CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Cine nu iubeşte câinii ?

Imagini pentru oameni si câini photos

 

 

 

 

De ce iubim câinii?

 

 

Oamenii de stiinta au descoperit de ce ne iubim cainii aproape la fel de mult ca pe propriii copii.

Astfel, potrivit sciencealert.com, care relateaza concluziile unui studiu publicat recent, atunci cand ne uitam in ochii unui câine, atât în creierul oamenilor, cât si în cel al animalului se eliberează oxitocina – ”hormonul iubirii/fericirii”.

Mecanismul este acelaşi cu cel al formării legăturii dintre o mama si copilul său. Interesant este însă că, aceasta legatură psihologică nu exista si cu lupii, animalele din care au evoluat ”cei mai buni prieteni ai omului”.

”Aceste descoperiri susţin existenta unei legături între specii, mediata pozitiv de oxitocina si facilitata de privire”, explica Miho Nagasawa, de la Universitatea Azabu din Japonia.

Anterior, echipa  lui Nagasawa a promovat ideea ca prietenii noştri canini pot stimula eliberarea de oxitocină, insă acest studiu şi-a propus sa mai facă un pas in faţă şi să stabilească dacă patrupedele sunt cele care provoacă acest proces.

Pentru a testa ipoteza, cercetatorii japonezi au luat 27 de caini pe care i-au pus intr-o camera alaturi de stapani si de doi necunoscuti.

Cainii au fost apoi stropiţi pe nas fie cu soluţie salina, fie cu oxitocina.

Femele stropite cu oxitocina au petrecut mult mai mult timp uitandu-se la stapani decat cele stropite cu solutie salina.

Acest lucru a dus la cresterea nivelului de oxitocina, atat din sangele stapânilor, cat si din cel al cainilor, sugerand faptul ca ar fi vorba despre un raspuns direct.

Din motive inca necunoscute, masculii nu au fost la fel de susceptibili la dozele de oxitocina.

Echipa a analizat apoi nivelul de oxitocina al lupilor domesticiti, dar si ale oamenilor care i-au crescut, insa nu au descoperit nicio legatura.

Cercetatorii sustin ca lupii care au trait in apropierea comunitatilor de oameni in urma cu mii de ani au ”deturnat” mecanismul de legatura intre parinte si copil, explicand astfel modul in care a evoluat relatia foarte stransa dintre oameni si caini.

”Descoperirile sugereaza cum au profitat câinii de sensibilitatile noastre parentale – folosindu-se de comportamente precum – privitul in ochi – pentru a genera sentimente de recompensa sociala si comportamente de ingrijire (…)

Este un mecanism foarte puternic prin care cainii ne-au castigat inimile si noi pe ale lor”, noteaza Evan MacLean si Brain Hare, de la Universitatea Duke.

 

Sursa: Animal Zoo

 

 

 

Reclame

09/09/2019 Posted by | LECTURI NECESARE | , , , , , , , | 2 comentarii

„Cultura” morţii se extinde… Eutanasia şi suicidul asistat câştigă teren în lume, odată cu răspândirea ideologiei anti-viata

 

 

Imagine similară

 

In 2016, 4% din toti decedatii Olandei au fost eutanasiati, cu 10% mai multi ca in 2015, ori aproape 6.100 din cei 150.000 de olandezi care au murit in 2016. [Detalii:http://www.dutchnews.nl/news/archives/2017/04/number-of-official-cases-of-euthanasia-rise-10-in-the-netherlands/]

Cifrele acestea îngrijoreaza si demonstreaza convingator ca eutanasia se extinde in toata lumea la o viteza rapida. Eutanasia este eminamente o inventie a statului secular postmodern.

Citind astfel de informatii oamenii cu ratiune se intreaba daca nu cumva statul secular postmodern si-a pierdut abilitatea de a raţiona, de a discerne intre bine si rău, sau, ca sa folosim termeni din afara vocabularului corectitudinii politice, a luat-o razna.

Si ne intrebam de ce, pentru ca el are la dispozitie experti in toate domeniile, mai multi si in mai multe domenii ca oricând: economisti, politologi, experti in medicina, stiinta, legiuitori, judecători ilustri, avocati cu renume, o clasa de tehnocrati supra educati.

Dar cu toate acestea el pare mai putin capabil azi de a discerne intre bine si rau ca in trecut.


Cetateni responsabili ori călăi obedienţi?

Si mai grav, statul secular pare sa nu mai vrea cetateni responsabili ci calai obedienti care sa-i execute ordinele, chiar daca acestea sunt irationale.

 Pentru el, oamenii de buna credinta par sa devina irelevanti iar libertatea lor de a-si exercita aptitudinile si profesiile in mod responsabil, benefic si constructiv devin secundare cind ele intra in conflict cu obiectivele si ideologia statului secular.

Nici unde nu se vede mai clar si pronuntat acest conflict decit atunci când e vorba de dreptul fundamental al tututor fiintelor umane, nascute ori nenascute, la viata.

Ideologia suprapopularii planetei si a controlului populatiei e una din doctrinele cele mai indragite si infailibile ale statului secular.

Pentru a ne covinge de asta e suficient sa privim la ce s-a intimplat la inceputul acestui an cind tarile occidentale si Canada au decis sa-si sporeasca contributia financiara pentru avort in tarile nedezvoltate.

Au facut-o ca riposta la decizia Administratiei Trump de a interzice folosirea fondurilor americane pentru finanţarea programelor de control a populaţiei in Lumea a Treia.

In acelasi timp, insa, si cu o deosebita agresivitate, se manifesta promovarea intentionata a  eutanasiei si incalcarea libertatii de conştiinta a persoanelor care refuza sa ucida fiintele umane născute ori nenascute. In doar ultimii putini ani se observa o extindere fara precedent a eutanasiei la nivel global.

A facut inconjurul lumii o stire deosebit de grava din Suedia unde, cu citiva ani in urma, o moasa a refuzat sa participe la servicii de avort in spitalul in care lucra din motive de constiinta si convingeri religioase.

Cu toate ca moasele pot ajuta femeile insarcinate in mult mai multe feluri decit in avortarea copiilor, spitalul a impus moasei sa participe la avortarea copiilor nenascuti, iar in caz contrar a amenintat-o cu pierderea locului de munca.

Moasa a ales sa asculte de constiinta ei, a fost concediata, iar de atunci a ramas fara loc de munca. Au urmat actiuni judecatoresti iar saptamina trecuta o curte de apel din Suedia a decis impotriva ei: autoritatile si guvernul, a decretat tribunalul, pot constrange personalul medical sa presteze servicii de avort chiar daca ele contravin convingerile lor religioase ori de constiinta, iar in caz contrar li se poate interzice practicarea profesiei.

O stire la fel de grava a pervenit, la inceputul lunii, din Canada, unde eutanasia a fost dezincriminata si decretata un drept fundamental al omului in 2015 de Tribunalul Suprem Canadian. Ca urmare a acelei decizii, Parlamentul canadian a adoptat o lege care a legalizat eutanasia.

Pacientii insa s-au lovit de o problema majora: numarul in crestere de medici canadieni care, din motive de constiinta, refuza sa eutanasieze pacienti. Riposta statului canadian a fost rapida si radicala: pedepseste, la fel ca Suedia, oamenii de buna credinta care refuza sa ucida pe semenii lor.

Printre altele, a fost pusa la dispozitia publicului o linie telefonica speciala unde pacientii pot face plingeri impotriva medicilor care refuza sa eutanasieze pacienti. Medicii pot si ei sa faca plingeri similare impotriva colegilor lor care refuza sa eutanasieze pacientii la cerere. Dupa cum se vede, practicile comuniste si naziste reapar din nou in Scandinavia si Canada.

Aceste doua stiri, cit se poate de ingrijoratoare, sunt relativ recente, dar se alătura unui morman imens de stiri asemanatoare care au parvenit din multe tari occidentale in doar ultimii 10 ori 15 ani.

Libertatea de constiinta pierde iar exercitarea drepturilor iresponsabile in detrimentul oamenilor de buna credinta si a drepturilor lor se extinde.

Statul suedez si cel canadian vaneaza crestinii care refuza sa participe la razboiul secularismului impotriva fiintei umane, nascute ori nenascute.

Razboiul acesta se inteteste iar asa numitul drept la eutanasie continua sa se extinda. Tinutul Northen Territory din Australia a legalizat eutanasia anul acesta, la fel Districtul Federal care constituie capitala SUA, iar California in 2015.

Proiecte de lege pentru legalizarea eutanasiei si a suicidului asistat sunt dezbature curent in New York si Massachusetts.

Iar in America de Sud Tribunalul Suprem din Columbia a decretat existenţa unui drept la moarte (“right to die”).

Anul acesta Islanda a anuntat ca medicii ei avorteaza toti copiii nenascuti care sunt diagnosticati ca suferind de sindroma down (down syndrome), iar in Danemarca procentul acesta e de 98%.

Elvetia e tara de destinatie preferata a europenilor care vor sa fie eutanasiati dar nu o pot face in tarile unde locuiesc. 244 de britanici au fost eutanasiati in Elvetia. In Marea Britanie suicidul e inca ilegal, fiind interzis prin lege din 1961.

Dar presiunile politice, legislative si judecatoresti in Marea Britanie pentru decretarea ori recunoasterea de catre Tribunalul ei Suprem al unui drept la eutanasie devin tot mai intense si frecvente.

[Detalii:http://www.independent.co.uk/news/health/assisted-dying-laws-are-progressing-in-some-places-the-uk-isn-t-one-of-them-a7679846.html]

Este adevarat ca in unele state, cum e Hawai, Colorado, Maine si New Mexico, incercări recente de legalizare a eutanasiei au eşuat, dar nimeni nu mai pune la indoiala că ingerul morţii continuă sa-si manifeste puterea in detrimentul vieţii.

Cultura mortii se extinde, iar cultura vietii e luata cu asalt. In primul rând în minţile noastre, apoi în cultura zilnică în care trăim, iar, în final, la nivel politic şi legislativ.

O cauza a secularismului politic

Argumentele oamenilor cu raţiune impotriva eutanasiei

Monitorizam periodic comentarii aprofundate care analizeaza aspectele legate de etica eutanasiei si a suicidului asistat.

In general, exista  numeroase argumente fundamentale împotriva lor.

In primul rând, eutanasia si suicidul asistat pun in pericol viata persoanelor vulnerabile din punct de vedere emotional si cu probleme mentale.

Aceste persoane nu au nevoie de o moarte accelerata ci de ajutor din partea societatii.

In al doilea rând, ele corup practica medicinei şi relaţia dintre pacient si medic.

Relaţia dintre medic şi pacient a fost totdeauna una de incredere reciprocă, cei din urma depinzînd de expertiza si compasiunea medicilor.

Extinderea culturii pro-eutanasie va submina confidenta pacientilor in a dezvalui medicilor problemele medicale reale cu care sa confrunta de teama de a nu fi eutanasiaţi impotriva vointei lor, ori de a li se pune in minte de catre medici eutanasia ca o optiune viabila pentru rezolvarea problemelor lor de sanatate.

Confuzi si dezorientati, e foarte posibil ca pacenţii sa ceară să li se curme viaţa.

Medicii sunt gardienii sanatatii pacientilor nu executorii lor. In mod traditional, practica medicinii a fost directionata spre viaţa si salvarea vietii oamenilor nu uciderea lor.

Eutanasia si suicidul asistat afecteaza negativ relatiile inter-generationale adica intre parinti si copii. Odata infiripata in mintea copiilor ca o optiune pentru a scapa de parintii lor suferinzi, membrii familiei ar putea convinge parintii sa solicite eutanasie pentru a nu fi o povara pentru copiii lor.

 

 

Imagini pentru euthanasia photos

Asta deja se intimpla în ţările care au legalizat eutanasia. Oregon a fost primul stat din SUA care a legalizat eutanasia iar rapoartele statistice anuale publicate acolo indica ca de la an la an numărul persoanelor care cer sa fie eutanasiate pentru a nu fi o povara pentru copiii lor e in crestere.

In 2014, 42 astfel de persoane au fost eutanasiate din acest motiv, iar in 2016, 65, cu peste 50% mai multe. [Detalii:https://public.health.oregon.gov/ProviderPartnerResources/EvaluationResearch/DeathwithDignityAct/Documents/year19.pdf]

Perspectiva crestina asupra acestor subiecte e relativ clara: in loc de a ajuta persoanele vulnerabile sa-si curme  viata, societatea trebuie sa le ofere ingrijirea medicala de care au nevoie cit si solidaritatea umana atit de necesara pentru a iesi din deprimarea care-i duce la suicid.

Datoria medicilor a fost dintotdeauna, si trebuie sa ramina, aceea de a ajuta pacientii să moară de moarte  naturala cu demnitate, nu sa-i ucida.

Datoria lor e sa ingrijasca pe cei suferinzi nu sa-i omoare.

Din nefericire, derogari de la aceste principii atit de nobile sunt atit de frecvente in tarile occidentale incit acolo se vehiculeaza notiunea ca medicilor sa li se acorde autoritatea sa eutanasieze pacienti chiar daca acestia nu o cer, daca in opinia medicilor pacientii nu au sanse de a mai trai o viata cu demnitate.

In alte cuvinte, pacienţii suferinzi merg la medic fără sa ştie dacă vor ieşi din cabinetul medicului în viaţă ori vor fi eutanasiaţi impotriva voinţei lor, scrie  www.alianta-familiilor.ro/eutanasia/

09/08/2019 Posted by | LECTURI NECESARE | , , , , , | Un comentariu

Teoria ciclurilor Kondratieff şi noul război mondial care ar putea începe în următorul deceniu

 

 

Nikolai Kondratiev s-a născut în 1892 în satul Galuevskaya Kineşma District, Ivanovo-Voznesenski provincie.

În 1911, sa înscris la Facultatea de Drept a Universităţii Sankt-Petersburg.În 1918-1920, Kondratiev şi sa mutat la Moscova, a fost responsabil al Consiliului Central al Agricultura Cooperare in asociere, a predat într-un institut de cooperare şi Timiryazev Academiei Agricole.

Din 1920 a fost pâna in 1923 şeful departamentului de economie agricolă şi politică, şi apoi al celui de învăţământ  profesional.În 1928 el a fost revocat din funcţie, iar în 1930 a fost arestat şi închis într-un lagăr de concentrare, pe 26 ianuarie 1932.Kondratiev a fost împuşcat în data de 17 septembrie 1938.

A lasat doar o notă fiicei sale,  în care cerea să nu fie uitat. Numele lui a fost reabilitat abia în 1987.

Teoria ciclurilor Kondratieff  în economie scrisă în 1926, susţine că „războaiele şi revoluţiile au loc  mai presus de toate, datorită condiţiilor economice … pe baza agravării luptei  pentru pieţe de desfacere  şi  pentru materii prime … În aceste condiţii revoltele sociale apar cel mai uşor aceasta fiind perioada de debut rapid al forţelor economice noi.

 Kondratiev analizat evoluţiile economice începând cu anul 1790 şi a constatat existenţa unor cicluri subîmpărţite în  patru etape.

Ele sunt ca anotimpurile: „de primăvară” – dezvoltarea rapidă a economiei, „Vara” – perioada fericită , „Toamna” – o recesiune teribilă şi „Iarna „, în care economia scade masiv, în ciuda eforturilor depuse de stat.

Ultima etapă poate dura până la 20 de ani. În mod semnificativ, recesiunea economica din SUA în anii 2000,  a fost precedată de 25 de ani de creştere economică neîntreruptă.

În ultimele decenii şi în economia americană se constată o creştere a datoriei publice şi încearcă   să sprijine un nivel nesustenabil de consum.

Un profesor al Universităţii din Moscova, Serghei Malkov, academician la Academia militară rusă, prezice începutul unui nou război mondial în următorul deceniu.

El şi-a expus joi ideea în timpul unei reuniuni a grupului de lucru pentru formarea cadrelor din industria militară rusă, de pe lîngă Consiliului prezidenţial cu privire la educaţie şi ştiinţă de la Moscova, relatează Interfax.

Omul de ştiinţă de la această Academie Militară  a ajuns la această concluzie, bazându-se pe teoria ciclurilor Kondratieff.

Ciclurile Kondratieff pot fi definite, aşa cum am arătat anterior, ca o succesiune regulată a modificărilor structurale în cadrul economiei moderne.

Întinzându-se pe o perioadă de până la 60 de ani, aceste cicluri sunt formate prin alternarea perioadelor de creştere ridicată a unor sectoare economice cu cele de creştere lentă. Studiul acestei teorii ajută la urmărirea evoluţiei economiei mondiale şi este de ajutor în domeniul prognozelor politico-economice.

Conform acestei teorii, un al treilea război mondial a avut deja loc la răscrucea dintre ciclul patru şi cinci, propuse de Kondratieff.

Războiul s-a desfăşurat fără folosirea armelor, însă rezultatele au fost evidente: s-a redesenat harta geopolitică a lumii.

URSS, candidat la dominaţia mondială, şi aliaţii săi au suferit o mare înfrângere şi au încetat să mai existe în forma anterioară.

Nikolai Kondratieff a stabilit în total şase cicluri, care cuprind perioada istorică 1803-2060.

Al patrulea ciclu a durat de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial până în prima jumătate a anilor 80. Acum trecem prin ciclul al cincilea, care, potrivit teoriei lui Kondratieff, se va încheia în anul 2018. Această teorie leagă fiecare ciclu economic de nivelul tehnologic propriu.

Actuala perioadă se distinge prin dezvoltarea IT, a telecomunicaţiilor şi tehnicii robotizate.Următorul ciclu, al şaselea, va fi marcat de un progres în tehnologiile nano, bio şi informaţionale.Însă, pe lângă progresele tehnologice, fiecare ciclu este însoţit de crize şi războaie.

Finalul actualului ciclu şi trecerea la următorul vor fi însoţite de minimum o perioadă de instabilitate politică puternică şi de maximum un război mondial, este convins Serghei Malkov.

„Acum ne aflăm în stadiul unei situaţii de criză, care a trecut în depresie. În prezent, se caută cu înfrigurare ieşiri din această stare de depresie, între altele pe seama noilor tehnologii, care vor fi motoarele de creştere. Această perioadă este foarte periculoasă, deoarece ieşirea din criză nu se întrevede, iar controversele s-au acumulat. De obicei, în astfel de perioade încep războaiele mondiale: comerciale, financiare, economice, politice. Şi clasice. Are loc un fel de reconfigurare a lumii”.

Fireşte, dacă analizăm cu atenţie această teorie a ciclurilor, se poate observa că, în decursul ultimelor secole, cele mai sângeroase evenimente din istoria mondială au avut loc când în perioada de încheiere a aşa-numitului ciclu Kondratieff. Acum ne apropiem de răscrucea fatală.

În următorii zece ani, ne aşteaptă o puternică instabilitate politică şi tehnologică”, a estimat expertul rus, explicând că un grup de experţi de la Universitatea de Stat din Moscova a analizat ciclurile economice şi nivelul agresiunii militare în lume în ultimii 200 de ani şi au ajuns la concluzia că războaiele mondiale şi ciclurile economice se sincronizează.

Ţările care nu vor reuşi să treacă de la al cincilea la al şaselea ciclu tehnologic vor rămîne în urmă cu 50 de ani. 

Cu toate acestea, aşa după cum a menţionat expertul rus, este imposibil de prevăzut dacă următorul conflict mondial va fi un ‘război rece’ sau un conflict militar deschis,
Însă Serghei Malkov nu se îndoieşte de faptul că se va declanşa un război informaţional, psihologic, economic şi comercial.  

 

Sursa: zerohedge.com

Zerohedge:  Conform teoriei ciclurilor Kondratiev, perioada de criză ar putea dura până în anii 2030

Majoritatea analiștilor sunt pesimiști privind perspectivele economiei.

Desigur, analiștii s-au mai înșelat în trecut, dar au dreptate să fie îngrijorați, arată o analiză publicată pe zerohedge.com., care notează:

„Economia internațională operează în cicluri Kondratiev, botezate astfel după Nicolai Kondratiev (1892-1938), economist și statistician rus care le-a identificat pentru prima dată.

Grosso modo, teoria funcționează așa : condițiile sociale și economice se maturizează pentru a declanșa un boom de investiții în tehnologii noi.

După o perioadă, excesul de investiții și creșterea concurenței duc la scăderea rentabilității, limitând boom-ul.

În același timp – pentru că este vorba atât de un proces sociologic, cât și economic – creșterea extinde forța de muncă la nivel mondial, atât în ​​număr cât și din punct de vedere geografic.

Noua forță de muncă militantă lansează lupte sociale pentru a primi o parte din bogăția creată. Acest lucru, la rândul său, contribuie la diminuarea profiturilor.

Vârful ciclului și începutul scăderii sunt caracterizate de conflicte sociale violente, ale căror rezultate determină durata contracției.

Până în prezent, fiecare ciclu Kondratiev a însemnat o înăbușire a protestului social și o oprire a creșterii salariilor, dacă nu o scădere a veniturilor reale pentru clasa muncitoare, conform zerohedge.com:

“Astfel, se acumulează condiții pentru un nou boom al investițiilor, pe măsură ce profitabilitatea se recuperează. Ultimul declanșator al noului ciclu de creștere este investiția în următoarea generație de noi tehnologii, care asigură simultan profituri monopoliste și un nou set de piețe”.

Unde ne aflăm în ciclul Kondratiev?

Există o dispută în legătură cu punctul în care ne aflăm pe ciclurile Kondratiev.

 Economiștii convinși de teoria lui Kondratiev sunt în mare parte de acord că, în urma celui de – Al Doilea Război Mondial, a existat o puternică fază de dezvoltare, care a durat până la începutul anilor 1970.

Aceasta a fost determinată de prăbușirea salariilor europene impuse anterior de naziști și de adoptarea universală a tehnicilor de producție în masă Ford.

Această extindere s-a transformat într-o scădere în anii 1970 și începutul anilor 1980, pe măsură ce rentabilitatea a scăzut, iar economiile europene revitalizare (în legătură cu piața comună timpurie) au erodat competitivitatea americană.

Dezbaterea se referă la ceea ce s-a întâmplat în continuare – epoca lui Reagan, Thatcher, neoliberalismul și globalizarea, care continuă până în prezent.

Au existat câteva trăsături caracteristice ale valului de creștere în perioada 1985-2010.

În primul rând, a fost mai lung decât media, sugerând că recesiunea actuală ar putea fi, de asemenea, mai lungă.

În al doilea rând, ascensiunea neoliberală a implicat o victorie comercială și politică pentru un capitalism american întinerit.

Vedeți dominanța actuală a tehnologiei de vârf americane.

Europa, pe de altă parte, se află în declin, strivită între rivalitățile imperialiste americane și chineze.

Criza UE, inclusiv Brexit, rezultă direct din această schimbare geopolitică.

 

29/07/2019 Posted by | LECTURI NECESARE | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: