CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

UE în era Inițiativei Celor Trei Mări (II). Moscova şi doctrina celei de- A Treia Rome

 

Moscova, a treia Romă

 

 

Bazată pe o doctrină din secolul al XVI-lea, Imperiul Rus ar fi succesor al Romei antice și al Constantinopolului ca centru suprem al creștinismului adevărat.

Prima dată, îngrijorat de soarta creștinismului european s-a arătat Aleksandr Gelievici Dughin, creditat a fi creierul din spatele lui Vladimir Putin, susținător al neo-eurasianismului.

Dughin consideră că ”Un Occident care își neagă credința, istoria, rădăcinile și identitatea, e destinat pentru dispreț, moarte și dispariție”.

Tot el spune că: “Singura apărare reală împotriva globalizării este eurasianismul”.


Alexandr Dughin / Foto: Facebook

 

“Neo-eurasianismul”, însă, nu este o adaptare a eurasianismului clasic la perioada post-sovietică, ci mai degrabă o “nouă dreaptă” ideologică.

Perspectiva duginiană (dughinistă?) este rezultatul unei compilații a diferitelor teorii anti-liberale occidentale, “rusificate”.

Majoritatea ideilor anti-occidentale ale lui Dughin sunt derivate din filozofiile și teoriile occidentale, mai degrabă decât din cele rusești.

Principalul conflict al istoriei lumii, conform “neo-eurasianismului”, constă în confruntarea dintre puterile terestre, eurasiatice, colectiviste și tradiționaliste (telurorocrații), pe de o parte, și puterile maritime individuale și liberale (talasocrații), pe de altă parte.

Ca atare, bătălia finală – Endkampf – se dă între Rusia și Statele Unite.

Din punctul de vedere al Stratfor, însă, ascendentul Rusiei față de China este puțin probabil să dureze pentru totdeauna.

Creșterea proprie a Chinei și suprapunerea sferelor de influență în Asia Centrală, Orientul Îndepărtat al Rusiei și în zona arctică, vor limita, în cele din urmă, măsura parteneriatului lor.

Ceea ce, potrivit așteptărilor, ar reapropia Rusia de țările așa-zis occidentale.


Eurasia

Pînă atunci, însă, revenind, Eurasia, reprezintă filozofia conservatoare a continentalismului terestru, care are printre valorile sale o structură ierarhică, lege și ordine, tradiționalism și religie.

Adică, tot ceea ce nu regăsim nicăieri în teoriile globaliste.

Eurasianismul susține – potrivit lui Dughin – că civilizația eurasiatică nu poate fi judecată conform criteriilor occidentului postmodern.

Apără civilizația ruso-ortodoxă, dar și toate celelalte civilizații, care pot fi foarte diferite de cele dominante, liberale, globalizatoare.

Nu are nimic de a face cu fundamentalismul, tocmai pentru că admite și apără existența și legitimitatea tuturor civilizațiilor.

Este o formă de pluralism filosofic, conform căreia diferite culturi, diferite civilizații pot coexista, fără a se neutraliza neapărat. Eurasianismul nu înseamnă apărarea naționalistă a Rusiei, ci apărarea identității tuturor popoarelor de agresiunea comisă de Occidentul modern.

Este o formă total contrară unificării liberale și postmoderne, a statului global.

Dughin deplînge pierderea identității naționale, religioase, sexuale, individuale.

Trăim într-o lume din ce în ce mai virtuală în care toate formele stabile care definesc ființa și omul se dizolvă. Am intrat în societatea lichidă despre care vorbea Zygmunt Bauman. Ideologia lumii moderne este post-umană. Dar trebuie să salvăm omul, identitatea lui. Întotdeauna spun că cei care luptă împotriva identității se luptă împotriva omului. Nu există nici un om fără identitate”.

Pentru ilGiornale, Dughin adaugă:

Văd apariția unei voințe extrem de populare împotriva dominației totalitare și impunătoare a globalizării, a gîndirii europene. Este evident un pas spre victorie, nu victoria însăși.

Este o schimbare radicală în istoria postmodernității: o revoltă împotriva lumii post-moderne, o formă de protest a popoarelor care nu acceptă să fie anihilate de strategia suicidară a liberalilor, ci vor să decidă liber asupra identității lor.

Tocmai aici intră în joc necesitatea unei alternative la globalizare, pentru a salva identitatea oamenilor și a popoarelor, pentru a salva Ființa. Această alternativă nu ar trebui să fie căutată în fascism, în comunism sau în vechiul liberalism, ci într-o nouă formă care să poată răspunde provocărilor generate de evenimentele actuale.

Fundamental va fi a patra teorie politică, teoria lumii multipolare, principiile metafizice ale luptei împotriva globalizării, pentru a salva popoarele, omul, sacrul, tradiția, demnitatea umană“.

Aceasta este marea propagandă rusă de care se tem liderii UE, democrații americani, mass-media, aceasta ”propagandă”, chipurile, ”schimbă opțiunile electorale” – dacă ar fi să credem, e fake news-ul care îi zăpăcește de cap pe oameni, ideile care îi îndepărtează de ”valorile europene”, liberale, ”occidentale” și îi țin în ”totalitarism”.

Să le vedem și să le cîntărim, așadar.

Din nefericire, o bună parte din ceea ce spun rușii poate vedea oricine cu ochiul liber. Iar dacă are și vreo doi neuroni, poate aduna și cîteva cifre. Sau distinge albul de negru.

Dacă preț de o secundă privim harta Eurasiei, înțelegem că Rusia nu are nevoie de teritorii, pe cît ar avea nevoie de oameni sau, cel puțin, de parteneri care să îi împărtășească valorile enunțate mai sus.

În Europa și în ”lumea occidentală”, însă, libertatea cuvîntului e dulce poveste. Sătui de cenzura facebook, internauții își caută bucățica de libertate pe VKontakte. Tocmai la St.Petersburg. Drepturile omului au devenit ”un lux teoretic”.

Am văzut cum sînt aleși șefii UE! Promisa bunăstare a devenit supraviețuire. Clasa de mijloc se topește mai ceva ca și calota polară răpusă de ”schimbările climatice”.

Vestele galbene, care tocmai s-au revendicat creștine, denunțînd ideile stîngist-seculariste de pînă acum, primesc bastoane în cap și gaze în nas tocmai pentru că nu vor să dispară din fața unui ”Jupiter” care se crede mare democrat și liberal. Britanicii și-au pus deja poalele în cap și nu mai vor să audă de atîta ”bunăstare” și ”libertate”.

Tocmai pe acest fond, Federația Rusă a revenit și în Consiliul Europei (CoE). A nu se confunda cu Consiliul Uniunii Europene sau cu Consiliul European.

Că, deh, democrația e complicată și costisitoare.

Dincolo de orice, pentru actuala conducere a Rusiei, credința creștină pare să fie una din punctele esențiale.

Invers decît e la globaliști. Nu doar Salvini este interesant în Italia pentru Putin, ci și suveranul pontif.

Recentul interviu oferit de Vladimir Putin celor de la Financial Times arăta îngrijorarea șefului federației ruse în privința atacurilor liberale împotriva Bisericii.


Vladimir Putin și Papa Francisc / Foto: Kremlin.ru

Putin: ”Uneori am impresia că aceste cercuri liberale încep să folosească anumite elemente și probleme ale Bisericii Catolice drept unelte pentru a distruge Biserica însăși. Iar asta, consider incorect și periculos. Am uitat că trăim cu toții într-o lume ce se bazează pe valori biblice?”

Putin susține că “așa-numita idee liberală și-a depășit scopul”, că multiculturalismul nu mai este eficient. Ideea liberală a devenit caducă, ”intrînd în conflict cu interesele majorității covîrșitoare a populației”.

În timp ce comentariile lui Putin au provocat ”consternare” printre elitele occidentale liberale, ele nu sunt îndepărtate de remarcile făcute public de cătreDalai Lama.

Liderul spiritual al budhismului tibetan a declarat pentru BBC că nu dorește ca Europa să devină musulmană sau africană, afirmînd că majoritatea refugiaților ar trebui să se întoarcă acasă pentru a se păstra Europa pentru europeni.

Dar să înțelegem exact ce caută musulmanii în Europa! Am văzut că economia germană nu e sustenabilă decît prin imensele exporturi de 50% din PIB pe care le face preponderent către țările din Uniunea Europană.

Dar pînă și UE are propriile limite în a înghiți marfa nemțească.

Cum însă economia germană are nevoie de o creștere continuă – potrivit schemei Ponzi care e actualul sistem economic – și exporturile germane trebuie să urmeze creșterea!

Ceea ce înseamnă cantități tot mai mari, an de an, livrate pieței UE.

Dar cui să îi mai dai marfa, dacă nu unei populații paupere de import? Dar pînă și asta este doar o modalitate de a evita inevitabilul: criza de supraproducție, urmată șomaj și de colaps. ”Caritas”-ul occidental începe să se ducă.

Pericolul globalist

Pentru Vladimir Putin, a devenit esențial să caute un mediu stabil și predictibilitate, adică tot ceea ce nu generează în clipa de față agresivitatea liberală și establishmentul care caută să scape de o revenire a crizei economice.

Rusia este o țară OPEC, iar una din măsurile care au dat roade de-a lungul timpului pe această piață au fost tocmai cotele.

Acestea nu vizează atît creșterea producției mondiale de hidrocarburi, cît mai curînd adaptarea la cerințele pieței.

Astfel că, investițiile și beneficiile sînt pe deplin previzibile. Creșterile și scăderile bruște de prețuri nu sînt de natură să încurajeze investițiile în domeniu sau retehnologizările.

Rusia nu face parte din sistemul ”occidental”. Ajunge să aruncăm o privire pe hartă ca să înțelegem asta. BRICS (Brazilia – Rusia – India – China – Africa de Sud) au deja un sistem propriu, un fond monetar propriu și refuză dolarul în favoarea monedei chinezești. Interesele economice ale acestor țări se întind, ca și cele occidentale, și în Africa și în America Latină.

Trump este un președinte bun. Pentru americani, însă. Cum Merkel este un cancelar bun. Pentru germani. Și Putin e bun, dar pentru ruși.

Ca și Xi Jinping pentru chinezi. Durerea este că Uniunea Europeană este doar o minciună sfruntată. Nu există. E o ideologie ce camuflează interese mercantile. Există doar Germania și sateliții Germaniei.

Din această cauză, doamna în capot bleu care-și scaldă piciorușele în spumele mării, nu există. Nici Barna nu există. Iar nevertebratele care îmbăloșează bombeurile încălțărilor lui Macron și Merkel – Cioloș și Iohannis – există doar cît să ne dăm seama cît de pierduți sîntem în acest ocean de interese planetare, cît de insignifianți!

Țările din jurul României, strîng rîndurile și încearcă să supraviețuiască, iar faptul că această supraviețuire este posibilă o vedem din uriașul interes pe care-l au și rușii și americanii în zonă.

Se regăsește în tremuratul Angelei Merkel. Sigur că în România e interzis să vorbești despre lucrurile evidente pentru toată lumea de afară.

La noi, discuțiile se poartă de la nivel de ”autobază” și pînă la vîrfurile Academiei – la alde Dungaciu – din perspectiva ”pericolului rusesc” și al ”pericolului unguresc”, mizîndu-se pe tradiționala ură.

Pe prostie și pe frustrare. Noi nu avem un Trump, un Xi, un Putin. Nu are cine să vadă de interesele noastre. E chiar amuzant cum unii îl văd pe Pleșoianu în această postură.

Noi nu putem vorbi despre ”pericolul german”, care este grămadă peste noi, acum, astăzi, și ne secătuiește resursele, ne distruge economia, justiția, tradițiile, credința creștină, educația, morala, ne aruncă în pușcării, ne bagă pumnul în gură dacă vrem să vorbim, pentru că noi nu putem abdica de la linsul boașelor și de la trădarea minunatelor ”valori europene” precum homosexualitatea, lupta cu încălzirea globală, îndobitocirea prin roluri de gen, feminisme, sustenabilități, prefezabilități și alte asemenea.

Noi nu putem vedea eforturile pe care le fac cei din zona geografică în care ne aflăm, nu putem dezbate dacă e bine ce fac, sau nu, nu putem să ne integrăm Grupului de la Visegrad, nu putem avea inițiative nici măcar în zona infrastructurii naționale.

Ca să nu poată veni rușii. Ca să nu ne fure ungurii. Că… Dragnea.

Deci ce sîrmă are Firea în cur? Sau ”Chiparosul” cum a jucat ping-pong? Sau nevasta lui Mazăre cum și-a făcut părul, singură?

 

Ambrus Bela

Sursa: samizdatul.wordpress.com

Reclame

12/07/2019 Posted by | LECTURI NECESARE | , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Un semnal de alarmă: Dezintegrarea identitară a popoarelor Europei. VIDEO

Imagine similară

Europa la zi. Dezintegrarea Identitățiilor

 

Acest capitol nu ar fi trebuit să existe.  Realitatea de după 2012 l-a generat. Când a început „desprimăvărarea arabă” aveam să enunţ la un post de televiziune teritorial că este începutul unei nebunii planetare, că suntem martorii începutului de sfârşit al civilizaţiei bazată pe ordinea naturală a autorităţii.

Statele autocrate din nordul Africii au avut o altă organizare socială în care ierarhia era sursa puterii şi coeziunii statului.

Lumea arabă, chiar dacă aparent se comportă normal în contact cu civilizaţia de sorginte europeană, este produsul unui mod de viaţă arhaic, limitat şi mistic care nu este compatibil cu filosofia carteziană şi nu acceptă libertăţile unei societăţi laice.

Autoritatea statală este adesea substituită de autoritatea informală a şefilor de trib, iar legile Coranului sau cele nescrise, cutumiale, prevalează dreptului modern.

Distrugându-se ordinea tradiţională din nordul Africii s-a distrus şi „centura” de siguranţă mediteraniană a Europei punând în pericol însăşi civilizaţia europenilor!

Cine a făcut ca acest cataclism să se întâmple a produs cel mai cumplit atac asupra securităţii Europei şi nu numai!

Nu există un reper istoric de comparaţie cu ce se întâmplă astăzi decât Căderea Constantinopolului de la 1453.

Contra-Cruciada Islamului, deghizată în Exod masiv acceptat în numele şi pe considerentele umanitarismului de operetă  al unor ideologii sinucigaşe, este în plină desfăşurare şi de succes!

Cine a declanşat destabilizarea Orientului Mijlociu cu toate ingredientele de poligon internaţional pentru încercări şi invenţii de tip ISIS, a produs cel mai grav atentat la existenţa statului Israel!

Acestea sunt realităţile identificate prin efecte şi tendinţe, fabricate în laboratoare de reconfigurare şi control ale puterii globale.

De aceea susţin necondiţionat reacţiile statului Israel, chiar dacă mijloacele şi modalităţile de acţiune nu sunt în acord cu conceptele mele de viaţă.

Nu poţi elimina Răul, producând un Rău şi mai mare.

Dar cine ştie ce se pregăteşte înţelege că sunt reacţiile disperate ale unui popor legitim pentru supravieţuire… România timpului apropiat va trebui, oarecum, să-i urmeze exemplul.

Acest capitol nu ar fi trebuit să fie… Dar puseurile febrile ale europenilor din toate vechile sale unghere sunt din ce în ce mai reactive şi violente.

Naţionalismul european riscă să devină soluţie de supraveţuire prin violenţă.

Europa Atlantică este sub asediu…şi priveşte tâmp la ce i se întâmplă. Textele ce urmează sunt venite de acolo. Ele vin dintr-o societate în dezagregare.

 

Aşadar:

„Africa avea în urmă cu o sută de ani, o sută de milioane de locuitori. Africa are azi, 1,2 miliarde de locuitori!

În urmă cu o sută de ani, populaţia  globului pământesc era de 2 miliarde de locuitori, azi e de 7,2  miliarde, iar în 2050 va fi de 10 miliarde.

În 2050, Africa va avea 2,5 miliarde de locuitori, 25% din populaţia globului, populaţia continentului negru fiind atunci de cinci ori mai mare decât cea a Europei!

Africa are cea mai ridicată rata de fertilitate din lume, 4,7 copii/femeie, mai mult decât dublul ratei de fertilitate înregistrată pe continentul asiatic (2,2 copii/femeie)  şi aproape de 3 ori mai mare decât rata de fertilitate a bătrânei Europe (1,48), iar 41% din populaţia continentului are sub 15 ani!

– Algeria avea în 1960, 11 milioane de locuitori. Are acum 39 de milioane, cu o rată de fertilitate de 3,2 copii/femeie.

– Maroc avea în 1950, 9 milioane de locuitori. Are acum 34 de milioane şi o rată de fertilitate de 2,6.

– Egiptul avea în 1950, 20 de milioane de locuitori. Azi, numai Cairo şi periferiile sale numără 20 de milioane de locuitori, în timp ce întreg Egiptul are o populaţie de peste 95 de milioane de locuitori, şi o rată de fecunditate de 3, 34. O comparaţie e necesară. Italia avea în 1950, 46,5 milioane de locuitori, şi are acum 59,5 milioane, cu o rată de fertilitate de 1,39 copii/ femeie.

– Spania avea în 1950, 28 de milioane de locuitori. Are azi 47 de milioane, cu o rată de fecunditate de 1,27. Prea multă civilizaţie şi un nivel de trai ridicat, obstacole majore în calea unei demografii puternice.

Dar în nordul Africii (Algeria, Maroc, Egipt) situaţia este normală, comparată cu cea din sudul deşertului Sahara, în zona aridă a Sahelului, cea mai săracă zona a Africii, şi cu cea din unele ţări din Africa centrală.

– Senegalul avea în 1960, 3 milioane de locuitori. Are azi peste 15 milioane şi orată de fertilitate de 5,1copii/femeie.

– Mauritania numără în 1960, 850 de mii de locuitori şi are acum 4 milioane, cu o rată de fertilitate de 4,6. Mali avea în 1960, 5,2 milioane de locuitori şi are acum 17, 6 milioane, cu o rată de fertilitate de 6,23.

– Burkina Faso avea în 1960, 4,8 milioane de locuitori şi numără azi 18 milioane, cu o rată de fertilitate de 5,5. În 2050, Burkina Faso va avea 60 de milioane de locuitori! În 90 de ani, de la cinci milioane la 60 de milioane!

– Ciadul avea în 1960, trei milioane de locuitori. Ciadul are acum 14 milioane şi o rată de fertilitate de 6,16.

– Nigerul este un caz aparte şi asta nu pentru că avea în 1960, 3,4 milioane de locuitori, ci pentru că această ţară musulmană poligamă, aridă şi foarte săracă, destabilizată ca şi celelalte ţări din zonă de mişcările jihadiste, are acum 21,5 milioane de locuitori şi cea mai ridicată rata de fertilitate din lume – 7,6 copii/femeie!

– Nigeria avea în 1960, 45,2 milioane de locuitori (aproape cât Italia) şi are azi 184 de milioane, cu o rată de fecunditate de 5,65.

Italia? În arhivă! Nigeria a trecut la alt nivel şi va avea în 2050, 400 de milioane de locuitori, depăşind, ca populaţie, Statele Unite!

Din cauza asta, Africa este considerată de mulţi, pe bună dreptate, o adevărată bombă demografică!

De ce un pericol demografic? Pentru că numărul uriaş al populaţiei şi fantastica rată de fertilitate se combină într-un amestec exploziv cu o sărăcie uluitoare.

Africa este, de departe, în ciuda uriaşelor sale bogăţii, cel mai sărac continent al lumii! Cauza: colonialism? imperialism? capitalism?

Nu! Clanuri, triburi, zeci de ani de socialism, dar mai ales o corupţie incredibilă, greu imaginabilă, combinată de ceva timp, în multe zone, cu revirimentul renaşterii islamice. Colonialiştii, imperialiştii, capitaliştii şi-au făcut datoria faţă de continentul  african, pompând în el, între 1960 şi 1990, peste 220 de miliarde de dolari.

Un veritabil al doilea „Plan Marshal”, după primul care a venit în ajutorul Germaniei şi al Europei de Vest, însă de vreo 15 ori mai mare decât primul, de data asta venit în ajutorul fostelor colonii.

Dacă după ajutorul primit, Germania a ajuns una dintre principalele forţe economice ale lumii, după 30 de ani de donaţii, împrumuturi nerambursabile şi investiţii în Africa, nimic! Zero!

Ba nu, occidentalii au constatat în cele din urmă ca un kilometru de şosea, sau un spital, ori o şcoală, nu costau în Africa de 3, 5 sau de 10 ori mai mult, decât era normal.

Nu, nici şoseaua şi nici spitalul sau şcoala nu mai erau construite!

Iar toţi banii ajungeau, într-un final, în conturile personale ale secretarului general al partidului, dictatorului, preşedintelui, regelui, sau împăratului! Şi acum e la fel! Nu s-a schimbat nimic!

În Mali, una dintre cele mai sărace ţări ale lumii, care beneficiază de un ajutor din partea FMI de 46 milioane dolari pe 3 ani, preşedintele Ibrahim Boubacar Keita şi-a luat un avion pentru uz personal, în valoare de 30 de milioane de euro! Lui Ibrahim Boubakar Keita îi place să se plimbe cu avionul!

A făcut în doar 3 ani, 86 de călătorii internaţionale! O oră de zbor cu Boeingul său costă 20000 de euro! Cât câştigă într-o zi 2000 de malieni!

– Angola,  primul producător de petrol al Africii subsahariene, şi ea una dintre cele mai sărace ţări ale lumi, se mândreşte cu Isabel Dos Santos, aflată în fruntea petrolului angolez, care este cea mai bogată femeie din Africa. În timpul ăsta, FMI deplânge pierderea  de 4,2 miliarde de dolari, pe care contul public ale Angolei a suferit-o în doar 3 ani!

– Nigeria, a doua economie a continentului, după cea a Africii de Sud, al cincilea producător de petrol al lumii, este locul unde 90 la sută dintre nigerieni trăiesc cu mai puţin de 2 dolari/zi, iar 70 la sută cu mai puţin de un dolar/zi! Apă curentă, electricitate? Zone mari din Nigeria nu au încă aşa ceva.

Teodoro Nguema Obiang Mangue, zis şi „Teodorin”, fiul preşedintelui din Guineea Ecuatorială a petrecut ultimul revelion în Antilele Olandeze, la bordul celui de-al doilea yacht al său, „Ice”, cu o lungime de 90 de metri.

Ice a costat 150 de milioane de dolari! I-a ţinut de urât manechinul danez Christina Mikkelsen.

Primul yacht, Ebony Shine, cumpărat de Teodorin în 2014, a costat doar 100 de milioane de dolari. 250 de milioane de dolari, două yachturi!

Adică de zece ori bugetul anual al educaţiei în Guineea Ecuatorială sau de 17 ori cel al sănătăţii publice! Şi lista ar putea continua.

S-ar putea chiar scrie o carte cu astfel de exemple, care să argumenteze utilitatea unui alt plan, gen „Marshal”, de finanţare a conducătorilor africani.

Sărăcie lucie, conflicte etnice şi religioase, corupţie endemică plus o demografie record – un amestec devastator pentru un continent suprapopulat, care poate provoca până la urmă un tsunami imigraţional uriaş!

În urmă cu aproape zece ani, la Roma, aflat alături de prietenul său, Berlusconi, Gaddafi a spus:

„Mâine, poate că Europa nu va mai fi europeană, ci neagră, pentru că sunt milioane de africani care vor să vină. Această imigraţie va fi un lucru periculos. Nu ştim încă dacă Europa va mai rămâne un continent avansat şi unit, sau va fi distrus cum s-a mai întâmplat pe vremea invaziilor barbare”.

Şi între Eldorado-ul european şi tsunamiul barbar se află doar un lac mai mare – Mediterana!

Nimic altceva: nici armate, nici flote care să oprească invazia şi nici măcar voinţa de a întreprinde ceva util şi raţional în sensul acesta.

Imigraţia necontrolată a fost cauza invocată care a determinat Marea Britanie să părăsească Uniunea Europeană, iar Polonia, Ungaria, Cehia şi Slovacia, să facă front comun pentru a se apăra singure.

Gaddafi punea la îndoială unitatea Europei în faţa invaziei. Și a avut dreptate!

În Europa au intrat deja circa 10 milioane de imigranţi africani. Ungaria are 10 milioane de locuitori. Africanii  sunt dispersaţi. Puşi împreună ar forma primul popor african din Europa!

De Gaulle spunea că indivizii pot fi integraţi, popoarele niciodată. 10 milioane de africani s-au stabilit deja în Europa… şi continuă să vină.

Frontex – Agenţia europeană pentru paza frontierelor – a raportat că 93% dintre imigranţii debarcaţi în Italia în 2016 au fost africani.

În 2017, în primele 6 luni ale anului, au fost aduşi în Italia de pe coastele Libiei, aproape 100 000 de imigranţi subsaharieni.

Şi nu e decât o picătură din ceea ce se va prăvăli asupra continentului european.

În urmă cu câteva luni, Antonio Tajani, preşedintele Parlamentului european, a recunoscut că zeci de milioane de imigraţi afro-musulmani pot să imigreze în Europa în următorii zece ani!

Intervievat de ziarul Die Welt asupra crizei migratoare, Antonio Tajani a îndemnat Uniunea Europeană „să investească miliarde în Africa şi să dezvolte o strategie pe termen lung.” El a adăugat:

„Africa se găseşte într-o situaţie dramatică şi dacă noi nu reuşim să rezolvăm problemele centrale ale ţărilor africane 10, 20, 30 de milioane de africani vor veni în Europa în următorii zece ani.”

Recenta declaraţie a progresistului Bill Gates a provocat uimire:

„Enorma presiune migratoare trebuie să provoace Europa să ia măsuri.”

Miliardarul adaugă, vizând-o direct pe Angela Merkel, „pe deoparte vreţi să daţi dovadă de generozitate primind refugiaţi, dar cu cât sunteţi mai generoşi, cu atât vestea asta se răspândeşte mai mult, ceea ce-i motivează la rândul lor şi pe alţii să părăsească Africa”.

De reţinut totuşi din declaraţia lui Tajani:

Europa trebuie să dea Africii miliarde; Europa trebuie să rezolve problemele ţărilor africane!

UE funcţionează conform unor principii şi reguli clare, care nu permit cuiva, care nu are calităţile lui Antonio Tajani, să ajungă vreodată în postul pe care acesta îl ocupă.

Principala problemă a ţărilor africane este mult mai complexă – rata de fertilitate, planningul familial şi dreptul la avort – şi este de nerezolvat în următoarele decenii.

Ulla Tornaes, ministrul danez al Cooperării şi dezvoltării, a anunţat însă că Danemarca se angajează să ofere 15 milioane de dolari pentru cumpărarea de contraceptive în Africa.

Ea a spus:

Pentru a limita presiunea migratoare asupra Europei o parte din soluţie este reducerea creşterii foarte ridicate a populaţiei în numeroase ţări africane”.

Pentru a elimina presiunea migratoare, Danemarca le pune africanilor prezervative! La rândul ei, Angela Merkel a lansat la Berlin, alături de conducători africani, apelul de a se învesti în Africa.

Pe conducătorii africani îi înţeleg. Grupul celor 20 a luat deja iniţiativa de a stimula investiţiile în Africa, iniţiativa botezată „Compact with Africa”.

Ministrul german al Dezvoltării a anunţat acordarea unui fond suplimentar de 300 milioane de euro pentru lupta contra corupţiei în unele ţări africane. 300 milioane euro, adică 10 avioane Boeing sau 2 yachturi de lux.

Unii dintre conducătorii africani vorbesc deja de „Planul Merkel”.

Surprinzător de realist şi de matur s-a dovedit însă Emmanuel Macron.  Nimic nu anunţa asta.

Un ziarist ivorian l-a întrebat, făcând referire la G20 şi un eventual „Plan Marshall” pentru Africa:

„Care va fi contribuţia Franţei?”.

Macron a răspuns: „Nu cred nicio secundă în aceste judecăţi… Planul Marshall a fost un plan de reconstrucţie în nişte ţări care aveau echilibrul lor, frontierele lor, stabilitatea lor… Provocarea în Africa este diferită. Ea este mult mai profundă: este civilizaţională.”

Şi tot Macron a  spus: „Când sunt  ţări care au 7-8 copii pe femeie, puteţi să decideţi să cheltuiţi miliarde, nu veţi rezolva nimic”.

Aşa cum nu mai este în stare să-şi rezolve propriile probleme, deşi sunt mult mai uşor de rezolvat decât cele ale Africii, Europa nu va reuşi să rezolve nici problemele acesteia.

Sărăcia în Africa nu poate fi eradicată, aşa cum Afganistanul n-a putut fi cucerit de nimeni, niciodată.

Dacă Afganistanul este cimitirul imperiilor, Africa este cimitirul banilor occidentali.

De ce? Corectitudinea Politică nu-ţi permite să răspunzi sincer la această întrebare.

Aşa că, imigranţii africani vor continua să traverseze Mediterana şi să colonizeze, treptat, ceea ce va fi, în viitor, „Africa de peste lac”.

Este o glumă, dar numai asta ar putea să-i oprească: Uniunea Europeană să acorde fiecărui african, lunar, pe tot timpul vieţii, un venit minim garantat, la nivelul salariului mediu din Africa, cu condiţia să nu imigreze în Europa. Hai, Merkel, că se poate!”.

Aceia care renunță la libertate pentru a obține puțină siguranță, nu merită nici libertatea nici siguranța”.  Benjamin Franklin – pe o plăcuță pusă pe scara din Statuia Libertății)

Merită să citiți această opinie a unui german asupra islamului, pentru că este de departe cea mai bună explicație pe care am citit-o, asupra situației terorismului islamic.. Referințele la trecutul istoric sunt precise și corecte.

  Autorul acestor enunţuri este dr. Emanuel Tanya, psihiatru foarte cunoscut și apreciat, un bărbat a cărui familie aparținea, înainte de al II-lea război mondial, nobilimii germane și care deținea un mare număr de proprietăți funciare și industrii.

„Când a fost întrebat câți germani au fost cu adevărat fasciști, răspunsul său ne-ar putea orienta atitudinea față de fanatism.

„Foarte puțini au fost adevărați naziști, a răspuns, dar foarte mulți s-au bucurat de revenirea la mândria națională germană și și mai mulți erau prea ocupați ca să le pese. 

Am fost unul dintre cei care i-au considerat pe naziști o bandă de nebuni. Așa încât, majoritatea a stat pe loc și a lăsat lucrurile să se întâmple.

Apoi, înainte ca să ne dăm seama, ne-au stăpânit, noi am pierdut controlul și a venit sfârșitul lumii noastre. Familia mea a pierdut totul. Eu am sfârșit într-un lagăr de concentrare, iar aliații mi-au distrus fabricile. 

Ni se spune mereu și mereu, de « experți » și « capete luminate » (cei care decid ce și cum se comunică publicului) că islamul este o religie a păcii și că marea majoritate a musulmanilor vor doar să trăiască în pace.

Deși această incalificabilă aserțiune s-ar putea să fie adevărată, este total nerelevantă pentru noi. Este doar praf în ochi, menit să ne liniștească și să diminueze, cumva, amploarea spectrului fanatismului cuprinzând globul, în numele islamului.

Adevărul este că în acest moment istoric, fanaticii conduc lumea islamică. Că fanaticii mărșăluiesc.

Fanaticii sunt cei care duc cele 50 de războaie în desfășurare azi, pe glob.

Fanaticii sunt cei care măcelăresc sistematic creștinii sau grupurile tribale din toată Africa și preiau treptat întregul continent, înghițit de valul islamic.

Fanaticii musulmani sunt cei care aruncă bombe, decapitează, asasinează sau ucid pentru onoare. Fanaticii ocupă moschee după moschee.

Fanaticii musulmani sunt cei care răspândesc omorârea cu pietre și spânzurarea, violarea victimelor și a homosexualilor. Fanaticii musulmani sunt cei care-și învață copiii să ucidă și să devină sinucigași-bombă.

Cel mai dur și greu de cuantificat fapt este că majoritatea pacifistă,  majoritatea  « tăcută » este lașă și stranie.

Rusia comunistă era alcătuită din ruși care voiau doar să trăiască în pace, totuși comuniștii ruși au ucis peste 20.000.000 de oameni. Majoritatea pașnică a fost irelevantă.

La fel de pașnică era și uriașa populație chineză, dar comuniștii chinezi au ucis 70.000.000 de oameni, o cifră înfricoșătoare.

Japonezul obișnuit, de dinaintea războiului mondial, nu era un sadic războinic.

Totuși, Japonia a ucis și măcelărit de-a lungul Asiei de Sud-Est într-o orgie criminală sistematică, 12.000.000 de chinezi civili, majoritatea uciși cu sabia, baioneta și lopata.

Și cine poate uita Rwanda, care a sfârșit într-un măcel sângeros?

Ar putea spune cineva că majoritatea rwandezilor nu erau iubitori de pace.

Lecțiile istoriei sunt incredibil de simple și clare. Totuși, în ciuda puterii noastre raționale, ne scapă adesea, tocmai esența fundamentală și imaginea cea mai puțin complicată: majoritatea musulmană iubitoare de pace a fost irelevantă prin tăcerea sa. Iubitorii de pace musulmani vor deveni dușmanii noștri, dacă nu se vor ridica să vorbească, pentru că, aidoma prietenilor mei germani, se vor trezi într-o zi și vor vedea că fanaticii au devenit stăpânii lor și sfârșitul lumii lor va începe.

Iubitorii de pace germani, japonezi, chinezi, ruși, rwandezi, sârbi, afgani, irakieni, palestinieni, somalezi, nigerieni, algerieni și mulți alții, vor muri pentru că majoritatea pașnică nu a vorbit împotrivă până nu a fost prea târziu.

Predicatori islamici au fost deja introduși în școlile publice din Toronto, Ontario și da, chiar în Ottawa, în timp ce predicatorii creștini au fost îndepărtați (din cauză că este o ofensă?!

Pentru cine? În nici un caz pentru marea majoritate a canadienilor!)

Calea islamică este pașnică doar până în momentul în care intervin fanaticii.

În Australia și, într-adevăr, în multe țări din lume, multe dintre alimentele cele mai banale au eticheta »«halal” pe ele.

Uitați-vă doar pe spatele unora dintre cele mai populare batoane de ciocolată și la alte alimente de pe piața voastră.

Mâncarea din avioane are emblema « halal » pe ea, doar ca să mulțumească minoritatea privilegiată care se extinde rapid, acum, în lume.

În Anglia, comunitățile musulmane refuză să se integreze   și acum există zeci de zone « nu-intrați » în cele mai mari orașe din Regatul Unit, în care forțele poliției nu îndrăznesc să intre.

Acolo funcționează sharia = legea islamică, deoarece comunitățile musulmane care le ocupă refuză să recunoască legile engleze. 

În ceea ce ne privește pe noi, cei ce privim pasivi această desfășurare fără precedent, trebuie să fim foarte atenți la singurul grup care contează: fanaticii care amenință viața noastră.

Oricine se îndoiește de gravitatea problemei contribuie la pasivitatea care permite acestei probleme să se extindă.

Așa încât, vă implor să vegheați și să răspândiți această avertizare, în speranța că mii de oameni din lumea întreagă citind-o, se vor gândi și vor lua atitudine până nu e prea târziu… fiindcă am preferat să tăcem”.

 

 

Mircea Chelaru

 

 

 

30/06/2019 Posted by | LECTURI NECESARE | , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Legile industriei farmaceutice. Principiile de bază care guvernează „afacerile cu boala”

 

 

 

„Comparativ cu realitatea industriei farmaceutice, cartea mea poate fi citită ca o carte poștală de vacanță.”

John Le Carre, scriitor

Industria farmaceutică din România, care include în principal producători de medicamente generice, și-a majorat anul trecut producția cu 7,5% comparativ cu anul precedent, în condițiile în care are circa 11.000 de angajați, arată datele oficiale consultate de 360medical.ro.

Ritmul de creștere a producției din sectorul farmaceutic a depășit de peste două ori rata de creștere a industriei românești în 2018.

Potrivit ultimului raport privind producția industrială realizat de Institutul Național de Statistică (INS), sectorul “fabricarea produselor farmaceutice de bază şi a preparatelor farmaceutice” din cadrul industriei din România și-a majorat producția cu 10% în luna decembrie 2018 față de aceeași lună din 2017.

Totuși, cifra de afaceri a companiilor din industria farmaceutică a crescut anul trecut cu 7,2% față de 2017, ritm mai lent decât cel al producției.

Sectorul “fabricarea produselor farmaceutice de bază şi a preparatelor farmaceutice” avea circa 11.000 de angajați în luna noiembrie, potrivit unui alt raport al INS.

Potrivit datelor oficiale, exporturile de produse medicale și farmaceutice ale României au însumat 711,9 milioane euro în primele 11 luni din 2018, în creștere cu 0,3% față de perioada similară din anul precedent.

În același timp, importurile de medicamente ale României au stagnat față de aceeași perioadă din 2017, însumând 2,673 miliarde euro, dar sunt de aproape patru ori mai mari decât exporturile.

 

 

  Nu este în interesul financiar al industriei farmaceutice să prevină bolile comune – perpetuarea şi răspândirea bolilor fiind o precondiţie pentru creşterea financiară a acesteia.
Principiile de bază care guvernează „afacerea cu boala” a industriei farmaceutice.

1

Industria farmaceutică este o industrie de investiţii condusă de profiturile acţionarilor săi. Îmbunătăţirea sănătăţii umane nu este forţa conducătoare a acestei industrii.

2

Industria farmaceutică de investiţii a fost creată în mod artificial şi dezvoltată strategic timp de peste un secol de către aceleaşi grupuri de investiţii care controlează industriile chimice şi petrochimice globale.

3

Marile profituri ale industriei farmaceutice se bazează pe noile medicamente brevetate. Aceste brevete permit, în esenţă, producătorilor de medicamente să definească în mod arbitrar profiturile pentru produsele lor.

4

Piaţa de desfacere pentru industria farmaeutică este corpul uman – dar numai atâta vreme cât acesta găzduieşte boala. De aceea, perpetuarea şi răspândirea bolilor este o condiţie preliminară pentru dezvoltarea industriei farmaceutice.

5

O strategie cheie pentru atingerea acestui scop este dezvoltarea medicamentelor care doar maschează simptomele, evitând vindecarea sau eradicarea bolilor.

Aceasta explică motivul pentru care cele mai multe medicamente pe bază de reţetă care se comercializează astăzi nu au o eficienţă dovedită şi se adresează în special simptomelor.

6

Pentru a-şi extinde şi mai mult piaţa farmaceutică, companiile de medicamente caută continuu noi aplicaţii (indicaţii) pentru utilizarea medicamentelor pe care deja le comercializează. De exemplu pastila pentru durere fabricată de Bayer – Aspirina – este acum ingerată de 50 de milioane de cetăţeni sănătoşi ai SUA sub iluzia că aceasta va preveni infarctele miocardice.

7

O altă strategie cheie pentru a extinde pieţele farmaceutice este cauzarea de noi boli cu ajutorul medicamentelor. În timp ce maschează simptomele pe termen scurt, cele mai multe medicamente pe bază de reţetă luate de milioane de pacienţi ai zilelor noastre cauzează, pe termen lung, o mulţime de noi boli, ca rezultat al efectelor lor adverse cunoscute. De exemplu, se ştie că toate medicamentele pentru scăderea colesterolului disponibile la ora actuală pe piaţă măresc riscul de dezvoltare a cancerului – dar numai după ce pacientul a luat acel medicament timp de mai mulţi ani.

8

Efectele secundare letale cunoscute ale medicamentelor pe bază de reţetă sunt cea de-a patra cauză a mortalităţii în lumea industrializată, după decesele datorate infarctelor, cancerului şi accidentelor vasculare cerebrale (Journal of the American Medical Association, 15 aprilie 1998). Nici acest lucru nu este o surpriză, deoarece brevetele medicamentelor sunt emise în primul rând pentru noi molecule sintetice. Toate moleculele sintetice trebuie detoxifiate şi eliminate din corp, sistem care eşuează adesea, transformându-se într-o epidemie de efecte adverse şi mortale.

9

În timp ce promovarea şi expansiunea bolilor măresc piaţa industriei farmaceutice de investiţii, prevenirea şi tratarea cauzelor care se află la originea bolilor scad profitabilitatea pe termen lung; de aceea ele sunt evitate sau chiar obstrucţionate de către industrie.

10

Cel mai rău lucru este că eradicarea bolilor este prin natura sa incompatibilă, ba chiar diametral opusă intereselor industriei farmaceutice de investiţii. Eradicarea bolilor considerate acum ca potenţiale pieţe de desfacere pentru medicamente va distruge investiţii de miliarde de dolari şi eventual va elimina întreaga industrie.

11

Vitaminele şi alte terapii naturale eficiente care optimizează metabolismul celular ameninţă „afacerea cu boala” a industriei farmaceutice pentru că se adresează cauzelor celulare ale unora dintre cele mai comune boli ale zilelor noastre – iar aceste substanţe naturale nu pot fi brevetate.

12

În decursul celor peste o sută de ani de existenţă a industriei farmaceutice, vitaminele şi alte elemente nutritive esenţiale cu funcţii de co-factori ai metabolismului celular, au fost cea mai acerbă competiţie şi cea mai mare ameninţare a succesului pe termen lung a afacerii farmaceutice de investiţii.

13

Vitaminele şi alte terapii naturale eficiente care previn efectiv bolile sunt incompatibile cu însăşi natura „afacerii cu boala” a industriei farmaceutice.

14

Pentru a proteja dezvoltarea strategică a afacerii sale de investiţii împotriva ameninţării terapiilor naturale eficiente şi nebrevetabile, industria farmaceutică a folosit – de-a lungul unui întreg secol – cele mai lipsite de scrupule metode, cum ar fi:

  1. Împiedicarea informaţiei salvatoare de vieţi să ajungă la milioane de oameni. Este pur şi simplu inacceptabil ca în zilele noastre atât de puţini oameni să ştie că organismul uman nu poate produce vitamina C şi lizină, două molecule cheie pentru stabilitatea ţesutului conjunctiv, cu rol major în prevenirea bolilor.
  2. Discreditarea terapiilor naturale. Cel mai comun mod de a o face este prin intermediul campaniilor PR globale organizate de cartelul farmaceutic, care răspândesc minciuni despre aşa zisele efecte secundare ale substanţelor naturale – molecule pe care Natura le-a folosit de milenii.
  3. Interzicerea prin lege a răspândirii informaţiei asupra terapiilor naturale de sănătate. În acest scop, industria farmaceutică a plasat factori de decizie în poziţii politice cheie din pieţele cheie şi în naţiunile lider la exportul de medicamente./li>

15

„Afacerea cu boala” a industriei farmaceutice este cea mai mare înşelătorie şi cea mai frauduloasă afacere din istoria umanităţii. Produsul „sănătate” promis de companiile producătoare de medicamente nu este livrat milioanelor de pacienţi. În schimb, „produsele” oferite cel mai adesea sunt exact opusul: noi boli şi adesea chiar moartea.

16

Supravieţuirea industriei farmaceutice depinde de eliminarea prin orice mijloace a terapiilor naturale eficiente. Aceste terapii naturale nebrevetabile au devenit tratamentul ales de milioane de oameni în pofida opoziţiei economice, politice şi media combinate ale celei mai mari industrii de investiţii a lumii.

drugs

Sursa:  Versiunea engleză  a articolului The Laws of the Pharmaceutical Industry din publicația Dr.Rath Health Foundation

The Laws of the Pharmaceutical Industry

The main principles governing the pharmaceutical “business with disease.” It is not in the financial interests o…

17/06/2019 Posted by | LECTURI NECESARE | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: