CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

CEL MAI MARE GENOCID DIN ISTORIA EUROPEI ŞI A OMENIRII. Planul de distrugere a popoarelor europene. VIDEO

a

Foto: Evoluţii în şcolile germane…

 

 

 

”Moartea Occidentului”

Exista pericolul islamizarii Europei ? Intrebarea şi-o pune reputatul profesor de istorie, Naill Ferguson, de la Universitatea din New York, in jurnalul “New York Times”.

El se foloseste de speculatiile istoricului britanic din secolul XVIII, Edward Gibbon, care, in lucrarea sa, “Delinul si prabusirea Imperiului Roman”, isi pune intrebarea:

“Ce s-ar fi intamplat daca in batalia de la Poitiers (732), francezii nu ar fi invins armata invadatoare a musulmanilor ? Oare Europa Occidentala ar fi cazut in mana Islamului ?”

Se stie ca musulmanii doreau sa cucereasca Europa Occidentala pornind din Spania, ultimele lor forte fiind alungate din aceasta tara in 1492. Pe de alta parte, hoardele invadatoare ale temutului razboinic nascut in deserturile Asiei – Gingis-Han – au invadat o parte a Europei (ocolind teritoriul Romaniei), fiind pana la urma invinse, iar inaintarea Imperiului Otoman in Europa rasariteana (Romania a fost din nou ocolita, exceptand bataliile purtate pe teritoriul ei) a fost oprita in celebra batalie de la portile Vienei (1683).

Pacat ca acesti istorici “uita” – intentionat sau nu – contributia adusa de domnitorii romani la oprirea nenumaratelor navaliri, in spatele scutului si sabiei romanului inflorind civilizatiile din Europa centrala si apuseana…

In anul 2002, omul politic american, Patrick Buchanan, a publicat lucrarea “Moartea Occidentului”, in care profetea ca “leaganul civilizatiei occidentale” s-ar putea transforma in “mormantul ei”. La aceasta contribuie doi factori, actuali si in zilele noastre: imigratia din tarile musulmani si scaderea natalitatii in tarile europene.

Realitatea este ca populatia tarilor europene imbatraneste an de an, ceea ce face imposibila mentinerea actualului sistem de protectie sociala. In acest timp, tarile musulmane cunosc o adevarata explozie demografica.”[2]

“Distrugerea rapidă a Europei prin migraţia ce a fost dictată de globalişti

“Cu siguranţă, ţările bogate au încă resurse pentru a masca distrugerea financiară care ia amploare, dar este doar o chestiune de timp până va ieși totul la suprafață. Politicienii neo-liberali, acest curent dezvoltat cu ajutorul unor mari concerne americane, vor contribui rapid la distrugerea Europei.

Sunt 16 motive serioase care trebuie luate în seamă:

1. Creşterea excesivă a populației din Africa… peste 4 miliarde.

2. Războaie civile, războaie generate de religie şi finanțate de marile puteri care produc arme în neştire, care nu doresc altceva decât un imens profit (de altfel, producția și vânzarea de armament mai menține în prezent economia SUA pe linia de plutire).

3. Europa nu are o armată care să apere graniţele ei exterioare; navele maritime aflate în Mediterană nu fac altceva decât să culeagă sutele de mii de emigranţi şi să-i transporte spre Europa… așadar, au ajuns un fel de transport maritim al emigranţilor, plătit cu bani europeni.

4. Ţările Africii au devenit şi vor deveni tot mai instabile, la fel ca şi cele din Orientul Apropiat.

5. Ajutoarele sociale primite de imigranţii ajunşi în Europa sunt de cca. 11,4 ori mai mari decât venitul lunar al unui african. Oare cine nu doreşte să nu muncească şi să primească bani pe degeaba, asistenţă socială, locuință etc.? Deja se ştie că peste 20 milioane emigranţi aşteaptă doar să aibă ocazia să treacă Mediterana.

6. Guvernele europene au ajuns până într-acolo cu prostia lor încât îi tratează mai bine pe imigranţi decât pe cetăţenii lor. Vezi în primul rând exemplul Germaniei, dar la fel se petrece şi în Suedia, Olanda, Danemarca etc.

7. Niciun imigrant nu are de ce să se teamă că va fi trimis înapoi în ţara lui de baştină. Populismul şi idioţenia conducătorilor este atât de mare încât, pentru a nu-şi pierde locul şi poziţia de „om bun” (dar mai degrabă prost), preferă să accepte acest joc murdar, sub masca unui așa-zis umanitarism, deşi se ştie că 25 de dolari pe lună i-ar ajuta mai mult pe aceşti oameni să rămână în ţările lor, decât să li se ofere peste 500 de euro pe lună în Europa.

8. Chiar dacă ruta balcanică este închisă, migranții vor încerca noi căi. Mediterana este mare. Italia este o altă cale, şi această țară nu face nimic altceva decât să culeagă migranţii de pe mare şi să-i transporte mai departe. La fel ca Grecia. Motivul? Ele sunt ţări prea sărace ca să poată suporta financiar milioanele de refugiați. Şi să nu uităm, atât Italia, dar mai ales Grecia sunt considerate de mai marii de la Bruxelles ţări de mâna a doua, chiar a treia. Pentru că în mult visata Uniune Europeană există ţări de clasa întâi, cum ar fi Germania, Franţa, Anglia; ţări de clasa a doua, cum ar fi Spania, Polonia; dar cele mai multe sunt ţări de mâna a treia – vezi tot blocul estic fost comunist, sau Portugalia, Malta, Grecia şi, mai nou, şi Italia. Dezastrul acestor ţări este, de fapt, produs de dependenţa de banii europeni, de Banca Centrală Europeană. O destrămare a Uniunii Europene ar însemna un colaps financiar imediat pentru aceste ţări slăbite care au fost de mult distruse, sistematic, de marile puteri. Uniunea Europeană este, de fapt, cea mai mare minciună a secolului, un fel de dictatură socialistă asemeni celei care a funcţionat mult timp în Uniunea Sovietică. Comenzile venite de la Bruxelles au ajuns să hotărască hrana şi modul de viaţă a 500 de milioane de oameni. Merkel, Junker, Hollande… o mână de uzurpatori, împreună cu Banca Europeană şi Banca Mondială.

9. Naivitatea popoarelor din vestul Europei mai ales – care cred că situaţia lor financiară şi libertatea câştigată în al Doilea Război Mondial se poate menţine la infinit – este mare. Să nu uităm că generaţia care a purtat războiul nu mai este, iar cei tineri nu cunosc decât acest bine al prezentului care înseamnă telefoane mobile, Facebook etc., lucruri pentru care nu au făcut deloc sacrificii. Părinţii lor se simt datori să le pună totul la dispoziţie pentru a nu mai suferi din pricina lipsurilor pe care ei le-au avut de îndurat în tinereţe. (Oare cum au reuşit să supravieţuiască fără telefoane mobile şi Facebook?)

10. Un alt motiv de îngrijorare este acest sentiment puternic cu care mai ales populaţia germană a fost îndoctrinată: sentimentul de vinovăţie a ceea ce au făcut părinţii sau bunicii lor – războaie mondiale. Nemţilor li s-a spălat creierul aşa de puternic încât cei de acum se simt datori să facă bine, să răscumpere greşelile unui dictator care a purtat un război în care au murit cca. 50 milioane de oameni în întreaga lume (victime raportate în ambele tabere). Şi acum au ocazia să ajute milioane de emigranţi să ne ocupe. Un al treilea război mondial nu va mai avea loc pentru că el a început şi se desfăşoară în „pace” şi cu acceptul milioanelor de oameni „buni”.

11. Să nu uităm nici rolul aşa-ziselor organizaţii neguvernamentale „caritabile” care, de fapt, pun mai departe paie pe foc şi încurajează acest sistem de autodistrugere – vezi Open Society Foundation a lui Soros, sau American Jewish Committee, sau nenumăratele organizaţii creştine din Europa şi America. Să nu uităm nici Facebook-ul şi alte platforme de socializare, care deja le-au declarat „război” celor care nu încurajează fenomenul migraţiei. Nu eşti de acord cu politica lor, eşti rasist, eşti neonazist, eşti extremist de dreapta (pentru că extremiştii de stânga sunt cei buni şi, ca atare, sunt plătiţi să restaureze democraţia).

12. Legile din ţările Europene nu sunt respectate atunci când este vorba de atacuri ale persoanelor, furturi și violuri comise de imigranţi. Toate acestea sunt muşamalizate, și deci încurajate, deoarece fiecare imigrant ştie că orice ar face există o „lege-dipoziţie de sus” care îl scapă. Aceeași justiţie care condamnă o bătrână de 72 de ani la 3 ani închisoare pentru că e atât de săracă încât nu-şi permite să plătească un bilet de tramvai când merge la doctor, închide ochii când miile de azilanţi fură, violează, se plimbă fără bani cu mijloacele de transport în comun şi taximetre, fac comerţ cu droguri etc.

13. Marile concerne încurajează o Europă fără graniţe, pe motiv că ar avea pierderi de miliarde. O Europă fără graniţe este profitabilă pentru ei pentru că aduce miliarde de beneficii: lucrurile produse în ţările sărace europene se vând foarte ieftin, oamenii din ţările sărace au iluzia că pot fi ajutaţi să aibă un loc de muncă pentru un salariu cu care pot doar supravieţui, nu şi trăi, dar distrugerile provocate de migraţie, întreţinerea milioanelor de imigranţi sunt, de fapt, miliarde plătite doar de cei care muncesc şi plătesc impozite. Cei săraci devin tot mai săraci, cei bogaţi tot mai bogaţi. Între cele două clase nu mai este nimic. Pătura de mijloc aproape a dispărut. Concernele mari sunt scutite de impozite doar pentru că ele trebuie să investească şi să creeze locuri de muncă. Dar atunci când au pierderi, aruncă în şomaj mii de oameni – vezi exemplul Mercedes, Volkwagen, Bosh, Nokia etc. Să nu uităm şi rolul Băncii Europene care a ajuns să dea marilor concerne credite fără dobândă. Există o inflaţie puternică în zona Euro care este mascată, pe moment, şi care va duce la cea mai mare criză financiară, o criză mondială.

14. Un alt motiv serios de îngrijorare este corupţia din mass-media, care a ajuns un instrument de propagandă pentru partidele aflate la putere, un mod de a spăla creierele milioanelor de oameni, pentru că o îndoctrinare nu se face de azi pe mâine, ci este nevoie de timp şi mai ales de repetarea permanentă a sloganurilor. Aproape totul este minciună: despre numărul imigranţilor, despre delictele comise, despre starea economiei, despre numărul şomerilor, despre aproape tot. Să nu uităm nici propaganda făcută de vedetele de la Hoolywood, oameni angajaţi în proiecte umanitare (George Cloney, Angelina Jolie, Jew Law…) sau miliardarii care, prin donaţii de milioane (vezi Zuckenrberg, Soros, Bill Gates etc. împreună cu fundaţiile lor), încurajează ocuparea Europei de către imigranţi, în timp ce ei trăiesc în cetăţi bine apărate de servicii de pază și protecție.

15. Fiecare imigrant care intră ilegal în Europa, în loc să fie condamnat pentru trecere frauduloasă de frontiere (care nu există de fapt), este primit cu braţele deschise şi beneficiază de toate drepturile azilului. Dar un fapt deja ştiut este că 95% din imigranţii ilegali nu au drept de azil şi vin cu documente false.

16. Dar cel mai important aspect este că Islamul are ca scop principal islamizarea Europei, invadarea ei cu sute de milioane de moslimi şi instaurarea unui stat islamic, un fel de Califat în care domneşte șaria. Un plan demonic încurajat de politicienii corupţi dar PROŞTI, pentru că prost trebuie să fie cineva să creadă că într-o Europă ocupată de Islam aceşti politicieni vor mai putea avea puterea. Sigur, pentru o Merkel la 63 de ani, fără copii, este tot una dacă le face concesii turcilor și dacă ţara e ocupată de milioane de musulmani. Ea ştie că în următorii 10 ani încă mai poate rezista cu pensia ei sau… dispare, ca Honecker, în America Latină. „După mine potopul” e o vorbă din popor. Astfel de oameni îşi au locul în spatele gratiilor, indiferent că sunt închisori sau spitale de profil.

 

Apropo, Merkel a declarat de curând că nu renunţă la planul ei . Europa va suferi o adevărată EXPLOZIE, ceva mai distructivă ca la Hiroshima, un tsunami mai uriaş ca dimensiune şi durată ca în Thailanda sau Japonia.

Ceasul bombei deja a început să ticăie, iar noi ne citim mai departe corespondenţa pe Facebook, ne uităm la emisiunile de spălare a creierilor de la televizor, ne necăjim dacă nu este totul aşa perfect cum ne-am dori să fie, ne gândim în ce ţară ne petrecem concediul, că Turcia nu mai este sigură, Grecia are probleme, Italia la fel, în Germania sau vestul Europei sunt prea mulţi imigranţi şi nu se ştie… Așadar, mai bine în Dubai, acolo este sigur, este frumos şi doar şi noi am dat o mână de ajutor să aibă ei ceea ce au. Sau suntem invidioşi pe vecinul care are o maşină nouă şi ne gândim cum să primim şi noi un credit profitabil ca să ajungem în rând cu lumea bună.

Şi în tot acest timp îi lăsăm pe politicienii aleşi în mod democratic să hotărască ei în locul nostru, cum este mai bine pentru copiii şi copiii copiilor noştri…” 

“Viclenia planului Kalergi: genocidul popoarelor europene

Imigrarea în masă este un fenomen ale cărui cauze sunt abil create de sistem şi pe care propaganda multietnică se chinuie să îl prezinte ca fiind inevitabil. Însă în realitate nu este vorba de un fenomen spontan. Ceea ce se încearcă să se prezinte ca fiind fructul ineluctabil al istoriei, este de fapt un plan studiat în jurul mesei şi pregătit de decenii pentru a distruge complet chipul bătrânului continent.

Pan-Europa

Puţini ştiu că unul dintre principalii ideologi ai procesului de intregrare europeană a fost cel care a planificat genocidul programat al popoarelor europene. Este vorba de un personaj obscur a cărui existenţă este ignorată de mase, dar pe care cei puternici îl consideră ca fiind tatăl fondator al Uniunii Europene. Numele său este Richard Coudenhove Kalergi.

El se mişcă în spatele cortinei, departe de reflectoare, reuşind astfel să atragă în pânzele sale pe cei mai importanţi şefi de stat, care au susţinut şi promovat proiectul său de unificare europeană.  

În 1922, la Viena, Richard Coudenhove Kalergi pune bazele mişcării Paneuropa care are ca scop instaurarea unei Noi Ordini Mondiale bazată pe o Federaţie a Naţiunilor condusă de Statele Unite. Unificarea europeană ar fi constituit primul pas spre un Guvern Mondial unic.

Cu instaurarea regimurilor fasciste în Europa, planul se deteriorează, iar uniunea paneuropeană e constrânsă să se dezbine, dar după al Doilea Război Mondial, Kalergi, mulţumită unei activităţi frenetice şi neobosite, dar şi cu susţinerea lui Winston Churchill, din loja masonică B’nai B’rith, şi a unor ziare ca New York Times, reuşeşte să obţină aprobarea proiectului său din partea Guvernului Statelor Unite.

 

Esenţa planului Kalergi

 

În cartea sa Praktischer Idealismus („Idealism practice”), Kalergi afirmă că locuitorii viitoarelor State Unite ale Europei nu vor fi popoare originale ale bătrânului continent, ci o subumanitate bestializată de amestecul rasial.

 

 

 

Kalergi rasa alba

 

El afirmă fără jumătăţi de măsură că e necesar ca popoarele europene să se amestece cu rase asiatice şi de culoare pentru a crea o turmă multietnică fără calitate şi uşor de dominat de către elita aflată la putere.

„Omul viitorului e de sânge mixt. Rasa viitorului eurasiatică-negroidă, extrem de asemănătoare cu anticii egipteni, va înlocui multiplicitatea popoarelor cu o multiplicitate de personalităţi.”

 

Gerd Honsik descrie astfel esenţa Planului Kalergi:

„Kalergi proclamă desfiinţarea dreptului de autodeterminare al popoarelor şi, succesiv, eliminarea naţiunilor prin intermediul mişcărilor etnice separatiste sau imigrării în masă. Pentru ca Europa să fie dominată cu ușurință de către elită, pretinde transformarea popoarelor omogene într-o rasă amestecată de albi, negri şi asiatici.

Acestor metişi el le atribuie cruzimea, infidelitatea şi alte caracteristici care, după părerea sa, trebuiesc create conştient deoarece sunt indispensabile pentru a genera superioritatea elitei.

Eliminând mai întâi democraţia, adică guvernul poporului, apoi însuşi poporul prin amestecarea raselor, rasa albă trebuie înlocuită cu o rasă metisă uşor de dominat. Eliminând principiul egalităţii tuturor în faţa legii şi evitând orice critică la adresa minorităţilor prin intermediul legilor extraordinare care să le protejeze, se va reuşi reprimarea maselor.

Politicienii acelor vremuri au dat dreptate lui Kalergi, puterile occidentale se încredinţau planului său, iar băncile, mass-media şi serviciile secrete americane au finanţat aceste proiecte. Şefii politicii europene ştiu bine că el este autorul acestei Europe care se dictează de la Bruxelless.

Kalergi, necunoscut opiniei publice, pentru istorici şi printre deputaţi este considerat tatăl tratatului de la Maastricht şi al multiculturalismului.

Noutatea planului său nu este aceea de a accepta genocidul ca mijloc pentru atingerea puterii, ci de a pretinde crearea unor ființe subumane, iar mulţumită caracteristicilor negative ale acestora ca incapacitatea sau instabilitatea, să se garanteze toleranţa şi acceptarea «rasei nobile».” 

De la Kalergi înainte

Deşi nicio carte de istorie nu vorbeşte despre Kalergi, ideile sale au rămas principalele surse de inspiraţie ale actualei Uniuni Europene. Convingerea că popoarele Europei trebuie amestecate cu negri şi asiatici pentru a le distruge identitatea şi pentru a crea o singură rasă metisă se află la baza tuturor politicilor comunitare adresate integrării şi apărării minorităţilor. Nu este vorba de principii umanitare, ci de directive emise cu o determinare nemiloasă pentru realizarea celui mai mare genocid din istorie.

În onoarea lui Kalergi a fost constituit premiul european Coudenhove-Kalergi, care la fiecare doi ani se acordă „europeniştilor” care au ieşit în evidenţă prin punerea în practică a planului criminal Kalergi. Printre aceştia găsim şi nume de calibru, cum sunt Angela Merkel (cancelarul Germaniei) sau Herman Van Rompuy (primul președinte permanent al Consiliului Europei).

Incitarea la acest genocid se găseşte şi la baza invitaţiilor constante ale ONU de a găzdui milioanele de imigranţi pentru a compensa natalitatea scăzută din țările europene. Conform raportului difuzat la începutul noului mileniu (în ianuarie 2000), de departamentul „Population division” al Naţiunilor Unite, raport intitulat: Emigrări de schimb: o soluţie pentru populaţiile în declin şi îmbătrânite, Europa ar avea nevoie până în 2025 de 159 de milioane de imigraţi.

Apare un enorm dubiu: cum e posibilă o estimare atât deprecisă dacă imigrarea nu este un plan stabilit în jurul mesei?! Ceea ce rămâne sigur este că natalitatea scăzută ar putea fi uşor inversată prin măsuri potrivite care să susţină familiile.

La fel de sigur este că patrimoniul genetic european nu se poate proteja prin introducerea unui patrimoniu genetic diferit, ci în felul acesta doar se accelerează dispariţia lui. Singurul scop al acestor măsuri e cel de a denatura complet popoarele, transformându-le într-o masă de indivizi fără nicio coeziune etnică, istorică şi culturală.

Pe scurt, teza Planului Kalergi a constituit şi constituie şi astăzi fundamentul politicilor oficiale ale guvernelor menite să promoveze genocidul popoarelor europene prin imigrarea în masă.

G. Brock Chisholm, fostul director al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), demonstrează că a învăţat bine lecţia lui Kalergi când afirmă: „Ceea ce oriunde în lume trebuie să se aplice este limitarea naşterilor şi căsătoriile mixte, şi asta cu scopul de a crea o singură rasă într-o lume unică ce depinde de o autoritate centrală.”  

Concluzie

Dacă privim în jur, planul Kalergi pare că s-a realizat în întregime. Suntem martorii deprecierii Europei. Axioma „Noii Civilizaţii”, susţinută de promotorii mentalităţii multiculturale, e adeziunea la amestecul etnic forţat. Europenii sunt naufragiaţi în amestecul rasial, scufundaţi în valurile de imigraţi afro-asiatici. Plaga căsătoriilor mixte produce în fiecare an mii de noi indivizi de rasă mixtă: „copiii lui Kalergi”.

Sub dubla presiune a ignoranţei şi a tâmpeniei așa-zisului umanitarism promovat prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă, europenilor li s-a impus negarea propriilor origini, uitând astfel de propria identitate etnică.

Susţinătorii globalizării se străduiesc prin toate mijloacele să ne convingă că a renunţa la identitatea noastră etnică e un act progresist şi umanitar, că „rasismul” e greşit, dar numai pentru că vor ca noi să devenim nişte simpli consumatori orbi.

Mai mult ca oricând este necesar să reacţionăm la minciunile sistemului şi să ne opunem unei uniformizări forțate.

Nu avem altă alegere, alternativa este sinuciderea etnică.

NOTE

 Printre urmaşii din prima clipă ai lui Kalergi sunt şi politicienii cehi Masarik şi Beneş, sau bancherul Max Warburg care a pus la dispoziţia lui Kalergi primii bani pentru proiect, 60.000 de mărci. Cancelarul austriac Monsignor Ignaz Seipel şi următorul preşedinte austriac Karl Renner şi-au asumat responsabilitatea de a conduce mişcarea Paneuropeană.

Kalergi însuşi anunţa faptul că politicienii francezi aprobau mişcarea sa pentru a reprima recuperarea Germaniei. Astfel, prim ministrul francez Edouard Herriot şi guvernul său, ca şi liderii britanici din toate sectoarele politice şi redactorul şef de la Times, Noel Baker, au căzut în mrejele acestui conspirator.  

În acelaşi an, cel care mai târziu urma să fie autorul genocidului ceh a 300.000 de sudeţi germani, Edvard Benes, a fost numit preşedinte onorific.

Până în acest moment el ignorase complet existenţa lui Kalergi, dar negocia cu Mussolini pentru restrângerea dreptului autodeterminării austriecilor pentru a favoriza mai mult popoarele victorioase, dar a eşuat.

În infinita listă de politicieni ai secolului XX, de menţionat în mod special sunt Konrad Adenauer, fostul ministru al justiţiei spaniol, Rios şi John Foster Dulles (EEUU). Fără să respecte fundamentul democraţiei şi cu ajutorul ziarului New York Times şi al New York Herald Tribune, Kalergi a prezentat Congresului American planul său.

Dispreţul pe care îl avea faţă de guvernul popular l-a exprimat într-o frază din 1966, în care aminteşte activitatea sa de după război: „Următorii cinci ani ai mişcării Paneuropene au fost dedicaţi mai ales acestui obiectiv: prin mobilizarea parlamentelor se forţau guvernele să construiască Pan-Europa”.

Ajutat de Robert Schuman, ministrul de externe francez, Kalergi reuşeşte să scoată de sub controlul Germaniei propria producţie de oţel, fier şi cărbune şi să le transfere suveranităţii supranaţionale, adică antidemocratice.

Apar alte nume: De Gasperi, trădătorul autodeterminării tirolezilor de sud şi Spaak, liderul socialist belgian. Kalergi pretinde că vrea să stabilească pacea între poporul german şi cel francez prin urmaşii lui Clemenceau, cei care au creat planul criminal de la Versailles.

În anii ’20 alege culoarea albastră pentru steagul Uniunii Europene.

Rolul de conducere al lui Kalergi în construirea Europei multiculturale şi în restricţionarea puterii executive a parlamentelor şi guvernelor e evident şi în zilele noastre şi este demonstrat prin conferirea premiului „Coudenhove Kalergi” de către cancelarul Helmut Kohl ca şi mulţumire pentru urmarea planului, ca şi jertfă şi adorare a puterii personajului din partea masonului şi politicianului european, prim ministru al Luxemburgului, Junker.

În 1928 s-au adăugat celebri politicieni şi masoni francezi: Leon Blum (mai târziu prim ministru), Aristide Briand, E.M. Herriot, Loucheur. Printre asociaţii săi se întâlneau şi alte nume, ca scriitorul Thomas Mann şi fiul Kaiserului, Otto von Absburg. Printre promotorii planului Kalergi, dincolo de cei deja menţionaţi, se întâlnesc şi Churchill, CIA, loja masonică B’nai B’rith, New York Times şi toată mass-media americană.

Kalergi a fost primul căruia i s-a oferit premiul Carlomagno în localitatea Aachen; iar când l-a primit Adenauer, Kalergi era prezent. În 1966 păstrează contactele cu cei mai importanţi colaboratori.Toţi cei care au primit acest premiu fac parte din cercul de prieteni ai lui Kalergi şi sunt masoni, sau se străduiesc să reprezinte interesele SUA în Germania. În anul 1948 Kalergi reuşeşte să convertească „Congresul europarlamentarilor” din Interlaken într-un instrument prin care să oblige guvernele să îşi întoarcă atenţia spre „chestiunea europeană”, adică să îi realizeze propriul plan. Tocmai atunci se formează Consiliul European, iar la conducerea delegaţiei germane îl găsim pe Konrad Adenauer sprijinit de CIA. (Gerd Honsik, „Planul Kalergi”).

 

 

 

Totul, asa cum aţi vazut, este pus in aplicare de catre globalisti/internationalisti/marxisti/socialisti/multiculturalisti, care actioneaza in baza “Planului Kalergi”.

 

 

 

CITIŢI ŞI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/08/29/genocidul-popoarelor-europene-paneuropa-si-sinuciderea-etnica-planul-kalergi/

 

 

 

 

SURSE:

  1. Juri Lina – “Arhitectii Inşelăciunii”, Editura Lux Sublima, pag. 367-368.

  2. Teodor Filip – “Oculta Mondiala”, vol. II, pag. 177.

  3. http://yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=10620

  4. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=8718

  5. Foto: romaniafarajustitie.wordpress.com

Anunțuri

18/02/2018 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Miercuri, 7 februarie, Parlamentul European va dezbate situația politică din România, în contextul modificărilor aduse legilor Justiției

 

 

 

Imagine din mai 2017, când președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a ținut un discurs în Parlamentul României.

Sursa foto: Cdep.ro

Parlamentul European va dezbate situația de la București. Ce spun eurodeputații români ?

  

Ultima dată când eurodeputații au discutat în plen ce se întâmplă în țara noastră, a fost după masivele proteste de stradă din februarie 2017, generate de adoptarea Ordonanței 13.

Dezbaterea de acum se intitulează „Ameninţări la adresa statului de drept provocate de reforma sistemului judiciar din România” și survine avertismentului pe care Comisia Europeană l-a transmis Parlamentului de la București.

Săptămâna trecută, președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, i-a spus președintelui Klaus Iohannis, la Bruxelles, că, dacă legile justiţiei rămân în forma votată de Parlament, discuţiile privind renunţarea la Mecanismul de Cooperare-Verificare (MCV) şi intrarea României în spaţiul Schengen „se vor purta în alţi termeni”.

PressOne a întrebat cinci europarlamentari români ce riscă țara noastră în urma acestor avertismente și la ce să ne așteptăm de la dezbaterea programată în 7 februarie.

 „Aici trebuie discutat cu argumente și nu cu declarații de cocoși împăunați”24 ianuarie 2018. Președintele și vicepreședintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, respectiv Frans Timmermans, transmit Parlamentului de la București, printr-un comunicat, că urmăresc cu îngrijorare evoluţiile din România, referindu-se la modificarea legilor Justiției.

Cei doi oficiali europeni fac apel la parlamentari „să regândească acţiunile propuse” și avertizează din nou cu privire la „pericolul regresării” în domeniul Justiției.

Urmează un ping-pong al declarațiilor între șefii celor două Camere ale Parlamentului și Comisia Europeană.

Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu răspund, printr-o scrisoare, că sunt îngrijoraţi cu privire la „modul incorect” în care a Comisia a fost informată „în ceea ce priveşte transparenţa dezbaterii pe tema justiţiei din România”.

 

 

Apoi, Comisia Europeană răspunde, la rândul său, că este foarte bine informată în ceea ce privește procesul de modificare a legilor Justiției. Iar Jean-Claude Juncker întărește acest lucru la întâlnirea cu Klaus Iohannis.

Cum traduc avertismentul europarlamentarii români?

Theodor Stolojan (PNL) spune că mesajul Comisiei Europene trebuie să fie luat în serios, mai ales că acum se discută și principiile exercițiului financiar 2021-2027, iar „Comisia propune ca respectarea statului de drept să fie o condiție pentru eliberarea fondurilor europene”.

 

 

Theodor Stolojan. Foto: Facebook

Trebuie pur și simplu cooperat cu Comisia Europeană.

Dacă domnul Dragnea consideră că nu sunt probleme la Codurile Penal și de Procedură Penală, atunci trebuie trimiși oameni competenți la nivelul Comisiei Europene și aici trebuie discutat cu argumente, și nu cu acest gen de declarații de cocoși împăunați.

Nu așa se rezolvă problemele cu instituțiile Uniunii Europene.

Comisia Europeană e dispusă oricând să se așeze la masă, să stea cu creionul în mână și să analizeze toate problemele ridicate. Din păcate, în actuala guvernare se pare că nu se dorește acest dialog”, a declarat Stolojan pentru PressOne.

De aceeași părere este colegul său de partid, europarlamentarul Marian-Jean Marinescu, care consideră că avertismentul Comisiei Europene era previzibil.

„Eu am spus de vreo câteva ori că, dacă lucrurile vor continua în acest fel, e posibil să ajungem în această situație. Nu e ceva surprinzător”, a comentat Marinescu.

 

 

 „Ce articole ar contraveni legislației europene?” 

La polul opus, cei doi europarlamentari PSD cu care PressOne a stat de vorbă consideră că modul în care Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu au răspuns Comisiei Europene este corect.

Atât Andi Cristea, cât și Victor Boștinaru sunt de părere că nu poate fi vorba de lipsă de transparență în procesul de modificare a legilor Justiției.

 

 

 

„Scrisoarea comună a președinților celor două Camere ale Parlamentului României este pertinenentă și o serie de răspunsuri se lasă așteptate din partea Comisiei Europene.

De exemplu, care sunt modificările concrete la care fac referire? Ce articole ar contraveni legislației europene?

Cum poți vorbi despre lipsa transparenței când dezbaterile au durat luni de zile la Ministerul Justiției, iar apoi încă patru luni în Parlament, cu transmisie live și participarea CSM și a asociațiilor magistraților?

Marea majoritate a amendamentelor adoptate, peste 70% din total, au venit din partea CSM, iar celelalte au fost susținute sau direct propuse de asociațiile de magistrați, o treime a amendamentelor fiind votată în unanimitate”, ne-a declarat Andi Cristea.

Întrebat dacă poate fi vorba despre o problemă de comunicare între Comisia Europeană și Parlamentul României, el a răspuns că „o serie de lucruri trebuie discutate la nivel înalt, în discreție, pentru că altfel invită la poziționări fie defensive, fie ofensive, în funcție de cum este perceput sau distorsionat mesajul”.

La rândul său, Victor Boștinaru și-a arătat nemulțumirea față de avertismentul Comisiei Europene, subliniind faptul că remarcile sunt incorecte.

 

 

 

„În primul rând, mi se pare greu de digerat ideea că fie Comisia Europeană, fie oricine poate să transmită un avertisment unui Parlament.

Remarcile din această scrisoare sunt incorecte.

Din martie au început discuțiile pe variante diferite.

Întâi la Ministerul Justiției și apoi, din septembrie, la Parlament. Totul a fost transmis live.

Nu se face referire nicio clipă la conținutul legilor amendate, care conțin propuneri de amendare venind de la toți contributorii – CSM, asociațiile profesionale ale magistraților, și care se inspiră din cele mai avansate soluții existente la nivel european”, ne-a declarat Boștinaru.

 

 

 „Nu înțeleg de ce modificările nu au fost trimise la Comisia de la Veneția”În fine, Renate Weber, membră a grupului ALDE din PE, critică modul în care Parlamentul României și Comisia Europeană au comunicat pe această temă.

„Mie mi se pare că este un dialog al unor oameni care nu se comportă ca oameni politici responsabili. Nici de-o parte, nici de cealaltă.

A fi om politic presupune alt tip de comportament, de comunicare, de seriozitate, până la urmă. Pe chestiuni atât de importante pentru viitorul unei țări, nu vii cu glumițe. Vii cu analize serioase”, ne-a declarat Weber.

Ea consideră că Parlamentul României putea să solicite avizul Comisiei de la Veneția în privința modificărilor aduse legilor Justiției.

 

 

„Important, până la urmă, este să ne uităm pe conținutul modificărilor. Eu nu înțeleg de ce până acum nu au fost trimise la Comisia de la Veneția. Ar fi fost foarte bine tocmai pentru a avea o evaluare imparțială, așa cum s-a întâmplat și în cazul legislației din Ungaria sau Polonia.

Dat fiind că există o astfel de emoție în societate, părerea mea este că o evaluare din partea Comisiei de la Veneția ar fi fost o soluție foarte bună”, a mai spus Renate Weber.

  

 Riscă România să aibă soarta Poloniei?

La finele anului trecut, într-o întâlnire informală cu presa, președintele Klaus Iohannis afirma că, din cauza legilor Justiției, există riscul activării Articolului 7 din Tratatul de la Lisabona, ceea ce ar putea conduce la suspendarea dreptului de vot în Consiliul Uniunii Europene.

Săptămâna trecută, președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, declara că România nu poate avea, „în niciun caz”, soarta Poloniei, împotriva căreia a fost activat articolul 7 în luna decembrie 2017.

Eurodeputații cu care am stat de vorbă exclud și ei această posibilitate.

Victor Boștinaru a insistat chiar că orice asociere a României cu Polonia în această chestiune „nu e doar forțată, ci de-a dreptul imposibilă”.

„Vă dau un exemplu simplu, ca să punem capăt acestor speculații. În Polonia, Curtea Constituțională spune că legislația respectivă e neconstituțională, în timp ce, în România, Curtea Constituțională spune că este constituțională. Chiar și acest lucru ar fi suficient”, a spus Boștinaru.

Theodor Stolojan atrage atenția însă că atmosfera s-ar putea înrăutăți pentru România în cazul în care președinții celor două Camere ale Parlamentului, Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu, nu-și modifică atitudinea față de instituțiile europene.

 „Când există o astfel de dezbatere despre țara ta, nu e bine”Întrebați ce așteptări au de la dezbaterea care va avea loc pe 7 februarie în Parlamentul European, trei dintre europarlamentarii intervievați de PressOne au răspuns că aceasta va fi una politizată.Faptul că are loc este un semnal în sine, consideră Marian-Jean Marinescu (PNL).

 

 

Marian-Jean Marinescu. Foto: Facebook

 

„În momentul în care există o astfel de dezbatere despre țara ta, nu e bine.Toată lumea se întreabă ce se întâmplă, de ce această dezbatere. Imaginea țării nu e foarte bună.

Probabil că, la acea dezbatere, cei din stânga vor spune că totul este frumos, și cei din dreapta vor spune realitatea și lucrurilor pe nume.

Dar să țineți cont de un lucru – această dezbatere este cerută de Grupul Verzilor, care nici măcar nu are un deputat român. Asta e și mai îngrijorător”, ne-a declarat europarlamentarul Marian-Jean Marinescu.

La rândul lui, Theodor Stolojan se întreabă cine poate reprezenta coerent guvernul României la această dezbatere:

Ca să vă dau un exemplu: de fiecare dată când situația din Ungaria a fost pusă în dezbatere, premierul Viktor Orbán a fost în Parlamentul European și a vorbit în engleză pentru a-și apăra punctul de vedere”.

(Sursa:https://pressone.ro/parlamentul-european-dezbate-situatia-de-la-bucuresti-ce-spun-eurodeputatii-romani).

06/02/2018 Posted by | POLITICA | , , , , , | Lasă un comentariu

Uriaşă manifestaţie la Atena împotriva intenției guvernului Greciei de a face concesii în problema recunoaşterii denumirii de Macedonia pentru vecinul de la nord. VIDEO

Atena: Sute de mii de greci manifestează împotriva unui compromis cu privire la numele Macedonia

 
Un milion de oameni au protestat la Atena faţă de folosirea numelui Macedonia de către fosta republică iugoslavă vecină. Demonstranţii au cerut guvernului grec să nu accepte această denumire în nicio posibilă înţelegere cu statul învecinat. 

Manifestanţi veniţi în Atena din toate colţurile Greciei, având în frunte  preoţi şi primari, au scandat  sloganuri precum “Macedonia este Grecia, Grecia este Macedonia”, „Jos labele de pe Macedonia!” sau „Grecia unită, niciodată învinsă”  şi s-au pronunţat împotriva oricărei soluţii în disputa cu guvernul de la Skopje care să includă termenul de Macedonia, nume care – în opinia protestatarilor – aparţine exclusiv regiunii nordice a Greciei, cu capitala la Salonic.

Tentativele Macedoniei de a fi inclusă în NATO şi în Uniunea Europeană au fost blocate în ultimele două decenii de Grecia, care susţine că numele Macedonia poate duce la revendicarea de către ţara vecină a regiunii din nord a Greciei care poartă acelaşi nume, zonă în care se află Salonic.   Până la soluţionarea disputei, Atena a fost de acord ca ţara vecină să se numească Fosta Republică Iugoslavă Macedonia (FYROM).
 

 Surse ale naţionaliştilor greci au afirmat că elemente din Constituţia Fostei Republici Iugoslave Macedonia (FYROM) presupun revendicări asupra teritoriului grec.

Pe reţelele de socializare, se scrie că numărul manifestanţilor este de peste un milion. La manifestaţie a participat şi popularul compozitor  Mikis Theodorakis, în vârstă de 92 de ani, autorul coloanei sonore a filmului “Zorba Grecul”, care a a afirmat că poporul ar trebui să aibă cuvântul decisiv în această dispută.

“Macedonia a fost şi va fi mereu greacă. Dacă guvernul vrea să semneze în numele ţării noastre, trebuie mai întâi să întrebe poporul grec. Deputaţii au dreptul să ceară organizarea unui referendum cu privire la această problemă naţională.

Am luptat toată viaţa pentru unitatea poporului grec. Trebuie să înfruntăm această problemă uniţi, ca un pumn”, le-a spus Theodorakis manifestanţilor, potrivit AFP.
 La 21 ianuarie, a avut loc o manifestaţie similară la Salonic, cu aproximativ 300.000 de participanţi.  

Ministrul grec de externe al Greciei, Nikos Kotzias, a primit ameninţări cu moartea, după ce a afirmat că se aşteaptă ca disputa să fie rezolvată în câteva luni. 

  În februarie 1992 mai bine de un milion de oameni s-au adunat la Salonic pentru a protesta împotriva unui compromis în chestiunea denumirii Republicii Macedonia.

Drept urmare, la Atena a avut loc o criză de guvern,  premierul conservator din acea vreme, Konstantin Mitsotakis, l-a demis pe ministrul său de Externe, Antonis Samaras, cunoscut ca un adept al liniei dure, dar în cele din urmă, Mitsotakis însuşi s-a văzut nevoit să demisioneze.

Urmaşul său, Andreas Papandreou, nu a acceptat niciun compromis . Şi în ziua de azi Atena insistă că statul vecin trebuie să-şi schimbe denumirea de „Republica Macedonia”, ancorată în constituţie. Grecii revendică denumirea de Macedonia ca parte a propriei moşteniri istorice. În plus, se tem de revendicări teritoriale în dauna provinciei lor care poartă acelaşi nume.

Într-adevăr, nu sunt prea îndepărtate vremurile în care liderul iugoslav Iosip Broz Tito  urmărea să ocupe după ultimul război mondial întreaga Macedonie, inclusiv Salonicul de la Grecia, pentru a obţine ieşire la Marea Egee.

În prezent, autorităţile de la Skopje au nevoie de rezolvarea diferendului cu Grecia pentru că aceasta este una din condiţiile puse de NATO şi Uniunea Europeană pentru începerea negocierilor de aderare. Recent, Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a îndemnat Macedonia să-şi reglementeze diferendul cu Grecia care opune cele două ţări de peste 25 de ani şi care nu i-a permis până acum aderarea la Alianţa Nord-Atlantică.

Fostă republică iugoslavă independentă din 1991, Macedonia este candidată la NATO din 2008, dar nu poate trece de veto-ul Greciei, stat membru al Alianţei, şi întâmpină aceeaşi problemă şi pe drumul său către Uniunea Europeană.

Motivul este că Atena nu este de acord ca micul stat să poarte numele Macedonia, pe care îl consideră ca aparţinând exclusiv uneia dintre provinciile sale nordice, dar, mai mult, se teme ca această denumire să nu ascundă ambiţia manifestată şi în trecut de fosta Iugoslavie, a unor revendicări teritoriale legate de  regiunea sa cu acest nume, unde se află între altele porturile Salonic şi Kavala.

Cele două ţări îşi dispută de asemenea patrimoniul istoric al regiunii, îndeosebi pe Alexandru cel Mare şi tatăl acestuia, Filip al II-lea al Macedoniei.

Acum, după ani de tensiuni, plecarea de la putere a dreptei naţionaliste şi instalarea, la Skopje, a unei coaliţii conduse de social-democraţii lui Zoran Zaev au determinat anul trecut o apropiere a relaţiilor dintre cele două ţări, care şi-au reluat dialogul.  

Protestele din aceste zile au fost provocate de reînceperea discuţiilor dintre cele două ţări pentru găsirea unei soluţii, după ce  conducerea Greciei s-a arătat dispusă să renunţe la poziţia sa rigidă de respingere în această chestiune delicată, acceptând ca statul vecin să aibă o denumire care să conţină adjectivul „macedonean”.

Se pare că soluțiile de compromis ar implica adoptarea unor variante  de denumire  printre care se agreează cele de Macedonia Superioară sau Noua Macedonie.

Noua denumire ar trebui să facă o distincţie între acest fost stat iugoslav şi regiunea Macedonia din nordul Greciei, iar premierul elen de stânga, Alexis Tsipras, îmbrăţişează această poziţie.

Miercuri, emisarul ONU care se ocupă de acest diferend, Matthew Nimetz, s-a declarat „foarte optimist” în legătură cu mersul lucrurilor, după discuţii la New York cu reprezentanţi ai tuturor părţilor.

În urma unei recente runde de negocieri cu mediere ONU, a devenit cunoscut că guvernul de la Atena este dispus să accepte denumirea de compromis „Gorna Makedonija” (Macedonia Superioară).

Numele oficial al statului din Balcani aşa cum este înscris în rândurile Naţiunilor Unite rămâne până la incheierea unui acord cu Grecia, Fosta Republică Iugoslavă Macedonia (FYROM).

 

 

 

 

 

 

Surse:

BBC SERVICIUL MONDIAL – 4 februarie

http://stiri.tvr.ro/sute-de-mii-de-oameni-au-protestat-la-atena-fata-de-folosirea-numelui-de-tara-macedonia

rador.ro/2018/02/04/ministrul-grec-de-externe-a-primit-amenintari-cu-moartea-in-legatura-cu-disputa-legata-de-numele-macedonia/

http://www.dw.com/ro/grecia-pe-baricade-%C3%AEmpotriva-denumirii-republicii-macedonia

06/02/2018 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: