ZIUA DE 18 DECEMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

18 decembrie în istoria noastră

1835 : Impăratul Rusiei aprobă decizia Senatului de a întemeia pe lîngă cele 6 judeţe existente în Basarabia ţaristă (Hotin, Iaşi, Orhei, Bender, Leova şi Akkerman), încă două: Orhei şi Soroca (din părţi ale judeţelor Hotin, Iaşi şi Orhei, celui din urmă schimbîndu-i-se denumirea în Chişinău).

Împăratul Rusiei a aprobat decizia Senatului de a întemeia pe lîngă cele 6 județe existente în Basarabia (Hotin, Iași, Orhei, Bender, Leova și Akkerman) încă două: Orhei și Soroca (din părți ale județelor Hotin, Iași și Orhei, acestuia din urmă schimbîndu-i-se denumirea în Chișinău).

Administrației speciale a orașului Ismail (Izmailskoe Gradonacealstvo) i-au fost subordonate cîteva sate situate între lacurile Chitai și Sasic.

Târgurile Orhei și Soroca, devenind centre județene, au fost declarate orașe.

Administrația județului Leova a fost trecută în tîrgul Frumoasa, căruia i s-a schimbat numele în Cahul, la fel și județului care a primit aceiași denumire.

În baza acestui decret imperial noile modificări de ordin administrativ-teritorial, au fost aplicate cu scopul „de a exclude dificultățile pe care le creează proporțiile nepotrivit de mari ale suprafețelor și numărului populației unor județe din regiunea Basarabia comparativ cu celelalte”.

1846: A murit mitropolitul Moldovei,Veniamin Costache, cărturar, traducător şi poet.Mitropolitul Veniamin a fost de două ori caimacam (locțiitor de domn).

 Foto: Veniamin Costache (n. 20 decembrie 1768, Roșiești, județul Vaslui – d. 18 decembrie 1846, mănăstirea Slatina, județul Suceava).

S-a călugărit la 15 ani, la îndemnul tatălui său care era bolnav. Protectorul său a fost Iacob Stamate, episcopul Hușilor, care-l recomandă Mitropolitului Leon și astfel ajunge la vârsta de 21 de ani egumen la Mănăstirea Sfântul Spiridon din Iași. Cum protectorul său Iacob ajunge in funcția de mitropolit, Veniamin este ales episcop de Huși la vârsta de 24 de ani.funcție se ocupă de îmbunătățirea școlilor și bisericilor(ex.actuala biserică din satul Ulmi comuna Belcești, jud.Iași, construită cu sprijinul său).

În 1803, după moartea lui Iacob Stamate,s-a ridicat pe scaunul Mitropoliei. reuşind să-l convingă pe domnitorul Alexandru Moruzi să dea hrisovul din 24 mai 1803, care cuprindea următoarele dispoziții:

• Se instituie pentru conducerea școlilor, o eforie compusă din mitropolit și doi boieri mari;
• Se înființează 6 școli românești județeene în principalele orașe ale Moldovei;
• Școlile sunt deschise deopotrivă și pământenilor și străinilor, și bogaților și săracilor, iar pentru copiii lipsiți de mijloace se instituie un număr de burse;
• Pe lângă taxa de 4 lei, percepută de la preoți, pentru întreținerea școlilor, se va lua și din visteria țării o sumă însemnată.

În acelaşi an se înființează Seminarul Teologic de la Iași.

În anul 1833 a inițiat construcția monumentalei Catedralei mitropolitane de la Iași, care, mai târziu, avea să fie refăcută de unul dintre urmașii săi, Iosif Naniescu. Numeroase mănăstiri și schituri din Moldova, între care Neamț, Agapia, Miclăușeni, Durău, Sihăstria sau Slatina, îl consideră mare ctitor.

De la Veniamin Costache avem o sumă de traduceri de cărți, unele tipărite, altele manuscrise. Acestea sunt cărți dogmatice, cărți necesare serviciului bisericesc și lucrări de istorie bisericească.

A fost silit să demisioneze la intrarea rușilor în Moldova și să stea retras până la 1812, când a fost iarăși chemat de Adunare ca să ia conducerea. În timpul Eteriei este și el nevoit să plece la Chişinău

Se retrage în 1842, în timpul domniei lui Mihail Sturdza, la Mănăstirea Slatina, unde a și murit după 4 ani.

1865: Se încheie la Bucureşti in  România, Convenţia româno-sîrbă privind reglementarea serviciului telegrafic.

1870: În România, începe să guverneze intre  18 decembrie 1870 – 11 martie 1871, cabinetul liberal prezidat de Ion Ghica.

1874: S-a născut Radu D. Rosetti, poetul şi epigramistul român Radu D. Rosetti, fiul publicistului Dimitrie R. Rosetti; (d.1964).

1880: Apărea, în Monitorul Oficial, ordinul de înfiinţare a Şcolii Normale Superioare din Bucureşti. Aceasta a început să funcţioneze din ianuarie 1881, sub direcţia lui Ion Zalomit. Aceasta a luat fiinţă ca anexă a Universităţii din Bucureşti, existenţa ei fiind considerată, în epocă, absolut necesară pentru pregătirea pedagogică a viitorilor profesori

1899: A murit  Bonifaciu Florescu, critic literar, poet şi traducător român, fiul natural al lui Nicolae Bălcescu.

Bonifaciu Florescu (n.14 mai 1848, Budapesta), era fiul nelegitim al lui N. Bălcescu și al Alexandrinei (Luxița) Florescu, fiica marelui logofăt Iordache Florescu.

Floreștii au ascuns adevărul, asupra legăturii fiicei lor, în timp ce Bălcescu a  recunoscut paternitatea copilului.

Bonifaciu a absolvit liceul „Louis le Grand” din Paris (bacalaureatul in 1868) si a fost licenţiat al Facultatii de Litere a Academiei din Rennes (1872).

A reusit prin concurs să ocupe postul de profesor  la catedra de istorie universala critica, a Facultatii de Litere a Universitatii din Iasi (1873),dar e eliberat din funcţie de Titu Maiorescu dupa un an si transferat la Liceul „Sf. Sava” din Bucuresti, ca profesor de istorie.

Preda aici, la liceul „Mihai Viteazul”, la Liceul Militar si la Seminarul „Sf. Nifon”, limba  franceza.

Antijunimist, detractor al lui T. Maiorescu si Eminescu, e atacat de acesta din urma  in poezia „Epistola deschisa homunculului Bonifaciu” (1876).

Membru al Partidului Liberal, a fost prieten cu Pantazi Ghica și colaborator la gazetele acestuia, s-a numărat între cei care au făcut o opoziție categorică Junimii și lui Titu Maiorescu. A colaborat cu  aproape toate foile antijunimiste („Românul”, „Tranzacțiuni literare și științifice”, „Revista contimporană”, „Stindardul”) și, împreună cu Al. Macedonski, inițiază editarea „Literatorului”. A fondat „Portofoliul român” și „Duminica” (alături de I.C. Săvescu).

A condus publicatia „Țara literară”, a întemeiat „Revista albastră” și „Biblioteca omului de gust”. De asemenea a colaborat la „Revista orientală”, „România literară”, „Nuvelistul”, „Revista literară”, „Vestea”, „Peleșul”, „Analele literare” etc.

În 1894 a scos săptămânalul „Dacia viitoare”.

1901: A avut loc, la Bucureşti, concertul inaugural al Societăţii corale „Carmen” (înfiinţată de D. G. Kiriac, la 1/14 iunie acelaşi an, Societatea avea ca scop răspândirea şi cultivarea muzicii în popor).

1915: S-a nascut  Vintilă Horia (Horia Caftangioglu), scriitor român din exil, autor al romanului “Dieu est né en exil”, pentru care a primit premiul Goncourt în 1960 („Mai sus de miazănoapte”); (d. 4 aprilie 1992 la Villalba, în Spania).

În februarie 1946 a fost  condamnat în România (de Tribunalul Poporului) la muncă silnică pe viaţă.

A trăit, succesiv, în Italia, Argentina, Spania, Franţa, din nou în Spania.

1917: Are loc Primul Congres al Moldovenilor din stânga Nistrului.

Steagul Republicii Democrate Moldoveneşti	Harta etnică a Românilor din Transnistria

Primul Congres al Moldovenilor din stînga Nistrului, a avut loc la putin timp dupa  Congresul Ostașilor Moldoveni din 20-27 octombrie 1917 de la Chișinău, în timpul căruia  care a fost proclamată autonomia fostei Basarabii țariste.

La Congesul de la Tiraspol au participat delegați reprezentanți a circa 20 de localități din județele Tiraspol și Balta, 47 ostași din garnizoana locală și alte orașe din regiune și o delegație oficială a Sfatului Țării din care făceau parte și Pantelimon Halippa, Anton Crihan, Gheorghe Mare și Vasile Gafencu. De asemenea prezent la reuniune, în calitate de ziarist, a fost și Onisifor Ghibu, pe atunci redactor al gazetei Ardealul.

Congresul Moldovenilor din stânga Nistrului a pus în discuție mai multe probleme de larg interes pentru populație, la fiecare capitol fiind adoptată câte o rezoluție.

Pritor la  chestiunea școlară (Voprosul despre școli) se stipula introducerea generalizată a limbii moldovenești și a alfabetului latin; În chestiunea bisericească (Voprosul despre biserici) s-a decis ca slujbele din satele moldovenești să se facă în limba moldovenească;

În chestiunea militară (Voprosul militar) s-a hotărît înființarea de polcuri moldovenești comandate de ofițeri moldoveni; în chestiunea spitalelor și judecătorilor s-a stabilit ca în toate activitățile să fie utilizată limba norodului moldovenesc, iar actele și legile să fie traduse în limba moldovenească.

Dezbaterea principală s-a axat în jurul deciziei privind viitorul moldovenilor din stînga Nistrului și anume rămînerea în componența Ucrainei sau unirea cu Moldova.

Decizia a fost amînată, convenindu-se la convocarea unei Adunări Naționale la care să participe toți împuterniciții satelor moldovenești din stînga Nistrului din guberniile Hersonului și Podoliei. Congresul din 17-18 decembrie de la Tiraspol a discutatat  ideea unirii regiunilor românești din stînga Nistrului cu Basarabia.

 1918: În România, la Bucureşti, se constituie Partidul Ţărănesc sub conducerea învăţătorului Ion Mihalache (din Topoveni, jud.Argeş).

Foto: Ion Mihalache (n. 3 martie 1882, Topoloveni, Argeş — d. 6 martie 1963, Râmnicu Sărat, în închisoarea cu regim de exterminare fizică a deținuților politici), a fost învățător, om politic, ministru în mai multe guverne, fondator și președinte al Partidului Țărănesc, vicepreședinte al Partidului Național-Țărănesc.

În următorii ani, Partidul Ţărănesc a fuzionat la 3/16 februarie 1919 cu Partidul Muncitor din Moldova, la 18 iulie 1921 cu Partidul Ţărănesc din Basarabia, la 22 septembrie 1922 cu Partidul Socialist-Ţărănesc.

La 3 octombrie 1921 se constituie Partidul Ţărănesc din Transilvania, iar la 11 iunie 1922, Partidul Ţărănesc din Bucovina.

Partidul Ţărănesc a editat publicaţiile “Ţara nouă” (1919-1921), “Aurora” (1921-192).

1922: La  Dayton în SUA  se efectua primul zbor de încercare cu elicopterul conceput şi realizat de inginerul american de origine română George de Bothezat (Gheorghe Botezatu) (n. 1882 – m. 1940).

1923: Secţia militară a Muzeului Naţional al României (creată în aprilie 1914) a fost transformată în instituţie de sine stătătoare, devenind Muzeul Militar Naţional, înfiinţat în 18 decembrie 1923 prin Înaltul Decret nr. 6064, semnat de regele Ferdinand I al României.

Primul director al muzeului a fost generalul Constantin Ştefănescu-Amza. În 1919, Ministerul Agriculturii şi Domeniilor a cedat Ministerului de Război clădirea din Parcul Carol I denumită Palatul Artelor, împreună cu alte două clădiri din apropiere, pentru a adăposti expoziţiile şi patrimoniul viitorului muzeu militar.

Clădirea şi exponatele au suferit pagube din cauza unui puternic incendiu din vara anului 1938 şi, din nou ca urmare a seismului din noiembrie 1940. Cele două dezastre şi izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial au dus la întreruperea activităţii muzeului.

La 9 mai 1957, muzeul a fost redeschis sub titulatura de Muzeul Militar Central, întâi în imobilul din Bulevardul Nicolae Bălcescu nr. 5-7, apoi a fost mutat în clădirea fostei Şcoli de infanterie şi cavalerie din Strada Izvor nr. 137. În perioada 1975-1987, director al muzeului a fost istoricul militar general-maior Constantin Antip. În timpul directoratului său, în 1985, instituţia s-a mutat în actualul sediu din Strada Mircea Vulcănescu nr. 125-127.

Clădirea a fost în trecut cazarma Regimentului de infanterie IV Ilfov nr. 21 şi, ulterior, sediul Comandamentului trupelor de grăniceri. Din 1990 instituţia a revenit la titulatura de Muzeul Militar Naţional.

1925: S-a născut compozitorul român de muzică uşoară  Vasile Veselovski; (d. 4 ianuarie 1998).

1928: A avut  loc prima transmisiune a unei emisiuni umoristice la Radiodifuziunea Română (emisia inaugurală a Radioului românesc a avut loc la 1 noiembrie 1928).

1929: S-a născut ziaristul Dionisie Şincan, lucrător în Radiodifuziunea Română întreaga viaţă (de la angajarea aici, la 15.VIII.1951, până în ultima zi a vieţii); a fost membru în primul Consiliu de Administraţie al Societăţii Române de Radiodifuziune, după apariţia Legii organice a radioului public românesc (m. 2000).

1933: S-a născut inginerul agrochimist Cristian Ioan Hera, autorul unor contribuţii importante în domeniul ştiinţei solului, nutriţiei plantelor şi folosirii raţionale a îngrăşămintelor chimice; a introdus cercetarea cu izotopi stabili şi radioactivi în agricultura din România; membru titular al Academiei Române din 2004, președinte interimar al acestui for (ian.- mar. 2018) și vicepreședinte (2010-2018).

1939: A murit Nicolae Drăganu, filolog, lingvist, lexicograf şi istoric literar, preşedinte al Secţiei literare a ASTREI; s-a numărat printre realizatorii „Dicţionarului limbii române”, contribuind la stabilirea etimologiei cuvintelor regionale şi arhaice; membru titular al Academiei Române din 1939; (n. 1884).

1940: In România se desfiinţează breslele de lucrători, funcţionari şi meseriaşi, înfiinţate în timpul dictaturii regale pentru a inlocui sindicatele.

1944: Al doilea război mondial: Armata a IV–a româna a intrat pe teritoriul Cehoslovaciei pentru a participa la operaţiunile militare desfăşurate împotriva armatei germane, până la 12.V.1945 (în a doua conflagraţie mondială).

1989: Ca urmare a masivelor proteste izbucnite la Timişoara, România a inchis frontierele cu Iugoslavia, Ungaria, URSS si Bulgaria.

In oraşul  Timişoara a fost instituita starea de necesitate, primarul Petre Moţ  anunţând această măsură in cadrul unei sedinte cu activul de partid.

In oraş a fost interzisă circulaţia unor grupuri mai mari de  2 persoane, trecătorii fiind legiţimati, iar cei suspecţi retinuţi de miliţieni si securişti.

In 17 decembrie 1989, Nicolae Ceauşescu a dat ordin să se tragă în protestatarii anticomunişti din Timişoara, fiind înregistraţi primii morţi căzuţi pentru libertate.

Dictatorul Ceauşescu a convocat o şedinţa a Comitetului Politic Executiv, unde înalţii demnitari au fost cu toţii de acord să tragă în demonstranţii de la Timişoara cu muniţie de război.

După atacarea sediului Partidului Comunist Român din oraş, Ministrul Apărării, generalul Vasile Milea, a anunţat conducerea de Partid de la Bucureşti  că judeţul Timiş este în stare de necesitate şi cere intervenţia în forţă a armatei.

Conform martorilor, în jurul orei 16 s-a  tras primul foc de armă asupra manifestanţilor strânşi în Piaţa Libertăţii.

În acest timp, la Bucureşti, cuplul dictatorial Elena şi Nicolae Ceauşescu a acuzat autorităţile locale că n-au reuşit să reprime protestul încă din prima zi.

La Timişoara sosesc după-amiază 11 ofiţeri superiori din conducerea Miliţiei, Securităţii şi Armatei, cu sarcina de a actiona in forta pentru inabusirea protestelor.

Este declanşată operaţiunea „Radu cel Frumos”, care cuprindea acţiuni specifice stării de război. 

 

Fara sa tina seama de interdicţii, un grup de aproximativ 30 de tineri s-a adunat in faţa Catedralei unde a desfaşurat un steag tricolor fără stema comunistă si au aprins lumânari. S-a cântat “Desteapta-te, romane”.

Forţele de ordine au deschis focul în plin, câţiva manifestanţi reuşind să fugă, dar cei mai mulţi au fost ucişi sau raniţi.

După ora 20, oraşul devine un adevărat infern. De la Piaţa Libertăţii până la Operă, pe Calea lipovei şi Calea Girocului, se trage în plin. Taburile armatei blochează intrările în oraş şi toată noaptea se aud împuşcături.

59 de timişoreni au murit atunci şi câteva sute au fost răniţi. Din ordinul Elenei Ceauşescu, 40 de cadavre au fost transportate şi incinerate în Bucureşti pentru a şterge urmele.

Represaliile nu au reuşit însă decât să îi îndârjească pe timişoreni, care au continuat să iasă în stradă şi în zilele următoare.

Din statisticile oficiale rezulta ca la Spitalul Judetean din Timisoara se aflau, la 18 decembrie, 58 de cadrave si 240 de raniţi.

1991: Federaţia Rusă a recunoscut independenţa Republicii Moldova, preşedintele  Boris Elţîn declarând ca Rusia este gata sa stabileasca relaţii diplomatice cu această ţară.

 

1991: S-a înfiinţat Partidul Umanist din România (PUR), avându-l ca preşedinte – fondator pe politicianul Dan Voiculescu.

Ulterior acest partid si-a transformat denumirea in Partidul Conservator.

1991: La Strasbourg, România a semnat actul de aderare la Convenţia Culturală Europeană, încheiată, sub egida Consiliului Europei, la Paris, la data de 19.XII.1954.

1992: A fost înfiinţat Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (STS) prin schimbarea denumirii Unităţii Speciale de Transmisiuni „R” din Ministerul de Interne, printr-o hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.

1992: Guvernul României a recunoscut republicile Cehă si Slovacă in calitate de subiecte distincte de drept international, cu efect juridic incepand de la 1 ianuarie 1993.

1993: A murit marele actor  român de teatru şi film Gheorghe Cozorici; (n. 16 iulie 1933).

 

1997: A murit ziaristul Radu Budeanu; (n. 1943).

  1997, 18/19: A murit Ion Vlasiu, sculptor, pictor şi scriitor; (n. 1908).

2005: România câştigă titlul de vicecampioană mondială la handbal feminin la Campionatul Mondial de Handbal din Rusia, fiind învinsă în actul final de ţara gazdă,cu scorul 28-23.

2009: A murit Henry Kehiaian, chimist francez de origine română (stabilit în Franţa din 1970); din 1955 şi-a consacrat activitatea termodinamicii chimice; membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1993; (n. 1929).

2009: A decedat la Moscova, în Federația Rusă, Vera (Belousova) Leșcenco  (n. 1 noiembrie 1923, Odesa, Uniunea Sovietică). Fiica  lui  Gheorghi Belousov, un salariat al poliției secrete sovietice, NKVD. A studiat canto și pianul la Odesa.

În vremea celui de al II-lea Război Mondial s-a măritat cu cântărețul Petre Leșcenco la Odesa, și a venit cu acesta în România.

Petre Leșcenco (n. 2 iunie 1898, Isaevo, Gubernia Herson, Imperiul Rus – d. 16 iulie 1954, Târgu Ocna) a fost un cântăreț de muzică ușoară de origine rusă care a cântat aproape exclusiv în limba rusă.

A devenit cetățean român după alipirea Basarabiei de România în 1918, fiind supranumit în epocă„Regele tangoului rusesc. A efectuat numeroase turnee în străinătate la Paris, Londra, Viena, Belgrad și Riga.

La București a fost proprietarul barului Leșcenco de pe Calea Victoriei. Arestat în 1951 de autoritățile comuniste române, a fost deținut la canalul Dunăre-Marea Neagră și a murit în spitalul penitenciarului din Târgu Ocna.

Arestată în 1952,de autoritățile române, Vera (Belousova) Leșcenco, a fost extrădată în Uniunea Sovietică, unde a fost condamnată la moarte la 5 august 1952 de un tribunal sovietic la moarte pentru trădare și pentru căsătoria cu un cetățean străin fără permisiunea autorităților sovietice, pedeapsa fiindu-i comutată la 25 de ani muncă silnică.

Eliberată în 1954, după moartea dictatorului Iosif Visarionovici Stalin, și-a continuat cariera artistică în Uniunea Sovietică.   

2010:  A decedat cunoscuta actriță română Rodica Tapalagă; (n. 12 ianuarie 1939, Dorohoi),  sora actorului Ștefan Tapalagă (n. 1933 – d. 1994).

Absolventă a Institutului de artă teatrală și cinematografică din București promoția 1959 , a debutat din 1958 pe marile ecrane în comedia „Alo?…ați greșit numărul!”, alături de alte mari nume ale scenei și filmului românesc (Ștefan Tapalagă, Ștefan Mihăilescu-Brăila și Stela Popescu).

A creat roluri memorabile pe scenele mai multor teatre : Teatrul Național din Craiova, Teatrul Notarra și Teatrul Mic şi din 1981 la Teatrul Lucia Sturdza Bulandra din București.

A fost căsătorită cu scenograful Ion Popescu-Udriște (n. 1929),şi  au avut împreună un băiat.

2013: A încetat din viaţă Titus Munteanu realizator de televiziune (din 1966), fost director al TVR 1; (n. 3 octombrie 1941).

În 2004, a primit Premiul de Excelență din partea CNA.

A semnat numeroase emisiuni de divertisment şi muzicale, cea mai de succes fiind „Şcoala vedetelor” (o producţie creată în 1995 şi premiată în repetate rânduri).

2015: Facilitatea antirachetă americană Aegis Ashore de la Baza militară Deveselu din România a devenit funcțională.

G4Media.ro

La 18 decembrie 2015, în cadrul unei conferințe de presă la care au participat ministrul de externe român Lazăr Comănescu, alaturi de ministrul Apararii, Mihnea Moțoc și de ambasadorul SUA la București, Hans Klemm, a fost anunțată darea în funcțiune a acestei baze antirachetă amplasate la Deveselu (județul Olt). Aceasta găzduiește elementele scutului antirachetă inițiat de SUA și transferat ulterior NATO. Trei baterii, cu 24 de rachete interceptoare SM-3 fără încărcătură explozivă, sunt amplasate în facilitatea americană din cadrul Bazei aeriene românești de la Deveselu. Marina americană a preluat comanda bazei militare de la Deveselu în octombrie 2014.

Amplasarea în România a elementelor scutului antirachetă a fost decisă în 2011, când președintele de atunci al SUA; Barack Obama, a modificat abordarea inițială a predecesorului său.

Sistemul Aegis, prezent în România, poate intercepta doar rachete cu rază scurtă și medie de acțiune, fără efect asupra arsenalului de rachete cu rază lungă de acțiune al Rusiei.

2016: A decedat la București, actrița Flavia Buref, poetă, realizatoare de emisini de radio și TV, scriitoare, scenaristă și traducătoare ; (29 noiembrie 1934, Craiova).

Flavia Buref , se trage dintr-o familie de aromâni refugiata din Bitolia, Macedonia.A absolvit “Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică Ion Luca Caragiale“ (IATC) din Bucuresti în 1956, facand parte din „Generatia de Aur”, din care făceau parte: marii actori Amza Pelea, Draga Olteanu Matei, Constantin Rautki, Silviu Stanculescu, Silvia Popovici, Sanda Toma, Victor Rebenciuc, Gheorghe Cozorici, George Constantin si Mircea Albulescu…

Debuteaza in film in 1957, in drama inspirata din ororile razboiului „Dincolo de Brazi”, in regia lui Mircea Drăgan si Mihai Iacob, continuand colaborarea cu acesti regizori si in filmul „Setea” din 1960, pe un scenariu de Titus Popovici, dupa romanul omonim al acestuia. Urmeaza comedia “Doi Băieți ca Pîinea caldă“ (1962) in regia lui Andrei Călărașu si apoi “Camera albă “ in regia lui Virgil Calotescu in 1964, dar rolul ei din „Nu filmăm să ne amuzăm” alaturi de Toma Caragiu in regia Iulian Mihu din 1974, este considerat ca fiind cel mai reusit, fiind -din pacate- si ultimul…

Începand din 1974 scrie sute de texte de muzica ușoara dintre care unele au devenit „șlagăre cunoscute”, romane, versuri, carti de copii. etc.

A fost de asemenea autoare de versuri pentru musicaluri.

18 decembrie este Ziua Minorităţilor Naţionale.

În 18 decembrie 1992, Adunarea generala a ONU a adoptat Declaratia cu privire la drepturile persoanelor apartinând minoritatilor nationale, etnice, lingvistice si religioase.

Documentul international ofera o garanție drepturilor minorităților în general, astfel încât mai multe state i-au recunoscut importanta. In Romania, aceasta zi a fost declarata “Zi a minoritatilor nationale”.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Cuviosul Daniil Sihastru

Sfantul Daniil Sihastrul este cunoscut și sub numele de “Daniil Schimonahul” sau “Daniil cel Nou”, nume care nu mai fac posibila confuzia cu prorocul din Vechiul Testament. S-a nascut la inceputul secolului al XV-lea, intr-un sat din apropierea orasului Radauti.

Ajunge la Schitul Sfantul Lavrentie, la 6 km de Putna, locul intrarii sale in monahism.

Mai tarziu alege sa se retraga pe o stanca de pe malul paraului Viteul, unde va daltui un paraclis, la care se mai vede si azi pridvorul, naosul si altarul, iar dedesubt o incapere, sapata tot in piatra, care ii va sluji drept chilie.

Potrivit traditiei, Cuviosul Daniil i-ar fi prezis Sfantului Stefan cel Mare ca va urca pe tronul de domnie al Moldovei.

Dupa spusele cronicarului Ion Neculce, cuviosul Daniil este cel care l-a indemnat pe Stefan Voda sa continue lupta impotriva turcilor si tot de la el a venit si indemnul de a zidi Manastirea Putna.

Nu se cunoaste data trecerii sale la cele vesnice. A fost inmormantat in partea sudica a pronaosului bisericii Manastirii Voronet. Un deget, ferecat in argint si impodobit cu unsprezece margaritare si un granat, se pastreaza si astazi la manastirea Putna.

El poarta inscriptia: “Aceste relicve le-am ferecat eu Ghedeon, igumen ot Voronet, cu toata cheltuiala mea in anul 7257 (1749), in 4 decemvrie”.

Parintele profesor Petru Rezus marturiseste ca acest deget, ferecat in argint, arata ca sfintele moaste ale lui Daniil Sihastrul au fost, pe la mijlocul veacului al XVIII-lea, expuse in manastire.

Despre acest deget, care este păstrat la mănăstirea Putna, tradiţiile spun că este degetul arătator de la mana dreapta a Sfântului Daniil, cu care el a arătat voievodului Valea Putnei, unde l-a indemnat sa ridice mănăstirea.

Hotararea sinodala de canonizare s-a luat la 20 iulie 1992, rânduindu-se ca el sa fie prăznuit in fiecare an, pe 18 decembrie.

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/12/18/o-istorie-a-zilei-de-18-decembrie-video-2/

Bibliografie (surse):

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
3. e.maramures.ro ;
4. Wikipedia.ro.;
5. mediafax.ro ;
6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
8.  Istoria md.;
9. istoriculzilei.blogspot.ro.
10. CreștinOrtodox.ro.

ZIUA DE 8 DECEMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 

8 decembrie în istoria noastră 

1832: La Bucuresti, în Principatul Muntenia, apărea neregulat (1-3 numere pe săptămână), sub conducerea lui Ion Heliade-Radulescu, prima publicație oficială: “Buletin. Gazeta oficială“.

 Era tipărit  cu litere chirilice, de format 19 x 24 cm și a apărut până la 26 ianuarie/7 februarie 1859, cu unele modificări de titlu, până când a fost înlocuit de „Monitorul Oficial al Ţării Româneşti”, ”strămoșul” actualulului „Monitor Oficial” al României.

Publicația oficială a statului român a fost martora evoluției acestuia – un adevarat breviar al principalelor evenimente istorice, politice si culturale care au dus la apariția și dezvoltarea României moderne.

1846: A fost inaugurat localul Bibliotecii Române din Paris, care va deveni şi sediul „Societăţii studenţilor români”.

 1860: Prin dispoziţie imperială rusă, mănăstirii Noul Neamţ din  Basarabia ţaristă, îi sunt înapoiate fostele sale moşii Copanca şi Chiţcani, situate lîngă râul Nistru.

1865:  Primul buletin de Bucuresti. La Arhivele Statului se gaseste un document, cu urmatorul text :

„Principatele – Unite – Române, Bilet de legitimatiune. Bun pe un an. Numele si pronumele: Lucsita Petreasca, de caracter si ocupatiune vaduva. Locuinta: mahalaua Silvestru. Etatea: 36 de ani. Dat la 8 decembrie 1865. Orice falsificatiune a biletului de legitimatiune se va pedepsi dupa legile penale, primatul comunei Bucuresti: s.s. indescifrabil”.

1876: S-a născut la Năsăud, istoricul Constantin I. Moisil, profesor de istorie, arheolog și numismat român considerat întemeietorul numismaticii moderne în România; (d. 20 octombrie 1958, București).

Din 1910 a organizat Cabinetul Numismatic al Bibliotecii Academiei Române, pe care l-a condus până la sfârşitul vieţii, şi a condus prima publicaţie românească de numismatică, „Buletinul Societăţii Numismatice Române”.

A fost primul arheolog român care a presupus corect localizarea Histriei antice.

Intre anii 1923 şi 1938 s-a aflat la conducerea Arhivelor Statului din Bucureşti, de numele său legându-se reorganizarea acestei instituţii şi înfiinţarea Şcolii Superioare de Arhivistică şi Paleografie.

În anul 1948 a fost ales ca membru de onoare al Academiei Române.

1876: S-a născut Ivești, Galați, scriitoarea română Hortensia Papadat-Bengescu; (m. 5 martie 1955, București).

A debutat târziu, la 36 de ani, în presa culturală cu articole în limba franceză (1912), scriind și poezii în această limbă. Editorial, a debutat în 1919 cu volumul Ape adânci, lăudat de Garabet Ibrăileanu.

În timpul primului război mondial a lucrat ca infirmieră voluntară la Crucea Roșie, experiența fiind apoi relatată în romanul Balaurul.

Din 1919 a început să colaboreze cu cenaclul criticului Eugen Lovinescu și să publice în revista acestuia, Sburătorul. A scris și publicat mai multe volume de nuvele.

A fost supranumită Marea Europeană, o recunoaștere a meritelor ei evidente în modernizarea romanului românesc și sincronizarea lui cu cel european, în special prin ciclul romanesc al familiei Halippa: Fecioarele despletite, Concert din muzică de Bach, Drumul ascuns, Rădăcini.

1888: Soprana Hariclea Hartulary-Darclée (1860-1939) a debutat  pe scena Operei Mari din Paris, în rolul Margaretei din opera ”Faust” de Charles Gounod.

1893: A murit generalul Alexandru Cernat, comandant al Armatei române de operaţii în timpul Războiului pentru independenţă de la 1877-1878; (n. 1834).

 1903 (8/21): A murit la Iași, compozitorul român Gavriil Musicescu, fost dirijor şi profesor, unul dintre primii muzicologi care au pătruns în esenţa comorilor folclorului românesc; (n. 1847, Ismail, Basarabia).Numele său de familie era Muzicenko (de origine ucraineană).

A fost unul dintre ctitorii culturii muzicale naţionale, un excelent organizator, şcolit la Iaşi şi Petersburg. Gavriil Musicescu a dăruit mare parte a activităţii sale vieţii muzicale ieşene: a predat la Conservatorul care îi poartă astăzi numele, devenind director al instituţiei (1901-1903), iniţiind, în această postură, o serie de manifestări (concerte, conferinţe) având ca scop educarea muzicală a publicului larg.

În paralel, a fost dirijor (1876-1903) al Corului Mitropolitan din Iasi, ansamblu pe care l-a ridicat la un nivel necunoscut până atunci în ţară şi cu care a întreprins numeroase turnee în cele mai importante centre culturale româneşi şi peste hotare. De altfel, lui Gavriil Musicescu îi datorăm aducerea vocilor feminine în corurile noastre bisericeşti.

Pentru acest ansamblu a compus cunoscutele sale concerte religioase, liturghii şi piese laice, ultimele incluzând atât inspiratele prelucrări folclorice, care i-au adus renumele de creator al genului prelucrării corale în muzica naţională, cât şi însufleţitele cântece patriotice, de mare impact în epocă.

 1904: România semnează, la Haga, alături de alte 24 de state, Convenţia internaţională asupra regimului vaselor Crucii Roşii pe timp de război.

 1920: În România are loc primul atentat politic terorist, soldat cu moartea mai multor demnitari de rang înalt.

Foto: Max Goldstein ,  cel dintâi terorist din România

             

La 8 decembrie 1920 comuniştii Max Goldstein, Saul Osias şi Leon Lichtblau, execută la comanda bolșevicilor din Rusia sovietică, cel dintîi atentat politic de tip terorist soldat cu moartea mai multor demnitari de rang înalt din România, făcînd să explodeze o bombă în Senat.

Dispozitivul exploziv artizanal plasat în sala Senatului României i-a ucis pe Ministrul Justiţie, Dimitrie Greceanu, decedat la spital şi pe senatorii Demetriu Radu, (Episcop greco-catolic de Oradea Mare, ucis pe loc) şi Spirea Gheorghiu (decedat la spital). În urma atentatului au fost şi răniţi printre care preşedintele Senatului, Constantin Coandă.

Max Goldstein (1898–1924) a fost şeful unui grup anarhist-terorist format din evrei-comunişti (Vezi Totalitarism de Dreapta în România, origini şi manifestări 1919-1927, Institutul Naţional Pentru Studierea Totalitarismului Bucureşti 1996, pag. 150, şi Istoria României în Date de Dinu C. Giurescu Editura Enciclopedică Bucureşti 2007, pag. 365.).

Născut la Bîrlad, România, el s-a mutat mai apoi la Bucureşti, unde a devenit simpatizant al comunismului. După 10 ani de închisoare, el a reuşit să evadeze şi să se refugieze la Odessa (atunci parte a Imperiului Rus), de unde s-a întors cu bani şi instrucţiuni noi.

Îşi pierde o mînă, probabil în timpul unor experimente cu explozivi. Şi-a pus ca proteză un cîrlig.

Poliţiştii români îi ziceau lui Goldstein „omul cu cîrlig”. Anterior atentatului din Senat, în noiembrie 1920, Goldstein încearcă să-l asasineze pe Constantin Argetoianu, ministru al afacerilor interne, cel mai înverşunat politician anticomunist din acea perioadă.

Tentativa a eşuat, din cauză că bomba plasată sub vagonul ministerial în care se afla Argetoianu a distrus numai jumătatea neocupată de călători.

În cadrul atentatului din Senatul României, se bănuia că grupul lui Goldstein nu a acţionat singur, ci i-a avut drept complici şi pe alţii, ca Alecu Constantinescu, conducătorul grupului de extremă stîngă a Partidului Socialist din România, care în 1921 s-a desprins din acesta şi a format Partidul Comunist Român (cu numele provizoriu de Partidul Socialist Comunist).

Atentatul a dus la condamnarea comuniştilor în Procesul din Dealul Spirii şi la interzicerea Partidului Comunist. Conducătorul partidului comunist, Gheorghe Cristescu „Plăpumaru” a respins orice acuzaţie de conspiraţie, iar implicarea partidului este încă nedemonstrată.

Directivele Cominternului recomandau acţiuni violente, dar nu e sigură implicarea acestuia în atentat. În mărturia sa de la proces, Cristescu a susţinut că acţiunile lui Goldstein erau mai degrabă inspirate de anarhism.

În octombrie 1921, Goldstein a fost arestat în timp ce încerca să intre clandestin în România venind de la Ruse (Bulgaria).

La 28 Iunie 1922 Max Goldstein a fost condamnat la muncă forţată pe viaţă pentru aruncarea bombei la senat şi pentru uciderea a două persoane şi rănirea altora.

Ceilalţi inculpaţi au fost condamnaţi la pedepse între o lună şi 10 ani de muncă forţată. Sentinţele au fost pronunţate după 125 de şedinţe.

Max Goldstein a murit în 1924 de pneumonie în închisoarea Doftana.

1921: A avut loc la ora 20:00, primul spectacol al Operei Române din Bucureşti (vechea denumire a Operei Naţionale Bucureşti), înfiinţate cu puţin timp înainte, cu spectacolul „Lohengrin” de Richard Wagner (cu text românesc după o traducere de Şt. O. Iosif), avându-l la pupitrul dirijoral pe George Enescu, iar ca regizor pe Adalbert Markowski.

Sediul de atunci al operei era vechea clădire a Teatrului Liric, de lângă parcul Cişmigiu; noul local al Operei (foto), a fost ridicat în 1953.

1925: S-a înfiinţat Institutul de Statistică Generală din România.

1927: A încetat din viaţă istoricul şi omul  politic basarabean Paul Gore, membru de onoare al Academiei Române, președinte al Partidului National Moldovenesc ; (n. 27 iulie 1875, Chişinău).

1928: S-a născut la Reșița, Toma George Maiorescu, scriitor si publicist, profesor de filosofie.

A urmat  şcoala primară la Reşiţa, gimnaziul şi liceul la Caransebeş şi Timişoara, luându-şi bacalaureatul în 1947, apoi Facultatea de Litere şi Filosofie la Cluj (1947-1948) şi Bucureşti (1948-1949), iar ca bursier al statului român, Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova (1949-1954).

Toma George Maiorescu este  autorul a peste 40 de volume de poezie, proză,si eseistica scrierile sale fiind traduse in peste 20 de limbi.

1928: Radiodifuziunea Română transmitea prima conferinţă adresată femeilor (emisia inaugurală a Radioului românesc a avut loc la 1.XI.1928).

1933: S-a născut în comuna Bogza, județul Vrancea,regizorul român de teatru și film   Alexandru (Alecu) Gheorghe Croitoru,profesor universitar, poet și actor român, membru al Academiei Tiberina din Roma;( d. 2 decembrie 2017, București).

După absolvirea Școlii Normale „Vasile Lupu” din Iași, unde l-a cunoscut pe Nicolae Labiș, a urmat cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București (actualul UNATC), debutând ca regizor în 1964 cu pelicula Merii Roșii.

A fost profesor universitar la Universitatea Hyperion, Facultatea de Arte, unde a predat Arta regiei și a actorului de film și televiziune.

Este cetățean de onoare al localității Sihlea.

A realizat împreună cu Sergiu Nicolaescu trei filme, printre care și „Lupul mărilor”.

Este considerat unul dintre cei mai reprezentativi regizori ai cinematografiei românești.

A regizat filme precum „Viața, ca o poveste” (1987),„Anotimpul mireselor” (1970) sau „Am o idee” (1981). În calitate de actor, a jucat în pelicule precum „Merii sălbatici” (1974) sau „Păcală” (1974).

Unul dintre ultimele sale filme „Viaţă dăruindu–le” (1994), a obţinut Premiul Special al Juriului la Festivalul „Ezercitti e popoli”, de la Roma.

Activitatea sa a fost recompensată cu mai multe premii și distincții între care: Premiul pentru cel mai bun film artistic de scurtmetraj la Festivalul Internațional al Filmului de la Spindleruv Mlyn – Cehoslovacia, 1969; „Premiul CIDALC pentru cel mai bun film de folclor” și medalia „Casa de Portugal” la Festivalul Filmului Muzical și de Dans de la Menton, 1971; Diploma de Onoare pentru calități artistice la Festivalul Internațional al Filmelor Premiate, Vienala, 1973; Premiul special al Juriului la Festivalul Internațional al Filmului – Sibiu, 1993.

Regizorul Alecu Croitoru a decedat la vârsta de 83 de ani.

1941: În timpul celei de-a doua conflagraţii mondiale, Canada şi Noua Zeelandă au declarat război României.

1946: S-a născut Virgil Percec, chimist american de origine româna de renume internaţional, stabilit în străinătate din 1981, membru de onoare al Academiei Române.

1953: S-a născut Mihai Dinu Gheorghiu, critic literar, eseist, traducător; stabilit în Franţa din 1989 („Scena culturii. Elemente pentru o sociologie a culturii”).

1957: S-a născut în localitatea Ieud, judetul Maramureș, solistul vocal Ștefan Hrușcă, instrumentist si compozitor român de muzica folk, cunoscut mai ales pentru colindele sale.  A urmat școala în Sighetu Marmatiei și dupa ce a absolvit Liceul Pedagogic, a fost invățător în Borșa vreme de cinci ani.

In 1981 s-a produs debutul sau artistic alături de Cenaclul Flacara, în urmatorii trei ani susținand sute de concerte și primind premii naționale pentru interpretare și creație.

A plecat din cenaclu in 1984 si a inceput sa sustina spectacole pe scena Teatrului Tandarica din Bucuresti alaturi de solistii Vasile Seicaru si Radu Gheorghe.

In acelasi an a lansat si primul sau disc, “Ruga pentru parinti”, urmat de alte trei.
A inceput o cariera solo dupa revolutia din decembrie ’89, iar primul album cu colinde, culese din zona sa natala, a aparut in 1990. “Colinde I” a fost recompensat cu “Discul de aur” datorita numarului mare de copii vandute.

Cu toate ca era o vedeta in Romania, Stefan Hrusca a decis un an mai tarziu sa se stabileasca in Canada.

Nu a incetat însă să cânte. In 1993 a inregistrat al doilea album cu colinde, “La savarsitu’ lumii”, care i-a adus un nou Disc de aur, iar in urmatorii ani altele si altele.

1972: A încetat din viaţă Ieronim Şerbu, prozator şi memorialist, fondator, alături de Dan Petraşincu, al revistei “Discobolul” ; (n. 1 decembrie 1911).

1991: Au loc primele alegeri Prezidențiale în Republica Moldova.

Președinte al Republicii este ales politicianul Mircea Snegur.

 

1991: A fost adoptată în urma unui referendum național, prima Constituție post-comunista a României.

Adunarea Constituantă a adoptat-o in 21 noiembrie 1991, după o dezbatere de circa un an și jumătate.

1992: A decedat Gabriel Cocora, muzicolog, istoriograf şi preot; (n.1 martie 1917).

1994: Instanța Curtii Supreme de Justiție a decis achitarea scriitorului dizident anticomunist Paul Goma.

De asemenea, în urma recursului în anulare formulat de Parchetul General împotriva sentintei prin care Paul Goma a fost condamnat la 8 ani inchisoare, completul a hotărât casarea acestei sentințe.

1996: A încetat din viaţă Marin Sorescu, poet şi dramaturg distins cu Premiul Herder pe anul 1991, membru al Academiei Române; în perioada 1993-1995 a fost ministru al Culturii (volumul de poezii “La lilieci”, piese de teatru “Iona”, “A treia ţeapă”); (n. 19 februarie 1936 la Bulzești, județul Dolj).

2005: A murit compozitorul şi folcloristul Dumitru D. Stancu, fost inspector general în Ministerul Învăţământului din Bucureşti (1966-1969). A înfiinţat şi dirijat Formaţia de instrumente populare de suflat (1980); (n. 1915).

2007: A încetat din viata, Ioan Fiscuteanu, actor român cunoscut pentru rolul său în pelicula „Moartea domnului Lăzărescu”(2005), în regia lui Cristi Puiu; (n. 19 noiembrie 1937).

2016: A murit la București, scriitorul român Romulus Rusan, prozator şi reporter, unul dintre membrii fondatori al organizaţiei neguvernamentale „Alianţa Civică”.

A fost director al Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, conducând Centrul Internaţional Pentru Studiul Comunismului.

A fondat, împreună cu soţia sa, poeta Ana Blandiana, Memorialul de la Sighet; (13 martie 1935, la Alba Iulia).

2017: A decedat la Chișinău, în R. Moldova, etnograful și folcloristul Vladimir Curbet, fost publicist și profesor din Republica Moldova; (n.5 decembrie 1930, Susleni, Orhei, România/Moldova).

A fost de asemenea prim maestru de balet și conducător artistic al Ansamblului academic de Stat de dansuri populare „Joc” (1957-2017).

În semn de recunoștință pentru activitatea sa artistică, Guvernul Republicii Moldova a organizat funeraliile acestuia pe data de 13 decembrie 2017, iar la 8 decembrie 2018, la un an de la decesul coregrafului, Poșta Moldovei a lansat în memoria acestuia un timbru, însoțit de o ilustrată și un plic cu mențiunea „Prima zi”.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Patapie

Sfântul Cuvios Patapie a trăit in sec. al VII-lea fiind originar din Tebaida Egiptului. Vazand inca de timpuriu desertaciunea lumii a ales viata calugareasca, nevoindu-se multi ani in pustia Egiptului. Aici s-a inchinat vietii monahale, urmand lui Hristos si petrecand intru toate nevointele trupului si duhului spre curatirea de patimi a omului launtric. Auzind oamenii despre virtutile Sfantului Patapie, au inceput sa vina in numar mare la locul de nevointa al sfantului, spre a dobandi de la el ajutor si alinare vietii lor chinuite.

Temându-se însă de lauda oamenilor si gandind ca se va putea ascunde mai bine de oameni in mijlocul unei marii metropole decat in pustie,  a mers la Constantinopol. Aici si-a ridicat o mica coliba in apropiere de Biserica Vlaherne. Ascuns in spatele zidului colibei lui și necunoscut de nimeni, el și-a continuat viata lui de nevointa sihastreasca ca si cand ar fi fost in pustie.

Insa lumina nu poate fi ascunsa sub obroc. A venit la Sfântul Patapie, purtat de randuiala dumnezeiasca, un copil orb din nastere. Sfantul Patapie s-a milostivit de el, s-a rugat lui Dumnezeu, iar copilul si-a recapatat vederea. Minunea aceasta l-a facut cunoscut si vestit pe Sfantul Patapie in tot Constantinopolul, iar oamenii  au inceput din nou sa-l caute in numar mare pe cuvios spre a dobandi vindecare, mangaiere, si povata.

Sfantul Patapie l-a vindecat pe un inalt demnitar de idropica facand semnul crucii asupra lui si ungindu-l cu untdelemn sfintit. Facand cu mana semnul crucii asupra unui tanar, el a scos din el un diavol care il chinuise vreme indelungata. Multe alte minuni a savarsit Sfantul Patapie, toate cu rugaciunea, întru Numele lui Hristos, si prin semnul Sfintei Cruci.

Potrivit Tradiției, moaștele Sfantului Patapie au fost așezate într-o cripta, la o manastire, pentru a fi ferite de profanare. Cripta se afla lânga un paraclis în care se oficiau slujbe in cinstea sfantului. In anul 1904, cand s-a purces la largirea spatiului liturgic, s-au daramat peretii si s-au descoperit moastele Sfantului Patapie.

Amintim ca la Catedrala episcopala din Galati este expusă o rasă care a aparținut Sfantului Patapie.

Tot astazi, facem pomenirea:

– Sfinților Apostoli din cel 70: Sosten, Apolo, Chifa, Tihic, Epafrodit, Cezar si Onisifor;
– Cuviosului Parintelui nostru Sofronie, episcopul Ciprului;

Bibliografie (surse):

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
3. e.maramures.ro ;
4. Wikipedia.ro.;
5. mediafax.ro ;
6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
7. rador.ro/calendarul- evenimentelor;
8.  Istoria md.;
9. istoriculzilei.blogspot.ro.;
10. https://www.crestinortodox.ro.;

CITIȚI ȘI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/12/08/o-istorie-a-zilei-de-8-decembrie-video-4/

ZIUA DE 7 DECEMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

7 decembrie în istoria noastră

1784: Armata habsburgică a înfrânt rezistenţa ţăranilor răsculaţi din Transilvania, conduşi de Horea, Cloşca şi Crişan.

Marea răscoala izbucnise cu o lună în urmă, la 2 noiembrie, când  s-a desfășurat  o mare adunare populara unde Horea și cei doi tribuni ai săi, Cloșca și Crișan au dat semnalul ridicării la revolta armată).

 

Grup statuar “Horea, Cloșca și Crișan”, din comuna Horea, Jud. Constanța, opera a maestrului Marcel Trife.

Oastea românilor obținuse o serie de victorii împotriva armatei austriece, care intrase în Ardeal, dar, pe 7 decembrie, la Mihăileni, ţăranii români nu au avut nicio şansă în faţa trupelor imperiale mult mai bine instruite şi echipate.

În urma înfrângerii, Horea i-atrimis pe ţărani la casele lor în preajma venirii iernii, însa dorea să reînceapă răscoala în primăvara lui 1785.

Horea şi Cloşca se retrag în Munţii Gilăului, unde sunt prinși la 27 decembrie 1784 în pădurea Scorușetului, fiind trădaţi de pădurarul Anton Melzer din Abrud. 

În 30 ianuarie 1785 a căzut prizonier și Crișan, vândut de nouă țărani greco-catolici din Cărpeniș, ale caror căpetenii erau preoții greco-catolici din acel sat, tată și fiu (Popa Moise(ă) și Popa Moise (ă) cel Tânăr).

Prinșii au fost depuși la Alba Iulia  unde au fost  cercetati de  o comisie de anchetă, condusă de baronul Anton Iankovic.

Crişan, s-a sinucis în temniţa închisorii din Alba Iulia, iar pe 26 februarie 1785 Horea şi Cloşca au fost condamnaţi la moarte prin frângere pe roată.

 Mai întâi Cloșca a primit 20 de lovituri, după care a fost executat în timp ce Horea asista în picioare.

A urmat Horea, căruia i-au dat 4 lovituri prin care i-au zdrobit picioarele, apoi călăul, un țigan pe nume Grancea Rakoczi din Alba Iulia, i-a zdrobit pieptul și după alte 8-9 lovituri și-a dat sufletul.

Conform sentinței, de o barbarie fără seamă, organele lor interne au fost îngropate pe Dealul Furcilor, iar corpurile le-au fost tăiate în 4  și puse în țeapă în cele mai importante localități din comitatele Alba și Hunedoara, pentru înspaimântarea poporului.

Totuși răscoala nu a rămas făra urmări. Moților li s-a acordat  libertatea pășunatului, scutirea de cărăușie, desființarea servituții personale și a legării de glie (august 1785), dreptul de a se căsători fără consimțământul nobilului și dreptul la învățătură.

Răscoala a avut un larg ecou din Austria până în Portugalia și  din Germania până în Italia, unde s-au publicat broșuri, calendare, articole de presă, rapoarte diplomatice, gravuri privind liderii răscoalei.

Unii oameni de cultură și filosofi au apărat și explicat acțiunea țăranilor.

Lui Horea i s-a atribuit de către presa europeană și gândul de a reface Dacia, fiind  numit chiar„Rex Daciae”.

1834: Corabia Marița, prima navă sub pavilion românesc, a plecat în primul voiaj în afara granițelor țării pe ruta Sulina – Constantinopol, comandant fiind Ioan Cristescu.

In data de 10 septembrie 1834, Alexandru Vilara, proprietarul navei, se adresa  domnitorului Alexandru Ghica  şi îl anunţa de lansarea la apă a acestei nave  care a arborat pavilionul naţional : „această corabie, acum, cu blagoslovenia Înălţimii Voastre, s-a aruncat în apele Dunării, să desăvârşeşte din toate trebuincioasele, să împodobeşte şi cu bandiera cea privilegiată, hărăzită românilor prin făcătoarele de bine mijlociri ale Măriei Voastre şi, în puţinele zile, va fi în stare ca să facă şi o plutire pe mare“. 

A fost lansata la apă  la Giurgiu si era un velier tip bric, cu o capacitate de 115 tone. L-a avut ca armator pe hatmanul Alexandru Vilara, cunoscut si ca  semnatar ale memoriilor care cereau emaniciparea Ţării Româneşti de sub tutela otomană. 

Construită din „materialuri româneşti“, nava a fost botezată cu numele Domniţei Mariţa, soţia Principelui Gheorghe Bibescu.

Iniţial, tricolorul avea culorile dispuse orizontal, roşu fiind în partea de sus a pavilionului.   Documentele vremii consemnează că Mariţa a fost primul vas care, după secole de dominaţie otomană, a purtat pavilionul Ţării Româneşti pe Dunăre şi Marea Neagră, până la Constantinopol.

1861: S-a născut generalul Henri Mathias Berthelot, şeful misiunii militare franceze la Bucureşti în timpul primul război mondial, participant activ la elaborarea planurilor de luptă din vara lui 1917 pe frontul romano-germano-austro-ungar; (d.28.01.1931).

A fost șeful de stat major al comandantului-suprem al trupelor franceze pe Frontul de vest, mareșalul Joseph Joffre.

A petrecut și două perioade în România ca șef al Misiunii militare franceze, contribuind in perioada ianuarie – iunie 1917, la refacerea și reorganizarea armatei române, pe teritoriul rămas liber al Moldovei, cu mijloace de lupta egale cu cele aflate în dotarea inamicului, echipamentul de luptă fiind furnizat din Franța și Anglia.

Au fost organizate două armate române, având aprox. 400.000 de oameni, intercalate cu trei armate rusești însumând aproape 1.000.000 de militari.

Astfel, ofensiva românească de la Mărăști (la 11 iulie), si cea de la Marasesti (1-24 iulie) a  dejucat planurile de luptă germane de ocupare a Moldovei și de cucerire a portului Odessa.

1868: Parlamentul de la Budapesta a promulgat Legea votată anterior de Dieta din Cluj (în decembrie 1865), privind anexarea Transilvaniei la Ungaria, ceea ce ducea la dizolvarea Guvernului provizoriu cu sediul la Cluj şi la extinderea aplicabilității legilor Ungariei asupra Transilvaniei; (7/19).

1877: A decedat la București, Constantin Cantacuzino (n. 1793 ), membru al marii familii boieri Cantacuzino, fost caimacam al Țării Românești între septembrie 1848 și iunie 1849.

Din căsătoria lui cu Zoe Slătineanu, s-a născut Ion C. Cantacuzino, fost ministru, la sfârșitul anilor ’50 și în anii ’60 ai secolului al XIX-lea, în multiple guverne ale Principatelor Unite și ale României .

1884: S-a născut dr. Petru Groza,  jurist, moșier şi politician de stânga, un apropiat al comuniștilor, preşedinte al organizaţiei „Frontul Plugarilor” (1933-1953) și  vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (noiembrie 1944 – februarie  1945).

Sub presiunea ocupanților sovietici, regele Mihai I s-a văzut silit să accepte numirea lui ca prim-ministru, iar acesta a  format, la 6 martie 1945 un nou guvern, in care ministerele-cheie erau deţinute de comunişti.

A fost si preşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale – şeful statului (1952-1958); (m. 1958)

1911: S-a născut actriţa Tanţi Cocea; (d. 24 martie 1990, Bucuresti).

A fost fiica publicistului de stanga N.D.Cocea și a Floricăi Mille (fiica lui Constantin Mille) si sora mai mare a actriței Dina Cocea (1912-2008).

1914: S-a născut muzicologul Harry Negrin; (m. 1995).

1917: Se instituie,după confirmarea sa de de către Sfatul Ţării din Basarabia, primul guvern al Republicii Democratice Moldoveneşti (Sfatul Directorilor, alcătuit din 9 directorate) în următoarea componenţă: P.Erhan – preşedinte al Sfatului Directorilor şi director al agriculturii, V.Cristi – director de interne, N.Bosie-Codreanu – director al comunicaţiilor, Şt.Ciobanu – director al învăţămîntului, T.Ioncu – director al finanţelor, T.Cojocaru – director al războiului, M.Savenco – director al justiţiei, I.Pelivan – director de externe, V.Grinfeld – director al industriei şi comerţului.

1935: S-a născut prozatorul si eseistul român Sorin Titel (“Copacul”, “Femeie, iată fiul tau”, “Mi-am amintit de zapadă”); (d.17 ianuarie  1985).

1939: S-a născut istoricul Nicolae Edroiu, membru corespondent al Academiei Române din 1999; directorul Institutului de Istorie „George Barițiu” din Cluj-Napoca al Academiei Române.

 1939: S-a născut în  comuna Cicârlău, județul interbelic Satu Mare, muzicianul român Nicolae Sabău, cântăreț de muzică populară și apreciat folclorist .

A debutat artistic la doar 16 ani, cu interpretarea cântecelor Arză-te focu Gutâi și Când am zis daina, daina. Primul său concurs național a fost în anul 1956. În 1957 studioul teritorial al Radio Cluj l-a invitat să realizeze primele înregistrări cu Orchestra Filarmonicii de Stat din Cluj. În 1958 a fost difuzat la Radio București, cu Orchestra de muzică populară Radio, dirijată de Victor Predescu.

Nicolae Sabău a fost primarul comunei Cicârlău, în perioada 2004 – 2008. Casa artistului din comuna Cicârlău a fost transformată în muzeu al artei și cântecului popularPreședintele României i-a conferit artistului Nicolae Sabău la 29 noiembrie 2002, Crucea națională Serviciul Credincios clasa a III-a, „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală”.

A decedat în dimineața zilei de 30 decembrie 2020, la Spitalul de Pneumofiziologie din Baia Mare, la vârsta de 91 de ani, în urma infectării cu COVID-19.

1941: S-a născut la Tălmaciu, lângă  Sibiu, istoricul   român de origine săsească,  Adolf Armbruster, soțul mezzo-sopranei Viorica Cortez (d.18 martie 2001, în urma unui accident de automobil).

A urmat cursurile Facultății de Istorie la Bucureşti (1960–1965), avându-i ca profesori,  printre alţii, pe Ion Nestor, Emil Condurachi (istorie veche), Andrei Oţetea, Mihai Berza, Radu Manolescu (istorie medie). Intre 1965 şi 1980 este cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”.

Părăseşte legal România la începutul anului 1981 şi până în  1986 a fost cercetător ştiinţific la Universitatea din Tübingen, apoi consilier cultural federal al Asociaţiei germanilor bucovineni cu sediul la München, pentru care a editat numeroase cărţi.

Pe lângă lucrarea ”Romanitatea românilor”, cea mai importantea carte a sa, a mai publicat și alte cărţi (Dacoromano-Saxonia, 1980, Der Donau-Karpaten-Raum in den mittel-und westeuropäischen Quellen vom 10. bis zum 16. Jahrhundert, 1990, Auf den Spuren der eigenen Identität, 1991), studii şi articole ştiinţifice, traduceri; specialist în studii imagologice şi al relaţiilor româno-săseşti.

1960: A decedat la Bruxelles,în Belgia, pianista elvețiană Clara Haskil, evreică sefardă originară din România,născută într-o familie de evrei (de rit spaniol). (n. 7 ianuarie 1895, București).

A fost o pianistă renumită pentru interpretarea repertoriului clasic și romantic și apreciată pentru concertele și înregistrările ei cu piese de Mozart.

Mulți o consideră cea mai bună interpretă a lui Mozart din epocă, dar și pentru interpretările din Beethoven, Schumann și Scarlatti.

Unul din cele mai mari concursuri de pian din lume, Concursul International de Pian Clara Haskil, din Vevey, Elveția poartă numele ei.

La vârsta de 5 ani a cântat în fața Reginei Elisabeta a României. La vârsta de 7 ani pleacă la Viena, unde ia lecții de pian cu Richard Robert. Face progrese rapide și în 1905 – la vârsta de 10 ani – dă primul ei recital public cu lucrări diferite din creația marilor compozitori, pe care le execută fără partitură. În același an se înscrie la Conservatorul din Paris, unde devine eleva renumitului pianist Alfred Cortot. Câștigă mai multe concursuri de interpretare dar, din nefericire, este silită să-și întrerupă activitatea pentru mai mulți ani, fiind imobilizată în ghips din cauza unei boli a coloanei vertebrale.

Abia în 1921 reapare în public ca solistă în recitaluri de pian sau concerte orchestrale, ori însoțind muzicieni prestigioși ca George Enescu, Pablo Casals, Eugène Ysaye, Dinu Lipatti. Intervine o nouă întrerupere de activitate datorită unei tumori a nervului optic, care a trebuit să fie operată. Refugiată în 1940 de teama nazismului, după numeroase peregrinări datorate persecuțiilor rasiale, în 1942 reușește să părăsească și Franța și să se stabilească în Elveția, la Vevey.

Adevărata consacrare cu succese răsunătoare o cunoaște după Al Doilea Război Mondial, când Clara Haskil apare interpretând concerte de pian cu cele mai renumite orchestre, sub bagheta unor dirijori vestiți ca Leopold Stokowski sau Thomas Beecham, Sergiu Celibidache sau în duo cu celebri instrumentiști. Datorită interpretării excepționale a muzicii lui Wolfgang Amadeus Mozart este solicitată în repetate rânduri să participe la Festivalurile Muzicale din Salzburg, unde la 27 ianuarie 1956, cu prilejul aniversării a 200 de ani de la nașterea marelui compozitor, interpretează cu mult succes Concertul pentru pian și orchestră Nr. 20 în Re minor.

1966: Întră în funcţiune Hidrocentrala Bacău II, care încheie activitatea de construire a lanțului de hidrocentrale de pe râul Bistriţa.

1972: România a aderat la Acordul privind Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi la Acordul Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD), instituţii specializate ale Organizaţiei Naţiunilor Unite.

La data 15 decembrie 1972, România a devenit membru cu drepturi depline al Fondului Monetar Internaţional, dupa  semnarea acordului de aderare şi vărsarea cotei sale de participare.

România deţine 11 039 voturi, echivalentul a 0,44% din total. În cadrul FMI, România face parte din grupa de ţări (constituenţă) care include: Armenia, Bulgaria, Bosnia Herţegovina, Cipru, Croaţia, Georgia, Israel, Macedonia, Moldova, Muntenegru, Olanda, Ucraina, iar de la 1 noiembrie 2012 şi Belgia şi Luxemburg.

1987: A murit poeta Ioana Bantaş (pseudonimul Elenei Mustaţă); soţia poetului Cezar Baltag; (n. 1937).

1992: A fost  deschis oficial Centrul Cultural Francez de la Iași, inaugurat de către președinții Ion Iliescu și François Mitterrand la 19 aprilie 1991.

 Centrul cultural francez de la Iași funcționează în Palatul Racoviță (foto), o clădire monument istoric construită la mijlocul secolului al XIX-lea.

La data de 1 ianuarie 2012, rețeaua culturală franceză din România s-a unificat în mod oficial sub numele de Institutul Francez, ca urmare a reformei mondiale a rețelei culturale și de cooperare inițiată de Ministerul Francez de Afaceri Externe și Europene. 

1997: Compania franceză Renault a depus singura ofertă pentru preluarea uzinei de autoturisme Dacia Piteşti.

1997: A decedat Ion Larian Postolache, poet, traducător din lirica sanscrită şi egipteană veche; (n. 18 noiembrie 1916, Adjud).

2001: Consiliul Miniștrilor de Justiție și de Interne ai Uniunii Europene decid ridicarea vizelor pentru cetățenii români care doresc să călătorească în spațiul Schengen, începând cu 1 ianuarie 2002.

După aderarea la UE, aderarea la spaţiul Schengen (spaţiul fără frontiere din UE) ar fi trebuit să fie doar un pas formal, intrucat  aceasta  vine mai degrabă cu responsabilităţi pentru un stat de graniţă ca România care urma să fie granţiă a UE.

Iată însă că tocmai libertatea de mişcare obţinută în 2002, avea să însemne aproape zece ani mai târziu o piedică.

Criza a schimbat perspectiva: cetăţenii  mul­tor ţări europene au început să se teamă de noii veniţi din Est, care se mulţumeau cu salarii mai mici (şi despre care se presupinea ca vor fura locu­rile de muncă ale localnicilor) sau ar abuza, cum susţin mulţi, de generosul sistem de protecţie socială din Occident.

 Harta:Țările spațiului Schengen

2007: A decedat la  București în urma unui infarct miocardic,  prozatorul Marius Tupan, eseist şi dramaturg  cunoscut pentru Trilogia „Batalioane Invizibile” (I. Craterul, II. Rhizoma, III. Asteroidul), „Coroana Izabelei”, „Avocatul Diavolului” şi romanul-teatru „Rătăcirea Domnului”; (n. 1945)

A fost membru al secției  de  Proză a Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti și redactor sef al prestigioasei reviste de cultură „Luceafarul”, pe care a condus-o începând cu anul 2000.

2015: A murit Lazăr Cnejevici, interpret de muzică populară, cantautor, instrumentist, profesor şi căutător de talenteA fost un remarcabil promotor al muzicii populare sârbeşti şi a celei bănăţene; (n. 1936).

  2017: A încetat din viață Alexandru Moșanu, istoric, om politic și profesor basarabean, primul preşedinte al Parlamentului Republicii Moldova (1990-1993), membru de onoare al Academiei Române din 1993; (n. 1932).

Primul preşedinte al Parlamentului Republicii Moldova s-a născut pe 19 iulie 1932 în comuna Branişte, judeţul Bălţi, pe atunci parte a Regatului României, şi a studiat la Facultatea de Istorie. A fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova între anii 1990 şi 1998 şi a îndeplinit funcţia de preşedinte al Parlamentului Republicii Moldova în perioada 3 septembrie 1990 – 2 februarie 1993.

Alexandru Moşanu este cel care a citit în Parlament proiectul Declaraţiei de Independenţă pe 27 august 1991, care a fost votat în aceeaşi zi unanim de deputați. Lui Alexandru Moşanu i se datorează, printre altele, introducerea cursului de „Istoria Românilor” în şcolile din Republica Moldova.

„Identitatea românească a moldovenilor a fost constatată de cărturari din Evul Mediu, de cronicarii noştri, de Dimitrie Cantemir şi de marii oameni de cultură şi politici din secolul XIX. Această identitate a început să fie pusă la îndoilă de exponenţii imperialismului rus, ai Rusiei ţariste, care în 1812 a anexat partea de răsărit a Ţării Moldove. Cele mai mari falsuri în problema identitară s-au comis în perioada sovietică de ocupaţie. Atunci ne-a fost impusă ideologia moldovenismului antiromânesc, transformată într-o măciucă şi utilizată în scopul înăbuşirii spitirului naţional al românilor de la Est de Prut.

2018: A avut loc Sfințirea noii Catedrale Arhiepiscopale din Curtea de Argeș (piatra de temelie a fost pusă pe 10 mai 2009).

„Noua casă” pentru moaștele Sfintei Filofteia, așa cum este numită catedrala în Actul de sfințire, are hramurile „Sf. Mc. Filofteia” și „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”.

În incintă există un loc special amenajat, în pridvor, unde sunt locurile de veci pentru membrii Casei Regale a României şi arhiepiscopii Argeşului şi Muscelului

CITIȚI ȘI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/12/07/o-istorie-a-zilei-de-7-decembrie-video-4/

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfânta Muceniță Filofteia

Sfânta Muceniță Filofteia de la Argeș

Sfânta Muceniță Filofteia a trăit in sec. al XIII-lea, în sudul Dunării, însă nu se știe cu exactitate dacă provenea din neam de români sau de bulgari.

Numele sau în limba greaca înseamnă “iubitoare de Dumnezeu”. Pentru ca a dovedit mila fata de oamenii sarmani, a fost omorata de tatal sau, la varsta de numai 12 ani.

 Chiar daca moastele sale se afla la Curtea de Arges de la sfarsitul sec. al XIV-lea, abia in anul 1950, Sinodul BOR a decis generalizarea cultului Sfintei Filofteia.

Istoria arata ca moastele Sfintei Filofteia au fost duse initial la Tarnovo, in Bulgaria, unde au ramas pana in anul 1393.

In acel an, Taratul bulgar a fost ocupat de turci, care au si ars orasul si pentru a fi ferite  de profanare, moastele au fost duse la Vidin, unde au stat putin timp, probabil pana in 1396.

Dupa infrangerea armatelor crestine la Nikopole, crescand amenintarea turca, moastele au fost incredintate domnitorului Tarii Romanesti, Mircea cel Batran (1386-1418).

Acesta a asezat  moaştele Sfintei, care a devenit o adevărată ocrotitoare a Ţării Româneşti, in vechea ctitorie domneasca, cu hramul “Sf. Nicolae”, de la Curtea de Arges, pe atunci catedrala mitropolitana.

In acest fel se explica si alegerea zilei de 7 decembrie drept zi de pomenire (imediat dupa ziua hramului).

Dupa construirea noii biserici de catre Neagoe Basarab, sfintita la 15 august 1517, moastele au fost asezate aici a doua zi, cand s-a facut si proclamarea canonizarii Sf. Ierarh Nifon al Constantinopolului (prima canonizare la noi).

Moastele au ramas la Curtea de Arges pana in 1893, cand, datorita starii avansate de degradare a bisericii, au fost mutate in bisericile “Sf. Gheorghe” si “Adormirea Maicii Domnului” – Olari, din aceeasi localitate.

In timpul primului război mondial, datorită înaintării frontului în apropierea acestei localitati, moaștele au fost duse in paraclisul Mănăstirii Antim din București. După terminarea războiului, au fost readuse la Curtea de Argeș, iar din 1949 se afla in paraclisul acestei sfinte mănăstiri.

În tradiția populară, Sfânta Filofteia este numita „Poitra lui Nicolae”, poítra fiind o zi care urmează după o sărbătoare (sau o precedă) și în care se face praznic.

Bibliografie (surse):

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
3. e.maramures.ro ;
4. Wikipedia.ro.;
5. mediafax.ro ;
6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
7. rador.ro/calendarul- evenimentelor;
8.  Istoria md.;
9. istoriculzilei.blogspot.ro.;
10. https://www.crestinortodox.ro.;