CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Minciuna existenţei unei naţiuni distincte, constituite în Transnistria. VIDEO

 

 

Imagini pentru transnistria map

 

 

 

Mitul existenţei unei naţiuni distincte, constituite în Transnistria

Iniţiatorii dezmembrării teritoriale a RSS Moldova în 1989, fiind la curent cu realizarea dreptului la autodeterminare al popoarelor subjugate, atât în teritoriile fostului Imperiu Rus, prin constituirea unor formaţiuni politico-statale sovietice (republici autonome şi republici unionale), cât şi pe arena internaţională – drept confirmat de către ONU după cel de-Al Doilea Război Mondial prin recunoaşterea în calitate de state suverane şi independente a fostelor colonii ale Franţei, Marii Britanii, Portugaliei, Spaniei, declarau că şi în Transnistria ar fi existat o naţiune aparte.

De exemplu, în materialul în care se argumenta necesitatea politică a creării RASS Pridnestrovie se afirma că, în 1989, pe teritoriul fostei RASS Moldoveneşti, ar fi locuit o comunitate internaţională de persoane, care, indiscutabil, reprezenta o naţiune formată dintr-o mulţime de comunităţi naţionale (iz mnogocislennâh obşcin razlicinâh naţionalinostei), în care delimitarea după criteriul apartenenţei naţionale era doar circumstanţă.

În document, nu se specifica însă numele respectivului popor, nici denumirea limbii materne a membrilor „naţiunii nou-formate”.

Or, la o analiză atentă, în textul materialului menţionat, se pot constata afirmaţii contradictorii.

Pe de o parte, se vehiculează existenţa, în 1989, a unei noi naţiuni distincte în Transnistria, iar pe de altă parte, se constată existenţa în zonă a mai multor comunităţi naţionale, adică existenţa unor grupuri naţionale (etnice) distincte.

Dacă în realitate, în Transnistria ar fi existat o naţiune nouă distinctă, atunci, fără doar şi poate, liderii separatişti ar fi stăruit ca formaţiunea politico-statală autonomă preconizată să aibă aceeaşi denumire ca şi etnonimul ei.

Se ştie că în URSS, denumirea republicilor unionale şi celor autonome era stabilită în conformitate cu etnonimul naţiunilor constituite istoriceşte în teritoriile respective.

Însă, lipsa unei naţiuni distincte unice la est de Nistru i-a pus pe separatişti în situaţia de a numi proiectata republică – Pridnestrovskaia ASSR – nu în baza criteriului etnic, dar a celui geografic.

Nici rezultatele recensămintelor, efectuate de instituţiile de stat abilitate ale URSS în 1939, 1959, 1970, 1979, 1989 nu au constatat în raioanele din stânga Nistrului existenţa unei naţiuni distincte, ci doar a membrilor grupurilor naţionale (etnice) ale moldovenilor (românilor moldoveni), ucrainenilor, ruşilor, evreilor, bulgarilor, germanilor, polonezilor, găgăuzilor, bieloruşilor, ţiganilor.

Afirmaţia aberantă a separatiştilor era în concordanţă cu „inovaţia” istoricilor, etnologilor, politologilor şi filosofilor sovietici privind constituirea în URSS a unei noi comunităţi sociale şi internaţionale – poporul sovietic, expusă în redacţia nouă a programului PCUS, adoptat la congresul al XXVII-lea al partidului (în 1986).

Rezoluţia „Cu privire la relaţiile dintre naţiuni”, adoptată de conferinţa a XIX-a unională a PCUS, la 1 iulie 1988, a reprodus afirmaţia menţionată, iar Constituţia URSS din 1977, modificată şi completată prin legea URSS din 1 decembrie 1988, a reprodus în preambul „inovaţia” privind crearea unei comunităţi noi istorice – poporul sovietic.

 

 

Planeta_Putin_3

 

Au trecut doar 24 de ani de la căderea URSS. În spaţiul fostei Uniuni Sovietice continuă să se dezvolte naţiunile (etniile) ruşilor, ucrainenilor, uzbecilor, azerilor, lituanienilor, kazahilor etc., dar nimeni nu mai scrie şi nici nu vorbeşte despre constituirea aşa-numitului popor sovietic.

În stânga Nistrului, în cadrul recensămintelor, sunt atestaţi, ca şi în trecut, moldovenii (corect – românii moldoveni), ruşii, ucrainenii, bulgarii, polonezii, evreii, germanii, găgăuzii, ţiganii etc.

Nu se aude nimic despre aşa-numita naţiune distinctă, care deja exista, chipurile, în anul 1989, în Transnistria, căreia nici nu i se inventase un etnonim şi un glotonim.

 

Moldovenisme_15.11.27

 

 

 Mitul aşa-numitei românizări a moldovenilor şi al discriminării politico-juridice a alolingvilor în RSS Moldova.

 

Nici ţarismul rus, nici regimul totalitar sovietic nu aveau interesul să dezvolte relaţii social-economice, politico-juridice şi naţional-culturale armonioase între românii moldoveni din stânga Nistrului şi cei din dreapta acestui fluviu, mai ales cu cei de la vest de Prut.

Ghidându-se de dictonul Divide et impera, promotorii politicii imperiale expansioniste au elaborat şi au susţinut cu tenacitate şi în permanenţă teoria privind existenţa a două popoare est-romanice distincte – român şi moldovean, membrii cărora ar fi vorbit două limbi diferite – română şi moldovenească.

În anii 1924-1940, aceste idei aberante au fost inoculate populaţiei RASSM prin intermediul şcolilor, presei, radioului, structurilor partidului comunist, organizaţiilor comsomoliste, sindicatelor etc.

Etnicii români şi limba română erau prezentaţi populaţiei din stânga Nistrului nu numai ca ceva străin, ci şi ca inamici, duşmani ai limbii şi culturii moldovenilor.

Tentativele pedagogilor, scriitorilor şi savanţilor din RASSM de a dezvolta limba, literatura şi cultura populaţiei autohtone prin folosirea succeselor obţinute în domeniile respective de către conaţionalii lor din România erau întâmpinate cu ură şi duşmănie de către autorităţi, îndeosebi de către instituţiile represive sovietice.

Astfel, pentru contribuţia activă la traducerea în viaţă a rezoluţiei biroului comitetului regional de partid din Moldova al PC (b) din Ucraina referitor la trecerea limbii moldoveneşti (în realitate a graiului moldovenesc) la grafia latină, adoptată la 2 februarie 1932 la ordinul conducerii CC al PC (b) al URSS, au avut de suferit sute de intelectuali din raioanele din stânga Nistrului.

Majoritatea adepţilor şi promotorilor alfabetului latin în RASSM, care doreau sincer prosperarea graiului matern, au fost etichetaţi drept „naţionalişti moldoveni”, arestaţi şi condamnaţi în anii 1936-1939 la diverse pedepse pentru comiterea aşa-numitei crime de „românizare a linghii moldoveneşti” prin introducerea cuvintelor „româneşti franţuzite, neînţelese pentru truditorii moldoveni”.

Membrii colectivelor, din care făceau parte persoane represate, au fost impuse, în cadrul unor adunări şi mitinguri, să condamne vehement activitatea lor, stigmatizându-le, după cum li se cerea, cu cele mai periculoase etichetări din punct de vedere al climatului politico-juridic din URSS: „naţionalişti burghezi”, „duşmani ai norodului”, „naţionalişti moldoveni”, „agenţi ai boierilor români”, „românizatori ai linghii moldoveneşti”, „duşmani ai puterii sovietice” etc.

Participanţii la aceste întruniri au fost nevoiţi să încuviinţeze şi să aplaude condamnările abuzive, adoptate atât de instanţele judecătoreşti legitime, cât şi de cele ale organelor anticonstituţionale extrajudiciare, adică de către osoboe soveşcianie, dvoiki, troiki.

Prin deciziile adoptate de adunările respectivelor colective se cerea ca şi pe viitor să fie pedepsiţi cât mai dur toţi duşmanii poporului sovietic pentru a „curăţa” URSS de elementele care, în opinia lor, frânau edificarea socialismului.

La fel ca şi în alte republici sovietice, ziarele, revistele şi emisiunile radiofonice din RASS Moldovenească publicau şi difuzau cu regularitate materiale cu privire la condamnarea oamenilor.

Astfel, locuitorilor din Transnistria li se inoculau, treptat, timiditatea şi frica. Populaţia autohtonă din raioanele din stânga Nistrului era timorată, orişice pledoarie în apărarea limbii materne şi a culturii naţionale erau, de regulă, calificate drept activităţi naţionaliste şi antisovietice.

Mai mult ca atât, regimul totalitar sovietic, prin intermediul sistemului de instruire în şcoli şi a celui de agitaţie şi propagandă, a reuşit să educe, inclusiv în rândurile etniei autohtone, ura faţă de graiul moldovenesc cu grafie latină şi, îndeosebi, faţă de glotonimul „limba română”, etnonimul „român”, faţă de România şi chiar faţă de locuitorii Basarabiei.

Se cunoaşte modul de terorizare a populaţiei din RASS Moldovenească de către regimul totalitar sovietic în anii 30 ai secolului al XX-lea, aplicat cu perseverenţă atât după 1940, cât şi după 1988, pe întreg teritoriul RSSM, îndeosebi în raioanele din stânga Nistrului, împotriva oamenilor oneşti, care militau pentru dezvoltarea firească a limbii materne, pentru revenirea ei la grafia latină, pentru recunoaşterea identităţii ei cu limba română.

Deseori au fost terorizaţi şi reprimaţi cei care pledau pentru egalitatea reală a limbilor, pentru ca activitatea organelor de stat, administrative, judecătoreşti şi a altor instituţii din RSSM să fie exercitată nu numai în limba rusă, dar, obligatoriu, şi în limba română, numită atunci oficial „limba moldovenească”.

Frica şi ura faţă de glotonimul „limba română” şi de etnonimul „român”, inoculate locuitorilor Transnistriei, chiar şi membrilor etniei autohtone, în perioada de teroare din anii 30 ai secolului XX le-a permis adepţilor forţelor politice de orientare imperial-şovină să prezinte, începând cu anul 1988, trecerea graiului moldovenesc la grafia latină drept modalitate de românizare a „limbii moldoveneşti” şi a „norodului moldovenesc”, atrăgându-i, astfel, pe o parte din locuitorii zonei de est a RSSM la luptă împotriva decretării limbii moldoveneşti drept limbă de stat şi revenirii ei la grafia latină.

Ura faţă de etnia majoritară s-a manifestat cu o deosebită putere în rândurile vorbitorilor de limbă rusă şi, îndeosebi, a migranţilor alolingvi, concentraţi în întreprinderile industriale subordonate ministerelor unionale, în timpul examinării Scrisorii deschise a celor 66 de intelectuali, publicată la 17 septembrie 1988 în ziarul „Învăţământul public”, scrisoare în care se pleda pentru conferirea statutului de limbă de stat limbii moldoveneşti, recunoaşterea identităţii ei cu limba română şi revenirea limbii moldoveneşti la grafia latină.

Conflictul transnistrean s-a pliat perfect pe specificul istoric al acestei regiuni, cel al unei prezenţe aproape neîntrerupte a teritoriului din stânga Nistrului în componenţa Imperiului Rus şi a celui sovietic, ca urmare a anexării lui la Rusia, după războiul ruso-turc din anii 1787-1791 şi semnarea Tratatului de pace de la Iaşi de la 29 decembrie 1791/9 ianuarie 1792.

Procesele de deznaţionalizare şi asimilare a populaţiei din această regiune au înregistrat cote mai mari decât în Basarabia.Propaganda proimperială şi prosovietică s-a desfăşurat mai mult timp decât în dreapta Nistrului.

În acest spaţiu, procesele demografice, ca urmare a unei politici de colonizare cu populaţie slavă – rusă şi ucraineană, mult mai ample şi de o durată mai mare, au condus la transformarea populaţiei româneşti din această regiune din una majoritară în una minoritară.  

 Cu toate acestea, românii moldoveni rămân în stânga Nistrului mai numeroşi decât oricare altă naţionalitate trăitoare pe acest teritoriu.

Conflictul dintre românii moldoveni şi celelalte naţionalităţi,  alimentat în mod artificial de către forţele proimperiale de la centru, care avea la bază o serie de diferenţe culturale, s-a transformat dintr-un conflict intercultural, într-un conflict politic.

Legislaţia cu privire la funcţionarea limbii de stat şi a limbilor grupurilor etnice din Republica Moldova este cea mai tolerantă în comparaţie cu alte republici ex-sovietice, mai ales, cu Ţările Baltice.

Cu toate acestea, în Republica Moldova conflictul intercultural a înregistrat o escaladare, alimentată de forţele post imperiale şi coloniale ruse,care a condus la transformarea acestuia într-un conflict politic, teritorial, ajungându-se chiar la un război moldo-rus, în urma căruia a apărut aşa zisul stat „Pridnestrovie” sau Transnistria, a cărui menire este să ţină forţat poporul român moldovean din fosta Basarabie departe de restul românilor şi de Europa democratică.

 

 

http://istoriamilitara.org/stiinta/istorie-per-zi/800-nelegitimitatea-crearii-asa-numitei-republici-moldovenesti-nistrene-partea-4.html – autor Dumitru Grama

http://istoriamilitara.org/stiinta/istorie-per-zi/794-geneza-conflictului-transnistrean-partea-1.html

 

 

Reclame

17/08/2018 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

DESPRE ORGANIZAŢIA SUBVERSIVĂ INTERNAŢIONALĂ „ANTIFA. Subversiunea de sorginte marxistă utilizează mijloace şi tactici anarhiste şi fasciste în ţara noastră.VIDEO

Motto:

 „Fasciștii se împart în două categorii: fasciștii și antifasciștii.”
– Ennio Flaiano, scriitor italian și co-autor al scenariilor celor mai importante filme ale lui Federico Fellini.

 

 

Imagini pentru antifa fotos

 

 

Socialismul dus la extrem sau ce vor militanții AntiFa, noii „teroriști urbani”.

 

 

 

În ziua instalării președintelui Donald Trump la Casa Albă, paralel cu imaginile de la festivitățile de inaugurare, televiziunile au arătat aspecte de la protestele care aveau loc la mică distanță.

Dar ceva a apărut ca neobișnuit… Unii dintre protestatari nu erau grupuri care manifestau cu pancarte și scandând lozinci, ei erau majoritatea îmbrăcați în negru, aveau fețele acoperite și erau vizibil concentrați pe acțiuni de distrugere și vandalizare.

 

 

 

 Imagini pentru antifa fotos

În săptămânile următoare, acești protestatari de tip nou, despre care am aflat că se numesc black bloc și că fac parte din organizația AntiFa (nume derivat de la termenul de antifascist) au fost din nou văzuți în acțiune la protestele universitare, mai ales cele de la universitatea Berkeley din California și la mitingurile pro-Trump, a căror desfășurare a fost oprită de ei prin violență.

Mai înainte, grupuri de demonstranți BB (black bloc) au protestat la întrunirile internaționale pentru promovarea economiei globale și la formarea pichetelor care sancționau companiile comerciale „vinovate” de încălcarea drepturilor salariaților lor: Starbucks, Old Navy, GAP, Adidas, Urban Outfitters și altele.

 

 

 Imagini pentru antifa în romania photos

 

S-a putut observa că există un prototip al acestor manifestanți, haine negre cu glugă, măști de hokey sau măști Anonymous, cagulă, ochelari de schi sau de soare negri, căști de motocicliști, fulare negre, mănuși… Mulți poartă bâte, spray-uri cu piper, lanțuri. Și e clar că fac parte din grupuri organizate și antrenate.

Iar drapelul lor, o variantă a grupurilor anti-fasciste mai vechi din Europa, are imaginea celor două steaguri: roșu (comunist) și negru (anarhist).

 

Natasha Lennard (în ziarul The Nation, ianuarie 2017) ne lămurește un pic dându-ne prime informații despre această mișcare, cu o existență mai veche, dar exacerbată de alegerea lui Trump.

  • AntiFa se definește ca o mișcare opusă fascismului. Ea introduce un set de strategii și practici, care s-au dezvoltat de la începutul secolului XX (antifascismul italian), ca un răspuns de confruntare a grupurilor fasciste… AntiFa combină mișcările de stângă radicală cu politica anarhistă și respinge rasismul, sexismul, homofobia, și islamofobia.

 

Mişcarea AntiFa a devenit o componentă de opoziție directă, prin acțiuni violente în campaniile cunoscute de multă vreme  înglobate în confruntarea ideologică numită corectitudinea politică.

Dar apare o problemă: protestatarii care se reclamă din ideologia și mișcarea antifascistă, reintroduc în societatea contemporană procedee și metode aplicate de grupările de forță care au consolidat puterea politică a partidului nazist din Germania anilor ’30 și a partidului lui Mussolini în Italia de după primul război mondial.

Numai culoarea îmbrăcăminții îi deosebește pe agresorii antiFa, care poartă negru, de batalioanele de asalt (Sturmabteilung SA) germane, care purtau uniforme brune. Și acele forțe, ca și noii teroriști urbani, au ales bătaia, distrugerea și intimidarea ca argumente ale discursului politic. Jalnic…

Grupurile black bloc au apărut pentru prima dată în Germania, la începutul anilor ’80 și numele lor der schwarze bloc a fost introdus de presa țării.

După exemplul Germaniei, organizații similare au apărut în alte țări europene și – în câteva decenii de activitate – tacticile lor s-au definit prin lupte de stradă, vandalismul proprietăților private, demonstrații fără aprobare, baricadare și blocare de străzi, atacarea forțelor de ordine, ajutor pentru evadarea celor arestați, solidaritate de grup în populația închisorilor și distribuire de materiale.

Dar, comparat cu grupurile antifasciste originale (Italia, Germania, Spania din secolul trecut), multe sprijinite direct de Comintern și conducători politici sovietici ca Leon Troțki, noile grupări de tip AntiFa înțeleg prin fascist acel adversar politic care se opune noului liberalism american, cunoscut și sub numele de progresism.

Conducătorii lor folosesc nediferențiat termenele de nazist și fascist, demonstrând o clară incultură politică şi de asemeni au făcut în mod repetat afirmația că fascismul italian și nazismul german sunt ideologii de dreapta, deși istoria lor este legată direct de socialismul celor două țări.

 

  Grupul extremist Antifa şi originile sale comuniste

Antifa – este o prescurtare de la AntiFascism iar numele respectiv a fost folosit pentru prima data în perioada interbelica, în cercuri de stânga, apropiate de doctrina comunista şi influenţate de Uniunea Sovietica.

 

 

Antifa-Conference-1932

 

Conferinta AntiFa din anul 1932. Se observă, la loc de cinste steagurile comuniste

După înfrângerea Germaniei si a aliaţilor săi, în cel de-Al Doilea Război Mondial, antifascismul a devenit un slogan şi un instrument puternic în mâna regimurilor comuniste controlate de Moscova.

Au primit eticheta de „fascişti”, fiind ostracizati ca atare, nu doar persoane implicate politic dar şi toti cei care nu erau erau de acord cu noul regim impus de ocupanţii sovietici.

Revenind la istoria miscarii AntiFasciste, este de mentionat că până spre finalul anilor ’80, existenţa sa era legată intrinsec de autorităţilor statale din lagărul socialist şi de partidele comuniste din restul Europei.

De abia, dupa unificarea Germaniei, mişcarea se va transforma intr-o subcultura adoptată de tineretul urban din ţările occidentale.

Liberalismul clasic avea ca piloni principali crezul în libertatea socială generală, libertatea inițiativei economice (liberalism economic), piața liberă și neîncorsetată de reglementări guvernamentale, reducerea la maximum a dimensiunilor și puterii guvernului, scăderea taxelor, statul de drept și drepturile civile.

Neoliberalismul american, care este de fapt o variantă a socialismului și care a căpătat o pondere mare în rândurile politicienilor democrați, militează pentru un rol dominant al statului (statism), pentru reglementări stricte ale economiei (capitalism controlat de stat), pentru controlul guvernamental în toate domeniile societății şi pentru  statului asistențial.

Multe dintre conceptele neoliberale americane derivă din curentul filozofic al marxismului cultural, inițiat de scoala de la Frankfurt și importat în Statele Unite de intelectualii refugiați din Germania și Austria, în frunte cu Herbert Marcuse.

Este o reacție constantă a stângii neoliberale să sancționeze cu epitetele „fascist”, „rasist”, „sexist”,”homofob” pe oricine se opune ideilor sale.

Din acest punct de vedere, numele de AntiFa (scist) al organizațiilor intrate recent pe scena politică poate fi tradus mai corect prin „cei care se opun adversarilor neoliberalismului”.

La inceputul anilor ’90, beneficiind de o relativa toleranta din partea autoritatilor, miscarea AntiFa a cunoscut o dezvoltarea puternica în state precum Germania, Italia, Grecia şi altele. E interesant de observat ca aceasta dezvoltare a fost favorizata de existenţa în societate si în main streamul politic a unor discursuri socialiste cu puternic impact la public.

Exact acesta este motivul pentru care tarile din estul Europei au ramas relativ imune la „reinventarea”  antifascismului.

În mediile universitare și urbane, intimidarea, amenințarea și atacul înlocuiesc dezbaterea și dialogul și la aceasta contribuie şi această grupare resuscitată din resturile unor mișcări istorice, de la care noii prozeliți, costumați în negru, păstrează numai numele și nici pe acesta nu-l înțeleg cu adevărat.

Dacă la inceputul anilor ’90 s-a incercat dezoltarea acestei miscari intr-o forma organizatorica centralizată (destul de probabil pentru un mai bun control), treptat lucrurile au evoluat intr-o directie diferita, aparând diverse nuclee, fără o coordonare unitara.

Miscarea a fost preluata în peluzele stadioanelor dar si pe scena muzicala, existând, la ora actuala, zeci de trupe cu mesaj AntiFA.

 

 

 

 

In felul acesta, AntiFA(scismul) a devenit o adevarata subcultură cu atractivitate mare în rândurile tinerilor din clasa de mijloc.

Aparitia internetului şi ulterior a reţelelor de socializare, a facut posibila dezvoltarea acestui curent la un nivel superior şi patrunderea lui in zone care ar fi fost greu accesibile, în lipsa unor structuri organizatorice politice traditionale.

Doctrina AntiFA(scistă) actuală este greu de definit, tocmai fiindca există extrem de multe grupuri şi grupuscule autonome fără documente definitorii, în sensul clasic.

Totusi, cateva aspecte tind sa fie general acceptate,în privinţa mişcării Antifa, care, în lipsa fascismului în forma sa istorică şi-a ales alte ţinte, împotriva carora sa lupte:

  • Naţionalismul, patriotismul ( pe care le asimilează direct fascismului)

  • Discriminarea de orice fel (reală sau imaginată)

  • Libertatea de exprimare, atunci cand aceasta vine in contradicţie cu principiile asumate de AntiFa (unul dintre sloganurile lor, foarte interpretabile sună aşa : „Nici o libertate, pentru dusmanii libertăţii” – unde atat „Liberatatea” cat şi „duşmanii libertatii” sunt notiuni relative, lăsate la libera interpretare a Antifa

  • Traditionalismul/ conservatorismul social sau religios (cu exceptia cazurilor în care  este vorba de  religia musulmană şi interpretările ei)

  • Autoritatea statului (asta nu îi impiedica pe cei de la AntiFa sa ceara drepturi sociale pentru imigranti – locuinte, venituri si drepturi garantate pentru minorităţi de la acelaşi stat pe care il urăsc)

  • Corporatiile (vazute ca un rău suprem,se numără printre tintele favorite aleAntifa )

O alta caracteristica a miscarii Antifa este ca accepta si imbrăţişeaza violenţa ca mod de exprimare publică si folosesc forta bruta pentru a-si impune punctul de vedere sau a transmite anumite mesaje pe care le considera justificate.

Concluzionând, mişcarea Antifa reprezinta o subcultura contemporana, cu radacini in miscarea socialista/ comunista, definita, la ora actuala, de actiuni  ce o aproprie extrem de mult de regimul politic pe care isi propunea, initial, să il combată.

 

Aflaţi mai mult accesând:

https://republica.ro/ce-vor-militantii-antifa-noii-teroristi-urbani-neoliberalismul-american-sau-socialismul-dus-la-extrem

https://donaldtrumpromania.wordpress.com/2017/08/28/cine-sunt-antifa/

Preotul Chris Terhes, presedintele Romanian Community Coalition, cunoscută în România şi sub numele de „Coaliţia românilor pentru combaterea corupţiei”, spune că are informaţii despre mercenari infiltraţi pe 10 august la Bucureşti în rândurile manifestanţilor, pentru a lua cu asalt sediul Guvernului.

”M-am uitat pe foarte multe inregistrari video de la protestul din 10 august si au fost momente unde se vedea clar coordonare profi in actiunile unei parti ale multimii violente. Cand spun „profi” ma refer la actiune, grupare, miscare, retragere, etc. Multiple surse imi spun ca la proteste au fost si mercenari, persoane cu pregatire militara gata sa puna mana pe arme si sa ia cu asalt sediul Guvernului. Unii dintre acestia s-ar fi grupat in Serbia. 

Paragraful de mai sus luati-l ca venind „pe surse” si nu o certitudine. Va zic doar ce am auzit. Am ales sa scriu insa asta public, pentru ca am vazut actiuni/miscari care aratau foarte bine coordonate, clar fiind facute de profesionisti.

Poate cineva care a fost intre ei ne-ar spune mai multe. Au fost si perioade de ciocniri unde am vazut tactici de-ale anarhistilor care imi erau cunoscute de la protestele ANTIFA din SUA. 

Asa ca am dat o cautare pe net sa vad daca sunt astfel de grupari anarhiste in Romania si am gasit o pagina de-a lor din Bucuresti pe care o vedeti mai jos. Dupa cum vedeti, acestia cheama la revolutie, la insurectie – cum zicea Prună -, ca pe 10 august să se rastoarne ordinea de drept.

Cautati voi singuri pe youtube sau Facebook ce fac astia de la ANTIFA la proteste si cum reactioneaza politia, apoi singuri trageti concluziile pentru voi.”, se arată în postarea lui Terhes.

Cei de la ANTIFA participă la proteste îmbrăcați complet în negru și sunt agresivi. În mai multe filmări din Piața Victoriei, apar persoane care se potrivesc descrierii.”

 

 

Foto: Pagina ANTIFA de pe Facebook în care erau publicate îndemnurile la revoluţie pentru „preluarea puterii de către popor”, a dispărut după numai câteva ore…

 

 

Pe 10 august la demonstraţii  au fost prezente şi forţe Antifa care au luat  cu asalt Guvernul, pentru a răsturna ordinea de drept din Romania. Există numeroase înregistrări video în care putem vedea cum  provoacă ei autoritatile pentru a se autovictimiza, ce slogane folosesc etc.  Căutaţi pe youtube sa vedeţi cum e relatat un incident ANTIFA la o televiziune din vest şi comparaţi-l cu postările ori reacţiile unor comentatori ai unor anumite televiziuni de la noi. Cei de la ANTIFA ar trebui sa dea o decoraţie  aşa zişilor jurnalişti care vorbesc atât de usor  despre lucruri pe care nu le cunosc sau nu vor să le cunoască şi care îndeamnă la anarhie.Tacticile acestui grup anarhic, sunt gândite şi create pentru a genera o emoţie puternică în rândul mulţimilor şi pot păcăli persoane mai slabe de înger ori care habar nu au în ce lume traiesc. Remarcaţi cum au venit la protestul din 10 august cu masti de gaze ori chirurgicale, căşti şi mănuşi de protectie, bâte, lanţuri,răngi etc.  Toate slugile din presă care instigă oamenii sa iasă la proteste neasumate politic şi fără obiective clare, uită că astfel de manifestaţii  sunt mediul propice de actiune distructivă al anarhiştilor, inclusiv al celor de la ANTIFA şi că expun populaţia civila la riscuri majore care pot  degenera în violenţe tragice.

Politicienii care  aprobă astfel de acţiuni sunt nu doar iresponsabili, dar de-a dreptul cinici, atunci când cred că aşa se pot obţine mai multe voturiModul acesta de a obtine voturi, instigand la anarhie si creand conditii ca populatiacivila inocenta sa fie batuta, e mai diabolic decat acela cu litrul de ulei si zahar.

Mulţi dintre cei care au fost prezenţi cu bune intentii la protestul de pe 10 august,oată justifica acţiunile de destructurare a statului la a cărui conducere nu au putut accede prin vot democratic.

S-a dorit ca unul, cel putin, dintre demonstranţi sa fie omorât pentru a justifica escaladarea violentelor si asaltul asupra Guvernului.

Nu întâmplător, în noaptea aceea se spunea printre protestatari ca sunt doi morti…

Uitati-va la înregistrarile video şi gânditi-va dacă aţi fost sau nu folosiţi, sau dezinformaţi, ori dacă a meritat riscul la care v-ati expus.

 

 

 

 

15/08/2018 Posted by | ISTORIE, LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , | Un comentariu

Povestea celui mai înalt boxer din lume – olteanul Gogea Mitu. VIDEO

 

 

Gogea Mitu (Gogu Ştefănescu – Dumitru Goagă), născut la 14 iulie 1914  la Mârşani , o localitate in judetul Dolj, situată la aproximativ 50 kilometri de Craiova şi a decedat în ziua de 22 iunie 1936 la Bucureşti.

A fost  deţinătorul recordului mondial pentru cel mai înalt boxer, dar şi cel mai înalt sportiv român. 

A facut parte dintr-o familie de 11 copii, iar mama sa avea 16 ani cand l-a nascut

Era autodidact, a învăţat sa citeasca singur.

A fost un caz de gigantism, astfel că la vârsta de trei ani  arata ca un copil de şase ani, iar la 10 ani deja nu mai avea loc în bancă.

La 17 ani s-a angajat la circul Globus din Bucureşti, unde îndoia, cu usurinţă, bare de oţel, puterea lui smulgând admiraţia publicului.

I se dăduse porecla de „Gogea Mitu”, numele de scenă  primit la circul Globus  fiind în directă legătură cu cuvintele „cogeamite” sau „gogeamite” care provin – conform DEX-online – din sârbo-croată (kódžamiti) sau din bulgară (kodjamiti).

Înălţimea sa de 2,36 m (conform altor surse  2,42 sau 2,44)  l-a făcut celebru în toată Europa interbelică, fiind supranumit „Goliat din România”.

In 1934, fostul pugilist si căutator de talente italian Umberto Lancia l-a observat la un târg din Obor şi s-a oferit sa-i sponsorizeze o cariera în box.

Dupa ce a terminat scoala de box la Paris, Gogea Mitu a început sa practice cu succes acest sport .

 

 

Gogea Mitu - 01

 

Foto: Italianul Umberto Lancia (în picioare), fost boxer, a fost antrenor al urişului român.

 

Umberto Lancia a organizat, la arena Venus din Bucureşti, prima confruntare importantă, elevul sau încrucişând manuşile cu italianul Severio Gizzo.
In ciuda experientei sale, italianul a rezistat numai trei reprize în fata pumnilor de oţel ai uriaşului oltean. Intr-o alta confruntare, cu Dumitru Pavelescu, campionul României, meciul s-a încheiat prin KO în prima repriză, spre dezamagirea publicului care dorea o lupta de durată.

Gogea Mitu impreuna cu impresarul sau au cutreierat Italia si Franţa, participând la diferite turnee. In confruntarile de la Paris a castigat sume astronomice. O parte dintre aceşti bani îi trimitea acasa.

Contemporanii din comuna afirma ca, de multe ori, poştasul le aducea părintilor sai câte doi-trei saci cu bani, iar numararea acestora se dovedea un adevarat sport extrem.

Toata lumea credea ca Mitu va fi de neoprit şi va avea o cariera fulminantă. 

Ultima sa confruntare, cu germanul Bergam, care avea si el peste doi metri, a fost mai puţin fericită din cauza oboselii acumulate si a apariţiei bolii de plamâni care avea să-i aducă sfârşitul .

Meciul a fost deosebit de echilibrat, iar întâlnirea s-a încheiat la egalitate.

 

 

Gogea Mitu - 05

Foto dreapta: Gogea Mitu si boxerul Aurel Toma, dublu campion european la profesioniști, pozează pentru presă în vara anului 1935

 

 

A murit la vârsta de numai 22 de ani, oficial din cauza unei tuberculoze; rudele sale au contestat această variantă, susţinând că Gogea Mitu ar fi fost otrăvit de persoane invidioase pe succesul său.

 

 

 

gogea mitu ziar_compressed

 

 

Gogea Mitu s-a îmbolnăvit subit în 1936. Se spune că, atunci când se întorcea cu trenul de la Paris la Bucureşti, uriaşul a deschis fereastra pentru că îi era cald şi, din cauza aerului rece, a răcit.

Ajuns la Bucureşti, cu simptome de răceală agravate, uriaşul s-a internat la Spitalul Filantropia. Medicii au dat verdictul: tuberculoză.

A murit pe 22 iunie 1936 la spitalul la care fusese internat. Rudele au contestat varianta morţii din cauza tuberculozei, acuzând că uriaşul a fost ucis de cei invidioşi pe succesul său. Presa vremii a comentat îndelung moartea uriaşului.

Unele ziare au titrat faptul că Goliat de România era bolnav de multă vreme şi că a fost exploatat în ciuda bolii sale.

În iunie 1936, ziarul ”Capitala” anunţa:   ”Sfârşitul lui Gogea Mitu a fost prevestit acum două luni de medicul său curant. Lancia ştia din cele spuse de medicul militar că Gogea era un proscris”.

Acelaşi ziar a comentat cu prilejul morţii lui Goliat:

”Gogea Mitu a dispărut, dar au rămas răspunderile medicilor FR Box, care au îngăduit unui om anormal, cu inima şi plămânii slabi, să devină boxeur, să facă eforturi şi să-şi grăbească astfel sfârşitul.

Suntem informaţi că familia lui Gogea Mitu, cu ajutorul actului de autopsie, va trage la răspundere pe medicii cari i-au îngăduit lui Gogea Mitu, Colosul de Lut, să se facă boxeur”.

 

 

Curiozități despre Gogea Mitu:

  • Se spune despre Gogea Mitu că purta la pantof mărimea 50, 56 sau chiar 64!

  • La o masă, mânca 10 kg de mâncare, bea 5 sticle de vin și bea 1 cafea (aici mă mir că doar una…)

  • Numele său este sinonim cu gingantismul în România și țin minte că și bunică-mea îmi spunea mereu că sunt „gogeamitu măgaru’ și mă prostesc ca un copil mic”. Acum înțeleg mult mai bine expresia.  

Gogea Mitu a fost înmormântat în satul său natal, Mârșani.

În 1980 a fost deshumat, la solicitarea Catedrei de Anatomie și Istorie a Medicinei din cadrul Universității de Medicină Craiova, pentru a fi folosit ca material didactic.

În prezent, în satul Mârșani, o stradă poartă numele celui mai înalt boxer din istorie și totodată cel mai înalt român al tuturor timpurilor.

 

 

 

Surse:

 

https://www.sport.ro/true-story/misterul-mortii-celui-mai-inalt-roman-din-istorie-gogea-mitu-a-trait-in-4-ani-cat-altii-in-100-a-fost.html#photo=8

https://ro.wikipedia.org/wiki/Gogea_Mitu

adev.ro/pbdnw0

13/08/2018 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: