CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

In Ucraina se iau măsuri drastice să nu rămână nici urmă de român. VIDEO

 

Comunitatea românească din Ucraina

Comunitatea etnică moldo-română ar reprezenta a treia etnie ca pondere din Ucraina, după ucraineni şi ruşi, dacă nu ar fi divizată artificial în români (151.000 persoane) şi „moldoveni” (258.600 persoane).

Repartiţia numerică a etnicilor români pe zone şi localităţi: în regiunea Cernăuţi – 181.780 de românofoni, în regiunea Transcarpatia – 32.152 de etnici români; trăiesc, în principal, în raioanele Teaciv şi Rahiv.

În regiunea Odesa, la ultimul recensământ al populaţiei s-au declarat români 724 de persoane, iar 123.751 – moldoveni.

Alte regiuni locuite în mod compact de români: Kirovograd, Nikolaev, Herson, Ananiev, Balta.

Neoficial, numărul conaţionalilor noştri poate fi estimat la 500.000, luând în considerare faptul că s-a observat o scădere cu 27%, faţă de cum arăta pronosticul mediu, din numărul românilor care se identifică drept moldoveni. Acest lucru se întâmplă din varii motive: asimilarea lingvistică – „dorinţa de a se naturaliza” (aceştia declarându-se de etnie ucraineană); instruirea copiilor în limba etniei dominante; tendinţa de a-şi schimba statutul social; micşorarea sporului natural .

 

 

 

Românii din Ucraina: "NU NE FURAȚI LIMBA ROMÂNĂ!", Foto: ZorileBucovinei.com

 

 Românii din Ucraina: „NU NE FURAȚI LIMBA ROMÂNĂ!”

Curtea Constitutionala a Ucrainei a anuntat adoptarea unei hotarari referitoare la Legea „Privind principiile politicii lingvistice de stat”, numita, dupa autori, si legea „Kivalov-Kolesnicenko”.

Potrivit hotararii, aceasta lege, care prevedea dreptul de utilizare a limbilor regionale in zone cu o populatie minoritara mai mare de 10 la suta din total, este considerata neconstitutionala, informeaza agentia BucPress.

  Românii au pichetat după promulgarea legii Administraţia Regională de Stat Cernăuţi, însă, din păcate, presa ucraineană a considerat acest protest paşnic o acţiune finanţată de Rusia sau de unele partide politice pro-ruse.

Legea Educaţiei, care a fost adoptată la 5 septembrie 2017 şi promulgată de Preşedintele Ucrainei, are menirea de a integra, chipurile, minorităţile naţionale în societatea ucraineană. Kievul argumentează că este nedumerit de „discriminarea minorităţilor naţionale”, care întâmpină greutăţi la faza trecerii de la şcoala secundară la cea superioară. Referitor la comunitatea română şi maghiară din Ucraina în genere sunt utilizate noţiuni ca: „enclave lingvistice”, „minorităţi marginalizate”, „comunităţi fără succes”.

  Ucraina intentioneaza ca prin această lege sa uniformizeze in scurt timp societatea ucraineana, prin impunerea ca limba unica a limbii ucrainene. Astfel, liderii ucraineni trag nadejde ca va dispărea si problema vorbitorilor de limbă rusă din estul şi sudul Ucrainei, si de asemenea temerile  cultivate secole de-a rândul în manualele de istorie, că toţi vecinii au pretenţii teritoriale faţă de statul ucrainean. Este neglijat faptul că problema trebuie soluţionată prin integrare socială, prin dezvoltare economică, şi nu prin măsuri ce vor determina o asimilare lingvistică inevitabilă pe calea metodelor restrictive.

Aşadar, această lege trebuie analizată în termeni politici şi mai ales geopolitici.

Treptat, dar de la un timp tot mai rapid, dispar şcolile cu limba română de predare.

Parlamentul Ucrainei, implicit oamenii din fruntea statului, nu respectă Constituţia ţării. Îndeo­sebi este ignorat capitolul în care sunt incluse drepturile minorităţilor naţionale din Ucraina. Această regretabilă încălcare a drepturilor constituţionale loveşte dureros, mai cu seamă, în una dintre cele mai numeroase etnii din Ucraina, în români.

Tânăra generaţie nu-şi cunoaşte istoria neamului, deoarece în şcoli nu se studiază istoria veridică a ţinutului natal şi a românilor.

Mai direct spus, în Ucraina a luat avânt politica de asimilare a românilor. Cei de la conducere caută prin toate mijloacele să şteargă urmele românismului de pe pământul bucovinean.

Pentru aceasta au fost alocate sume fabuloase pentru schimbarea chiar şi a reliefului din jurul cetăţii Hotin. (…) „Pas cu pas”, se întreprind măsuri diabolice să nu rămână nici urmă de român.

Pericolul cel mai mare căruia i se supune comunitatea românească din Ucraina este cel al asimilării, adică renunţarea la identitatea românească (moldovenească – în nordul şi sudul Basarabiei, precum şi în zonele de peste Nistru şi de peste Bug).

Acest proces avansează cu paşi rapizi, întrucât în prezent tot mai mulţi părinţi de etnie română îşi înscriu copiii în clase cu predare în limba ucraineană, pentru ca aceştia să poată studia la o facultate în regiunea în care locuiesc.

Învăţământul superior în Ucraina, inclusiv în instituţiile de învăţământ din oraşele Cernăuţi, Odesa şi Ujgorod, se desfăşoară în limba ucraineană.

La singura facultate unde se poate studia în limba română – cea de Filologie, secţia Română – jumătate din cursuri se ţin în ucraineană, cu justificarea autorităţilor din domeniul învăţământului că acest fapt este în avantajul studenţilor, deoarece astfel absolvenţii se vor putea angaja la dorinţă (sau la nevoie?) şi în şcoli cu predarea în limba ucraineană – vor avea mai multe opţiuni în ceea ce priveşte angajarea în câmpul muncii.

Cei care vor să se înscrie la Facultatea de Filologie, secţia Română, a Universităţii de Stat din Cernăuţi, trebuie să susţină examene la limba ucraineană şi la istoria Ucrainei în limba ucraineană.

Pe de altă parte, cetăţenii ucraineni care obţin diplome de studii în România şi Republica Moldova cu mari greutăţi le pot echivala / nostrifica: trebuie să achite taxe mari şi să susţină examene suplimentare în limba ucraineană, inclusiv la limba ucraineană.

In ciuda faptului ca nu exista nici un fel de pretentii teritoriale din partea Romaniei fata de Ucraina, totusi presa ucraineana continua sa agite pericolul unei eventuale agresiuni romanesti.

Acest pericol este evocat de mass-media de la Kiev ori de cate ori este adus in discutie subiectul respectarii drepturilor minoritatii romanesti din Ucraina, ceea ce este de natura sa induca in cadrul opiniei publice ucrainene o atitudine negativa fata de minoritatea romana.

Aşa e democraţia în această ţară, bântuită nu doar de criza politico-economică, dar şi de o acută criză spirituală. E drept că nu toţi ucrainenii sunt de acord cu politica actualilor guvernanţi, mulţi suferind în tăcere, de teamă să nu fie învinuiţi de lipsă de patriotism.

 

 

CITITI SI:

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/07/21/ziua-de-21-iulie-in-istoria-romanilor/

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/07/21/o-istorie-a-zilei-de-21-iulie-video-3/

 

 

 

 

 

 

Surse :

https://cernauti.mae.ro/node/286

https://www.rumaniamilitary.ro/romanii-in-ucraina-1926

https://glasul.info/2018/07/19/in-ucraina-a-luat-avant-politica-de-asimilare-a-romanilor/

Reclame

21/07/2018 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Acorduri secrete ale Uniunii Europene. Declarația de la Barcelona – Euro Mediterana și imigrația musulmană liberă în Europa de care noi habar n-aveam…

 

 

 

 

 

Declaratia de la Barcelona din 1995 sau cea mai mare trădare din istoria Europei.

„Se conturează un imens pericol și este foarte greu să fii optimist. S-ar putea să ne aflăm în faza finală a islamizării Europei. Acesta nu este numai un pericol actual și transparent pentru însuși viitorul Europei, ci un pericol pentru America și pentru întreaga supraviețuire a Vestului.” (Geert Wilders – presedintele Partidului Libertatii din Olanda).

Daca cineva s-ar intoarce pe planeta Pamant dupa – sa spunem – 5 ani de plutire in spatiul cosmic si ar citi discursul istoric al lui Geert Wilders (SUA 2015), probabil ca ar avea un soc. Cu siguranta s-ar astepta ca – odata ajuns in Paris, Londra sau Amsterdam – sa vadă sute de minarete inaltandu-se semete catre cer, femeile imbracate in negru din cap pana in picioare si cu capul acoperit, vocile muezinilor rasunand pe deasupra strazilor si comando-uri ale politiei islamice patruland vigilent.

Foarte recent, primul ministru maghiar Viktor Orban a avut un discurs aproape identic – in contextul apropiatelor alegeri parlamentare – si, dupa ce a punctat ca „am trimis botnita inapoi la Bruxelles si lesa inapoi la FMI”, a tinut sa aminteasca concetatenilor sai si faptul ca Occidentul a “deschis calea catre declinul culturii crestine … si catre expansiunea Islamului”, in timp ce guvernul sau a “prevenit revarsarea dinspre sud a lumii islamice”.

„Procesul de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana”.  

Imigratia musulmana – libera in Europa (si noi habar n-aveam)…

Acorduri secrete ale Uniunii Europene cu 10 tari europene si nord-africane. Dosar Dansk Kultur Allerød Postomdeling.

Rezumat din Declaratia Barcelona – Euro Mediterana din 1995:

Declaratia euro-mediteraneana a fost aprobata de UE, Maroc, Algeria, Tunisia, Egipt, Iordania, Autoritatea Palestiniana, Siria, Liban, Turcia si Israel, si cuprinde un parteneriat politic cuprinzator, printre altele:

  • Stabilirea unei zone de liber schimb si a integrarii economice cu incepere din anul 2010

  • Considerabil mai multi bani pentru parteneri

  • Parteneriat cultural.

Respectarea islamului este garantata de UE

Multiculturalismul trebuie respectat pentru a promova toleranta intre diferitele grupuri etnice din societate. Se subliniaza importanta unei campanii comune solide impotriva rasismului, a xenofobiei si a intolerantei.

Incurajarea influentei europene-musulmane reciproce asupra radioului, televiziunii, ziarelor si revistelor pentru a aduce intelegere culturala.

UE va promova in mod activ astfel de influente reciproce. Schimbul de tineret este unul dintre instrumentele de cooperare intre viitoarele generatii euro-mediteraneene.
Se ofera pentru 9 tari musulmane libera circulatie a bunurilor, serviciilor, capitalului si a persoanelor in Uniunea Europeana.

In schimbul unor schimbari politice si economice concrete, UE ofera integrarea pe piata interna extinsa a UE si posibilitatea de a obtine libera circulatie a marfurilor, a serviciilor, a banilor si a persoanelor.

Au fost incheiate acorduri de asociere cu toate tarile partenere, cu exceptia Siriei (Rezumat din 28.11.2003, referitor la Conferinta ministrilor de externe ai Euro-Mediteranei din Napoli, care a avut loc la 2-3 decembrie 2003).

La trei saptamani de la atacul terorist din 2001, la Centrul OMC din New York, UE a ingenuncheat inaintea Islamului, iar proiectul Euro-mediteranean este acum folosit ca un paratraznet.

„Ministrii au respins ca periculoase si nefondate orice legaturi intre teroare si lumea araba si musulmana. In acest context, importanta Procesului de la Barcelona a fost subliniata de toti ca un instrument adecvat si recunoscut pentru promovarea unui dialog intre parteneri egali si civilizati. Ministrii au convenit sa lucreze la aprofundarea dialogului permanent intre culturi si civilizatii, dorind mai ales sa indrepte atentia catre tineret, educatie si mass-media„.

Raportul din 5.-6.10.2001 – Conferinta externa euro-mediteraneana de la Bruxelles Uniunea Europeana si Consiliul European doresc sa inlature identitatea noastra antica.

„Politica culturala trebuie sa evite distinctia populara dintre” ei „si” noi „, chiar mentionand „cealalta”, deoarece aceasta deschide poarta pentru impunerea identitatii colective asupra individului”.

„Identitatea este radacina tuturor conflictelor”

(Alianta Forumului Culturii Mondiale, infiintata de Fundatia Ford, care este inextricabil legata de Consiliul SUA pentru relatii externe si CIA, UE si Consiliul European sunt de asemenea atasate la WCFA)

Ministerul danez al Afacerilor Externe ne educa din „stereotipurile si prejudecatile” noastre fata de cultura islamica – reflectand astfel programul aparatului de propaganda euro-mediteraneana: Fundatia Anna Lindh, fondata de Liga Araba, UE, Consiliul European si UNESCO :

„Vom aborda stereotipurile, prejudecatile si ignoranta, si vom schimba cotidianul „jurnalism de stiri” pentru a descrie viata de zi cu zi a oamenilor obisnuiti, care poate crea identificarea, fascinatia si intelegerea interculturala. Vom aborda imaginile noastre stereotip despre oamenii din culturi straine si vom face noi experimente cu imagini in locuri publice, in mass-media si in publicitate.
Si vom avea proiecte comune cu oameni din alte culturi. Vom dezvolta abilitatile interculturale ale jurnalistilor, elevilor si artistilor, si vom face schimburi intre oamenii din aceste grupuri cu colegii (musulmani).

Vom organiza productii artistice si culturale. Vom pregati profesorii si vom influenta educatia pentru a fi multiculturala. Si vom influenta curriculum-ul scolilor pentru a deveni multiculturale prin revizuirea manualelor si a materialelor educative existente. Vom organiza festivaluri gigantice de tineret musulmane” – cum ar fi „Imaginile din Orientul Mijlociu”, care au durat 6 saptamani in 2006 in Danemarca.

(De asemenea, a citit discursul seful Centrului danez pentru cultura si dezvoltare (CKD) – condus de Ministerul danez de Externe – pe 13.05.2005 la Rabat) Intr-o corespondenta, prim-ministrul danez la 12.09.2006 a refuzat sa informeze de ce guvernul sau da curs politicii educationale de mai sus la initiativa Ligii Arabe si a UE.

UE si CKD din cadrul Ministerului danez de Externe au incheiat acorduri de cooperare cu organizatia educationala, stiintifica si culturala islamica, care urmareste – conform articolului 5a din carta sa – sa raspandeasca caile musulmane de gandire si de viata in intreaga lume.

Proiectul euro-mediteranean este un pas mare catre statul unic

Politicienii nostri cred ca scopul nostru si al Islamului (adica scopul „sfantului” Coran) este acelasi.
„Obligatia noastra fata de valorile care inseamna cel mai mult pentru noi – libertate, toleranta si justitie – a devenit mai puternica si mai profunda de la bombele din Londra. De asemenea, astazi avem relatia noastra cu lumea islamica, care impartaseste idealurile noastre comune”. (Margaret Beckett, Secretarul de Stat al Afacerilor Externe al Regatului Unit in lucrarea daneza Jyllands-Posten din 7 iulie 2006)

Mass-media noastra este gestionata de autoritati superioare si pastreaza tacere totala asupra proiectului euro-mediteranean.

„Libertatea de exprimare este esentiala pentru valorile si traditiile Europei. Dar conservarea ei depinde de comportamentele responsabile ale indivizilor. Prin extensie, nu credem ca mass-media ar trebui sa fie reglementata din afara, ci mai degraba sa gasiti modalitati de a reglementa singuri.

Daca luam in considerare problema autoreglementarii, as dori, de asemenea, sa va cer sa ganditi la necesitatea monitorizarii din cadrul propriilor organisme profesionale. Sunt convinsa ca va avea un impact semnificativ. ” (Benita Ferrero Waldner, comisar european pentru relatii externe si politica europeana de vecinatate pentru reprezentantii media din intreaga Europa)

„Vom identifica un nucleu de jurnalisti si analisti in jurul caruia sa se dezvolte un sistem structurat si durabil de schimb de informatii si de publicare axat pe intelegerea nord-sud”. De la Euromed & The Media (pdf) Septembrie 2005

Mai multe comentarii de la Anders Bruun Laursen
Cel mai mare act de tradare din istorie

„Cine poate mentiona un act de tradare in Europa mai mare decat Declaratia si proiectul euro-mediteranean (PMM)?

Prospectul adaugat a fost publicat in Danemarca in cateva exemplare – dar niciodata nu a provocat vreo miscare. Prospectul nu include eforturile enorme facute de euro-mediteraneeni pentru spalarea creierului tinerilor nostri.
Timp de 12 ani, politicienii europeni si mass-media au ramas in tacere totala in legatura cu proeminentul proiect euromediteranean. Si, de fapt, a inceput deja in 1973 cu Dialogul Europa – Arabi, care nu a fost altceva decat supunerea fata de Islam (Bat Ye’or: Eurabia 2005).

UE acorda libertate circulatiei musulmanilor din 9 tari in Europa. Astfel, Euro-mediteranean Declaration and Project (EMP) va schimba compozitia noastra demografica si, de asemenea, cultura noastra antica, religia si identitatea antica intr-o identitate islamica total straina si nedorita, in cativa ani dupa aceasta deschidere a portilor pentru un excedent rapid de crestere disperat si fanatic, care inseamna a supravietui acasa.

Deja rata natalitatii musulmane din Europa ameninta supravietuirea culturii europene
Politicienii nostri par sa utilizeze islamul deliberat ca un „berbec” pentru a ne zdrobi identitatea, cultura, religia crestina si statele nationale in numele globalismului – care a fost initial numita Noua Ordine Mondiala – mentionat de cinci ori de presedintele Bush tatal in timpul primului razboi din Irak.

Date semnificative in crearea Noii Ordini Mondiale, si acest ultim termen este inca folosit de Mikhail Gorbaciov. EMP nu este doar o caramida pentru masonii globalisti: este modelul lor ideal pentru un stat mondial. Eurabia Parteneriatul euro-arab

Oricum, cunostintele despre continutul Proiectului Euro-mediteranean ar trebui sa fie capabile sa aduca si mai multi „nu” in referendumurile nationale privind noul Tratat UE, care este o conditie prealabila pentru implementarea Euro-mediteraneanului ca Uniune.

Apropo, din 2005, o Adunare Parlamentara Euro-mediteraneana se intruneste in mod regulat. Margot Wallström – Politica europeana de vecinatate si parteneriatul euro-mediteranean

Cu toate acestea, se pare ca politicienii nostri sunt speriati de prea multe referendumuri – si vor incerca sa vada un „mini-tratat” pe ascuns.

Suntem neajutorati impotriva acestor initiative dictatoriale ale UE?

Nu. Daca putem mobiliza suficient de multi protestatari prin intermediul blogurilor, am putea obtine acces la mass-media. Protestele de masa ar putea totusi sa indeparteze politicienii nostri de calea lor periculoasa catre dictatura euro-mediteraneana si Sharia. Putem sa ne organizam pentru a opri frenezia Euromediteraniana?
Anders Bruun Laursen

http://balder.org/avisartikler/Barcelona-Declaration-Euro-Mediterranean-English.php

Cum s-ar putea islamiza Europa in zilele noastre?

Concret si pragmatic vorbind, ar fi trei cai. Prima – prin factorul „cantitativ”. Musulmanii ar ajunge sa detina o majoritate absoluta sau relativa, sa predomine deci numeric. Este realista o asemenea posibilitate ?

Exista in Uniunea Europeana orase in care ponderea musulmanilor a ajuns semnificativa. „Campioane” la acest capitol sunt Birmingham, Bruxelles, Malmo, Marseille, Roubaix, Bradford – cu peste 20%. Intre 10 si 20% au Amsterdam, Koln, Copenhaga, Frankfurt, Leicester, Londra, Manchester, Paris, Rotterdam, Haga, Viena. Dar tot statistica ne spune ca ponderea populatiei musulmane in ansamblul U.E. era de 6% in 2010 (crestere fata de 4% in 1990).

Avand in vedere factori precum varsta medie mai scazuta in randul acestei populatii, migratia sau rata natalitatii mai ridicata, se estimeaza o pondere de 8% in 2030 si de cca 11-14% pana in 2050 (sursa: Pew Research Center – 2017).

Tendinta este valabila nu doar pentru Europa ci si la nivel mondial – daca populatia crestina se mentine la 31-32% pana in 2050, ponderea musulmanilor creste de la 23% la cca 30% in aceeasi perioada, din total mondial.

A doua cale de „islamizare” a Europei ar fi cea care porneste de la europenii insisi. Sub influenta comunitatilor musulmane tot mai consistente, a ritualelor lor spectaculoase, a legii sharia aplicate prin cartiere sau chiar prin centrul oraselor sau a reglementarilor „corecte politic” care marginalizeaza Biserica si credinta crestina, europenii incep sa aiba revelatii: adevarata credinta (daca nu unica ) este Islamul.

Cat ar putea dura acest proces? Imposibil de aproximat, iar ingrijoratii de profesie nu ne ajuta cu estimari. Poate 10 ani, poate 100, poate 1000. E un fenomen real faptul ca multi vest-europeni se considera atei, agnostici, oameni fara religie.

Dar daca tot au eliminat aproape complet religia – crestina – din viata lor, de ce ar imbratisa o religie de import, atat de putin compatibila cu valorile si stilul de viata cu care sunt obisnuiti?

Si in fine, ar mai fi o posibilitate: islamizarea fortata. De ce sa o eliminam, daca tot impingem scenariul la limita ?  Cum s-ar putea intampla asa ceva? Fundamentalistii islamici ajung la putere. De exemplu printr-o revolutie islamica de felul celei din Iran, urmata de masuri draconice de transformare a Europei in stat islamic/califat si a europenilor crestini in musulmani.

Sau prin alegeri libere, votati de aceiasi europeni crestini – fie inconstienti fie dornici de islamizare. Cat de mare este probabilitatea ca asa ceva sa se intample? Ar trebui sa ne raspunda tot cei care trag semnale de alarma in toate mediile posibile.

 Incredibil! Liderul partidului musulman le-a spus olandezilor să-si părăsească țara, dacă nu le place să trăiască alături de imigranți.

Tunahan Kuzu, liderul formațiunii politicie DENK, a stârnit serioase controverse în societate după ce a spus pur și simplu că olandezii care se arată nemulțumiți de prezența musulmanilor în Olanda nu decât să-și părăsească țara.

“Dacă le displace o Olandă aflată în schimbare, unde trăiesc oameni de culturi diferite, cum ar fi orașul Zaandam sau cartierul Poelenburg, păi ei ar cam trebui să se plece”, a spus Tunahan Kuzu în timpul unui interviu.

Formațiunea politică DENK al cărui lider este Tunahan Kuzu, s-a dezvoltat fulminant în marile zone urbane cu aglomerari ale comunității musulmane, de exemplu în vestul Amsterdamului (Amsterdam Nieuw-West), iar odata cu timpul  politicile promovate de acest partid au început să fie tot mai controversate.

DENK a fost înființată în februarie 2015 de doi membri turici ai fostului partid al Muncii (PVDA): Tunahan Kuzu și Selçuk Öztürk. Mass-media olandeza spune că DENK duce o politică pro-Erdogan.

Prin infuzia continuă de imigranți, partidul atrage de la un an la altul tot mai mult electorat, reușind la ultimele alegeri chiar să ia locul pe scena politică în dauna unor partide olandeze cu tradiție.

Belgia sau Belgistan?

Pentru a doua oară în ultimii 6 ani, partidul  „Islam” va participa la alegerile municipale din Belgia. Partidul a anunțat deja că vrea să creeze un stat islamic și să separe bărbații și femeile în mijloacele de transport public, scrie ziarul belgian HLN, conform voiceofeurope.

„Scopul nostru este crearea unui Stat Islamic 100%, dar nu înseamnă că vrem ca toată lumea să poarte văl”, a spus fondatorul partidului, Redouane Ahrouch. „Prin stabilirea legii islamice, Sharia, vrem să urmăm calea profetului și a Coranului”, a adăugat acesta.

Partidul „Islam” belgian se concentrează în mod clar asupra electoratului musulman conservator și are deja doi membri aleși în consiliul local  în urma alegerilor din 2012. În acest an, formațiunea va participa în 28 de municipalități.

Ahrouch spune că vrea să atingă obiectivele partidului „fără a încălca constituția belgiană”.

Nu este clar cum vrea să facă acest lucru, deoarece partidul dorește să separe bărbații și femeile în transportul public.

Secretarul de stat al imigrației din Belgia, Theo Francken, a afirmat, într-o postare pe Twitter, că partidul „îl dezgustă”.

„Un partid politic numit „ISLAM” este în ascensiune în Belgia. Ei cer deschis introducerea legii Sharia, care încalcă drepturile omului. Partidele care promovează Sharia sunt antidemocratice. Aceștia sunt lupi în haine de oaie”,  a comentat politicianul.

Experții spun că partidul ar putea obține un scor bun pentru că multe partide de stânga cu candidați musulmani și-au pierdut popularitatea în rândul alegătorilor marocani și turci.

Teoriile « islamizarii » au aparut evident in contextul migratiei masive dinspre zonele de conflict spre Europa. Primele suspiciuni conspirationiste apar inca de la acest punct : refugiatii nu sunt de fapt refugiati, doar o mica parte provin din zonele de conflict, vin in Occident pentru ajutoare sociale, iar Soros finanteaza toata distractia…nu se stie pentru ce scop, dar oricum unul ocult. Islamizarea probabil.

Daca tot a sustinut democratizarea Europei de est post-comuniste, acum – la varsta si la banii lui – George Soros mai are un singur dor, si anume sa transforme Europa in califat.

In 2016, miliardarul american a exprimat parerea ca Europa ar trebui să preia câte 300.000 de refugiați pe an „de o manieră sigură și ordonată” și să aloce o sumă anuală de 30 miliarde euro pentru aceștia (http://foreignpolicy.com); in plus, a mentionat si necesitatea instituirii unor „mecanisme europene comune de control al frontierelor, determinare a validității cererilor de azil și relocarea refugiaților.” De aici, nu putini sunt cei care au tras concluzia ca Soros are un plan ascuns de islamizare a Europei, prin incurajarea sau chiar provocarea unei invazii masive de refugiati musulmani.

Apelam din nou la statistica : peste 50% dintre imigrantii care au solicitat azil in tarile UE in 2016 provin din Siria, Irak si Afganistan, deci din tari pe teritoriul carora au loc conflicte armate, de mai mica sau mare intensitate (nu ca Nigeria sau Somalia ar fi mai linistite). In valoare absoluta, e vorba in total de 1,26 milioane de persoane care au solicitat azil in 2016 (sursa Eurostat). 

In 2016 UE a acordat azil pentru 710.400 de persoane, provenite din tari predominant musulmane (din nou, nu stim cati dintre acestia erau si ei musulmani sau provin din randul unor minoritati religioase din tarile respective) (sursa USA Today).

Daca si cine dintre refugiati ar trebui sa primeasca azil sunt intrebari care nasc dispute aprinse si uneori strict emotionale. Ar trebui cel putin sa acceptam doua adevaruri elementare, aparent contradictorii, dincolo de umori si nelinisti ideologice:

1. Uniunea Europeana nu poate fi autista, indiferenta, iresponsabila fata de o criza umanitara generata de conflicte armate sau de orice alte cauze. Dupa unii, Europa ar trebui sa isi vada mai departe de petrecere, sa isi savureze netulburata prosperitatea , nepasatoare la ceea ce se intampla in Orientul Apropiat, Africa de Nord sau alte zone din jurul ei.

Nu de lipsa de umanitate e vorba in primul rand, ci de lipsa de viziune. O asemenea atitudine de neimplicare a Europei ar avea consecinte infinit mai grave decat cele de care vorbesc Wilders si altii. Nu trebuie sa faci un mare efort de imaginatie ca sa intelegi ca pe fondul unei crize umanitare in care nimeni nu intervine se instaleaza haosul, anarhia si barbaria. Oamenii aflati in situatii limita, ca sa isi asigure supravietuirea lor si a familiilor, sunt in stare de orice.

Nu numai sa se ucida intre ei dar si sa sustina ascensiunea unor lideri iresponsabili si sangerosi. Daca unii dintre europenii nostri se lasa intoxicati de diverse teorii conspirationiste, e usor de imaginat cu cata usurinta se pot transforma in fanatici jihadisti musulmanii dintr-o tara distrusa de razboi, carora nimeni nu le ofera o alternativa. Dincolo de ratiunile umanitare, Europa are interesul sa nu lase regiunile din jurul ei sa se prabuseasca.

2. Capacitatea Uniunii Europene de a primi refugiati nu este nelimitata. E un adevar simplu si evident, oricata bunavointa am avea. Este vorba de capacitate fizica, financiara si logistica, dar si de capacitatea de a integra ulterior in societate sute de mii/milioane de oameni veniti din medii culturale radical diferite, multi dintre ei cu educatie si pregatire profesionala precara.

Entuziasmul umanitar al celor care sustin primirea neconditionata a milioane de refugiati este la fel de nerealist si nociv ca si furia obtuza a celor din “tabara adversa”. Pur si simplu exista limite obiective.

Desigur, unele guverne au deschis mai larg portile pentru imigranti, din ratiuni care tin de interesele tarilor respective. De regula este vorba de deficitul de forta de munca ; din 2000 pana in 2015, populatia cu varsta de 20-35 ani a scazut cu 15 milioane oameni in toata Europa din cauza natalitatii reduse, ceea ce inseamna nu doar disparitia unei forte de munca ci si a unei importante piete de consum, estimate la peste 300 miliarde de euro.

Singurele tari dezvoltate care au reusit sa mentina rate de crestere mai sanatoase in ultimii ani sunt tari cu programe clare de atragere a migrantilor – de ex., SUA, Canada, Australia, Noua Zeelanda (https://www.wall-street.ro/articol/Politic/).

Este vorba de strategii asumate si transparente, doar ca vor trebui asumate si consecintele, lucru care nu se dovedeste a fi deloc usor.

Dupa cum nu e deloc usor nici sa impaci cele doua realitati mentionate mai sus.

Politica este arta echilibrului si a compromisului, iar a cadea intr-o extrema sau alta nu este altceva decat o recunoastere implicita a esecului.  Este momentul cand un om politic ar face mai bine sa se retraga, dar cati o fac? 

Islamizarea este doar una din aceste teme; contextul e favorabil dar nu va dura la infinit. Trebuie batut fierul cat e cald.

Desigur, exista mult oportunism, mult cinism si multa ipocrizie in ingrijorarile unora cu privire la pericolul de islamizare.

Problema este ca, daca pentru politruci aceasta e doar o tema populista buna de obtinut voturi, pentru unii dintre votantii lor ajunge sa devina o ingrijorare sincera.  

  Foarte probabil Europa va continua sa treaca prin vremuri confuze, tulburi.  

 

 

 

CITITI SI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/07/20/ziua-de-20-iulie-in-istoria-romanilor/

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/07/20/o-istorie-a-zilei-de-20-iulie-video-4/

 

 

 

 

Surse :

http://evz.ro/kuzu-partid-musulman-olandezilor.html

https://glasul.info/2018/07/11/incredibil

https://karensmithdotblog.wordpress.com/2018/05/13/declaratia-de-la-barcelona-din-1995-sau-cea-mai-mare-tradare-din-istoria-europei/

https://www.activenews.ro/externe/Belgia-sau-Belgistan-Partidul-%E2%80%9EIslam-candideaza-la-alegeri-pentru-a-infiinta-un-Stat-Islamic

http://www.contributors.ro/global-europa/%E2%80%9Cislamizarea%E2%80%9D-europei-%E2%80%93-paranoia-care-aduce-voturi/

https://int.search.tb.ask.com/search/GGmain.jhtml?searchfor=Declaratia+Barcelona+%E2%80%93+Euro+Mediterana+din+1995&enableSearch=true&rdrct=no&st=sb&tpr=omni&p2

20/07/2018 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

O radiografie precisă a situaţiei naţiunii române, la o sută de ani de la Marea Unire

 

 

„POPOARELE CARE NU SUNT BINE CONDUSE PIER ÎNCET”

Prof. Univ. Dr. Ioan-Aurel Pop, 
Președintele Academiei Române

 

 Profesorul Ioan-Aurel Pop, pre;edintele Academiei Romane, este un cărturar român care-şi iubeşte ţara, conştient de tarele acesteia, dar mai ales de valorile ei. Este românul care vorbeşte cu durere despre trădările şi vânzările la care am fost şi suntem supuşi, care înţelege perfect profunzimile şi potenţialul extraordinar al neamului românesc.

El face o radiografie extrem de precisă a situaţiei naţiunii române, la o sută de ani de la Marea Unire. Nu mai suntem uniţi între noi pentru că nu ne mai iubim şi nu mai avem încredere în neamul nostru, și asta nu numai din pricina globalizării induse de noile tehnologii mediatice, ci mai ales din pricină că, atât din afară, cât şi din interior, s-a luptat ca noi să devenim „un aluat moale”, uşor de modelat de cei ce ar vrea ca românii să piară de pe acest pământ.

Domnia sa este  cat se poate de transant atunci cand spune 

Aparent, Centenarul ne găsește bine, pentru că existăm într-o țară aproape la fel de întinsă ca Marea Britanie; pentru că suntem membri ai UE și NATO, adică facem parte din clubul selecților și nu din „blocul comunist”, cum se întâmpla acum trei decenii; pentru că trăim, respirăm, călătorim (cel puțin o parte dintre noi), în vreme ce alte neamuri au dispărut din lume, s-au topit în alte popoare etc. Înaintașii de acum 100 de ani și de mai înainte au trăit o apoteoză a unirii, au avut o obsesie a unirii și au avut conștiința că făuresc o Românie nouă pentru eternitate. Noi ne-am cam blazat și credem că toate ni se cuvin fără eforturi mari.

Romanii, din care ne tragem, cel puțin în parte, aveau o vorbă: Nihil homini natura sine magno labore dat, adică „Natura nu dă nimic omului fără mare stăruință”.

O țară și o națiune nu se fac o dată pentru totdeauna, ci se construiesc și se primenesc mereu.
Poate că suntem mai uniți decât acum un secol, dar adesea doar prin declarații bombastice, uitând de unirea cotidiană, de binele zilnic pe care se cuvine să-l facem în numele unirii, de credință, de adevăr și de dreptate.

Mulți dintre noi, în loc să facem binele aici, la noi, prin profesionalism, prin zbateri continue, prin luptă, ne ducem pe alte meridiane și ne punem experiența în slujba altor „uniri” și a altor „patrii”.

În concluzie, Centenarul nu ne găsește așezați și mulțumiți și nici țara nu o găsește întreagă, așa cum au făcut-o liderii luminați în 1918…

„Identitatea popoarelor – o realitate foarte puternică astăzi”

De mii de ani trăiesc oameni la Dunăre și la Carpați, pe Olt și pe Mureș, pe Siret și pe Nistru, și asemenea oameni, chiar dacă s-au perindat mereu, nu au lăsat vreodată acest pământ nelocuit și nechivernisit.

De peste o mie de ani, românii s-au aflat, alături de alții, între truditorii gliei de pe aceste locuri. Nu este de prisos să le cunoaștem originile, taina limbii vorbite, credințele, dorurile și jalea, nuntirile și prohodurile, trecerile și petrecerile.

Așa, vom înțelege mai bine, poate, de ce „lacul codrilor albastru” este încărcat de „nuferi galbeni”, sau cum au reușit arhitecții de la 1500 să facă minunea de Mănăstire a Argeșului, înveșnicită, în credința populară, prin sacrificiul Anei și al Meșterului Manole, sau cum ajunge un om matur ca Ion al Glanetașului să se închine și să sărute pământul reavăn, descoperindu-se ca la rugăciunea de dinaintea icoanei.

Gesturi similare fac toți oamenii, de oriunde și de oricând, dar aura care le însoțește pe cele mai sus evocate se-arată numai la acest popor și numai pe acest pământ, semn că românii și România au un fel al lor de a fi. Secolul trecut de la Marea Unire este un bun prilej de a-i face și pe alții – prieteni, neprieteni sau indiferenți – să ne vadă, să ne cunoască și să ne înțeleagă, cu identitatea noastră de români.

Simplu spus, identitatea românească este felul de a te simți român, iar această simțire vine prin limbă, credință, origine, nume, tradiție, obicei, strai, pământ și cer etc. Avem nevoie de identitate națională ca să nu fim ai nimănui.

La unele popoare, naționalitatea se confundă cu cetățenia și nu te poți bucura de nimic pe lumea asta dacă nu ai identitate națională.

Toate popoarele se raportează la identitatea lor, iar unele o fac chiar în mod ostentativ, atrăgându-ți atenția că ele există, că au un mesaj de dat lumii, că nu se lasă în voia sorții. Americanii se laudă de multe ori că ei sunt universaliști și nu naționaliști. Este însă de ajuns să vezi anumite manifestări ale vieții cotidiene și să te convingi de contrariu.

Astfel, circulă lozinci de genul Buy only American! („Cumpără numai ceea ce este american”), la școală se vorbește zilnic despre „părinții patriei”, toate sărbătorile sunt americane, de la Columbus Day până la Thanksgiving etc. Polonezii se caracterizează prin Biserică și prin Chopin, sârbii prin sacrificiul de la Kossovopolje (1389), italienii prin Risorgimento etc.

Am întâlnit mereu intelectuali străini care să vorbească despre identitatea proprie, care să critice „naționalismul” altora, dar nu am întâlnit niciodată polonezi, unguri, americani, francezi ori germani care să se critice pe sine în felul în care o fac românii. În rest, identitatea popoarelor este o realitate foarte puternică astăzi, chiar și atunci când acest lucru este negat sau nu este recunoscut pe față.

„A respinge țara înseamnă a te respinge pe tine”

„Satul global”, despre care scria McLuhan, ne-a apropiat, dar ne-a și îndepărtat unii de alții în același timp. Suntem mai vecini și mai străini concomitent, mai aproape și mai departe… Ne ducem să ne vedem rudele și prietenii în Australia sau în America, dar nu ne vedem cu vecinii de scară și nu vorbim cu colegii de grupă. Sau vorbim – dar pe net, prin Facebook!
Românii sunt și ei prinși în acest vârtej.

Generația mea, care a prins și alte vremuri, încearcă să redeștepte anumite cutume, anumite valori ale tradiției, dar se lovește uneori de un zid dur. Dacă, de exemplu, încerc să le explic adolescenților, tinerilor, taina muncii tăcute la câmp, la seceră și la coasă, a țăranilor de odinioară, horele din sat, doina și jalea, nuntitul și prohoditul etc. îmi dau seama că ei nu au cum să înțeleagă toate astea. Motivele sunt legate, firește, de globalizare, de accelerarea ritmului Planetei, de modernizare.

Sunt însă și motive mai profunde. Generația mea, chiar dacă nu a fost toată rurală, a avut șansa să mai miroasă pământul reavăn, să simtă fânul proaspăt cosit, să vadă curgând sudoarea muncii fizice, sub soare dogoritor ori sub vânt și viscol.

În plus, a mai avut o șansă, anume aceea de a se împărtăși din toată experiența universală prin lecturi solide și prin dascăli de excepție, dăruiți școlii și națiunii. Azi toate acestea s-au pierdut. Zestrea omenirii zace în cărți, pe care nu le mai citește nimeni. Necazul este că nu se citesc integral nici e-book-urile sau cărțile electronice. Prin urmare, dacă nu luăm măsuri, riscăm să devenim toți otova, cu mințile odihnite și goale, instrumente bune de manipulat de către forțe malefice, care stăpânesc comunicarea și care au puterea să ne îndrepte pe calea dorită de ele.

Din păcate, întâlnim foarte des un sentiment de respingere față de țară, mai ales atunci când vorbim de civilizație. Este justificat acest sentiment?
Sentimentul despre care vorbiți este rezultatul acelorași manipulări. Legarea solidă de țară, sentimentul apartenenței la familie, la comunitate, la națiune și la credința oamenilor țării este primejdios pentru globaliști, pentru că îi face pe oameni profunzi, critici, circumspecți, fideli. Românii sunt un popor deschis și primitor și s-au lăsat ușor antrenați în acest proces dirijat, de „deschidere” fără limite.

Pe de altă parte, noi am trecut prin mai bine de patru decenii de comunism, care a fost demonizat pe bună dreptate și care ne-a făcut să ne simțim vinovați, înjosiți, victime etc. Nu-i vorbă, nici în trecut nu am dus-o foarte bine, aici, ca „enclavă latină la porțile Orientului”, bântuită de inamici, jefuită de regate și imperii orgolioase, ciuntită mereu de oameni și teritorii. Țara nu a prea fost a noastră, pentru că ne-o luaseră alții demult și ne-am refăcut-o cu greu.

Pentru că nu am fost în rând cu marile puteri și nici nu am gustat din sentimentul elitei, ne-am lăsat ușor amăgiți și ne-am dezgustat de noi înșine. A respinge țara înseamnă a te respinge pe tine, pentru că ce este țara fără oameni, fără români?

Or, noi nu găsim nimic mai bun să facem decât să hulim România așa de mult cum nici un inamic străin nu reușește! Firește, ne apucă uneori remușcările și dorul, ne ceartă parcă părinții și bunicii deveniți țărână, ne mustră icoanele din „casa dinainte” sau de pe tâmpla bisericii, dar ne „revenim” repede și nu facem nimic ca să îndreptăm situația.

Dimpotrivă, în loc să ne purtăm crucea și să spunem străinilor cine suntem și de ce vorbim românește, de ce credem în Dumnezeu colindând și de ce mai strângem fânul doinind, ne declarăm altceva decât români și trecem mai departe. Sunt neamuri mult mai oropsite și mai umilite de soartă decât al nostru, dar nu-și declină identitatea, originea, tradiția.

Mihaela Raluca Tănăseanu / Articolul integral poate fi citit în numărul din mai 2018 al revistei „Familia Ortodoxă”http://www.familiaortodoxa.ro/2018/05/07/popoarele-care-nu-sunt-bine-conduse-pier-incet/

19/07/2018 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: