CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Szocs Zoltan şi Beke Istvan, activişti ai grupării iredentiste maghiare HVIM, au fost condamnaţi definitiv la câte 5 ani de închisoare pentru terorism  

 

 La 4 iulie 2018, Curtea Supremă din România – ultima instanţă de judecată după o serie lungă de apeluri – a condamnat doi activiști naţionalişti unguri (István Beke și Zoltán Szőcs) la 5 ani de închisoare.

Decizia Înaltei Curţi a stârnit contestaţii şi proteste în Ungaria și în rândurile minorităţii maghiare din România.

Magistraţii instanţei supreme au decis condamnarea defintivă la câte cinci ani de închisoare pe Szocs Zoltan şi Beke Istvan Attila, membri ai grupării „Mişcarea de Tineret 64 de Comitate” (HVIM)din Transilvania, în dosarul în care sunt acuzaţi că voiau să detoneze un dispozitiv exploziv la manifestările de 1 Decembrie, de la Târgu Secuiesc, din 2015, transmite Agerpres.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a schimbat încadrarea juridică în cazul acestora din atentat contra unei colectivităţi în forma tentativei în infracţiunea de acte de terorism şi i-a condamnat pe cei doi la câte cinci ani de închisoare.

Decizia instanţei supreme este definitivă.

Szocs Zoltan şi Beke Istvan au fost acuzaţi de procurorii DIICOT că :

„Începând cu anul 2014, pe teritoriul României a fost semnalată preocuparea unor cetăţeni străini şi cu dublă cetăţenie pentru alimentarea interesului membrilor extensiei în România a structurii naţionalist-extremiste ungare ”Mişcarea de Tineret 64 de Comitate” – HVIM pentru dezvoltarea propriilor abilităţi fizice, în vederea iniţierii de acţiuni violente care să conducă la materializarea obiectivelor autonomiste şi revizioniste promovate prin mesaj public de membrii respectivei organizaţii iredentiste (refacerea ”Ungariei Mari”)” .

Astfel, la data de 10 octombrie 2015, în cadrul unei şedinţe la care au participat membrii organizaţiilor locale ale extensiilor în România ale HVIM Ungaria, „Szocs Zoltan, preşedinte al HVIM Transilvania, i-a trasat inculpatului Beke Istvan, preşedinte al organizaţiei Târgu Secuiesc a HVIM Transilvania, sarcina de a confecţiona un dispozitiv exploziv improvizat pe care să-l detoneze în public, pe raza judeţului Covasna, în data de 1 Decembrie 2015, în timpul manifestaţiilor prilejuite de sărbătorirea de către etnicii români a Zilei Naţionale a României”, precizau procurorii.

Szocs Zoltan l-ar fi determinat pe Beke Istvan „să-şi asume în faţa şefului ierarhic pe linie de organizaţie HVIM executarea acţiunii ordonate în realizarea căreia ulterior acesta a efectuat demersuri de procurare a mijloacelor şi instrumentelor necesare confecţionării unui astfel de dispozitiv”, completează DIICOT.

Potrivit legii, constituie acte de terorism producerea, dobândirea, deţinerea, transportul, furnizarea sau transferarea către alte persoane, direct ori indirect, de arme chimice sau biologice, dispozitive explozive de orice fel, precum şi cercetarea în domeniu ori dezvoltarea de asemenea arme sau dispozitive.

 

 CITIŢI ŞI:

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/07/08/ziua-de-8-iulie-in-istoria-romanilor/

 

http://www.monitorulcj.ro/actualitate/64767-extremi%C5%9Ftii-szocs-zoltan-%C5%9Fi-beke-istvan-condamna%C5%A3i-definitiv-la-cate-5-ani-de-inchisoare#sthash.bTNP3AkX.dpbs

Dan Tanasa Blog

 Agerpres.

 

Reclame

08/07/2018 Posted by | PRESA ROMANEASCA | , , , , , , , , , | 3 comentarii

Povestea vorbei – Originea unor cuvinte şi expresii răspândite în limba română

 

 

Imagini pentru expresii răspândite în limba română photos

 

 

 

A-şi da arama pe faţă 

In Evul mediu, falsificatorii monedelor de aur ori de argint le confecţionau din aramă şi le acopereau numai cu un strat subţire de aur ori argint.

După un timp de folosire, acea pojghiţă de metal preţios se subţia până când rămânea la vedere numai materialul initial, arama.

Avocatul diavolului

 

Expresia are o istorie de peste cinci secole, a fost inventată de biserica catolică şi vine de la Advocatus diaboli, persoana însărcinată să conteste cererea unui candidat la canonizare în faţa conclavului papal.

   Potrivit canoanelor, este „avocat al diavolului” acel prelat al cărui rol este de a aduce argumente cu privire la numirea unei persoane pentru beatificare sau canonizare de către biserică. Primul astfel de avocat a fost folosit în anul 1513 , dată la care a fost canonizat în calendarul catolic sfântul Iustinian.

În anul 1587, Papa Sixtus al V-lea este cel care a făcut demersuri pentru instituţionalizarea „avocatului diavolului”.

 

    

De unde vine expresia „avocatul diavolului“ – cine este, în realitate, acest personaj misterios şi cine l-a inventat

 

 

Cel care reuşeşte să definitiveze acest proces este însă Papa Benedict al XIV-lea (1740 – 1748), care-i atribuie prelatului însărcinat cu descrierea argumentelor faţă de duhovnicul propus spre beatificare titulatura de „avocat al diavolului” sau în latineşte „advocatus diaboli”.

În contradicţie cu „advocatus diaboli”, papalitatea l-a  creat pe „advocatus dei”, (în traducere„avocatul Domnului”).

Acesta reprezenta un alt prelat al cărui rol era acela de a aduce argumente în favoarea persoanei care urma să fie beatificată sau canonizată.

Folosind acelaşi discurs ca şi „advocatus diaboli”, „advocatus dei” încerca să convingă printr-o argumentaţie desăvârşită că alegerea spre beatificare este cea corectă.

Funcția a fost creată în 1587, dar din 1983 rolul avocatului diavolului a scăzut, ca urmare a reformei iniţiate de Papa Ioan Paul al II-lea în Biserica Catolică.

 

 

A fi în al nouălea (sau al șaptelea) cer

 

 

Expresia e bazată pe credinţa celor vechi, că cerul ar fi alcătuit din mai multe bolte (de aici pluralul: ceruri). Filozoful Aristotel, care îşi imagina că cerurile sunt de cristal, susţinea existenţa a opt ceruri.

Alţii au fost mai generoşi (de pildă, în secolul al XIII-lea, regele Alfons al X-lea al Castiliei, care se ocupa de astronomie, demonstra că sunt… 127!).

 

Tomasso d'Aquino

Tomasso d’Aquino

 

Mulţi erau mai reţinuţi: teologul Tomasso d’Aquino, care a trăit în acelaşi secol, susţinea existenţa a şapte ceruri; poetul Dante a scris că ar fi nouă.

Și fiindcă, o dată cu stabilirea numărului de ceruri, se stabilea şi o ierarhie între ele, rezervându-se cele de mai sus „preafericiţilor”, se înţelege că a spune „sunt în al şaptelea cer” său „mă simt în al nouălea cer”, înseamnă a te socoti în starea cea mai fericită, în culmea desfătării şi a bucuriei !

 

 

A se bate cu morile de vânt

 

Don Quijote

 

Aventurile lui Don Quijote, eroul celebrului scriitor spaniol Cervantes, ne încântă de trei veacuri şi jumătate.

Între alte isprăvi din timpul peregrinărilor faimosului „cavaler” ni se spune că acesta pornise să se lupte cu nişte mori de vânt pe care, în închipuirea lui înfierbântată, le luase drept adversari.

De atunci,a te bate cu morile de vânt înseamnă a te lupta cu năluci, cu himere.

 

A spune (a vinde) braşoave

 

 

 Braşovul, un mare centru comercial

 

Braşoave înseamnă palavre, minciuni. Cuvântul vine de la Braşov, iar expresia este legată de negustorii braşoveni, care odinioară îşi aduceau marfa în Ţările Române şi o recomandau cu tot felul de laude exagerate, de baliverne şi reclame viclene.

 Se mai spune că în perioada medievală, negustorii din Braşov ştiau să facă, din materiale fără valoare, tot felul de bijuterii care arătau la fel ca şi cele de scumpe, pe care oamenii nu şi le permiteau.

Le vindeau ieftin, se îmbogăţeau, iar cei care le cumpărau se putea făli că au podoabe alese, deşi acestea nu aveau mare valoare.

 

 

A-şi pune cenuşă pe, sau în cap…

 

a puse cenusa in cap

 

 

Această expresie vine de la obiceiul evreilor din antichitate care, la o mare durere sau pentru o adâncă remuşcare, îşi sfâşiau, ca Iov, veşmintele, se acopereau cu un sac şi-şi puneau cenuşă pe cap, cenuşa fiind considerată la cei vechi ca un semn de doliu.

Obiceiul acesta este consemnat în mai multe locuri în biblie şi de acolo, dându-i-se un sens figurat (de manifestare exterioară a unei dureri), a devenit o expresie curentă.

Ea poate fi folosită şi la modul ironic, aşa cum o întâlnim la Cehov care, într-o scrisoare din anul 1888, scria: ,… dacă bunăvoinţa pe care o manifest întâmpină neîncredere, nu-mi rămâne decât să-mi pun cenuşă pe cap şi să mă închid într-o tăcere de mormânt”.

 

Cântecul lebedei

 

 

 

 Imagini pentru lebădă photos

 

Se spune că înainte de moarte, lebăda … cântă. Platon confirmă această credinţă a vechilor greci. în pragul sfârşitului, lebedele cântau fericite, pentru că se duceau la Apollon!

Acelaşi amănunt e consemnat şi în una din fabulele lui Esop (secolul VI î.Hr.), iar în Agamemnon (o tragedie a lui Eschil), Cemnestra, pomenind de cuvintele nobile rostite de Casandra înainte de moarte, o compară cu lebăda.

 

 

Cocoșul galic

 

Este emblema naţională a Franţei. De multe ori, vorbindu-se despre Franţa, i se spune simbolic „Cocoşul galic”.

Această emblemă are o dublă explicaţie:

1) Romanii îi numeau gali pe locuitorii Franţei de azi şi se pare că le-au dat acest nume, fiindcă mulţi dintre ei purtau moţuri roşcate.

Aceste moţuri le-au evocat crestele cocoşilor, iar în latineşte gallus înseamnă cocoş.

 

 Imagini pentru le coq gaulois photos

 

 

2) După revoluţia de la 1789, în căutarea unei embleme pentru baterea monedelor noi (care să înlocuiască „ludovicii”), juriul, instituit pentru concurs, a recomandat un cocoş, gândindu-se la deşteptare, la vigilenţă, la trezirea conştiinţelor. Poporul însă, când a văzut „cocoşul” pe monedele de 20 de franci, a făcut legătură cu vechii gali.

Cocoşul a fost decretat emblemă naţională.

Mai târziu, Napoleon a desfiinţat acest simbol. Dar cocoşul a revenit o dată cu revoluţia de la 1830, începând să fie aplicat şi pe drapele.

Sub a Treia Republică (1871) a căpătat o mai mare răspândire (pe monede în special) şi a devenit alegoria Franţei, reprezentată în grafică prin „cocoşul galic”.

 

Originea lunilor anului:

Ianuarie (de la zeul cu privire dubla Janus; prima luna dupa solstitiul de iarna); Februarie (de la februa-februum); Martie (de la zeul razboiului si vegetatiei Mars; pâna in anul 153 î.C. anul roman începea cu luna martie); Aprilie (etimologie neclarificata); Mai (etimologie nesigura; exista 3 variante: de la zeita Maia, de la zeul Maius sau de la prefixul mag); Iunie (luna zeitei romane Iunona); Iulie (in amintirea lui Iuliu Cezar); August (dupa împaratul roman Augustus); Septembrie-Decembrie (ordinea cronologica a lunilor romane, incepând cu luna martie).

 

 

La calendele greceşti – Este o expresie atribuita de Suetoniu, unul dintre cei mai importanţi istorici romani, împaratului roman Augustus.

Acesta ar fi afirmat despre cei răi-platnici că îşi achitau datoriile „ad calendas graecas” (la calendele greceşti) o referire ironica la faptul ca grecii – spre deosebire de romani – nu aveau prima zi a lunii din calendar (numita calendae), zi obişnuită de restituire a datoriilor.

 

 

 

Originea şi semnificaţia cuvântului NOAPTE 

 

 

 În multe limbi europene, cuvântul NOAPTE este format din litera N urmat  de numarul 8 în limba respectivă !
Litera N este simbolul matematic al infinitului,  urmat de cifra 8 care simbolizează, de  asemenea, infinitul.
Deci cuvântul NOAPTE semnifica infinitul…

 
IATĂ CÂTEVA EXEMPLE :

 

portugheză: noite = n + oitoengleză: night = n + eightgermană: nacht = n + achtspaniolă: noche = n + ochoitaliană: notte = n + ottofranceză: nuit = n + huitromână: noapte = n + opt

 

 

 

Notele muzicale:

In ţările de limbă latină din Europa, denumirea iniţială a celor 7 note muzicale (ut/do, re, mi, fa, sol, la, si) s-a făcut dupa Solmisation-ul lui Guido de Arezzo (995-1050, Italia).

Notele ut, re, mi, fa, sol, la, reprezinta acrostihul unui vechi cântec religios latin consacrat lui Ioan Botezatorul, iar nota si provine de la initialele latine ale lui Ioan Botezatorul (Sancte Iohannes).

In sec.17 nota ut, greu de pronunţat, a fost inlocuit cu do.

Textul cântecului Sancte Iohannes :

 

Utqueant laxis
Resonare fibris
Mira gestorum
Famuli tuorum
Solve Polluti
Labii reatum
Sancte Iohannes

 

 

 

 

A dezmierda vine din latinescul dis + merda în traducere liberă: căcuț.

Explicaţia este că pruncul, după ce era curățat și schimbat, se bucura și de mângâielile mamei: dezmierdare.

 

 

In vino veritas (lat.“in vin stă adevarul”)

In Grecia antica, cei care erau banuiti de fapte infame erau imbatați de autoritati si anchetati în aceasta stare.

 

 

Linşaj – Executarea fără judecată a unui infractor de către mulţime.
Expresia vine de la şeriful american John Lynch  care îşi exercita meseria într-un oraş din Carolina de Sud, şi care pentru a stârpi tâlhăriile şi omorurile a indrodus pedeapsa cu linşajul.

El lăsa mulţimea furioasă să pedepseasca singură autorii infracţiunilor.

 

 

 

Mea Culpa (lat. ”E vina mea”)

 

Expresia provine din doua surse, de la o rugaciune catolica Peccavi, care consta in a-ti marturisi pacatele si apoi a te lovi cu pumnul în piept, rostind cu glas tare “mea culpa, mea culpa” şi de la o cutumă juridică din dreptul roman, conform căreia cel acuzat era întrebat dacă îşi recunoaşte vina, iar cei care
recunoşteau, făcându-şi mea culpa, se bucurau de circumstanţe atenuante.

 

 

Mujdei– cuvîntul provine din franțuzescul „mousse d’ail” semnificând spumă de usturoi.

 

O.K. 

În timpul războiului civil din SUA, după bătălii se afişau răniţii şi morţii, iar atunci când armata nu avea pierderi, se afişa “0 killed” (0 morţi).

De acolo provine şi expresia O.K.

 

 

Panica – Zeul grec Pan avea o infaţişare ciudată, jumatate om, jumătate animal, cu coarne, barbă, copite de ţap şi trup acoperit de păr.Trăia în desişul codrilor, în umbra cărora pândea nimfele.

Era considerat drept inventatorul unui instrument de suflat numit syrinx (naiul modern).

 În mitologia romană, Pan era identificat cu Faunus şi cu Lupercus.

 

Imagini pentru Zeul Pan photos

 

 

 

Potrivit tradiţiei antice, zeul Pan face pe oricine îl vede nebun, iar apariţiille sale provocau o stare de spaimă, numită după numele său –  panica.

Pan este prezentat şi ca zeul mulțimii, inclusiv al mulțimii isterice.

Aspectul sulfuros al acestui zeu, i-a determinat pe primii creştini ca în lupta împotriva păgânismului cu care se confruntau, să-i atribuie lui Pan caracteristicile diavolului.  

 

Robot – Scriitorul ceh Karel Capek a folosit pentru prima data cuvântul Robot in piesa R.U.R.; la baza lui a stat cuvântul slavon robota (munca).

 

Semnificaţia arătării degetului mijlociu

FOTO INCREDIBIL! Mircea Cartarescu le arata degetul mijlociu dusmanilor sai!

 

In zilele noastre este ceva jignitor sa arăţi cuiva degetul mijlociu, însă acum sute de ani, gestul avea alta semnificaţie.

Inaintea bataliei de la Agincourt din 1415, francezii, anticipând victoria lor asupra Angliei, au decis sa le taie degetul mijlociu tuturor soldaţilor care vor fi luaţi prizonieri.

Asta pentru că fără degetul mijlociu,acestora le-ar fi fost imposibil să mai poată să tragă cu arcul şi astfel să mai poată lua  parte la vreo luptă  viitoare.

Insă francezii au pierdut acea bătălie, iar soldatii englezi îi ironizau arătându-le degetul mijlociu, pe care aceştia intenţionaseră sa li-il taie…

 

Salariu  – În armata romană, ofiţerii şi soldaţii primeau o alocaţie în sare.

În perioada Imperiului, acest „salarium” (de unde derivă cuvântul salariu) a fost transformat într-o alocaţie de bani pentru sare.

 

 

Sandwich – Contele Earl of Sandwich (1718-1792), pasionat jucator de carti, nu gasea timp necesar sa manânce, preferând sa ramâna la masa de joc.

Spre a nu intrerupe jocul, solicita servitorilor sa-i aducă doua felii de pâine, între care era aşezată o bucata de carne.

 

Şchei – Este cel mai vechi  cartier din Brasov. Numele de Şchei (şcheau) era folosit de români pentru a denumi cartierele  locuite de credincioşi de rit slavon.

 Imagini pentru cartier schei photos

Unii istorici spun că numele de Şchei a fost dat după salahorii bulgari veniţi să lucreze la construcţia Bisericii Negre. 

 

Trivial – In vechea Roma discutiile importante se purtau in incinta forum-urilor; chestiunile mai putin importante, zvonurile si bârfele la tri-via, locul de intâlnire a 3 strazi.

 

 

I-a mâncat pisica limba 

În regatul asirian, soldaților dușmani capturați li se tăiau limbile, iar acestea deveneau delicatesele cu care erau hrănite pisicile regelui.

 

 

Scriitorul Victor Eftimiu a revelat că, în limba engleză, animalele comestibile au două nume, un nume când sunt moarte şi un alt nume când sunt vii.

Boul se cheamă ox când e pe patru picioare, iar când e tăiat se cheamă beef.
Viţelul viu se cheamă calf, iar mort se cheamă veal.
Porcului i se pune pig, când e viu şi pork dacă e sacrificat.
Oaia este sheep când trăieşte, iar când moare, devine mutton.

Explicaţia este legată de faptul că în Anglia, începând cu secolul al XIII-lea, paznicii de turme au fost întotdeauna nemţi: ox, sheep, calf, pig, în vreme ce bucătarii au fost totdeauna francezi: veau – veal; porc – pork; mouton – mutton; boeuf – beef !
Interesant, nu?

Eftimiu, care se născuse în localitatea Boboştiţa din Epirul albanez şi n-a ştiut până la şapte ani, nici o boabă românească, era pasionat să descopere originea unor cuvinte şi deţinea secretul multor etimologii neaşteptate.

De pildă, spunea el, cuvântul „săndulie”, cu care oltenii numesc covoraşul de lângă pat, vine de la franţuzescul „descente du lit”.

Cine şi-ar fi închipuit că atât de neaoşul „mujdei” vine tot din franceză: „mousse d’ail” (adică spumă de usturoi)?

Cuvântul „mişto”, revendicat de ţigani, derivă, după Eftimiu, de la sintagma nemţească „mit stock”, în română, „cu baston”, ceea ce înseamnă cineva de condiţie bună.

Un tip cu baston e un tip mişto!

 

Tot din germană ne vine şi cuvântul „şmecher„. Boierii olteni care aveau podgorii, au angajat specialişti în degustarea vinurilor.

În germană, „schmecken” înseamnă a avea gust, a fi bun la gust. Omul care făcea operaţia era un şmecher, adică un specialist pe care nu-l puteai păcăli cu un vin prost.

De aici, prin extensiune, un individ isteţ, imposibil de tras pe sfoară.

Cu totul neaşteptată este originea altor două cuvinte a căror etimologie o descoperise Eftimiu. E vorba de paţachină şi joben.

Dicţionarul ne spune că „paţachina” e planta numită în latineşte Rubia tinctorum, dar nu ne arată că tot paţachină se spune şi unei femei de moravuri uşoare.

De unde ne vine cuvântul paţachină?

În Bucureşti, exista pe vremuri un vestit mezelar pe nume Paţac.

 

Imagine similară

 

 

Fratele acestuia a fost cel dintâi care a deschis în România un „şantan”, pe bulevardul Elisabeta din Bucureşti, importând de la Viena câteva fete vesele, care circulau seara pe bulevard în faţa „instituţiei”, ca să atragă onorata clientelă.

Acestea erau „fetele lui Paţac”, adică paţachinele…

În ce priveşte cuvântul „joben”, multă lume se întreabă de ce acest soi de pălărie e numită în toate limbile cu cuvinte care îi indică forma (în franceză haut-de-forme, în engleză top hat, în germană zylinder, în italiană cilindro, în vreme ce limba română este singura în care numele înaltei pălării este cu totul diferit, afară de aceea populară de „ţilindru”.

 

 

Imagine similară

Explicaţia este simplă: cel ce a introdus în Bucureşti prestigiosul acoperământ capilar, era un negustor francez care avea un magazinde modă pe Calea Victoriei şi se numea Jobin.

 

Imagini pentru expresii răspândite în limba română photos

 

 

 

 

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/06/25/ziua-de-25-iunie-in-istoria-romanilor/

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/06/25/o-istorie-a-zilei-de-25-iunie-video/

 

 

SURSE:

http://www.crestinul.ro/cuvsiexpresi.htm

http://www.istorie-pe-scurt.ro/13-expresii-cu-origini-neasteptate/

http://www.eugenol.ro/forum/viata-gangrena-simpla/6135-etimologia-cuvinte-limba-romana/

http://alfita476.blogspot.com/2014/07/despre-originea-unor-expresii.html

25/06/2018 Posted by | LECTURI NECESARE | , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Decalogul manipulării. Strategii şi tehnici ale conducătorilor lumii pentru a manipula opinia publică şi societatea. VIDEO

 

 

 

 

 

 

Noam Chomsky, născut în anul 1924, este un foarte respectat lingivst american, profesor emerit la Instititului de Tehnologie din Massachusetts (MIT), considerat o persoană cheie în cadrul stângii politice din Statele Unite.

Cu toate că a revoluţionat întreg sistemul lingvistic modern prin celebrele sale modele generative, Chomsky este deosebit de cunoscut în lumea întreaga datorita activitatii sale politice, desfăşurate  îndeosebi în ceea ce priveşte critica violentă la adresa politicii externe a  Statelor Unite ale Americii, dar şi la adresa guvernelor unor altor mari puteri. 

Evreu de orientare anarhistă, Chomsky susţine ca ’’libertatea de exprimare este mai importantă decat orice versiune a faptelor susţinută de ordinea stabilita, oricare ar fi raportul pe care aceasta îl intreţine cu adevarul faptelor în sine”. 

El este adesea comparat cu Bertrand Russell,  un alt om de ştiinţă care a activat în plan social. 

A fost preocupat de studierea tehnicilor de manipulare şi, în primul rând de  strategia diversiunii, care constă în deturnarea atenţiei publicului de la problemele importante şi de la schimbările hotărâte de elitele politice şi economice, prin supunerea acestuia la un flux continuu de distracţii şi de informaţii neînsemnate. 

Cele mai cunoscute lucrări ale lingvistului sunt legate de analiza mass media şi modul cum este aceasta folosită pentru a manipula populaţie, precum „Iluzii necesare: Controlul gândului în societăţile democratice (Necessary Illusions: Thought Control in Democratic Societies), Limbaj şi Politică (Language and Politics), Controlul mass media (Media Control), Ordinea mondială: veche şi nouă (World Orders: Old and New).

El a identificat şi a explicat, într-o formulare pe înţelesul tuturor, regulile de bază ale manipulării pe care se bazează puterea politică în criza de legimitate şi pe care el le numeşte strategii ale diversiunii.  

Lui îi este atribuit şi aşa-zisul „decalog privind strategiile de manipulare prin mass-media“, cunoscut publicului larg sub numele de 

Decalogul manipulării  

 

  1. Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât cu problemele lui adevărate Pentru aceasta: Să distragi permanent atenţia de la problemele sociale reale, îndreptând-o către subiecte minore, dar cu mare impact emoţional.  

 

2. Poporul trebuie să perceapă conducătorii drept salvatori ai naţiunii Pentru aceasta inventează false ameninţări, ori creează probleme grave, care îngrijorează real opinia publica, iar apoi oferă soluţiile. Un exemplu: Favorizează insecuritatea cetăţenilor, apoi guvernarea providenţială salvează naţiunea în temeiul legilor represive cerute de popor, cu preţul limitării propriilor libertăţi democratice.

(Aceasta metoda se mai numeste si ’’ problema – reactie – soluţie”.

La început, se creeaza problema, sau „situaţia”, prevazută să suscite o anume reacţie a publicului, pentru ca tocmai acesta să ceară măsurile mai stabilite din vreme, pentru a fi acceptate.

De exemplu: o creştere intenţionată a violenţei urbane sau organizarea de atentate sângeroase, pentru ca publicul sa ceară legi represive, în detrimentrul libertăţii).

  3. Poporul trebuie permanent pregătit pentru mai rău, iar pentru aceasta, mecanismele propagandei “albe” (oficială, integral asumata de guvern), “gri” (parţial asumată) şi “negre” (niciodată asumată), trebuie să promoveze imaginea unui guvern în permamenţă preocupat de ameliorarea condiţiilor tot mai sumbre ale viitorului.

Politicile antipopulare dure se vor aplica gradual, pentru a se preveni ori atenua protestele sociale. În acest fel, cel mai mare rău devine suportabil, dacă e administrat în doze anuale, conform unui program anunţat.

(Pentru ca publicul sa accepte masurile inacceptabilă, este de ajuns ca acestea să fie aplicate în mod progresiv, în ’’degradeu”, pe parcursul mai multor ani.   Somaj masiv, imigraţie – invazie, precaritate, flexibilitate, delocalizari, salarii care nu mai asigură un venit decent, iată schimbările care ar provoca o revolte daca ar fi  aplicate în mod brutal).

 

  4. Poporul trebuie să creadă că ceea ce guvernele îi pregătesc spre a trăi mai rău, este tot pentru binele său. Pentru aceasta trebuie obţinut acordul de moment al poporului pentru măsurile economice dure din viitor. Omul se obişnuieşte cu ideea şi înghite tot, dacă e prevenit şi măsura respectivă e amânată.  

(Este o manieră de a obliga publicul sa accepte o hotărâre nepopulară este de a o prezenta ca “dureroasa, dar necesara’’, obţinând acordul publicului în prezent, pentru aplicarea în viitor. Este mult mai uşoară acceptarea unui sacrificiu viitor decât al unuia imediat, în primul rând, pentru ca efortul nu trebuie facut în prezent, apoi, pentru că publicul are mereu tendinţa de a nădăjdui că ’’totul va merge mai bine mâine” şi că sacrificiul care i se cere va putea fi evitat.

În fine, aceasta maniera lasă publicului timp pentru a se obişnui cu ideea schimbarii, pe care o va accepta cu resemnare atunci când momentul totuşi va veni).

5. Poporul trebuie să aibă o gândire care să nu îi permită sesizarea legăturii dintre cauze şi efecte Pentru aceasta trebuie să te adresezi oamenilor ca şi cum ar avea cu toţii o gândire infantilă. În felul acesta, îndrepti mulţimile spre un tip de gândire superficială, naivă şi cu predispoziţie la intoxicări informaţionale.

(Cea mai mare parte a publicatiilor destinate marelui public folosesc discursuri, argumente, personaje şi un ton absolut copilaresti, infantile, ca si cum spectatorul ar fi un copil sau un handicapat mental.

Daca ne adresam unei persoane ca si cum ar avea 12 ani, atunci aceasta, prin sugestibilitate si cu o oarecare probabilitate, va avea un raspuns sau o reactie tot atât de lipsita de simt critic, ca al unui copil de 12 ani).

 

  6. Poporul trebuie obişnuit să acţioneze sub impulsul emoţiilor şi dezobişnuit să problematizeze realitatea. Pentru aceasta trebuie să se facă tot timpul apel la sentimente şi la reacţii glandulare, nu la raţiune şi încurajate reacţiile emoţionale, pentru că sunt cel mai uşor de manipulat.  

(Este o tehnică clasica pentru a stopa analiza raţionala şi, deci, simţul critic al oamenilor.

Ïn plus, folosirea emotionalului deschide accesul la subconstient, pentru implantarea unor anumite idei, dorinte, spaime, pulsiuni sau comportamente).

 

7. Poporul trebuie obişnuit cu satisfacţii ieftine, care să îi ocupe timpul şi să îl demotiveze în atingerea unor idealuri superioare Pentru aceasta: Un sistem de învăţământ corupt şi nefuncţional este instrumentul ideal de a ţine cetăţenii în ignoranţă şi a manipula opiniile colective după bunul-plac.  

(A face în asa fel ca poporul sa nu înteleaga tehnologiile si metodele folosite pentru controlarea şi aservirea lui.

Calitatea educatiei  claselor inferioare trebuie sa fie cât mai slaba, astfel încât prapastia de neştiinta, care separă clasele de jos de cele de sus sa fie si sa ramâna nesesizată de cele dintâi).

 

8. Poporul nu trebuie să aibă acces la mijloace de informare completă, exactă, corectă şi obiectivă Pentru aceasta: Să încurajezi financiar acele mijloace de comunicare în masă care îndobitocesc publicul şi îl ţin legat de emisiuni şi seriale vulgare, ce trag inteligenţa în jos.  

(A încuraja publicul sa creada ca e ”bine” să fii vulgar si incult. A-l îndopa cu seriale stupide si emisiuni de aşa zisă tele-realitate.)

 

9. Poporului trebuie să îi fie indus spiritul turmei Pentru aceasta: Să stimulezi sentimentul individual de culpă, de fatalitate, de neputinţă. Persoanele care nu mai au impulsul de a se revolta, devin o turma şi sunt uşor de controlat.

(Astfel, în loc sa se ridice împotriva sistemului, individul se sub-estimeaza si se învinovăţeste, ceea ce creaza o stare depresivă, având ca efect abţinerea de la acţiune. Si, fara acţiune, nu exista revoltă !)

 

10. Poporul nu trebuie să creadă în existenţa strategiilor şi mijloacelor oficiale de manipulare Pentru aceasta: Să apelezi la toate cuceririle ştiinţelor pentru a cunoaşte punctele slabe din psihologia individului şi a mulţimilor. În acelaşi timp, să discreditezi aceste cunostinţe prin mass-media, astfel ca poporul să nu creadă în mijloacele şi strategiile statale de manipulare.

 (Ïn ultimii 50 de ani, progresele fulgeratoare ale ştiintei au săpat o prapastie crescânda între cunostintele publicului si acelea deţinute şi folosite de elitele conducatoare.

Multumita biologiei, neurobiologiei si psihologiei aplicate, ”sistemul” a ajuns la cunoasterea avansată a fapturii omenesti, fizic si psihic.

 Sistemul cunoaşte individul mediu mai bine decât se cunoaşte el însuşi. Aceasta înseamnă că, în majoritea cazurilor, sistemul deţine un control mai mare şi o putere mai importantă asupra oamenilor decât ei înşişi.

Tehnica este cu atat mai eficientă, cu cât ne dăm seama mai puţin că ea este aplicată pentru influenţarea noastră).

 

 

 

 

Ïn ultimii 50 de ani, progresele extraordinare ale ştiintei au creat o falie profundă între cunoştintele publicului şi acelea deţinute şi folosite de elitele conducătoare.

 ”Decalogul manipulării” a fost publicat în mediul online pentru prima dată în limba franceză, în 2002, şi a fost semnat de Sylvain Timsit .

Articolul intitulat „Strategii şi tehnici ale conducătorilor lumii pentru a manipula opinia publică şi societatea” a apărut pe un site specializat în teorii ale conspiraţiei (http://www.syti.net), iar cele 10 reguli nu erau atribuite lui Noam Chomsky ci lucrării  „Armes silencieuses pour guerres tranquilles” („Arme tăcute pentru războaiele tăcute”).

Explicaţiile privind această lucrare apar tot pe siteul amintit: documentul ar fi fost reprodus în 1991 în cartea publicată de autorul american William Cooper,  în care sunt prezentate mai multe teorii ale conspiraţiei.  

Cooper susţine că „decalogul” ar fi fost găsit de un angajat al Boeing în 7 iulie 1986 într-un copiator IBM, cumpărat de la baza aeriană McChord Air.

„Arme tăcute pentru războaie tăcute” subtitrat  „Un manual de programare introductivă , Operations Research, Manualul tehnic, TM-SW7905.1” este un document tulburătoar scris în limba engleză despre  manipularea  maselor (“programare socială”), folosind tehnici  numite metaforic “ arme silențioase”.

În ciuda credinței populare conform căreia la originea documentului este  William Milton Cooper, autorul  acestui document este de fapt  Hartford Lyle Van Dyke, Jr. , închis în 2011 la Institutul de Corecție Federal Waseca din Minnesota , o închisoare cu nivel scăzut de securitate.

 Hartford Lyle Van Dyke, un activist american care a scris despre diferite teorii ale conspiraţiei. Un alt indiciu asupra faptului că „decalogul” nu-i aparţine lui Chomsky este faptul că el apare în forma arătată pe siteuri dubioase atât în limba engleză, cât şi în alte limbi.

În plus, pe aceste situri se susţine pe de o parte că decalogul ar aparţine lui Chomsky, iar în dreptul unora dintre cele 10 reguli se arată că ar fi extrase din lucrarea „Arme silenţioase pentru războaiele tăcute”, în condiţiile în care lingvistul american nu a scris o carte cu acest titlu. 

  Textul  face un bilanț a ceea ce se numește „ Al treilea război mondial “ – războiul  elitelor împotriva poporului .

În introducere apare  un avertisment în ceea ce priveşte  procesul de „automatizare a societății” cu ajutorul  „armelor silențioase” și  prin  nerespectarea vieții umane presupusă de o astfel de abordare (http://www.rexresearch.com/dyke/slntwpn.htm)

 

[Notă: Aceste reflecții atribuite lui  Noam Chomsky, devenite la momentul publicării virale pe Internet, au fost respinse de către Noam Chomsky însuși, care consideră că acestea reflectă  parțial și distorsionează viziunea sa asupra manipulării în masă scrie Le Grand Soir, 11 octombrie 2010].

 

 

CITIŢI ŞI:

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/05/15/ziua-de-15-mai-in-istoria-romanilor/

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/05/15/o-istorie-a-zilei-de-15-mai-video-3/

 

 

 

 

 

 

 

 

Surse:

http://radiocatch22.com/cele-10-strategii-de-manipulare-a-maselor/

 parisis.files.wordpress.com

http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/cum-ajuns-manipulate-informatiile-decalogul-manipularii-atribuit-noam-chomsky-

http://www.secretulnumerelor.ro/10-idei-simple-si-obligatorii-pentru-a-manipula-un-popor/

15/05/2018 Posted by | LECTURI NECESARE | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: