CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

RETRAGEREA armatei ruse de pe teritoriul R.Moldova cerută de Congresul Statelor Unite

Imagini pentru transnistria map

Congresul Statelor Unite cere RETRAGEREA armatei ruse de pe teritoriul R.Moldova

Un proiect de lege, aprobat aseară de Congresul Statelor Unite, și care are scopul de a diminua influenței Rusiei în Asia și Europa, conține și o cerere repetată în adresa Federației Ruse de a-și retrage trupele din regiunea separatistă transnistreană și propune crearea unui fond de contracarare a influenței ruse, de care poate beneficia și Republica Moldova.

Potrivit documentului, Moscova a încercat să exercite influență în Europa și Eurasia, inclusiv în fostele state ale Uniunii Sovietice, oferind resurse partidelor politice și altor grupuri care promovează xenofobia, subminând astfel unitatea europeană.

Guvernul Federației Ruse s-a angajat, de asemenea, în practici bine documentate de corupție ca mijloc de subminare și cumpărare a influenței în țările europene și asiatice.

Proiectul de lege propune inițierea unui fond menit să diminueze influența Rusiei, al cărui buget pentru perioada 2018-2019 va fi de 250 de milioane de dolari.

 

 

Imagini pentru congresul sua photos

Totodată, Congresul îi solicită președintelui american să-i ceară Guvernului Federației Ruse să-și retragă trupele militare de pe teritoriile Republicii Moldova, Georgiei și Ucrainei și să înceteze subminarea guvernelor acestor state.

Sursa: http://radiochisinau.md 

 

 

26/05/2017 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Armata română a testat recent arma termobarică. VIDEO

 

 

 

Image result for arma termobarica photos

Foto: Arme portabile termobarice de producţie românească

 

 

 

 

Armata română a testat prima armă termobarică concepută vreodată în ţara noastră.  Arma şi-a dovedit eficacitatea, dar mai e cale lungă până când va intra în dotarea soldaţilor români.

Următorul pas este omologarea şi fabricarea ei de serie.

Cu această armă se poate trage de pe umăr sau poate fi ataşată pe un vehicul de transport şi poate trage trei lovituri una după alta. Dispozitivul de tragere foloseşte muniţie creată dintr-un amestec de explozibil şi combustibil. La impact, presiunea uriaşă şi căldura de peste 2.000 de grade nu dau nicio şansă inamicului.

Nimeni nu poate scăpa de presiunea uriaşă şi temperatura de peste 2.000 de grade degajată de amestecul de explozibil şi combustibil.

„Suprapresiune de un bar la 10 metri distanţă. 15-16 bari în centru. Nu e prin explozie, e prin presiune”, a declarat Gabriel Epure, comandantul Centrului de Cercetare Științifică pentru Apărare CBRN.

 

Pe plan mondial au recunoscut că deţin astfel de arme numai nouă ţări, printre ele numărându-se Statele Unite, Rusia, China, Israel, India, Canada, Serbia şi Bulgaria.

La începutul acestui an, forţele armate spaniole s-au adăugat celor opt state care deţineau deja acest tip de armă, după ce a testat în deşertul chilian o bombă termobarică.

 

 

 

 

 

Ce este arma termobarică?

Începând cu ultimele două decenii ale secolului trecut, în literatura de specialitate dar şi în relatările despre conflictele din Vietnam, Afganistan, Cecenia sau Golful Persic, au fost vehiculate tot mai frecvent noţiuni precum muniţie cu exploziv combustibil – aer (fuel air explosive, FAE) sau muniţie termobarică.

Dat fiind că, deşi prin mecanisme diferite, efectul distructiv al acestor două categorii noi de armament îl constituie suprapresiunea generată de o undă de şoc, s-a considerat că termenul de „armă termobarică” este cel mai cuprinzător.

Arma termobarică este un proiectil cu pereţi subtiri, care contine o substanţă explozivă pulverizabilă si o incarcatură explozivă pentru ruperea pereţilor proiectilului şi dispersarea incărcăturii. De regulă explozivul utilizat in armele termobarice este deficitar în oxigen, un aport de oxigen din aerul exterior fiind necesar pentru combustia completă a încarcaturii.

Dupa explozia incarcaturii de dispersare, amestecul exploziv-aer se inflameaza si arde sub actiunea unui numar foarte mare de centri de initiere reprezentati de mici particule metalice incandescente. Doar o parte din energie este eliberata in faza initiala de detonatie,  care genereaza  un amestec suprasaturat in carburant, care apoi realizeaza o „postcombustie” in amestec cu aerul supraincalzit de soc. Energia eliberata prin „postcombustie” prelungeste durata suprapresiunii si mareste globul de foc. Viteza de detonare scade astfel la 3-4 km/s fata de 8 km/s in cazul explozivilor clasici.

Intr-o explozie a unui  proiectil clasic cu pereti grosi incarcat cu TNT fenomenul de fragmentare inhiba amestecul gazelor de detonare cu aerul, iar expansiunea rapida a detonatiei are un efect de racire inainte ca fenomenul de amestec al gazelor de detonare cu aerul ( redus totusi ) sa aiba loc.

O parte insemnata din energia TNT-ului este utilizata pentru ruperea corpului si accelerarea schijelor. Mai mult , explozivii conventionali sunt un amestec de carburant si oxidant (25% carburant si 75% oxidant in cazul prafului de puşcă ).

Renuntarea la o parte (sau chiar total in cazul FAE) din oxidant prin utilizarea oxigenului din aerul atmosferic face ca la masa egală o armă termobarică sau FAE sa aiba un efect sporit faţa de una clasică .

Armele termobarice sunt optimizate să produca o unda de şoc si (4-10 bari) şi o căldură intensă  (2500 – 3000ºC). Pentru spargerea  timpanelor presiunea necesară este de 0,2 bari, iar pentru un efect letal fiind necesari 4 bari.

Pentru distrugerea unei cladiri prin explozie interioara este suficient 1 bar. Arma este suprinzător de eficientă in spaţii inchise (tuneluri,  cladiri) pentru că unda de şoc şi globul de foc au efect şi după colţuri sau în adapostiri, reflexiile din colturi augmentând vârfurile de presiune.

Principalele efecte letale sunt reprezentate de unda de soc, care provoaca leziuni interne si caldura intensa care provoaca arsuri grave.

Cele secundare sunt intoxicarea cu gazele de detonaţie, sufocarea din cauza lipsei oxigenului, plăgile multiple provocate de transformarea in schije a obiectelor distruse de unda de şoc. Politraumatismele cauzate persoanelor de către unda de şoc.

Prin  răcirea bruscă a gazelor de detonare  apare fenomenul de comprimare a acestora ceea ce duce la o scadere brusca a presiunii, un vid parţial care este destul de puternic pentru a cauza alte daune persoanelor sau structurilor.

Deci, principalele tipuri de răni pe care le pot prezenta supravieţuitorii sunt leziunile interne grave, arsurile profunde, intoxicarea cu gaze, politraumatismele, toate acestea făcând foarte dificil tratamentul raniţilor.

Revista Defense News scria:

– „La începutul acestui an, infanteriştii marini din Afganistan au trimis o cerere urgentă către conducerea marinei militare pentru a le pune la dispoziţie o armă care ar putea să cureţe forţele inamice din galeriile ce străbat dealurile afgane. Ca răspuns, oficialii din statul major de la Quantico au dat temă cercetătorilor de la centrul de armament naval de suprafaţă de la Indian Head să înceapă lucrul la un nou cap de luptă care ar trebui să combine o uriaşă minge de foc cu o suprapresiune datorată undei de şoc”;
– „Dacă arunci o lovitură termobarică într-o încăpere, toţi cei dinăuntru vor muri” – Randy Gangle, director Center for Emerging Threats and Opportunities.

La noi in ţară, pe parcursul a 20 de ani, dintre care mulţi cu finanţare insuficientă ca şi anul acesta, un colectiv din Centrul de Cercetare Ştiinţifică pentru Apărare NBC şi Ecologie, în baza unui program SSID de înzestrare a categoriilor de forţe, coordonat de Statul Major General, denumit iniţial „Flamingo – 4” şi ulterior „Chihlimbarul”, a adus în diferite stadii de asimilare următoarele produse din categoria armamentului termobaric:

– mina săritoare cu exploziv combustibil-aer „MISECA” (Produs C21) – prototip industrial omologat cu UPS Dragomireşti;
– lansator portabil de grenade termobarice cal. 99 mm „LAPGECA-99” – prototip de cercetare avizat;
– lansator portabil de grenade termobarice cal. 95 mm „LAPGECA-95” (similar cu RPO-A rusesc) – model experimental avizat;
– bomba de aviaţie de 100 kgf „BAECA-100” – model experimental avizat pentru componenta de luptă;
– grenadă termobarică cal. 105 mm pentru aruncătorul de grenade AG-7 – prototip industrial omologat cu S.C. „Carfil” Braşov.

Ce trebuie ştiut?

Având în vedere experienţa colectivului din Centrul de Cercetare Ştiinţifică pentru Apărare NBC şi Ecologie, care din anul 1983 a putut să controleze fenomenul de detonaţie a amestecurilor de substanţă combustibilă şi aer în atmosferă liberă, iar la începutul anilor ’90, prin cele trei prototipuri de cercetare funcţionale (mina săritoare, bomba de aviaţie de 100 Kgf şi lansatorul portabil de grenade termobarice calibrul 99 mm), plasa România între primele patru ţări din lume din punct de vedere al realizărilor în domeniu, ne permitem să punem lucrurile la punct, după cum urmează:

Muniţia cu exploziv combustibil-aer presupune o substanţă combustibilă, de regulă lichidă, din clasa hidrocarburilor şi două încărcături de exploziv convenţional. La intraqrea în funcţiune a primei încărcături, substanţa combustibilă este împrăştiată în atmosferă, sub forma unui nor de aerosoli sau vapori.

Declanşarea celei de-a doua încărcături, după un timp bine determinat, produce iniţierea detonaţiei norului de amestec de substanţă combustibilă şi aer, care se comportă precum un exploziv.

Muniţia termobarică presupune o substanţă combustibilă şi o singură încărcătură de exploziv pentru diseminare. În acest caz, la împrăştierea substanţei combustibile, amestecul cu aerul se inflamează şi arde sub acţiunea unui număr foarte mare de centri de iniţiere, reprezentaţi de mici particule metalice incandescente.

Se generează astfel o cantitate mare de energie într-un timp foarte scurt, ceea ce produce o undă de şoc şi suprapresiune, ca şi în cazul detonaţiei.

Comparaţiile neselective între muniţia clasică şi cea termobarică sunt incorecte: efectul distructiv se realizează în primul caz, cu preponderenţă, prin schije, iar în celălalt prin unda de şoc (suprapresiune). Muniţia termobarică poate fi foarte eficientă în situaţii în care muniţia clasică brizantă este practic inofensivă şi viceversa.

Este adevărat că…

 … nu există la ora actuală şi nici nu va exista un mijloc de protecţie la acţiunea muniţiei termobarice, noţiunea de protecţie circulară fiind o aberaţie din punct de vedere tehnic;

 … datorită zonei mari de acţiune prin undă de şoc, muniţia termobarică (cu preponderenţă, cea de capacitate mare) necesită condiţii mai puţin severe de precizie la ţintă;

 … pentru lupta în oraş, muniţia termobarică este superioară muniţiei clasice de gabarit similar, deoarece la funcţionarea în spaţii închise suprapresiunea rezultată la funcţionare se amplifică prin compuneri succesive datorate reflexiilor, pe de o parte, iar pe de alta, norul de amestec combustibil – aer acţionează şi „după colţ”;

 … în cazul mijloacelor de foarte mare capacitate, precum bomba MOAB („mother of all bombs”), de 9.5 tone, se poate afirma că arma termobarică este „arma nucleară a săracului”;

…  dacă deţii tehnologia de realizare, arma termobarică este, de regulă, ieftină şi relativ simplă;

… arma termobarică poate realiza în zona ţintei suprapresiuni în frontul undei de şoc de ordinul zecilor de bari, în condiţiile în care, pentru distrugerea unei clădiri din cărămidă este suficient 1 bar, pentru spargerea geamurilor şi a timpanelor sunt suficienţi 0.2 bari şi, poate surprinzător, pentru efect letal asupra personalului, cel puţin 4 bari.

Este poveste că…

 

… arma termobarică este de până la cinci ori mai puternică, în echivalent TNT, decât muniţia clasică de masă echivalentă, întrucât se compară mere cu pere, adică efectul de suprapresiune cu efectul de schijă;

… explozivul clasic poate fi înlocuit cu încărcătură termobarică în orice tip de muniţie, deoarece muniţia termobarică presupune anvelope relativ subţiri, care să permită diseminarea combustibilului sub formă de „nor”.

                 Rămâne de văzut dacă cei care iau decizii vor continua să prefere achiziţionarea din afară sau vor apela la produse autohtone, participând pe de o parte, la resuscitarea industriei de armament şi a cercetării ştiinţifice militare, iar pe de alta, la recâştigarea poziţiei pierdute de exportator de tehnică militară.              

 

 

Bibliografie:

-Buletinul Fortele terestre nr.4/2009

-Revista fortelor terestre nr.3/2009

-Observatorul Militar nr.33/2010

-emisiunea Pro Patria, TVR 1

-Jurnalul national

-Tele7ABC

Aspects of the thermobaric weaponry

-prospecte Romarm

-Internet

25/05/2017 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Geneza, evoluţia şi perspectivele conflictului declanşat de Rusia în Transnistria. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 Aspecte generale

 

 

 

Operaţiunea de menţinere a păcii în Republica Moldova este reglementată de prevederile Acordului cu privire la principiile reglementării paşnice a conflictului armat în regiunea transnistreană a Republicii Moldova, semnat la 21 iulie 1992 de către preşedinţii Republicii Moldova şi Federaţiei Ruse.

Dirijarea aceastei operaţiuni este efectuată de către Comisia Unificată de Control (CUC), compusă din delegaţii din partea R Moldova, regiunii transnistrene şi ai Federaţiei Ruse.

Ucraina şi Misiunea OSCE în Moldova participă la lucrările CUC în calitate de observatori.

Pentru implementarea practică a misiunii, Comisiei i-au fost atribuite Forţele de menţinere a păcii (FMP) compuse din contingentele militare ale pacificatorilor din partea RM, regiunii transnistrene şi ai Federaţiei Ruse, iar începând cu anul 1998 – şi un grup de observatori militari ucraineni (10 ofiţeri). Pacificatorii se subordonează Comandamentului Militar Unit (CMU).

Toate deciziile şi hotărîrile în cadrul CUC şi CMU sunt adoptate în bază de consens, fapt care a predeterminat ineficienţa activităţii acestor structuri.

 

 

 

Image result for transnistria map

 

Regiunea Transnistreana

 

În scopul delimitării părţilor aflate în conflict, în baza Acordului din 1992, ca urmare a tratativelor pentru stingerea conflictului armat din Transnistria,  a fost creată o  Zona de Securitate (ZS) – un teritoriu demilitarizat care se întinde pe ambele maluri ale Nistrului, având aproximativ 225 km lungime şi 12-20 km lăţime, care este divizat în trei sectoare – Nord, Centru şi Sud.

***

Iniţial, Forţele de menţinere a păcii erau formate din 6 200 de militari (6 batalioane ruse şi cîte 3 din partea R.Moldova şi a regiunii transnistrene, dotate cu tehnică blindată şi o escadrilă de elicoptere).

 

Potrivit rapoartelor CMU, în Zona de Securitate sunt dislocate următoarele unităţi ale structurilor de forţă transnistrene:

  • 3 din patru brigăzi motorizate de infanterie;

  • 3 comenduiri militare;

  • 1 regiment de geniu;

  • subdiviziuni ale structurilor de forţă cu destinaţie specială („Dnestr”, „Delta”, „Scorpion”, „Cobra”);

  • 6 districte ale „oastei căzăceşti de la Marea Neagră” (care conform legislaţiei transnistrene face parte din structurile de forţă);

  • 6 state majore ale „miliţiei populare”, structură militarizată;

  • 6 comenduiri ale forţelor de „grăniceri” înarmate cu arme automate;

  • 13 pichete de „grăniceri” (dintre care 5 căzăceşti) şi 15 posturi fixe ale acestor trupe;

  • 24 posturi mixte ale structurilor de miliţie şi vamă.

 

Formaţiunile nominalizate încalcă sistematic statutul ZS: înrolează recruţi şi angajaţi, efectuează instruirea acestora, efectuează trageri din diferite tipuri de armament.                               

 De-a lungul timpului s-a constatat o creştere continuă a numărului de posturi ale structurilor de forţă transnistrene, mărirea efectivelor lor şi lărgirea spectrului de misiuni ale acestora în zona de responsabilitate a forţelor pacificatoare ceea ce creează condiţii de destabilizare a situaţiei în regiune.

Partea transnistreană pretinde că  aceste posturi  marchează „frontiera de stat” a acestei entităţi statale ilegale cu R Moldova, însă existenţa lor  contravine direct prevederilor Acordului din anul 1992 privind demilitarizarea, menţinerea păcii şi stabilităţii în Zona de Securitate.

 În acest context, în pofida documentelor semnate, pe tot parcursul perioadei de după 1992, administraţia separatistă de la Tiraspol a militarizat intens Zona de Securitate.

Prezența trupelor ruse în Transnistria, a fost  declarată recent neconstituțională de Curtea Constituţională de la Chişinău, care  a răspuns astfel  unei sesizări făcute în urmă cu aproape trei ani de deputaţii Partidului Liberal.
Se pare că Kievul şi Chişinăul au hotărât să revizuiască status quo-ul situaţiei din Transnistria, stabilit în 1992. 

Pe această linie, în ultima vreme Ucraina şi Moldova întreprind, de comun acord, eforturi pentru a elimina de pe teritoriul Transnistriei pacificatorii ruşi şi militarii GOTR (Grupului Operativ al Trupelor Ruse), care au în grijă paza depozitelor enorme de armament (fiind un patrimoniu al fostei Armate a 14-a de gardă sovietice, armamentul este concentrat, în special, în depozitul din Cobasna. Acolo se află circa 19-21,5 mii de tone de muniţii, aproximativ 57 la sută fiind cu termenul expirat încă de acum 11 ani).

 La 21 mai, rada Supremă a Ucrainei a denunţat (împreună cu alte patru documente din sfera militară) acordul privind tranzitul trupelor ruse spre Transnistria. Până la această dată Kievul a intensificat constant blocada economică a Transnistriei, limitând operaţiunile de export din această republică la frontiera transnistreano-ucraineană.

Acum, Ucraina îşi consolidează activ trupele la frontiera transnistreană, afirmând că încearcă astfel să anihileze  ameninţarea unei „lovituri ruseşti dinspre Transnistria”.

Potrivit declaraţiilor oficiale, în zonă este planificată dislocarea unei grupări de şase mii de militari şi este clar că, presiunea asupra Transnistriei va spori  brusc, odată cu numirea lui Mihail Saakaşvili, fostul preşedinte al Georgiei şi un adversar ireconciliabil al imperialismului rus, în calitate de şef al Administraţiei Regionale de Stat Odessa. 

Recent, Ucraina a anulat şi tratatul cu Rusia privind tranzitarea militarilor în Moldova, astfel că în viitorul apropiat nu va exista nici o posibilitate de a aproviziona militarii ruşi prin Ucraina, chiar dacă unii experţi ruşi afirmă că efectivul trupelor ruse dislocate în regiunea transnistreană  poate fi aprovizionat pe calea aerului.

Este adevărat că lângă Tiraspol există un aerodrom, cu o pistă de decolare-aterizare reconstruită recent, cu lungimea de 2500 m (adică, aerodromul poate servi drept pistă de aterizare pentru aproape toate tipurile de nave aeriene), însă zborurile avioanelor aparţinând aviaţiei militare de transport din Rusia vor trebui, de asemenea, să fie coordonate cu autorităţile Ucrainei şi Moldovei, ceea ce presupune evident, acordul autorităţilor din aceste ţări.

Comandamentul militar ucrainean a amplasat deja, demonstrativ, un SAR C-300 (Sistem de rachete anti-aeriene), blocând astfel posibilitatea aprovizionării Transnistriei pe calea aerului.

Autorităţile Republicii Moldova au declarat, de asemenea, că nu vor permite aviaţiei ruse utilizarea spaţiului său aerian pentru aprovizionarea militarilor ruşi pe calea aerului, iar Chişinăul a anunţat deja că va începe  consolidarea forţelor sale de apărare anti-aeriană. Reluarea aprovizionării pacificatorilor ruşi prin tranzitarea teritoriului Ucrainei va fi posibilă doar după îmbunătăţirea relaţiilor dintre Moscova şi Kiev.

„Acţiunile Chişinăului în raport cu Tiraspolul, în contextul situaţiei din Ucraina, au îngreunat aprovizionarea  trupelor ruse dislocate în Transnistria”, — a declarat comandantul trupelor Regiunii Militare de Vest a Federaţiei Ruse, general-colonelul Anatolie Sidorov.

Din octombrie 2014 şi până în prezent, autorităţile moldoveneşti nu au permis accesul în regiunea transnistreană pentru aproximativ 100 de militari ruşi.

Scopul Chişinăului este unul vechi şi evident – înlocuirea pacificatorilor ruşi din Transnistria cu contingente militare din UE.

La 23 mai, în cadrul unei conferinţe de presă de la Chişinău, ministrul apărării al R Moldova, Viorel Cibotaru, anunţa că Chişinăul şi Bucureştiul au convenit deja în privinţa crearea unui batalion comun de pacificatori. Din el ar mai face parte militari din Polonia şi Ucraina. „Moldova vede Bucureştiul în calitate de partener strategic”, — a subliniat ministrul moldovean.

Însă nu este clar cum va putea un asemenea batalion să asigure pacea în regiune. Transnistria va fi categoric împotriva dislocării lui în zona conflictului.

 Ce ar putea întreprinde acum Rusia pentru susţinerea contingentului său militar din Transnistria? Situaţia este, într-adevăr, dificilă. Unii experţi transnistreni propun tot mai insistent să fie completat Grupul Operativ al Trupelor Ruse, pe principii de permanenţă, cu cetăţeni ai acestei republici separatiste, în primul rând dintre cei care deţin cetăţenia rusă.

În acest caz, va fi diminuată esenţial posibilitatea Chişinăului de a influenţa asupra rotaţiei militarilor ruşi în zona conflictului. Consolidarea trupelor militare ruse din Transnistria prin intermediul acestor măsuri, va spori considerabil şansele Federaţiei Ruse în cadrul discuţiilor privind viitorul GOTR şi al pacificatorilor ruşi în regiune.

De asemenea, acesta va fi un semnal clar pentru Kiev şi Chişinău că Rusia nu pleacă din regiune.

În general, problema blocării de facto a militarilor ruşi a avansat o  întrebare mult mai importantă– cum vede Rusia viitorul Transnistriei?

Este clar că în contextul politicii externe ruse, problema Crimeii şi a războiului din Donbass, au trecut pentru un anumit timp pe planul doi, chestiunea Transnistriei .

Situaţia a devenit evident critică, şi Moscova va trebui să întreprindă paşi (în primul rând economici dar şi în plan politic) pentru a preveni o catastrofă în regiune.

Plecărea forţată a Rusiei din Transnistria, ar avea cele mai imprevizibile consecinţe – atât pentru Tiraspol, Chişinău şi Kiev, cât şi pentru ţările din vecinătatea imediată.

 

 

 

 

 

Surse: https://sputnik.md/analytics; http://www.digi24.ro;

25/05/2017 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: