CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Migraţia dictată de globalişti distruge rapid Europa. VIDEO

 

Migraţia în Europa a atins un nivel nemaiîntâlnit după Al Doilea Război Mondial. Valurile crescânde de migranţi au şocat Europa, lumea întreagă şi chiar liderii politici, înmulţirea lor fiind palpabilă, iar cifrele siderante.  

Pornind de la cele de mai sus, au apărut  voci care au încercat să desluşească felul cum  s-a ajuns la o atare mişcare masivă spre Europa şi dacă acest număr impresionat de migranţi musulmani este ori nu o ameninţare la identitatea creştină a continetului şi în general asupra culturii occidentale.

“Cu siguranţă, ţările bogate au încă resurse pentru a masca distrugerea financiară care ia amploare, dar este doar o chestiune de timp până va ieși totul la suprafață.

Politicienii neo-liberali, acest curent dezvoltat cu ajutorul unor mari concerne americane, vor contribui rapid la distrugerea Europei.

 

 

 

 

 

 

 

Sunt 16 motive serioase care trebuie luate în seamă:

1. Creşterea excesivă a populației din Africa… peste 4 miliarde.

2. Războaie civile, războaie generate de religie şi finanțate de marile puteri care produc arme în neştire, care nu doresc altceva decât un imens profit (de altfel, producția și vânzarea de armament mai menține în prezent economia SUA pe linia de plutire).

3. Europa nu are o armată care să apere graniţele ei exterioare; navele maritime aflate în Mediterană nu fac altceva decât să culeagă sutele de mii de emigranţi şi să-i transporte spre Europa… așadar, au ajuns un fel de transport maritim al emigranţilor, plătit cu bani europeni.

4. Ţările Africii au devenit şi vor deveni tot mai instabile, la fel ca şi cele din Orientul Apropiat.

5. Ajutoarele sociale primite de imigranţii ajunşi în Europa sunt de cca. 11,4 ori mai mari decât venitul lunar al unui african. Oare cine nu doreşte să nu muncească şi să primească bani pe degeaba, asistenţă socială, locuință etc.? Deja se ştie că peste 20 milioane emigranţi aşteaptă doar să aibă ocazia să treacă Mediterana.

6. Guvernele europene au ajuns până într-acolo cu prostia lor încât îi tratează mai bine pe imigranţi decât pe cetăţenii lor. Vezi în primul rând exemplul Germaniei, dar la fel se petrece şi în Suedia, Olanda, Danemarca etc.

7. Niciun imigrant nu are de ce să se teamă că va fi trimis înapoi în ţara lui de baştină. Populismul şi idioţenia conducătorilor este atât de mare încât, pentru a nu-şi pierde locul şi poziţia de „om bun” (dar mai degrabă prost), preferă să accepte acest joc murdar, sub masca unui așa-zis umanitarism, deşi se ştie că 25 de dolari pe lună i-ar ajuta mai mult pe aceşti oameni să rămână în ţările lor, decât să li se ofere peste 500 de euro pe lună în Europa.

8. Chiar dacă ruta balcanică este închisă, migranții vor încerca noi căi. Mediterana este mare. Italia este o altă cale, şi această țară nu face nimic altceva decât să culeagă migranţii de pe mare şi să-i transporte mai departe. La fel ca Grecia. Motivul? Ele sunt ţări prea sărace ca să poată suporta financiar milioanele de refugiați. Şi să nu uităm, atât Italia, dar mai ales Grecia sunt considerate de mai marii de la Bruxelles ţări de mâna a doua, chiar a treia.

Pentru că în mult visata Uniune Europeană există ţări de clasa întâi, cum ar fi Germania, Franţa, Anglia; ţări de clasa a doua, cum ar fi Spania, Polonia; dar cele mai multe sunt ţări de mâna a treia – vezi tot blocul estic fost comunist, sau Portugalia, Malta, Grecia şi, mai nou, şi Italia. Dezastrul acestor ţări este, de fapt, produs de dependenţa de banii europeni, de Banca Centrală Europeană. O destrămare a Uniunii Europene ar însemna un colaps financiar imediat pentru aceste ţări slăbite care au fost de mult distruse, sistematic, de marile puteri.

Uniunea Europeană este, de fapt, cea mai mare minciună a secolului, un fel de dictatură socialistă asemeni celei care a funcţionat mult timp în Uniunea Sovietică. Comenzile venite de la Bruxelles au ajuns să hotărască hrana şi modul de viaţă a 500 de milioane de oameni. Merkel, Junker, Hollande… o mână de uzurpatori, împreună cu Banca Europeană şi Banca Mondială.

9. Naivitatea popoarelor din vestul Europei mai ales – care cred că situaţia lor financiară şi libertatea câştigată în al Doilea Război Mondial se poate menţine la infinit – este mare. Să nu uităm că generaţia care a purtat războiul nu mai este, iar cei tineri nu cunosc decât acest bine al prezentului care înseamnă telefoane mobile, Facebook etc., lucruri pentru care nu au făcut deloc sacrificii. Părinţii lor se simt datori să le pună totul la dispoziţie pentru a nu mai suferi din pricina lipsurilor pe care ei le-au avut de îndurat în tinereţe. (Oare cum au reuşit să supravieţuiască fără telefoane mobile şi Facebook?)

10. Un alt motiv de îngrijorare este acest sentiment puternic cu care mai ales populaţia germană a fost îndoctrinată: sentimentul de vinovăţie a ceea ce au făcut părinţii sau bunicii lor – războaie mondiale. Nemţilor li s-a spălat creierul aşa de puternic încât cei de acum se simt datori să facă bine, să răscumpere greşelile unui dictator care a purtat un război în care au murit cca. 50 milioane de oameni în întreaga lume (victime raportate în ambele tabere). Şi acum au ocazia să ajute milioane de emigranţi să ne ocupe. Un al treilea război mondial nu va mai avea loc pentru că el a început şi se desfăşoară în „pace” şi cu acceptul milioanelor de oameni „buni”.

11. Să nu uităm nici rolul aşa-ziselor organizaţii neguvernamentale „caritabile” care, de fapt, pun mai departe paie pe foc şi încurajează acest sistem de autodistrugere – vezi Open Society Foundation a lui Soros, sau American Jewish Committee, sau nenumăratele organizaţii creştine din Europa şi America. Să nu uităm nici Facebook-ul şi alte platforme de socializare, care deja le-au declarat „război” celor care nu încurajează fenomenul migraţiei.

Nu eşti de acord cu politica lor, eşti rasist, eşti neonazist, eşti extremist de dreapta (pentru că extremiştii de stânga sunt cei buni şi, ca atare, sunt plătiţi să restaureze democraţia).

12. Legile din ţările Europene nu sunt respectate atunci când este vorba de atacuri ale persoanelor, furturi și violuri comise de imigranţi. Toate acestea sunt muşamalizate, și deci încurajate, deoarece fiecare imigrant ştie că orice ar face există o „lege-dipoziţie de sus” care îl scapă. Aceeași justiţie care condamnă o bătrână de 72 de ani la 3 ani închisoare pentru că e atât de săracă încât nu-şi permite să plătească un bilet de tramvai când merge la doctor, închide ochii când miile de azilanţi fură, violează, se plimbă fără bani cu mijloacele de transport în comun şi taximetre, fac comerţ cu droguri etc.

13. Marile concerne încurajează o Europă fără graniţe, pe motiv că ar avea pierderi de miliarde. O Europă fără graniţe este profitabilă pentru ei pentru că aduce miliarde de beneficii: lucrurile produse în ţările sărace europene se vând foarte ieftin, oamenii din ţările sărace au iluzia că pot fi ajutaţi să aibă un loc de muncă pentru un salariu cu care pot doar supravieţui, nu şi trăi, dar distrugerile provocate de migraţie, întreţinerea milioanelor de imigranţi sunt, de fapt, miliarde plătite doar de cei care muncesc şi plătesc impozite. Cei săraci devin tot mai săraci, cei bogaţi tot mai bogaţi. Între cele două clase nu mai este nimic.

Pătura de mijloc aproape a dispărut. Concernele mari sunt scutite de impozite doar pentru că ele trebuie să investească şi să creeze locuri de muncă. Dar atunci când au pierderi, aruncă în şomaj mii de oameni – vezi exemplul Mercedes, Volkwagen, Bosh, Nokia etc. Să nu uităm şi rolul Băncii Europene care a ajuns să dea marilor concerne credite fără dobândă. Există o inflaţie puternică în zona Euro care este mascată, pe moment, şi care va duce la cea mai mare criză financiară, o criză mondială.

14. Un alt motiv serios de îngrijorare este corupţia din mass-media, care a ajuns un instrument de propagandă pentru partidele aflate la putere, un mod de a spăla creierele milioanelor de oameni, pentru că o îndoctrinare nu se face de azi pe mâine, ci este nevoie de timp şi mai ales de repetarea permanentă a sloganurilor.

Aproape totul este minciună: despre numărul imigranţilor, despre delictele comise, despre starea economiei, despre numărul şomerilor, despre aproape tot. Să nu uităm nici propaganda făcută de vedetele de la Hoolywood, oameni angajaţi în proiecte umanitare (George Cloney, Angelina Jolie, Jew Law…) sau miliardarii care, prin donaţii de milioane (vezi Zuckenrberg, Soros, Bill Gates etc. împreună cu fundaţiile lor), încurajează ocuparea Europei de către imigranţi, în timp ce ei trăiesc în cetăţi bine apărate de servicii de pază și protecție.

15. Fiecare imigrant care intră ilegal în Europa, în loc să fie condamnat pentru trecere frauduloasă de frontiere (care nu există de fapt), este primit cu braţele deschise şi beneficiază de toate drepturile azilului. Dar un fapt deja ştiut este că 95% din imigranţii ilegali nu au drept de azil şi vin cu documente false.

16. Dar cel mai important aspect este că Islamul are ca scop principal islamizarea Europei, invadarea ei cu sute de milioane de moslimi şi instaurarea unui stat islamic, un fel de Califat în care domneşte șaria. Un plan demonic încurajat de politicienii corupţi dar PROŞTI, pentru că prost trebuie să fie cineva să creadă că într-o Europă ocupată de Islam aceşti politicieni vor mai putea avea puterea. Sigur, pentru o Merkel la 63 de ani, fără copii, este tot una dacă le face concesii turcilor și dacă ţara e ocupată de milioane de musulmani.

Ea ştie că în următorii 10 ani încă mai poate rezista cu pensia ei sau… dispare, ca Honecker, în America Latină. „După mine potopul” e o vorbă din popor. Astfel de oameni îşi au locul în spatele gratiilor, indiferent că sunt închisori sau spitale de profil.

Pe diferite site-uri au început să circule studii care avertizau asupra faptului că este posibil ca printre migranţii tineri să se afle jihadişti formaţi şi antrenaţi. Nu era vorba aici de islamofobie, ci de o realitate, atentatele de la Paris şi din alte ţări ale Europei confirmând-o.

Poziţia preşedintelui ceh, Miloş Zeman, care a vorbit despre faptul că în cazul migranţilor avem de-a face cu o „invazie organizată”, a stârnit uriaşe controverse.

„Sunt profund convins că facem faţă unei invazii organizate, şi nu unei mişcări spontane a refugiaţilor”, a declarat Zeman, citat de AFP. Potrivit lui, compasiunea este posibilă în cazul refugiaţilor bătrâni şi a copiilor, nu faţă de tinerii care, spunea el, trebuie să lupte pentru libertatea ţării lor.

„O mare majoritate a migranţilor ilegali o reprezintă tinerii sănătoşi şi celibatari. Mă întreb de ce aceştia nu iau armele pentru a merge să lupte pentru libertatea ţării lor, împotriva Statului Islamic?”. „Fuga lor întăreşte în mod obiectiv Statul Islamic”. El a evocat exemplul cehilor, care, în vremea ocupaţiei naziste (1939-1945), au plecat din ţară „spre a se bate pentru libertatea ţării lor, şi nu pentru a primi alocaţii sociale în Marea Britanie”. În context, s-a reamintit că  circa 70% dintre cehi se opun prezenţei migranţilor şi refugiaţilor pe teritoriul ţării lor. 

Împotriva acceptării migranţilor în ţările lor se pronunţaseră şi guvernul polonez condus de Beata Szydlo şi cabinetul Orban de la Budapesta. Dincolo de nuanţe, trebuie spus răspicat că multe voci europene spun ceea ce gândesc pe baza multor argumente şi analize: că nimic nu e mai spontan decât un lucru bine organizat şi dirijat, cum se pare că este cazul acestei migraţii.

Cu toate acestea,  Merkel a declarat de curând că nu renunţă la planul ei (diabolic). Europa va suferi o adevărată EXPLOZIE, ceva mai distructivă ca la Hiroshima, un tsunami mai uriaş ca dimensiune şi durată ca în Thailanda sau Japonia.

Ceasul bombei deja a început să ticăie, Turcia nu mai este sigură, Grecia are probleme, Italia la fel, în Germania sau vestul Europei sunt prea mulţi imigranţi şi vin în continuare nestingheriţi… 

  Şi în tot acest timp, îi lăsăm pe politicienii aleşi în mod democratic să hotărască ei în locul nostru, cum este mai bine pentru copiii şi copiii copiilor noştri…” 

 

CITIŢI ŞI :

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/08/29/genocidul-popoarelor-europene-paneuropa-si-sinuciderea-etnica-planul-kalergi/

 

 

 

 

 

 

 

Surse:

http://www.journalistenwatch.com/2017/10/14/der-wahnsinn-in-diesem-land-nimmt-kein-ende/

https://www.dzr.org.ro/distrugerea-rapida-a-europei-prin-migratia-ce-a-fost-dictata-de-globalisti/

http://www.cotidianul.ro/template/article.php?id=273718&skip=1

Anunțuri

29/10/2017 Posted by | LECTURI NECESARE | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

În Suedia şi prin alte  părţi s-a inventat genul neutru,”hen”, în încercarea de a se şterge cu totul diferenţele evidente dintre femei şi bărbaţi

 

 

 

Imagini pentru transgender,photos

 

 

 

 Liberalizare, marxism cultural, neoliberalizare, transgender, transhumanism 

 

 

 

În lupta împotriva discriminării, Suedia, stat recunoscut pentru filosofia „echităţii sexuale” promovată la extrem, depăşeşte barierele şi încearcă să şteargă cu totul diferenţele evidente dintre femei şi bărbaţi.

De la inventarea, la mijlocul anilor ’60, a pronumelui neutru „hen”, care înlocuieşte „el” şi „ea”, s-a ajuns în zilele noastre la controlul jocurilor stereotipe dintre copii în grădiniţe şi numele unisex.

 

Totul porneşte de la ideea că autorităţile şi societatea nu ar trebui să tolereze nici un fel de distincţii între sexe, să îi înţeleagă pe cei care nu au o identitate sexuală clară şi să accepte căsătoriile între persoanele de acelaşi sex.

Ceea ce doresc însă astăzi activiştii „genului neutru” este o societate care şterge complet rolurile tradiţionale femeie – bărbat şi stereotipurile lumeşti în modul cel mai profund, scrie Slate.com.

 

 

ob-vn012_housew_g_20121129132050

 

 

Iată câteva obiective şi realizări ale activiştilor „genului neutru”:

 

– Dreptul părinţilor de a alege orice nume doresc pentru copilul lor.

În prezent, există o listă de 170 de nume „unisex” în Suedia. Numele, spun activiştii, nu trebuie legate de gen, aşa încât părinţii să îşi poată numi fiica „Mihai” şi fiul „Iulia”. Discuţii ample pe acest subiect au avut loc pe forumurile  de părinţi.

 

– O companie producătoare de haine pentru copii a eliminat secţiunile clasice „băieţi” şi „fete” din magazinele sale, astfel încât copiii să fie îmbrăcaţi de o manieră neutră.

 

– Un alt producător, de această dată de jucării, a promovat o imagine de campanie în care un băiat costumat în Spiderman împinge un cărucior de păpuşi roz, în timp ce o fetiţă se plimbă cu un tractor galben.

 

– Federaţia Suedeză de Bowling şi-a anunţat intenţia de a unifica turneele de femei şi bărbaţi în turnee unisex.

 

– Politicieni democraţi au propus instalarea de toalete unisex pentru ca utilizatorii acestora să nu fie constrânşi să se auto-clasifice drept femei sau bărbaţi.

 

– Mai multe grădiniţe au interzis referinţele la sexul copiilor înscrişi, oferind ca alternativă utilizarea numelor proprii sau apelativul „prietene”.

O educatoare va saluta aşadar „Bună dimineaţa, prieteni” sau „Bună dimineaţa, Mihai, Iulia, Tom”, şi nu „Bună dimineaţa, băieţi şi fete”.

Se crede că în acest mod este îndeplinită cerinţa din curricula naţională potrivit căreia grădiniţele trebuie să „contracareze modelele tradiţionale de gen şi să dea fetelor şi băieţilor oportunităţi egale de a dezvolta abilităţi şi preocupări fără limitarea rolurilor stereotipe de gen”.

 

– Pronumele neutru „hen”, ce înlocuieşte deopotrivă „han” (el) şi „hon” (ea), a intrat primăvara aceasta oficial în versiunea online a Enciclopediei Suedeze.

Anunţul a venit într-un context deja agitat de apariţia unei cărţi pentru copii, prima cu personaje „de gen neutru” – Kivi och Monsterhund (Kivi and Monsterdog), de Jesper Lundqvist. Aici apar pentru prima dată cuvinte „neutre” precum „mappor” şi „pammor” („tata” şi „mamăl”), în loc de „mammor” şi „pappor”.

 

Revenind la „hen”, se doreşte includerea termenului în Dicţionarul Academiei Suedeze, organismul care acordă Premiul Nobel pentru Literatură.

 

– În toamna anului 2015, 200 de profesori au luat parte la un forum organizat de guvernul suedez, în cadrul căruia s-a discutat în principal despre modul în care „şabloanele tradiţionale de gen”trebuie evitate în şcoli.

 

Există cel puţin o grădiniţă la Stockholm – Egalia (mai multe informaţii în limba română aici) – unde totul este construit de o manieră care neagă aspectul tradiţional de gen şi modelele parentale clasice (mama care creşte copiii şi tatăl care aduce bani în casă). În încercarea de a nu limita dezvoltarea copiilor, educatorii folosesc cât mai puţine expresii de gen.

– Partidul Ecologiştilor sugerează înfiinţarea unor posturi de „pedagogi de gen” în grădiniţe care să supravegheze buna implementare a conceptelor enumerate mai sus.

O extremă o neagă pe alta. De la discriminare de gen la negarea identităţii

Cei care se opun acestei politici – care câştigă teren pe zi ce trece – subliniază că cei mici pot fi afectaţi în plan psihologic şi social, devenind confuzi la sugestia că ar exista un al treilea gen „intermediar” într-un moment în care mintea descoperă lumea şi trupurile se dezvoltă.

De fapt, adulţii nu ar trebui să intervină în procesul de descoperire a propriului gen şi sexualitate, afirmă experţi citaţi de Slate.com.

Publicaţia comentează modul ironic în care, în intenţia de a elibera copiii de normele clasice, activiştii „genului neutru” îi supun unor noi seturi de reguli şi norme.

Anumite jocuri de copii devin tabu, limbajul cunoaşte noi limitări, iar interacţiunile şi atitudinea celor mici sunt atent supravegheate de educatori.

Sunt citate două cazuri în care instituţii de învăţământ suedeze au dus la extrem aceste tendinţe.

O şcoală a eliminat maşinile din stocul de jucării pentru că băieţii le-au acordat mai multă atenţie decât altor jucării.

 

O grădiniţă a eliminat orele de „joacă liberă” din program, întrucât copiii „creează jocuri stereotipe de gen, concepte care sunt cimentate în acest mod. În joaca liberă apar ierarhia, excluziunea şi primele semne ale abuzurilor între copii”.

Iată cum, din dorinţa de a face bine, fiecare detaliu al interacţiunilor dintre cei mici ajunge să fie analizat la microscop de adulţii îngrijoraţi. Viaţa copiilor pare a fi monitorizată acum în Suedia minut cu minut, de la modul în care îşi fac prieteni la jocurile pe care le inventează şi cântecele pe care le reproduc, concluzionează Slate.com.

 

Sursa: Cultura Vietii, preluare dupa TVR.ro

Share Button

  

Feminismul şi Noua Ordine Mondială

Share Button

 

1. Otrava ce omoară feminitatea

 

Omul zilelor noastre este un purtător inconştient al virusului feminismului. Ideologia dominantă, care a pătruns masiv în societatea noastră după căderea comunismului prin intermediul culturii de masă, a presei, reţelelor de socializare şi şcolii, este percepută de cei mai mulţi ca o stare de normalitate, ca o axiomă, ca un dat.

O întreagă armată de „activişti civici” şi „formatori de opinie” inoculează de zor noul cult, punându-i la punct pe toţi cei care nu respectă dogmele respective în numele „drepturilor omului” şi a „corectitudinii politice”.

Servitorii locali ai acestui cult păgân, executând cu un zel demn de o cauză mai bună „indicaţiile preţioase” parvenite de la finanţatorii lor dinafară, ba impun un procent minim de reprezentare a femeii în Parlament, ba sperie lumea cu violenţa în familie, ba vor un preşedinte-femeie.

Şi toate acestea şi atâtea altele sunt ventilate sub stindardul emancipării femeii, nediscriminării acesteia etc.

 

 

 

maxresdefault

 

 

Pentru a ajuta cititorul nostru să se dumirească asupra esenţei problemei respective, am zis că e bine să facem o prezentare a unei cărţi pe care am procurat-o recent dintr-un anticariat de la Bucureşti.

Este vorba de lucrarea „Feminismul şi Noua Ordine Mondială. Emanciparea femeii. Pervertirea familiei. Deturnarea societăţii.”, semnată de Dr. Henry Makow din Canada, apărută la editura „Meteor Press” în 2012 şi tradusă din engleză de Mihaela Drăghici. 

Cartea este prefaţată de părintele profesor Mihai Valică. Deşi editată cu patru ani în urmă, stocul masiv de cărţi nou-nouţe clădit pe masa din anticariat mi-a creat impresia că, dată fiind necorespunderea conţinutului ei limitelor admise ideologic, poate nici n-a fost admisă în librăriile de lux, doldora de scriituri toxice.

Nota editorului conţine o remarcă pe care am găsit cu cale să o citez aici: „Cartea de faţă nu va fi o carte promovată de mass-media, ci va fi arsă pe rugul indiferenţei şi al ignorării. Acesta este preţul, pe care trebuie, de fapt, să îl plătească astăzi orice idee, carte sau persoană care încearcă să apere valorile tradiţionale”.

Mai preluăm din aceeaşi notă precizarea că autorul este „unul dintre cei mai mari specialişti în literatura conspiraţionistă”. Astfel, cititorul neavizat va avea surpriza să descopere originile istorice ale feminismului, contribuţia clanurilor Rockefeller şi Rothschild la promovarea acestui curent, ca şi legătura dintre iluminaţi şi Iluminism, masonerie şi marile evenimente istorice din ultimele secole, dar şi atâtea adevăruri la prima vedere şocante şi neverosimile.

Autorul recunoaşte din capul locului că el însuşi a fost de-a lungul întregii vieţi un feminist convins. Însă la un moment dat a simţit că ceva nu se leagă în toată povestea asta. El zice:

„Dumirirea mea s-a petrecut la vârsta de 48 de ani, în 1997, când am început să supun îndoielii educaţia mea în spirit feminist. Instinctele mele îmi spuneau că nu trebuie să îi las pe alţii să gândească în locul meu… Dar mi-a luat trei ani ca să reuşesc într-un final să elimin orice urmă de îndoctrinare.

Am petrecut toată această căutare ca pe o luptă de a mă dezbrăca de o cămaşă de forţă mentală”. H. Makow şi-a mărturisit întreaga experienţă pe http://www.savethemales.ca . Iată un blog pe care ar trebui să îl frecventeze cei care ştiu engleza.

2. Alienarea prin inginerii sociale

Pentru a ne da seama de proporţiile uriaşe ale unor inginerii sociale malefice, puse în aplicare în doar câteva decenii, dar şi pentru a realiza gravitatea mortală a imitării modelului occidental de către ţara noastră, vom parcurge această lectură cu multă luare aminte, citând copios din ea.

Cine are ochi de văzut, va vedea despre ce este vorba. Autorul spune:

„Fiind născut în 1949, maturitatea mea a coincis cu un plan secret de inginerie socială menit să destabilizeze societatea prin programarea oamenilor normali să se comporte ca nişte homosexuali.

Asaltul insidios asupra heterosexualilor a fost deghizat sub forma „revoluţiei sexuale”, a „drepturilor homosexualilor” şi a „feminismului”.  Pe noi, cei de dincoace de Cortina de Fier, valul respectiv a început să ne copleşească abia după prăbuşirea comunismului, duhul libertăţii în stil occidental penetrând masiv în zona noastră.

Autorul precizează că planul de alienare a societăţii a fost pus la cale încă acum câteva secole de către o elită financiară internaţională cu sediul la Londra. Este vorba despre planul de a ne transforma în „hetero-homosexuali”, respectiva elită având drept scop final acapararea întregii bogăţii a lumii şi instalarea unui „guvern totalitar secret peste întreaga planetă, care să i se închine lui Lucifer”.

Asemenea afirmaţii pot părea neverosimile doar celor care încă n-au desluşit esenţa globalizării, a corporatocraţiei, a concentrării unor averi fabuloase în mâinile unui număr restrâns de familii, a dezechilibrelor catastrofale dintre masele planetare de miliarde de muritori de foame şi secta de miliardari care controlează jocul.

 

Desigur, pentru orice creştin care ştie că Apocalipsa este inevitabilă aceste adevăruri nu par deloc şocante, precum nu sunt nici semnele vremurilor de apoi, când tronul Tatălui ceresc va fi uzurpat de un fals Mesia, căruia i se vor închina mulţimile de pretutindeni.

Henry Makow continuă să fie „incorect politic” şi spune adevărul pe uliţa mare:

„Planul vizează distrugerea tuturor forţelor „colective” capabile de a opune rezistenţă. Aceste forţe, care constituie fundamentele identităţii umane, sunt familia, rasa, religia şi statul naţional. Ele trebuie eradicate printr-o campanie a „toleranţei”, care să şteargă diferenţele dintre ele”.

Aşadar, astăzi cine se mai minunează de esenţa zis laică, seculară, dar de fapt anticreştină a ideologiei dominante în societăţile noastre, cine nu observă declaraţiile liderilor europeni, care răspund crizei imigranților cu „Welcome!”, cine nu sesizează cum elitele globaliste surpă din temelii statele naţionale prin politici de liber-schimb, de confiscare a actului decizionale în favoarea unor centre de putere mondiale, cine nu simte proporţiile catastrofale a destrămării familiilor?

Totul e să putem aduna laolaltă realitatea din jur şi să-i decriptăm resorturile profunde.

Revenind la tema centrală a cărţii, autorul ne focalizează atenţia supra rolurilor sociale diferite, ce le revin în mod normal bărbaţilor şi femeilor, roluri care întotdeauna pe parcursul istoriei au fost complementare, nu interschimbabile.

Ţinta predilectă a ingineriilor sociale occidentale din ultimele decenii a fost anume aceasta: ştergerea diferenţelor dintre bărbat şi femeie, incitarea femeilor împotriva bărbaţilor, prezentarea femeilor drept „proletariat subjugat”, care trebuie să se răscoale contra jugului impus de bărbaţi.

Cultura modernă a supus deconstrucţiei „familia patriarhală”, dinamitând vechile temeiuri ale acestei instituţii rânduite de Dumnezeu.

Femeia-militar, femeia-poliţist, femeia-fotbalist, femeia-boxer, femeia-tractorist sunt deja modele care nu mai surprind pe nimeni. Citind o multitudine de cărţi în engleză şi franceză din domeniul ştiinţelor socio-umane, am observat în ultimii ani un tic stilistic prezent invariabil în lucrările respective.

Când e vorba să se dea vreun exemplu, pronumele „el” este dat invariabil în pereche, prin bară (aceste a semnul „/”) cu „ea”. Astfel, he/she, il/elle sunt omniprezente, ca semn al „corectitudinii politice”. Iar în ultima vreme auzim tot mai frecvent şi în română monstruozităţi lingvistice de genul „deputata”,”ministra”,  etc.

 

 

3. Revoluţia ca apostazie

Expunând cu simplitate şi exactitate natura relaţiilor fireşti dintre bărbat şi femeie, autorul oferă nişte formule pe înţelesul oricui:

„Feminitatea are drept trăsătură definitorie iubirea unei femei pentru soţul, copii şi familia ei. Masculinitatea are drept trăsături definitorii puterea şi spiritul de conducător… Femeile nu pot avea totul. În sfera personală, ele trebuie să facă alegerea între dragoste şi putere. 

Astfel funcţionează heterosexualitatea. O ideologie care distribuie egal puterea este una ce ţinteşte către neutralizareaheterosexualilor. Masculinizează femeile şi efeminează bărbaţii (subl. noastră – Iu. R.). Creează hetero-homosexuali – doi indivizi identici, incapabili de a stabili o relaţie, în loc de doi indivizi complementari”.

Rolul devastator pe care îl deţine de secole un cartel bancar, care utilizează diverse reţele secrete cum sunt masoneria, este scos în vileag de către H. Makow fără menajamente şi jumătăţi de măsură. Anume aici descoperă autorul originile feminismului.

Cunoaştem prea bine maniera în care reacţionează aceste congregaţii şi exponenţii lor din viaţa publică: ei iau totul în derâdere, îi scot pe cei care rostesc adevărul întreg drept demenţi şi ricanează cu ipocrizie, invocând „teoria conspiraţiei”, pe care au şi transformat-o într-un semn al alienării mentale.

 

„Începând cu epoca „iluminismului”, cultura apuseană a fost în esenţa sa luciferiană. Ea se bazează pe negarea lui Dumnezeu”, – subliniază autorul.

Acum să ne amintim că atât sub vechiul regim comunist, cât şi sub noul regim liberal copii învaţă la şcoală aceleaşi dogme ale Modernităţii, care fac din aşa-zisul Iluminism şi din Revoluţia Franceză, dar şi din darwinism cu tot cu evoluţionismul lui stupid, dar şi din ideea de progres şi din cea de om ca „măsură a tuturor lucrurilor” elemente obligatorii ale noului cult păgân, impus cu străşnicie societăţilor obligate să-şi uite originea divină şi rosturile adevărate.

Omul a încetat să fie unul religios şi a devenit „un animal raţional”, iar zeiţa Raţiunii L-a detronat pe Creator şi îşi impune cu viclenie şi perversitate impostura.  Ce are toată această tărăşenie cu feminismul, vă veţi întreba? Vă răspunde imediat prietenul nostru canadian:

„Istoria apuseană este punctată de o serie de „revoluţii” susţinută de aceşti bancheri – cea engleză, americană, franceză şi rusă. „Revoluţie” înseamnă răsturnarea lumii cu susul în jos, înlocuirea lui Dumnezeu cu bancherul, adică înlocuirea Vechii Ordini (aristocraţia, Biserica) cu Noua Ordine Mondială. „Revoluţia” sexuală a constituit o parte a acestui proces. Fiindcă creează bani, bancherii cred că ei sunt Dumnezeu. Ei cred că pot fi artizanii realităţii”.

Atunci când ne plângem de oligarhii locali, când ne lamentăm că aceştia au uzurpat puterea şi că au pervertit lumea cu bani murdari şi spălare de creieri prin TV, trebuie să realizăm că aceştia nu sunt decât nişte mici copii pe lângă plutocraţia care controlează prin metode la fel de abominabile „marele joc”. În momentul în care negustorul a eliminat din scena istoriei preotul şi războinicul, numele adevărat al formei de guvernământ impuse societăţilor occidentale, iar mai târziu practic întregii lumi, este mamonocraţie.

Pentru a-şi menţine controlul asupra popoarelor, ea a creat toate variaţiunile de ideologii şi mituri politice, economice şi culturale, inoculate cu metodă în minţile golite de sensuri şi repere. Şi aici curentul feminist este doar o piesă din acest angrenaj sofisticat.

Iar ca experimentul să reuşească, era nevoie ca Dumnezeu să fie izgonit, deportat, defăimat şi scos înafara legii. Sau, altfel zis, am fost constrânşi să acceptăm minciuna „secularismului”, ceea ce nu a fost atât de dificil de impus după ce ni s-a rupt conexiunea la sacralitate.

Henry Makow ne atrage atenţia asupra pretinsei „neutralităţi” a statelor moderne, care prin constituţie se erijează în această jalnică impostură. În capitolul „O conspiraţie împotriva Lui Dumnezeu” el arată:

„Credem că trăim într-o societate „secularizată” (adică neutră din punct de vedere religios). Însă nu Îl putem izgoni pe Dumnezeu din lume, după cum nu putem suprima lumina fără să fim înghiţiţi de întuneric.

Secularismul este, în fond, stadiul de trecere de la o civilizaţie fundamentată pe adevărul spiritual la una fundamentată pe credinţa ocultă a bancherilor luciferieni. Mai întâi suntem dezbăraţi de religie; apoi ni se propovăduieşte dogma new-age-istă (luciferiană)”.

Expun în mod deliberat cel puţin o mică parte a tezelor de bază din cartea pe care o prezint tocmai ştiind bine că multă lume pur şi simplu nu are timp să se aplece asupra unor lecturi de acest gen. Acum să trecem la alt capitol.

Să vedem care este rolul presei în alienarea femeilor. „Fiecare faţetă a mass-mediei (filme, televiziune, reviste, muzică, reclame, „ştiri”), – susţine autorul, – este folosită pentru îndoctrinare şi control social”.

Făcând trimitere la Myrna Blyth, autoarea cărţii „Cum femeile din media vând nefericirea – şi liberalismul – femeilor din America”, H. Makow scrie:

„Conform părerii lui Blyth, revistele pentru femei deţinute de iluminaţi au subminat instinctele naturale de iubire ale femeilor prin următoarele mantre:

1) bărbaţii nu mai sunt demni de încredere;

2) femeile sunt victime prin însuşi sexul lor;

3) femeile ar trebui să fie egoiste;

4) sexul nu este apanajul iubirii şi al căsătoriei;

5) împlinirea de sine rezidă în carieră, şi nu în familie”.

Oare nu anume acest model este preluat de către tinerele noastre în ultimele decenii? Fiind virusate de miturile impuse prin cultura de masă, acestea nici măcar nu realizează starea de anormalitate şi de nefericire în care sunt aruncate de către „stăpânii discursului”.

Tehnologiile moderne permit inocularea acestui drog prin anestezierea totală a conştiinţei. Iar starea de nefericire, nefiind resimţită, este percepută ca o fericire adevărată şi ca o culme a performanţei spre care trebuie să aspire orice victimă inconştientă a noului cult.

Astfel, întreaga experienţă multimilenară a omenirii, toată viaţa plină de sens şi de jertfă a bunicilor  şi a mamelor, care se dedicau familiei, naşterii şi creşterii copiilor, este privită de către tinerele domniţe ca ceva depăşit, demodat, patriarhal.

Fiind atrase de fascinaţia propriei împliniri, dornice „să mai trăiască şi pentru ele”, aceste suflete rătăcite îşi iau zborul către „visul femeii moderne” ca fluturele de noapte spre becul aprins.

Şi ca să nu se creadă că trucul cu eliberarea femeii de povara familiei şi absorbţia ei în câmpul muncii este o idee nouă, izvodită de către liberali pentru a dubla numărul de angajaţi, dar şi de consumatori (consumatoare cu propria pungă în poşetă!), autorul ne oferă un citat din Friedrich Engels (precizare pentru tânăra generaţie: Engels este, alături de Karl Marx, fondatorul comunismului):

„Condiţia primordială pentru eliberarea femeilor măritate este de a le aduce pe acestea în industria publică, ceea ce de la sine va antrena abolirea familiei monogame în calitatea sa de unitate economică a societăţii”. („Originile familiei, proprietatea privată şi statul” , New York, International Publishers, 1942, p. 67).

Nimic surprinzător în citatul de mai sus. Comunismul şi liberalismul sunt două ideologii-gemene ale experimentelor sociale puse la cale de către aceleaşi forţe oculte, pe care obişnuim să le numim generic şi eufemistic „spirit al Modernităţii”.

Căci multiple sunt manifestările duhului rău în lume. Aşa cum spune şi Evanghelia după Marcu (5:9), „Legiune este numele meu, căci suntem mulţi.”

4. Trenduri unisex în era androginului

Trecem peste extrem de importantele menţiuni ale autorului care dezvăluie rolul serviciilor secrete americane în crearea şi promovarea feminismului, peste raporturile de subordonare ale acestora clanurilor financiar-bancare, precum istoria şi rolul jucat şi astăzi de către organizaţii cum este „Craniu şi Oase” („Skull & Bones ”) ca să nu încărcăm prea mult textul acestei prezentări. Şi totuşi aş vrea să accentuez un aspect pe care îl găsesc de o actualitate stringentă şi pentru ţara noastră. Iată-l:

„Bătălia nu se duce între stânga şi dreapta”, titrează autorul nostru, citându-l pe Dr. Anthony Sutton, mai exact preluând câteva idei din cartea acestuia „Instituţia secretă a Americii: o introducere în ordinul „Skull and Bones”.

Astfel, potrivit autorului, „Dr. Sutton crede că separaţia „stânga” versus „dreapta” este falsă şi este folosită să controleze dezbaterea şi să îi condiţioneze pe cetăţeni să gândească pe anumite coordonate”.

Şi în continuare: „Mai devreme sau mai târziu oamenii se vor trezi. Mia întâi trebuie să ne debarasăm de cursa diviziunii stânga-dreapta. Aceasta este o cursă hegeliană menită a dezbina şi a controla. Bătălia nu se duce între dreapta şi stânga, ci între noi şi ei”.

Ar fi de reţinut această abordare, poate chiar să tindem spre depăşirea barierelor convenţionale, existente între cei care se poziţionează pe cele două flancuri politice.

„Protejarea femeilor şi a copiilor este un instinct natural şi o motivaţie pentru bărbaţi, – aminteşte autorul ceea ce parcă ştiam cu toţii. – Acceptarea acestei protecţii defineşte femeile ca fiind feminine”.  Aşa este, veţi spune.

Desigur, doar că suntem martorii unei tragedii fără precedent în istorie, care afectează în mod direct şi neamul nostru, periclitându-ne viitorul şi transformându-ne în într-un popor pe cale de dispariţie.

Vorba e că în ultimele decenii s-au produs nişte mutaţii sociale atât de grave, încât tinerii bărbaţi s-au pomenit devirilizaţi, sterili, predispuşi spre distracţie, trândăvie şi sex, iar tinerele femei au ajuns a fi sterile de bună voie. Instinctul matern li s-a atrofiat, iar căminul familial le repugnă unei alarmante majorităţi.

Dintotdeauna, de la Facerea lumii încoace, de când Dumnezeu a dat porunca „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul” (Geneza, 1:28), ceea mai mare nenorocire pentru o familie era să nu poată zămisli copii. O astfel de tragedie era privită ca o pedeapsă a lui Dumnezeu.

Astăzi sunt alte vremuri, iar nedorinţa de a întemeia o familie şi de a face copii sunt tratate ca drepturi fundamentale ale omului (de a-L sfida pe Tatăl ceresc şi de a-şi pângări propria menire).

Referindu-se plasarea femeilor în roluri sociale eminamente masculine, H. Makow menţionează:

„Subversiunea unisex nu este rezervată doar armatei. Insistenţa ca femeile să aibă slujbe care să presupună pericolul şi duritatea fizică este un asalt asupra naturii noastre heterosexuale. Mă refer aici la femei pompieri, poliţiste sau muncitoare în construcţii. Suntem subiecţii unui experiment în care femeile sunt masculinizate, iar bărbaţii demasculinizaţi!”.

Acum mai bine de douăzeci şi cinci de ani în urmă am mers pentru prima oară în Europa de Vest şi apoi în SUA. Acolo m-am surprins la gândul că atunci când urmăresc trecătorii de pe stradă, dacă aceştia se află la o anumită distanţă, nu-mi pot da seama decât atunci când obiectul observaţiei mele este foarte aproape dacă e vorba de o fată sau un băiat.

Aşa ceva nu mi se întâmplase acasă, în universul nostru sovietic. Am văzut, deci, cu un sfert de secol în urmă că tinerii occidentali sunt la fel, indiferent de sex, cu plete lungi, în blugi, în haine şi încălţăminte colorate strident, cu ghiozdane fistichii în spate, cu umeri înguşti, cu cercei în urechi, iar atunci când se deplasează în grup, sunt de o voioşie neghioabă care îi face să râdă zgomotos şi aiurea fără oprire.

 

Societatea noastră, aşa cum era ea ieşită de sub comunism, încă mai păstra puternica distincţie dintre bărbat şi femeie, rolurile lor sociale încă nu devenise interşanjabile. Dar a trecut timpul şi generaţiile tinere de azi seamănă leit cu tinerii din Occident.

Nu doar la exterior, dar şi la (vidul) interior, care se lasă umplut cu insanităţile culturii de masă, cu hedonism, trândăvie, superficialitate şi lipsa oricăror aspiraţii superioare. Aici excepţiile remarcabile doar confirmă regula generală.

Iar pentru a-i reduce la un infantilism neghiob pe oamenii de ambele sexe şi de toate vârstele, moda de azi impune un stil caricatural, distorsionat, asimetric, în mod obligatoriu „funny” (amuzant, caraghios): şepci cu cozorocul pe ceafă, ochelari de soare pe frunte şi pe ceafă, frizuri fistichii şi păr vopsit în culori ţipătoare, piese de metal agăţate de orice parte a corpului (pe nas, pe buze, pe sprâncene, pe limbă, pe burtă etc.), gel şi lac pe capete de (ex)bărbaţi ferchezuiţi şi unşi cu toate alifiile de dame.

Acestea sunt astăzi semnele nonconformismului, ale libertăţii de a fi dizgraţios, scandalos şi în definitiv neghiob în rând cu lumea.

Cât priveşte proporţiile în care s-a prăbuşit familia, e suficient să parcurgem dinamica demografică a ultimilor ani, la scara fiecărui sat, raion, dar şi la nivel naţional.

Carevasăzică, experimentul elitelor globaliste a reuşit.

Prin urmare, dragi moldoveni, bine aţi venit în Lumea Liberă a orbecăielii fără noimă prin universul goanei după bani, a lipsei de rădăcini şi a consumismului generalizat!

 

Sursa: Iurie Rosca Blog

04/07/2017 Posted by | PRESA INTERNATIONALA, PRESA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Sociologul rus Igor Eydman, scrie pe pagina sa de Facebook despre „Religia africană a Rusiei”

 Imagini pentru Igor Eydman photos

„Religia de stat impusă în Rusia, include nu doar ortodoxia oficială, ci și un întreg sistem de culte păgâne: cultul strămoșilor, cultul victoriei, cultul liderului național, cultul ”redobândirii Crimeei sacre” etc.“ – scrie sociologul rus Igor Eydman, pe pagina sa de Facebook.

Cel mai mult toate acestea seamănă cu religiile creștino-africane.

Prin urmare, cultul strămoșilor este parte integrantă a sistemelor religioase tradiționale africane.

De asemenea, sunt populare și cultele liderilor tribali și sărbătorirea victoriilor lor legendare.

„În Rusia, a fost ridicată la nivel de stat, o religie sincretică africană”, spune sociologul rus…

Noi tot spuneamm că mergem spre est?

Deloc.

Ne îndreptăm spre Africa, în scumpa de Africa… a conchis acest curajos socilog rus.

Igor Eydman, pe pagina  de Facebook şi http://www.paginaderusia.ro 

21/06/2017 Posted by | LECTURI NECESARE | , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: