CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Şcoala de la Frankfurt, marxismul cultural şi coruperea Americii. VIDEO

 

Imagini pentru marxism cultural photos

 

Marxismul Cultural şi  coruperea Americii Marșul Școlii de la Frankfurt prin istoria recentă a ideilor este un excelent film realizat de James Jaeger, subtitrat în română şi  comentat de reprezentanți de seamă ai curentului conservator din America: Pat Buchanan, Ron Paul, Ted Baehr, G. Edward Griffin, Edwin Vieira, Michael Badnarik, Larken Rose, Stefan Molyneux și Walter Reddy.

 

Reclame

19/07/2019 Posted by | DIVERSE | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

1914: Spioni români în Ardeal

 

 

 

Este o mizerabilă şi ticăloasă apucătură a şovinismului maghiar, o deprindere, foarte veche, din timpurile lui Werböczy şi ale „Aprobatelor”, poate şi de mai înainte, calomnierea şi batjocorirea poporu­lui român. 

În cărţile aceste şi în alte acte legislative din secolelor tre­cute de câte ori se face amintire de Valahi, ei sunt prezentaţi ca cei mai mişei şi periculoşi oameni, vrednici de-a fi ţinuţi în opresiune şi sufe­riţi în ţară numai pană când le convine nemeşilor.

Au fost, pe acele vremi, stări barbare la noi.

Cu aceasta îşi scuză uneori patrioţii înfierbântaţi de trecu­tul, ruşinos.

Aşa este. Timpul a fost grozav şi barbar, dar barbaria au făcut-o stăpânii nemeşi de pe atunci.

S-au sfărmat însă „Aprobatele” şi celelalte legi nevrednice, s-au cu­fundat în noianul uitării. Şi, după mai multe şi puternice zguduiri, Ungaria a intrat şi ea în şirul sta­telor moderne.

Şi multe s-au schim­bat, multe lucruri noi s-au intro­dus, dar cu puţin folos pentru poporul de rând.

Pentru naţionalităţi s-au votat legi în cameră, cum e, de exemplu, Legea de naţionalitate, dar aceste au rămas literă moartă. Ca în trecut, aşa şi în zilele noastre, dar în formă schimbată.

Şovinismul oligarhic de acum, văzând că voim a ne susţinea cu toate forţele naţionalismul nostru ro­manic, a introdus, de vreo 4-5 decenii, încoace, iarăşi calomniile şi pervertirile faţă de noi. Întâi ne numeau patrioţi răi, în care nu pot avea încredere, apoi epitetele calom­niatoare s-au sporit uimitor, tot mai severe, tot mai fără scrupule.

În adunări publice, în broşuri şi în zia­rele inspirate de şovinismul nesă­buit, am fost atacaţi şi calomniaţi ca duşmani ai patriei şi ai Maghia­rilor, ni s-a reproşat că voim să fa­cem stricăciuni Ungariei, s-o vindem.

Cu un cuvânt, mulţi dintre Români au fost declaraţi de trădători de pa­trie, fără să se afle, în nenumăratele procese şi investigaţii, ce ni s-au fă­cut, nici o urmă de trădare de patrie sau de dinastie, nu s-a găsit nici un român trădător.

 

 

 

 

Patrioţii de contrabandă, patri­oţii şovinişti, însă, merg mai departe la a scorni minciuni, cu scopul de-a compromite întreg neamul românesc. De când noi, Românii de aici, am făcut unele progrese politice şi culturale şi de când România a devenit regat independent, pornirea lor pătimaşă a luat un impuls şi mai puternic.

Iar acum, când Româ­nia a pacificat Orientul şi şi-a câş­tigat stima şi iubirea tuturor state­lor europene, atitudinea lor duşmă­noasă s-a potenţat.

Iscodesc fel de fel de scorni­turi în vorbirile lor, dar mai ales în ziarele fără conştiinţă, că România e periculoasă pentru Austro-Ungaria, pentru că voieşte, la timp favorabil, să anexeze Ardealul.

 

 

Dar, ca România să poată exe­cuta acest plan, trebuie să cunoască pământul Ardealului, munţii, văile, râurile, strâmtorile, drumurile, oraşele şi satele, iar aceasta nu se poate face decât prin un spionaj. Şoviniştii au ridicat o nouă acuză, o nouă calomnie asupra poporului român.

Suntem cu toţii spioni, noi, Românii de aici, dar mai ales fraţii din România. Şi în chestia aceasta şovinismul şi-a ajuns culmea obrăz­niciei. Dacă vreun bărbat de-ai noştri merge la Bucureşti, face ser­viciul de spion, raportând cercurilor competente de acolo lucruri secrete din Ardeal.

Dacă vin prin Ardeal bărbaţi de valoare din România, sunt priviţi ca suspecţi şi mişcările şi paşii lor sunt urmăriţi în taină. Dar mai mult. După ziarele ungureşti infectate de boala şovinis­mului, România a organizat un în­treg sistem de-a pune la cale spio­najul. Cităm aci două exemple.

 

Săptămânile trecute, ziarele au descoperit un mare act de spionaj, dirijat din România. O mână nevă­zută ademenea pe ţăranii români din câteva comune ale comitatului Hu­nedoarei şi-i trecea în România, ca muncitori.

Dar acolo erau instruiţi în „arta” spionajului şi apoi trimişi acasă, încărcaţi cu bani şi însărci­naţi să pregătească satele de pe Mureş pentru cazul invaziunii arma­tei române.

Totodată, aveau să tri­mită în România diferite ştiri despre stările de pe acolo. Adică iată pe ţăranii români din un colţ de ţară ca spioni!

Şovinismul turbat şi cu intenţii perverse, după ce ne-a atribuit nepatriotismul, trădarea de patrie, acum ne face şi spioni!

 

 

 

 

 

Natural că s-au introdus cer­cetări în sate, dar nu s-a putut afla nici un spion. Doar s-a constat atâta că, din unele sate, trec sporadic Români în România şi alţii se în­torc acasă. Aceştia vin cu parale, câştigate cu muncă grea, acolo.

O ştiau aceasta denunţătorii la ziare, dar s-au folosit de emigra­rea unor ţărani români în România, unde căutau lucru cinstit, să ne calomnieze ca pe nişte oameni care sunt în stare să trădeze patria prin spionaj.

 

 

Un alt caz de felul acesta se relevă acum. Ziarul şovinist „Pesti Napló” constată, în numărul său de Duminecă, că „în Ungaria şi mai ales în Ardeal se află o mul­ţime de spioni români. Această afirmaţie – zice ziarul – se do­vedeşte prin denunţul ce l-a făcut, zilele acestea, ministrului de război din Viena un desenator, Iosif Tem­pinsky”.

Ziarul spune, că desenato­rul a fost în România, unde, con­venind, la Brăila, cu nişte ofiţeri, ei i-ar fi propus „să facă spionaj în Ardeal”. El a respins propunerea, dar, trecând prin Ploieşti, ar fi asistat la sosirea unei trupe române de teatru, „care venea din Ungaria”.

Printre actori s-ar „fi aflat şi doi ofiţeri români, care ar fi făcut spionaj în Ungaria”. Tempinsky a venit apoi în Austro-Ungaria, unde a făcut denunţul, iar ministrul de război a orânduit o anchetă în această chestiune.

 

 

Astfel e informat propovăduito­rul de neadevăruri, ziarul „Pesti Napló” . Cine e acel Tempinsky, ce pont se poate pune pe denunţul lui, şi că peste tot s-a făcut un astfel de de­nunţ – nu putem şti. Tot lucrul se pare forţat, o scornitură, o ştire fantezistă.

Dar aceasta e suficient ca ziarele ungureşti să alarmeze lu­mea, că s-a găsit un nou mijloc la neamul românesc de a submina statul ungar şi a-i pregăti căderea – mijlocul de spionaj.

Scopul acestor fel de apucături e a arăta în sus, la Viena, şi poate până la Ber­lin, iar în jos, opiniei publice ungureşti, că Românii sunt un popor re­bel, duşman monarhiei şi pervers.

Ei nu merită nici un sprijin, şi aici, în Ungaria, nu li se pot acorda drep­turi şi privilegii, căci ar folosi favo­rurile spre ruinarea Ungariei.

 

 

Ştim noi că, în multe părţi, nu se va da crezământ acestor calom­nii, dar şoviniştii şi alţi duşmani ai neamului nostru vor folosi, de câte ori li se va da ocazie, această nouă şi mârşavă ponegrire şi calomnie faţă de noi. Patrioţi răi, duşmani, trădători de patrie şi, în zilele noastre – spioni.

Protestăm contra acestor apu­cături nevrednice şi păcătoase şi le denunţăm lumii ca nişte minciuni grosolane şi impertinente, menite a compromite un neam viguros şi cu conştiinţă de demnitatea sa (Gazeta Transilvaniei, LXXVII, Nr. 129, Braşov, sâmbătă 14/27 iunie 1914, p. 1) prin http://dragusanul.ro/ 

16/07/2019 Posted by | DIVERSE | Lasă un comentariu

ZIUA DE 12 IULIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 

 

 

 

 

 

Ziua de 12 iulie în istoria noastră

 

 

 

 

 

1475: Ştefan cel Mare, domnul Moldovei (1457-1504), a recunoscut suzeranitatea regelui Ungariei, Matei Corvin, şi a obţinut sprijinul acestuia în lupta împotriva turcilor .

Actul de recunoaştere a suzeranităţii maghiare va fi emis la Buda, la 15 august.

 

 

 

 

 

 

1797: A decedat poetul român Ienăchiță Văcărescu ; (n. 1740).

 

 

 

 

 

 

 

Aparținea vechii familii boierești a Văcărestilor si a fost un  precursor al folosirii limbii române culte, atât în scrierile sale filologice și istorice, cât și în poeziile pe care le-a scris,un erudit și poliglot care cunostea  slava veche, greaca veche și modernă, turca, araba, persana, franceza, germana și italiana.

A fost mare dregător domnesc și a îndeplinit misiuni diplomatice peste hotare.  In 1787 a tipărit „Observaţii sau băgări de seamă asupra regulelor şi orânduielilor gramaticii rumâneşti”, prima gramatică în limba română; autor, între altele, de dicţionare bilingve (român-german, german-român şi român-turc, turc-român) 

Lucrarea sa,” Istorie a prea puternicilor împărați otomani”, este tipărită abia în 1863 de Alexandru Papiu Ilarian.

A fost al doilea român după Dimitrie Cantemir care scrie o istorie a Imperiului Otoman.

Ienăchiță Văcărescu a adunat la un loc versuri ocazionale (în cinstea domnitorului, la inaugurarea unei cisterne publice etc.) cu versurile de dragoste caracterizate prin „limba alintată” (Nicolae Manolescu), abundând de diminutive, procedeu la modă în întreaga poezie a epocii: inimioară, lănțișor etc. 

Ienăchiță Văcărescu a deschis și seria artelor poetice românești, prin celebrul său „testament”:

„Urmașilor mei Văcărești
Las vouă moștenire
Creșterea limbii românești
Ș-a patriei cinstire.”

 

NOTĂ: Unele surse dau ca dată a morţii sale 11 iulie 1797.

 

 

 

 

 

1859:  Domnitorul Alexandru Ioan Cuza înfiinţează prin Ordonanţa Domnească nr. 276 , Oficiul Central de Statistică Administrativă, precursor al actualului Institut Naţional de Statistica.

A fost actul de naştere a statisticii oficiale în România. De acest moment îşi leagă numele şi doi eminenţi economişti români ai secolului al XIX-lea, Dionisie Pop Marţian şi Ion Ionescu de la Brad.

  Prin Hotărârea de Guvern 592/2002 a fost instituită „Ziua statisticianului”, care  se marchează anual, în a doua duminică a lunii iulie.

 

 

 

 

1882: S-a născut în comuna Cornea, judeţul Caraş-Severin, matematicianul Traian Lalescu, autorul primei lucrări importante de sinteză în acest domeniu din literatura ştiinţifică universală; (m. 1929).

A contribuit la punerea bazelor matematicii în România, fiind unul din fondatorii teoriei ecuațiilor integrale, remarcandu-se si  prin studiile sale  în trigonometrie, fizica geometrie, algebră şi istoria matematicii.

 

 

 

 

 

Imagini pentru Traian Lalescu,photos

 

 

 

A sustinut teza de doctorat  la Sorbona, aceasta constituind prima contribuţie românească importantă în domeniul ecuaţiilor integrale.

Din iniţiativa sa a luat fiinţă Şcoala Politehnică din Timişoara, fiind primul ei rector (1920-1921).

Traian Lalescu a predat la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii Bucureşti, a avut un rol important în apariţia Gazetei Matematice şi a Revistei Matematice din Timişoara.

A fost primul preşedinte al Clubului Universitar Bucureşti, ulterior numit Sportul studenţesc.

Ca trimis al Guvernului României la Paris a militat pentru unirea tuturor românilor, fiind deputat de Caransebeş şi raportor general al bugetului statului, pentru anul 1925, în guvernarea Brătianu.

A scris numeroase cărţi, între care – Le problème ethnographique du Banat, semn că nu şi-a uitat niciodată originile.

A devenit din anul 1990 membru post-mortem al Academiei Române. În semn de recunoştiinţă, mai multe unităţi de învăţământ din ţară îi poartă numele.

În comuna sa natala, Cornea, a fost amplasat un bust al sau de bronz.

 

 

 

 

 

 

1885: A decedat  generalul roman Mihail Cristodulo Cerchez, erou al  Războiului pentru  Independenţa Romaniei; (n. 1839).

A fost membru al Societăţii „Junimea” din Iaşi.

 

 

 

 

Mandru ca sunt roman: Cine i-a invins pe turci la Plevna?

 

 

 

 

A  condus trupele române în Războiul de Independență  de la 1877 pe fronturile de lupta de la Grivița, Bucov, Opanez, Smârdan, Plevna, Vidin.

La 28 noiembrie 1878, dupa incercarea nereusita de a iesi din incercuirea  de la Plevna, generalul turc Osman Paşa  i-a predat sabia generalului Cerchez, declarându-se prizonier.

 

 

 

 

1887: A murit istoricul şi publicistul Florian Aaron  precursor al lui Mihail Kogălniceanu şi Nicolae Bălcescu, cel care a făcut în istoriografia română trecerea de la iluminism la romantism.

 

 

 

 

 

 

A fost un propagator al ideilor Şcolii Ardelene în Ţara Românească si participant la Revoluţia de la 1848 din Ţara Românească şi din Transilvania; (născut în satul Rod, judeţul Sibiu,1805).

A fost profesor la Şcoala Centrală din Craiova, iar în perioada 1832-1847 a predat limba latină la Colegiul Sfântul Sava, unde l-a avut ca elev pe Nicolae Bălcescu. A fost profesor şi la Universitatea din Bucureşti.

A fost membru al Societăţii Filantropice, participant la Revoluţiile de la 1848 din Ţara Românească şi Transilvania, profesor, din nou, la Colegiul Naţional Sf. Sava în 1857 şi Universitatea Bucureşti, 1864.

A cola­bo­rat la   Foaie pentru minte, inimă şi literatură si Telegraful român şi a întemeiat, în 1837 împreună cu Georg Hill,  primul cotidian românesc, România.

A fost printre pri­mii care a subliniat necesitatea cunoaşterii istoriei naţionale, în lucrarea sa Idee re­pede de istoria Prinţipatului Ţării Româneşti, 3 volume.

 

 

 

 

 

 

1905: A decedat istoricul român  Gheorghe Popovici; (n. 1863).

A abordat o serie de probleme de mare interes din istoria organizării judiciare româneşti. A fost  membru corespondent al Academiei Române din 1905.

 

 

 

 

 

 

1909: S-a născut  în comuna Vitănești (județul Teleorman), marele  filosof şi eseist român de origine aromâna, Constantin Noica; ( d. 4 decembrie 1987, Păltiniș, județul Sibiu).

NOTĂ: Dicţionarul esenţial al scriitorilor români (2000) dă naşterea sa la 11/24.VII.1909, iar Dicţionarul Membrii Academiei Române (1866-2003), la 24.VII.1909; alte surse dau naşterea la 25.VII.1909

 

 

 

 

 

 

 

 

Din octombrie 1940 a activat  la Berlin în calitate de referent de filosofie la Institutul Româno – German. Va rămâne la Berlin până în 1944.

A participat de mai multe ori la seminarul de filosofie a profesorului Martin Heidegger, unde a mai participat și un alt filosof român, Alexandru Dragomir.

În paralel, împreună cu Constantin Floru și Mircea Vulcănescu editează patru din cursurile universtare ale lui Nae Ionescu și anuarul Isvoare de Filosofie.
Anii domiciliului forțat, deținut politic (1949 – 1964).

În perioada 1949 – 1958 are domiciliu obligatoriu la Câmpulung-Muscel.

Aici, Noica și-a căpătat ideea filosofică și totodată și-a trasat principalele coordonate ale filosofiei sale de mai tîrziu.

În 1958 Noica este arestat, anchetat și condamnat la 25 de ani de muncă silnică cu confiscarea întregii averi.

Alături de el vor fi arestați toți participanții la seminariile private organizate de Noica la Câmpulung, iar lotul lor va purta la proces numele de „grupul Noica”.

Execută la Jilava 6 din cei 25 de ani de închisoare, fiind eliberat în august 1964.

Ultimii ani din viață începând cu anul 1975, Constantin Noica și i-a petrecut la Păltiniș lângă Sibiu, locuința lui devenind loc de pelerinaj și de dialog de tip socratic pentru admiratorii și discipolii săi (vezi Jurnalul de la Păltiniș de Gabriel Liiceanu).

S-a  stins din viață la 4 decembrie 1987si a  fost înmormîntat pe 6 decembrie 1987, la Schitul Păltiniș, după dorința sa, slujba fiind oficiată de un sobor de preoți în frunte cu ÎPS Mitropolit Antonie al Ardealului, Crișanei și Maramureșului.

După 1989, Gabriel Liiceanu s-a ocupat de reeditarea integrală a cărților lui Noica.

Intre operele sale se remarca :“Sentimentul românesc al fiinţei”, “Creaţie şi frumos în rostirea românească”, “Devenirea întru fiinţă, vol. I: Incercarea asupra filozofiei tradiţionale”; “vol. II: Tratat de ontologie”).

 

 

 

 

1925: S-a născut Radu Enescu, eseist, critic literar, filozof şi publicist; (m. 1994).

 

 

 

 

 

 1927: S-a născut matematicianul George Ciucu. A fost preocupat de  domenii ca teoria probabilităţilor, statistica matematică sau teoria jocurilor şi a aşteptării si a fost  membru corespondent al Academiei Române din 1974, secretar general al acestui for (1974-1990); (m. 1990).

 

 

 

 

 

1933: S-a născut la Sighetul Marmaţiei poetul si eseistul român Alexandru Ivasiuc; (d. 4 martie  1977).

 

 

 

 

 

 

 

A fost student la Facultatea de Filozofie din Bucuresti de unde este exmatriculat din motive ideologice.

Inscris ulterior la Facultatea de Medicina din Bucuresti, participa la miscarile studentesti din anul 1956, motiv pentru care este arestat si condamnat la 5 ani inchisoare corectionala pe care le executa in puscariile de la Jilava, Gherla si in diferite lagare de munca.

Dupa eliberare i se fixeaza domiciliu fortat in localitatea Rabla din judetul Braila.

In anul 1963, dupa o scurta perioada in care lucreaza la o fabrica de medicamente, este transferat la Ambasada SUA, unde va lucra pana in anul 1968.

Intre anii 1970-1974 a fost redactor sef si director adjunct al editurii “Cartea Romaneasca”, secretar al Uniunii Scriitorilor apoi director la Casa de Filme nr. 1. Alexandru Ivasiuc a murit in cutremurul din Bucuresti la 4 martie 1977.

A publicat în 1964, în Gazeta Literară, povestirea „Timbrul”, urmată apoi de alte texte beletristice și publicistice.

A publicat mai multe romane, de obicei axate pe dezbateri etice și social-politice Vestibul (1967), Interval, Cunoaștere de noapte, Păsările, Apa (1973), Iluminări, Racul (1976).

Romanul său Racul este o contrautopie în genul celor scrise de autorii sud americani, istoria unui dictator, a unui anti erou și un discurs despre putere și amenințările dictaturii.

A publicat și volumul de nuvele Corn de vânătoare, precum și două volume de publicistică.

Eseurile sale au fost tipărite în mai multe volume sub titlul Pro domo.

 

 

 

1934: S-a născut la Cahul, România, azi în Republica Moldova,  interpreta de muzică uşoară  şi moderatoarea de televiziune Lucky (Lucreţia) Marinescu;(m. 2018).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A urmat cursurile Conservatorului „Gheorghe Dima”, după care a lucrat la Teatrul de Operetă, şi apoi la Teatrul „Contantin Tănase” din Bucureşti.

Între anii 1972 și 1973, Lucky Marinescu a făcut parte din echipa artistică a Teatrului „Ion Vasilescu” din Bucureşti cu care face turnee în țările Europei.

A cântat pe scena Olympia din Paris şi la Teatrul de Revisă Bobino, Montparnasse, Paris.

 

 

 

 

 

 

Piesa „Replici” compusă de Laurenţiu Profeta pe care o cântă în duet cu Cornel Constantiniu devine hit naţional. Piesa „Ce-ți doresc eu ție dulce Românie” devine de asemenea un şlagăr.

 

 

 

 

 

 

 1943: S-a născut la  Bucureşti, Radu Alexandru Feldman,  dramaturg, prozator şi politician român de origine evreiască, membru al Partidului Democrat Liberal (PDL, ulterior PNL), senator între 1996–2000, 2000–2004 şi 2008–2012.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1938:  S-a născut actorul  român de teatru şi film, Jorj Voicu  ; ( d.12 ianuarie 1991).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1956: S-a născut Paul Ciuci, vocalist, chitarist şi compozitor, membru al trupei „Compact”.

 

 

 

 

 1957: S-a născut poeta şi prozatoarea Maria-Eugenia Olaru.

 

 

 

 

1986: A murit marele actor roman George Calboreanu; (n. 1896).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A interpretat roluri memorabile in filmele Bădăranii (1960), Setea (1960), Lupeni 29 (1962)
Lumina de iulie (1963), Străinul (1964),
Neamul Şoimăreştilor (1965), Fraţii Jderi (1974) s.a

A fost distins cu Ordinul Muncii Clasa I (1953) „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă şi pentru activitate merituoasă” şi cu Ordinul Meritul Cultural clasa I (1967) „pentru activitate îndelungată în teatru şi merite deosebite în domeniul artei dramatice”.

De asemenea (anterior anului 1960) a primit şi titlul de Artist al Poporului.

 

 

 

1999: A decedat la Bucureşti, scriitorul  român Mircea Nedelciu (n. 12 noiembrie 1950 Fundulea). 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost considerat a fi unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai curentului  postmodernist din literatura română a anilor optzeci; („Aventuri într-o curte interioară”, „Şi ieri va fi o zi”, „Zmeura de câmpie”)

 

 

 

 

2001: Este înregistrat la Tribunalul Municipiului Bucureşti, Partidul Social Democrat, rezultat în urma fuziunii dintre PDSR şi PSDR.

 

 

 

 

Image result for Partidul Social Democrat logo

 

 

 

 

 

 2003: Ia naştere proiectul ro.wp, versiunea română a proiectului  Wikipedia.

 

 

 

Wikipedia logo

  

Versiunile iniţiale ale  paginii principale şi ale primelor articole au fost scrise pe 12 iulie.

 În  data de 15 iulie Bogdan Stăncescu (cu numele de utilizator Gutza) a primit statutul de administrator şi a început să traducă interfaţa din limba engleză.

Tot el a făcut primele eforturi de atragere a contribuitorilor, adresându-se prin e-mail mai multor universităţi şi Academiei Române.

Aceste demersuri au fost curând remarcate de presă şi au avut ca urmare publicarea unor articole de prezentare a Wikipediei.

Proiectul s-a dezvoltat în continuare ajungând la 10.000 de articole la 13 decembrie 2004, 50.000 de articole la 5 ianuarie 2007, depăşind 100.000 de articole la data de 11 ianuarie 2008. În prezent există aproximativ 399000 de articole la Wikipedia în limba română şi circa 483000 de utilizatori înregistraţi. 

De-a lungul existenţei sale Wikipedia în limba română s-a aflat în faţa mai multor probleme. Astfel, crearea automată a unei serii de proiecte în alte limbi, pe baza standardelor internaţionale, a dus printre altele la apariţia unei Wikipedii în „limba moldovenească”, urmare a faptului că această aşa zisă limbă avea în standardul ISO 639 codurile mo şi mol, înscrise separat de limba română.

Acest proiect permitea iniţial scrierea articolelor atât în alfabetul latin cât şi în cel chirilic (forma „moldovenească” de dinainte de 1989), dar ca urmare a numărului foarte redus de articole, funcţiona în mare măsură ca un portal cu trimiteri spre Wikipedia în limba română.

După numeroase şi aprinse discuţii, proiectul respectiv a fost în cele din urmă îngheţat în anul 2006, pe baza faptului că limba „moldovenească” şi limba română sunt identice şi că nu s-au găsit vorbitori nativi ai acestei limbi care să dorească să contribuie în alfabetul chirilic.

 

 

2004: A decedat Mioara Avram, personalitate de renume a lingvisticii româneşti; (n.4 februarie 1932).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2007: A murit la Bucuresti, dirijorul Constantin Petrovici; (n.21 mai  1927).

Cariera sa a inceput la Radiodifuziune, unde a pregatit mai intai corul, apoi cele doua orchestre.

Si-a petrecut mai bine de 40 de ani la pupitrul Operei Nationale Bucuresti, iar la inceputul lunii mai 2007 a dirijat ultimul spectacol al operei „Aida” de Verdi programat pentru acea stagiune.

 

 

 

 

 

 

 2010: A decedat actrița română Lucia Mureșan; (n.30 ianuarie 1938, Cluj).

Actriţa a fost descendenta unei familii de intelectuali români transilvăneni. A fost botezată de Ion Agârbiceanu, pe atunci protopopul greco-catolic al Clujului.

Lucia Mureşan a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti în 1958,  sub îndrumarea actritei Irinei Răchiţeanu.  La terminarea facultatii, fost repartizată împreună cu întreaga promoţie, la Teatrul din Piatra Neamţ.

Teza de doctorat a Luciei Mureşan se intitula „Rolul cuvântului în realizarea imaginii scenice – orice glas ascultă glas”.

 

 

 

 

Şi-a început activitatea didactică în 1963, susţinând cursuri de Arta şi tehnica vorbirii la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti.

A continuat să predea în această instituţie până în 1992, când s-a transferat la Universitatea Hyperion din Bucureşti, unde a sustinut cursuri de „Arta actorului”, „Vorbire scenică” şi „Analiza procesului scenic”.

Din 1996 până în 2002 activează în Universitatea Ecologică din Bucureşti, care îi oferă în anul 1997 funcţia de decan al Facultăţii de Arte.

În 2002, a devenit profesor şi decan al Facultăţii de Teatru din Universitatea „Spiru Haret” din capitală.

A citit timp de mulţi ani o parte din textele documentarelor prezentate în emisiunea Teleenciclopedia, difuzată de Televiziunea Română.

2014: A murit la Bucureşti, demnitarul comunist Emil Bobu (n. 22 februarie 1927, Vârfu Câmpului, județul Botoșani).

În anul 1972 fusese numit consilier al lui Nicolae Ceaușescu, iar în perioada 1973-1975 a fost Ministru de Interne.

După 1989, a fost condamnat la închisoare pe viață pentru „participare la genocidul națiunii române” (conform Raportului Comisiei Tismăneanu).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Curtea Supremă de Justiție i-a comutat în aprilie 1990 pedeapsa  la 10 ani de detenție, în urma schimbării încadrării juridice la „complicitate la omor deosebit de grav”.

A efectuat șapte ani de închisoare, după care a fost eliberat condiționat, pentru motive medicale.

După eliberarea din puşcărie a dus o viață retrasă, fără apariții publice.

 

 

 

2017: A decedat Sorin Alexandru Satmari, cunoscut gazetar de presă sportivă; (n. 1944).

 

 

 

 

 

 

 

A fost și ofițer de presă la Federaţia Română Fotbal, director de imagine la Liga Profesionistă de Fotbal, secretar general la FR de Baschet şi  președinte al Clubului sportiv Dinamo.

 

 

 

 

 

 

CITIŢI ŞI :

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/07/12/o-istorie-a-zilei-de-12-iulie-video-4/

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. worldwideromania.com ;

  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  9.  Istoria md.

 

12/07/2019 Posted by | DIVERSE | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: