CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Amintirea unui poet uitat – Artur Enăşescu. VIDEO

 

 

 

„Parnasian al boemei”, cum l-a definit criticul literar Perpessicius, Artur Enăşescu este astazi un poet uitat (în ciuda celor doua tentative, din 1946 si 1968, de re-propunere a poeziei sale).

Nu se mai ţin minte nici romanţele, altădată celebre, compuse de Ionel Fernic pe versurile din „Ţiganca” („E, Rita, fecioara cu ochii sprintari – / cu sini ca de piatra”) sau ale „Baladei crucii de mesteacan” şi nici somptuoasele sale sonete parnasiene (poezia sa „Afrodita” obţinuse, în 1926, Premiul „Ion Pavelescu” pentru sonet al revistei Universul literar, condusa atunci de Perpessicius), sau meditaţiile filosofice la care se gândea Tudor Vianu când îl plasa pe poet în postura de ipotetic continuator al unor D. Nanu sau Panait Cerna.

 

 

 

 

Imagini pentru artur enasescu photos

 Artur A.Enăşescu, născut la  Botoşani la 12 ianuarie 1889  – decedat în 4 decembrie 1942, la Bucuresti, fiul lui Alexandru Enăcescu, functionar la PTT, şi al Olgăi (n. Nacu).

 

Primii săi ani de studii i-a făcut în oraşul natal şi tot aici a început şi studiile liceale (Liceul „Laurian”, 1900-1903), continuate la Iaşi la Liceul National (1904-1905).

În 1911 si 1912 a lucrat ca funcţionar la Botoşani, cu excepţia unei scurte şederi în Capitala Franţei, în vara anului 1912.

A susţinut examenul de bacalaureat la Botoşani (1913 sau 1914). 
Debuteaza cu sonetul „Amor” în revista Convorbiri critice (1910).

Colaboreaza la publicaţiile Flacara, Moldova, Rampa, Epoca, Convorbiri literare, Vremuri nouă, Solia, Îndrumarea, Junimea Moldovei de Nord, Luceafarul, Cuvintul liber,Universul literar, Familia, Propilee literare, Ideea literară.

Mobilizat în 1916, luptă la Oituz si Magura Caşinului.

În anul 1914 Artur Enăşescu este redactor la Epoca. În timpul Primului Război Mondial se află pe front. Publică articole şi amintiri de război în ziarul botoşenean  Îndrumarea, versuri şi cronică literară în Junimea Moldovei de Nord, Luceafărul, unde era şi redactor, Răsăritul din Chişinău şi Cuvântul liber din Bucureşti.

Publică de asemenea în Universul literar şi devine colaborator la Rampa, Propilee literare, Familia.  

A fost redactor la revista Îndrumarea din Botoşani (1918) şi la Luceafărul din Bucureşti (1919-1920).

Bolnav, e internat la Sibiu (1920-1922). Singurul volum antum, „Pe gânduri” (1920), apare prin grija prietenilor.

În anul 1927, Societatea Scriitorilor Români îi acordă premiul Ion Pavelescu pentru sonetul „Afrodita”.

Din 1928, boala sa nervoasă se instaleaza ireversibil; în anii ’30, cu minţile rătăcite, vagabond, dormind prin ganguri sau sub scara Hotelului „Ferdinand”, este o figura tragică şi pitorească a peisajului  bucureştean (portretizat de Ion Sava si Aurel Jiquidi).

Poetul însuşi se considera, asa cum scria un contemporan, discipol în „şlefuirea versului” al lui Leconte de Lisle şi mai cu seama al lui Eminescu şi Dimitrie Anghel.

 

 

 

 

 

  Balada crucii de mesteacăn

 

 

Cruce alba de mesteacan

 

Cruce albă de mesteacăn

Răsărită printre creste,

Cine te cunoaşte-n lume,

Cruce fără de poveste?

*

Peste braţele-ţi întinse

Din poiana fără flori,

Uneori s-apleacă-n noapte

Cârdurile de cocori.

*

Şi-n tăcerea nesfârşită,

Sub arcadele de brad,

Nu s-aude decât plânsul

Cetinilor care cad.

*

Cruce albă de mesteacăn

Biciuită de furtuni,

Peste lemnu-ţi gol doar luna

Pune albele-i cununi.

*

Ce de-o mână nevăzută

Slovele-ţi se şterg de ploaie;

Tot mai mult te bate vremea,

Vânturile te îndoaie…

 *

Şi ca mâine fulgii iernii

Te vor prinde-n a lor salbă

Şi vei dispărea din lume,

Cruce de mesteacăn, albă.

*

Sfântul îngropat sub tine

Cine-l va mai şti de-acum,

Cruce albă, rătăcită

Lângă margine de drum?

*

Braţele-ţi de vânturi smulse

Se vor pierde pe poteci,

Numai brazda de ţărână

Nu-l va părăsi pe veci.

 

 

 

 

 

 

 

 SURSE:

 

 

 

https://ro.wikipedia.org/wiki/Artur_En%C4%83%C8%99escu

http://www.referatele.com/referate/romana/Artur-Enasescu/index.php

http://dragusanul.ro/category/hoinar-prin-vremuri/

 

 

 

09/08/2017 Posted by | LITERATURA | , , , , , , , , | 1 comentariu

Gândul zilei

 

 

 

 

 

 

” Puțini sunt cei care știu, cât de mult ar trebui să știe, ca să știe cât de puțin  știu .”

 

 

 

 

 

 

 

William Shakespeare

 

 

 

 

 

 

 

 

William Shakespeare

 

 

 

 

 

 

William Shakespeare  (n. 23 aprilie 1564 – d. 23 aprilie 1616),  a fost un dramaturg considerat cel mai mare scriitor al literaturii de limba engleza si  poetul național al Angliei .

Lucrările sale au supraviețuit timpului, opera sa fiind alcătuită din aproape 38 de piese de teatru, 154 de sonete, 2 lungi poeme narative, precum și alte multe poezii.

Piesele lui de teatru au fost traduse în aproape fiecare limbă vorbită și sunt jucate mai des decât cele ale oricărui alt dramaturg.

Multe dintre piesele sale au fost montate pe scena teatrului londonez Globe, unul din cele mai populare ale epocii Elisabetane.

Nu există nici o descriere scrisă a aspectului fizic al lui Shakespeare și nici o dovadă că el a comandat vreodată un portret, astfel gravura Droeshout,  pe care Ben Johnson   a aprobat-o ca fiind foarte asemănătoare cu chipul real al scriitorului, și monumentul lui din Stratford,  furnizeaza cele mai bune dovezi legate de aspectul său.

Opera lui Shakespeare a exercitat o puternică influență asupra scriitorilor români. Traducerea operei sale a fost începută de Petre Carp,, în vreme ce poetul Mihai Eminescu va descrie în poezia postumă Cărțile admirația pentru opera sa, declarându-l „prieten drag al sufletului meu”.

Dramele sale au fost montate de mari regizori de teatru români, din perioada 1870 până în zilele noastre, printre aceștia numărându-se și montările unor regizori ca Liviu Ciulei, Alexandru Darie, Catalina Buzoianu, Vlad Mugur  s.a 

17/10/2015 Posted by | LITERATURA | , , , , , | Lasă un comentariu

Gândul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

” Nu judecați oamenii după cei cu care se adună. Nu uitați ca Iuda avea amici ireproșabili.”

 

 

 

 

 

 

 

 

– Ernest Hemingway –

 

 

 

 

 

 

 

 

Ernest Hemingway

 

 

 

Ernest Miller Hemingway (n. 21 iulie 1899   – d. 2 iulie 1961), a fost un romancier, nuvelist, prozator, laureat al Premiului Pulitzer in 1953  si  al Premiului Nobel pentru Literatura in 1954 si  unul dintre cei mai cunoscuți scriitori americani.

A fost reporter de război, atât în Primul Razboi Mondial, cât și în Al Doilea Razboi Mondial, dar și în Razboiul Civil Spaniol. 

Ernest Hemingway impresionează prin utilizarea unui număr minim de mijloace stilistice și artistice în obținerea unui impact emoțional și imaginativ maxim asupra cititorului.

Opera sa are ca sursă o experiență de viață profundă și originală și relatează, conform concepției scriitorului, „lucrurile cele mai simple în modul cel mai simplu„ într-o proză energică, aspră, dură, cu o mare economie a mijloacelor stilistice.

Din acest punct de vedere, unii critici literari îl considera un exponent al minimalismului  în literatură.

Începând cu romanele pline de exuberanță tinerească The Torrents of Spring, The Sun Also Rises și Adio Arme ! (A Farewell to Arms), continuând cu solidele Green Hills of Africa, Winner Takes Nothing și To Have and Have Not și culminând cu complexele sale romane  „Pentru cine bat clopotele” sau „Batranul si marea”.

 Motivaţia Juriului Nobel:

„ pentru măiestria artei narative, foarte recent demonstrată în «Bătrânul şi marea» şi pentru influenţa pe care a exercitat-o asupra stilului contemporan”.

23/09/2015 Posted by | LITERATURA | , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: