CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

„Teoria dictaturii” și noua formă de dictatură cu care se confruntă astăzi omenirea

 

 

 

Imagini pentru théorie de la dictature michel onfray"

 

 

Michel Onfray s-a născut în 1959, în Argentan, într-o familie de țărani. Licențiat în filozofie, între 1983 și 2002 a predat într-o școală tehnică din Caen și apoi la o universitate populară  unde a predat o filozofie foarte îndepărtată de cea academică, despre care  crede că e deficitară  în privința reflecțiilor autentice.

Autor al numeroaselor publicații, în centrul reflecției sale este nevoia de a integra filosofia, psihanaliza, sociologia și știința și de a promova hedonismul, rolul simțurilor și ateismul. Tratatul său de ateologie, lansat în Franța în 2005, a ajuns rapid la 200.000 de exemplare.

Observând apariția unui nou tip de fundamentalism religios, atât în ​​Occident, cât și în Răsărit, Onfay crede în urgența de a susține un nou tip de  ateu, mai deschis din punct de vedere militant.

După ce a publicat ”Teoria corpului iubirii”, a urmat lucrarea ”Pentru o erotică solară” (2006), în care Onfray se concentra pe etica erotică, contrapunând tradiția creștină a vinovăției cărnii, cu cea epicureică și cinică a libertății amoroase.

 

În cartea sa „Teoria dictaturii”, Michel Onfray prezintă opera lui George Orwell ca o mare prefigurare a lumii contemporane.

Filozoful, care nu se teme de controverse, descrie aici noua formă de dictatură cu care ne confruntăm astăzi …

 

Michel Onfray: ”Adevărata problemă o reprezintă cretinizarea progresivă a poporului”

Într-un interviu acordat publicației belgiene L’Echo, autorul vine cu prețioase precizări:

 

 

Simon Brunfaut: Potrivit dumneavoastră, George Orwell este un imens gânditor politic. El a înfățișat totalitarismele secolului XX și a anticipat timpul nostru. Cum poartă epoca noastră amprenta totalitarismului? Nu este puțin exagerat? Am intrat într-adevăr într-o nouă formă de dictatură?

 

Michel Onfray: Nu, nu este exagerat, pentru că nu spun că ne-am întors la nazism sau la stalinism. Ce mă interesează nu este modul în care funcționează totalitarismul, ci modul în care funcționează în epoca internetului, a datelor și a telefoanelor mobile. Acest totalitarism contemporan nu este coif sau cizmă.

Pe de altă parte, trăim într-o societate de control: faptul că putem fi ascultați constant, faptul că acumulăm date despre noi etc. Această campanie de control a ajuns la un nivel fara precedent.

Prin urmare, noile tehnologii nu au niciun avantaj în ochii dumneavoastră?

Suntem într-un fel de servitute voluntară față de noile tehnologii. Dar uneori, este extrem de pervers. De exemplu, pentru a asigura confidențialitatea, vă rugăm să acceptați anumite lucruri … Dar, acceptând, oferim unele informații. Putem accepta dispozitivul de control, dar îl putem refuza. În același timp, dacă refuzați, nu mai puteți călători cu trenul, cu avionul etc.

Asta a anticipat Orwell?

Orwell a comunicat cu ajutorul unui roman. El folosește ficțiunea. Dar ficțiunea sa a încetat să mai fie ficțională; ea a devenit o știință. Acest ecran TV care ne monitorizează permanent există astăzi. Suntem acolo. Orwell a arătat lucruri despre controlul și invizibilitatea puterilor. Ceea ce distinge totalitarismul vechi de totalitarismul nou este tocmai acest detaliu.

Înainte, puterea avea o față identificabilă. Astăzi, cine decide? Unde sunt oamenii care fac acest lucru posibil? În opinia mea, acești oameni de pe coasta de vest americană, au un proiect de dominație mondială și un proiect transumanist.

Capitalismul nestrămutat este responsabil și de această situație?

Capitalismul nu va dispărea: este consubstanțial cu omul. Astăzi, nu mai are dușmani în fața lui. Odată cu căderea blocului sovietic, capitalismul a simțit că poate triumfa. Unii, precum Fukuyama, au susținut chiar că este sfârșitul istoriei, victoria finală a neoliberalismului.

Cu toate acestea, lumea nu se referă la capitaliști și comuniști. Există de asemenea puteri spirituale, precum islamul. Am văzut-o pe 11 septembrie 2001.

Credeți că democrația reprezentativă este moartă?

Da. Poporul și reprezentanții nu coincid deloc. În adunări și parlamente, există o suprareprezentare a profesiilor liberale, cum ar fi avocații, profesorii etc. Sunt puțini ciobani, taximetriști sau studenți. Ceea ce înseamnă că există o parte a societății care pur și simplu nu este reprezentată.

Mai mult, pentru a spera să fii ales, trebuie să ai bani, să fuzionezi într-un dispozitiv, să treci prin forma unui partid. Această democrație reprezentativă a avut ziua sa. Referendumul la Tratatul de la Maastricht a fost o încarnare perfectă a limitei sale: votul ales împotriva poporului.

Cum definiți populismul de care ne temem atât de mult astăzi, voi, cei care aveți încredere în popor pentru a reînvia democrația?

Nu am probleme să mă definesc ca populist. Cu toate acestea, fac diferența între populiști și „populicide”. Aici se află problema; și nu, așa cum suntem conduși să credem, între populiști și democrați. Macron, Chirac și Mitterrand înaintea lui, sunt „populicide”. Acești oameni nu vor să conducă pentru oameni.

Referendumul de inițiativă a cetățenilor este o idee foarte interesantă. Ideea că există membri aleși care sunt revocabili este un lucru bun. Evident, în contextul actual, cretinizarea progresivă a oamenilor este o problemă reală. Și aici am să vă surprind cu ceea ce am spus înainte: marele avantaj al internetului este că oamenii pot opta pentru informații alternative.

Este minunat ca un popor care decide, să-și asume responsabilitatea că orice lege poate fi gândită și criticată de oameni.

Ce părere aveți despre mișcările de neascultare civilă pe care le vedem apărute?

Când Thoreau vorbea despre neascultarea civilă, vorbea despre războiul împotriva Mexicului. Când Martin Luther King a confiscat-o, a fost să lupte împotriva rasismului. Același lucru pentru Ghandi, când vrea independența Indiei. Astăzi, toată lumea crede că neascultarea civilă trebuie să funcționeze tot timpul.

Întrebarea care apare prin toate aceste mișcări este aceasta: care este cauza cea mare care este apărată? Este clar că este adesea de sine. De exemplu, un profesor va refuza să dicteze sau să susțină un examen pentru că nu este de acord cu o lege a ministrului educației …

Refuzul de a face o dictare nu te transformă în Jean Moulin . Am o idee mare de Rezistență. Neascultarea civilă trebuie rezervată marilor cauze comune.

Ce este urgența climatică?

Nu, marea cauză comună ar fi triumful vestelor galbene. Urgența climatică este steagul fals al capitalismului. De exemplu, mașinile electrice pe care ni le prezintă ca ecologice, nu sunt. Vrem să redimensionăm un capitalism verde, așa-numit „eco-responsabil”. Astăzi, când vrem să cumpărăm un produs, vă spunem că acesta este „organic”.

Adevărata ecologie, la care aspir, este ostatică de această ecologie urbană care se află în mâinile agenților de publicitate. Ne jucăm cu încălzirea globală, ceea ce este incontestabil, fără a ține cont de cauzele sale cu adevărat științifice.

Greta Thunberg, căreia i-ați dedicat un text foarte controversat, este o figură reprezentativa a acestui capitalism verde?

Această fată este în mâinile capitalismului verde care folosește ecologia ca pe o modalitate de vânzare. La vârsta ei, chiar daca este inteligenta, nu-mi imaginez că poate avea argumentele necesare pentru a stăpâni toate problemele științifice din spatele problemei ecologice.

Cum analizați diferitele mișcări sociale din cele patru colțuri ale planetei? Există ceva care, în afară de diferențe, le reunește?

Astăzi, nu mai este posibil să trimiți armata pe stradă, pentru că toată lumea contraataca mulțumită, din nou, fluxului de informații. Cu toate acestea, mă tem că toate aceste mișcări nu sunt decât un fel de mare fior democratic. Un dictator pleacă și altul îl înlocuiește … Și credem că asta schimbă totul. Nu se datorează faptului că l-am pune pe Macron la ușă și Muriel Penicaud ar fi pus în locul său, că aceasta va fi o mare revoluție democratică. Toate aceste mișcări sunt semnul lehamitei popoarelor.

Ei nu mai pot vedea că există averi insolente și că există oameni care fac războaie cu singurul scop de a se îmbogăți. La fel ca Trump care, cu un cinism incredibil, declară, după ce la ucis pe Abu Bakr al-Bagdadi, că a făcut asta pentru a asigura petrolul … Astăzi, datorită rețelelor de socializare, oamenii sunt capabili să coboare pe străzi foarte repede. Această răscoală a popoarelor mă bucură și, în același timp, mă tem că este recuperată de demagogii care sunt mereu acolo în ambuscadă. Vestele galbene au fost recuperate de Mélenchon, violența rupturilor și blocurile Negre etc. Într-un fel, aceasta este lecția de istorie: oamenii încă suferă de această recuperare.

Nu ezitați să fiți în mod deliberat controversat. Acesta este rolul filosofului? Trebuie să se implice în mod necesar intelectualul contemporan?

Da, trebuie să ne folosim de cuvinte intelectuale într-o lume în care oricine este intelectual. Astăzi, toată lumea își dă părerea și ne spune cum ar trebui să funcționeze lumea. Nu văd de ce este surprinzător că intervin la toate subiectele. De ce să fiu mai puțin legitim decât un fotbalist?

Scrieți: „Limba este atacată”. Ce vreți să spuneți prin asta?

Tatăl meu a fost crescut de școala republicană. Știa să scrie fără greșeli. Nu a făcut greșeli logice. Învățase niște mari clasici ai literaturii universale. Distrugerea școlii a dus la distrugerea informațiilor.  Sistemul pune putin accent pe instruirea unui cetățean. Ea se gândește să creeze un consumator care plătește. Învățăm tot mai puține lucruri. Unii ne spun că nu ar trebui să facem dictare, gramatică etc. Creierul este însă un mușchi: dacă nu îl menținem activ, acesta intră în degenerare …

La sfârșitul cărții dumneavoastră, spuneți: „Nu sunt sigur că vreau să fiu progresist”. Cum poate progresismul să întruchipeze, în opinia dumneavoastră, o formă de nihilism?

Mă opun progresismului așa cum ni se prezintă astăzi. Progresul nu este un lucru bun în sine. Se poate înregistra un progres al răului, al morții. A spune unei femei sărace că trebuie lăudat uterul pentru că are un copil nu reprezintă, după părerea mea, progres. În acest sens, nu sunt un progresist. Nu joc acest joc de opunere sistematică a populistilor răi și a progresiștilor blânzi.

Socialistul libertarist și anarhistul de care sunteți pot fi atât de conservatori?

Desigur. Varsta medie de pensionare este de 60 de ani și este în regulă.  Un element care trebuie păstrat.  Dar de unde vine această idee amuzantă  prin care dacă trăim mai mult, ar trebui să muncim mai mult? Dimpotrivă, este necesar să se reducă dificultatea și este foarte bine ca lucrătorii să plece la pensie devreme.

Sa faci copii  sub plapumă, a funcționat de secole. De ce trebuie sa rezolvi problemele, dorind să schimbi totul? Trebuie să păstrăm ceea ce a funcționat. Schimbarea cu orice preț nu are sens.

Dacă mi se dă dovada că este mai bine, sunt dispus să o accept, dar altfel… Astăzi, avem impresia că civilizația noastră avansează orbește.

 

 

 

                                                                                   

A consemnat Simon BRUNFAUT – „L’Echo” 

Traducere și adaptare Bogdan Petry

 

09/11/2019 Posted by | LECTURI NECESARE | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Cine nu iubeşte câinii ?

Imagini pentru oameni si câini photos

 

 

 

 

De ce iubim câinii?

 

 

Oamenii de stiinta au descoperit de ce ne iubim cainii aproape la fel de mult ca pe propriii copii.

Astfel, potrivit sciencealert.com, care relateaza concluziile unui studiu publicat recent, atunci cand ne uitam in ochii unui câine, atât în creierul oamenilor, cât si în cel al animalului se eliberează oxitocina – ”hormonul iubirii/fericirii”.

Mecanismul este acelaşi cu cel al formării legăturii dintre o mama si copilul său. Interesant este însă că, aceasta legatură psihologică nu exista si cu lupii, animalele din care au evoluat ”cei mai buni prieteni ai omului”.

”Aceste descoperiri susţin existenta unei legături între specii, mediata pozitiv de oxitocina si facilitata de privire”, explica Miho Nagasawa, de la Universitatea Azabu din Japonia.

Anterior, echipa  lui Nagasawa a promovat ideea ca prietenii noştri canini pot stimula eliberarea de oxitocină, insă acest studiu şi-a propus sa mai facă un pas in faţă şi să stabilească dacă patrupedele sunt cele care provoacă acest proces.

Pentru a testa ipoteza, cercetatorii japonezi au luat 27 de caini pe care i-au pus intr-o camera alaturi de stapani si de doi necunoscuti.

Cainii au fost apoi stropiţi pe nas fie cu soluţie salina, fie cu oxitocina.

Femele stropite cu oxitocina au petrecut mult mai mult timp uitandu-se la stapani decat cele stropite cu solutie salina.

Acest lucru a dus la cresterea nivelului de oxitocina, atat din sangele stapânilor, cat si din cel al cainilor, sugerand faptul ca ar fi vorba despre un raspuns direct.

Din motive inca necunoscute, masculii nu au fost la fel de susceptibili la dozele de oxitocina.

Echipa a analizat apoi nivelul de oxitocina al lupilor domesticiti, dar si ale oamenilor care i-au crescut, insa nu au descoperit nicio legatura.

Cercetatorii sustin ca lupii care au trait in apropierea comunitatilor de oameni in urma cu mii de ani au ”deturnat” mecanismul de legatura intre parinte si copil, explicand astfel modul in care a evoluat relatia foarte stransa dintre oameni si caini.

”Descoperirile sugereaza cum au profitat câinii de sensibilitatile noastre parentale – folosindu-se de comportamente precum – privitul in ochi – pentru a genera sentimente de recompensa sociala si comportamente de ingrijire (…)

Este un mecanism foarte puternic prin care cainii ne-au castigat inimile si noi pe ale lor”, noteaza Evan MacLean si Brain Hare, de la Universitatea Duke.

 

Sursa: Animal Zoo

 

 

 

09/09/2019 Posted by | LECTURI NECESARE | , , , , , , , | 2 comentarii

„Cultura” morţii se extinde… Eutanasia şi suicidul asistat câştigă teren în lume, odată cu răspândirea ideologiei anti-viata

 

 

Imagine similară

 

In 2016, 4% din toti decedatii Olandei au fost eutanasiati, cu 10% mai multi ca in 2015, ori aproape 6.100 din cei 150.000 de olandezi care au murit in 2016. [Detalii:http://www.dutchnews.nl/news/archives/2017/04/number-of-official-cases-of-euthanasia-rise-10-in-the-netherlands/]

Cifrele acestea îngrijoreaza si demonstreaza convingator ca eutanasia se extinde in toata lumea la o viteza rapida. Eutanasia este eminamente o inventie a statului secular postmodern.

Citind astfel de informatii oamenii cu ratiune se intreaba daca nu cumva statul secular postmodern si-a pierdut abilitatea de a raţiona, de a discerne intre bine si rău, sau, ca sa folosim termeni din afara vocabularului corectitudinii politice, a luat-o razna.

Si ne intrebam de ce, pentru ca el are la dispozitie experti in toate domeniile, mai multi si in mai multe domenii ca oricând: economisti, politologi, experti in medicina, stiinta, legiuitori, judecători ilustri, avocati cu renume, o clasa de tehnocrati supra educati.

Dar cu toate acestea el pare mai putin capabil azi de a discerne intre bine si rau ca in trecut.


Cetateni responsabili ori călăi obedienţi?

Si mai grav, statul secular pare sa nu mai vrea cetateni responsabili ci calai obedienti care sa-i execute ordinele, chiar daca acestea sunt irationale.

 Pentru el, oamenii de buna credinta par sa devina irelevanti iar libertatea lor de a-si exercita aptitudinile si profesiile in mod responsabil, benefic si constructiv devin secundare cind ele intra in conflict cu obiectivele si ideologia statului secular.

Nici unde nu se vede mai clar si pronuntat acest conflict decit atunci când e vorba de dreptul fundamental al tututor fiintelor umane, nascute ori nenascute, la viata.

Ideologia suprapopularii planetei si a controlului populatiei e una din doctrinele cele mai indragite si infailibile ale statului secular.

Pentru a ne covinge de asta e suficient sa privim la ce s-a intimplat la inceputul acestui an cind tarile occidentale si Canada au decis sa-si sporeasca contributia financiara pentru avort in tarile nedezvoltate.

Au facut-o ca riposta la decizia Administratiei Trump de a interzice folosirea fondurilor americane pentru finanţarea programelor de control a populaţiei in Lumea a Treia.

In acelasi timp, insa, si cu o deosebita agresivitate, se manifesta promovarea intentionata a  eutanasiei si incalcarea libertatii de conştiinta a persoanelor care refuza sa ucida fiintele umane născute ori nenascute. In doar ultimii putini ani se observa o extindere fara precedent a eutanasiei la nivel global.

A facut inconjurul lumii o stire deosebit de grava din Suedia unde, cu citiva ani in urma, o moasa a refuzat sa participe la servicii de avort in spitalul in care lucra din motive de constiinta si convingeri religioase.

Cu toate ca moasele pot ajuta femeile insarcinate in mult mai multe feluri decit in avortarea copiilor, spitalul a impus moasei sa participe la avortarea copiilor nenascuti, iar in caz contrar a amenintat-o cu pierderea locului de munca.

Moasa a ales sa asculte de constiinta ei, a fost concediata, iar de atunci a ramas fara loc de munca. Au urmat actiuni judecatoresti iar saptamina trecuta o curte de apel din Suedia a decis impotriva ei: autoritatile si guvernul, a decretat tribunalul, pot constrange personalul medical sa presteze servicii de avort chiar daca ele contravin convingerile lor religioase ori de constiinta, iar in caz contrar li se poate interzice practicarea profesiei.

O stire la fel de grava a pervenit, la inceputul lunii, din Canada, unde eutanasia a fost dezincriminata si decretata un drept fundamental al omului in 2015 de Tribunalul Suprem Canadian. Ca urmare a acelei decizii, Parlamentul canadian a adoptat o lege care a legalizat eutanasia.

Pacientii insa s-au lovit de o problema majora: numarul in crestere de medici canadieni care, din motive de constiinta, refuza sa eutanasieze pacienti. Riposta statului canadian a fost rapida si radicala: pedepseste, la fel ca Suedia, oamenii de buna credinta care refuza sa ucida pe semenii lor.

Printre altele, a fost pusa la dispozitia publicului o linie telefonica speciala unde pacientii pot face plingeri impotriva medicilor care refuza sa eutanasieze pacienti. Medicii pot si ei sa faca plingeri similare impotriva colegilor lor care refuza sa eutanasieze pacientii la cerere. Dupa cum se vede, practicile comuniste si naziste reapar din nou in Scandinavia si Canada.

Aceste doua stiri, cit se poate de ingrijoratoare, sunt relativ recente, dar se alătura unui morman imens de stiri asemanatoare care au parvenit din multe tari occidentale in doar ultimii 10 ori 15 ani.

Libertatea de constiinta pierde iar exercitarea drepturilor iresponsabile in detrimentul oamenilor de buna credinta si a drepturilor lor se extinde.

Statul suedez si cel canadian vaneaza crestinii care refuza sa participe la razboiul secularismului impotriva fiintei umane, nascute ori nenascute.

Razboiul acesta se inteteste iar asa numitul drept la eutanasie continua sa se extinda. Tinutul Northen Territory din Australia a legalizat eutanasia anul acesta, la fel Districtul Federal care constituie capitala SUA, iar California in 2015.

Proiecte de lege pentru legalizarea eutanasiei si a suicidului asistat sunt dezbature curent in New York si Massachusetts.

Iar in America de Sud Tribunalul Suprem din Columbia a decretat existenţa unui drept la moarte (“right to die”).

Anul acesta Islanda a anuntat ca medicii ei avorteaza toti copiii nenascuti care sunt diagnosticati ca suferind de sindroma down (down syndrome), iar in Danemarca procentul acesta e de 98%.

Elvetia e tara de destinatie preferata a europenilor care vor sa fie eutanasiati dar nu o pot face in tarile unde locuiesc. 244 de britanici au fost eutanasiati in Elvetia. In Marea Britanie suicidul e inca ilegal, fiind interzis prin lege din 1961.

Dar presiunile politice, legislative si judecatoresti in Marea Britanie pentru decretarea ori recunoasterea de catre Tribunalul ei Suprem al unui drept la eutanasie devin tot mai intense si frecvente.

[Detalii:http://www.independent.co.uk/news/health/assisted-dying-laws-are-progressing-in-some-places-the-uk-isn-t-one-of-them-a7679846.html]

Este adevarat ca in unele state, cum e Hawai, Colorado, Maine si New Mexico, incercări recente de legalizare a eutanasiei au eşuat, dar nimeni nu mai pune la indoiala că ingerul morţii continuă sa-si manifeste puterea in detrimentul vieţii.

Cultura mortii se extinde, iar cultura vietii e luata cu asalt. In primul rând în minţile noastre, apoi în cultura zilnică în care trăim, iar, în final, la nivel politic şi legislativ.

O cauza a secularismului politic

Argumentele oamenilor cu raţiune impotriva eutanasiei

Monitorizam periodic comentarii aprofundate care analizeaza aspectele legate de etica eutanasiei si a suicidului asistat.

In general, exista  numeroase argumente fundamentale împotriva lor.

In primul rând, eutanasia si suicidul asistat pun in pericol viata persoanelor vulnerabile din punct de vedere emotional si cu probleme mentale.

Aceste persoane nu au nevoie de o moarte accelerata ci de ajutor din partea societatii.

In al doilea rând, ele corup practica medicinei şi relaţia dintre pacient si medic.

Relaţia dintre medic şi pacient a fost totdeauna una de incredere reciprocă, cei din urma depinzînd de expertiza si compasiunea medicilor.

Extinderea culturii pro-eutanasie va submina confidenta pacientilor in a dezvalui medicilor problemele medicale reale cu care sa confrunta de teama de a nu fi eutanasiaţi impotriva vointei lor, ori de a li se pune in minte de catre medici eutanasia ca o optiune viabila pentru rezolvarea problemelor lor de sanatate.

Confuzi si dezorientati, e foarte posibil ca pacenţii sa ceară să li se curme viaţa.

Medicii sunt gardienii sanatatii pacientilor nu executorii lor. In mod traditional, practica medicinii a fost directionata spre viaţa si salvarea vietii oamenilor nu uciderea lor.

Eutanasia si suicidul asistat afecteaza negativ relatiile inter-generationale adica intre parinti si copii. Odata infiripata in mintea copiilor ca o optiune pentru a scapa de parintii lor suferinzi, membrii familiei ar putea convinge parintii sa solicite eutanasie pentru a nu fi o povara pentru copiii lor.

 

 

Imagini pentru euthanasia photos

Asta deja se intimpla în ţările care au legalizat eutanasia. Oregon a fost primul stat din SUA care a legalizat eutanasia iar rapoartele statistice anuale publicate acolo indica ca de la an la an numărul persoanelor care cer sa fie eutanasiate pentru a nu fi o povara pentru copiii lor e in crestere.

In 2014, 42 astfel de persoane au fost eutanasiate din acest motiv, iar in 2016, 65, cu peste 50% mai multe. [Detalii:https://public.health.oregon.gov/ProviderPartnerResources/EvaluationResearch/DeathwithDignityAct/Documents/year19.pdf]

Perspectiva crestina asupra acestor subiecte e relativ clara: in loc de a ajuta persoanele vulnerabile sa-si curme  viata, societatea trebuie sa le ofere ingrijirea medicala de care au nevoie cit si solidaritatea umana atit de necesara pentru a iesi din deprimarea care-i duce la suicid.

Datoria medicilor a fost dintotdeauna, si trebuie sa ramina, aceea de a ajuta pacientii să moară de moarte  naturala cu demnitate, nu sa-i ucida.

Datoria lor e sa ingrijasca pe cei suferinzi nu sa-i omoare.

Din nefericire, derogari de la aceste principii atit de nobile sunt atit de frecvente in tarile occidentale incit acolo se vehiculeaza notiunea ca medicilor sa li se acorde autoritatea sa eutanasieze pacienti chiar daca acestia nu o cer, daca in opinia medicilor pacientii nu au sanse de a mai trai o viata cu demnitate.

In alte cuvinte, pacienţii suferinzi merg la medic fără sa ştie dacă vor ieşi din cabinetul medicului în viaţă ori vor fi eutanasiaţi impotriva voinţei lor, scrie  www.alianta-familiilor.ro/eutanasia/

09/08/2019 Posted by | LECTURI NECESARE | , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: