CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 12 APRILIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR


  12 aprilie în istoria noastră 

1457: S-a desfăşurat bătălia de lângă satul Doljești, în urma căreia  Ștefan cel Mare l-a înfrânt și l-a alungat de pe scaunul țării Moldovei pe Petru Aron, fiul lui Alexandru cel Bun şi frate vitreg al tatălui său, Bogdan al II-lea.

 

Related image

Ştefan cel Mare şi Sfant (n. 1433, Borzeşti – d. 2 iulie 1504, Suceava)

In urma bătăliei de la Doljeşti, Ştefan al III-lea, supranumit şi Ştefan cel Mare, vine la domnia Moldovei.

 Era  fiul cel mic a lui Bogdan al II-lea (fost domn al Moldovei în anii 1449-1551) şi al Oltei (Maria, nume luat la călugărire, înaintea morţii) şi nepotul voievodului Alexandru cel Bun.
Calităţile sale  de om politic, de strateg şi de diplomat, acţiunile sale eroice pentru apărarea Moldovei si iniţiativele sale pentru dezvoltarea culturii, i-au adus admiraţia contemporanilor dar și a posterității.

Graţie tradiţiei populare şi cronicilor timpului, marele domn a căpătat statura unui erou legendar.

Papa Sixtus al IV-lea l-a numit „Athleta Christi” (atletul lui Christos), iar poporul l-a cântat în balade: „Ştefan-Vodă, domn cel mare, seamăn pe lume nu are, decât numai mândrul soare”.

Astazi, este considerat cel mai mare român.

In anul 1992, Teoctist, din mila lui Dumnezeu Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române și  Sfantul Sinod al  Bisericii Ortodoxe Romane,  prin Tomosul de canonizare  a Sfantului Stefan cel Mare, au  Hotarat:

“Ca de acum înainte şi până la sfârşitul veacurilor,Voievodul Ştefan cel Mare al Moldovei să fie pomenit laolaltă cu bărbaţii cei cuvioşi şi Sfinţi ai Bisericii, cinstindu-se cu slujbe şi cântări de laudă în ziua de 2 iulie, fiind înscris în Sinaxar, cărţile de cult şi calendarul Bisericii noastre cu numele „DREPTCREDINCIOSUL VOIEVOD ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT”.

Spre veşnică cinstire, dovadă şi încredinţare despre cele ce am hotărât, s-a întocmit acest Tomos Patriarhal şi Sinodal de Canonizare spre a fi adus la cunoştinţa credincioşilor şi clerului Bisericii Ortodoxe Române şi tuturor evlavioşilor români, oriunde ar trăi aceştia.Dat în Bucureşti, anul mântuirii 1992, luna iunie, ziua a douăzecea.”

1838: Apare la Braşov din iniţiativa şi sub conducerea lui George Bariţiu, „Gazeta Transilvania”, primul ziar politic şi informativ al românilor din Transilvania.

Gazeta Transilvania şi-a încheiat activitatea în 1946.

1877: A început războiul ruso-româno-turc.

Împăratul Alexandru II-lea aflat la Chișinău, a semnat, la 12/24 aprilie 1877, Înaltul Manifest de declarare a războiului împotriva Turciei. A mers la Catedrală, unde episcopul Chișinăului, Pavel Lebedev, i s-a adresat cu următoarele cuvinte: „Evlavioase Doamne! Doar Tu, cu poporul Tău credincios, iubești popoarele creștine călcate de talpa islamului, nu doar cu cuvântul, dar și cu fapta!”.

La sfârșitul slujbei, Alexandru a sărutat Icoana Făcătoare de Minuni de la Gârbovăț și a mers la Ipodromul din afara orașului, unde-l așteptau trupele.Acolo, episcopului Pavel i s-a înmânat pentru citire o scrisoare sigilată în care se afla Înaltul Manifest. Martorii spun că în timpul citirii manifestului s-a lăsat o liniște absolută, iar emoțiile au atins cota maximă când împăratul a ordonat trupelor să cadă în genunchi, el însuși rugându-se cu lacrimi în ochi pentru victoria în război.

De altfel, pentru majoritatea contemporanilor, citirea Manifestului a fost o surpriză, deoarece se aștepta că acesta va fi făcut public într-una dintre capitalele imperiului, dar nicidecum la Chișinău.

După acest moment emoționant, împăratul a inspectat trupele regulate ruse și batalioanele de voluntari bulgari, mulțumit de starea și determinarea lor. Pentru a marca acest eveniment, peste câțiva ani, în acel loc a fost ridicată o capelă.

O parte dintre trupele ruse au trecut hotarul la Prut chiar în aceeași zi, iar Marele Duce Nicolae (foto), comandantul armatei ruse de la Dunăre, a semnat o proclamație către poporul român prin care aducea la cunoștință ca trupele sale se vor comporta, la trecerea prin România, ca oști prietene și „vor respecta legile, persoanele si averile pașnicilor cetățeni”: 

Locuitori ai Principatului Român! Armata condusă de mine este destinată acțiunilor militare împotriva Turciei și ea intră acum pe teritoriul vostru, care nu o singură dată a întâlnit cu bucurie armatele ruse […] Strămoșii noștri și-au vărsat sângele pentru eliberarea strămoșilor voștri […] de aceea contăm pe ajutorul acordat armatei care trece prin țara voastră și care dorește să dea ajutor creștinilor oprimați din Balcani, suferința cărora a trezit compasiune nu doar în Rusia, dar și în întreaga Europă. Chișinău, 12 aprilie 1877, Nicolae”.

Trecerea trupelor ruse prin România, s-a făcut în conformitate cu textul Convenției care fusese semnată la 4/16 aprilie Consiliul de miniștri al României, deși actul nu fusese încă ratificat de Parlamentul de la București, ședințele corpurilor legislative fiind convocate pentru 14 și 15 aprilie. La 16 aprilie, Camera Deputaților, după vii și agitate dezbateri, a ratificat convenția militară româno-rusă, același lucru făcându-l a doua zi Senatul.

Drept raspuns, turcii au bombardat localitățile române de la Dunăre.

1884: S-a născut la București, medicul  Daniel Danielopolu, ,fiziolog și farmacolog, profesor universitar, membru de onoare (din 1938) al Academiei Române; d.29 aprilie 1955, București.

Daniel Danielopolu (1884-1955)

A urmat Facultatea de Medicină din București (1900–1905), devenind Doctor în Medicină și chirurgie în 1910. În timpul primului război mondial, a condus un spital destinat tratamentului bolnavilor cu tifos exantematic, maladie despre care a publicat, în 1919, la Paris, o monografie care a fost reeditată de mai multe ori.

În 1918 a fost numit profesor la Facultatea de Medicină din București, post în care va funcționa până la sfârșitul vieții.

A studiat interdependența dintre sistemul nervos somatic și cel vegetativ, a creat metoda viscerografică în medicina experimentală și în clinică, a adus contribuții la patogenia și tratamentul anginei pectorale.

A fost un precursor al teoriei sistemelor biologice și al biociberneticei, promotor al farmacologiei nespecifice.

1890: S-a nascut  in asezarea rurala Plenita, din Judetul Dolj, poetul  si savantul chimist român,Vintilă Ciocâlteu; (d. 1947).

In 1920 a absolvit Facultatea de Medicina din București.A fost poet si profesor de biochimie la Facultatea de medicina din Bucuresti.

A șaptea dimensiune » Cum ne-au ucis bolsevicii rusofoni oamenii de stiinta  geniali

În 1925-1927 devine bursier al Fundaţiei Rockefeller, recomandat de profesorii Ion Cantacuzino, Fr. Rainer şi D. Danielopolu. Astfel, studiază biochimia la Boston (S.U.A.) cu profesorul Otto Folin, chimia organică la Cambridge (Marea Britanie) cu profesorul W.H. Mills şi schimburile gazoase respiratorii cu profesorul Barkroft. Este foarte preţuit de savantul Otto Folin, unul din fondatorii biochimiei moderne, care-l recomandă Universităţii Harward pentru a fi numit ,,research fellow”.
Încă din această perioadă a devenit celebru în biochimie prin ,,Reactivul pentru dozarea fenolilor al lui Folin şi Ciocâlteu, folosit şi astăzi în toată lumea.

In 1925 debuteaza ca poet in revista Gandirea, cu poeziile Singur si Toast.

Este cooptat de catre Nichifor Crainic in comitetul redactional al marii reviste Gandirea, format din Lucian Blaga, Demostene Botez,Gib Mihaescu, Ion Marin Sadoveanu, Al.O.Teodoreanu si Pamfil Seicaru.
  In 1929 publica in Gandirea ciclul de poezii „Crugul vremii”, care va deveni cel de-al doilea capitol al volumului de poezii „Adanc impietrit”.

Al doilea volum de poezii, intitulat „Poezii” va fi publicat in 1934 si va cuprinde ciclurile „Adanc impietrit” si „Cerc Magic”.

Volumul se incheie cu poezia „Posfata”.

In 1938 devine profesor titular al Catedrei de chimie generală medicală şi chimie biologică de la Facultatea de Medicină, Bucureşti, ocupînd locul profesorului André Boivin, care plecase la Institutul Pasteur din Paris.
In 1941 este ales decan al Facultăţii de Medicină din Bucureşti.

In 1944 incep presiunile comuniste, fiind printre primele  victime  al politicii comuniste de înlocuire a cadrelor universitare cu oameni devotati regimului (la 57 ani).
Comisia de Epurare a Universităţii, formată din S. Stoilov (rector), P.P. Stănescu (secretar gl. la Ministerul Educaţiei) şi Al. Rosetti, profesor, verifică dosarul profesorului Vintilă Ciocâlteu şi nu-i găseşte nici o vină.
Simion Oeriu, demnitar important în Comisia de Armistiţiu,  devine ministru subsecretar de stat, modifică arbitrar legea universitară şi cere să se desfacă în două Catedra profesorului Vintilă Ciocâlteu, pe care, pentru a-l  umili, îl cheamă împreună cu tot personalul catedrei la biroul său de la Comisia de Armistiţiu… 
Vintilă Ciocâlteu trăieşte ani de zbucium teribil…

Comunistii l-au epurat in cel mai pur stil stalinist de la conducerea catedrei al carei sef era din 1938.
Luni 3 februarie 1947, în plin Consiliu Profesoral în care se discuta situaţia sa, profesorul Vintilă Ciocâlteu face un accident vascular cerebral şi încetează din viaţă…

Cea mai citata lucrare stiintifica din lume

Cea mai citata lucrare stiintifica din lume vine din domeniul biochimiei si are drept autori pe Oliver H. Lowry et al., fiind publicata acum 61 de ani in Journal of Biological Chemistry, sub titlul : Protein Measurement with the Folin Phenol Reagent (in traducere aproximativa: Dozarea proteinelor cu reactivul pentru fenoli Folin).

Din 1951 si pâna astazi, lucrarea lui Lowry a fost pomenita in peste 228.000 de alte lucrari stiintifice! Impresionant, nu?

Putina lume stie insa ca succesul enorm al lui Lowry se datoreaza tocmai utilizarii reactivului respectiv, care a fost inventat de Folin si de… românul Vintilă Ciocâlteu !

 Poetul si savantul Vintilă Ciocâlteu este unul din marii români peste care s-a asternut pe nedrept uitarea semenilor.

1899: S-a născut la Pitești, scriitorul și ziaristul român Tudor Teodorescu Braniște; (d. 23 martie 1969, București).

A urmat cursurile Facultății de Drept a Universității din București. În timpul facultății după izbucnirea Primului Război Mondial, s-a refugiat în Moldova, unde l-a cunoscut la Bârlad, pe scriitorul Al. Vlahuță. 

A continuat facultatea, în paralel fiind copist și redactor la ziarele IzbândaAvântul și Cuvântul liber și colaborator la Viața RomâneascăAdevărulDimineața și Chemarea. În 1921 a luat licența în Drept și s-a înscris la Baroul de Ilfov.

Tudor Teodorescu Braniște

Tudor Teodorescu-Braniște – gazetarul interbelic „de stânga”, cenzurat de  comuniști | Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

A debutat publicistic în 1915 în Rampa cu cronici literare și editorial în 1920 cu volumul de schițe și nuvele Suflet de femeie. Atras de mișcarea socialistă din tinerețe, a avut o activitate publicistică susținută în CronicaGazetaSoliaScenaAuroraFacla. A condus ziarul Cuvântul liber, a scos Jurnalul, ziar de stânga. În anii dictaturii carliste s-a retras din gazetărie, pentru a reveni în 1944 ca director al Jurnalului de dimineață. A publicat volume de proză scurtă: Șovăiri; publicistică: Oameni și cărțiDoctrina bâteiOameni de ieriOameni și paiațe și romane: Fundătura cimitirului nr. 13Domnul Negoiță sau individul împotriva statuluiBăiatul popiiPrințulScandal. A tradus din Andre Maurois, Leopold Stern, Benjamin Constant.

1903:S-a născut la Cândești, Buzău, ieromonahul Iov Volănescu de la Mănăstirea Hodoș-Bodrog, martir al Bisericii sub persecuția comunistă; d. 19 ianuarie 1976, închisoarea Jilava.

Iov Volănescu (1903-1976)

A urmat Școala de comerț din Ploiești, apoi Școala de științe administrative din București. A fost contabil, apoi contabil-șef la Camera Agricolă Prahova, directorul Federalei Băncilor Populare din Prahova.

În viața politică, s-a implicat în rândurile Partidului Național Liberal, apoi al partidului condus de profesorul Nicolae Iorga, pentru ca din 1937 să fie interesat de Mișcarea Legionară. A fost arestat în 1938 pentru culpa de a fi organizat o așa-zisă ședință de cuib, dar eliberat după 45 de zile; din nou în 1941, pentru intenția de a participa la rebeliunea legionară, fiind condamnat la 4 ani detenție grea, pentru infracțiunea de „complicitate la crimă de răzvrătire”.

Purtat prin închisorile de la Ploiești, Deva, Alba Iulia și Aiud, a cunoscut grupul misticilor, format în jurul foștilor legionari Marian Traian, Traian Trifan, Anghel Papacioc, Vasile Serghie și alții. A înțeles eșecul luptei politice și a abordat o viețuire creștină, dezbrăcată de orice ideologie. După eliberare, în 1944, s-a închinoviat la Mănăstirea Ciolanu, Buzău primind tunderea în monahism cu numele de Iov (ianuarie 1945). Sub regimul comunist a fost în continuare urmărit, arestat, anchetat de Securitate, pentru „continuarea activității politice, legionare”. A cunoscut închisorile de la Timișoara, Arad și Aiud.

Pentru atitudini religioase („a cântat în cameră cântece bisericești”), în nenumărate rânduri, părintele Iov a cunoscut izolatorul. În septembrie 1975 a fost arestat de Securitate, fiind acuzat de „propagandă împotriva orânduirii socialiste” (a trimis proteste privind persecuția bisericii către presa scrisă și audio).

Se pare că a fost ucis în timpul detenției la închisoarea Jilava, fiind împușcat în ceafă

1904: S-a născut  poetul și publicistul român Mihail Steriade; (d. 1994).

    Din 1956 poetul a locuit în Belgia unde a dus o activitate susţinută pentru cunoaşterea culturii româneşti în multiplele ei valenţe. Va funcţiona ca profesor la Universitatea din Louvain. Începând cu 1966, fondează şi conduce, la Bruxelles, Institutul de Limbă si Literatură Română „Mihai Eminescu”. Tot aici editează, din 1967, un periodic de înaltă ţinută, „Le journal roumain des poetes”, traducând foarte mult, îndeosebi în franceză şi engleză, din marii noştri poeţi. Înfiinţează editura proprie, un cenaclu literar şi un restaurant gastronomic românesc, toate cu numele “Soveja”, expresie a dorului de ţară, dar şi de preţuire a meleagurilor sovejan pe care a copilărit în vacanţe, împreună cu familia. Tipăreşte în editura proprie „Soveja ” pagini antologice din literatura română, fiind un autentic şi neobosit ambasador al literaturii şi culturii române în spaţiul lingvistic francez.
Poetul Mihail Steriade este un elegiac deschis, dornic de claritate si lumină, realizate în latura confesivă de mare sinceritate. .

1912 : S-a născut la Sălciile, Prahova, compozitorul, dirijorul și profesorul  Dinu Stelian, general-maior al Armatei Române; d. 11 septembrie 1997, Caracal.

Dinu Stelian (1912-1997)

A studiat la Conservatorul de Muzică din București (1935–1939), după care a devenit ofițer-șef de muzică militară în garnizoanele Sibiu și București. 

Între 1947–1980, s-a aflat în fruntea Ansamblului de cântece și dansuri al forțelor armate. Anual, a susținut numeroase concerte pe cele mai importante scene românești sau unități militare de pe tot cuprinsul țării, turnee peste hotare în țări cu bogate tradiții muzicale: URSS, Polonia, Ungaria, China, Mongolia, RPD Coreană, Iugoslavia, Bulgaria, Spania etc.

Legat puternic de viața satului românesc, a cules din diverse zone ale țării creații folclorice, pe care le-a prelucrat pentru cor și orchestră.

Au intrat în patrimoniul muzicii românești lucrări ca: Mândra mea, sprâncene multeDe-aș muri de dorFa Marie, MarioaraLipoveancaCiobăneasaU-hai badeMarioara de la GorjMărgărintul înfloreșteEu plec mâine la armatăCimpoiul.

I s-a acordat titlul de Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Romînă (1964) și a

fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a I-a.

1930: Se constituie la Bucureşti, din iniţiativa lui Corneliu Zelea Codreanu, partidul Garda de Fier cu scopul reprezentării pe plan politic a Mişcării legionare, ale cărei baze fuseseră puse în iunie 1927, prin înfiinţarea Legiunii Arhanghelului Mihail.

Foto: Corneliu Zelea Codreanu, întemeietorul Mişcării Legionare, România

Organizatia isi propunea  sa cuprinda in radurile sale orice partid sau grupare, indiferent de adversitatile politice, care dorea  sa lupte impotriva expansiunii comunismului din URSS. Dupa aceasta Miscarea Legionara a fost denumita si uneori Garda de Fier.

Despre originile miscarii, Neagu Djuvara scrie: “sa nu credeti, cum spun adversarii Miscarii Legionare, ca a fost o copie a nazismului sau a fascismului. Miscarea Legionara a fost o miscare autohtona, nascuta din grupari studentesti anticomuniste”.

Membrii Mişcării Legionare  purtau uniforme verzi (ca simbol al reinnoirii, de unde şi denumirea de „camaşile verzi”, care le-a fost dată) şi se salutau folosind salutul roman.

Principalul simbol al miscarii a fost crucea triplă, reprezentând o reţea de zăbrele de inchisoare (simbolizand martiriul). I se mai spunea “Crucea arhanghelului Mihail”.

Legiunea s-a diferentiat de miscarile fasciste ori fascistoide europene contemporane ei, prin importanta pe care o acorda religiei, ortodoxiei crestine, precum si prin faptul ca majoritatea sustinatorilor sai erau tarani si studenti, dar  a avut in comun cu diverse miscari similare,  recurgerea la violenta si la asasinat politic.

 Interzisă de mai multe ori (ianuarie 1931, martie 1932 şi decembrie 1933) Garda de Fier a fost reînfiinţată la 20 martie 1935 sub numele de partidul  Totul pentru Ţară, avîndu-l ca preşedinte pe generalul Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul, iar din 9 octombrie 1937 pe inginerul Gheorghe Clime.

În aprilie 1938, Corneliu Zelea Codreanu a fost arestat, judecat şi condamnat la şase ani închisoare pentru ultragierea lui Nicolae Iorga, iar în luna mai a aceluiaşi an este din nou judecat şi condamnat la zece ani muncă silnică, fiind acuzat de crimă, de trădare pentru deţinerea şi reproducerea în public a unor documente interesînd siguranţa statului, pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale şi pentru crimă de răzvrătire.

În noiembrie 1938, Corneliu Zelea Codreanu, împreună cu alţi 13 legionari, este asasinat prin strangulare, din ordinul  regelui Carol al II-lea şi a ministrului de Interne Armand Călinescu, sub pretextul tentativei de „fugă de sub escortă„, în timpul transferării de la închisoarea Rîmnicu Sărat, la cea de la Jilava.

1930: S-a născut la Sibiu, Helmut von Arz, pictor și grafician român, stabilit în Germania.

Helmut von Arz (n. 1930)

A fost profesor la școala populară din Sibiu, stabilit în Germania din 1965. 

În perioada 1949–1955 a studiat la Institutul de artă „Ion Andreescu” din Cluj, cu Aurel Ciupe, Catul Bogdan și istoricul de artă Daniel Popescu.

A fost profesor la școala populară din Sibiu și artist liber profesionist.

A ilustrat cărți: Basme populare săsești, Cărțile de povești ale fraților Grimm și Josef Haltrich, Cei trei muschetari de Alexandre Dumas, Spărgătorul de nuci de E.T.A. Hoffmann ș.a.

În Germania a fost profesor universitar la Berlin și Essen și decan la secția de artă a Universității din Essen.

1932: S-a adoptat Legea nr. 81/1932 pentru organizarea bibliotecilor și muzeelor publice emisă prin grija savantului Nicolae Iorga. Această lege prevedea înființarea de biblioteci și muzee publice în fiecare municipiu, comună urbană și rurală.

1940: S-a născut la Reşiţa, judeţul interbelic Caraş, scriitorul, criticul literar si  eseistul Mircea Martin.

Mircea Martin - un model intelectual | Observator Cultural

Director de editură, editor de carte, teoretician literar şi profesor universitar român, Mircea Martin este din 2014   membru corespondent al Academiei Române.

A beneficiat, în 1973, de o bursă Pro Helvetia la Universitatea din Geneva, lucrând sub îndrumarea lui Marcel Raymond. A fost conducătorul mișcării literare Cenaclul Universitas, director al Editurii Univers și editor al revistei Cuvântul. Din scrierile sale: Generație și creațieCritică și profunzimeG. Călinescu și complexele literaturii româneSingura critică.

1943: A avut loc a II-a întâlnire dintre conducătorul statului român, mareșalul Ion Antonescu și Hitler, la castelul Klessheim.

Image result for Antonescu și Hitler photos

 

Hitler l-a abordat pe Antonescu pe tema unor informații în legătură cu sondajele diplomatice ale ministrului Mihai Antonescu pe lângă anglo-americani pe tema abandonării Axei, afirmând că războiul trebuia continuat „până la un sfârșit victorios”, orice compromis fiind exclus, pentru „ieșirea din acest război” neexistând „decât două posibilități: ori o victorie clară, ori o exterminare deplină”. Führerul a cerut înlocuirea lui Mihai Antonescu de la conducerea Ministerului Afacerilor Străine. După un concediu proforma, Mihai Antonescu și-a reluat atribuțiile

1944: În cadrul tratativelor de la Stockholm, dintre F. Nanu, ambasadorul României, și Alexandra Kollontay, ambasadoarea URSS, sovieticii au propus  încheierea unui armistițiu, cu următoarele condiții: întoarcerea armelor impotriva Germaniei, restabilirea frontierei  de   după ocuparea Basarabiei și a Bucovinei de nord, dintre România și URSS, din 1940, plata unor reparații și despăgubiri de război, amenințând România cu reluarea ofensivei în septembrie, în caz de menținere a țării printre Puterile Axei.

Am fost astăzi la d-na Kollontai, care este în convalescență într-o localitate învecinată […] Apoi mi-a spus, dându-mi a înțelege că-mi dă dreptate, că a comunicat la Moscova reproșul pe care l-am făcut guvernului sovietic de a nu fi reacționat mai devreme la sondările noastre de la începutul lui ianuarie și a ne fi comunicat atunci confidențial, noua sa politică față de noi” (din telegrama trimisă de Nanu de la Legația României din capitala Suediei către Ministerul Afacerilor Străine al României, în 12 aprilie 1944).

Aceleași condiții erau comunicate și la Cairo, unde aveau loc convorbiri între emisarul opoziției democratice din România, Barbu Știrbei (plecat și cu acordul mareșalului Ion Antonescu) și reprezentanții Marii Britanii, SUA și URSS, privind desprinderea României de Reich.

1944:S-a născut la  Ruda-Budești, Vâlcea, poetul și prozatorul Gheorghe Anca, dramaturg și traducător; d. 26 februarie 2020, București.

Gheorghe Anca (1944-2020)

A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București (1966). A fost, pe rând, redactor la Radiodifuziunea Română, redactor la revista Colocvii, metodist și inspector în Ministerul Învățământului, lector la Facultatea de Ziaristică din București, visiting professor la Universitatea din New Delhi, director al Bibliotecii Institutului Politehnic din București și director al Bibliotecii Pedagogice Naționale „I.C. Petrescu”.

A debutat ca poet în Luceafărul (1961). A obținut titlul de Doctor în Filologie în 1974, cu teza Baudelaire și poeții români. Corespondențe ale spiritului poetic.

A fost membru în Authors Guild of India, președinte al Asociației Culturale Româno-Indiene, vicepeședinte al Societății Române de Etnologie, membru în International Association of Educators for World Peace și în International Union of Anthropological and Ethnological Sciences.

A organizat Academia Internațională „Mihai Eminescu” în New Delhi (1981) și Grupul Român pentru Pugwash. A editat cărți și reviste în România și India, precum și cursuri universitare.

1944: A decedat la București, arheologul Harilaos Metaxa; (n.10 iulie 1888, Urziceni, Ialomița).

Arheolog Metaxa Harilaos - ARHEOLOGI

Era specializat în epoca romană și în numismatică și un colaborator apropiat al lui Vasile Pârvan.

1945: Participanții la Mișcarea Tineretului Progresist hotărăsc crearea unei organizații unitare, intitulată „Tineretul Progresist din România”.

La Plenara Comitetului Central al UTC, analizându-se activitatea acestei organizații, s-a luat hotărârea de a se înființa o nouă organizație cu numele Tineretul Progresist, ca persoană morală și juridică de interes național și utilitate publică, în care să intre toți tinerii din țară. S-a hotărât înglobarea UTC-ului si UTS-ului, în noua organizație, autodizolvându-se. Aceste două structuri trebuiau să asigure organizarea și întărirea noii organizații și, să o transforme încet dar sigur într-o organizație a Partidului Comunist. Congresul acesteia a avut loc între 22–24 octombrie 1945.

1948: S-a născut Andrei Popescu, jurist și profesor universitar român, judecător al Tribunalului Uniunii Europene.

Andrei Popescu

A absolvit Facultatea de Drept a Universității din București în 1971. A urmat studii postuniversitare de drept internațional al muncii și de drept social european la Universitatea din Geneva și a obținut titlul de Doctor în Drept al Universității din București în 1980. A fost asistent stagiar, apoi asistent titular și titular de curs de Dreptul muncii la Universitatea București, cercetător principal al Institutului de Cercetare Științifică în Domeniul Muncii și Protecției sociale, director general adjunct apoi director la Ministerul Muncii și Protecției Sociale, conferențiar, apoi profesor la Școala Națională de Studii Politice și Administrative din București. A înființat și condus Revista Română de Drept European. Reprezentanții guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene l-au numit judecator la Tribunalul Uniunii Europene pentru perioada 26 noiembrie 2010–31 august 2016.

1949 : S-a născut în oraşul Călimăneşti, Vâlcea, actorul român de teatru și film, Florin Zamfirescu.

 În anul 1967 a intrat pe primul loc la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografie Ion Luca Caragiale din Bucureşti la Facultatea “Arta Actorului”, clasa profesor Constantin Moruzan, absolvind-o 1971 ca şef de promoţie.

Fiind repartizat la Teatrul de Stat din Târgu Mureş, s-a mutat după doi ani la Bucureşti, în noiembrie 1973, la Teatrul Giuleşti, actualmente Teatrul Odeon. Între anii 1991 şi 1994 a funcţionat ca director adjunct artistic al acestui teatru.

Începând cu 1996 şi până în prezent lucrează la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti (cunoscută şi sub acronimul UNATC) ca profesor universitar.

A fost rector al UNATC din ianuarie 2000 până în 2008.

În paralel cu aceste activităţi, şi-a continuat activitatea de actor de scenă şi film, respectiv ulterior de regizor de teatru, din 1974 până în prezent.

A jucat în 30 de filme româneşti regizate de Dan Piţa, Mircea Veroiu, Alexa Visarion, Lucian Pintilie, Nicolae Corjos, Mircea Moldovan şi Mircea Daneliuc si  a interpretat un rol în serialul de televiziune Lumini şi umbre, regizat de Andrei Blaier şi Mihail Constantinescu (24 episoade)

1950: S-a născut in localitatea Ursoaia, judeţul Iaşi, România pictorul român George Rădeanu.

A absolvit Institutul de Arte plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, secţia pictură-restaurare si este membru al Uniunii Artiştilor Plastici. Lucrarile sale se afla in colectii particulare si muzee din România, Germania, Ungaria, Japonia, Israel, Franţa, Argentina, Turcia, Grecia, Italia, Canada, S.U.A

 A fost distins cu Premiul revistei „Amfiteatru” pentru pictură.

1955: S-a născut la Buhuși, Bacău, actrița română Maria Teslaru; d. 17 februarie 2019, Buhuși, Bacău.

Maria Teslaru (1955-2019)

A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, secția Actorie, promoția 1977, clasa profesor Octavian Cotescu și Institutul de Teatru din Târgu Mureș, secția Actorie, clasa profesor Constantin Codrescu, promoția 1980. 

S-a remarcat în filmele: ÎntunecareKira KiralinaCarmenFuneralii fericiteDin dragoste cu cele mai bune intențiiTatăl fantomăBinecuvântată fii, închisoareCrucea de piatră, etc. și în serialele de televiziune: State de RomâniaClanu’ Sprânceană și La urgență.

 1961: A murit  in inchisoarea de la Aiud,  fizicianul român Gheorghe Manu; (n. 13 februarie 1903, Bucuresti).

A fost o figură deosebită în mişcarea naţională de rezistenţă anticomunista de după al Doilea Război Mondial.

Gheorghe Manu, fizicianul • Buna Ziua Iasi • BZI.ro

Se trăgea, conform tradiţiei, dintr-o veche familie genoveză, pe nume Manno (pe blazonul familiei figurează o mână ieşind din apă), stabilită la Constantinopol înainte de cucerirea otomană. Urmaşii strămoşului Mihail Manu, sosit în Ţara Românească în prima jumătate a secolului 18, s-au înrudit prin alianţă cu familii boiereşti şi domnitoare din partea locului, împământenindu-se; aşa se face că în ascendenţa lui Gheorghe Manu se regăsesc numele domnitorilor Şerban Cantacuzino şi Constantin Brâncoveanu.

S-a înscris la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti, obţinând în 1925 două licenţe: în matematică şi în fizico-chimice.

În 1926 obţine certificatul de studii superioare de chimie fizică şi radioactivitate al Facultăţii de Ştiinţe din Paris. Lucrează apoi la Institut du Radium (1927-1934), pregătindu-şi teza de doctorat sub îndrumarea Mariei Curie.

Frecventează simultan, la Sorbona şi Collège de France, cursurile ţinute de Eugène Bloch, Louis de Broglie şi Paul Langevin.

În 1933 îşi susţine teza de doctorat, cu menţiunea „très honorable”. Declină oferta de a rămâne cercetător la Institut du Radium şi se întoarce în ţară, devenind asistent la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti (1935). Va fi numit conferenţiar abia în 1945 – prea târziu.

A fost membru corespondent al Academiei de Ştiinţe din România începând cu 21 decembrie 1935

A aderat  în 1937 la Mişcarea Legionară si devine activ în conducerea legionară în 1943  fiind o vreme, comandant interimar al mişcării. 

La sfârşitul războiului trece definitiv în clandestinitate, dedicându-se exclusiv mişcării naţionale de rezistenţă.

În primăvara anului 1947, Gheorghe Manu a redactat un amplu studiu intitulat „În spatele Cortinei de Fier – România sub ocupaţie rusească” (o primă versiune, scrisă în 1945-1946, purta titlul România între Rusia şi Europa), semnat cu pseudonimul Testis Dacicus.

Multiplicată în mai multe exemplare, în limbile română şi engleză, lucrarea   a fost transmisă, prin intermediul misiunilor civile şi militare americane şi britanice în România, puterilor occidentale. Datorită agenţilor KGB infiltraţi în serviciul secret britanic, ea a ajuns cunoscută şi conducerii sovietice. Identitatea autorului s-a aflat numai în cursul anchetării lui Manu.

În 1948 a fost arestat şi condamnat, în „procesul grupului de complotişti, spioni şi sabotori”, la muncă silnică pe viaţă.

în închisoare, Gheorghe Manu a ţinut adevărate cursuri clandestine pentru ceilalti deţinuţi: matematică, fizică, filozofie, istorie, geografie, literatură, drept, limbi străine…

Inventiv, el  a conceput  metode originale de comunicare în temniţă – ca texte scrise cu vârful acului pe tăbliţe de săpun, sau mesaje Morse codificate prin noduri pe un fir de aţă.

I s-a cerut să participe la „reeducarea de la Aiud”, semnând o declaraţie de desolidarizare; demn şi dârz, nu a făcut nici un compromis. Ca pedeapsă, grav bolnav fiind, i-a fost refuzat ajutorul medical; a urmat sfârşitul.

1962: A murit  scriitorul român Constantin I. Gane ; (n. 1885).

Image result for Constantin I. Gane  photo

Constantin Gane (27 martie 1885, Botoşani – 12 aprilie 1962, Aiud, judeţul Alba).

A făcut studii de drept în Germania, unde şi-a luat şi doctoratul, la Rostock, în 1910.

A făcut studii de drept în Germania, unde şi-a luat şi doctoratul, la Rostock, în 1910 și a participat în 1913, ca voluntar, la campania militară din Bulgaria, iar mai târziu la războiul din 1916-1918.

Va consemna aceste experienţe în volumele Amintirile unui fost holeric (1914, Premiul Academiei Române) şi Prin viroage şi coclauri (1922).

În 1940 şi 1941 a fost ambasador la Atena, preocupându-se, printre altele, de drepturile românilor macedoneni.

 A publicat proză (îndeosebi cu subiect istoric), articole, note şi cronici, corespondenţă, însemnări de călătorie, piese de teatru, fragmente de roman, în Epoca, Politica, Universul literar, Curentul, Cele trei Crişuri, Convorbiri literare, Revista Fundaţiilor Regale, Luceafărul, Flacăra etc.

În 1937 înfiinţează şi conduce revista Sânziana (Bucureşti). A ţinut conferinţe şi a avut, între 1929 şi 1937, o serie de intervenţii radiofonice pe teme istorice, culturale sau literare (Primul proces al lui Kogălniceanu, Dimitrie Cantemir, Romanul lui Ştefan Zweig, ciclul Domniţele române etc.). În 1934 a devenit membru al Societăţii Scriitorilor Români.

Lucrarea sa „Trecute vieţi de doamne şi domniţe” (vol. I) a fost premiata de Academia Română.

A făcut parte din mişcarea legionară şi, condamnat de regimul comunist în 1949, și-a sfârşit zilele în închisoare de la Aiud.

1970: S-au deschis pentru circulație primele două benzi ale autostrăzii Bucuresti – Pitești.

Primele două benzi ale A1 (1970)

Construcția Autostrăzii București–Pitești, prima autostradă din România, denumită și A1, a început la data de 4 februarie 1967. Lucrările au fost finalizate în 1972, autostrada având o lungime de 96 de kilometri și patru benzi de circulație.

1989: S-a nascut la Bucureşti cântareaţa Antonia, pe numele său complet Antonia Clara Iacobescu .

De la vârsta de 5 ani a trăit alături de părinţii săi în Statele Unite ale Americii în statul Utah şi în oraşul Las Vegas din statul Nevada, unde a terminat liceul şi a intrat şi în lumea modelling-ului. 

Inainte să-şi dedice viaţa muzicii, Antonia şi-a sporit popularitatea prin lansarea propriei linii de modă în parteneriat cu Ford Models.

  Antonia a cântat de la vârsta de 10 ani şi a făcut şcoala de muzică în Statele Unite. Faptul că a trăit printre oameni de culoare a influenţat-o în muzică, explicând şi apropierea de cântareţul român Alex Velea, care între timp a influenţat-o şi stilistic.

 Ea simte cel mai aproape stilurile muzicale RnB şi Soul şi a fost influenţată de acestea în mod decisiv.

Pin by The Music Man on Antonia Iacobescu | Stunning eyes, Beauty face,  Makeup looks

S-a întors cu familia în România. Aici, ea l-a întâlnit pe Tom Boxer, prin intermediul unui antrenor de fitness care o auzise cântând, impresionându-i în egală măsură cu vocea şi frumuseţea ei.

Antonia a rămas însărcinată în luna decembrie a anului 2009. A născut în data de 28 august 2010 o fetiţă, pe care a numit-o Maya Rosaria Castellano.

Tatăl acesteia era Vincenzo Castellano,  nepotul lui Joshua Castellano, proprietarul clubului Bamboo.
Pe 27 decembrie 2014 Antonia a mai născut un copil, un băieţel care a fost numit Dominic, al cărui tată este cântărețul Alex Velea.

1991: În principalele oraşe ale ţării, Alianţa Civică a organizat mitinguri de protest împotriva politicii guvernului.

1994: A încetat din viață compozitorul de muzică ușoară Mișu Iancu; (n.22 noiembrie 1909).

Mișu Iancu – Melodii De Mișu Iancu (1966, Vinyl) - Discogs

1997: A fost parafat Acordul privind aderarea României la Acordul Central European de Comerț Liber (CEFTA).

 A fost ratificat prin Legea nr. 90/29 mai 1997 intrând în vigoare de la 30 mai.

1999: România a ratificat Acordul European referitor la persoanele implicate în proceduri înaintea Curţii Europene a Drepturilor Omului, precum şi cel de-al şaselea Protocol Suplimentar Acordului General asupra Privilegiilor şi Imunităţii Consiliului Europei.

2002: A murit prozatorul şi poetul Platon Pardău; (n. 1 decembrie 1934  la  Vatra Dornei, judetul Suceava. ).

Platon Pardau

A urmat Facultatea de Filologie a Univ. din Cluj (absolvita in 1958).

Lucreaza ca profesor de limba franceza si rusa, apoi director al Casei de Cultura din Vatra Domei (1958-l959); inspector la sectia raionala de invatamint Vatra Dornei (1959); redactor al ziarului Zori noi din Suceava (1959-l961); director al Casei Regionale a Creatiei Populare Suceava (196l-l965). Concomitent, din 1964 pina in 1967, presedintele Comitetului de Cultura si Arta al regiunii Suceava. Redactor-sef al ziarului regional Zori noi din Suceava (1965-l968); sef de sectie la Scinteia (1968-l973) si lector la Casa de filme nr. 4 (1973-l980). Din 1980, publicist comentator la revista Contemporanul.

Debuteaza in revista Contemporanul (1957).

Debuteaza  editorial cu volumul  de versuri Arbori de rezonanta (1963) si colaboreaza la prestigioasele reviste literare Tribuna, Gazeta literara. Romania literara. Luceafarul etc.

A publicat romanele Scara lui Climax, 1970; Ore de dimineata, 1972; Aproapele nostru aproape, 1973; Ciudata miscare a inimii in aprilie, 1974; Mergind prin zapada, 1974; Cu ochii dragosei, 1976; Cercul, 1976; Minunata poveste de dragoste a preafericitilor regi Ulise si Penelopa, 1978; Scrisori imperiale, 1979; Omul coborit din turn, 1980; Diavolul de duminica, 1981; Limita de virsta, 1982; Tentatia, I-II, 1983-l984; Rezerva speciala, 1984; Ultima tentatie, 1985; Portretul, 1986; Scrisori venetiene, 1987; Banuitele primejdii, 1988) si volum de versuri (Monolog, 1965; Vinatoare interzisa, 1967; Pasarea vine la noapte, 1968; Planete albastre, 1970; Acasa, 1973.

După 1989 a participat tot mai puţin la viaţa literară. A murit – aproape ignorat – la 12 aprilie 2002.

2012: A murit academicianul Gabriel Țepelea,  fost vicepreședinte al PNȚCD; (n.  6 februarie 1916 la Borod, judeţul Bihor).

Imagini pentru Gabriel Țepelea,

A  absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Cluj (1933-1937), studii completate în Franţa (1937-1938). În 1948 şi-a susţinut doctoratul la Universitatea din Bucureşti, sub îndrumarea lui George Călinescu, cu o teză despre literatura în grai bănăţean.

Din 1933 a fost membru al Partidului Naţional Ţăranesc.. A fost membru al Comitetului de redacţie al revistei Ardealul, care apărea la Bucureşti în vremea ocupaţiei horthyste a Transilvaniei de Nord (1942 – 1944), precum şi al Colectivului de redacţie al revistei Tribuna Transilvaniei (1945 – 1946). Devenit în 1945 secretar general al Organizaţiei Tineretului Ţăranist din Transilvania, a candidat pe listele PNŢ în 1946.

După instaurarea regimului comunist, a fost condamnat pentru această activitate, fiind închis din 1949 până în 1955. După ce a fost eliberat, a fost nevoit să lucreze un timp ca muncitor necalificat, apoi ca bibliotecar.

Reintegrat în învăţământul secundar (1958-1960), a predat apoi la institutele pedagogice din Timişoara (până în 1964) şi Piteşti, unde devine şi redactor al revistei Argeş (1966 – 1968), iar în 1969 pune bazele unei secţii de limbi străine, fiind şi decan al Facultăţii de Filologie între anii 1971-1974. De-a lungul  bogatei sale activităţi, acad. Ţepelea a publicat peste 25 de volume şi peste 700 de studii, articole si comunicări stiintifice.

În decembrie 1989, se dedică activităţii de membru al PNŢCD, fiind ales vice-preşedinte – 1990-1996 – şi apoi prim vice-preşedinte – 1996-2000 – al partidului.

A fost ales  deputat în Parlamentul României, fiind între 1992 şi 1996 membru al Grupului parlamentar şi al Comisiei mixte pentru Parlamentul European, Preşedintele Grupului parlamentar de prietenie cu Belgia, apoi, între 1996 şi 2000, Preşedintele Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă şi Preşedintele Grupului parlamentar de prietenie cu Franţa.

A fost Membru de onoare al Academiei Române din anul 1993, Doctor honoris causa al mai multor universităţi (Oradea, Arad, Piteşti), a fost decorat cu Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler (2000) şi cu Legiunea de Onoare a Franţei în grad de Ofiţer (2001).

2020: A murit la Arad, fotbalistul român Adrian Lucaci (n. 28 iunie 1966, Arad). A avut 190 de meciuri în Divizia A și 150 de meciuri în Divizia B.

Tragedie în fotbalul românesc! Președintele AJF Arad și fost fotbalist la  UTA, Steaua și Sportul Studențesc, Adrian Lucaci, a murit la 53 de ani -  Liga 2

A evoluat la Sportul Studențesc (1988-1993), Universitatea Cluj (1993-1995) și UTA Arad (1996-1997).

A fost antrenor la echipe din zona Aradului, Telecom Arad, Șoimii Lipova, Universitatea Arad, și conducător la cluburi din Divizia C și D. În perioada 2010-2014 a făcut parte din Comisia de Competiții a AJF Arad.

În 2014 a fost ales președinte al Asociației Județene de Fotbal Arad, instituție pe care a reușit să o redreseze într-un moment în care „insolvență” și „faliment” erau cuvintele cele mai rostite în fotbalul arădean.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

 

SFÂNTUL MUCENIC SAVA DE LA BUZĂU 

 

 

Intrarea Domnului in Ierusalim; Sfantul Mucenic Sava de la Buzau; Denie

 

 

 

 

 

Sfântul Mucenic Sava s-a născut în anul 334, într-un sat din zona Buzăului. Părintele sau duhovnicesc era preotul Sansala. Cei doi erau ăalugari misionari in tinutul Buzăului unde, probabil, era si o episcopie si converteau la crestinism numerosi daco-romani, goti si “barbari” inchinatori la idoli.

In actul martiric al Sfantului Mare Mucenic Sava, se spune ca in primavara anului 372, a treia zi de Pasti, noaptea, ostasii lui Athanaric, au prins pe preotul Sansala, cat si pe fericitul Sava, i-au legat si i-au batut, facandu-le multe rani pe trup, ca sa se inchine idolilor si sa manance cele jertfite lor.

Sfantul Sava, infruntandu-i cu barbatie, a fost condamnat la moarte prin inecare. Legandu-i un lemn de gat, l-au aruncat in raul Buzau.

Asa s-a savarsit Sfantul Mucenic Sava la varsta de 38 de ani.

Martiriul sau a avut loc la 12 aprilie, 372. Moastele sale au fost luate de crestini si de preotul Sansala si ascunse. Apoi, de frica gotilor, “au fost trecute din tara barbara in Romania”, adica in Imperiul Roman, la episcopul Ascholius al Tesalonicului, de origine din Capadocia.

rin anii 373-374, la cererea Sfantului Vasile cel Mare catre dregatorul Scitiei Mici, Iunius Soranus, “de a-i trimite moaste de sfinti”, prezbiterii din Dacia au trimis moastele Sfantului Mucenic Sava la Cezareea Capadociei, insotite de o scrisoare.

Scrisoarea, intocmita de un preot invatat din Dacia sau de Sfantul Bretanion de la Tomis, poarta titlul “Epistola a Bisericii lui Dumnezeu din Gotia (Dacia) catre Biserica lui Dumnezeu ce se gaseste in Capadocia si catre toate Bisericile locale ale Sfintei Biserici universale”.

Ea a fost adresata, deci, tuturor Bisericilor locale, nu numai celei din Capadocia, dandu-i-se un caracter ecumenic, universal, cautand sa faca cunoscut tuturor ca si in Dacia Carpatica sunt martiri pentru Evanghelia lui Hristos. 

CITIȚI ȘI:

Bibliografie (surse):

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Domnii Ţării Moldovei, Chişinău, Civitas 2005;
  3. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;
  4. ro.wikipedia.org.
  5. mediafax.ro;
  6. Istoria md.;
  7. worldwideromania.com;
  8. Enciclopedia Romaniei.ro;
  9. crestinortodox.ro;
  10. Cinemagia.ro;

12/04/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

CUM ȘI CINE INSTAURAT COMUNISMUL ÎN ROMÂNIA. VIDEO

12/04/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ZIUA DE 11 APRILIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 11 aprilie în istoria noastră

1241 :  Orașul Sibiu a fost cucerit de tătari.

Istorie locală: Vin tătarii! | Dejulmeu.ro

În anul 1241 tătarii au întreprins un atac masiv asupra Europei, cu o forță de cca. 200.000 combatanți, care excelau în luptele călare și care se deplasau cu o viteză nemaiîntâlnită în acele vremuri. Invazia a luat pe nepregătite statele din Europa și a provocat distrugeri enorme atât materiale, cât și umane.

Atacarea Europei s-a făcut pe mai multe coloane, trecând și peste teritoriul de azi al României, pustiind Moldova, Transilvania și Muntenia. Primul corp de armată a atacat Polonia, al doilea Ungaria, pornind din Halici, iar al treilea, condus de Kadan, a pustiit nordul Moldovei, după care a trecut în Transilvania, jefuind tot ce i-a ieșit în cale.

Au fost distruse Rodna, Dej, Cluj (Mănăștur) și Oradea. De aici, oastea tătară a năvălit în Ungaria propriu zisă. Marile distrugeri provocate de tătari în Transilvania au fost relatate în Carmen miserabile, operă a călugărului Rogerius din Oradea.

Un alt corp de oaste mongol a atacat Moldova de la nord la sud, a distrus episcopia cumanilor de la cotul Carpaților, după care a trecut în Transilvania, nimicind localitățile din sudul acesteia.

La 31 martie 1241 a fost ocupat Brașovul, în aceeași zi în care la nord era cucerită Rodna. Pe 11 aprilie 1241 a fost atacat și cucerit Sibiul.

Au căzut rând pe rând Sebeșul, Alba Iulia, Orăștie și Aradul. De aici o parte din forțele invadatoare au plecat mai departe spre Ungaria, iar o parte au trecut în Muntenia.

Aproape un sfert din populație a fost masacrată, în special în zonele din Câmpia Panonică (Alföld), unde au rămas foarte puțini supraviețuitori, în Banat și în Transilvania.

1680: Apare la Iaşi, „Psaltirea de-nţăles a sfântului împărat proroc David”,  cu text slavo-român, tradusă de mitropolitul Moldovei Dosoftei, (cunoscută sub denumirea de Psaltirea slavo-română).

Dimitrie Barilă, cunoscut mai ales pe numele monahal Dosoftei, (n. 26 octombrie 1624, Suceava – d. 13 decembrie 1693, la Żółkiew, în Polonia, azi Jovkva, Ucraina) a fost un cărturar român, mitropolit al Moldovei, poet și traducător.

În 2005 Biserica Ortodoxă Română l-a proclamat sfânt.

Psaltirea de-nțăles a sfântului împărat proroc David

1744: A murit la Paris, Antioh Dimitrievici Cantemir (sau Kantemir) , scriitor iluminist și diplomat rus,  fiul mezin al  lui Dimitrie Cantemir și al doamnei Casandra, fiica lui Serban Cantacuzino, unul dintre iniţiatorii  clasicismului în literatura rusă; (n.10 septembrie 1709, Constantinopol ).

Românul Antioh Cantemir: diplomatul rus care a reușit ...

       Foto: Antioh Cantemir

1830: S-a născut Emanoil Bacaloglu, fizician, chimist şi matematician român de origine greacă.

Din 1879 a fost ales membru titular al Academiei Române, devenind vicepreşedintele forului şi preşedinte al secţiei ştiinţifice; (m. 1891)

Imagini pentru Emanoil Bacaloglu, photos

A studiat la Leipzig şi Paris. Reîntors în ţară începe să predea fizica şi chimia la şcoala de medicină şi farmacie.

Apoi este profesor de matematică la Liceul „Sf. Sava” din Bucureşti şi în final ajunge profesor de fizică la Universitatea Bucureşti.

La 1869 pune bazele societăţii de ştiinţe fizico-naturale, care-l alege şi preşedinte.

Din 1879 este ales membru al Academiei Române. Va fi vicepreşedintele forului şi preşedinte al secţiei ştiinţifice.

A participat la Revoluţia de la 1848. Este creditat cu primele lucrări ştiinţifice româneşti de matematică, fizică şi chimie, contribuind astfel la crearea terminologiei în limba română pentru aceste domenii. A fost şi unul dintre principalii iniţiatori ai „Societăţii de ştiinţe fizice”, înfiinţată în 1890.

1834 (11/23) : Are loc la Iași, reprezentaţia cu piesa lui Gheorghe Asachi „Cantata pastorală” sau „Serbarea păstorilor moldoveni” – primul spectacol muzical în limba română, o poveste alegorică despre lupta moldovenilor pentru libertate și independență.

Gheorghe Asachi (1834)

Muzica pentru spectacol a fost scrisă de Elena Asachi, soția scriitorului. Actorul Matei Millo a interpretat în acest spectacol cel dintâi rol din cariera sa.

1842: A încetat din viață la Darjeeling, India, exploratorul și filologul secui din Transilvania; Kőrösi Csoma Sándor; (n. 27 martie 1784, Chiuruș, Comitatul Trei Scaune/Covasna ).

Kőrösi Csoma Sándor nyomában 2. (Távoli vidékeken) - 2020. április 8.,  szerda - Háromszék, független napilap Sepsiszentgyörgy

1854: S-a născut la Galați dramaturgul român Ioan Nenițescu (Ioan Vasiliu), poet, prozator și scriitor, membru corespondent (din 1896) al Academiei Române; n.3 februarie 1901, la Buzău.

Ioan S. Nenițescu (1854-1901)

Dramaturg, monograf, poet, prozator și scriitor, membru corespondent (din 1896) al Academiei Române. S-a înscris „ca audient“ la Facultatea de Litere din Iași, frecventând totodată și ședințele Societății literare Junimea (1875).

Atunci a scris primele sale versuri, dedicate lui Vasile Alecsandri, mentorul său literar. S-a înrolat voluntar în Armata Română, în Războiul de independență al României, luând parte la asediul redutelor Grivița 1 și Grivița 2 și fiind rănit. A fost decorat cu distincțiile Steaua României și Virtutea Militară. Poeziile din timpul razboiului, descriu fapte eroice ale tuturor militarilor români: Înalță-teInvocarePlugar român.

După război, a urmat Facultatea de filozofie și arte din Berlin, studiind etnografia, istoria folclorului european, filosofia, estetica, mitologia antică și pedagogia. A susținut lucrarea de doctorat la Leipzig, în 1886 cu teza Die Affectenlehre Spinozaas. A fost editor al revistei economice, literare, politice și stiintifice, Țara nouă. A predat filosofie și pedagogie la Școala Normală de Institutori din București (1887), a fost revizor scolar, deputat, prefect de Constanța, inspector scolar al Bucurestiului. A colaborat la AlbinaAmicul copiilorConvorbiri literareLuptaRevista nouăȘezătoarea și Ziarul presei.

1858: La Bucureşti, în Muntenia, s-a născut Barbu Ştefănescu Delavrancea, scriitor, om politic, orator şi avocat român, membru al Academiei Române şi primar de Bucureşti. Este tatăl pianistei şi scriitoarei Cella Delavrancea, precum şi al arhitectei Henrieta (Riri) Delavrancea, una dintre primele femei-arhitect din România.

Barbu Ștefănescu Delavrancea, scriitor, orator şi avocat român

Barbu Ştefănescu Delavrancea (n. 11 aprilie 1858, Bucureşti, d. 29 aprilie 1918, Iaşi)

Scriitorul îşi va semna operele cu varianta definitivă Barbu Delavrancea (ortografiată la început ”de la Vrancea”, după acel ținut de mare originalitate etno-culturală, de care se simţea foarte legat sufleteşte).

În perioada 1880 – 1882, Barbu Ștefănescu publică în România liberă foiletoanele intitutaleZig-Zag, semnînd cu pseudonimul Argus.

De acum datează și debutul propriu-zis al scriitorului ca nuvelist, cu Sultănică (România liberă, 9 – 15 martie, 1883), semnată Argus.După un scurt popas la Paris (1882 – 1884), pentru a-şi desăvîrşi studiile juridice, Delavrancea publică în 1885 volumul de nuvele Sultănica.

Prozator şi dramaturg, gazetar, avocat și orator, cu vocația perceperii evenimentelor politice și culturale în cele mai profunde sensuri ale acestora, lansat în politică, ajunge în 1899 primar al Bucureștilor. Rămîne în literatură, însă, întîi de toate prin Hagi-Tudose şi prin trilogia dramatică moldovenească.

A fost tatăl pianistei și scriitoarei Cella Delavrancea, precum și al arhitectei Henrieta (Riri) Delavrancea, una dintre primele femei-arhitect din România.

Ca politician, a deținut mai multe demnități: primar al Bucureștilor (1899), ministru al Lucrărilor Publice, ministru al Industriei și Comerțului, deputat.

A fost unul dintre cei mai mari oratori români și un mare patriot care a militat pentru unirea tuturor românilor într-un singur stat: „Visul atâtor generații de strămoși, de moși și de părinți l-am visat și noi, și acum îl vedem aevea […]. Suntem un singur popor, Carpații ne sunt șira spinării”.

1864 : Prima lege de organizare judecătorească din istoria României. Primul act normativ care a statornicit înființarea Curții de apel București, chiar sub această denumire, a fost Legea din 11 aprilie 1864, publicată în „Monitorulu Jurnalu Oficialu alu Principateloru-Unite-Române” nr. 88 din 16/28 aprilie 1864.

1871:  S-a născut la Iași (11/23 aprilie) pictorul român Theodor Pallady, fiul lui Ioan  (sau Iancu Pallady), căsătorit cu Maria Cantacuzino, sora mai mare a diplomatului Neculai B. Cantacuzino. A decedat  la  16 august 1956 în  București.

Theodor Pallady, Autoportret

 Muzeul Theodor Pallady, în care sunt expuse tablouri pictate pe pânză de Pallady precum și peste 800 desene cu peisaje, nuduri, portrete sau interioare, reprezentative pentru perioada pariziană a lui Pallady, este gazduit de Casa Melik, aflată în București, pe strada Spătarului 22, sector 2, care a fost construită în 1750-1760 de către armeanul Hagi Kevork Nazaretoglu.

Clădirea este astăzi cea mai veche casă din București și este inclusă pe lista momumentelor istorice.

1877: Țarul Alexandru II-lea al Rusiei soseşte la Chişinău, în gubernia Basarabia, iar armatele ruse trec frontiera României în drum spre teatrul de razboi  ruso-turc din Balcani.

Alexandru II-lea, ţar al Imperiului Rus 1855-1881

 

Această deplasare a împăratului rus marca începutul războiului ruso-româno-turc din 1877-1878, terminat prin înfrângerea Turciei.




1880: A luat ființă Administraţia de stat a căilor ferate, sub denumirea Direcţiunea princiară (din 1883, generală), prima direcție a Căilor Ferate Române, instituţie care a consacrat iniţialele CFR.

Din acel moment, statul român a început să preia, prin răscumpărare, liniile de cale ferată de la concesionarii străini.

Prin legea pentru răscumpărarea de către statul român a liniilor aparţinând Societăţii Acţionarilor, publicată îMonitorul Oficial nr. 23 din 29 ianuarie 1880, statul trebuia să preia, până la 1 mai 1880, administrarea şi exploatarea ”drumului de fier”, în acest scop fiind creată ”Direcţiunea Princiară a Căilor Ferate Române”.


1888: Arheologul Ion Suruceanu din Basarabia ţaristă, este ales membru de onoare al Academiei Române.

Alexandru Hajdeu | Carte veche şi rară

Ion Casian Suruceanu (n. 19 decembrie 1851 la Vadul lui Vodă – d. 19 noiembrie 1897 la Chișinău) a fost un arheolog și istoric basarabean, cetățean rus, membru de onoare (din 1888) al Academiei Române.

A cercetat ruinele antice din Basarabia și Novorusia, îndeosebi cele ale cetății Tyras, publicat nenumărate articole în limbile rusă, română și franceză (era ginerele altui arheolog, amator acesta, francezul Christophe-Charles Sicard, instalat în Basarabia ca viticultor) și întemeiat la Chișinău un muzeu de arheologie („Muzeul antichităților din Pontul scitic”), din păcate jefuit în 1917 de trupele debandate în momentul Revoluției.

Printre publicațiile sale mai cunoscute sunt Încercare de a dovedi situația cetății scitice Alectora și a „Coastei de azur” menționată de Constantin Porfirogenetul și Inscripții grecești și latinești descoperite în anii 1889-1894, publicate respectiv la Odesa în 1888 și la Sankt-Petersburg în 1894.



1897: S-a născut la Galați, Gheorghe Zane, economist și istoric, membru al Academiei Române; (d. 22 mai 1978, Bucuresti).

A publicat lucrări în domeniul istoriei economice şi sociale, istoriei gândirii economice, economiei politice, finanţelor publice, ş.a.În cercetarea ştiinţifică a folosit cu preferinţă metoda istorică. A colaborat la elaborarea lucrării „Bibliografia istorică a României. Secolul XIX. Tom I (1972), Tom V (1974)”şi a făcut parte din consiliul de coordonare al seriei.

O mare parte a activităţii sale de cercetare ştiinţifică este legată de studierea şi valorificarea moştenirii ştiinţifice şi literare a lui Nicolae Bălcescu.

A elaborat numeroase studii şi articole dedicate concepţiilor istorice, sociale şi economice ale lui Nicolae Bălcescu, pe care le-a reunit în volumul: Nicolae Bălcescu – Opera. Omul. Epoca. (1975).

A editat de asemenea opera lui Nicolae Bălcescu: N. Bălcescu. Opere. Scrieri istorice, politice şi economice (2 vol., 1940); N. Bălcescu. Opere. Vol. IV. Corespondenţă. Scrisori, memorii, adrese, documente, note şi materiale (1964); N. Bălcescu. Opere. Vol. I. Scrieri istorice, politice şi economice. 1844—1847 (1974).

Gheorghe Zane are contribuţii în domeniul istoriografiei economice, publicând studii cum ar fi: Marx si Bălcescu (1927), Mişcarea revoluţionară de la 1840, preludiu al Revoluţiei de la 1848 (1964), N. Iorga şi problemele sociale ale epocii sale (1965). Pe lângă istorie economică, el a elaborat şi lucrări de istoria doctrinelor economice: Introducere în studiul problemei valorii (1925); Comentarii şi interpretări în istoria doctrinelor economice (1928); Chestiuni de economie politică (1939).

De asemenea, a avut contribuţii în analiza principalelor domenii de activitate industrială, agrară, comercială şi bancară din România.

În anul 1974, a fost ales membru titular al Academiei Române, pentru opera sa de economist şi istoric al gândirii politice.De asemenea, a fost ales membru al Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice din R.S.R., membru al Asociaţiei „Tiers Monde” (Paris), membru în comitetul de redacţie al revistei „Mondes en developpement” (Paris)

1898: S-a născut la București dramaturgul român Mircea Ștefănescu; (d. 23 oct. 1982, Bucuresti).

Mircea Stefanescu

A absolvit în 1917 Liceul „Gheorghe Lazar” din Bucuresti, facând apoi o vreme studii juridice, la care va renunta pentru a se putea dedica teatrului si ziaristicii.

Debuteaza cu proza in revista Cuvintul liber (1920). in 1924 i se joaca, la Braila, prima piesa. Roba alba, scrisa in colab. cu cronicarul teatral I. Lazaroneanu.

Colaboreaza la Epoca, Vremea, indreptarea, Curentul etc. Primul succes important il obtine cu Comedia zorilor (1930), care cuprinde patru tablouri din „comedia adolescentei”.

Drama pasionala Veste buna (1936), apreciata in mod deosebit de E. Lovinescu , este distinsa cu Premiul Teatrului National. In 1939 i se reprezinta „romanul dramatic” Acolo, departe, axat pe problema artistului. 

Celelalte drame notabile ale lui Mircea Stefanescu sînt Casa cu doua fete (1946) si Ave Maria (1947). Comedia Vis de secatura (1946) surprinde pitorescul mahalalei bucurestene, iar comedia Micul infern (1948) – adevarat „roman dramatic”, caci actiunea se petrece de-a lungul a patruzeci de ani -urmareste tribulatiile triunghiului conjugal.

Dupa 1948, Mircea Stefanescu se consacra biografiei unor personalitati: Barbu Lautaru in Rapsodia tiganilot (1948), Matei Millo si Mihail Pascaly in Caruta cu paiate (1953); aceleasi intentii le revela si piesele Ciprian Poru’mbescu (1952), Cuza Voda (1959), Procesul domnului Caragiale (1962), Eminescu (1964) s. a. in ultimii ani s-a dedicat memorialisticii: Un dramaturg isi aminteste (1980). Premiul „I. L. Caragiale” al Acad. pe 1949; Premiul special al Uniunii Scriitorilor pe 1978.

OPERA:


Comedia zorilor, patru tablouri din „Comedia adolescentei”, Bucuresti, 1930;
Revelatia, Bucuresti, 1932;
Acolo, departe, roman dramatic in doua parti, Bucuresti, 1939;
Casa cu doua fete, drama in patru acte si epilog. Bucuresti, 1946;
Vis de secatura, comedie in trei acte, Bucuresti, 1946;
Secatura mahalalei, piesa in doua tablouri, si Ave Maria, drama in 5 acte, Bucuresti, 1947;
Jos Tudorache! Sus Tudorache!, comedie intr-un act, Bucuresti, 1952;
Matei Millo (Caruta cu paiate), piesa in trei acte, Bucuresti, 1953;
Zestrea Ilenutei, piesa in doua acte, Bucuresti, 1953;
Patriotica Romana, comedie in trei acte si un tablou. Bucuresti, 1956;
Teatru, cu o pref. de M. Gafita, Bucuresti, 1959;
Joc de noapte, joc de zi. 27 insomnii. Bucuresti, 1971;
Teatru, cu un cuvint inainte de N. Carandino, Bucuresti, 1973;
Caruta cu paiate. Bucuresti, 1976;
Teatru, Bucuresti, 1979;
Un dramaturg isi aminteste, l, Bucuresti, . Traduceri: D. N. Mamin-Sibirjak, Milioanele lui Privalov, Bucuresti, 1952 (trad. in colab. cu Isabela Dumbrava).

1901: S-a născut compozitorul, dirijorul şi pianistul Theodor Rogalski; (m. 1954, la Zürich).

Mari compozitori români: Theodor Rogalski | Radio Clasic

1905: Principele G.V. Bibescu și soţia sa Martha, împreună cu Emanuel Bibescu, inginerul Dimitrie Leonida, soţii Pherekyde şi Claude Anet, au plecat într-o mare expediţie cu automobilul către Persia, traversând Rusia, Crimeea şi Caucazul.

S-a întâmplat în 3 aprilie 1880 - Jurnal Spiritual

Prințul George Valentin Bibescu (1880-1941), fusese numit conducătorul delegației care urma să meargă la șahul Persiei. Cele trei automobile decapotabile au pornit în cursă de la Galați în aprilie și au ajuns la Ispahan, fosta capitală a Persiei în luna iunie.

În cartea publicată de Anet, La Perse en automobile, expediția a fost prezentată ca fiind prima expediție automobilistică intercontinentală din lume.

Expediția Prințului Bibescu în Persia (1905)

La întoarcere, impresionată de cele văzute în această călătorie, Martha Bibescu a publicat cartea Cele opt paradisuri.

Scrisă la doar 22 de ani, cartea Marthei Bibescu a fost premiată de Academia Franceză.

George-Valentin Bibescu (n. 3 aprilie 1880, București, d. 2 iulie 1941, București), a fost unul dintre cei mai buni piloți români și fondatorul Automobil Clubului Român în 1904. De asemenea a înființat Clubul Aviatic Român în 1909 și Liga Națională Aeriană în 1912.

Între anii 1911-1912, George Valentin Bibescu a deținut funcția de comandant al Școlii de pilotaj de la Cotroceni.

De asemenea, în perioada 1920-1923, a deținut funcția de președinte al Comitetului Olimpic Român. Mare Maestru al Marii Loji Naționale din România (1911-1916), și Mare Maestru Onorific al acesteia în anul 1925.

În 1930 este președinte al Federației Internaționale Aeronautice. George-Valentin Bibescu este fondatorul aeroportului Băneasa din București, care a luat naștere pe fosta moșie a mătușii sale, Maria Bibescu, contesă de Montesquiou-Fézensac (azi cartierul Băneasa).

A murit la București la 2 iulie 1941 și este înhumat la Mogoșoaia.

1907: A murit Simion Florea Marian, folclorist și etnograf român; (n.1 septembrie 1847 la Ilișești , lângă Suceava).

Și-a desăvârșit studiile la Cernăuți, unde a absolvit Teologia, devenind preot. A fost membru al Societății geografice române, al Societății istorice române din București, în Comisia centrală pentru conservarea monumentelor istorice din Viena și membru de onoare al mai multor societăți culturale (Societatea Academică Literară „România Jună” din Viena, Junimea și Dacia din Cernăuți etc.). A fost și membru titular al Academiei Române.

Pe lângă culegeri de folclor din toate ținuturile locuite de români, a scris monografii despre sărbători, datini românești, ornitologie, cromatică etc. Prin opera lui a pus bazele cercetării științifice a folclorului și a stimulat culegerea amplă a creațiilor populare de către alți cercetători.

1913: S-a născut la București, pictorul român Sorin Ionescu; (d. 1944).

Sorin Ionescu (1913-1944)

Pictor de peisaj și de război, a urmat Academia de Arhitectură (1931–1938). Pasiunea pentru pictură, moștenită pe linie maternă, mama sa fiind pictorița Constanța Eftimie Ionescu, s-a conturat prin apropierea de mediul artistic al Academiei libere de pictură condusă de Marius Bunescu, care avea sediul în aceeași curte. 

A debutat în 1932 la Salonul Oficial de Alb și Negru, cu un desen în tuș, Vedere din Pitești, o tehnică perfecționată de-a lungul anilor. Prima expoziție personală, din 1935, la Sala Dalles, i-a adus aprecierile lui Nicolae Tonitza: „Debut fericit. Culoare caldă și sensibilizată. Un nerv pensular care dă pânzelor d–sale un aer de frescheță și de zburdă angajată”.

A fost distins cu Premiul Fundației Simu (Salonul Oficial, 1938), Premiul „Leon Gh. Palade” (Salonul Oficial, 1941). Între 1941–1944 a fost pictor de razboi. A avut numeroase expoziții personale la Sala Dalles, Căminul Artei, Ateneul Român, Magheru, Orizont, Ondine Roma, Geneva, Berna, Eforie, Amalfi Italia. Berna, Weissenbach Austria, etc.

1916 (11-17 aprilie): Are loc Conferinţa socialistă internaţională de la Kienthal, Elveţia, cu participarea a 43 de delegaţi reprezentînd 10 partide socialiste. Delegaţia Partidului Social Democrat din România nu a putut fi reprezentată la Conferinţă, dar a aderat la hotărîrile adoptate cu acest prilej.

1917: Şi-a ţinut lucrările Congresul Învăţătorilor din gubernia Basarabia, care acceptă institurea şcolii naţionale moldoveneşti, dar cu menţinerea limbii ruse ca obiect de studiu obligatoriu.

1919: A fost creată Organizația Internațională a Muncii, cu sediul la Geneva. România este membru fondator.

1924: S-a născut  Gheorghe Viziru, fost campion național la tenis, personalitate marcantă a sportului românesc (d. la 6 august 2003). 

Gheorghe Viziru a avut un frate geamăn, Marin, și el jucător de tenis.

La varsta de 15 ani, cei doi frați Viziru au jucat finala campionatului national de juniori,în care  învingător si campion național fiind Gheorghe Viziru.

 In anul 1947 a câstigat primul său titlu de campion național la seniori, performanța pe care o va repeta de încă opt ori, egalând, astfel, recordul lui Constantin Tănăsescu.

GHEORGHE VIZIRU - DE LA VIS LA TENIS DE VIS. CU AUTOGRAF foto



În anul 1949, Gheorghe Viziru a devenit seful sectiei de tenis a Clubului Sportiv al Armatei Steaua, iar doi ani mai tarziu a castigat, alaturi de fratele sau Marin,  proba de dublu a Campionatelor Mondiale Universitare.

Gheorghe Viziru a fost un component de baza al reprezentativei de Cupa Davis a Romaniei, el facand echipa si cu Ion Tiriac.

1924: Partidul Comunist din România a fost interzis.

Guvernul liberal a adoptat ordonanța militară din 5 aprilie 1921, Partidul Comunist din România fiind scos în afara legii.

Partidul era acuzat de „acțiuni anti-românești” după răscoala de la Tatarbunar din Basarabia,organizată și susținută de URSS ale cărei cereri iredentiste fuseseră susținute de Partidul Comunist din România dirijat de la Moscova.

Ținând cont de linia antinațională a comuniștilor, partidul a rămas în ilegalitate până în 1944. Caracterul ilegal al activității partidului comunist a sporit dependența acestuia de Partidul Comunist Sovietic care, prin intermediul Cominternului, și-a arogat dreptul de a alege conducătorii partidului român și de a hotărî politica acestora.

1930: A murit Aureliu Cornea, prozator român; (n. 1897). 

1932: Este prezentat în România filmul Visul lui Tănase, o coproducție româno-germană.  

Visul lui Tanase - Visul lui Tanase (1932) - Film - CineMagia.ro

Acest film-scheci de N. Kirițescu a fost realizat la Berlin, iar rolul principal l-a avut Constantin Tănase.

1942: S-a născut la Corabia, eseistul, poetul şi traducătorul român, Virgil Mazilescu; (d.10 august 1984, Bucuresti).

A scris printre altele, poeziile „Cineva pe lume are nevoie de mine” şi „Mi-am uitat casa şi numele”si a primit un premiu din partea revistei „Luceafărul” în anul 1968 pentru volumul de poezii Versuri.




1944: S-a născut la Turda, pictorul român  Nicolae Maniu.

Nicolae Maniu – Cel mai vandut pictor roman | Artindex



A absolvit Liceul de Artă Plastică din Cluj (1963) şi Institutul de Artă Plastică din Cluj, secţia sculptură (1969).

Din 1983 s-a stabilit la Köln, în Germania, iar în 1993, la Paris, în Franţa.

1944: A încetat din viaţă în urma unui atac de cord, Ion Minulescu, poet simbolist, prozator şi dramaturg  român. Ion Minulescu (n. 6 ianuarie 1881 in  Bucureşti), s-a format sub influența succesivă a lui Duiliu Zamfirescu, Alexandru Macedonski, Ștefan Petică și a simboliștilor francezi și belgieni.

A condus două publicaţii simboliste, Revista celorlalţi şi Insula (1912).

In anul 1922  este numit director general al artelor, iar din 1926 a fost director al Teatrului Naţional din Bucureşti, România.

VIZIONATI AICI 

Printre cele mai cunoscute dintre volumele sale de versuri  se numara : Romanțe pentru mai târziu, 1908; De vorbă cu mine însumi, 1913; Spovedanii, 1927;Strofe pentru toată lumea,  1930; Nu sunt ce par a fi, 1936.


1949: A avut  loc premiera piesei Haiducii, de Victor Eftimiu. 

Victor Eftimiu scriitor | Romania Mama | Stiri | Administratie Publica |  Anunturi | Joburi | Turism | Sport | Lifestyle | Divertisment

Foto: Victor Eftimiu (n. 24 ianuarie 1889, Boboștița, Albania – d. 27 noiembrie 1972, București) a fost un dramaturg, eseist, povestitor, scriitor și traducător român de origine macedoromână. A fost membru al Academiei Române și francmason.





1954: S-a născut chitaristul român Teo Peter, basistul trupei de muzică pop-rock „Compact”, decedat într-un tragic accident auto provocat în anul  2004 de un angajat al ambasadei americane la București aflat sub influența alcoolului.

Imagini pentru teo peter photos

1957: S-a născut Mirela Voiculescu-Fugaru, cântăreață română, soția cântăretului și compozitorului Cornel Fugaru.

Imagini pentru mirela fugaru photos

 1963: S-a înfiinţat la Bucureşti, corul Madrigal – fondator şi dirijor Marin Constantin; (n. 1925 – m. 2011).  

Marin Constantin. Muzica, încă un spirit perfect şi măiastru | Ceașca de  Cultură

Foto: muzicianul român Constantin Marin (n. 27 februarie 1925, Urleta, Bănești, Prahova, România – d. 1 ianuarie 2011, București, România). A fost un renumit compozitor și dirijor de ansamblu coral român, fondator și director al Corului Național de Cameră Madrigal timp de 47 de ani, între 1963 și 2011. A fost un specialist renumit în muzica renascentistă, cântul gregorian și baroc, precum și muzica tradițională românească.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este madrigal.jpg

Cu un repertoriu renascentist, gregorian şi baroc precum şi din muzica tradiţională şi contemporană românească şi peste 4000 de concerte de mare succes în ţară şi străinătate, ansamblul a susţinut primul recital la 7 iulie 1963.

Din luna februarie a anului 2015, când s-au împlinit 90 de ani de la naşterea fondatorului, Marin Constantin, Corul Naţional de Cameră “Madrigal” cuprinde în titulatura sa şi numele acestuia, devenind “Corul Naţional de Cameră Madrigal – Marin Constantin” .

1964: A murit  matematicianul Alexandru Ghica, membru al Academiei Române, fost membru corespondent de la 1 noiembrie 1948 și de la 21 martie 1963 membru titular al Academiei Române.

35840562_1967153676838615_3270729557111472128_n

Matematicianul Alexandru Ghika, s-a născut la București, la 9/22 iunie 1902.

Provine din veche familie aristocrată Ghika. Era fiul lui Ioan Ghika (1873–1949) și al Elenei Metaxa (1870–1951).

A urmat primele trei clase secundare la Liceul „Gh. Lazăr” din București (1914-1917), continuându-și studiile liceale la Paris (Liceul „Saint Louis”, 1917-1920), unde și-a făcut și studiile universitare (la Sorbona, Facultatea de Științe, 1920-1922) și unde a obținut licența în matematică, potrivit lucrării „Membrii Academiei Române / 1866-2003″ (Editura Enciclopedică / Editura Academiei Române, 2003).

A studiat, la Sorbona și la College de France (între 1924 și 1929), cursurile unor renumiți specialiști. Tot la Sorbona și-a susținut teza de doctorat („Sur les fonctions de carre sommable le long des contours de leurs domaines d’holomorphisme et leurs applications aux equations differentielles lineaires d’ordre infini”).

A fost profesor de Analiză funcțională (din 1945) și șef al Catedrei de Analiză Funcțională și Teoria Funcțiilor (din 1961) la Universitatea din București, introducând în mod sistematic în învățământul românesc studiul Analizei funcționale – disciplină până atunci nouă pe plan mondial. Din 1949 până în 1964, a fost șef al Secției de analiză funcțională la Institutul de Matematică. În această specialitate a introdus o serie de noțiuni noi, cum ar fi puncte periferice și puncte interstițiale, care au fost preluate apoi în tratate din întreaga lume.

Este fondator al școlii române de analiză funcțională, a găsit o metodă unitară de aproximare a funcțiilor analitice; de asemenea, a introdus o serie de noțiuni noi (puncte periferice, puncte interstițiale de funcție cvasianalitică generală); a enunțat o teoremă de dualitate care-i poartă numele ş.a.

Și-a expus teoriile în peste 100 de lucrări și studii publicate în reviste de mare prestigiu atât din țară, cât și din străinătate: „Sur le developpement en serie des fonctions monogenes uniformes” (1933), „Introducere în teoria funcțiilor armonice” (1934), „Aplicațiile analizei la geometrie” (1936), „Ecuații integrale și aplicațiile lor la funcțiile armonice” (1936), „Aplicații geometrice ale analizei” (1938), „Teoria mulțimilor, numere transfinite și integrala lui Lebesgue” (1939), „Spații abstracte și operații liniare” (1943), „Curs de teoria funcțiilor” (1948), „Curs de teoria funcțiilor reale” (1949), „Spații Banach” (1949), „Mulțimi ordonate inductiv uniform” (1950), „Curs de calcul funcțional și variațional” (1950), „Aproximarea elementelor unui spațiu modul normal general” (1951), „Asupra inelelor F-ordonate” (1952), „Grupuri topologice paraconvexe” (1955), „Teoria funcțiilor generalizate” (1959), „O proprietate generală a spațiilor hilbertiene” (1962), „Analiza funcțională” (apărută postum, 1967).

 1969: Are loc, la Teatrul Mic din Bucuresti, premiera piesei Iona, de Marin Sorescu.Tragedia in patru tablouri Iona , a fost montata de regizorul Andrei Serban, rolul titular fiind  interpretat  de actorul emerit George Constantin.

Marin Sorescu, biografie

1979: A încetat din viață Alexandru D. Rădulescu (26 august 1886, Focșani, Vrancea – 11 aprilie 1979, București).

Medic și scriitor; membru titular al Academiei Române; fondatorul Societății Române de Ortopedie.

1979: S-a născut la Galați, Sorin Ghionea, fost fundaș central al echipelor de fotbal Dunărea GalațiOțelul GalațiSteaua București, etc.

Cu Steaua a obținut două titluri de campion, o supercupă, o calificare în semifinalele Cupei UEFA și trei calificări consecutive în Liga Campionilor.

A debutat în echipa națională a României în 2002.

1987: A încetat din viață la București, Ioan G. Coman ( n.27 noiembrie 1902, Dâmbroca–Săgeata, Buzău).

Preot ortodox, bizantinolog, teolog, profesor și un important expert în Patrologie din România.

1987: A încetat din viață Ioan G. Coman (27 noiembrie 1902, Dâmbroca–Săgeata, Buzău – 11 aprilie 1987, București)

Preot ortodox, bizantinolog, teolog, profesor și un important expert în Patrologie din România.

 1988: A murit tenorul Eugen Fânăţeanu; (n. 1939).

Eugen Fînățeanu | Discography | Discogs

1990: A  apărut, la Bucureşti, primul număr al cotidianului „Azi”, avându-l ca director onorific pe Alexandru Bîrlădeanu si redactor-şef  pe Octavian Ştireanu.

Corina și Gabriela, înainte de toate

1992: S-a înființat Eximbank, bancă specializată în susținerea comerțului exterior al României prin instrumente financiar-bancare și de asigurări specifice, atât în nume și cont propriu, cât și în numele statului. 

P) EximBank continua extinderea retelei: doua noi agentii la Pitesti si  Ploiesti


1992: În cadrul reuniunii Delegației Permanente a PNL, președintele partidului, Radu Câmpeanu, anunță retragerea acestei formațiuni politice din Convenția Democrată din România. 

A murit liberalul autentic Radu Campeanu | Radu Tudor


1997: A decedat medicul genetician Constantin Maximilian, membru corespondent al Academiei Române din 1992 (n.2 august 1928, Bucuresti).

A fost unul din pionierii relansării bioeticii în România, în formula sa modernă,enunţând pentru acest domeniu următoarea definiţie concisă: „bioetica este un punct de întâlnire al tuturor celor care urmăresc destinul uman supus presiunilor ştiintei”.

În 1958, Constantin Maximilian a organizat primul laborator de genetică medicală din România.

A redactat peste 20 de volume de antropologie, bioetică şi genetică umană, între care Dicţionarul Enciclopedic de Genetică, apărut în 1984.

2008: Ministrul de Externe  român Adrian Cioroianu şi-a prezentat demisia de onoare, ca urmare a cazului Crulic.

Medici polonezi condamnati pentru moartea romanului Claudiu Crulic

 Românul Claudiu Crulic a murit într-un spital polonez, după ce intrase în greva foamei, protestând faţă de arestarea sa de către autorităţile de la Varşovia.

Fusese arestat în Polonia la 10 octombrie 2007 şi a decedat la 18 ianuarie 2008, după ce autorităţile poloneze l-au eliberat din închisoare pentru a-l interna într-un spital, starea sa de sanatate fiind precară dupa o  indelungata  greva a  foamei.

2010: Societatea Română de Radiodifuziune a fost aleasă ca membră în comitetul director al Conferinţei Permanente a Audiovizualului Mediteranean (COPEAM).

 2015: A murit inginerul electromecanic şi profesorul Toma Dordea, Activitatea de cercetare ştiinţifică şi-a orientat-o spre domeniul vast al maşinilor electrice, cu referire la teoria şi ecuaţiile maşinilor electrice, precum şi la proiectarea, calculul şi optimizarea acestor maşini; membru titular al Academiei Române din 1994 (n. 1921).

 2018 (11/12): A murit marea actriţă de teatru, film și televiziune, Carmen Stănescu; (n. 1925).

Frumoasa actriță Carmen Stănescu a avut un regret imens, până în ...

Actrita de teatru si film desebit de carismatica, cu o privire profunda si misterioasa care a surprins deseori prin schimbarile de look si capacitatea de reinventare, s-a născut în București pe 29 iulie 1925.Inca de la 6 ani, parintii sai au dus-o la Teatrul National, sa vada “Vlaicu Voda”.

Pe scena se ridicase un adevarat palat. Frumusetea decorului, jocul actorilor, subiectul piesei, au fermecat-o, si de atunci si-a dorit sa devina actrita. Parintii nu s-au opus. Ceva mai tarziu, vroia chiar sa paraseasca scoala si sa se apuce de teatru. Tatal a convins-o insa ca trebuie sa termine intai scoala si sa-si ia bacalaureatul si asa a facut.In adolescenta a facut mult sport : volei, tir, natatie devenind campioana la tir dar un banal accident a facut-o sa renunte la tir, practicand insa in continuare alte sporturi.

A urmat Conservatorul Regal de Muzică și Artă Dramatică, promoția 1944-1948, la clasa profesoarei Marioara Voiculescu.A debutat in 1945 in teatru cu rolul Ecaterina Ivanovna in piesa „Fratii Karamazov”. Incepand de atunci si pana astazi, a interpretat peste 30 de roluri pe scena Teatrului National precum si a altor teatre din București.

In 1955 cunoaște marea dragoste a vietii ei: actorul Damian Crasmaru, cu care este si in prezent formand una dintre cele mai longevive perechi de actori atat pe scena cat si in viata. Carmen Stanescu avea 30 de ani si o cariera de zece ani pe scena Nationalului, unde ajunsese inca din anul doi de Conservator. Damian Crasmaru avea 24 de ani si abia terminase Conservatorul, ca sef de promotie.De o ”frumusete solara, un vulcan in eruptie”, actrița s-a lansat in film cu rolul din „Doi vecini” după Tudor Arghezi, în regia lui Geo Saizescu in 1958.

E remarcata pentru  frumusete si sex-apeal in filmul artistic „Telegrame” după I.L. Caragiale, regia Aurel Miheleș, Gheorghe Naghi, 1959 si „Bădăranii” după Carlo Goldoni, regia Sică Alexandrescu, Gheorghe Naghi, 1960 , iar rolurile din filmele istorice : „Frații Jderi”, „Mușchetarul român” si „Războiul de Independență”, serial tv in regia Doru Năstase, Sergiu Nicolaescu, Gheorghe Vitanidis, 1977 i-au adus celebritatea și în cinematografie.

A făcut carieră și in televiziune alaturi de Misu Fotino, care i-a fost partener în multe emisiuni de divertisment.In 2003 a scos o carte intitulată „Destainuiri” în carea descris multe lucruri si intamplări frumoase, nu atat din viata personala cât din ce a vazut si trait in intreaga viata.A trăit ultimii ani retrasă impreuna cu soțul ei, Damian Crâșmaru, intr-o casuță la Valenii de Munte.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

SFÂNTUL IERARH CALINIC DE LA CERNICA

Imagini pentru sf calinic de la cernic

Pe 11 aprilie, creștinii ortodocși îl prăznuiesc pe Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica.

Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica s-a născut in București, pe 7 octombrie 1787. La vârsta de 20 de ani ajunge la mănăstirea Cernica, din apropierea Bucureștilor, iar pe data de 12 noiembrie 1808, tânarul Constantin devine monahul Calinic.

La mănăstirea Cernica a fost ieromonah, preot si stareț timp de 31 de ani.

Refuzând sa fie mitropolit al Ungrovlahiei, a fost ales in anul 1850 în fruntea episcopiei Râmnicului, care funcționa la Craiova unde fusese mutată în urma incendiului din 1847. Reclădind catedrala episcopală de la Ramnicu-Valcea, s-a mutat aici in 1857, unde a păstorit până în 1868.

Printre infaptuirile sale de seama se numara si Manastirea Frasinei. Este locul in care nu au acces femeile. Potrivit Traditiei, Sfantul Calinic a pus pe drumul spre Frasinei o borna: “Pana aici au voie femeile, de aici este partea monahilor”.

Aceasta borna a fost scoasă in perioada comunistă, pastrându-se acum în manastire.

Sfantul Calinic a infiintat o tipografie in anul 1861, la Ramnic. La acesta tipografie a tiparit cărti de cult si multe dintre lucrarile sale.

Pe la 1850-1880, tipărea așa de mult, incat mai târziu Nicolae Iorga a numit Ramnicul “capitala tipografilor”. A fost ingropat, dupa dorinta sa, la Manastirea Cernica, în tinda Bisericii “Sfantul Gheorghe“.

Pentru curăția vieții sale, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca sa fie trecut in rândul sfintilor. Canonizarea a avut loc la Mănastirea Cernica în zilele de 21 si 23 octombrie 1955.

Prăznuirea a fost fixata la data trecerii sale catre Domnul, 11 aprilie, iar tot atunci au fost alcătuite si slujbele de pomenire ale Sfantului, precum si viata sa si felul zugrăvirii chipului său.

Moaștele Sfantului Calinic se afla la mănăstirea Cernica.

CITITI SI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/04/11/o-istorie-a-zilei-de-11-aprilie-video-2/

Bibliografie (surse):

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Domnii Ţării Moldovei, Chişinău, Civitas 2005;
  3. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;
  4. ro.wikipedia.org.;
  5. mediafax.ro;
  6. Istoria md.;
  7. worldwideromania.com;
  8. Enciclopedia Romaniei.ro;
  9. crestinortodox.ro;
  10. Cinemagia.ro.

11/04/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: