CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

CRONOVIZORUL – CEL MAI MARE SECRET AL VATICANULUI. VIDEO

Exploratorul şi experimentatorul din mine şi-ar dori să se poată. Dar călătoria în trecut îmi poate anula existenţa, iar ideea că niciodată n-aş fi existat e discutabilă. Şi chiar dacă s-ar inventa această maşină de călătorit în trecut, crononautul nu s-ar putea întoarce decât până în momentul inventării ei“. (Carl Sagan)

 

 

 

Pellegrino Ernetti (n. Rocca Santo Stefano,  1925 – Veneția , d.1994 la Veneţia) a fost un preot benedictin exorcist  

Acum 58 de ani, pe 15 septembrie, Padre Ernetti a inventat un dispozitiv carefotografia trecutul omenirii, el a fost denumit cronovizor – un aparat extrem de interesant, care vede si chiar redă imagini  ale unor evenimente din trecut.

 

Posibilitatea călătoriei în timp i-a  fascinat  pe oameni din cele mai vechi timpuri.

Oare cum ar fi să putem să ne întoarcem în trecut şi să anulăm evenimentele nedorite?

Cum ar fi să aruncăm o privire în viitor?

Oamenii de ştiinţă au demonstrat totuşi că până în prezent salturile temporale nu ar fi  posibile.

Alţii au încercat să găsească principiul de funcţionare al unui vehicul care să se deplaseze pe axa timpului. 

 

Din punct de vedere istoric, scriitorii SF, precum H.G.Welles, au fost atraşi de posibilităţile unei maşini a timpului.

Una dintre cele mai corecte  şi coerente descrieri din punct de vedere ştiinţific a unui mecanism de acest tip a fost oferit în 1980 de către astrofizicianul Gregory Benford, în romanul său Timescape, în care a descris un sistem pentru a trimite mesaje în trecut folosind tahioni, particule având viteza ipotetic mai mare decât cea a luminii.

Este interesant că prin anii ’50, perioada în care  Ernetti îşi începea experimentele, au fost publicate mai multe lucrări pe tema fotografierii evenimentelor trecute; apărând şi  termeni precum cronoscop sau cronotunel (“A Statuefor Father” Isaac Asimov).

Un alt exemplu poate fi găsit în “Other Days, Other Eyes” –

Bob Shaw, care descrie un cronovizor ce folosea cristale special în

măsură să încetinească viteza luminii, cu scopul de a observa trecutul.

 

Un călugăr şi 12 savanţi

 

Cronovizorul capta imagini din trecutul apropiat sau îndepărtat sub forma unor holograme proiectate într- un spaţiu cilindric.

Totul a început în 15 septembrie 1952, în Laboratorul Electroacustic al Părintelui Agostino Gemelli de la Universitatea Catolică din Milano.

Redând o înregistrare de muzică gregoriană, Ernetti şi părintele Gemelli au descoperit cu uimire o voce străină. Gemelli era convins că e vocea tatălui său, ceea ce i-a şocat pe cei doi.

Cu timpul, cercetărilor lui Ernetti li s-au alăturat 12 savanţi.

Numele lor au rămas necunoscute, dar călugărul a mărturisit totuşi că, printre cei cu care a lucrat la cronovizor, se numărau şi laureatul Premiului Nobel, Enrico Fermi, şi Wernher von Braun, specialist în rachete.

Ceea ce au realizat aceşti oameni de ştiinţă avea să inflameze Biserica Catolică şi să atragă interesul experţilor de la NASA.

Nu se ştie exact cum s-a ajuns la prima experienţă reuşită. „S-a întâmplat accidental. Ideea de bază este foarte simplă. A fost doar o problemă de depăşire a piedicilor de până atunci“, a spus călugărul, evaziv.

Întrebat cine a inventat cronovizorul, el a replicat:

„Nimeni. A fost o creaţie colectivă“. Nici despre construcţia cronovizorului nu se ştiu prea multe, doar că era compus din trei părţi. Mai întâi, o mulţime de antene capabile să capteze lumina şi sunetul.

Antenele au fost construite dintr-un aliaj de trei metale misterioase.

A doua componentă era un tip de captator, activat şi dirijat de undele luminoase şi sonore.

Captatorul putea fi setat pe o anume locaţie, o dată anume şi chiar pe o anume persoană.

A treia componentă era un sistem complicat de mecanisme de înregistrare a sunetelor şi imaginilor.

„Principiul care stă la baza acestei maşini este foarte simplu şi cineva l-ar putea reproduce cu intenţii rele.

Dar vă spun, am demonstrat că lungimile de undă vizibile şi audibile din trecut nu sunt distruse, nu dispar.

Măreţia acestei invenţii a fost că am putut recupera acea energie pierdută care a recompus scene petrecute acum câteva de secole“, a spus Padre Ernetti.

 

In data de 2 mai 1972 „La domenica del Corriere” publica o fotografie a lui Iisus pe cruce ca fiind obtinuta prin cronovizor. In interviul saptamanalului italian Ernetti afirma ca imaginea a fost captata cu ajutorul cronovizorului.
        Ulterior in urma analizelor, aceasta s-a dovedit a fi un fals, reproducerea inversata a unei sculpturi din lemn, de Cullot Valera, iar Ernetti este discreditat, fiind acuzat de impostură.

Intr-un interviu acordat părintelui Francois Brune, Ernetti îi spunea acestuia că de fapt avea interdicţie din partea superiorilor si nu putea da nici o explicatie asupra imaginii sau a cronovizorului.

Acuzatiile impotriva lui le conveneau acestora, pentru că asta îi descuraja si îi ţinea departe pe curioşi.

 

 

 

Ernetti spune ca opera lui Cullot Valera fusese realizată după indicatiile unei calugariţe, maica Speranza,care retrăia Patimile Domnului şi avea numeroase viziuni.

Mai departe Ernetti afirma : ” intre ceea ce am vazut noi si sculptura lui Cullot Valera este o asemanare frapanta”.


      

 

 

„Nimeni nu l-a văzut (cronovizorul), nici măcar prietenii lui, Brune şi Senkowski, nu a făcut niciodată publice numele colaboratorilor cu excepţia lui Wernher von Braun şi Enrico Fermi, care acum sînt morţi“ spune Peter Krassa.

Martori la crucificarea lui Iisus

 

Ernetti a publicat încă din 1965 articole despre cronovizor, dar au fost trecute cu vederea. În data de 2 mai 1972, săptămânalul italian La Domenica del Corriere a publicat o fotografie care îl înfăţişa pe Iisus agonizând pe cruce.

În interviu, Ernetti declara că imaginea a fost captată cu cronovizorul.

„Când am încercat să prindem imagini din ziua crucificării, am avut o problemă. Răstignirile pe cruce erau în acea vreme zilnice.

Nici faptul că Iisus trebuia să aibă pe frunte o coroană de spini nu ne-a fost de ajutor.

Deoarece, contrar credinţei populare, şi aceasta era o practică frecventă“, a explicat călugărul.

El a povestit cum au fost nevoiţi să se întoarcă înapoi cu câteva zile, în seara Cinei cea de Taină. „Am văzut tot. Agonia din grădina Gheţimani, trădarea lui Iuda, procesul, calvarul. Echipa cronovizorului a filmat tot, dar fără amănunte, important era să păstrăm imagini, nu scenariul“.

Acest articol a stârrnit curiozitate, optimism, chiar exuberanţă, nu atât în faţa unei descoperiri uluitoare, cât mai ales a perspectivelor deschise.

 

Realitate sau farsă?

 

Singura imagine ajunsă în presă din întreaga muncă a lui Ernetti a fost chipul lui Iisus. Dar Alfonso De Silva a mărturisit că fotografia poate fi cumpărată dintr-un magazin din localitatea Collevalenza şi reprezintă imaginea lui Iisus sculptată în lemn de către artistul spaniol Cullot Valera.

Scriitorul Peter Krassa e de părere că una este imaginea în oglindă a celeilalte. Dar această sculptură fusese realizată după viziunea unei călugăriţe care purta stigmatele crucificării.

 

„Sculptura şi fotografia arată la fel deoarece ambele sunt reprezentări adevărate ale feţei lui Hristos“, au replicat susţinătorii lui Ernetti. Lumea a început să se îndoiască de cronovizor şi de sinceritatea călugărului care nu se zbătea să convingă.

Padre Ernetti fusese deja contactat de reprezentanţii Vaticanului care i-au interzis să mai împuie capul credincioşilor cu lucruri diavoleşti. Savanţii care colaboraseră la proiect s-au retras şi ei.

În realitate, s-au făcut presiuni serioase asupra călugărului care altfel era extrem de

liniştit şi respectat pentru cercetările sale în domeniul muzicii arhaice. Au fost zvonuri că fabricate au fost nu descoperirile lui, ci acuzaţiile care i s-au adus.

 

Aşa se poate descrie pe scurt invenţia călugărului benedictin Pellegrino Ernetti.

 

A murit în 1994, ducând cu el secretul celor văzute cu ajutorul cronovizorului, aparatul pe care la construit şi cu care ne spune că a privit în trecutul omenirii. A dus  cu el atat secretul cronovizorului cat si al lucrurilor vazute cu acesta.

I-a  parut rau ca acest aparat a fost demontat de catre superiori caci considera ca ar fi putut fi folosit pentru descoperiri arheologice si verificarea evenimentelor din trecut. Este greu de crezut ca un om cu o moralitate deosebita precum padre Ernetti ar juca o farsa si ar spune basme.

 

Un secret bine păzit

 

Pe 8 aprilie 1994, Padre Ernetti a murit în Veneţia, nu înainte de a avea parte pe patul de moarte o ultimă vizită din partea Vaticanului. Cronovizorul fusese deja distrus.

„Aparatul poate intra în trecutul oricui. Cu ea, orice secret e spulberat: secrete de stat, industriale, private. Uşa ar putea fi deschisă şi unui dictator. Am sfărşit prin a cădea de acord că trebuie să dezasamblăm această maşină“, ar fi spus Ernetti, în 1993.

Unii cercetători sunt sceptici în privinţa existenţei acestui dispozitiv…

„Nimeni nu l-a văzut, nici măcar prietenii lui, Brune şi Senkowski. Nu a făcut niciodată publice numele colaboratorilor. Cu excepţia lui Wernher von Braun şi Enrico Fermi, care acum sunt morţi“, se plângea Peter Krassa.

În „Le nouveau mystere du Vatican“, părintele François Brune spune că, în 1955, călugărul mai lucra şi cu unul dintre discipolii lui Fermi, cu un alt laureat al premiului Nobel din Japonia şi cu un savant portughez, o dovadă că aceste mari personalităţi ale ştiinţei au lucrat cu Ernetti atrase de cercetările fără precedent.

Călugărul chiar a inventat ceva, dar Biserica Catolică nu ne spune ce. Dacă a existat vreodată cronovizorul, numai Vaticanul ştie.

Cei mai mulţi se îndoiesc că o faţă bisericească, cu preocupări intelectuale remarcabile şi de o moralitate neîndoielnică, ar fi putut juca o farsă de asemena proporţii.

 

 

Padre Ernetti (foto sus), era cunoscut în lumea clericală ca exorcist şi profesor de muzică prepolifonică la Universitatea din Veneţia dar absolvise şi facultatea de fizică, fiind pasionat de experimentele ştiinţifice.

Maşinăria inventată de el a captat imagini din trecutul apropiat sau îndepărtat sub forma unor holograme proiectate într-un spaţiu cilindric.

Aşa se poate descrie pe scurt invenţia călugărului benedictin Pellegrino Ernetti.

Ca şi în cazul altor secrete ştiinţifice, se pare că planurile acestui aparat inventat de călugărul Ernetti care priveşte în trecut şi care a funcţionat,  reuşind să-i fotografieze pe Iisus şi Napoleon, a rămas  în posesia Vaticanului.   

Ce s-a captat cu cronovizorul?

 

         Pentru a vedea daca ceea ce captau era autentic,  padre Ernetti spune ca au inceput mai intai cu scene recente pentru a le putea proba autenticitatea prin documente video si audio.

Ei au inceput mai intai cu discursuri ale lui Mussolini, Papa Pius XII dupa care au mers si mai departe cu Napoleon, Roma antica cu scene de la o piata cu fructe si legume de pe vremea lui Traian si discursuri ale lui Cicero.
         De asemenea, padre Ernetti afirma ca a putut urmari si o tragedie antica  pierduta pe numele de Thyeste, piesa jucata la Roma in 169 i.Hr si cunoscuta numai din cateva citate.
         Poate cele mai tulburatoare capturi ale cronovizorului au fost Patimile Domnului.

Ernetti spune ca nu a fost usor sa le capteze intrucat in acea perioada erau multi crucificati. Pentru a le putea capta spune el,au trebuit sa mearga inapoi la Cina cea de Taina.

Au putut vedea ulterior agonia din gradina Ghetsimani, tradarea lui Iuda, procesul si rastignirea.

 

       

 

Sunt şi lucruri care în Evanghelii nu sunt surprinse. De exemplu la un moment dat Iisus spune :

„Acest ceas va aparţine…acum ca sunt ridicat in slavi,ii voi atrage pe toti la mine.”
Ernetti spune ca au surprins apoi si Inaltarea : „era ca o siluetă,ca o formă privită printr-o lamela de alabastru iluminată, sau ca printr-un cristal”.

Alta imagine presupusă a fi fost captată cu cronovizorul:

 

 Ce s-a înâmplat cu aparatul şi unde se află acesta ?

 

         Deşi reacţia Papei Pius al XII- lea  cu privire la descoperirea  cronovizorului, a fost una pozitivă, acest aparat  a fost demontat iar parţi ale lui au fost imprăstiate prin diverse locuri cunoscute de puţini iniţiaţi, iar planurile aparatului se spune că ar fi fost  depuse în mai multe locuri din n Roma,Vatican, Elveţia şi chiar în Japonia.

  • 9 filme din trecut

Conform spuselor lui Ernetti, cât timp cronovizorul a fost funcţional, au fost văzute live următoarele scene istorice:

– Discursul lui Mussolini

– Discursul lui Napoleon când a proclamat Republica Italia

– O piaţă de zarzavaturi de pe vremea Împăratului Traian

– Discursul lui Cicero

– Tragedia Thyeste a poetului roman Quintus Ennius în 169 î. H.

– Cina cea de Taină în anul 36 (imagini captate între 12-14 ianuarie 1956)

– Răstignirea şi apariţiile lui Iisus după moarte

– Distrugerea Sodommei şi Gomorei

– Primirea celor 10 porunci de către Moise

  • Crononauţi fără voie

Peste 80% din previziunile ştiinţifice ale lui Jules Verne şi H.G. Wells au fost realizate. Printre cele rămase încă de domeniul literaturii SF este şi maşina timpului.

Dacă este posibilă călătoria în timp, principiul ei n-a fost descoperit, iar dacă omul poate face astfel de salturi, e numai un accident.

Cercetătorul danez Pox Heglund a adunat 274 de cazuri în care persoane dispărute cu zeci de ani în urmă au apărut în zilele noastre, convinse

că nu au trecut decât câteva ore. În 1992, nişte pescari norvegieni au reuşit să scoată din apă 13 persoane care purtau veste de salvare cu inscripţia „Titanic“.

Pentru astfel de întâmplări în care oamenii au fost plimbaţi prin vârtejul timpului, nu există explicaţii oficiale.

  • Paleoacustica

Unii oameni de ştiinţă consideră că sunetele emise în trecut se conservă în mediul înconjurător, explicând astfel de ce Ernetti şi Gemelli au înregistrat pe bandă o voce necunoscută.

S-a dat acestei ramuri a ştiinţei şi un nume: paleoacustică. Explicaţia înglobării sunetelor în lucruri materiale s-a construit prin analogie cu procedeul fabricării vaselor de lut.

În timpul mişcării spiralate, lutul ar putea reţine vibraţia specifică, întocmai ca un fonograf primitiv. De aici, ideea de a „asculta“ vasele antice.

Ideea a fost lansată de Richard G. Woodbridge în 1965, dar nimeni n-a reuşit să prezinte un mesaj audio coerent.

 

Surse:

http://desecretizari.blogspot.ro/2012/04/secretul-calugarului-ernetti.html?view=classic

https://alchetron.com/Pellegrino-Ernetti

http://desecretizari.blogspot.ro/2012/10/masina-timpului.html?view=classic

Reclame

29/04/2018 Posted by | CREDINTA, stiinta | , , , , , , , | Lasă un comentariu

Adio tabletă şi telefon mobil ! VIDEO

 

Pascal PommierGuillaume Pommier

              Pascal Pommier                             Guillaume Pommier

 

 

Recent, s-a inventat o  brăţara care va câştiga cu siguranţă teren în faţa telefoanelor sau tabletelor. Are toate funcţiile lor şi vine cu un design nou. Doi francezi lucrează la perfecţionarea acesteia, în Anglia, la Leeds. 

Brăţara Cicret este un concept gândit să înlocuiască în scurt timp telefoanele şi tabletele! 

Ea funcționează cu ajutorul unui mini proiector încorporat care poate sa proiecteze un ecran pe antebraţ și are opt senzori de proximitate, care îi permit utilizatorului să manevreze ecranul. Gadgetul detectează mişcările, transformând suprafața pielii posesorului  într-un touchscreen.

În curând va începe producţia de masă, iar întreprinzătorii angrenaţi în acest proiect sunt convinsi că produsul lor va avea succes. Brăţara le permite celor care o poarta sa citeasca şi să trimita emailuri, să navigheze pe internet, să vadă filme, să se joace sau să dea telefoane.

„Avem o tehnologie care ne permite sa folosim elemente din cartela SIM, fara sa o integrăm în brăţara”, a declarat Guillaume Pommier, inginerul care dezvolta acest concept revoluţionar impreuna cu tatăl său, Pascal. 

Cicret bracelet va avea un preţ de cca. 380 de euro pentru modelul cu memorie de 16 GB, unul mai ridicat pentru modelul cu 32 GB şi va fi disponibilă pentru început în 10 culori.

„Este un dispozitiv revoluţionar care va schimba complet modul în care accesăm informaţia. Aplicaţii pentru această brăţară sunt multe, face orice face un telefon sau o tableta, dar fără să fie nevoie unui ecran greu. E mai portabila, dar şi mai ecologică pentru că de bucăţile de ecran de la telefoane şi tablete se scapă destul de greu. 
Cel mai surprinzator lucru este că noi n-am inventat nimic pentru acest produs, am combinat doua tehnologii existente pentru a crea ceva cu adevarat special.Noi credem ca aceasta brăţară va revoluţiona lumea tehnologiei”, a declarat inventatorul Guillaume Pommier pentru Daily Mail.

 

   

Surse:

https://cicret.com/wordpress/

http://www.yoda.ro/fun/bratara-hi-tech-ce-va-rivaliza-cu-ceasurile-apple-orice-om-isi-poate-transforma-bratul-in-touchscreen.html

 

 

22/02/2018 Posted by | stiinta | , , , , , , , | 5 comentarii

PETER RUSSELL – De la Știință la Dumnezeu (From Science to God). VIDEO

 

 

 

 

Imagini pentru peter russell photos

 

 

 

Peter Russell este matematician, fizician (Cambridge University) și expert în calculatoare. Este fascinat de mintea omenească și de misterele conștiinței.

Studiază de ani de zile psihologia experimentală, meditația și filozofiile orientale. Este membru în consiliile științifice ale mai multor universități celebre ale lumii.

A fost una din primele persoane care au aplicat programe de dezvoltare personală în cadrul companiilor.

În ultimii 20 de ani, a fost consultant pentru IBM, Apple American Express, Banca Barclays, Swedish Telecom, Nike, Shell, British Petroleum ș.a.

A scris multe cărți pe tema conștiinței și a Universului din perspectiva omului de știință care l-a descoperit pe Dumnezeu și care nu vede o contradicție în acest lucru.

Este considerat unul dintre cei mai importanți gânditori ai momentului, iar conferințele sale din ultimii ani s-au axat în special pe analiza acestor timpuri istorice, pe care le trăim.

Cu titlul original „From Science to God”, acest film documentar realizat de Peter Russell încearcă să răspundă la câteva din întrebările fundamentale ale omenirii: ce este conștiința? De ce avem capacitatea de a fi conștienți de noi înșine? E posibil ca toate lucrurile din jurul nostru să aibă o formă de conștiință?

Combinând fizica, psihologia și filosofia, Peter Russell ne transpune într-o lume în care conștiința este calitatea fundamentală a creației. Realizatorul evocă paradigma lui Thomas Kuhn pentru a demostra că știința se află în pragul descoperirii unei supraparadigme.

Integrând profunde cunoștințe științifice cu propriile experiențe meditative, Russell ajunge într-un univers similar cu cel descris de mistici, în care știința și spiritualitatea nu mai sunt în conflict.

Legătura dintre ele este lumina, iar Dumnezeu capătă astfel un nou sens, iar practicile spirituale o semnificație mai profundă.

Peter Russell spune:

„Eram om de știință și a trebuit să accept evidența: dincolo de orice fenomen fizic, ceea ce creează realitatea este conștiința, cel mai misterios fenomen din Univers. A concepe Universul ca pe o realitate a conștiinței e o abordare spirituală, pentru că pune inefabilul deasupra materiei grosiere și spiritul deasupra cărnii.Universul nu mai e făcut din materia care ajunge să gândească, ci din gândirea ce se poate materializa.

Aceasta nu este o speculație, ci un adevăr profund, la care știința materialistă a ajuns prin propriile puteri. Deci, nu numai că știința nu este în contradicție cu spiritualitatea, dar orice om de știință onest, utilizând mijloacele științei, va descoperi substratul spiritual al Universului. Nu vorbesc aici de religia instituționalizată, care intră în contradicție flagrantă cu știința, ci despre spiritualitate, care, spre deosebire de orice religie, este o chestiune personală, de viziune mistică.

La baza oricărei religii a stat viziunea mistică a cuiva. Aceasta confirmă științele moderne: vechile viziuni mistice asupra Universului, nu dogma construită împrejurul lor.

Așadar, după ce am petrecut ani studiind matematica și fizica teoretică, acestea m-au condus către psihologia experimentală și, în cele din urmă, către unul dintre cei mai mari mistici ai secolului XX, Ramana Maharshi. Cercul s-a închis. Acest maestru trăia direct misterele Universului, pe care fizica cuantică abia dacă începea să le intuiască.

Acesta a fost drumul către Dumnezeu al unui om de știință care a rămas om de știință.

L-am izgonit pe Dumnezeu , nu din lume și nu din Univers, ci din noi înșine. Știința descoperă că substratul întregului Univers este o energie inteligentă, conștientă, creatoare, purtătoare de informație, vie, și că tot ce există în Univers este făcut din această energie.

Misticii o numesc lumină. Noi o putem numi Conștiință sau Dumnezeu. Nu-l putem izgoni pe Dumnezeu din Univers, pentru că el este natura internă, subtilă a Universului.

Nu putem izgoni lumina, pentru căsingurul lucru care există este această lumină.

Dar putem să uităm acest adevăr și să trăim o sub-realitate perfect valabilă pentru noi înșine, din care adevărul a fost exclus. Această sub-realitate va arăta exact așa cum au creat-o mințile noastre, întunecată, teribilă, aspră, lipsită de lumină, dar plină de înlocuitoare artificiale ale luminii.

Este lumea în care trăim, care nu este viabilă, pentru că nu respectă liniile de forță cosmice. Este contra legilor Universului.

Am crezut că lumea materială este „reală”, iar Conștiința izvorăște din materie. Conștiința nu numai că nu izvorăște din materie, dar pare să aibă putere absolută asupra materiei.

Mai mult, pare că materia este cumva generată de Conștiință. Acesta este punctul fundamental în care știința modernă confirmă viziunile misticilor: Conștiința este fundamentul Universului observabil, iar spațiul, timpul și materia izvorăsc din Conștiință.

Experimentul unei lumi exclusiv materiale s-a sfârșit și orice încercare de a menține o asemenea lume este sortita eșecului. Această lume este pe cale de a dispărea, ca orice creație a minții umane, în fața creației unei Minți de ordin superior: mintea lui Dumnezeu.

Acesta este și punctul în care știința, așa cum o cunoaștem, nu poate cerceta mai departe. Cercetarea Conștiinței este domeniul psihologiei și al spiritualității.

Știința are un succes deplin în a explica structura și funcționarea lumii materiale. Dar când vine vorba despre lumea interioară a minții, despre gânduri, sentimente, senzații, vise și intuiții, știința are foarte puține lucruri de spus. Cât despre Conștiința propriu-zisă, știința pur și simplu tace.

Nu există nimic în fizică, chimie, biologie sau în oricare altă știință care să poată explica faptul că avem o lume interioară, subiectivă. Această subiectivitate are capacitatea uluitoare de a influența materia.

Gândirea, imaginația, visele, dorințele, tot ce ține de aspectul nostru lăuntric, au harul „supranatural” de a influența tot ce ne înconjoară.

Când vom accepta acest adevăr, va fi momentul în care îl vom fi acceptat pe Dumnezeu înapoi, în universul nostru, adică în noi înșine.

Eu nu sunt dintre cei care cred în „sfârșitul lumii”. Dar cred că misticii tuturor timpurilor și tuturor sistemelor mistice, inclusiv preoții maya, au văzut schimbările majore la nivelul Conștiinței cosmice și au știut că umanitatea nu poate scăpa acestei schimbări.

Orice viitor este posibil. Cu cât vom fi mai mulți cei ce vom experimenta o conștiința spirituală, cu atât șansele de rămânere a umanității în spațiul material al acestei planete vor fi mai mari. Viitorul ne așteaptă să-l scriem. Încercărilepe care le avem de depășit la acest început de mileniu sunt formidabile.

Nu știu dacă ceea ce omenirea a declanșat poate fi oprit. Ce știu cu siguranță este că perspectiva mea interioară nu depinde de ceea ce se petrece „în afară”.

Cei care în aceste timpuri se îndreaptă spre o percepție spirituală a Universului, vor fi pregătiți pentru orice eventualitate și o vor accepta ca pe un proces transformator, care a început deja.

Întrebarea „cine suntem” se transformă treptat în „ce suntem”, pe măsură ce înțelegem că suntem alcătuiți din aceeași substanță diafană ca tot restul Universului.

 

 

 

 

 

 

Cartea și ulterior documentarul De la ştiinţă la Dumnezeu oferă un curs intensiv în natura realităţii.

Este povestea explorării de-o viaţă a lui Peter Russell în natura conştiinţei – cum a ajuns de la ateu convins, studiind matematică şi fizică, la realizarea unei sinteze personale profunde a misticului cu ştiinţificul.

Russell îmbină povestea personală de explorare cu fizica, psihologia şi filozofia, pentru a ajunge la o nouă viziune asupra lumii, în cadrul căreia conştiinţa este o calitate fundamentală a creaţiei.

El arată cum toate ingredientele pentru această viziune sunt la locul lor; nimic nou nu trebuie descoperit.

Trebuie doar să asamblăm piesele şi să explorăm noua imagine a realităţii ce rezultă de acolo. Russell ne ia din sălile de conferinţe de la Cambridge, unde a studiat cu Stephen Hawking, într-un ashram de la poalele Himalayei. Integrând o cunoaştere adâncă a ştiinţei cu propriile experienţe de meditaţie, Russell ajunge la unUnivers similar cu cel descris de mulţi mistici – unul în care ştiinţa şi spiritul nu mai sunt în conflict.

Puntea dintre ele este lumina. De la ştiinţă la Dumnezeu ne invită să trecem acea punte înspre o viziune radical diferită şi în cele din urmă vindecătoare asupra noastră şi a universului – o viziune în care Dumnezeu capătă un nou înţeles şi practica spirituală o nouă semnificaţie.

 

 

 

15/06/2017 Posted by | stiinta | , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: