CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

În Suedia şi prin alte  părţi s-a inventat genul neutru,”hen”, în încercarea de a se şterge cu totul diferenţele evidente dintre femei şi bărbaţi

 

 

 

Imagini pentru transgender,photos

 

 

 

 Liberalizare, marxism cultural, neoliberalizare, transgender, transhumanism 

 

 

 

În lupta împotriva discriminării, Suedia, stat recunoscut pentru filosofia „echităţii sexuale” promovată la extrem, depăşeşte barierele şi încearcă să şteargă cu totul diferenţele evidente dintre femei şi bărbaţi.

De la inventarea, la mijlocul anilor ’60, a pronumelui neutru „hen”, care înlocuieşte „el” şi „ea”, s-a ajuns în zilele noastre la controlul jocurilor stereotipe dintre copii în grădiniţe şi numele unisex.

 

Totul porneşte de la ideea că autorităţile şi societatea nu ar trebui să tolereze nici un fel de distincţii între sexe, să îi înţeleagă pe cei care nu au o identitate sexuală clară şi să accepte căsătoriile între persoanele de acelaşi sex.

Ceea ce doresc însă astăzi activiştii „genului neutru” este o societate care şterge complet rolurile tradiţionale femeie – bărbat şi stereotipurile lumeşti în modul cel mai profund, scrie Slate.com.

 

 

ob-vn012_housew_g_20121129132050

 

 

Iată câteva obiective şi realizări ale activiştilor „genului neutru”:

 

– Dreptul părinţilor de a alege orice nume doresc pentru copilul lor.

În prezent, există o listă de 170 de nume „unisex” în Suedia. Numele, spun activiştii, nu trebuie legate de gen, aşa încât părinţii să îşi poată numi fiica „Mihai” şi fiul „Iulia”. Discuţii ample pe acest subiect au avut loc pe forumurile  de părinţi.

 

– O companie producătoare de haine pentru copii a eliminat secţiunile clasice „băieţi” şi „fete” din magazinele sale, astfel încât copiii să fie îmbrăcaţi de o manieră neutră.

 

– Un alt producător, de această dată de jucării, a promovat o imagine de campanie în care un băiat costumat în Spiderman împinge un cărucior de păpuşi roz, în timp ce o fetiţă se plimbă cu un tractor galben.

 

– Federaţia Suedeză de Bowling şi-a anunţat intenţia de a unifica turneele de femei şi bărbaţi în turnee unisex.

 

– Politicieni democraţi au propus instalarea de toalete unisex pentru ca utilizatorii acestora să nu fie constrânşi să se auto-clasifice drept femei sau bărbaţi.

 

– Mai multe grădiniţe au interzis referinţele la sexul copiilor înscrişi, oferind ca alternativă utilizarea numelor proprii sau apelativul „prietene”.

O educatoare va saluta aşadar „Bună dimineaţa, prieteni” sau „Bună dimineaţa, Mihai, Iulia, Tom”, şi nu „Bună dimineaţa, băieţi şi fete”.

Se crede că în acest mod este îndeplinită cerinţa din curricula naţională potrivit căreia grădiniţele trebuie să „contracareze modelele tradiţionale de gen şi să dea fetelor şi băieţilor oportunităţi egale de a dezvolta abilităţi şi preocupări fără limitarea rolurilor stereotipe de gen”.

 

– Pronumele neutru „hen”, ce înlocuieşte deopotrivă „han” (el) şi „hon” (ea), a intrat primăvara aceasta oficial în versiunea online a Enciclopediei Suedeze.

Anunţul a venit într-un context deja agitat de apariţia unei cărţi pentru copii, prima cu personaje „de gen neutru” – Kivi och Monsterhund (Kivi and Monsterdog), de Jesper Lundqvist. Aici apar pentru prima dată cuvinte „neutre” precum „mappor” şi „pammor” („tata” şi „mamăl”), în loc de „mammor” şi „pappor”.

 

Revenind la „hen”, se doreşte includerea termenului în Dicţionarul Academiei Suedeze, organismul care acordă Premiul Nobel pentru Literatură.

 

– În toamna anului 2015, 200 de profesori au luat parte la un forum organizat de guvernul suedez, în cadrul căruia s-a discutat în principal despre modul în care „şabloanele tradiţionale de gen”trebuie evitate în şcoli.

 

Există cel puţin o grădiniţă la Stockholm – Egalia (mai multe informaţii în limba română aici) – unde totul este construit de o manieră care neagă aspectul tradiţional de gen şi modelele parentale clasice (mama care creşte copiii şi tatăl care aduce bani în casă). În încercarea de a nu limita dezvoltarea copiilor, educatorii folosesc cât mai puţine expresii de gen.

– Partidul Ecologiştilor sugerează înfiinţarea unor posturi de „pedagogi de gen” în grădiniţe care să supravegheze buna implementare a conceptelor enumerate mai sus.

O extremă o neagă pe alta. De la discriminare de gen la negarea identităţii

Cei care se opun acestei politici – care câştigă teren pe zi ce trece – subliniază că cei mici pot fi afectaţi în plan psihologic şi social, devenind confuzi la sugestia că ar exista un al treilea gen „intermediar” într-un moment în care mintea descoperă lumea şi trupurile se dezvoltă.

De fapt, adulţii nu ar trebui să intervină în procesul de descoperire a propriului gen şi sexualitate, afirmă experţi citaţi de Slate.com.

Publicaţia comentează modul ironic în care, în intenţia de a elibera copiii de normele clasice, activiştii „genului neutru” îi supun unor noi seturi de reguli şi norme.

Anumite jocuri de copii devin tabu, limbajul cunoaşte noi limitări, iar interacţiunile şi atitudinea celor mici sunt atent supravegheate de educatori.

Sunt citate două cazuri în care instituţii de învăţământ suedeze au dus la extrem aceste tendinţe.

O şcoală a eliminat maşinile din stocul de jucării pentru că băieţii le-au acordat mai multă atenţie decât altor jucării.

 

O grădiniţă a eliminat orele de „joacă liberă” din program, întrucât copiii „creează jocuri stereotipe de gen, concepte care sunt cimentate în acest mod. În joaca liberă apar ierarhia, excluziunea şi primele semne ale abuzurilor între copii”.

Iată cum, din dorinţa de a face bine, fiecare detaliu al interacţiunilor dintre cei mici ajunge să fie analizat la microscop de adulţii îngrijoraţi. Viaţa copiilor pare a fi monitorizată acum în Suedia minut cu minut, de la modul în care îşi fac prieteni la jocurile pe care le inventează şi cântecele pe care le reproduc, concluzionează Slate.com.

 

Sursa: Cultura Vietii, preluare dupa TVR.ro

Share Button

  

Feminismul şi Noua Ordine Mondială

Share Button

 

1. Otrava ce omoară feminitatea

 

Omul zilelor noastre este un purtător inconştient al virusului feminismului. Ideologia dominantă, care a pătruns masiv în societatea noastră după căderea comunismului prin intermediul culturii de masă, a presei, reţelelor de socializare şi şcolii, este percepută de cei mai mulţi ca o stare de normalitate, ca o axiomă, ca un dat.

O întreagă armată de „activişti civici” şi „formatori de opinie” inoculează de zor noul cult, punându-i la punct pe toţi cei care nu respectă dogmele respective în numele „drepturilor omului” şi a „corectitudinii politice”.

Servitorii locali ai acestui cult păgân, executând cu un zel demn de o cauză mai bună „indicaţiile preţioase” parvenite de la finanţatorii lor dinafară, ba impun un procent minim de reprezentare a femeii în Parlament, ba sperie lumea cu violenţa în familie, ba vor un preşedinte-femeie.

Şi toate acestea şi atâtea altele sunt ventilate sub stindardul emancipării femeii, nediscriminării acesteia etc.

 

 

 

maxresdefault

 

 

Pentru a ajuta cititorul nostru să se dumirească asupra esenţei problemei respective, am zis că e bine să facem o prezentare a unei cărţi pe care am procurat-o recent dintr-un anticariat de la Bucureşti.

Este vorba de lucrarea „Feminismul şi Noua Ordine Mondială. Emanciparea femeii. Pervertirea familiei. Deturnarea societăţii.”, semnată de Dr. Henry Makow din Canada, apărută la editura „Meteor Press” în 2012 şi tradusă din engleză de Mihaela Drăghici. 

Cartea este prefaţată de părintele profesor Mihai Valică. Deşi editată cu patru ani în urmă, stocul masiv de cărţi nou-nouţe clădit pe masa din anticariat mi-a creat impresia că, dată fiind necorespunderea conţinutului ei limitelor admise ideologic, poate nici n-a fost admisă în librăriile de lux, doldora de scriituri toxice.

Nota editorului conţine o remarcă pe care am găsit cu cale să o citez aici: „Cartea de faţă nu va fi o carte promovată de mass-media, ci va fi arsă pe rugul indiferenţei şi al ignorării. Acesta este preţul, pe care trebuie, de fapt, să îl plătească astăzi orice idee, carte sau persoană care încearcă să apere valorile tradiţionale”.

Mai preluăm din aceeaşi notă precizarea că autorul este „unul dintre cei mai mari specialişti în literatura conspiraţionistă”. Astfel, cititorul neavizat va avea surpriza să descopere originile istorice ale feminismului, contribuţia clanurilor Rockefeller şi Rothschild la promovarea acestui curent, ca şi legătura dintre iluminaţi şi Iluminism, masonerie şi marile evenimente istorice din ultimele secole, dar şi atâtea adevăruri la prima vedere şocante şi neverosimile.

Autorul recunoaşte din capul locului că el însuşi a fost de-a lungul întregii vieţi un feminist convins. Însă la un moment dat a simţit că ceva nu se leagă în toată povestea asta. El zice:

„Dumirirea mea s-a petrecut la vârsta de 48 de ani, în 1997, când am început să supun îndoielii educaţia mea în spirit feminist. Instinctele mele îmi spuneau că nu trebuie să îi las pe alţii să gândească în locul meu… Dar mi-a luat trei ani ca să reuşesc într-un final să elimin orice urmă de îndoctrinare.

Am petrecut toată această căutare ca pe o luptă de a mă dezbrăca de o cămaşă de forţă mentală”. H. Makow şi-a mărturisit întreaga experienţă pe http://www.savethemales.ca . Iată un blog pe care ar trebui să îl frecventeze cei care ştiu engleza.

2. Alienarea prin inginerii sociale

Pentru a ne da seama de proporţiile uriaşe ale unor inginerii sociale malefice, puse în aplicare în doar câteva decenii, dar şi pentru a realiza gravitatea mortală a imitării modelului occidental de către ţara noastră, vom parcurge această lectură cu multă luare aminte, citând copios din ea.

Cine are ochi de văzut, va vedea despre ce este vorba. Autorul spune:

„Fiind născut în 1949, maturitatea mea a coincis cu un plan secret de inginerie socială menit să destabilizeze societatea prin programarea oamenilor normali să se comporte ca nişte homosexuali.

Asaltul insidios asupra heterosexualilor a fost deghizat sub forma „revoluţiei sexuale”, a „drepturilor homosexualilor” şi a „feminismului”.  Pe noi, cei de dincoace de Cortina de Fier, valul respectiv a început să ne copleşească abia după prăbuşirea comunismului, duhul libertăţii în stil occidental penetrând masiv în zona noastră.

Autorul precizează că planul de alienare a societăţii a fost pus la cale încă acum câteva secole de către o elită financiară internaţională cu sediul la Londra. Este vorba despre planul de a ne transforma în „hetero-homosexuali”, respectiva elită având drept scop final acapararea întregii bogăţii a lumii şi instalarea unui „guvern totalitar secret peste întreaga planetă, care să i se închine lui Lucifer”.

Asemenea afirmaţii pot părea neverosimile doar celor care încă n-au desluşit esenţa globalizării, a corporatocraţiei, a concentrării unor averi fabuloase în mâinile unui număr restrâns de familii, a dezechilibrelor catastrofale dintre masele planetare de miliarde de muritori de foame şi secta de miliardari care controlează jocul.

 

Desigur, pentru orice creştin care ştie că Apocalipsa este inevitabilă aceste adevăruri nu par deloc şocante, precum nu sunt nici semnele vremurilor de apoi, când tronul Tatălui ceresc va fi uzurpat de un fals Mesia, căruia i se vor închina mulţimile de pretutindeni.

Henry Makow continuă să fie „incorect politic” şi spune adevărul pe uliţa mare:

„Planul vizează distrugerea tuturor forţelor „colective” capabile de a opune rezistenţă. Aceste forţe, care constituie fundamentele identităţii umane, sunt familia, rasa, religia şi statul naţional. Ele trebuie eradicate printr-o campanie a „toleranţei”, care să şteargă diferenţele dintre ele”.

Aşadar, astăzi cine se mai minunează de esenţa zis laică, seculară, dar de fapt anticreştină a ideologiei dominante în societăţile noastre, cine nu observă declaraţiile liderilor europeni, care răspund crizei imigranților cu „Welcome!”, cine nu sesizează cum elitele globaliste surpă din temelii statele naţionale prin politici de liber-schimb, de confiscare a actului decizionale în favoarea unor centre de putere mondiale, cine nu simte proporţiile catastrofale a destrămării familiilor?

Totul e să putem aduna laolaltă realitatea din jur şi să-i decriptăm resorturile profunde.

Revenind la tema centrală a cărţii, autorul ne focalizează atenţia supra rolurilor sociale diferite, ce le revin în mod normal bărbaţilor şi femeilor, roluri care întotdeauna pe parcursul istoriei au fost complementare, nu interschimbabile.

Ţinta predilectă a ingineriilor sociale occidentale din ultimele decenii a fost anume aceasta: ştergerea diferenţelor dintre bărbat şi femeie, incitarea femeilor împotriva bărbaţilor, prezentarea femeilor drept „proletariat subjugat”, care trebuie să se răscoale contra jugului impus de bărbaţi.

Cultura modernă a supus deconstrucţiei „familia patriarhală”, dinamitând vechile temeiuri ale acestei instituţii rânduite de Dumnezeu.

Femeia-militar, femeia-poliţist, femeia-fotbalist, femeia-boxer, femeia-tractorist sunt deja modele care nu mai surprind pe nimeni. Citind o multitudine de cărţi în engleză şi franceză din domeniul ştiinţelor socio-umane, am observat în ultimii ani un tic stilistic prezent invariabil în lucrările respective.

Când e vorba să se dea vreun exemplu, pronumele „el” este dat invariabil în pereche, prin bară (aceste a semnul „/”) cu „ea”. Astfel, he/she, il/elle sunt omniprezente, ca semn al „corectitudinii politice”. Iar în ultima vreme auzim tot mai frecvent şi în română monstruozităţi lingvistice de genul „deputata”,”ministra”,  etc.

 

 

3. Revoluţia ca apostazie

Expunând cu simplitate şi exactitate natura relaţiilor fireşti dintre bărbat şi femeie, autorul oferă nişte formule pe înţelesul oricui:

„Feminitatea are drept trăsătură definitorie iubirea unei femei pentru soţul, copii şi familia ei. Masculinitatea are drept trăsături definitorii puterea şi spiritul de conducător… Femeile nu pot avea totul. În sfera personală, ele trebuie să facă alegerea între dragoste şi putere. 

Astfel funcţionează heterosexualitatea. O ideologie care distribuie egal puterea este una ce ţinteşte către neutralizareaheterosexualilor. Masculinizează femeile şi efeminează bărbaţii (subl. noastră – Iu. R.). Creează hetero-homosexuali – doi indivizi identici, incapabili de a stabili o relaţie, în loc de doi indivizi complementari”.

Rolul devastator pe care îl deţine de secole un cartel bancar, care utilizează diverse reţele secrete cum sunt masoneria, este scos în vileag de către H. Makow fără menajamente şi jumătăţi de măsură. Anume aici descoperă autorul originile feminismului.

Cunoaştem prea bine maniera în care reacţionează aceste congregaţii şi exponenţii lor din viaţa publică: ei iau totul în derâdere, îi scot pe cei care rostesc adevărul întreg drept demenţi şi ricanează cu ipocrizie, invocând „teoria conspiraţiei”, pe care au şi transformat-o într-un semn al alienării mentale.

 

„Începând cu epoca „iluminismului”, cultura apuseană a fost în esenţa sa luciferiană. Ea se bazează pe negarea lui Dumnezeu”, – subliniază autorul.

Acum să ne amintim că atât sub vechiul regim comunist, cât şi sub noul regim liberal copii învaţă la şcoală aceleaşi dogme ale Modernităţii, care fac din aşa-zisul Iluminism şi din Revoluţia Franceză, dar şi din darwinism cu tot cu evoluţionismul lui stupid, dar şi din ideea de progres şi din cea de om ca „măsură a tuturor lucrurilor” elemente obligatorii ale noului cult păgân, impus cu străşnicie societăţilor obligate să-şi uite originea divină şi rosturile adevărate.

Omul a încetat să fie unul religios şi a devenit „un animal raţional”, iar zeiţa Raţiunii L-a detronat pe Creator şi îşi impune cu viclenie şi perversitate impostura.  Ce are toată această tărăşenie cu feminismul, vă veţi întreba? Vă răspunde imediat prietenul nostru canadian:

„Istoria apuseană este punctată de o serie de „revoluţii” susţinută de aceşti bancheri – cea engleză, americană, franceză şi rusă. „Revoluţie” înseamnă răsturnarea lumii cu susul în jos, înlocuirea lui Dumnezeu cu bancherul, adică înlocuirea Vechii Ordini (aristocraţia, Biserica) cu Noua Ordine Mondială. „Revoluţia” sexuală a constituit o parte a acestui proces. Fiindcă creează bani, bancherii cred că ei sunt Dumnezeu. Ei cred că pot fi artizanii realităţii”.

Atunci când ne plângem de oligarhii locali, când ne lamentăm că aceştia au uzurpat puterea şi că au pervertit lumea cu bani murdari şi spălare de creieri prin TV, trebuie să realizăm că aceştia nu sunt decât nişte mici copii pe lângă plutocraţia care controlează prin metode la fel de abominabile „marele joc”. În momentul în care negustorul a eliminat din scena istoriei preotul şi războinicul, numele adevărat al formei de guvernământ impuse societăţilor occidentale, iar mai târziu practic întregii lumi, este mamonocraţie.

Pentru a-şi menţine controlul asupra popoarelor, ea a creat toate variaţiunile de ideologii şi mituri politice, economice şi culturale, inoculate cu metodă în minţile golite de sensuri şi repere. Şi aici curentul feminist este doar o piesă din acest angrenaj sofisticat.

Iar ca experimentul să reuşească, era nevoie ca Dumnezeu să fie izgonit, deportat, defăimat şi scos înafara legii. Sau, altfel zis, am fost constrânşi să acceptăm minciuna „secularismului”, ceea ce nu a fost atât de dificil de impus după ce ni s-a rupt conexiunea la sacralitate.

Henry Makow ne atrage atenţia asupra pretinsei „neutralităţi” a statelor moderne, care prin constituţie se erijează în această jalnică impostură. În capitolul „O conspiraţie împotriva Lui Dumnezeu” el arată:

„Credem că trăim într-o societate „secularizată” (adică neutră din punct de vedere religios). Însă nu Îl putem izgoni pe Dumnezeu din lume, după cum nu putem suprima lumina fără să fim înghiţiţi de întuneric.

Secularismul este, în fond, stadiul de trecere de la o civilizaţie fundamentată pe adevărul spiritual la una fundamentată pe credinţa ocultă a bancherilor luciferieni. Mai întâi suntem dezbăraţi de religie; apoi ni se propovăduieşte dogma new-age-istă (luciferiană)”.

Expun în mod deliberat cel puţin o mică parte a tezelor de bază din cartea pe care o prezint tocmai ştiind bine că multă lume pur şi simplu nu are timp să se aplece asupra unor lecturi de acest gen. Acum să trecem la alt capitol.

Să vedem care este rolul presei în alienarea femeilor. „Fiecare faţetă a mass-mediei (filme, televiziune, reviste, muzică, reclame, „ştiri”), – susţine autorul, – este folosită pentru îndoctrinare şi control social”.

Făcând trimitere la Myrna Blyth, autoarea cărţii „Cum femeile din media vând nefericirea – şi liberalismul – femeilor din America”, H. Makow scrie:

„Conform părerii lui Blyth, revistele pentru femei deţinute de iluminaţi au subminat instinctele naturale de iubire ale femeilor prin următoarele mantre:

1) bărbaţii nu mai sunt demni de încredere;

2) femeile sunt victime prin însuşi sexul lor;

3) femeile ar trebui să fie egoiste;

4) sexul nu este apanajul iubirii şi al căsătoriei;

5) împlinirea de sine rezidă în carieră, şi nu în familie”.

Oare nu anume acest model este preluat de către tinerele noastre în ultimele decenii? Fiind virusate de miturile impuse prin cultura de masă, acestea nici măcar nu realizează starea de anormalitate şi de nefericire în care sunt aruncate de către „stăpânii discursului”.

Tehnologiile moderne permit inocularea acestui drog prin anestezierea totală a conştiinţei. Iar starea de nefericire, nefiind resimţită, este percepută ca o fericire adevărată şi ca o culme a performanţei spre care trebuie să aspire orice victimă inconştientă a noului cult.

Astfel, întreaga experienţă multimilenară a omenirii, toată viaţa plină de sens şi de jertfă a bunicilor  şi a mamelor, care se dedicau familiei, naşterii şi creşterii copiilor, este privită de către tinerele domniţe ca ceva depăşit, demodat, patriarhal.

Fiind atrase de fascinaţia propriei împliniri, dornice „să mai trăiască şi pentru ele”, aceste suflete rătăcite îşi iau zborul către „visul femeii moderne” ca fluturele de noapte spre becul aprins.

Şi ca să nu se creadă că trucul cu eliberarea femeii de povara familiei şi absorbţia ei în câmpul muncii este o idee nouă, izvodită de către liberali pentru a dubla numărul de angajaţi, dar şi de consumatori (consumatoare cu propria pungă în poşetă!), autorul ne oferă un citat din Friedrich Engels (precizare pentru tânăra generaţie: Engels este, alături de Karl Marx, fondatorul comunismului):

„Condiţia primordială pentru eliberarea femeilor măritate este de a le aduce pe acestea în industria publică, ceea ce de la sine va antrena abolirea familiei monogame în calitatea sa de unitate economică a societăţii”. („Originile familiei, proprietatea privată şi statul” , New York, International Publishers, 1942, p. 67).

Nimic surprinzător în citatul de mai sus. Comunismul şi liberalismul sunt două ideologii-gemene ale experimentelor sociale puse la cale de către aceleaşi forţe oculte, pe care obişnuim să le numim generic şi eufemistic „spirit al Modernităţii”.

Căci multiple sunt manifestările duhului rău în lume. Aşa cum spune şi Evanghelia după Marcu (5:9), „Legiune este numele meu, căci suntem mulţi.”

4. Trenduri unisex în era androginului

Trecem peste extrem de importantele menţiuni ale autorului care dezvăluie rolul serviciilor secrete americane în crearea şi promovarea feminismului, peste raporturile de subordonare ale acestora clanurilor financiar-bancare, precum istoria şi rolul jucat şi astăzi de către organizaţii cum este „Craniu şi Oase” („Skull & Bones ”) ca să nu încărcăm prea mult textul acestei prezentări. Şi totuşi aş vrea să accentuez un aspect pe care îl găsesc de o actualitate stringentă şi pentru ţara noastră. Iată-l:

„Bătălia nu se duce între stânga şi dreapta”, titrează autorul nostru, citându-l pe Dr. Anthony Sutton, mai exact preluând câteva idei din cartea acestuia „Instituţia secretă a Americii: o introducere în ordinul „Skull and Bones”.

Astfel, potrivit autorului, „Dr. Sutton crede că separaţia „stânga” versus „dreapta” este falsă şi este folosită să controleze dezbaterea şi să îi condiţioneze pe cetăţeni să gândească pe anumite coordonate”.

Şi în continuare: „Mai devreme sau mai târziu oamenii se vor trezi. Mia întâi trebuie să ne debarasăm de cursa diviziunii stânga-dreapta. Aceasta este o cursă hegeliană menită a dezbina şi a controla. Bătălia nu se duce între dreapta şi stânga, ci între noi şi ei”.

Ar fi de reţinut această abordare, poate chiar să tindem spre depăşirea barierelor convenţionale, existente între cei care se poziţionează pe cele două flancuri politice.

„Protejarea femeilor şi a copiilor este un instinct natural şi o motivaţie pentru bărbaţi, – aminteşte autorul ceea ce parcă ştiam cu toţii. – Acceptarea acestei protecţii defineşte femeile ca fiind feminine”.  Aşa este, veţi spune.

Desigur, doar că suntem martorii unei tragedii fără precedent în istorie, care afectează în mod direct şi neamul nostru, periclitându-ne viitorul şi transformându-ne în într-un popor pe cale de dispariţie.

Vorba e că în ultimele decenii s-au produs nişte mutaţii sociale atât de grave, încât tinerii bărbaţi s-au pomenit devirilizaţi, sterili, predispuşi spre distracţie, trândăvie şi sex, iar tinerele femei au ajuns a fi sterile de bună voie. Instinctul matern li s-a atrofiat, iar căminul familial le repugnă unei alarmante majorităţi.

Dintotdeauna, de la Facerea lumii încoace, de când Dumnezeu a dat porunca „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul” (Geneza, 1:28), ceea mai mare nenorocire pentru o familie era să nu poată zămisli copii. O astfel de tragedie era privită ca o pedeapsă a lui Dumnezeu.

Astăzi sunt alte vremuri, iar nedorinţa de a întemeia o familie şi de a face copii sunt tratate ca drepturi fundamentale ale omului (de a-L sfida pe Tatăl ceresc şi de a-şi pângări propria menire).

Referindu-se plasarea femeilor în roluri sociale eminamente masculine, H. Makow menţionează:

„Subversiunea unisex nu este rezervată doar armatei. Insistenţa ca femeile să aibă slujbe care să presupună pericolul şi duritatea fizică este un asalt asupra naturii noastre heterosexuale. Mă refer aici la femei pompieri, poliţiste sau muncitoare în construcţii. Suntem subiecţii unui experiment în care femeile sunt masculinizate, iar bărbaţii demasculinizaţi!”.

Acum mai bine de douăzeci şi cinci de ani în urmă am mers pentru prima oară în Europa de Vest şi apoi în SUA. Acolo m-am surprins la gândul că atunci când urmăresc trecătorii de pe stradă, dacă aceştia se află la o anumită distanţă, nu-mi pot da seama decât atunci când obiectul observaţiei mele este foarte aproape dacă e vorba de o fată sau un băiat.

Aşa ceva nu mi se întâmplase acasă, în universul nostru sovietic. Am văzut, deci, cu un sfert de secol în urmă că tinerii occidentali sunt la fel, indiferent de sex, cu plete lungi, în blugi, în haine şi încălţăminte colorate strident, cu ghiozdane fistichii în spate, cu umeri înguşti, cu cercei în urechi, iar atunci când se deplasează în grup, sunt de o voioşie neghioabă care îi face să râdă zgomotos şi aiurea fără oprire.

 

Societatea noastră, aşa cum era ea ieşită de sub comunism, încă mai păstra puternica distincţie dintre bărbat şi femeie, rolurile lor sociale încă nu devenise interşanjabile. Dar a trecut timpul şi generaţiile tinere de azi seamănă leit cu tinerii din Occident.

Nu doar la exterior, dar şi la (vidul) interior, care se lasă umplut cu insanităţile culturii de masă, cu hedonism, trândăvie, superficialitate şi lipsa oricăror aspiraţii superioare. Aici excepţiile remarcabile doar confirmă regula generală.

Iar pentru a-i reduce la un infantilism neghiob pe oamenii de ambele sexe şi de toate vârstele, moda de azi impune un stil caricatural, distorsionat, asimetric, în mod obligatoriu „funny” (amuzant, caraghios): şepci cu cozorocul pe ceafă, ochelari de soare pe frunte şi pe ceafă, frizuri fistichii şi păr vopsit în culori ţipătoare, piese de metal agăţate de orice parte a corpului (pe nas, pe buze, pe sprâncene, pe limbă, pe burtă etc.), gel şi lac pe capete de (ex)bărbaţi ferchezuiţi şi unşi cu toate alifiile de dame.

Acestea sunt astăzi semnele nonconformismului, ale libertăţii de a fi dizgraţios, scandalos şi în definitiv neghiob în rând cu lumea.

Cât priveşte proporţiile în care s-a prăbuşit familia, e suficient să parcurgem dinamica demografică a ultimilor ani, la scara fiecărui sat, raion, dar şi la nivel naţional.

Carevasăzică, experimentul elitelor globaliste a reuşit.

Prin urmare, dragi moldoveni, bine aţi venit în Lumea Liberă a orbecăielii fără noimă prin universul goanei după bani, a lipsei de rădăcini şi a consumismului generalizat!

 

Sursa: Iurie Rosca Blog

04/07/2017 Posted by | PRESA INTERNATIONALA, PRESA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Sociologul rus Igor Eydman, scrie pe pagina sa de Facebook despre „Religia africană a Rusiei”

 Imagini pentru Igor Eydman photos

„Religia de stat impusă în Rusia, include nu doar ortodoxia oficială, ci și un întreg sistem de culte păgâne: cultul strămoșilor, cultul victoriei, cultul liderului național, cultul ”redobândirii Crimeei sacre” etc.“ – scrie sociologul rus Igor Eydman, pe pagina sa de Facebook.

Cel mai mult toate acestea seamănă cu religiile creștino-africane.

Prin urmare, cultul strămoșilor este parte integrantă a sistemelor religioase tradiționale africane.

De asemenea, sunt populare și cultele liderilor tribali și sărbătorirea victoriilor lor legendare.

„În Rusia, a fost ridicată la nivel de stat, o religie sincretică africană”, spune sociologul rus…

Noi tot spuneamm că mergem spre est?

Deloc.

Ne îndreptăm spre Africa, în scumpa de Africa… a conchis acest curajos socilog rus.

Igor Eydman, pe pagina  de Facebook şi http://www.paginaderusia.ro 

21/06/2017 Posted by | LECTURI NECESARE | , , , , , , | Lasă un comentariu

O revistă a presei maghiare din Ungaria şi România în prima parte a lunii iunie 2017

 

 

 

Imagini pentru  ziare maghiare  photos

 

 

 

O revistă a presei din Ungaria din ziua de 19.06.2017

 

Organizaţiile civice au demonstrat – Orbán a păcălit din nou Bruxelles-ul – sub acest titlu ne  informează cotidianul Népszava despre faptul că Parlamentul Ungariei a adoptat legea care înăspreşte condiţiile de funcţionare ale organizaţiilor civice, mai ales ale acelora care sunt finanţate din străinătate, neluând în considerare majoritatea observaţiilor şi recomandărilor făcute de Consiliul Europei.

Astfel, organismul de specialitate juridică a CE, Comisia de la Veneţia consideră îngrijorător faptul că guvernul maghiar, înaintea depunerii legii la parlament, nu s-a consultat cu societatea civilă şi consideră ca fiind stigmatizantă prevederea potrivit căreia organizaţiile civice care beneficiează de finanţare din străinătate trebuie să menţioneze acest lucru pe toate publicaţiile.
Duminică seara, mai multe sute de persoane au demonstrat împotriva adoptării legii, fără ca autorităţile să accepte un dialog cu reprezentanţii lor.
Luna aceasta, reprezentanţii Comisiei de la Veneţia vor sosi la Budapesta pentru a discuta cu conducerea Universităţii Central Europene (CEU) şi cu organizaţiile civice, urmând ca după aceea să formuleze o poziţie oficială în legătură cu aşa numita Lex CEU, care practic ar face imposibilă funcţionarea în Ungaria a acestei instituţii de învăţământ superior.

Este însă pus sub semnul întrebării ce poate obţine Comisia de la Veneţia, în condiţiile în care CEU are foarte puţin timp la dispoziţie pentru a obţine un acord interstatal privind funcţionarea universităţii – scrie în ediţia de azi a cotidianul Népszava.

România a ajuns din urmă Ungaria în ceea ce priveşte nivelul de trai – informează cotidianul Magyar Nemzet.

Potrivit datelor publicate de Eurostat, chiar dacă în ceea ce priveşte GDP-ul raportat la cap de locuitor, Ungaria încă este un pic înaintea României, din punctul de vedere al nivelului de trai România a ajuns Ungaria.

În ultimii zece ani Ungaria a fost depășită la acest capitol de către Slovacia, Estonia, Lituania şi Polonia.

La Budapesta a fost dezvelită statuia fostului conducător al Ungariei, Horthy Miklós – scrie portalul de ştiri 24.hu. Statuia a fost dezvelită în sectorul trei din capitala ungară, iar acest demers a fost iniţiat de către Uniunea Mondială a Maghiarilor.

Împotriva cultului politicianului controversat au protestat mai multe organizaţii civice, precum şi partidul de opoziţie Demokratikus Koalíció (Coaliţia Democrată).

Horthy Miklós a condus Ungaria din 1920 până în martie 1944. În această perioadă Ungaria a intrat în al doilea război mondial alături de Germania fascistă şi Italia.

Armata maghiară a suferit pierderi importante (aproximativ 100.000-120.000 de mii de soldaţi au căzut în luptele de lângă Voronej, sau au fost luaţi prizonieri de război la Cotul Donului în 1943).

Totodată, în timpul lui Horthy, au fost votate legile care au discriminat populaţia evreiească din Ungaria (nota redactorului).

Portalul index.hu scrie în ediţia de astazi despre afacerile primarului din localitatea ungară Felcsút, (locul de naştere al premierului Orbán Viktor n.r) Mészáros Lőrinc.

Prietenul prim-ministrului maghiar are o carieră economică fulminantă.

În decurs de numai 8 ani, din instalator de gaze a devenit al cincilea cel mai bogat om al Ungariei, averea lui ajungând la 100 miliarde de forinţi (aproximativ 315BUdapesta

milioane de euro n.r.). Printre afacerile lui se numără construcţii, activitate  hotelieră, media, agricultură şi altele. El este totodată cel mai important sponsor al clubului de fotbal Academia Puskás.

Mulţi consideră ca primarul este un simplu portofel al elitei Fidesz şi în primul rând a premierului Orbán Viktor.

Însă, potrivit informaţiilor portalului, edilul chiar duce tratative de afaceri atât la sediul firmei sale din Felcsút (decorat cu piei de urşi şi tricouri cu numele lui Orbán Viktor), cât şi prin hoteluri luxoase din Budapesta.

Un partener de afaceri al primarului a declarat pentru portal că a rămas surprins de uriaşul contrast dintre averea şi afacerile fabuloase ale lui Mészáros şi stilul provincial, câteodată trivial al acestuia care semănă mai degrabă cu un vânător vorbăreţ, decât cu un om de afaceri milionar.
Despre activitatea sa managerială, portalul menţionează că acesta nu se ocupă de conducerea efectivă a firmelor sale, ci achiziţionează noi şi noi firme.

Însă nu trebuie să ne imaginăm că acesta, în mod agresiv le confiscă altora afacerile. De obicei, el este curtat de diverși afacerişti care ştiu că Mészáros beneficiează de sprijinul politic al lui Orbán Viktor.

El îi alege dintre aceştia pe aceia pe care-i consideră loiali şi cu perspective.

În acest cerc Mészáros Lőrinc este numit „şef”, iar Orbán Viktor „marele şef”. Premierul nu-i cunoaşte personal pe toţi colaboratorii lui Mészáros Lőrinc, dar ştie despre fiecare cele mai importante informaţii.
„Trenul fuge duduind, dar nu putem şti ce se va întâmpla cu acest imperiu uriaş dacă va avea loc o schimbare politică sau se va strica prietenia, iar steaua lui Mészáros Lőrinc va apune.

Dar să lăsăm ca aceasta să fie problema compartimentelor de analiză de risc ale băncilor care au acordat credit firmelor lui Mészáros Lőrinc.” – concluzionează index.hu.

 

Sursa: 

Ervin Székely, RADOR – http://www.rador.ro/2017/06/19/revista-presei-maghiare/

 

 

O revistă a presei de limbă maghiară din județele Covasna și Harghita, în traducerea Centrului European de Studii Covasna – Harghita (perioada 1-15.06.2017).

Comemorarea Trianonului, sub semnul speranţei

La ora 17:32, în momentul semnării, acum 97 de ani, a deciziei de la Trianon, au răsunat şi clopotele bisericilor istorice maghiare din Sfântu Gheorghe, mobilizând oamenii să participe la festivitatea memorială organizată în Parcul Elisabeta, pe locul fostului drapel al ţării. Sute de persoane s-au adunat să evoce evenimentul istoric cu consecinţe tragice în privinţa maghiarimii.

Anul acesta, tradiţionala festivitate din Sfântu Gheorghe dedicată Trianonului s-a derulat în organizarea Consiliului Secuiesc din scaunul Sepsi. Manifestarea a fost deschisă de Bedo Zoltan, care a dat citire rugii corpului episcopal maghiar vizând decizia de la Trianon, după care Gazda Zoltan a evocat cele întâmplate acum 97 de ani.

Nu putem uita de Trianon, deoarece campania inumană împotriva maghiarimii şi a Ungariei este în curs de derulare şi în prezent, naţiunea noastră este în permanenţă supusă umilinţei, sunt şi acum aceiaşi cei care se aliază şi poartă război împotriva noastră.

Le este frică de noi, pentru că maghiarii au reuşit mereu să fie puternici – a formulat Gazda. Nu putem fi determinaţi, prin limitele impuse, să renunţăm pentru că trăim, credem în viitorul naţiunii noastre, şi tocmai pentru acest motiv luptăm cu perseverenţă. Dăm naştere copiilor maghiari, le creăm un spaţiu vital viabil, procedând la fel şi ei la rândul lor în interesul succesorilor.

Doar în felul acesta vom reuşi să dăinuim – a subliniat Gazda Zoltan. Sandor Krisztina, preşedintele Consilului Naţional Maghiar din Transilvania, a amintit de greutăţile, prejudiciile suferite de noi, însă – după cum a evidenţiat ea – suntem totuşi aici, şi în pofida aspiraţiilor de asimilare manifestate în trecut, dar şi în prezent, de puterea română.

De 97 de ani încoace, maghiarimea luptă, în şapte state succesoare, pentru propria dăinuire, pentru drepturile sale comunitare şi autonomie – a subliniat Petho Istvan, vicepreşedintele judeţean al PCM. Benko Erika, deputat sub culorile UDMR, a menţionat: aproape am pierit din cauza Trianonului, însă este valabilă şi cazul naţiunii maghiare zicala potrivit căreia ceea ce nu ne omoară, ne face mai puternici.

Trecutul nu-l mai putem schimba, a venit timpul să renunţăm la lamentaţii, şi să ne luăm soarta în mână. Sarcina noastră este să clădim aici, pe propriul pământ natal, o lume mai bună şi mai justă, pe care o putem lăsa ca moştenire pentru copiii noştri. Secuimea trebuie să dispună de propria casă, care ne protejează pe noi toţi, şi n-o va clădi nimeni altcineva în locul nostru, sarcina respectivă ne revine nouă – a explicat Benko Erika.

Oratorul invitat al festivităţii, Bayer Zsolt, publicist din Ungaria, i-a îndemnat pe cei prezenţi să reflecteze asupra sufletului maghiar. Bayer a amintit de forţele puse în mişcare pe parcursul istoriei în interesul nimicirii maghiarimii, şi noi totuşi suntem aici. S-a îndeplinit una din marile minuni ale lumii, naţiunea asta a rămas în viaţă.

După părerea publicistului, cu ocazia aniversării împlinirii a 100 de ani de la semnarea deciziei de la Trianon, noi, maghiarii, ar trebui să-i invităm la locul faptei pe reprezentanţii statelor succesoare ca să-i confruntăm cu faptul că nu au reuşit şi nu vor reuşi niciodată să ne nimicească, şi să cerem socoteală pentru angajamentele asumate în tratat, printre care şi dreptul la autodeterminare naţională în Transilvania.

La finalul manifestării, Czego Zoltan a recitat poezia pe care a scris-o cu această ocazie, după care Kovacs Istvan, preot unitarian, a rostit ruga pentru dăinuirea, edificarea naţiunii noastre.

Sursa: Haromszek nr. 8114 din 06.06.2017, autor Farkas Reka

Cu reţinere, la Târgu Secuiesc

În ziua solidarităţii naţionale, cu ocazia împlinirii a 97 de ani de la semnarea dictatului de pace de la Trianon, în oraşul breslelor comemorarea a avut loc nu la ora 17:30, momentul semnării, ci la ora 20:00.

Acum doi ani s-au adunat sute de oameni în faţa monumentului dedicat eroilor căzuţi în cele două războaie mondiale, HVIM-iştii au defilat pe cele mai importante străzi din oraş, însă localnicii au putut fi intimidaţi prin cazul terorismului născocit de serviciile secrete.

Cei aproximativ zece participanţi – care au aflat pe reţelele de socializare de manifestarea spontană – au aprins lumânări şi au depus jerbe de flori la soclul statuii lui Kratochwill Karoly, amplasată în faţa fostei clădiri a Scolii de Aprozi Secui.

Nu au fost rostite cuvântări, nu au fost recitate poezii, participanţii adunaţi în număr nesemnificativ – majoritatea fiind membri ai Ordinului Istoric al Vitejilor şi ai organizaţiei din Târgu Secuiesc a Consiliului Secuiesc, respectiv apropiaţi ai acestora -, au ţinut câteva minute de reculegere în faţa statuii fostului comandat al Diviziei Secuieşti, după care au plecat acasă.

În Trei Scaune au avut loc comemorări pe dealul Avasdin Mereni, respectiv la graniţa dintre judeţele Covasna şi Vrancea, colţul cel mai estic al Ungariei istorice.

Sursa: Haromszek nr. 8114 din 06.06.2017, autor Iochom Istvan

Publicist sancţionat

Consiliul pentru combaterea discriminării discriminează -astfel a comentat Bedo Zoltan faptul că CNCD l-a sancţionat – şi ne-a sancţionat şi cotidianul- din cauza unui articol referitor la principalul protector al consumatorilor din judeţ. Mircea Diacon, conducătorul OPC Covasna, s-a adresat Consiliului pentru Combaterea Discriminării din cauza articolului semnat de Bedo Zoltan sub titlul Inspectorul şef trebuie să plece!.

În cadrul unei conferinţe de presă, Bedo Zoltan a subliniat că însă nu a primit oficial hotărârea incriminată, ci a descărcat-o de pe blogul lui Dan Tanasă. Menţin tot ceea ce am scris în articol, deoarece ăsta este adevărul, în schimb aş spune că CNCD discriminează.

Citind articolul şi acuzaţiile formulate la adresa mea, este limpede că singura problemă este că sunt maghiar – a spus publicistul. Respinge faptul că ar avea sentimente antiromâneşti şi că ar ataca pe oricine doar pe motiv că este român. Am convingerea că ura nu duce nicăieri, iar împotriva unor oameni precum Micrea Diacon şi Dan Tanasă trebuie dusă o luptă pentru că generează ură, iar aceasta este dăunătoare atât pentru maghiari, cât şi pentru români – a subliniat Bedo.

A declarat că va trimite articolul în cauză ambasadelor Ungariei, SUA, Franţei, Germaniei, Marii Britanii şi Rusiei, pentru ca acestea să se pronunţe în caz, însă se va adresa şi organizaţiilor jurnalistice din ţară şi din străinătate, deoarece consideră că prin decizia CNCD au fost lezate libertatea presei şi dreptul la liberă exprimare. Nu s-a decis însă dacă se va adresa justiţiei, deoarece nu este convins că o instanţă română i-ar da dreptate în caz.

Sursa: Szekely hirmondo nr. 106 din 08.06.2017, autor Kiss Edit

Scenariul a fost scris de către serviciul secret / Beke Istvan în căutarea dreptăţii

La finele lui noiembrie 2015, autorităţile l-au reţinut, sub acuzaţia de terorism, pe Beke Istvan, liderul HVIM Târgu Secuiesc. A stat în detenţie 7 luni şi 9 zile, însă de curând a fost achitat, în primă instanţă, de acuzaţia de tentativă de atentat anticonstituţional. Am discutat cu el despre stadiul cazului, perioada petrecută în detenţie, supravegherea sa şi HVIM.

– În ce stadiu este acum cazul?

– În primă instanţă a fost pronunţată o decizie surprinzătoare, deoarece am fost brusc achitat de acuzaţia de tentativă de atentat anticonstituţional, deşi procuratura a cerut până în ultimul moment pedeapsa maximă, până şi la ultima înfăţişare a încercat să incapaciteze decizia judecătorului, acuzându-l pe Szocs Zoltan că a influenţat martorii.

Am fost achitat de acuzaţia principală, însă trebuia ceva prin care să motiveze cele 11 luni pe care le-am executat, împreună cu arestul la domiciliu, motiv pentru care, din cauza petardelor şi a celor două artificii găsite la mine, m-au acuzat utilizare ilegală de mijloace pirotehnice (într-o cutie de pantofi erau, în ambalajul original, 195 de petarde, 2 artificii şi artificii pentru tort).

Vom contesta, bineînţeles, decizia, pentru că nu ştiu dacă există ţară, în afară de România, în care să se dea închisoare cu executare pentru atâtea petarde, plus să te acuze, timp de un an şi jumătate, de terorism. Nu le-am folosit şi am demonstrat că în decembrie 2014, firma în cauză a trimis comanda plătită. Nu am primit nici azi motivaţia scrisă, şi ea este imperios necesară pentru contestare.

– Am înţeles bine? Nu aţi primit încă textul motivaţiei?

– Aţi înţeles bine. În principiu, motivaţia ar trebui comunicată în termen de 30 de zile, însă asta nu s-a întâmplat. Urmează înfăţişarea în a doua instanţă, la ICCJ, despre care nu se ştie când va fi.

Ca atare, aşteptăm, însă vom întreprinde în timp util demersurile juridice necesare împotriva celor care mi-au călcat în picioare toate drepturile omului, au ignorat prezumţia de nevinovăţie, m-au declarat vinovat în lipsa unor dovezi, mi-au expus familia, copiii, datele noastre personale – fapt care a dus la ameninţarea familiei mele la telefon şi pe internet.

Și vom acţiona şi împotriva celui care a depus mărturie mincinoasă în cazul meu. În baza sentinţei în primă instanţă am o oarecare încredere în justiţia română, însă dacă lucrurile vor sta altfel, vom apela la Strasbourg pentru remediu juridic.

– Aţi vrea să relataţi despre perioada petrecută în detenţie?

– S-au întâmplat atâtea acolo, încât s-ar putea scrie un roman. Aşa putea spune că în primele luni am avut parte de cea mai mare presiune psihică. Mai întâi m-au torturat cu familia, adică ce face în lipsa mea, apoi am auzit relatări despre arme, despre cum şi din ce pot fi confecţionate mijloace explozive.

Întâmplător au ajuns lângă mine arestaţi care ştiau prea multe despre cazul meu sau care doreau să ştie şi ceea ce eu nu ştiam. În prima lună, la Bucureşti am fost închis printre infractori de drept comun, 10 într-o celulă, în condiţii care ar atinge pe bună dreptate pragul de iritabilitate al tribunalului pentru drepturile omului. Mizerie peste tot, saltelele din paturi erau de pe vremea lui Ceauşescu, pline cu insecte, în colţul celulei erau un WC şi un duş, fără uşă, bineînţeles; deţinuţii au montat o perdea de duş, pentru a exista o urmă de civilizaţie. Mâncarea nu putea fi mâncată, am consumat doar ceea ce primeam de acasă.

– În închisoare v-au făcut să simţiţi că sunteţi maghiar?

– Nu. Când am fost dus prima oară în celulă m-au trimis în direcţia WC-ului. Am refuzat. Când însă au aflat că sunt acolo pentru că aş fi teroristul secui, au început să râdă şi mi-au spus că sunt fratele lor. Și mascaţii îmi dădeau crezare, mă încurajau să rezist, spunându-mi că am familie, voi pleca acasă. Chiar şi ei mi-au propus să mă adresez tribunalului pentru drepturile omului din cauza hărţuirii mele. Nu mi-a spus nimeni niciodată bozgor, nu am simţit că m-ar detesta pentru că sunt maghiar, dimpotrivă, aş putea spune că mă priveau crezând că sunt un fel de lider al maghiarilor, deoarece vedeau la ştiri câţi oameni ne-au susţinut.

– Au avut şi o altă utilitate protestele de simpatie?

– Una incomensurabilă! Am avut sentimentul că multele lucruri rele care mi s-au întâmplat într-un timp scurt, se estompează dacă mă gândesc ce am simţit atunci când am aflat de la soţia mea despre solidaritatea şi perseverenţa de care au dat dovadă locuitorii faţă de mine. Sunt nevinovat şi am crezut în mine, în familia mea, în bunul Dumnezeu, însă încrederea pe care am primit-o mi-a dat putere să rezist! Aşa putea spune că mişcările care au avut loc au contribuit la clarificarea cazului meu.

Atitudinea politică însă este o altă poveste. După cum am observat, politicienii români au abordat cu antipatie cele întâmplate, în timp ce reprezenţa – în ghilimele – a intereselor noastre, s-a delimitat oficial încă din primul moment şi a acceptat tacit acuzaţiile care mi-au fost aduse de DIICOT, serviciul secret, procuratură. Tot respectul politicienilor care au avut curajul să ne susţină.

– Dacă tot aţi pomenit de serviciul secret: credeţi că sunteţi în continuare supravegheat?

– Nu am cum să observ dacă telefonul îmi este interceptat sau nu, însă cred că este foarte posibil. Nu am fost atent însă niciodată dacă sunt urmărit de diferite persoane.

După ce am fost lăsat să plec acasă, acest lucru s-a schimbat, în contextul celor întâmplate, observi şi fără să vrei, şi asta nu se referă la vinovăţie sau la faptul că ar trebui să mă ascund din vreun motiv sau altul.

Soţia i-a fotografiat din interiorul coaforului, a văzut în repetate rânduri necunoscuţi stând la capătul străzii sau cu o stradă mai încolo, care au întors brusc faţa. A observat cum dimineaţa la ora 3:00 era urmărită de o maşină în timp ce mergea spre Bucureşti.

După ce am revenit acasă, mi-au atras atenţia mai multe persoane: nu am observat că de fiecare dată staţiona o maşină în apropierea străzii noastre, cu aceiaşi ocupanţi însă cu alte numere de înmatriculare?

Când am schimbat pentru 15 martie drapelul secuiesc deteriorat din centrul oraşului Târgu Secuiesc, şi-a făcut apariţia un Audi A6, cu trei ocupanţi, care puteau fi recunoscuţi după geanta de umăr, ochelarii de soare şi şepcile de baseball. Au tot făcut fotografii, ca nişte turişti, însă nu fotografiau piaţa centrală, ci pe noi.

Persoane de aceeaşi teapă s-au prefăcut zilele acestea şi la Ghimeş-Făget că sunt civili (deşi în cazul lor, unul purta pălărie de paie) şi că se fotografiază reciproc, însă nul dintre ei era atât de absorbit să mă supravegheze încât a continuat să mă fotografieze chiar şi când colegii săi au plecat. I-am făcut semn că ai săi colegi au plecat, ce mai aşteaptă! A zâmbit şi a plecat.

– Organizaţia HVIM Târgu Secuiesc mai activează?

– Da, atât cât se poate spune că asta este activitate, pentru că vor să o scoată în afara legii. Pe undeva, acea tragicomedie fantastică a urmărit şi interzicerea ei ca organizaţie, cu simboluri cu tot.

În rechizitoriu au fost enumerate şi crucea dublă sau drapelul în dungi arpadiene şi dacă nu ar fi trist, am putea chiar să râdem de neştiinţa lor. Sau să fie vorba de o neînţelegere intenţionată? Deocamdată nu există o sentinţă definitivă care să spună că nu ar mai putea activa.

– Dacă v-aţi putea întoarce în timp, ce aţi formula altfel în acea discuţie din octombrie despre care a fost realizat un material audio ca dovadă?

– Am discutat de mai multe ori în octombrie şi nu ştiu ce aşa schimba. Nici acum nu am îndoieli că cineva ar putea fi prezent într-un grup de prieteni pentru înregistra discuţiile, a le tăia (am demonstrat asta în instanţă cu ajutorul curbelor sonore), a le reda iar mai apoi, a le traduce incorect, după bunul plac al autorităţilor, aşa cum cere acuzarea.

Dacă nu aşa ar sta lucrurile, până acum ar fi fost acuzat şi martorul sub protecţie de faptul că a indus în eroare autorităţile. Discuţia în cauză nu s-a referit la planificare, cuvântul bombă nu a fost rostit nici măcar o dată. Și ziua aceea a fost pentru noi o zi ca oricare alta, nu am pus la cale nimic, am discutat doar.

Am putea filozofa mult despre ce aş fi făcut altfel decât a fost, însă cred că scenariul fusese deja scris de către serviciul secret, aşa de bine încât tot ar fi găsit ceva.

Pornind de la cele întâmplate, oricine poate fi acuzat de orice. Nu înţeleg însă ceva: dacă tot m-au crezut atât de prost încât să fiu capabil să comit grozăviile scornite de ei (pentru ce ar fi fost suficiente câteva petarde şi o sirenă? – Însă asta este deja altă întrebare), de ce nu m-au supus unui test psihologic sau de ce nu au organizat un flagrant?

– Cum este în momentul de faţă relaţia d-voastră cu B.Sz., cel care în depoziţia sa nu a confirmat că de fapt doar aţi glumit cu ocazia acelei discuţii?

– Este foarte interesantă relaţia noastră actuală, deoarece el a fost singurul care mi-a întors spatele. Când a avut loc audierea, a avut unele remarci cu care parcă ar fi vrut intenţionat să mă scoată pe mine în evidenţă. De exemplu, când a fost întrebat dacă petardele pot fi acţionate sau nu prin telecomandă, a declarat: toată lumea a spus da, până şi Beke Istvan, care este electrotehnician.

Interesant este şi faptul că la câteva zile de la discuţie, a venit la mine şi m-a întrebat dacă se face sau nu ceva cu pizza. Când nu am înţeles ce a vrut să spună, mi-a şoptit la ureche, iar eu i-am spus că este nebun şi i-am răspuns ferm că NU.

Ulterior, a uitat acest lucru, după care şi-a adus totuşi aminte şi i-a făcut declaraţii presei. În schimb discuţia de 3 ore şi jumătate a confirmat-o, îşi aducea aminte de ea! Pe parcursul audierii sale de o oră şi jumătate, a confirmat o discuţie de 3 ore şi jumătate, ne-a identificat pe noi şi a scris o mărturie de 10 pagini.

Ciudat a fost şi faptul că deşi şi-a scris mărturia în limba română, într-o română perfectă, la înfăţişare a solicitat translator. Eu nu i-am greşit l ui şi nu noi l-am făcut denunţător, ci aşa a scris presa. Eu am conştiinţa curată, nu înţelege de ce mă evită. Cred că cinstit ar fi să stăm şi să discutăm ce s-a întâmplat, eu îmi asum publicitatea chiar şi la televizor. O puteţi lua chiar şi ca pe o invitaţie.

– În HVIM sunt denunţători?

– Am putea adăuga doar atât că fiecare doarme cum îşi aşterne. Ceea ce am făcut în cadrul HVIM am făcut benevol şi din suflet, iar în ceea ce îi priveşte pe denunţători, să le fie de bine. Bunul Dumnezeu este singurul judecător adevărat, care îi dă fiecăruia ceea ce merită.

– În oglinda tuturor acestora, ce concluzie trageţi despre relaţia româno-maghiară?

– Printre civili nu aş putea spune că există contradicţii, politica şi presa sunt cele care încearcă să le genereze în permanenţă – din păcate, sub îndrumarea urmaşilor fostei securităţi. Sfera civilă nu poate exercita nici măcar un minim control în această direcţie, în schimb suferă în permanenţă de pe urma conflictelor etnice provocate conştient.

– După ceea ce aţi păţit, ce le transmiteţi secuilor cu suflet patriot?

– Ce nu ne omoară, ne întăreşte! Să rămână ceea ce au fost întotdeauna.

Sursa: Szekely hirmondo nr. 106 din 08.06.2017, autor Nagy Sz. Attila

Intrarea la guvernare are un preţ / Ce se întâmplă cu promisiunile?

Conform preşedintelui PCM Trei Scaune, Kulcsar Terza Jozsef, o eventuală intrare la guvernare trebuie să aibă preţul ei.

Declaraţia a fost făcută în contextul în care liderul PSD Liviu Dragnea a adus din nou în discuţie problema invitării UDMR la guvernare.

Răspunzând solicitării noastre, deputatul Kulcsar Terza Jozsef, care îşi desfăşoară activitatea în fracţiunea UDMR din camera deputaţilor, a subliniat că o eventuală intrare la guvernare trebuie să aibă preţul ei, deoarece sunt lucruri peste care nu se poate trece.

A notat că în 2018 va fi sărbătorit în România centenarul marii uniri, însă promisiunile formulate la 1918 nu sunt respectate nici în ziua de azi, ba mai mult, politicienii români nu vor nici măcar să discute pe această temă.

Acesta ar putea fi un punct de pornire în negocieri – a precizat Kulcsar Terza, care a mai menţionat că nu ştie deocamdată să se fi purtat discuţii cu privire la asumarea de către UDMR a unui rol la guvernare.

Sursa: Szekely hirmondo nr. 109 din 13.06.2017, autor Kiss Edit

Sf. Gheorghe

16.06.2017

Biroul de presă al

Centrului European de Studii Covasna – Harghita

 

 

20/06/2017 Posted by | PRESA INTERNATIONALA, PRESA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: