că „orice altă activitate politică decât acea a F.R.N. fiind socotită clandestină, iar autorii pedepsiți„.

Scopul declarat al F.R.N., enunțat în Art. 2, „mobilizarea conștiinței naționale în vederea întreprinderii unei acțiuni solidare și unitare românești de apărare și propășire a patriei și de consolidare a statului„.

Art. 6 prevedea că numai F.R.N. avea dreptul de a depune candidaturi în alegeri.

În Monitorul Oficial din 22 iunie 1940 a apărut Decretul-lege pentru transformarea Frontului Renașterii Naționale în Partidul Națiunii, al cărui prim articol specifica faptul că: Frontul Renașterii Naționale devine partid unic și totalitar, sub denumirea de Partidul Națiunii. El va funcționa sub conducerea supremă a Majestății Sale Regelui.

Foto: Carol al II-lea

1945 : S-a înființat Universitatea „Bolyai” din Cluj

Prin decretul regal nr. 407/1945, s-a înființat ca universitate română de stat cu predare în limba maghiară și a funcționat în perioada 1945–1959. Avea patru facultăți: Litere și filosofie, Drept și economie politică, Științe, Medicină umană.

Această măsură a fost adoptată pentru a convinge Comisia Aliată de Control asupra Transilvaniei de Nord cu privire la intenția României de a asigura buna conviețuire a maghiarilor din România, în perspectiva Tratatului de Pace din 1947. Sediul central al universității a fost instalat în școala de fete a doamnei Antonina De Gerando.

1946: Dupa o detenție de peste un an la Moscova, Ion Antonescu (fostul conducator al statului român), a fost trimis în România, judecat de un așa zis ”tribunal al poporului” înființat de comuniști, condamnat la moarte și executat  prin împușcare în incinta inchisorii Jilava, împreuna cu alți trei membri ai guvernului său, pentru “trădare, crime de război și crime împotriva păcii”.

Foto: Ion Victor Antonescu (n. 2 iunie 1882, Piteşti – d. 1 iunie 1946, la închisoarea Jilava).

A fost un om de stat român, ofiţer de carieră, general, şeful secţiei de operaţii a Marelui Cartier General al Armatei în Primul Război Mondial, ataşat militar la Londra şi Paris, comandant al Şcolii Superioare de Război, şef al Marelui Stat Major şi ministru de război.

Din 4 septembrie 1940 până în 23 august 1944, a fost prim-ministru al României şi Conducător al Statului.

1946: A fost executat omul politic român Gheorghe Alexianu, profesor universitar, fost guvernator al Transnistriei ; (n. 1897).

1946: A fost executat Mihai Antonescu, avocat si  om politic  român, fost vicepreședinte al Consiliului de Miniștri condus de mareșalul Ion Antonescu;  (n. 1904).

 

 1946: A fost executat generalul Constantin Z. („Piki”) Vasiliu (n. 16 mai 1882 Focșani), comandantul Jandarmeriei Române (1940 – 23 August 1944) și subsecretar de Stat la Ministerul de Interne (3 ianuarie 1942 – 23 august 1944).

1948: A apărut Decretul privind ratificarea de către Guvernul român a actelor constitutive ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii – OMS, cu sediul la Geneva, semnate în 1946 (din 1948 OMS devine organizaţie specializată a ONU).

1949: A fost inaugurat Teatrul de Vest Reşiţa.

Prima stagiune a noului teatru a fost mai scurtă ca celelalte (1 – 16 iunie 1949), spectacolele cu cele trei premiere („Cumpăna”, „Confruntarea”, „O scrisoare pierdută”) fiind realizate de un colectiv venit de la București.

 1950: Este inaugurat oficial Palatul Pionierilor, în incinta Palatului Cotroceni din Bucuresti.

NOTĂ: Palatul Pionierilor a fost mutat, la 25 octombrie 1975, într-o clădire din Str. Sfinţii Apostoli, iar la 1 iunie 1986 s-a inaugurat oficial actualul Palat Naţional al Copiilor din Parcul Tineretului.

 1952: A murit Gavril Rotică (pseudonimul lui Gavril Rotariu), poet (considerat un fel de Octavian Goga al Bucovinei) şi gazetar de marcă (cunoscut, în special, datorită campaniilor sale pentru reîntregirea ţării); a făcut parte din delegaţia la Congresul Naţional al Bucovinei (întrunit la 15/28 noiembrie 1918, în sala sinodală de la Cernăuţi), la care s-a hotărât unirea Bucovinei cu Ţara (n. 1881).

1956: S-a născut in București, scriitorul român Mircea Cărtărescu.

Cărțile sale au fost traduse în limbile engleză, italiană, franceză, spaniolă, poloneză, suedeză, bulgară, maghiară și alte limbi.

Actualmente, Mircea Cărtărescu este conferențiar universitar la Catedra de literatură română a Facultatii de litere a Universitatii Bucuresti. 

In aprilie 2015 i-a fost acordată una dintre cele mai prestigioase distincţii literare europene, Premiul de Stat al Austriei pentru Literatură Europeană (Österreichischer Staatspreis für Europäische Literatur), pentru întreaga operă literară;

Potrivit academicianului francez de origine română Eugène Ionesco, câştigătorul din 1970, Mircea Cărtărescu este primul autor român distins cu acest premiu literar de mare tradiţie, decernat din 1965.

1957: S-a inființat in Bucuresti, Muzeul Literaturii Române,  fondat de către criticul si istoricul literar Perpessicius (Dumitru Panaitescu), care a fost si primul director al acestei instituții.

  Muzeul Naţional al Literaturii Române deţine peste 300.000 de piese organizate în 300 colecţii (sec. XV-XX), cuprinzând manuscrise ale unor scriitori români precum Mihai Eminescu, Ion Creangă, Vasile Alecsandri, Lucian Blaga, I.L. Caragiale, Titu Maiorescu şi mulţi alţii. Colecţiile sunt completate de cărţi vechi şi rare, documente istorico-literare, lucrări de artă plastică (grafică, pictură, scluptură), periodice, obiecte şi mobilier memorial, fotografii, înregistrări audio-video.

Clădirea în care îşi desfăşura activitatea Muzeul Naţional al Literaturii Române a fost retrocedată în anul 2014, proprietarul  somând instituţia în privinţa întreruperii activităţii începând cu data de 15 iunie a aceluiaşi an; tezaurul MNLR a fost mutat în incinta Casei Presei din Bucureşti.

1957: Televiziunea Româna a transmis prima emisiune pentru copii de la Teatrul Țăndărică din București.

1962: S-a născut politicianul roman Adriean Videanu, fost ministru în Guvernul României, fost primar general  al Bucureștiului.

1971: S-a născut  cântăreața de muzică uşoară și prezentatoare radio -tv, Monica Anghel.

A  câștigat Festivalului Internațional „Cerbul de aur”, ediția 1996 și a participant, ca reprezentantă a României, la concursul Eurovision (ediția din 1996 alături de formația Sincron și ediția din 2002, împreună cu  Marcel Pavel).

1972: S-a deschis la Constanţa, primul delfinariu public constituind prima formă muzeistică de acest gen din ţara noastră şi prima din sud-estul Europei la acea dată.

1975: A murit Eugen Filotti, publicist şi traducător, diplomat; a participat la toate şedinţele Societăţii Naţiunilor Unite între anii 1928 şi 1935; a fost membru în delegaţia română la Conferinţa de Pace de la Paris, din 1946, alături de Lucreţiu Pătrăşcanu şi Mihail Ralea; (n. 1896).

 1982: A murit la București, actorul Constantin Neamţu-Ottonel; (n. 1885).

Actor la Teatrul Mic, cunoscut pentru rolurile pe scenă, în filme și la Teatrul Radiofonic.

Numeroase piese înregistrate au fost scoase la Electrecord, pe discuri de vinil: ”Despot Vodă”, de Vasile Alecsandri, ”Bălcescu”, de Camil Petrescu, ”Un Domn pribeag”, de Nicolae Iorga, ”Hanul Ancuței”, de Mihail Sadoveanu, ”Șoseaua Nordului”, de Eugen Barbu, ”Ion”, de Liviu Rebreanu.

A fost distins cu titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Române.

1992: Agenţia Naţională de Privatizare începea (conform Hotărârii de Guvern 154/1992),  acţiunea de distribuire a carnetelor cu certificatele de proprietate către toţi cetăţenii români.

1993: Se introduce în România taxa pe valoarea adăugată (TVA).

 Noul Cod fiscal, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2016, a modificat major reglementările aplicabile până acum. Actul normativ a adus modificări importante tuturor zonelor importante ale fiscalităţii, inclusiv sistemului de cote de taxă pe valoarea adăugată (TVA).

Astfel, în acest an, cota standard de TVA scade de la 24% la 20%, urmând ca din 2017 aceasta să ajungă la 19%, în timp ce pentru anumite livrări de bunuri şi prestări de servicii se va aplica o cotă de TVA redusă, de 9% sau chiar 5% în anumite cazuri.

Aşadar, pe tot parcursul anului 2016, cota standard de TVA, de 20%, se va aplica tuturor operaţiunilor de livrări de bunuri și prestări de servicii, cu excepția operațiunilor scutite de taxă și a operațiunilor pentru care sunt valabile cotele reduse.

1997: La ora 6:50, din Gara de Nord a plecat primul tren InterCity Express „Marea Neagră”, care asigura pe perioada sezonului estival, de trei ori pe zi, legătura între București și Constanța.

Odată cu introducerea acestui tren în circulație, s-au realizat și două premiere românești: apariția primului tren privat și depășirea plafonului de 100 km/h pentru o viteză comercială.

La exploatarea acestui tren, SNCFR participă cu 15% din acțiuni, Astra Vagoane Arad cu 10%, restul procentelor fiind asigurate de alte firme private.

 2004: A murit George Muntean, istoric şi critic literar, jurnalist, om politic; fost membru al Lojei masonice Bucovina; în anul 1996 a candidat la preşedinţia României din partea Partidului Pensionarilor; (n. 1932).

 2006: A murit Radu Constantin Bălescu, fizician belgian de origine română; contribuţii în fizica statică, teoria cinetică, fizica plasmei, fuziunea termonucleară controlată; membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1990; (n. 1932).

 2018: A murit solista și textiera Roxana Popescu; (n. 1958).

A scris peste o mie de texte și nu s-a inspirat niciodată din viața ei personală sau a artistului, iar versurile cântecelor scrise de ea cucereau întotdeauna publicul de la prima auditie, asa cum s-a întamplat și în colaborarea noastră la piesa „Cea mai frumoasa stea” interpretata de Bianca Lixandru, piesa care a devenit repede cea mai cantata piesa in festivalurile naționale de muzicăușoară.

2019: A încetat din viață la București pictorul român Vasile Celmare (10 mai 1931, Breaza de Sus, Prahova ).

A fost profesor la catedra de Artă monumentală a Institutului „Nicolae Grigorescu“ din București și prodecan.

2020: A încetat din viață la București, pictorul și desenatorul român Vladimir Zamfirescu; (3 mai 1936, Ploiești), o personalitate marcantă a picturii românești și europene. Este respins de câteva ori la concursurile de admitere la facultate și se vede obligat să se angajeze ca muncitor drumar necalificat, apoi ca proiectant la Uzina 1 Mai Ploiești. În 1958 absolvă școala Tehnică de Arhitectură și Construcția orașelor din București, continuând să repete probele de admitere la Institutul de Arte Nicolae Grigorescu unde, în 1960, când persecuțiile politice se mai atenuează, reușește, în sfârșit să treacă examenul de admitere la Institutul de Arte Nicolae Grigorescu.

În 1966 absolvă Institutul de Arte Nicolae Grigorescu, ca șef de promoție pe țară. Acolo marele artist plastic român Corneliu Baba îi apreciază și îndrumă talentul. Tot atunci începe să expună în toate saloanele mari din România. Doi ani mai târziu, devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici și se căsătorește cu Maria Ivan, scriitoare, și strănepoata Episcopului Nicolae Ivan al Clujului, cel care a ridicat Catedrala Ortodoxă din Cluj. În 1991 devine profesor la Academia de Arte, București.

Toată ascensiunea creativă a lui Vladimir Mihai Zamfirescu este rezultatul unor eforturi și ambiții tenace, artistul luptându-se cu viziunile optuze și proletcultiste ale potentaților vremii de dictatură, motiv pentru care, câțiva ani la rând, a refuzat să expună în saloanele oficiale, ca răspuns discret la excluderea lucrărilor sale de pe simeze – de trei ori consecutiv -, acestea fiind acuzate de indecența nudului sau de misticism (pentru ca, în 1968, din iunie până la finele lui septembrie, pictase în frescă, singur, Biserica din Lunca Asaului, jud.Bacau).

Maestrul are tablouri în colecții particulare și în vestite muzee de artă din Franța, Anglia, („Tate Gallery” din Londra); Italia, Germania, Spania, Austria, Elveția, Olanda, Suedia, Norvegia, Portugalia, Grecia, Rusia – (Muzeul Pușkin ), Iran, Turcia, Polonia, S.U.A etc. De asemenea, domnia sa are tablouri în colecții regale, în mari pinacoteci și în colecțiile unor șefi de stat din Norvegia, Danemarca, Romania, Italia, China, Bulgaria și chiar în Colecția Muzeului de artă al Vaticanului. În anul 1968, din iunie până la finele lui septembrie, pictase în frescă, singur.

Sunt remarcabile creațiile sale : Compoziție în mozaic de la Palatul Administrativ din Ploiești, cele aflate în Colecția de artă a Reginei Sonia a Norvegiei, în Colecția de artă a Casei regale Suedeze și Colecția de artă a Reginei Margareta a Danemarcei,Colecția de artă a Reginei Margareta a Danemarcei și Colecția de artă a Regelui Mihai al României.

1 iunie – Ziua Copilului

Ziua Internationala a Copilului a fost stabilita la Conferinta Mondiala pentru Protejarea și Bunăstarea Copiilor, organizată la Geneva din 1925.

Nu este tocmai clar de ce ziua de 1 iunie a fost stabilita ca fiind Ziua Internationala a Copilului.

Una dintre teorii spune  ca, un numar de copii orfani chinezi au fost stransi  pentru a sarbatori Festivalul Dragonului de consulul chinez din  San Francisco, chiar pe 1 iunie, data care a coincis cu Conferinta de la Geneva.

De atunci s-a stabilit ca 1 iunie sa fie Ziua Internationmala a Copilului, mai ales intarile comuniste.

In vest, aceasta zi este sarbatorita in alte zile ale anului, dar nu i se acorda prea mare atentie.

Astfel, aceasta zi a fost interpretata ca fiind o sarbatoare comunista.

Ziua Copilului este sarbatorita in lume la date diferite. In 25 de tari, in majoritate foste sau actual comuniste la 1 Iunie; Vesticii au date separate : Germania, partea de est, la 1 Iunie, Germania, partea vestica, la 20 Septembrie. India, la 14 Noiembrie Japonia, Coreea de Sud, la 5 Mai .

In  1989 , la 20 noiembrie, Adunarea Generala a Natiunilor Unite a adoptat  Conventia privind Drepturile Copilului , aceasta fiind  ratificata si de Parlamentul Romaniei,  devenind conform Constitutiei, parte integrata a dreptului intern in tara noastra.

Ziua Internationala a Copilului a fost stabilita la Conferinta Mondiala pentru Protejarea si Bunastarea Copiilor, organizata la Geneva din 1925.

Nu este tocmai clar de ce ziua de 1 iunie a fost stabilita ca fiind Ziua Internationala a Copilului.

Una dintre teorii spune  ca, un numar de copii orfani chinezi au fost stransi  pentru a sarbatori Festivalul Dragonului de consulul chinez din  San Francisco, chiar pe 1 iunie, data care a coincis cu Conferinta de la Geneva.

De atunci s-a stabilit ca 1 iunie sa fie Ziua Internationmala a Copilului, mai ales intarile comuniste. In vest, aceasta zi este sarbatorita in alte zile ale anului, dar nu i se acorda prea mare atentie.

Astfel, aceasta zi a fost interpretata ca fiind o sarbatoare comunista.

Ziua Copilului este sarbatorita in lume la date diferite. In 25 de tari, in majoritate foste sau actual comuniste la 1 Iunie; Vesticii au date separate : Germania, partea de est, la 1 Iunie, Germania, partea vestica, la 20 Septembrie. India, la 14 Noiembrie Japonia, Coreea de Sud, la 5 Mai .

În 1989 , la 20 noiembrie, Adunarea Generala a Natiunilor Unite a adoptat  Conventia privind Drepturile Copilului, aceasta fiind  ratificata si de Parlamentul României, devenind conform Constitutiei, parte integrata a dreptului intern in țara noastră.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Iustin Martirul si Filosoful

Sfântul Iustin Martirul si Filosoful s-a nascut in jurul anului 100 si a trait in vremea imparatilor romani Antonin cel Pios (138-161) si Marcus Aurelius (161-180). Parintii sai erau greci pagani. Devine crestin dupa ce-l intalneste pe un batran pe malul marii, care ii vorbeste de Hristos.

In urma acestei discutii marturiseste: „Iar mie mi s-a aprins deodata un foc in suflet si m-a cuprins o mare dragoste de profeti, ca si de barbatii aceia care au fost prietenii lui Hristos.

Si, gandindu-ma la cuvintele lui, gaseam ca aceasta este singura filosofie sigura si aducatoare de folos. In felul acesta si pentru aceasta sunt filosof“ (Dialog cu iudeul Tryfon, VIII, 1, p.130).

Plecand de la faptul ca termenul de “filosofie” se traduce prin iubire de intelepciune, filosoful crestin este cel iubitor de Hristos.Dupa convertire, pleaca la Efes, unde are loc dialogul cu iudeul Tryfon si apoi ajunge la Roma, unde va deschide prima scoala filosofica in care se va preda credinta crestina.

Prin deschiderea acestei scoli, filosoful cinic, Crescens, devine adversarul Sfantului Iustin, ajungand sa il denunte autoritatilor romane ca este crestin.

Precizam ca el deschide aceasta scoala in vremea persecutiilor, cand crestinii se ascundeau ca sa nu fie omorati.Cand a fost intrebat daca renunta la Hristos, Sfantul Iustin a raspuns:

“Nici un om in toate mintile nu abandoneaza Adevarul pentru eroare“.In anul 165, dupa denuntul lui Crescens, Sfantul Iustin primeste moartea martirica prin taierea capului, in ziua de 1 iunie.

Mentionam ca Sfantul Iustin a fost unul dintre aparatorii credintei crestine, trimitand doua apologii: una imparatului Antonin, iar cealalta senatului roman.

Moastele Sfantului Iustin se afla in Biserica “Sfantul Ioan Botezatorul“, din Sacrofano, la mică distanță de Roma.
Menționăm ca Sfântul Iustin a fost unul dintre apărătorii credinței crestine, trimițând doua apologii: una împăratului Antonin, iar cealaltă senatului roman.

Moaștele Sfântului Iustin se află în Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul“, din localitatea Sacrofano, la mică distanță de Roma, în Italia.

CITIȚI ȘI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/06/01/o-istorie-a-zilei-de-1-iunie-video/

Bibliografie (surse) :

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008 ;
2. Crestin Ortodox.ro;
3. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
4. e.maramures.ro ;
5. Wikipedia.ro.;
6. mediafax.ro ;
7. worldwideromania.com ;
8. Enciclopedia Romaniei.ro ;
9.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
10.  Istoria md;
11. Cinemagia.ro.

ZIUA DE 31 MAI ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 31 mai în istoria noastră

1666 (21 mai sv): Se încheie prima din cele patru domnii în Moldova a lui Gheorghe Duca, acesta fiind mazilit de turci.

Foto: Tabloul votiv de la Mănăstirea Cetățuia (Iași) – Gheorghe Duca, de 4 ori domn al Moldovei, domn al Munteniei si familia sa.

Gheorghe Duca era un grec originar din Rumelia, venit în Moldova de mic, împreună cu părinţii săi.O căsătorie reuşită cu o fată din familia Buhuş îi asigură ulterior dregătoria de mare vistiernic în timpul domniei lui Dabija Vodă. În timpul domniei lui Vasile Lupu îl întîlnim printre slujitorii de la curtea domnească.

Dupa moartea acestuia, Dabijoaia reuşeşte prin vechile sale cunoştinţe greceşti din Istanbul să obţină firmanul domniei Moldovei pentru Gheorghe Duca, ginerele ei.

“Le era tuturor cu bine, fiind şi el din boierii ţării domnit, cît nu se plînge nime nici de o strîmbătate”, scrie cronicarul Ion Neculce.

Gheorghe Duca a continuat politica internă promovată de Eustratie Dabija, întărind boierilor şi bisericii mai multe stăpîniri de sate, păduri, fîneţe etc. şi acordînd privilegii fiscale.

Ca şi alţi domni, Gheorghe Duca s-a străduit să repopuleze ţara, împuternicind călugării unor mănăstiri sau persoane laice să aducă  străini pentru a întemeia noi sate, proaspeţii sosiţi urmand să se bucure de înlesniri fiscale.

Totuşi, prima domnie a lui Gheorghe Duca a fost scurtă (noiembrie 1665 – 21 / 31 mai 1666). Nu se cunoaşte exact motivul pentru care a fost mazilit.

Un izvor polonez spune că Gheorghe Duca ar fi fost mazilit de turci, aceştia încercînd “să pună mîna pe comorile sale” sau pentru că domnul Moldovei ar fi conspirat cu hanul Crimeii împotriva Porţii.

Ultima cauză este indicată şi de Ion Neculce, dar cu precizarea că scrisorile lui Duca Vodă către han au fost scrise la îndemnul marelui vizir, care voia sa se convingă de fidelitatea hanului şi că Gheorghe Duca a fost mazilit pe nedrept. Oricum, primind firmanul de mazilire, Gheorghe Duca a trimis o sumă mare de bani la Poartă, cu intenţia de a recîştiga bunăvoinţa sultanului, banii însă nu au ajuns la destinaţie, fiind interceptaţi de paşa de Silistra.

Domnul mazilit a fost dus la Istanbul (Constantinopol), iar în locul lui a fost numit Iliaş Alexandru.

1816: S-a născut la București, omul politic conservator  Dimitrie Ghica; d. 15 februarie 1897, București.

Născut în Familia Ghica, fiul domnitorului din Țara Românească, Grigore Dimitrie Ghica, vlăstar domnesc (i se spunea beizadea Mitică), a urmat studii militare la Viena și Berlin. 

O vreme a fost ofițer în garda imperială rusă, iar în țară a fost membru al Curții de Apel București, prefect al Poliției și primar al Capitalei.

Deputat în Divanul ad-hoc (1857), a militat pentru unirea Principatelor Române sub domnia unui Principe străin.

Ca efor al Spitalelor civile a contribuit la construirea unor unități sanitare în București, la modernizarea orașului montan Sinaia.

A fost președinte al Consiliului de Miniștri – ultimul Guvern din Țara Românească (1861–1862), prim-ministru al României, președinte al Senatului României.

1859: S-a infiintat in Moldova, primul batalion de geniu, din iniţiativa inginerului PANAIT DONICI, fost ministru al Lucrărilor Publice în guvernul Moldovei, şi cu încuviințarea data pe raportul Consiliului de Miniștri nr.1902, de către domnitorul Principatelor Unite, ALEXANDRU IOAN CUZA.

Un an mai târziu, corpul de geniu instituit prin ordonanța din 31 mai 1859, va spori prin înființarea unui al doilea batalion în Țara Românească, care „dimpreună cu cel din Moldova au constituit întâiul regiment de geniu” românesc.

Primele batalioane de geniu ale oștirii române aveau un efectiv de 1000 de oameni fiecare, împărțiți în patru companii. Comandant al acestor subunități a fost numit căpitanul, ulterior maiorul, Panait Donici, care s-a numărat printre organizatorii trupelor de geniu din țara noastră.

1874: La Bucuresti, a fost incheiata Conventia dintre România si Austro-Ungaria privind construirea liniei ferate Ploiești-Predeal-Timis-Brașov.

La începutul anilor 1870, guvernele României și Austro-Ungariei au convenit să construiască primele două linii de cale ferată transfrontalieră și anume: una pe la Orșova și cealaltă pe la Predeal.

Pe această bază, la 31 mai 1874, s-a semnat la București o convenție româno-maghiară prin care s-au stabilit detaliile legării orașului Brașov de Ploiești printr-o linie ferată pe Valea Prahovei, care urma să treacă granița între cele două țări la nord de orașul românesc Predeal și la sud de satul austro-ungar Timișu de Sus și să fie dată în folosință la 15 august 1878.

 1877:  Guvernul României a decis mobilizarea generală a armatei naționale pentru Războiul  de Independenţă impotriva Imperiului Otoman.

Foto: Principele Carol I

1883: S-a născut  patriotul român ardelean Onisifor Ghibu, profesor de pedagogie,publicist şi om politic, unul dintre participanţii importanţi la Marea Unire din 1918.

Onisifor Ghibu s-a născut la la 31 mai 1883 în Sălişte, judeţul Sibiu, unde face şi şcoala primară. Liceul îl începe la Sibiu (primele 6 clase) si îl termină la Braşov.

Studiile universitare le face la Institutul teologic andreian Sibiu, apoi şi le desăvârşeşte la Universitatea din Bucureşti, la Budapesta, Strasbourg şi Jena, în acest din urmă oraş universitar trecîndu-şi şi doctoratul în filosofie, pedagogie şi în istorie universală.

Numele lui Onisifor Ghibu este evocat îndeobşte în asociere cu preocupările sale de pedagog, de istoric şi, mai ales, de militant pentru realizarea unităţii nationale, pentru păstrarea integrităţii statale, pentru educarea poporului prin intermediul şcolii, întru a cărei apărare şi creştere şi-a consumat viaţa.

A mărturisit cu fermitate, prin discurs şi prin scris, credinţa neamului din care se trăgea.

A luptat permanent pentru unitatea poporului său, atît din Ardeal, cît şi de peste Prut, iar atunci cînd drepturile sale erau lezate, nu a precupeţit nici un efort pentru a le apăra cu argumente istorice.

Neslăbita credinţă într-un ideal, ca şi disciplina muncii au fost cele care l-au ajutat să redacteze zeci de volume de pedagogie, studii politice, memorii, jurnale, să susţină o corespondenţă bogată cu personalităţi ale epocii sale, să scrie mii de articole.

Cunoştea la perfecţie germana, engleza, franceza, maghiara, latina şi se exprima în cea mai corectă şi mai rafinată limbă română literară.

Refugiindu-se în Moldova, trece Prutul şi se stabileşte cu familia la Chişinău. Aici se angajează în lupta pentru reorganizarea învăţământului în limba română.

Întemeiază şi conduce revista Şcoala moldoveană şi ziarulArdealul, devenit, în ianuarie 1918, România Mare.

La 1 decembrie 1918, Marea Adunare de la Alba Iulia îl alege secretar general la Resortul de Instrucţie Publică din cadrul Consiliului Dirigent al Transilvaniei, cu îndatorirea de a reorganiza învăţămîntul.

În această calitate, din decembrie 1918 pînă în aprilie 1920, cît a funcţionat acest Consiliu, a organizat învăţămîntul primar şi secundar, a înfiinţat Universitatea Românească din Cluj, Politehnica din Timişoara, Conservatorul din Cluj.

Încă din 1919 a fost membru corespondent al Academiei Române.

În vara lui 1945, a fost ridicat şi închis în lagărul de la Caracal, unde a rămas pînă la desfiinţarea acestuia, la sfîrşitul anului.

Nemulţumit de ceea ce se întîmpla, a scris memorii şi scrisori, a adresat petiţii conducătorilor ţării la acea vreme.

De la una dintre aceste scrisori i s-au tras încă doi ani de închisoare.

Învăţat să învingă orice greutate, nu i se părea greu să o învingă şi pe cea ultimă, a timpului… Şi scria, scria cu înverşunare… S-a stins din viaţă în etate de aproape 90 de ani, la 31 octombrie 1972.

 1913: S-a născut  compozitorul, dirijorul şi pianistul  Constantin Silvestri; (m. 1969, la Londra).

 1913: Marea Moschee din Constanţa, cunoscută şi ca Moscheea Carol I, a fost inaugurată în prezența familiei regale și a reprezentaților cultului musulman în România.

Moschea, proiectată de arhitectul Victor Ştefănescu, ajutat la construcţia cupolei şi a minaretului de inginerul şi inventatorul Gogu Constantinescu, a fost prima construcţie din beton armat din România.

Îmbinarea stilului egipteano-bizantin cu inserţii arhitecturale româneşti a făcut din acest edificiu un unicat arhitectonic.

1913: S-a născut la București, dirijorul compozitorul și pianistul român Constantin Silvestri; d. 23 februarie 1969, la Londra, în Marea Britanie.

A debutat ca pianist la vârsta de zece ani, iar ca dirijor la 17 ani, alături de Orchestra simfonică a Radiodifuziunii din București, dirijând o compoziție proprie, Preludiu și fugă (Toccata).

A studiat la Conservatorul din București, cu Mihai Jora (compoziție) și Florica Musicescu (pian), iar ca dirijor a fost un autodidact.

În 1935 a fost distins cu Premiul de compoziție „George Enescu”, în același an devenind director muzical al Operei Române și, din 1953 și director al Filarmonicii din București.

În perioada 1948–1956, a predat la Conservatorul din București, unde a creat o valoroasă clasă de dirijorat.

Printre studenții săi se numără celebrul dirijor Sergiu Comissiona. În 1958 a dirijat premiera românească a operei Oedip de George Enescu la Opera Română din București.

În 1959 a emigrat în Anglia, s-a stabilit la Bournemouth, primind cetățenie britanică în 1967. Compozițiile sale includ lucrări simfonice și muzică de cameră pentru o varietate de instrumente.

1915: S-a născut medicul Voinea Marinescu; contribuţii în chirurgia experimentală a plămânilor, a aparatului circulator, a transplanturilor de ţesuturi şi organe, în chirurgia cardio-vasculară; membru corespondent al Academiei Române din 1963 (m. 1973).

 1919: Au fost stabilite relaţii diplomatice la nivel de legaţie între România şi Polonia. Relaţiile diplomatice au fost stabilite la nivel de reprezentanţă provizorie, la 9 februarie 1919.

La 31 mai 1938, misiunile diplomatice au fost ridicate la rang de ambasadă, iar la 28 octombrie 1940, relaţiile diplomatice dintre cele doua state au fost suspendate, ca urmare a ocuparii acestei ţari de catre armatele Germaniei naziste si ale URSS, fiind reluate în 1945.

1919: La Conferinţa de pace de la Paris, marele om politic român I. I. C. Brătianu a pledat pentru principiul egalităţii suverane a statelor şi al neintervenţiei în chestiunile de ordin intern, afirmând că România nu poate subscrie la prevederi care i-ar putea leza suveranitatea.

Delegația română și-a exprimat poziția față de tratatul cu Austria în timpul ședinței plenare din 31 mai 1919. După ce și-a exprimat mulțumirea față de recunoașterea unirii Bucovinei cu România, Ion I.C. Brătianu a propus modificarea unor articole, în spacial cel referitor la regimul minorităților.

 În argumentarea sa, diplomatul a subliniat că Guvernul român a acordat tuturor minorităților care locuiau în interiorul noilor frontiere, drepturi egale cu acelea ale tuturor cetățenilor români, și a respins controlul Marilor Puteri asupra statelor mici în privința minorităților.

Potrivit șefului delegației, „România era gata să accepte orice fel de dispoziție, pe care orice alt stat membru al Societății Națiunilor ar admite-o pe teritoriul său în acest domeniu“.

1922: S-a născut la Oradea, sportivul român Mihai Botez, deținător a două centuri negre, 8 Dan în judo şi 8 Dan în jiu-jitsu; (m. 8 decembrie 2011, la Arad).

A fost primul campion național absolut la gimnastică (1948), participant la Jocurile Olimpice de vară, care s-au desfășurat la Helsinki în 1952 , părintele judo-ului din România și primul antrenor român de arte marțiale.

În 2008 a devenit campion mondial de judo la veterani, la 86 de ani; avea două centuri negre, 8 Dan în judo și 8 Dan în jiu-jitsu.

Era cunoscut ca cel mai vârstnic judoka al lumii.

1924: O companie de jandarmi, condusa de prefectul liberal Constantin Manciu, a intrat intr-o tabara studenteasca de munca voluntara de la Iasi, organizata si condusa de Corneliu Zelea Codreanu, unde a făcut  mai multe arestari.

Multi dintre tineri au fost molestati chiar de catre Manciu.

1929: S-a născut la Mărtiniș, Harghita,  compozitorul, criticul muzical, editorul, pedagogul şi folcloristul Aladár Zoltán; (m.9 iulie 1978, Târgu Mureș).

A fost un muzician român de etnie maghiară, figură proeminentă a mișcării corale ardelene, membru al Uniunii Compozitorilor din 1954.

A obținut diploma de profesor de muzică (1951), cea de compozitor (1952), respectiv cea de dirijor (1953), la Institutul de Muzică „Gheorghe Dima”, având profesori pe Jodál Gábor, Cornel Țăranu, Vasile Herman și Antonin Ciolan. În studenție și-a asumat conducerea a mai multor coruri de amatori din Cluj.

După absolvirea secției de pedagogie muzicală a fost preparator la Institutul de Muzică „Gheorghe Dima”, apoi asistent, dar a predat concomitent și la liceul de muzică din oraș. A publicat în revistele și ziarele clujene și bucureștene: Utunk, Művelődés, Útmutató, ocazional colaborând și cu Radio Cluj.

După mutarea la Târgu Mureș, pe lângă activitatea didactică, a dirijat Ansamblul Popular Secuiesc de Stat. A fost redactor muzical la Radio Târgu Mureș, consilier și dirijor al mai multor formații corale locale, secretar al filialei mureșene a Uniunii Compozitorilor, din 1968, unul din vicepreședinții Uniunii. S-a numărat printre inițiatorii Zilelor Muzicale Târgu-Mureșene.

A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a (1966), premiul „George Enescu” pentru compoziție (1967), a câștigat premiul concursului coral „Ion Vidu” (1970), premiul Uniunii Compozitorilor (1972).

Din performanța sa componistică se remarcă prelucrări din folclor, lucrări corale, muzică simfonică.

 1931: S-a născut (la Braşov) Kaspar Teutsch, pictor, gravor, designer de tapiţerie şi textile si ilustrator de carte; trăieşte la München, Germania.

1932: In România, demisionează guvernul prezidat de Nicolae Iorga.

Consiliul de miniștri de uniune națională prezidat de Nicolae Iorga și secondat de Constantin Argetoianu, ministru al Finanțelor și Internelor care a guvernat România în perioada 18 aprilie 1931–5 iunie 1932, s-a lăsat angrenat în manevrele lui Carol al II-lea, vizând formarea unui guvern de „uniune națională”. 

Cunoscut mai degrabă sub numele de Guvernul Iorga–Argetoianu, a rămas în istorie ca o încercare nereușită a regelui Carol al II-lea și a camarilei sale de a conduce „deasupra” partidelor politice.

Lista miniștrilor a fost alcătuită personal de Carol al II-lea. Instaurat într-un context politic și economic complex, guvernul Iorga-Argetoianu s-a aflat în fruntea țării în etapa de maximă intensitate a crizei economice din 1929– 1933.

Resursele bugetare ale statului s-au înjumătățit, determinând a doua „curbă de sacrificiu” (impozit de 15% pe salarii, creștere a fiscalității); a avut loc adâncirea crizei economice și amplificarea conflictelor sociale (statul nu mai putea asigura plata regulată a salariilor și pensiilor); s-a adoptat Legea pentru învățământul universitar. Cabinetul nu s-a bucurat nici de sprijinul partidelor politice, nici al cercurilor financiare și nici de cel al Parlamentului. Realitatea de la guvernare s-a dovedit neîndurătoare cu marele om de cultură, într-un moment în care criza mondială ajunsese la punctul culminant. Pe 31 mai 1932, Nicolae Iorga a pus capăt tristei sale experiențe depunându-și mandatul, iar regele Carol al II-lea a dat mandat țărănistului Alexandru Vaida-Voevod.

 1938: S-a născut la Craiova, profesoara Adriana Iliescu, istoric şi critic literar, prozatoare şi poetă.

A fost, până la 29 decembrie 2006, cea mai vârstnică femeie din lume care a dat naştere unui copil (o fetiţă), la vârsta de 66 de ani şi 320 zile.

Ea a născut-o pe Eliza Maria Bogdana, la data de 16 ianuarie 2005, la Maternitatea Giulești din București.

Fetița a primit și prenumele Bogdana, care ar fi trebuit să-l poarte sora sa geamănă, care nu a supraviețuit sarcinii.

Fetița nu este, totuși, copilul său biologic, deoarece ovulul și sperma au provenit de la donatori anonimi, Adriana Iliescu fiind mai degrabă o mamă purtătoare.

1938: A murit prozatorul şi poetul Max Blecher; (n. 1909).

1954: S-a nascut la Brăila, solistul vocal, instrumentistul si  compozitorul Nicu Alifantis.

Este cunoscut ca solist vocal, instrumentist și compozitor de muzică folk și muzică de teatru, dar și ca actor și poet.

A făcut studii muzicale particulare și a debutat scenic în anul 1973. A fost angajat în 1975 la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila, devenind cunoscut și iubit de public, astfel încât în 1976 casa de discuri Electrecord i-a editat primul material discografic, Cântec de noapte, cu patru piese.

A debutat componistic în 1972 cu muzica pentru piesa Furtuna de Ostrovski, la Teatrul „Maria Filotti”. A fost membru al Cenaclului Flacăra, participând la majoritatea „întâmplărilor artistice”, melodii ale sale figurând pe compilațiile Folk 1 și Folk 2 apărute la Electrecord (1977, respectiv, 1978).

A jucat în piese de teatru la Brăila, la București la Teatrul Mic și în filmul Bietul Ioanide. Dintre înregistrările sale: După melci, Piața Romană nr. 9, Risipitorul de iubire, Neuitatele femei, Cântece de șemineu.

1954: A murit fizicianul Dragomir Hurmuzescu, membru corespondent al Academiei Române din 1916; (n. 1865).

Este fondator al învăţământului electrotehnic din România (a pus bazele primului laborator de electricitate din ţară, transformat apoi în Şcoala de Electricitate de pe lângă Universitatea din Iaşi – prima şcoală de fizică experimentală).

A fost de asemenea unul dintre ctitorii radiofoniei româneşti: în 1927, sub conducerea sa, a început să funcţioneze Societatea Română de Radiodifuziune (Societatea de Difuziune Radiotelefonică din România), care, la 1.XI.1928, difuza în eter prima emisiune cu anunţul:

„Alo, alo, aici Radio Bucureşti”, urmat de discursul preşedintelui Societăţii, Dragomir Hurmuzescu.

A fost momentul care a inaugurat practic postul naţional de radio din România .

1961: Parașutistul român Gheorghe Iancu, a cucerit pe aerodromul Strejnic de lângă Ploiești,“recordul mondial definitiv” acordat de Federatia Aeronautica Internationala, sărind de doua ori de la inălțimea de 1.000 m., cu deschidere intârziata a parașutei, și aterizând de fiecare dată la zero metri distanță de punctul fix.

S-a născut la 18 noiembrie 1933, în comuna Falaşteanca, judeţul Giurgiu. La vârsta de 16 ani, o întâlnire cu ofiţerul de aviaţie civilă,  Partenie Popescu,  avea să-i dea un drum în viaţă, căci, la îndemnul acestuia, a urmat cursurile şcolii de paraşutism.

Atât de mult i-a plăcut zborul încât, la vârsta de 17 ani, a ajuns instructor.

De-a lungul timpului, a doborât 39 de recorduri naţionale şi 3 internaţionale, iar cel din anul 1961 s-a dovedit a fi absolut şi definitiv.

La mitingurile aviatice, a zburat pe aripa avionului sau pe capotă, a coborât între cele două jambe ( picioare ale trenului de aterizare, de care sunt prinse roţile avionului),  unde, pe o scară de gimnastică din frânghie, făcea acrobaţie, stârnind admiraţia publicului.

Este maestru al sporturilor în paraşutism, a fost şi este un model în viaţă pentru mulţi, fiind  considerat părintele paraşutismului românesc. La cei  aproape 80 de ani,  poartă cu sine 37 de ani de activitate de zbor, 4200 de lansări cu paraşuta, ultima a făcut-o în anul 2007.

A instruit generaţii de paraşutişti, a participat la un campionat mondial şi la mai multe concursuri sportive internaţionale, a fost, vreme îndelungată,  pe prima pagină a ziarelor.

1962: S-a născut prozatorul Răsvan Popescu, cunoscut jurnalist şi scenarist.

A fost membru al CNA în perioada 2000-2004, numit de Preşedinţia României) și de asemenea, în perioada 2006-2012 a fost preşedintele Consiliului Naţional al Audiovizualului (CNA), numit de Parlamentul României, la propunerea Senatului.

 1969: A murit geologul Gheorghe Macovei, autorul unor studii fundamentale privitoare privind  formarea zăcămintelor de petrol din România și  membru titular al Academiei Române din 1939; (n. 1880).

1969: Pentru prima data in istoria sportului românesc, între 31 mai si 8 iunie, România a fost gazda Campionatelor europene de box.

 1984: A murit la Timișoara compozitorul şi dirijorul Filaret Barbu; (n.16 aprilie 1903, la Lugoj în fosta Austro-Ungaria ).

A urmat cursurile secundare la Lugoj și Caransebeș. A absolvit Conservatorul din Viena, unde a studiat vioara și contrapunctul cu maeștrii vienezi, între 1922-1926, la Neues Wiener Konservatorium. Întors în România, a devenit profesor de muzică la Liceul „Coriolan Brediceanu” din Lugoj și dirijor al corului „Ion Vidu”, la a cărui înființare, în 1922, a fost unul dintre inițiatori.

În, 1931, după decesul profesorului Ion Vidu, i-a urmat acestuia la conducerea corului Reuniunii române de muzică și cântări, care a primit numele lui Ion Vidu.

Lucrarea sa de debut a fost vodevilul Privighetoarea albă (1924), după care au urmat o serie întreagă de lucrări, între care și Armonii bănățene, Nocturnă, Roză albă, etc.

A scris și un studiu monografic dedicat lui Traian Grozăvescu și o culegere de coruri intitulată Portativ bănățean. A fost tatăl cunoscutului balerin Gelu Barbu.

1990: A decedat la Bucureșt, poetul, eseistul şi traducătorul Vasile Nicolescu ; (n.1 noiembrie 1929, Podenii Vechi, Prahova ).

2002: A încetat din viață poetul Eugen Frunză (n.3 septembrie 1917, Mährisch Schönberg, Austria/Cehia).

A fost un reprezentant al realismului socialist în literatură. A scris, împreună cu Dan Deșliu, versurile imnului Republicii Populare Române (1953–1977), „Te slăvim, Românie!”.

 2017: A murit în localitatea Lunca Gârții, Argeș, graficianul Nicolae Săftoiu; în perioada 1991-2000 a realizat grafica bancnotelor puse în circulaţie de Banca Naţională a României;(n. 28 martie 1935, Cozieni, Ilfov).

A urmat Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” (1952-1958). Din 1958 expune în țară la toate expozițiile de grafică. În același an devine membru al Fondului Plastic. În 1961 devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici (U.A.P.).

2019: Papa Francisc a început o vizită de trei zile în România.

 ”Sunt bucuros să mă găsesc în frumoasa dumneavoastră țară, la 20 de ani de la vizita Papei Ioan Paul al II-lea.

E un moment potrivit pentru a arunca o privire de ansamblu, la 30 de ani de când România s-a eliberat de sub regimul comunist”, a declarat Papa Francisc.

2022: A decedat la București, politicianul român Vasile Rădulescu (n. 2 ianuarie 1945, Craiova – d. 31 mai 2022, București), fost deputat în Parlamentul României în legislatura 1990-1992, ales în județul Vrancea pe listele partidului FSN.

31 mai este 

Ziua Geniștilor Militari

 In aceasta zi, in anul  1859, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a înființat în Moldova primul batalion de geniu, având loc astfel  oficial nașterea unei noi arme în Armata României moderne.

Foto: Monumentul Geniului, sau „LEUL”, cum este cunoscut, situat  in Bucuresti, la intersecţia B-dul Geniului cu B-dul Iuliu Maniu, a fost ridicat cu fondurile rezultate din contribuţia voluntară a tuturor ofiţerilor de geniu din armata româna.

Un an mai târziu, corpul de geniu instituit prin ordonanţa din 31 mai 1859, va spori prin înfiinţarea unui al doilea batalion în Tara Româneasca, care împreuna cu cel din Moldova vor constitui întâiul regiment de geniu.

Primele batalioane de geniu ale ostirii române aveau un efectiv de 1000 de oameni fiecare, împărţiţi în patru companii.

Comandant al acestor subunităti a fost numit căpitanul, ulterior maiorul, Panait Donici, care s-a numărat printre organizatorii trupelor de geniu din ţara noastră.

În anul 1868, cele două batalioane de geniu existente erau formate din câte  un pluton independent şi patru companii de săpători. Dificultăţile financiare au impus însă în 1871 contopirea acestor trupe într-un singur batalion, având după 1873 o companie de ,,minari“ cu o secţie de topografie şi 3 companii de săpători.

În organica armatei române exista de asemenea, o companie de pontonieri si o companie aerostaţii (la Regimentul 1 Artilerie, de unde în 1876 avea să treacă la arma proprie).

În ajunul Războiului de Independenţă, organizarea batalionului de geniu devenise complexă, cuprinzând un stat major, un pluton independent, o şcoală a trupei geniului, cinci companii (patru de săpători minari şi una de pontonieri).

Fiecare companie de săpători minari cuprindea o secţie de telegrafie şi trei secţii de săpători minari şi lucrători de căi ferate. Pe lângă instrucţie, trupele de geniu au participat la executarea de lucrări la diferite unităţi militare, la construirea de cazărmi, spitale, ateliere, depozite, remize, tabere pentru instrucţia întrunită a trupelor precum şi la ridicarea unor obiective ale economiei naţionale.

În timpul Războiului de Independenţă din 1877-1878, trupele de geniu au contribuit atât prin lucrările executate, cât şi prin jertfe de sânge la obţinerea victoriei de la Plevna împotriva imperiului otoman.

Printre misiunile pe care le-au îndeplinit se numără: lucrările de fortificaţii executate pe malul Dunării în sectoarele Calafat, Ciuperceni, Poiana Mare, Rast, Bechet, Corabia, Izlaz şi altele; întinderea podului de vase peste Dunăre, la Siliştioara-Măgura între 14-31 august 1877; organizarea şi executarea lucrărilor de fortificaţii  din zona Plevnei şi asigurarea comunicaţiilor pentru nevoile trupelor române şi ruse din zonă.

Lucrările de fortificaţii executate de trupele române au impresionat prin măiestrie şi soluţiile tehnice aplicate, atât pe comandanţii ruşi, cât şi pe ataşaţii militari şi corespondenţii de presă străini. Pe baza învăţămintelor rezultate din războiul de independenţă şi a experienţei altor armate, în perioada care a urmat  rolul trupelor de geniu a sporit atât în ceea ce priveşte misiunile pe care le aveau de îndeplinit, mult diversificate, cât şi efectivele.

În conformitate cu prevederile Decretului nr. 2550 din 31 octombrie 1880 a luat fiinţă Batalionul 2 Geniu, format din 6 companii (două de săpători minari, una de pontonieri două de căi ferate şi una de telegrafişti ), Batalionul 1 urmând să se reorganizeze pe aceleaşi baze.

Doi ani mai târziu, prin Decretul nr. 960 din 8 aprilie 1882, a fost creat primul regiment de geniu, prin contopirea celor două batalioane corp aparte existente, comanda unităţii fiind încredinţată colonelului Constantin Poenaru.

S-au creat astfel premisele organizatorice ale dezvoltării în viitor a armei geniu, armă cu pronunţat caracter tehnic, care-şi dovedise pe deplin utilitatea pe câmpurile de luptă pentru cucerirea independenţei.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Apostol Ermie, vindecătorul de boli

Sfântul Apostol Ermie  a fost soldat în armata romană. I s-a cerut in timpul imparatului Antonin Piul (138-161), sa renunte la credinta in Hristos.

A refuzat si a fost supus la cumplite chinuri: i s-au zdrobit dintii cu o piatra, pielea fetei i-a fost luata cu un cutit, a fost aruncat in foc, dar prin harul lui Dumnezeu a ramas nevatamat.

La porunca judecatorului, i s-a dat sa bea otrava de la un vrajitor. A baut-o, dar otrava nu i-a facut niciun rau.

In urma acestei minuni, vrajitorul a primit credinta in Hristos, motiv pentru care a fost ucis.

Dupa alte chinuri, i s-a taiat capul. Creștinii au luat în taină trupul Sfantului Ermie si l-au ingropat cu cinste.

Sfintele lui moaște vindecă în chip minunat pe cei cuprinsi de diverse boli.

Tot in aceasta zi, facem pomenirea:

– Sfintilor cinci mucenici din Ascalon;
– Sfintilor Mucenici Eusebie si Haralambie.

CITIȚI ȘI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/05/31/o-istorie-a-zilei-de-31-mai-video/

Bibliografie (surse) :

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
3. e.maramures.ro ;
4. Wikipedia.ro.;
5. mediafax.ro ;
6. worldwideromania.com ;
7. Enciclopedia României.ro ;
8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
9.  Istoria md;
10.  rumaniamilitary.ro;
11. CreștinOrtodox.ro;