CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ROMÂNII INSTRAINAȚI DIN CARPAȚII NORDICI

 

 

 

 

 

 

CITITI SI :

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2011/06/28/video-romanii-care-nu-stiu-ca-sunt-romani/

 

09/05/2015 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Pot supravietui aromânii în Balcani ? VIDEO

Mai pot rezista aromânii în Balcani?

Înainte de a da un răspuns la această întrebare, cată a releva avantagiile pentru neamul românesc, în cazul când Aromânii s-ar putea menţine pe mai departe în Peninsula Balcanică.

Un prim avantagiu e de natură economică. Prezenţa unui număr însemnat de Aromâni în Balcani – ţinând seama şi de aptitudinile lor în ale comerţului – ar putea fi de un real folos expansiunii economice a Statului Român.

E suficient să ne gândim la serviciile imense aduse Germaniei naţional-socialiste, de către nemţii stabiliţi în streinătate, în momentul când jidovimea din lumea întreagă îi declarase boicot economic pentru a ne da seama de ceiace pot însemna Aromânii pentru România de mâine, dacă ar continua să rămâe în ţările balcanice.

Al doilea avantagiu e în legătură cu ridicarea prestigiului cultural al Ţării peste hotare – cel mai preţios auxiliar al imperialismului economic şi politic.

Căci şcolile româneşti din Blacani – aşa şchiopătând cum merg ele – pe lângă rostul naţional ce-l îndeplinesc printre Aromânii de acolo, sunt şi nişte agenţi permanenţi ai culturii noastre.

În sfârşit, ultimul avantagiu şi cel mai de seamă, deşi pare îndepărtat şi himeric, e de natură biopolitică. Peste 50 de ani, de acum încolo, naţiunea română va creşte într-atât încât graniţele ei actuale vor deveni neîncăpătoare!

Se va pune atunci, dacă nu şi mai devreme, în mod imperios, problema lărgirii acestor graniţe. Ori, având în vedere că expansiunea noastră politică va urma, drumul celei mai economice – înspre Balcani, deci – cine ar putea nesocoti rolul ce l-ar juca nucleele aromâneşti de pe întreg cuprinsul Peninsulei Balcanice?

Să vedem acum dacă mai pot rezista Aromânii în Balcani, fără a-şi pierde fiinţa lor etnică. După convingerea noastră, această rezistenţă este condiţionată de trei factori esenţiali:

1. Posibilitatea unei desvoltări economice normale, care să le asigure existenţa şi neatârnarea lor faţă de naţiunile majoritare.

2. Obţinerea unui minimum de drepturi etnice, care să le garanteze libera desvoltare a conştiinţei lor naţionale, prin şcoală şi Biserică.

3. Exercitarea unei protecţii efective din partea Statului Român, pentru a fi puşi la adăpost de şicanele şi prigonirile guvernelor din Balcani.

Considerând stările de azi ca trecătoare, putem nădăjdui că, măcar într-un viitor apropiat, şi-ar găsi împlinire aceşti trei factori hotărâtori pentru existenţa naţională a Aromânilor?

Să invocăm realităţile începând cu primul factor.

Prin desvoltarea economică normală, înţelegem posibilitatea practicării vechilor îndeletniciri şi trecerea nesilită organică, spre altele noui, mai avansate pe scara evoluţiei economice.

După cum am arătat în capitolele anterioare însă, din cauza schimbărilor survenite în primul pătrar din veac, situaţia e de aşa natură încât Aromânii sunt forţaţi să-şi părăsească ocupaţiunile lor de până acum, fiind puşi în imposibilitatea de a le mai exercita.

Pe de altă parte, constatăm că drumul către nouile îndeletniciri – meserii, agricultură, comerţ – e atât de anevoios, încât abia dacă mai poate fi străbătut de cei puţini înstăriţi şi numai cu preţul asimilării lor.

Grosul populaţiei se va îndrepta, vrând nevrând, spre rândurile muncitorilor şi ale şomerilor dela oraşe.

(I. Nica – “Problema aromânilor”)

Sursa:  /daimadeadun.wordpress.com/

08/05/2015 Posted by | AROMANII DIN BALCANI | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

DESPRE AROMÂNI , PUTINA ISTORIE…

Harta raspandirii  populatiei aromane  si romane  in Balcani

Puţină istorie…

 

 

O teorie lansată relativ recent încearcă să creeze o identitate armânească separată de cea a românilor: aceea de descendenţi ai macedonenilor antici, aparţinând popoarelor indo-europene, afirmându-se istoric ca popor în momentul formării imperiului condus de Alexandru Macedon.

 A început astfel să se vorbească de un popor distinct, “macedo-român”, a cărui limbă nu poate fi considerată dialect al limbii române, nefiind “produsul unui singur popor”, care “să trăiască în acelaşi loc; să aibă aceeaşi istorie”. (Dumitru Piceava)

Încercăm acum să ne delimităm de poporul român, să negăm că am avea ceva în comun cu acesta, să pretindem că asemănările între armâni şi români sunt simple coincidenţe care nu pot fi susţinute şi justificate istoric!
Cred însă că uităm că într-o perioadă tulbure a existenţei noastre, românii au fost singurii care ne-au întins mâna şi ne-au oferit un cămin! Îi numeam atunci “fraţii noştri”, ne consideram români! Când s-a spus, de fapt, adevărul, atunci sau acum?!
După pacea de la Bucureşti statele balcanice au încheiat o serie de tratate privind schimbul de populaţie, în scopul uniformizării etnice.

Pentru armâni, cele mai importante consecinţe le-a avut Convenţia de la Lausanne (20 ianuarie 1923), ale cărei prevederi au dus la strămutarea a peste un milion de etnici greci din Turcia, care au fost stabiliţi în Macedonia şi Tracia, ajungându-se astfel la o densitate a populaţiei care a influenţat negativ viaţa economică şi socială a populaţiei armâneşti din zonă.
Soluţia găsită atunci de către armâni, după ce în statele balcanice au fost supuşi unui proces foarte asemănător cu ceea ce numim azi “purificare etnică”, a fost să ceară ajutorul statului român. Astfel, între 1925 şi 1933, un număr mare de familii armâneşti au fost colonizate în Cadrilater.

Au cerut să fie primiţi în România tocmai pentru că se considerau români, iar statul român le-a asigurat dreptul de a se stabili în sudul Dunării.

Reprezetativ pentru atitudinea românilor faţă de neamul armânesc în acele momente grele, este răspunsul pe care ministrul agriculturii, Al. Constantinescu, îl adresa lui Steriu Hagigogu, care îi solicitase sprijinul în vederea aprobării colonizării armânilor în România: “De când aţi fost împărţiţi în patru state, am ştiut că sunteţi pierduţi. Să salvăm acum ce se mai poate salva. Cadrilaterul are nevoie de voi.

 

Scrie din partea mea aromânilor să trimeată delegaţi să ia contact cu guvernul, căci toţi le vom da concursul.” (Steriu Hagigogu, Emigrarea aromânilor şi colonizarea Cadrilaterului, 1927)

E drept că armânii au stăpânit acest teritoriu mai puţin de 15 ani şi că destinul lor pe aceste meleaguri a fost dramatic, dar pentru aceste lucruri nu poate fi acuzat statul român, obligat sub presiunea Bulgariei revizioniste să cedeze Cadrilaterul în anul 1940.

Întrebarea care se naşte în mod firesc în urma acestei scurte incursiuni în istoria neamului armânesc este: “Cât de corectă din punct de vedere moral este solicitarea actuală a unui segment al populaţiei armâneşti din România de a primi statut de minoritate în ţara pe care altădată o numea patria mamă?”

Articol scris de Simona Costea
simona_costea74@yahoo.com

 

 

17/05/2013 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

%d blogeri au apreciat: