CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Extremele sexualităţii – Oamenii care fac sex cu… plante. VIDEO

 

 

 

 

În jurnalul academic Feminist Theory (n.r. Teoria feministă), profesoara Lauran Whitworth, de la Colegiul St. Mary din Maryland, SUA, începe prin a defini termenul de „ecosexual”.

Un ecosexual ar fi „o persoană care găsește natura senzuală, sexy”, „o nouă identitate sexuală” sau o „persoană care acceptă Pământul drept iubit/ă”.

Într-un alt paragraf, Whitworth exlică diferența dintre ecologiști și ecosexuali.

Un ecologist va încuraja, de exemplu, folosirea unor lubrifianți naturali, în timp ce un ecosexual va întreține relații sexuale cu „însăși natura”.

Potrivit profesoarei, „ecosexualitatea celebrează carnalul și grotescul”.

 

 

 

Ecosexualitatea este o mișcare de dată recentă, la care participă oameni care relaționează cu lumea naturală în termeni senzuali sau chiar erotici. Aceasta îşi are începuturile în anii 2000, când termenul de „eco-sexualitate” a apărut ca o caracterizare personală pe site-urile de dating.

După câţiva ani, prin 2008, a început să se formeze pe deplin ca  mişcare  socială, atunci când artistele Sprinkles și Stephens au început să oficializeze nunți eco-sexuale.

Ei au declarat că scopul lor este să reconceptualizeze perspectiva față de natură, de la rolul de Mamă la cel de Iubită.

Teoreticienii ecosexualităţii spun că dacă privești Pământul ca pe o iubită, e un pas înainte spre a lua în serios criza ecologică.

„Dacă o enervezi pe mama ta, cel mai probabil ea te va ierta. Dacă te comporți urât cu iubita ta, ea se va despărți de tine”.

E o comunitate flexibilă, care consideră că pământul ar putea fi salvat, dacă facem dragoste cu el.

Eco-fetișismul a dus lucrurile la nivelul următor și a combinat sensibilitățile new age cu jocurile sado-maso.

Artiștii Genevieve Belleveau și Themba Alleyne, sunt primul  cuplu de eco-fetișiști, iar ecosexualitatea a fost concepută  ca modalitate de a introduce ecologia în sexualitate, pe motiv că ar trebui să privim relația noastră cu planeta ca pe o relație amoroasă – cu dragoste și consimțământ.

 Adepţii ecosexualităţii credcă toate aceste relații sunt interconectate și fac parte dintr-un sistem mai mare.  

Poate însemna și oameni care fac sex cu natura, pur și simplu. Sau oameni care vor o componentă naturală în viața lor erotică. 

De Ziua Îndrăgostiților, Belleveau și Alleyne au lansat o linie de jucării sexuale numită Sacred Sadism – o colecție de bice, palete și gâdilitori handmande confecționate din lemn reciclat și plante artificiale. Belleveau mi-a povestit la telefon că ideea i-a venit când a hotărât că are chef să exploreze lumea BDSM, dar și-a dat seama că nu-i place estetica tipică sado-maso, cu piele și ținte. 

 

 

 

„Îmi place să fac sex într-o grădină, nu într-o pivniță”, a declarat ea menţionând că ecosexualitatea este privită de unii ca pe interpretări diferite ale ecosexualității, și că crede că ar trebui adăugat un E la iniţialele mişcării „LGBTQ”.

 

Totuşi, se pare că există interpretări diferite ale ecosexualității, de la sexul cu copaci, la ideea mai teoretică de a schimba felul în care relaționăm cu planeta, prin concentrarea pe comportament și plăcere personală, în loc de proteste și politică.

Din această cauză, unele persoane din cadrul mișcării ecologice, au păstrat distanța faţă de adepţii acestei orientări sexuale.

Cu toate acestea, Jennifer Reed, doctorand în sociologie la Universitatea din Nevada, Las Vegas, care şi-a scris  dizertația în eco-sexualitate, spune că numărul de persoane care se declară ecosexuali a crescut semnificativ în ultimii ani.

Chiar și căutările pe Google confirmă că interesul în această direcție a crescut considerabil în ultimul  timp.

 

Photo Credit: The Guardian

 

 

 

 

 

CITIŢI ŞI:

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/10/11/ziua-de-11-octombrie-in-istoria-romanilor/

 

 

 

Surse:

 

 

https://www.2am.eu/cine-sunt-ecosexualii-oamenii-care-fac-sex-cu-pamantul-in-speranta-ca-il-vor-salva-foto/

https://www.vice.com/ro/article/jp8am4/ecosexualii-vor-sa-salveze-pamantul-prin-sex

http://diez.md/2016/11/19/foto-ecosexualitatea-un-nou-tip-de-identitate-sexuala-care-apare-tot-mai-des-lume/

Reclame

11/10/2018 Posted by | Fără categorie | , , , , , , , , | 3 comentarii

Paradoxuri ungureşti

 Harta Ungariei Mari, cu Transilvania inclusă în ea, prezentată de premierul maghiar Viktor Orban

 

Foto: Șeful executivului de la Budapesta, Viktor Orban, prim ministrul unei ţări membre NATO şi UE aliată a României, a postat în luna aprilie pe pagina sa de Facebook o imagine în care arăta delegației conduse de premierul polonez Mateusz Morawiecki harta Ungariei dinainte de Primul Război Mondial, când cuprindea vaste teritorii care în prezent aparțin României, Serbiei, Croației, Slovaciei și Ucrainei.

Imaginea respectivă ne aduce aminte de o întâmplare petrecută în 1944 în timpul al celui de-doilea război mondial, când la o recepție dată la Rio de Janeiro, în Brazilia, printre invitaţi s-a aflat și ambasadorul ungar.

Acesta, purtând uniforma de ceremonie, a intrat în sala de recepţii adresând salutul nazist. Gazda recepției, un bancher influent, a luat act de venirea ambasadorului și s-a apropiat de el:
„Excelență, ați salutat cu Heil Hitler. Presupun că oamenii din țara dumneavoastră aparțin rasei nordice? „
Ambasadorul a răspuns: „Nu, noi suntem de origine mongolă.”
Bancherul curios, a continuat: „Cred, aşadar că țara dumneavoastră ar trebui să fie situată în Asia ?”
„Nu, Ungaria face parte din Europa Centrală.”
„Știu că există un război în Europa Centrală. Este Ungaria implicată în asta? „
„Da, ne luptăm împotriva Uniunii Sovietice „
„Și aveți pretenții teritoriale față de Uniunea Sovietică?”
„Nu, noi nu avem nicio pretenție teritorială față de sovietici. Dar, în schimb, avem față de România și Slovacia. „
„Atunci, România și Slovacia trebuie să fie vrăjmașii voștri ?”
„Nu, ei sunt aliații noștri.”
Bancherul a rămas uşor confuz după răspunsurile ambasadorului, dar în cele din urmă, văzând o insignă regală pe uniforma acestuia a continuat: „Ungaria este un regat, nu-i aşa? Ce face Regele vostru? „
„Nu avem un rege. Suntem conduşi de un amiral. „
„O, de un Amiral? Deci Ungaria trebuie să aibă acces la mare. „
„Nu. Suntem o ţară fără ieșire la mare. „
Bancherul a fost şi mai mult nedumerit: „Oricum, ce face amiralul vostru?”
„A fost capturat de germani.”
„Şi germanii sunt vrăjmașii voștri?”
„Nu, germanii sunt cei mai mari aliați și prieteni ai noștri.”
 Complet pierdut, gazda a exclamat: „La naiba, chiar nu înțeleg !… Locuiți într-un regat fără ieșire la mare din inima Europei, regat care este guvernat de un amiral, care a fost capturat de cei mai mari prieteni ai lui.

Totodată, sunteți în luptă o cu țară de la care nu doriți nici măcar un singur metru de teren, dar aveți pretenții teritoriale față de aliații dumneavoastră. Asta este cu adevărat bizar !” 
” Nu domnule, este Noua Ordine Europeană! „

În privința pretențiilor teritoriale și a alianțelor, situația este aproape aceeași şi în zilele noastre.

Povestea circulă pe Internet. Autorul e necunoscut. 

 

 CITIŢI ŞI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/05/03/o-istorie-a-zilei-de-3-mai-video-3/

03/05/2018 Posted by | Fără categorie | , , , , , , , | 2 comentarii

Conspiraţia uzurii morale planificate. VIDEO

 

 

UZURA MORALĂ PLANIFICATĂ, O STRATEGIE DE MARKETING  

O ilustră necunoscută, Cosima Dannoritzer, lansa în data de 30 noiembrie 2010, la televiziunea norvegiană, un documentar excelent, The Light Bulb Conspiracy, realizat cu deplin profesionalism, într-un stil alert şi perfect coerent, care confirma, aducând dovezi palpabile, un concept, „planned obsolescence” sau uzura morală planificată, ce făcuse doar obiectul teoriilor conspiraţiei, până atunci.
Documentarul s-a bucurat de un real succes, seria premierelor naţionale continuând, de la începutul acestui an, într-o serie de ţări europene incluzând Irlanda, Franţa, Germania şi Finlanda.

The Light Bulb Conspiracy combină cercetarea de investigaţie şi rarele imagini de arhivă, pentru a urmări povestea nespusă a uzurii morale planificate, de la începuturile sale, în anii ’20, prin apariţia unui cartel secret, înfiinţat în mod expres, pentru a limita durata de viaţă a becurilor incandescente, până la poveşti actuale care implică echipamente electronice de vârf (cum ar fi iPod) şi spiritul de opoziţie, tot mai intens, în rândul consumatorilor obişnuiţi.

Deși sună ca încă o teorie a conspirației, uzura morală planificată (planned obsolescence) este în realitate o politică de marketing, care influențează modul de proiectare și construcție a produselor.

Prin uzura planificată, producătorii limitează deliberat durata de viață a produselor lor, mult sub capacitățile tehnologice reale. În acest fel, ei asigură cererea continuă pentru produsele lor și, prin urmare, creșterea profitului pe termen lung al producătorilor.

De exemplu: știm că imprimantele au de obicei o limită de viață setată la cca 5 ani sau 18.000 de pagini. Dar nu știm de ce…

Ei bine, un cip EEPROM memorează numărul de pagini imprimate. Când utilizatorul atinge limita prestabilită, imprimanta se blochează!

În 1932, Bernard London scria în cartea sa „Cum să punem capăt crizei prin uzura morală planificată” (Ending the Depression through Planned Obsolescence):

„Vinovați de Marea Criză Economică sunt consumatorii, care continuă să-și folosească automobilele vechi, aceleași aparate de radio și haine, adică un timp mult mai îndelungat decât au estimat statisticienii”.

Astfel, el propunea introducerea uzurii planificate, ca soluție la ieșirea din criză.

Oricât de sinistră v-ar părea această idee, ea a fost adoptată imediat de marea majoritate a producătorilor de bunuri de larg consum, fiind și în prezent o practică în afaceri, pe care se bazează întreaga economie.

Un articol cuprinzător pe această temă, excelent întocmit de Marian Matei, traducătorul documentarului „The Light Bulb Conspiracy”, puteți citi aici.

 

Sursa: http://frumoasaverde.blogspot.ro 

 

 

 

11/06/2017 Posted by | Fără categorie | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: