CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Să invaţăm din istorie! Agonia imperiului sovietic şi beţia la ruşi

History of Russian vodka in pictures Until the mid-18th century, the drink remained relatively low in alcohol content, not exceeding 40% ABV. Multiple terms for the drink were recorded, sometimes reflecting different levels of quality, alcohol concentration, filtering, and the number of distillations; most commonly, it was referred to as burning wine , bread wine , or even in some locations simply wine .  russian_vodka

 

 

 

Agonia imperiul sovietic; despre beţie la ruşi. Să învăţăm din istorie!

17 mai 1984

Intelighenţia rusă a fost dintotdeauna obsedată de trei chestiuni cardinale: ce se petrece? cine e culpabil? ce-i de facut?

Toate trei au căpătat acum o acuitate oribilă, datorită alcoolismului.

Ziarul “Izvestia” a publicat  un articol: “A fi sau … a bea; iată – întrebarea”.

La Novosibirsk, în Centrul Academic (Akademgorodok) s-a declanşat o campanie sub deviza: “Ori să Fim, ori să continuăm să Bem, tertium non datur”.

Ce se intamplă? Diagrama consumului de alcool în Rusia şi Uniunea Sovietică în perioada 1900-1983.

In anul 1905, în turmentata Rusie taristă, revenea cate 3,5 litri de alcool (1 litru de alcool egal cu 2,5 litri de vodca) per capita anual; în 1910 – 3 litri, în 1914 – 4 litri.

In 1914 a fost introdusă legea anti-alcoolică. Producţia şi consumul de alcool a coborat aproape de zero. A funcţionat prohibiţia timp de 11 ani. A fost anulată in 1925, după moartea lui Lenin. Către finele anului 1925, consumul atingea 0,9 litri, iar in 1940 – 1,9 litri pe cap de locuitor.

În timpul războiului, producţia de alcool s-a diminuat considerabil. Nivelul anului 1940 a fost atins abia in anul 1952. Începand cu acest an (1952), se petrec minuni, lucruri neverosimile.

In 1980 – 10,78 litri pe cap de locuitor, ceea ce intrece nivelul mediu mondial de 2,5 ori. In 1983, consumul constituia deja 12 litri de alcool absolut, adica 30 de litri de vodca.

Asta înseamna ca în anul 1983, pentru fiecare om sovietic (şi pentru prunc, şi pentru bătrână, şi pentru musulman) au fost produse 50 de sticle de vodcă. Şi toată această vodcă a fost secată!

Se evidentiază satele din Siberia. Acolo a inceput decăderea totală: beau copiii şi femeile, şi se bea absolut totul.

In 1980 numarul de beţivi alcoolici în URSS era de 40 de milioane. Practic, fiecare al şaselea locuitor.  Cifrele stârnesc stupoare. Cine să-i distrugă pe sovietici? De ce să lupţi cu ei? Ei se autodistrug. Ce capacitate de apărare? Statul se va destrăma, fiind incapabil sa functioneze.

Rezultatele celor 25 de ani de beţie nebună: degenerarea populaţiei şi in primul rand al ruşilor. Printre ruşi betia capătă proporţii de catastrofă naţională. Date confidenţiale: creşte numarul de copii debili; in 1982, numarul celor nascuţi cu defecte fizice si psihice foarte grave era de 3,5 la suta.

Cu defecte mai putin grave – 53 la suta din numarul nou nascuţilor. In total: 15,5 la suta dintre copiii nou nascuţi erau anormali, adică fiecare al cincilea copil. Acesti copii anormali nu se nasc in familii de alcoolici, ei vin pe lume din parinti care beau “normal”.

Exemple statistice din Leningrad. Raionul Octombrie in 1980 nu avea nici o şcoală pentru debili. Acum are – 4. Regiunea Volgograd (alt exemplu) – are 18 scoli, orasul Donetk – 38, in Akedemgorodk din Novosibirsk s-au deschis deja 2 şcoli.

Degenerare incontestabila. Cea mai mare tragedie din istoria naţiunilor. Anual mor in URSS 17,5 milioane de oameni, moartea avand drept cauza alcoolul. Asta inseamna cât 13 bombe atomice (modelul Hiroshima) sub formă inocentă – bere, vinuri, alcool, vodca sunt aruncate anual peste capetele noastre!

Date statistice semnificative: 1949 – 1 litru, 1960 – 2 litri, 1970 – 4,4 litri, 1975 – 6,5 litri, 1980 – 7,8 litri. Asta inseamna ca productia de alcool a crescut in 40 de ani de circa 8 ori.

Sa vedem acum statistica la natalitate şi mortalitate: 1950 la 100 de oameni – 25 de naşteri, in 1980 la 100 de oameni s-au nascut 18 copii dintre care 3 debili. Natalitatea s-a diminuat cu 25 la suta. Si mortalitatea? In 1950 la 100 de oameni au murit 7, in 1980 la 100 de oameni s-au inregistrat 10,3 decese, adica cu 4,7 % mai mult.

Fiecare al patrulea medic din lume lucra în URSS, iar mortalitatea, in special cea infantila, era de 1,5 ori mai mare decat in China analfabeta, dar nebăutoare. Alcoolicii traiesc mai putin cu 17 ani decat cei care se abţin.

Dar de ce beau oamenii? Versiunea academicianului Uglov: din cele mai vechi timpuri, consumul de alcool e axat pe minciună. Cand oamenii află adevarul, se lasa de băut.

Ce este alcoolul? Din 1976 e catalogat oficial drept – narcotic. Exact ca si celelalte: marihuana, heroina, hasisul. Dar noi îl vindem la alimentara.

Nu există componenta a organismului uman care n-ar fi vulnerabila. Dar toxina narcologica se acumuleaza in creier. Mai mult de 35% din alcoolul consumat este reţinut de catre celulele nervoase.

 Iata ce sarcină suportă materia noastra cenuşie! Cantitatea licorii consumate şi tăria, gradele afectează memoria. Scoarţa creierului, acea care asigura procesele gândirii, aceea unde este inmagazinată memoria umana, creativitatea, moralitatea, sufera enorm, ireparabil.

Chiar si băutorii moderaţi au anumite mutaţii în creier. Aceasta se constata la autopsia celor morţi in accidente. Medicii se miră: cum putea trai omul cu aşa un creier ?!

Sa-ti inveţi poporul sa bea inseamnă sa-i răpeşti mintea. E daunatoare nu numai vodca. Mentalitatea, stereotipul – “rusii sunt niste beţivi”; “e o traditie la rusi beţia”. Fals! Calomnie! Ei au devenit beţivi în  douazeci de ani. Pâna in 1960, statisticile ii plasau pe rusi printre moderaţi. Incă de pe timpul lui Petru cel Mare, oamenii din popor se opuneau alcoolizarii forţate.

Teoria avantajului economic din vânzarile de alcool este falsă. E o nerozie bagată in capetele noastre pătrate. E vorba de cele 40 miliarde de ruble legate de vodcă. E un profit fictiv. Chiar in 1983, s-au inregistrat pierderi în suma de 150 miliarde de ruble cauzate de alcool: productivitatea muncii scazută cu 15%, plus absenţe, accidente, stricăciuni; tratamentul alcoolicilor inghite 40% din bugetul ocrotirii sanataţii. Deci, nu exista avantaje economice.

Există un mecanism crunt al repartiţiei între băutori şi nebăutori. In 1983 s-au produs 100 sticle de vodcă de cap de locuitor. Daca o familie consta din 4 persoane, înseamnă ca va cheltui pentru vodcă 1200 ruble, adica 50% din leafa (salariu mediu fiind de 200 ruble). Are loc o reimparţire a avuţiei naţionale între băutori şi nebăutori aparţinând diverselor naţionalitaţi.

Alte statistici triste: 90% din cele mai oribile crime sunt legate de alcool. In Akademgorodok existau orfelinate cu 115 copii nenorociti si numai trei cu parinţi decedaţi. Parinţii celorlalţi 112 copii au fost lipsiţi, prin judecată, de drepturile parinteşti din cauza alcoolismului.

Trecuseră 40 de ani de la terminarea razboiului, dar orfelinatele creşteau ca ciupercile. Cea mai mare minciună legata de alcool este dezinformarea vizând legislatia alcoolica. Cine mai stie că in evul mediu au avut loc rebeliuni: ruşii protestau contra celor care le impuneau ţăranilor băutura. Cei care produceau şi livrau băuturile erau de regula străinii (inoverţî – eterodocsii).

Peste 111 mii de ţărani au fost pedepsiţi pentru participare la rebeliuni contra celor care le impuneau băutura.

La inceputul secolului, bolşevicii şi Lenin erau în fruntea campaniei anti-alcoolice. Deputaţii lor au iniţiat in Duma de stat dezbateri in 1916. Cu toata rezistenţa burgheziei, legea a fost adoptată. Interesant ca aceasta lege lipseste din Codul de legi al Imperiului Rus. Administraţia locală însă avea dreptul sa interzica băuturile, sa inchidă magazinile de vinuri si vodcă. Onoare ruşilor!

Bolsevicii, acaparand puterea, au transformat prohibiţia in lege de stat: 5 ani de puscărie, un an de muncă forţată pentru apariţia în stare de ebrietate in locuri publice. Toata lumea ştie ca primul decret bolsevic a fost “decretul despre pace”, al doilea a fost “decretul despre pământ”.

Dar aproape nimeni nu ştie ca al treilea decret, adoptat la 8 noiembrie 1917 a fost decretul vizând interzicerea alcoolului.

Ironia destinului! “Revoluţia” s-a produs in perioada cea mai trează din istoria Rusiei? Oamenii erau “limpezi la cap”? In 1917 legislaţia anti-alcoolică se aplica drastic?

Ce-au facut cu depozitele de băuturi din Petrograd? Bolşevicii au decis sa le distrugă. Deşi erau intr-o criză economică fară precedent. Puteau sa-şi fortifice bugetul livrând pe piaţă mari cantitati de alcool. N-au facut-o. Lenin a vorbit special despre asta in mai 1921, la conferinta a X-a de partid.

Totusi, dupa moartea lui Lenin, legislaţia anti-alcoolică a fost abrogată. Au insistat trotkistii. Dilema impusa de trotkisti: ori luăm cu imprumut de la capitalişti, ori scoatem bani din vodca şi alte bauturi. Din doua rele au ales pe cea mai mica, spun propagandistii, menţionand ca Stalin a promis ca va interzice din nou alcoolul cand va face rost de mijloace pentru dezvoltarea industriei.

Dar s-au gasit propagandişti ca să demonstreze ca alcoolul nu aduce chiar atât rău. Cei care cereau să fie impuscaţi duşmanii poporului din cauza că-l imbăta, au fost cu timpul marginalizaţi, reduşi la tăcere.

Cea mai mare minciuna: “daca beai moderat, daca beai „cultural”, nu se intampla nimic, căci devin beţivi si alcoolici numai cei care nu stiu a bea”.

Să îndemni lumea să consume alcool înseamnă sa-i faci pe copii să încerce drogurile ca peste 15 ani 60% sa devină beţivi şi alcoolici.

“Consumul civilizat de alcool” – o sintagma tot atat de lipsita de sens ca şi “narcomania civilizata”. Aceste lozinci şi indemnuri de a bea moderat a dus la aceea că nu mai existau oameni cu mintea limpede in toata ţara.

In Rusia ţarista (1913), circa 43% dintre barbaţi erau abstinenti. In 1979, numarul celor care nu beau era de numai 0,6%. Femeile abstinente din Rusia ţaristă constituiau 90%, iar in 1979, dintre acestea mai rămăsesera doar 2,4%.

Când încep sa bea femeile, s-a terminat. Degenerarea totala si dispariţia ca naţiune. Aşa au procedat cu indigenii din America. Erau invincibili şi atunci conchistadorii europeni, străbunicii democraţilor de astazi, au lansat bauturile.

Indigenii, barbaţi şi femei, au inceput sa bea. Peste o generatie n-a mai ramas nimic din ei. Nişte reminescenţe degenerate in rezervatii.

Interesant, ce mecanisme de decimare au aplicat cohortele lui Traian facand sa dispara dacii atat de rapid? Acum insa, in Republica Sovietica Socialista Moldova, alcoolismul face ravagii, mai ales in mediul rural. Pacat ca nu avem acces la statistici…

Există, totusi doua generale: in 1913, în Imperiul Rus, fetele si baieţii, pana la 18 ani, nici nu gustau alcoolul (9,5%). In 1979, aceasta categorie era de 5%.

Concluzia: stiau stramoşii nostri analfabeţi si opincari ca nu e bine dacă femeile consumă alcool? Că nu trebuie sa bea tinerii până nu vor naşte copii, urmaşi sănătoşi.

Datele cercetatorilor: 90% barbati si 38% dintre femei care consuma alcool au sanatatea distrusa si creierul afectat. O treime dintre acesti alcoolici au inceput sa bea la etatea de 10 ani. Un matur se alcoolizeaza in 10-15 ani, un adolescent – extrem de rapid, in 3-4 ani.

Am citit in revista “Nedelea” nr. 8/1984, un articol “Trage Vova, un gatisor”, despre un alcoolic de patru anişori. Descopăr ca in ţară au loc conferinţe unionale vizând profilaxia alcoolismului infantil. S-au deschis deja centre narcologice pentru adolescenţi la Moscova si Leningrad. Cine e culpabil? câţi oameni se căpătuiesc investigând problema?

Ceea ce se intampla în ultimii 30 de ani are vreo consonanţă cu sentinţa lui Hitler: “Nici o igiena pentru slavi, nici un fel de vaccin – numai vodca si tabac”.

Uite ca peste o generaţie acest gand malefic se aplica de la sine …

In cercuri mai intime se discuta: in anul 1953, dupa moartea lui Stalin americanii ar fi pus problema in mare secret: “ce sa facem cu sovietici?”. Au cantarit si au decis ca n-au şanse intr-o confruntare directa. Mai bine din interior, prin vodcă, tutun şi dezmăţ.

Cica CIA ar cheltui milioane de dolari in acest scop. Sovieticii intre timp vorbesc de lupta contra betiei. Palavrea la infinit.

Academicianul Uglov: “Cand torni in pahar vin sau vodca, adu-ţi aminte că indeplineşti planul lui Hitler si CIA”.

Lupta cu beţia – o iluzie: 90% dintre cei care se trateaza dupa un an recidiveaza, iar 10% in urmatorii trei sau patru ani.

 

 

 

 

 

Imagini pentru vodka în russia photos

 

 

 

 

 

In fine, ultima intrebare sacramentala: ce-i de facut? Răspunsul e simplu ca buna ziua: să ne lăsăm de beţie. Nu mai putem inventa nimic.

Beţia e un viciu teribil al omenirii. Orice viciu isi caută o justificare morala. De ce beau oamenii? Cum se justifică beţivanii?

“Bea toata lumea, beau şi eu”.

Alcoolismul – o epidemie. Dar cine vrea ca fiul sau fiica sa devina alcoolici? Daca nu intreprindem nimic, 60% dintre copii nostri se vor alcooliza. Extrapolare? Nu ştiu. Dar reeducarea poate avea efect numai dacă incepi cu propria persoană şi in propria familie.

Ridicol sa-i spui copilului ca vodca si tutunul sunt periculoase, daca mama si tata fumează şi beau de sting. E naiv să crezi ca baiatul sau fata vor fi mai destepţi. Noi bem, dar ei vor fi abstinenţi? Iluzii … Situaţia din satele basarabene e catastrofala. Ce se intamplă? Cine e culpabil? Ce-i de facut?

“Alcoolismul si tabagismul ca factori ai DEGENERARII!”. DEGENERAREA – unul din cei trei adeversari de moarte ai natiunii.

De aceea ma preocupa: BIROCRATIA, CORUPTIA si DEGENERAREA (“formula Satanei”).

Autor: Mircea Druc

fragment din „Mircea Druc sau lupta cu ultimul imperiu” de Viorel Patrichi

 

 

 

 

10/03/2017 Posted by | LECTURI NECESARE | , , , , , , , | Lasă un comentariu

MIHAI EMINESCU IN 1876: „NICIUN NEAM DE PE FAŢA PĂMÂNTULUI NU ESTE MAI TOLERANT DECÂT ROMÂNUL”

 

 

Imagini pentru mihai eminescu

MIHAI EMINESCU

Biserica şi şcoala, atâta cer românii din Austro-Ungaria pe sama lor şi, prin aceasta, şi-au cerut păstrarea naţionalităţii şi nimic mai mult.

În dejudecarea lucrurilor acestei lumi şi, mai ales, în secolul nostru, ne-am deprins a aplica o singură măsură, aceea a interesului material, a stăpânirei asupra puterei fizice; şi cu toate acestea oamenii, chiar cei mai materialişti, lucrează fără să vreie, ba fără să ştie, pentru un scop mai înalt.

Această conştiinţă o are poporul, n-o are câteodată omul cult.

În zadar am căuta în lume poporul care să trăiască numai pentru câştig material ca atare, la toate vom găsi că acest câştig este numai mijloc, niciodată scop; chiar la rasa evreiască, a cărei lege nu admite nemurirea sufletului şi este deci inferioară celorlalte legi ale pământului, chiar la evrei, zic, unde se pare că ochii sunt aţintiţi la câştig material, vedem răsărind o idee mai înaltă.

Din acest punct de vedere privită, cestiunea, pentru un popor ca cel românesc, devine simplă. Nu veleităţile unei vieţi de stat mai mult sau mai puţin precare, nu deşertăciunea zgomotului în istorie este lucrul pe care-l voim.

Oamenii de care se vorbeşte mai puţin şi popoarele item sunt cele mai fericite.

Dar ceea ce voiesc românii să aibă e libertatea spiritului şi conştiinţei lor în deplinul înţeles al cuvântului.

Şi fiindcă spirit şi limbă sunt aproape identice, iar limba şi naţionalitatea asemenea, se vede uşor că românul se vrea pe sine, îşi vrea naţionalitatea, dar aceasta o vrea pe deplin.

Şi nu sunt aşa de multe condiţiile pentru păstrarea naţionalităţei.

Cei mai mulţi oameni nu sunt meniţi de a-şi apropria rezultatele supreme ale ştiinţei, nu [sunt meniţi] de a reprezenta ceva, dar fiecare are nevoie de un tezaur sufletesc, de un razăm moral într-o lume a mizeriei şi durerei, şi acest tezaur i-l păstrează limba sa proprie în cărţile bisericeşti şi mirene.

În limba sa numai i se lipesc de suflet preceptele bătrâneşti, istoria părinţilor săi, bucuriile şi durerile semenilor săi.

Şi chiar dacă o limbă n-ar avea dezvoltarea necesară pentru abstracţiunile supreme ale minţii omeneşti, nici una însă nu elipsită de espresia concretă a simţirei şi numa în limba sa omul îşi pricepe inima pe deplin.

Şi într-adevăr, dacă în limbă nu s-ar reflecta chiar caracterul unui popor, dacă el n-ar zice oarecum prin ea: ,,aşa voiesc să fiu eu şi nu altfel”, oare s-ar fi născut atâte limbi pre pământ?

Prin urmare simplul fapt că noi românii, câţi ne aflăm pe pământ, vorbim o singură limbă, ,,una singură” ca nealte popoare, şi aceasta în oceane de popoare streine ce ne încungiură, e dovadă destulă şi că aşa voim să fim noi, nu altfel.
Vedem dar că cestiunea noastră se simplifică din ce în ce.

Românii voiesc a li se garanta uzul public al limbei lor pe pământurile în cari locuiesc şi vom vedea că toate mişcările pe cari le-au făcut, în acest senz le-au făcut.

Faţă cu această cerere întâlnim însă în amândouă părţile Imperiului austro-ungar o rezistenţă necalificabilă prin obrăznicia ei.
Constatăm mai înainte de toate că românii nu sunt nicăiri colonişti, venituri, oamenii nimărui, ci pretutindenea unde locuiesc sunt autohtoni, populaţie nepomenit de veche, mai veche decât toţi conlocuitorii lor.

Căci dacă astăzi se mai iveşte câte un neamţ singular care caută să ne aducă de preste Dunăre, nu mai întrebăm ce zice un asemenea om, ci ce voieşte el.

Nici mai este astăzi cestiunea originei noastre, abstrăgând de la împrejurarea că o asemenea interesantă cestiune nu este de nici o importanţă.

Daci sau romani, romani sau daci: e indiferent, suntem români şi punctum. Nimeni n-are să ne ‘nveţe ce-am fost sau ce-am trebui să fim; voim să fim ceea ce suntem — români.

A mai discuta asupra acestui punct sau a crede că frica de ruşi ne-ar ademeni să ne facem nemţi sau vice-versa sau, cum cred ungurii, că de frica acestor doi ne-am putea găsi flataţi să ne contopim cu naţia maghiară, toate acestea sunt iluzii de şcoală; limba şi naţionalitatea românească vor pieri deodată cu românul material, cu stingerea prin moarte şi fără urmaşi a noastră, nu prin desnaţionalizare şi renegaţiune.

A persecuta naţionalitatea noastră nu însemnează însă a o stinge, ci numai a ne vexa şi a ne învenina împotriva persecutorilor.

Ş-apoi ni se pare că nici un neam de pe faţa pământului nu are mai mult drept să ceară respectarea sa decât tocmai românul, pentru că nimene nu este mai tolerant decât dânsul.

Singure ţările româneşti sunt acelea în care din vremi străvechi fiecare au avut voie să se închine la orice d-zeu au vroit şi să vorbească ce limbă i-au plăcut.

Nu se va găsi o ţară în care să nu se fi încercat de a face prozeliţi din conlocuitorii de altă lege ori de altă limbă; hugenoţii în Franţa, maurii în Spania, polonii faţă cu rutenii, ungurii cu românii — toţi au încercat a câştiga pentru cercul lor de idei populaţiile conlocuitoare şi aceasta prin presiune, cu de-a sila; românul priveşte c-un stoicism neschimbat biserica catolică, atât de veche în Moldova, şi nu i-a venit în minte să silească pe catolici de a deveni orientali; lipovenii fug din Rusia şi trăiesc nesupăraţi în cultul lor pe pământul românesc, apoi armenii, calvinii, protestanţii, evreii, toţi sunt faţă şi pot spune dacă guvernele româneşti au oprit vro biserică sau vro şcoală armenească, protestantă sau evreiască. Nici una.

Ni se pare deci că pe pământurile noastre strămoşeşti, pe care nimene nu le stăpâneşte jure belli, am avea dreptul să cerem să ni se respecte limba şi biserica, precum le-am respectat-o noi tuturor.
Ce se va zice însă când vom arăta că pe pământ românesc, în Bucovina, sub sceptrul austro-ungar, sinagoga evreiască are mai multă autonomie decât biserica românului?

Căci dacă evreul are rabin, şi-l alege singur, dacă are şcoală jidovască, îşi caută singur de dânsa . Dar dacă îi trebuieşte românului preot, îl numeşte (mediat) guvernul de la Viena; dacă biserica lui are avere, o administrează tot guvernul de la Viena; dacă are şcoală, profesorii sunt numiţi tot de guvernul de la Viena.

Şi cu toate acestea Bucovina n-au fost luată cu sabia, ci din contra prin bună învoială şi cu condiţia ca starea de lucruri în trebile bisericeşti şi politice să rămână intactă.

 

CURIERUL DE IAŞI, noiembrie 1876

15/10/2016 Posted by | ROMANII DESPRE ROMANI | , , , , , , , , | 1 comentariu

NOAPTEA MINȚII:In paginile ziarului Szekely hirmondo din Covasna, extremiștii Beke Istvan şi Szocs Zoltan acuzați de TERORISM,sunt considerați PATRIOȚI !

 

 

 Imagini pentru Beke Istvan şi Szocs Zoltan,photos

 

 Beke Istvan şi Szocs Zoltan

 

 

Beke Istvan şi Szocs Zoltan, cei doi lideri ai organizației separatiste maghiare HVIM, trimiși în judecată pentru plănuirea unui atentat terorist împotriva românilor din Târgu Secuiesc, sunt considerați patrioți de către cotidianul de limba maghiară Szekely hirmondo din Covasna.

Vezi și TERORISM. Extremiștii Szocs Zoltan și Beke Istvan, trimiși în judecată

Redau mai jos traducerea unui articol publicat de acest cotidian în luna iulie a acestui an, după plasarea în arest la domiciliu a celor doi extremiști maghiari trimiși în judecată:

„Patrioţii secui au fost puşi în libertate!

Serviciului Naţional de Apărare a Drepturilor (NJSZ, http://www.njsz.hu) salută faptul că patrioţii HVIM-işti secui Beke Istvan şi Szocs Zoltan – acuzaţi de terorism, printr-o procedură-simulacru, de către procuratura română – au fost puşi în libertate la data de 1 iulie 2016 .

DIICOT îi acuză – în lipsa unor dovezi şi printr-o procedură menită a fi un proces-simulacru antimaghiar – că ar fi intenţionat să detoneze o bombă artizanală la parada militară care urma să aibă loc în piaţa centrală din Târgu Secuiesc, cu ocazia zilei naţionale române. Rechizitoriul de 70 de pagini, depus la 19 mai, este plin de aspecte antimaghiare şi inepţii juridice.

În cadrul procedurii-simulacru – care urmăreşte intimidarea şi defăimarea poporului maghiar transilvan care luptă pentru autodeterminarea sa – au fost lezate în special prezumţia de nevinovăţie, dreptul la apărare şi cerinţa unei proceduri cinstite.

Serviciului Naţional de Apărare a Drepturilor este preocupată în mod deosebit, încă din primul moment, de cazul celor doi patrioţi secui care, potrivit standardelor juridice internaţionale, sunt clar deţinuţi politici. Declarăm ferm că încetarea cât mai urgentă a procedurii este motivată.

În locul acestor proceduri-simulacru, antimaghiare, statul român ar trebui mai degrabă să fie preocupat de asigurarea validării drepturilor individuale şi comunitare ale poporului maghiar transilvan – care este grav privat de drepturi în momentul de faţă – după model european (ex.: Tirolul de Sud, Tara Bascilor) şi conform normelor juridice în vigoare, în strânsă colaborare cu acesta, cu statul ungar şi cu organismele internaţionale responsabile de garantarea drepturilor omului (UE, ONU, Consiliul Europei). Dr. Gaudi-Nagy Tamas, administratorul Serviciului Naţional de Apărare a Drepturilor”

Sursa: Szekely hirmondo nr. 127 din 05.07.2016 (traducere din limba maghiară a Centrului European de Studii Covasna-Harghita)

Beke Istvan şi Szocs Zoltan, cei doi lideri ai organizației separatiste maghiare HVIM, trimiși în judecată pentru plănuirea unui atentat terorist împotriva românilor din Târgu Secuiesc, sunt considerați patrioți de către cotidianul de limba maghiară Szekely hirmondo din Covasna.

Vezi și TERORISM. Extremiștii Szocs Zoltan și Beke Istvan, trimiși în judecată

Redau mai jos traducerea unui articol publicat de acest cotidian în luna iulie a acestui an, după plasarea în arest la domiciliu a celor doi extremiști maghiari trimiși în judecată.

„Patrioţii secui au fost puşi în libertate!

Serviciului Naţional de Apărare a Drepturilor (NJSZ, http://www.njsz.hu) salută faptul că patrioţii HVIM-işti secui Beke Istvan şi Szocs Zoltan – acuzaţi de terorism, printr-o procedură-simulacru, de către procuratura română – au fost puşi în libertate la data de 1 iulie 2016 .

DIICOT îi acuză – în lipsa unor dovezi şi printr-o procedură menită a fi un proces-simulacru antimaghiar – că ar fi intenţionat să detoneze o bombă artizanală la parada militară care urma să aibă loc în piaţa centrală din Târgu Secuiesc, cu ocazia zilei naţionale române.

Rechizitoriul de 70 de pagini, depus la 19 mai, este plin de aspecte antimaghiare şi inepţii juridice. În cadrul procedurii-simulacru – care urmăreşte intimidarea şi defăimarea poporului maghiar transilvan care luptă pentru autodeterminarea sa – au fost lezate în special prezumţia de nevinovăţie, dreptul la apărare şi cerinţa unei proceduri cinstite. Serviciului Naţional de Apărare a Drepturilor este preocupată în mod deosebit, încă din primul moment, de cazul celor doi patrioţi secui care, potrivit standardelor juridice internaţionale, sunt clar deţinuţi politici. Declarăm ferm că încetarea cât mai urgentă a procedurii este motivată.

În locul acestor proceduri-simulacru, antimaghiare, statul român ar trebui mai degrabă să fie preocupat de asigurarea validării drepturilor individuale şi comunitare ale poporului maghiar transilvan – care este grav privat de drepturi în momentul de faţă – după model european (ex.: Tirolul de Sud, Tara Bascilor) şi conform normelor juridice în vigoare, în strânsă colaborare cu acesta, cu statul ungar şi cu organismele internaţionale responsabile de garantarea drepturilor omului (UE, ONU, Consiliul Europei). Dr. Gaudi-Nagy Tamas, administratorul Serviciului Naţional de Apărare a Drepturilor”.

 

 

Sursa: Szekely hirmondo nr. 127 din 05.07.2016 (traducere din limba maghiară a Centrului European de Studii Covasna-Harghita) prin blogul dantanasa.ro

20/09/2016 Posted by | PRESA ROMANEASCA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: