CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Comentând refuzul de a-l invita pe Vladimir Putin la comemorarea a 80 de ani de la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, Varşovia aminteşte Moscovei că URSS a invadat Polonia în 1939

Varşovia aminteşte Moscovei că URSS a invadat Polonia în 1939, comentând refuzul de a-l invita pe Vladimir Putin la comemorarea a 80 de ani de la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial

 

 

 

 

Şeful cancelariei prezidenţiale poloneze, Krzysztof Szczerski, a comentat reacţia Moscovei la decizia Varşoviei de a nu-l invita pe preşedintele Vladimir Putin la comemorarea a 80 de ani de la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, calificând drept problematică „trimiterea la logica istorică”, aşa cum sugerează partea rusă, „mai ales în contextul lunii septembrie 1939, când URSS a început să invadeze Polonia”.

Potrivit agenţiei PAP, Moscova consideră că neinvitarea Rusiei la acest eveniment din Polonia este o „ignorare a logicii istorice”.

„Considerăm drept problematică trimiterea la logica istorică de către MAE al Rusiei, în special în contextul lui septembrie 1939” – a reacţionat Krzysztof Szczerski, şeful cancelariei preşedintelui polonez, Andrzej Duda.

Împlinirea a 80 de ani  de la „agresiunea împotriva Poloniei, care a marcat începutul celui de-al Doilea Război Mondial, va avea loc în compania statelor cu care Polonia cooperează acum pentru pace, care se bazează pe respectarea dreptului internațional, pe respectul pentru suveranitatea statelor și integritatea lor teritorială”, a spus oficialul polonez.

„Încălcarea acestor principii a fost o caracteristică a agresorilor din 1939 și rămâne cea mai mare amenințare pentru lumea de azi” – a adăugat Szczerski.

Amintim că Błażej Spychalski, purtătorul de cuvânt al preşedintelui polonez, a confirmat anterior că liderul rus, Vladimir Putin, nu a fost invitat să participe la evenimentele organizate de Polonia pentru a marca 80 de ani de la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial.

„Rusia nu se numără printre ţările invitate” – a precizat Spychalski.

Acesta a subliniat că Varşovia a decis să invite la eveniment doar ţările care fac parte din UE, din NATO și din Parteneriatul Estic.

Moscova a fost surprinsă de decizia Poloniei de a nu-l invita pe președintele Putin la eveniment, insistând că Rusia a avut o „contribuție decisivă” la înfrângerea naziștilor.

Potrivit unui comunicat al MAE rus, „autoritățile poloneze ignoră logica istorică, în pofida contribuției decisive a Rusiei la înfrângerea Reichului hitlerist și la eliberarea Poloniei de invadatorii naziști”.

 

Sursa: Rador

 

Notă:

Oficialii polonezi au făcut referire la faptul că URSS, a cărei continuatoare s-a declarat Rusia,  atacând şi anexând în 1939 împreună cu Germania lui Hitler vaste teritorii din Polonia, a provocat declanşarea celui de – Al Doilea Război Mondial.

CITIŢI ŞI:

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2013/02/26/cum-s-au-inarmat-germanii-in-rusia-sovietica-fratia-de-arme-sovieto-nazista/

 

Reclame

24/03/2019 Posted by | POLITICA | , , , , , , , | 2 comentarii

Sinuciderea etnică a popoarelor Europei. Scriitorul Renaud Camus, acuzat de rasism și extremism de dreapta, pentru că a denunțat înlocuirea populației europene cu imigranți musulmani

 

 

 

 

Imagini pentru imigranti in europa

Scriitorul Renaud Camus, acuzat de rasism și extremism de dreapta, pentru că a denunțat înlocuirea populației europene: ”Ce Plan Kalergi? Mai curînd un Plan Rothschild-Soros!”

 

 

Când într-o frumoasă dimineață, milioane de bărbați din multiple țări din jumătatea nordică a continentului african se trezesc cu un unic gând, acela de a se muta în Europa, sigur-sigur, extrem de sigur, nu poate fi vorba despre ceva pur întâmplător.

Iar dacă nu este întâmplător, haideți să credem că este organizat.

 

 

 

 

Atât de organizat încît toți cei porniți înspre Europa au rucsacuri identice, încălțăminte identică, terminale smart identice pe care au ruta pe care trebuie să o parcurgă și, ce să vezi, au și banii necesari. Pe carduri de debit preplătite, de la MasterCard. Întîmplător, desigur.

Numai traversarea Mediteranei costă în jur de 11.000 de euro. Cash. Nu, toți acești indivizi nu erau ”refugiați”! Între ei se regăseau și refugiați, undeva în jur la 5 la sută din întreaga masă de migranți.

În ceea ce privește integrarea lor în societate, lucrurile sînt extrem de departe de poveștile autorităților. Cînd cu decenii în urmă deja au început să vină în Europa, ca persoane care își căutau propria fericire, la fel ca și belgienii sau italienii stabiliți în Franța, de exemplu, pînă și cei veniți din țări musulmane căutau să adopte un mod de viață occidental, adaptîndu-se acelui mod de viață, culturii, valorilor, încercînd să își găsească un loc de muncă, spre deosebire de grupurile masive de migranți, de sute de mii, de milioane, care nu au nici cel mai mic gînd să se integreze. Dimpotrivă!

Un studiu din 2018 al World Health Organization relevă faptul că în unele țări europene numărul migranților este 3-4 ori mai mare decît informează documentele oficiale.

Estimarea ponderii totale a migranților arată că ar fi vorba despre cca. 10 la sută din actuala populație a Europei. Adică în jur de 91 de milioane!

Pe țări: Austria – 1,6 milioane (1,8% din populația țării), Belgia – 1,2 milioane (11% din populație), Franța – 7,9 milioane (12,2% din populație), Germania – 12,1 milioane (14,8%), Grecia – 1,2 milioane (11%), Ungaria – 0,5 milioane (5,2%), Italia – 5,9 milioane (10%), Olanda – 2 milioane (12,1%), Spania – 5,9 milioane (12,8%), Suedia – 1,7 milioane (17,6%), Elveția – 2,5 milioane (29,6%), Turcia – 4,8 milioane (6,1%), Anglia – 8,8 milioane (13,4%). România – 370 753 migranți, reprezentînd 1,9% din populația țării.

 Aproximativ cât populația unui oraș de talia Clujului…

 

 

 

 

 

                                                                                                       

                                      Rutele migrației cf. Comisiei Europene

 

 

Ce a spus Renaud Camus ca să ajungă ”extremist”?

 

Ceea ce descoperă Camus este cetățenia și distincția dintre cetățean și ne-cetățean. Pe urmă, referirile lui vin să arate că nu poate exista aceeași situație juridică întrte cei care acceptă statutul de cetățean – cu toate obligațiile aferente – printre care cea de a nu dăuna celorlalți, de a nu deranja – și cei care se sustrag acestor minime obligații.

În cuvinte mai simple, cetățeanul plătea impozite și taxe statului, iar statul asigura cetățeanului cîteva lucruri în schimb: organiza învîțămîntul, asigura rețeaua sanitară, veghea la furnizarea utilităților, dar dincolo de astea, îi asigura cetățeanului un set de condiții de trai, ce includeau protecția în fața hoților, tâlharilor, violatorilor, criminalilor, a celor care într-o formă sau alta îi puteau deranja existența.

Este vorba, altfel spus, de respectarea ”contractului social”.

Camus atrage atenția asupra fenomenului ”Marii înlocuiri” a populației, descriind și fundalul: o situație catastrofală a educației și ”Mare Deculturalizare”.

Apoi, nefăcînd diferența dintre cetățean (cel care respectă regulile) și individul fără acte, aflat ilegal în țară (și care nu respectă nici o regulă), statul se poziționează fățiș împotriva propriului cetățean!

Cum bine remarcă Renaud Camus, însuși actul delict devine izvor de drept, iar asta se face chiar cu complicitatea Justiției!

Ceea ce mai scoate Camus la lumină este și faptul că o dorință de a trăi împreună, francezi și ne-francezi, berberi, magrebieni, africani, pur și simplu nu există. Cum nu există nici la nivel european.

Cât despre faptul că statistic, strict pe cifre politic corecte, imigrația este de ”doar” 18 la sută din totalul populației, situația de facto contrazice evidențele hârtiilor.

Cei aterizați brusc pe pămîntul Franței sau cel al Europei, probabil, nu reprezintă în scripte vreo amenințare la adresa populației autohtone.

De ce? Pentru că bună parte a celor veniți primesc acte și, ce să vezi, devin cetățeni, adică francezi, adică europeni.

Toți aceștia nu au nici o amintire comună cu băștinașii, nu au stat împreună la cîrciumă, nu s-au plimbat vreodată împreună prin cimitir, nu au fost împreună la vreo cununie la biserică. Și totuși, ”sânt la fel de francezi”, ”sânt la fel de europeni” ca noi, restul.

În fine, ideologia a înlocuit morala, iar acest lucru a devenit un alt element facilitator al dizlocuirii francezilor de către străini. Camus remarcă cu tristețe că, odinioară, Parisul reprezenta o capitală a culturii. Franceze.

Acum, remarcă el, este un soi de spațiu de întîlnire pentru străinii care devin creatori în numele Franței. Mai mult, vorbind despre valorile franțuzești, despre istoria Franței, despre arta franceză, noii veniți se simt ”vexați” sau ”ofensați” și cer ca asemenea ”discriminări” să înceteze.

În numele dogmei antirasiste ce a pus stăpînire pe întreaga societate, prin politicieni, prin servii acestora, așa-zisa presă.

Și, desigur, mai există cenzura, și trepădușii etern îngrijorați de soarta evreilor, femeilor, homosexualilor, laiciștilor, sprijinitorilor gîndirii libere și a libertății de exprimare. A ”diversității”.

În treacăt fie zis, Renaud Camus este un homosexual cu această orientare deplin asumată!

Pe partea strict economică, astăzi, nu Franța este cea care profită de imensele resurse lăsate în urmă de migranți în țările lor de baștină. De petrol, de minerale etc.

Profitoare sînt corporațiile transnaționale! Astfel că, dispare pînă și motivația strict economică de a accepta migranții contra diverselor resurse pe care Franța le-ar putea – la fel ca odinioară – transforma în surse de prosperitate pentru societate.

Ca atare, apare contra-colonizarea. Justificată și de cincimea sau sfertul de populație care nu mai este indigenă, autohtonă, ci de import.

Populație care are și un ritm de creștere net superior ritmului de creștere a populației albe din Franța sau din Europa. Orice îngrijorare pe această temă te transformă însă în rasist, islamofob, extremist.

Printre puținele voci venite să îl apere pe Camus, îl avem pe Pierre Cassen, fondatorul publicației Riposte laïque, care susține că scriitorul a devenit nefrecventabil din cauza ”crimei abjecte” de a spune lucrurilor pe nume: a fost primul care a utilizat termenul ”marea înlocuire”.

Numai că, de atunci, demograful Hervé Le Bras a ieșit public afirmînd că teoriile lui Camus sînt hazardate și alarmiste, că cifrele și statisticile nu sînt deloc alarmante.

Acum, însă, Jérôme Fourquet de la Institut français d’opinion publique (IFOP), vorbește despre o ”basculare demografică” de foarte mare amploare, ce presupune o modificare substanțială a populației Franței, specifică ”societății multiculturale”, din ce în ce mai eterogenă, și că, în câțiva ani, un sfert din populația țării va deveni arabo-musulmană.

Până la urmă, ”Marea înlocuire” înseamnă și o mare temere bazată pe elemente demografice cât se poate de reale.

La fel stă treaba și în Statele Unite, unde până în 2060, se estimează că populația albă va scădea către 43 la suta.

 

 

 

Cine a finanțat migrația?

 

 

Ofițerii de informații austrieci, relevau în 2015 că Guvernul Statelor Unite ar finanța migrația, susține Mondialisation.ca. Epoca Obama!

Am mai scris că Judicial Watch a descoperit că Fundația pentru o Societate Deschisă a lui Soros a utilizat bani publici americani prin intermediul Departamentului de Stat.

Austriecii au descoperit că banii americani plăteau transportul naval dinspre Africa înspre Europa.

Un oficial francez, Françoise Olcay – consulul onorific al Franței în Turcia, a fost filmat de France 2 în timp ce vindea refugiaților bărci de salvare.

Firma ORS Services a primit de la Guvernul german 21 milioane de euro pe an ca să gestioneze chestiunea refugiaților. Conducerea ORS este asigurată de Equistone Partners Europe, afiliat Barclays Bank, care aparține familiei Rothschild.

Barclays este cel mai important acționar al băncii NM Rothschild, dar și al Lazard Brothers (o firmă de gestionare a activelor).

Fostul director al Barclays, Marcus Agius, este căsătorit tocmai cu fiica lui Edmond de Rothschild. Agius a mai fost și director al BBC!

O altă parte a banilor provin de la Ayn Rand Institute, al anarhiștilor sioniști, preocupați să aducă ilegal migranți în Europa – via Fluchlinghelfer.In.

Terminalele smart furnizate migranților provin de la compania de telefonie austriacă A-1, controlată de miliardarul mexican Carlos Slim (Salem) și au fost distribuite prin ONG-urile preocupate de soarta migranților. Aici însă intervine George Soros!

El a îndemnat UE să sprijine eforturile ONG-urilor, îndemn ce a prins tocmai în Belgia, guvernul finanțînd această activitate cu 9,5 miliarde de euro.

Și Germania plătește anual 46 de miliarde de dolari pentru a finanța migrația. Dar, ce surpriză, ”Planul Merkel” este opera Fundației Open Society!

Planul a fost creat de European Stability Initiative, care îl are ca ”chairman” pe Gerald Knaus, senior fellow la Open Society Foundations.

De asemenea, ”Ghidul Migrantului” găsit asupra refugiaților din Grecia, scrisă în arabă, a fost înmînată de reprezentanții grupului “Welcome to the EU” finanțată de OSF. Tot Soros (OSF) finanțează și Migration Policy Institute și Platform for International Cooperation on Undocumented Migrants, ambele fiind prezente în Europa și ocupîndu-se de migranți.

Tot George Soros a propus și o schemă de finanțare a refugiaților sosiți în spațiul UE cu 30.000 de euro/refugiat, prin utilizarea de bonduri, banii urmînd să fie împrumutați.

Aici revine în schemă Rothschild! În plus, venea Soros cu ideea, cca. 1 miliard de euro să se transfere pentru ajutorarea refugiaților Turciei, Libanului și Iordaniei.

Legat de MasterCard-urile distribuite refugiaților, trebuie spus că s-a utilizat un program al UNHCR, lansat în Republica Moldova, în 2011, în cu totul alte scopuri.

Însă, între 2016-2018, acest scop s-a dovedit a fi cel de a-i finanța pe migranți, iar banca utilizată a fost BCR Chișinău S.A. Sumele aflate pe carduri, oficial, nu depășeau 600 de lei moldovenești (cca. 36 de euro), dar cardurile se realimentau lunar.

Un alt parteneriat destinat a-i finanța pe migranți a existat între Mercy Corps și Ministerul Muncii din Serbia, care au împărțit carduri cu 210 euro în cazul familiilor și cu 78 de euro pentru indivizi.

O a treia schemă de finanțare a fost rezultatul colaborării Soros – MasterCard, denumită Humanity Ventures, ”filantropul” cheltuind 50 de milioane de dolari și viza ajutorarea migranților să desfășoare ”mici proiecte” sau ”rezolvarea de probleme sociale”.

Cum de avem ”islamofobie”, dar nu avem creștinofobie, hindustofobie, budistofobie etc.?

 

 

Autorul masacrului de la moscheea din Christchurch a redactat o lucrare de 74 de pagini: Tarrant Brenton – The Great Replacement! Brenton vorbește aici despre înlocuirea populațională, pe care o vede etnică, rasială și culturală. Scăderea fertilității în societatea occidentală are multiple rădăcini, susține criminalul, identificînd aici modul de viață hedonist și nihilist, indus de ideologiile liberale, imposibil de schimbat acum, cînd invazia islamistă este în plină desfășurare. Brenton își dorește o trezire a rasei albe, amenințată de pericolul dispariției mult înainte ca fertilitatea scăzută să își aducă trista contribuție.

Ca atare, dacă nu mai există o cale politică, singura rămasă la îndemînă este cea revoluționară, violentă! Brenton spune că este rasist, crede în diferențele dintre rase și în modul în care rasele se raportează în mod diferit la societate.

Mai notează că a aștepta ca musulmanii să se lase asimilați de o cultură muribundă și decadentă este ceva hilar. Deci ne-europenii trebuie să dispară din Europa. Albii, să lupte pentru ceea ce le aparține, să nu cedeze fără să tragă măcar un foc.

Deci, cum vă suna asta? Renaud Camus a devenit liderul spiritual al unei mișcări de trezire națională/naționalistă care a decis să elimine fizic musulmanii din țările occidentale. Este una din declarațiile care au reușit să mă enerveze. Avîndu-l pe Camus în lista de ”prieteni” sau de ”urmăriți” pe Ciripitoare, te transformă automat și pe tine în rasist, după cum m-a informat ”o fostă”, actualmente trăitoare la Paris.

”Nu-și poate permite să aibă prieteni rasiști”. Bine, nu e mare pierderea, vă imaginați, sper! De unde a apărut inepția asta?

În primul rînd din faptul că Brenton descrie situația din Franța, cu localități în care oprește și se uită în pacrcarea supermarketurilor cum francezii care fac cumpărături acolo sînt de două ori mai redusși ca și număr decît ”invadatorii”, anume populația chemată să îi dizlocuiască sau să îi înlocuiască pe europeni. Nu în ultimul rînd, datorită titlului lucrării lui Renaud Camus, utilizat și de Brenton.

Pentru că lucrurile sînt limpezi ca lumina zilei, pînă și o persoană neinstruită ca și atacatorul de la Christchurch observă că multinaționalele și munca ieftină sînt principalele cauze ale problemelor.

Că asta generează migrația în masă. Nu trebuie să fii geniu ca să înțelegi asta.

La fel, că ONG-urile susțin migrația în masă.

De exemplu cele ale Societății Deschise: Migration-Initiative-Migration-Governance-and-Enforcement-Portfolio-Review.

 

 

 

 

Și, în timp ce mapamondul deplînge dispariția celor 49+1 musulmani la Christchurch, nimeni nu scoate o vorbă despre sutele de creștini care sînt uciși cu bestialitate. 120 de creștini au fost măcelăriți de islamiștii Fulani din Kaduna. Nu s-au ostenit să scrie vreun manifest, să explice de ce. De-aia! Erau creștini.

Cum nimeni nu s-a ostenit să explice de ce astăzi au fost uciși călătorii cu tramvaiul în Utrecht de un migrant musulman. Nimeni nu spune un cuvînt despre lunga listă a atacurilor cu acid, cu explozibil, cu cuțite, nimeni nu vorbește despre violuri, tîlhării… După cum spuneam, ”creștinofobia” nu este un termen corect politic.

În România, același laissez-faire ca în Franța. Consecințele vor fi identice?

De fapt, ce vor toți acești atei, putred de bogați, din ONG-uri, bănci, multinaționale, guverne, cu morala lor chestionabilă și cu o lipsă a conștiinței ce nu se regăsește decît la sociopați?

În primul rînd vor să delegitimeze guvernele, indiferent de costuri, de eventualele pierderi de vieți omenești, să dărîme statele naționale, să le aservească Națiunilor Unite, Băncii Mondiale și Fondului Monetar Internațional.

Anume, organismelor internaționale care au vorbit în mod deschis despre

Replacement Migration, înlocuirea populației de albi din Europa, Marea Britanie, Statele Unite, Federația Rusă. Adițional, migrația viza Japonia șl Coreea. Documentul datează din 2000, dar noțiunea de ”înlocuire a populației” este promovată de ONG-urile mondialiste în prezent fără nici o perdea.

Pe scurt, dacă nu aveți chef să citiți, documentul Națiunilor Unite (ulterior utilizat și în alte documente ale Băncii Mondiale) vorbește despre faptul că este nevoie de o migrație în masă, necesară pentru a înlocui populația care îmbătrînește, asigurînd forța de muncă necesară economiilor europene.

Dar asta era în urmă cu două decenii. De atunci, planul a suferit modificări și a fost monetizat, cum se zice. Fiecare vrea să cîștige un ban de aici!

Pentru Patrick Buchanan, îndreptarea unei migrații în masă dinspre ”lumea a treia” asupra Europei și Statelor Unite, de către ONU, pentru a dizlocui populația băștinașă, nu reprezintă nici o surpriză, el declarînd că este o politică perfect consistentă cu ideologia anti-occidentală promovată de globaliști.

Un studiu semnat D. A. Coleman, de la Oxford, din 2001, relevă însă cîte lucruri extrem de interesante! Anume că migrația nu va putea schimba structura pe vîrste a populației europene, apoi că migrația nu va schimba chestiunea fertilității în țările care primesc migranți, în fine, că Europa a trecut deja printr-un fenomen al migrației în masă și nu a modificat cu nimic chestiunea îmbătrînirii populației.

Deci, spune Coleman, migrația nu are consecințe favorabile nici pentru imigranți, nici pentru populația-gazdă.

Și cu toate acestea, cunoscând aceste lucruri, migrația în masă a fost pusă în operă! Faptul că, târziu, dar totuși și francezii se trezesc, ar trebui să ne deștepte și pe noi, pe cei din România. Până când lucrurile nu scapă de sub control…

Un alt lucru important de remarcat ar fi că nu se poate lupta cu arme ale democrației și toleranței împotriva unora care nu dau doi bani pe democrație sau toleranță.

Acea ideologie ”a iubirii” cu care vin migranții, pe șleau se numește o dizlocuire a populației. Adică ei preiau, noi cedăm și crăpăm.

 

 

 

Autor: Ambrus Bela

Sursa: Samizdatul

 

 

 

CITIȚI ȘI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/08/29/genocidul-popoarelor-europene-paneuropa-si-sinuciderea-etnica-planul-kalergi/

 

20/03/2019 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Spionii Moscovei post-sovietice continuă sa fie jucatori redutabili pe frontul nevăzut

 

 

 

 

Imagini pentru spionaj rusesc photos

 

 

 

 

Spionii Moscovei post-sovietice

 

 

Chiar în perioada de maxim declin a influentei Moscovei, spionajul rusesc a continuat sa fie un jucator redutabil pe frontul nevăzut

Dezmembrat, rebotezat si – teoretic – desfiintat, KGB-ul nu a disparut nici o clipa de pe scena spionajului international. Nimic nu s-a pierdut in sirul de transformari si reforme din ultimii 16 ani. Generalii Aurel Rogojan si Marian Ureche documenteaza aceste transformari in lucrarea lor, “Serviciile secrete ale Rusiei” – preluata integral in volumul “Eroi pentru Romania – Transnistria si amenintarile Rusiei la Marea Neagra”, aparut  la Editura “Semne” si coordonat de jurnalistul Victor Roncea.  

SVR – Serviciul de Informatii Externe al Federatiei Ruse

Serviciul de Informatii Externe al Federatiei Ruse (“Slujba Vnejnieznii Razvedki” – SVR) a fost prima componenta dezmembrata din KGB. La conducerea noului serviciu a fost numit, la sugestia lui Vadim Bakatin, academicianul Evgheni Primakov, director al Institutului de Orientalistica de pe langa Academia de Stiinte (o institutie care, in mod obiectiv, nu putea sa fi fost in afara sistemului spionajului extern al fostei URSS).

In legatura cu aceasta, dr. Mark Galeoti in studiul sau asupra mostenitorilor KGB-ului aparut in Jane’s Intelligence Rewiew (“Special Report” nr. 19 din iulie 1998), noteaza urmatoarele: “Primakov este academician sovietic, specialist in problemele Orientului Mijlociu (…) fiind timp indelungat agent al PGU sub numele de cod <>”.
Efectivele puse sub comanda lui Primakov au fost, initial, de cca. 10.000 de ofiteri.

S-a sustinut ca ele ar fi fost reduse cu o treime fata de cele ale spionajului KGB.In acelasi timp, seful grupului de consilieri ai SVR, generalul Vladimir Kiripicenco tinea sa asigure ca: “…nu am desfiintat structura si acolo unde ne aflam lucram ca inainte, ba chiar mai bine ca inainte, lucru care este posibil pentru ca SVR nu se ocupa de activitati cu caracter subversiv, ci doar de culegerea de informatii fara vreun amestec activ in treburile altor state”.La 27 aprilie 1994, Boris Eltin s-a intalnit la sediul SVR-ului de la Iasenovox, cu lucratorii aparatului de spionaj. Potrivit relatarilor Agentiei ITAR-TASS, Eltin s-a folosit de prilejul consfatuirii pentru a polemiza cu America afirmand ca “astazi este deosebit de important sa se faca diferenta intre parteneriat si incercarile de dominare, impunandu-ni-se hotararile altcuiva, care de mai multe ori contravin intereselor Rusiei.

Toate acestea vor fi considerate de acum inainte ca inacceptabile”.In acelasi spirit, cateva luni mai tarziu, fostul sef al spionajului sovietic, generalul-locotenent in rezerva Leonid Scerbasin, parafrazand, avea sa declare:

“Cu cat este mai slab statul, cu atat este mai necesar serviciul de informatii. Din pacate, astazi Rusia este un stat slab. Si, ca niciodata, ea are nevoie de un serviciu de informatii puternic, pentru a recunoaste din timp amenintarile la adresa intereselor ei nationale, care nu sunt putine…”In timp ce Boris Eltin polemiza cu America, SVR-ul tocmai finaliza recrutarea lui Harold James Nicholson, fost sef al rezidentei CIA din Romania intre anii 1990-1992.Intre 1994 si 1996, Nicholson a furnizat informatii in schimbul sumei de 300.000 de dolari, ceea ce evidentiaza ca rusii l-au platit aproape in aceleasi conditii ca pe Aldrich Ames (cca. 150.000 de dolari pe an, ceva mai mult decat dublul salariului primit de la CIA)Nicholson a fost chemat la patru intalniri, de fiecare data intr-o alta tara (India, Indonezia, Singapore si Elvetia).

La 16 noiembrie 1996, el a fost arestat pe Aeroportul Dulles din Washington, in momentul in care trebuia sa se deplaseze la o intalnire in Elvetia. Asupra sa au fost gasite 10 filme si o discheta ce continea informatii strict secrete.In luna iunie 1997, Nicholson a fost condamnat de Tribunalul federal din orasul Alexandria la 23 de ani si sapte luni de inchisoare, avandu-se in vedere buna cooperare cu judecatorii.

Altfel, el risca o condamnare pe viata.SVR si integrarea in Comunitatea Statelor IndependenteSVR-ul si Evgheni Primakov s-au lansat intr-o vehementa luare de pozitie impotriva fortelor care s-au opus reintegrarii fostelor republici in cadrul aceleiasi comunitati. Inainte chiar de a avea loc reuniunea sefilor de state din viitoarea CSI, programata initial pe 6 apoi pe 21 octombrie 1994, SVR -ul a facut public un document intitulat: “Rusia-CSI”, care isi propunea sa corecteze imaginea gresita pe care Occidentul si-o facuse in legatura cu intentiile Moscovei.

Evgheni Primakov a surprins prin interventia sa in numele serviciului de spionaj, in dezbaterile asupra CSI. El a afirmat ca perceptia negativa in strainatate a integrarii este de-a dreptul periculoasa, deoarece izolationistii, sustinuti de unele puteri straine, vor conduce la o instabilitate grava in zonele de turbulenta ale fostei URSS. Dimpotriva, reintegrarea si operatiunile de mentinere a pacii sunt solutiile dorite, Moscova afirmand, in mai multe randuri, ca frontierele CSI sunt cele ale Rusiei.Seful SVR-ului, Primakov, s-a pronuntat, de asemenea, pentru infiintarea unei zone economice unitare si de aparare a fortei Uniunii Sovietice.

In legatura cu rolul noului serviciu de spionaj in politica externa a Rusiei, Primakov a subliniat faptul ca “Occidentul nu trebuie sa se orienteze spre o lume cu un singur pol, in care Rusia sa aiba rolul unei tari cu interese strict limitate”.

 

 

 

 

Imagini pentru spionaj rusesc photos

 

 

 

 

 

Un studiu publicat de analistii SVR-ului in 1996 pleda pentru o refacere a fostei URSS, sub controlul Rusiei, pâna in anul 2005.

SVR-ul – obiective și preocupări

Operatiunile speciale de informatii in CSI sunt strict controlate de GRU si SVR si subordonate unui astfel de interes strategic.SVR-ul a tinut sa dea asigurari ca si-a redus considerabil operațiunile externe, prioritățile sale devenind mult mai pragmatice, în sensul ca a renunțat la unele zone operationale continentale. Pentru sustinerea unei astfel de orientari s-a facut apel si la “tradatorul” Oleg Kalughin.

Oleg Kalughin, fost sef al Directiei de contrainformatii din KGB, a avut mai multe initiative personale de a face publice lucruri delicate din activitatea organizatiei, ajungand in situatia de a fi considerat de unii veterani ai KGB-ului drept un tradator. Din acest motiv, in 1990 Gorbaciov i-a retras gradul de general, pensia si cele 22 de decoratii, considerand ca actiunile sale lovesc in interesele Rusiei. Kalughin a devenit relativ repede un prosper om de afaceri, cu numeroase relatii in SUA. In 1992 el avea sa declare, intr-un interviu acordat postului CNN, ca in SUA nu se mai gasesc agenti ai spionajului sovietic, ei retragandu-se, unii din cauza varstei, iar altii “s-au raspandit care incotro”.

Totodata, cea mai mare parte a agentilor sovietici, daca nu toti – afirma Kalughin – au fost demascati de agentii CIA, plasati in serviciile secrete sovietice.

Adevarul spuselor lui Kalughin poate fi doar acela ca agentii in cauza nu mai apartineau formal de KGB, ci de Serviciul de Informatii Externe al Rusiei (SVR).Ca lucrurile stau asa o dovedeste interventia oficiala a Republicii Federale Germania, facuta la cateva luni dupa declaratia lui Kalughin, prin care Bernd Schimdbauer, coordonatorul serviciilor secrete germane din partea Cancelariei Federale, a reprosat Moscovei continuarea actiunilor de spionaj. Schmidbauer a avut, la Moscova, discutii cu Boris Eltin si Victor Baranikov, ministrul insarcinat cu problemele de securitate, rusii solicitand ca, in locul rezidentelor de spionaj, sa fie create rezidente oficiale, care sa primeasca informatii de la oficialitatile germane. Partea germana a acceptat propunerea, cu conditia ca “agentii deja stabiliti” sa fie in continuare “supravegheati”.

 

Cazul Oleg Krigonov

 

Pe acelasi fond, al asigurarilor linistitoare date de la Moscova, DST-ul anihileaza in Franta, in a doua jumatate a lunii octombrie 1992, o importanta retea de spionaj. Firele care au condus la aceasta afacere au venit dinspre MI-6, caruia colonelul rus Victor Otcenko, din rezidenta rusa de la Paris, si-a oferit serviciile. Otcenco s-a stabilit la Londra in vara anului 1992, dar colaborarea sa cu englezii dura de mai multi ani, perioada in care DST-ul a documentat activitatea intregii retele de spionaj. Reteaua spionajului rus a cuprins peste 20 de specialisti din domeniile stiintifice si ale apararii, fiind condusa de Oleg Krigonov, cadru superior de informatii, aflat la Paris sub acoperire diplomatica.Krigonov a fost ajutat de alti patru “diplomati”. Recrutarea agentilor s-a efectuat pe timpul studiilor universitare, iar colaborarea efectiva a inceput odata cu accesul celor in cauza la pozitii care le-au permis detinerea informatiilor ce priveau intreg sistemul de aparare al Frantei. Actiunea spionajului rus a fost extrem de rapida.

Reteaua creata a devenit operationala in decurs de numai trei ani.Printre francezii arestati in iulie 1992 pentru spionaj si tradare in favoarea Rusiei s-au numarat Francisc Temperville, fizician atomist la Centrul de Energie Nucleara, un inginer de la Directia Generala a Armamentului, un specialist in radar de la Societatea Thompson, ingineri specialisti in telecomunicatiile prin satelit s.a.Reteaua belgianaAparitia noului serviciu rus de informatii externe a fost salutata de CIA prin sprijinul acordat contraspionajului belgian pentru arestarea mai multor militari si a unui ziarist flamand, constituiti intr-o retea a spionajului rus care a actionat in sectoarele sensibile de aparare ale Belgiei, ale NATO, precum si in zona flamanda.

Perchezitiile efectuate au scos la iveala coduri secrete, aparate de emisie-receptie, fotografii si documente cuprinzand informatii care urmau a fi transmise la Moscova, ascunzatori si alte probe indubitabile.Contraspionajul belgian a actionat in baza unor informatii pe care americanii le-au primit de la un important “defector” rus, Vladimir Komopoliev, cadru superior al KGB-ului, aflat la Bruxelles sub acoperirea de prim secretar al Ambasadei Ruse si care s-a adresat CIA, pentru a obtine azil politic in Statele Unite. Komopoliev a mai ramas o perioada in cadrul ambasadei, sub controlul CIA, ajutand la probarea si demascarea activitatii retelei de spionaj.

Ziaristul flamand implicat in aceasta operatiune de spionaj este Kindt Guido, nascut in 1935, expert in industria aeronautica, agent si al Mossad-ului. El si-a inceput activitatea de spionaj in favoarea rusilor in anul 1965, furnizandu-le informatii tehnico-stiintifice din domeniul tehnologiilor de comunicatii militare utilizate de SUA, Franta si Belgia. A fost arestat in aprilie 1992, iar o luna mai tarziu, ministrul belgian de Externe Willy Claes a confirmat invinuirile aduse. Un numar de patru cetateni rusi, legaturi ale ziaristului, intre care doi diplomati, au fost expulzati.La Paris a fost arestat un alt membru al retelei, Alain Brienne. Alti membri ai retelei au fost omul de afaceri Emile Eliard si Francois Collared, manager la “Union Chimique Belge”.

Operatiunea “LUCI”

Josef Karkorwsky, fost sef al Sectiei pentru apararea secretelor si a securitatii industriale din Oficiul Federal pentru Apararea Constitutiei, ulterior director executiv al “Societatii pentru Securitatea Industriei”, a recunoscut existenta unei operatiuni speciale, sub numele de cod “LUCI”, care a avut ca obiectiv crearea conditiilor de actiune a serviciilor ruse in Germania dupa reunificare.Operatiunea “Luci” a fost sustinuta de aproximativ 20 de fosti ofiteri ai KGB-ului si GRU.In septembrie 1992, colonelul Victor Sedev, ofiter GRU, a fost condamnat la trei ani de inchisoare pentru spionaj in Germania. El incercase sa-l recruteze pe politistul Ditmar B. din Wernigerode.Rechizitoriul procurorului Harald Reiter din Karlsuhe a pus in evidenta ca, in mod indubitabil, serviciile secrete ale Rusiei si-au extins si intensificat activitatea in Germania, obiectivele ramanand aceleasi: culegerea de informatii despre partidele politice si furtul de tehnologie; penetrarea NATO si a Bundeswehr-ului.

Se subliniaza, insa, ca “noii agenti” au abandonat metodele brutale ale KGB-ului, deoarece relatiile dintre Bonn si Moscova nu trebuie afectate de agresivitatea spionajului.Un alt politist, Eckard K., alias “Peter Gorth”, din Hamburg, a fost condamnat la cinci ani si trei luni inchisoare, pentru faptul de a le fi predat rusilor, in schimbul a 16.000 DM, documente privind transmisiile radio, urmarirea teroristilor si altele, mult mai importante, referitoare la securitatea statului.Oficiul Federal pentru Apararea Constitutiei a constatat o implicare tot mai evidenta si mai calificata a serviciilor secrete ruse in domeniul economic.

Daca anterior se stia ca se uzeaza, de regula, de acoperirea diplomatica sau consulara, mai nou se actiona prin intermediul firmelor de afaceri cu obiect de activitate ideal pentru spionaj – prospectarea pietelor sau evaluarea patentelor, dandu-se o aura de legalitate unui spionaj practicat pe fata.Potrivit unui raport al Oficiului Federal pentru Apararea Constitutiei, in Germania activau in 1998 cel putin 200 de agenti rusi in domeniul spionajului economic. Alte surse mai indica un numar de circa 3250 de agenti rusi in SUA, 29 in Anglia (domeniul bazelor de date financiare si bancare) si 80 in Austria, sub acoperiea firmelor comerciale.Spionajul extern, in subordinea presedinteluiViaceslav Trubnikov, director al SVR dupa Evgheni Primakov, avea sa spuna ca: “spionajul este un instrument cat se poate de sensibil, iar reformele si perturbarile interne sunt cat se poate de contraindicate. Nici un serviciu, inclusiv SVR, nu este interesat sa manifeste o transparenta excesiva in problemele cu adevarat secrete ale functiei sale”.

Anii 1995-1996 s-au caracterizat printr-o actiune globala a SVR-ului de revigorare a resurselor fostului KGB. Germania, Marea Britanie si Israelul au facut publice mai multe operatiuni ale spionajului rus, criticand intensificarea acestuia.

Germania acuza, intre altele, interceptarea telecomunicatiilor, a sistemelor informative si accesul in bazele de date. Succesorul lui Evgheni Primakov, generalul colonel Viaceslav Trubnikov, realizand cu cel dintai un “formidable team” in sedintele Consiliului Securitatii Rusiei, a determinat decizia politica privind afirmarea unui nou rol al SVR-ului si, implicit, a Rusiei in regiunea Asia-Pacific, adica tocmai acolo de unde doi ani mai tarziu aveau sa izbucneasca semnele unei crize economice ale carei valuri au ajuns pana pe tarmurile celor doua Americi.

Trubnikov este si el un specialist in problemele asiatice, fiind si un fluent vorbitor al limbilor hindi si engleza.Odata cu aducerea lui Trubnikov la conducerea SVR-ului, Legea nr.5 din 1996 pentru informatiile externe avea sa puna serviciul exclusiv in subordinea presedintelui Federatiei Ruse. De asemenea, un apropiat al presedintelui l-a secondat pe Trubnikov, Viktor Yerin, fost ministru de Interne, a devenit adjunct al directorului SVR.

Concomitent, un fost director al SVR, Grigorii Rapota a fost transferat la Administratia Prezidentială ca responsabil cu probleme de securitate internationala.

http://roncea.ro/ziua/

18/03/2019 Posted by | POLITICA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: