CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

PENTRU NEMURIREA AMINTIRII CELUI CARE A FOST EROUL LUPTEI ANTICOMUNISTE PAUL GOMA

Scriitorul şi dizidentul anticomunist Paul Goma a murit din cauza COVID-19.  Era internat în Franţa

Recent, în satul basarabean Mana, din Orhei, unde a văzut lumina zilei neînfricatul erou al luptei anticomuniste Paul Goma, a fost inaugurată placă memorială închinată amintirii inegalabilului scriitor român Paul Goma, dizidentul supranumit ”Soljenițîn al nostru”.

Refuzul și indiferența celor care stăpânesc acum casa părintească a lui Paul Goma, nu a fost o piedică în calea instalării acestei plăci comemorative, pe care autoritățile comunei au amenajat-o chiar în fața porții casei, lângă fântână.

 Paul Goma


Paul Goma s-a născut la 2 octombrie 1935, într-o familie de învățători români.

După cedarea Basarabiei fostei URSS, Paul Goma s-a mutat cu familia în România.

Fiind elev la Liceul ”Gheorghe Lazăr” din Sibiu, a fost exmatriculat, pentru că susţinuse în şcoală cauza unor persoane anchetate pentru anticomunism. A reuşit totuşi să termine Liceul ”Radu Negru” din Făgăraş, în 1953. În 1954 a început Institutul de Literatură şi critică literară „Mihai Eminescu” din Bucureşti. 

A fost arestat în la 22 noiembrie 1956, pe când era student al Facultăţii de Filologie, Universitatea Bucureşti, ca urmare a manifestaţiilor studenţeşti anticomuniste declanaşate în contextul revoluţiei din Ungaria.

Prin sentinţa nr. 487 a Tribunalului Militar Bucureşti din 3 mai 1957 Paul Goma şi colegul său, Horia Florian Popescu au fost condamnaţi la câte doi ani închisoare corecţională pentru „delictul de agitaţie publică”. Pedepselor relativ mici aplicate de instanţă li s-au adăugat însă ani de DO. La expirarea pedepsei, lui Paul Goma i s-a stabilit domiciliu obligatoriu, printr-o decizie a M.A.I., pe timp de 24 luni la Lăteşti.

La 9 octombrie 1961 biroul raional Feteşti al Securităţii propunea direcţiei regionale Bucureşti ca lui Paul Goma să i se prelungească domiciliu obligatoriu cu încă 36 luni pentru că „a avut o atitudine duşmănoasă şi în perioada domiciliului obligatoriu”. Prin decizia 16285 din 2 noiembrie 1961 i se prelungea DO cu 24 luni. Restricţiile domiciliare aveau să îi fie ridicate la 21 februarie 1962. După eliberare, se reînscrie la Facultatea de Filologie.

Revine în 1977 în prim planul rezistenţei anticomuniste româneşti prin scrisoarea de adeziune la Charta’77 din Cehoslovacia şi prin alte scrisori, declaraţii şi apeluri în care condamnă regimul Ceauşescu. Arestat din nou în 1977, a fost expulzat din ţară, la 20 noiembrie 1977, în Franţa, unde a continuat, împreună cu exilul românesc,  protestele împotriva dictaturii ceauşiste.

A scris mult despre gulagul românesc, devenind celebru după publicarea în occident a cărților sale , interzise de regimul comunist din România: OstinatoGherla, Patimile după Piteşti şi despre „mişcarea Goma” din 1977, Culorile curcubeului.

24/10/2021 Posted by | MARI ROMANI | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Patriarhia Română răspunde atacurilor nedemne publicate pe site-ul Recorder

Răspuns edificator la un atac nedrept și ofensator

Ca urmare a apariției pe site-ul Recorder a unui material cu titlul profund ofensator „Catedrala prăduirii naționale”, titlu care traduce de la început ca impură intenționalitatea întregului demers jurnalistic, Patriarhia Română dorește să aducă mai multe lămuriri cu privire la câteva întrebări ridicate în acest material de presă.

Este important de precizat că articolul este construit dintr-o perspectivă exclusiv subiectivă și critică (a cuiva situat în afara cunoașterii situației, pe care o descrie malițios și imaginativ), nu dintr-o perspectivă obiectivă și cuplată la realitatea complexă a rațiunilor fondatoare ale celui mai important proiect arhitectural și memorial din România de după 1989: Catedrala Națională, ridicată în memoria eroilor și martirilor români din toate timpurile.

Titlul moralmente descalificant al articolului se transformă astfel într-o ofensă la adresa celor în memoria cărora se ridică de mai mulți ani Catedrala pentru care au pledat public Mihai Eminescu și elitele politice și morale ale României după Războiul pentru Indepen­dență, apoi după experiența Primului Război Mondial și după Unirea din 1918.

 Catedrala Națională a devenit astfel simbolul recunoș­tinței față de Dumnezeu și față de toți cei care cu credință în El și-au jertfit viața pentru poporul român și pentru unitatea politică și spirituală a acestuia.

Lipsa de urbanitate a articolului se manifestă printr-o abordare rudimentară și ofensatoare nu doar față de proiectul în sine al Catedralei, care constituie deopotrivă un deziderat firesc al Bisericii Ortodoxe Române și al statului democratic român, ambele având o imensă datorie memorială față de eroii și martirii României, ci și la adresa Părintelui Patriarh însuși, cel căruia i se datorează începutul ctitoririi acestei Catedrale și supravegherea responsabilă a lucrărilor de ridicare a ei. Această lipsă de urbanitate este dublată în articol de multe speculații, alegații, insinuări și caricaturizări ale realității, care arată, desigur și din fericire, cu totul altfel.

Datorită uriașei sale semnificații ca edificiu de importanță majoră în planul necesității publice, ca simbol al demnității naționale, ca simbol al unității dintre lucrarea spirituală și socială a Bisericii, construirea Catedralei Naționale din România a beneficiat și beneficiază, în baza unei legi clare, Legea nr. 376/2007, de o firească finanțare de la bugetul public, gestionat de structurile administrative subordonate direct Guvernului României.

Conform acestei legi a statului român, fondurile necesare construirii Catedralei Naționale sunt asigurate de Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române; Guvernul României, în limita sumelor alocate anual cu această destinație, precum și de către autoritățile administrației publice locale.

Respectând întocmai normele legale, Patriarhia Română a solicitat sprijinul financiar pentru şantierul Catedralei Naţionale Guvernului României prin Secretariatul de Stat pentru Culte, Consiliului General al Municipiului București, consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București, consiliilor județene și consiliilor locale ale primăriilor orașelor capitale de județ din toată țara.

Aceste solicitări s-au făcut în baza unor riguroase documentaţii justificative întocmite conform normelor legale, documentaţii care, după întocmire, au fost verificate de organele de control abilitate din cadrul Patriarhiei Române, din unităţile administrative care au acordat sprijinul, iar după verificarea şi aprobarea lor de către aceste organe de control, au fost supuse controlului Curţii de Conturi, care nu a semnalat până în prezent nici o neregulă cu privire la justificările îna­intate de Patriarhia Română pentru sprijinul primit şi folosit la șantierul Catedralei Naţionale.

Alegerea firmelor care au lucrat sau lucrează în cadrul șantierului Catedralei a fost făcută exclusiv după criteriile tehnico-economice cele mai înalte. În acest sens, conform criteriilor gândite și fixate de spe­cia­liști, s-au calificat doar firmele capabile să ofere concret și cu forțe proprii serviciile cu adevărat necesare unui proiect de asemenea anvergură și importanță națională.

Toate instituțiile finanțatoare au oferit și oferă în modul cel mai transparent informațiile solicitate de oricine este interesat de problema finanțării proiectului Catedralei Naționale, întregul proces al finanțării fiind pus la dispoziția instituțiilor de control abilitate și competente de la începutul lucrărilor și până acum, așa cum este și firesc.

Folosirea punctuală a unor materiale de construcție mai scumpe decât cele obișnuite nu este dictată doar de natura specială a obiectivului arhitectonic în sine, una care transcende categoria construcțiilor obișnuite, fiind vorba despre o Catedrală închinată lui Dumnezeu și memoriei sfinte a eroilor și martirilor unui popor, ci și de criterii indispensabile în ecuația construirii unui asemenea edificiu: durabilitatea materialelor și garanția oferită pentru ele de firmele capabile să ofere cele mai bune materiale (exemple: 50 de ani garanție pentru tabla folosită la acoperiș și 40 de ani pentru marmură). Din aceste două criterii esențiale rezultă inevitabil prețul mai mare pentru aceste materiale.

Procedurile care au precedat semnarea contractelor privitoare la lucrările din cadrul șantierului Catedralei Naționale au fost și sunt proceduri competitive (cel puțin doi concurenți) și au ca scop central obținerea celei mai bune calități a materialelor și lucrărilor, calitate tradusă prin durabilitate în timp (nu e vorba de „materiale de lux”, ci de durata de viață și cheltuieli de mentenanță), precum și obține­rea celui mai bun preț în aceste condiții.

Pentru aceasta Patriarhia Română a făcut și face în mod obligatoriu o prospecție a pieței pentru a vedea care sunt societățile specializate cele mai relevante. Pentru a putea controla calitatea, prețurile și lucrările, au fost contractate distinct componentele care pot fi divizate (excavații, pereți mulați, infrastructură, suprastructură, aco­periș, uși, ferestre, piațeta Catedralei etc).

Ofertanților pentru unele componente (de exemplu, tablă și tencuieli) li s-au cerut probe de lucru cu câțiva ani înainte de finalizarea procedurii, probe care au fost amplasate în tot acest timp în curtea Catedralei sau realizate pe peretele acesteia și lăsate în soare, vânt și ploaie, în condițiile reale de poluare specifică zonei. Astfel, s-a putut constata cum au reacționat în timp materialele/lucrările respective, negocierile finale având loc doar cu acele societăți ale căror probe s-au dovedit de cea mai bună calitate.

În cazul în care un producător internațional de anumite materiale de calitate (de exemplu, din Germania sau Austria) garanta lucrarea pe termen lung doar dacă era realizată cu reprezentanța sa din România, atunci s-a ajuns la negociere directă cu respectiva firmă.

Întotdeauna, constructorului care era deja pe șantier i s-a dat ocazia să lucreze tot el în continuare (Bog’Art, Strabag), dar au fost cău­tați și contraofertanți care să asigure o concurență reală, pentru a putea obține cel mai mic preț din această competiție, în aceleași condiții de calitate și termene de execuție.

Acolo unde lucrările erau de o complexitate mai redusă, nu s-au preferat firmele mari, care acțio­nează ca antreprenori generali, ci s-au identificat subcontractorii din piață cei mai serioși și cu forță de muncă proprie numeroasă, cărora li s-a dat posibilitatea să execute lucrările direct și nu prin intermediul unor contractanți principali.

Patriarhia Română și unitățile de cult ale tuturor cultelor recunoscute de stat sunt persoane juridice de drept privat şi de utilitate publică, potrivit Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor.

Deși Catedrala Națională este singurul lăcaș de cult a cărui construire beneficiază de o lege proprie (Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 19/2005 privind realizarea Ansamblului Arhitectural Catedrala Mântuirii Neamului și legile ulterioare nr. 261/2005 și nr. 376/2007), modalitatea și baza legală în care se acordă sprijinul financiar sunt aceleași ca și în cazul oricărui alt lăcaș de cult al unui cult recunoscut.

Documentele justificative folosite pentru decontarea plăților efectuate de Administrația Patriarhală către contractori sunt cele prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 82/2001 privind stabilirea unor forme de sprijin financiar pentru unităţile de cult aparţinând cultelor religioase recunoscute din România. Normele de aplicare ale acestei ordonanțe sunt cuprinse în Hotărârea Guvernului nr. 1470/2002. La acestea se adaugă eventuale proceduri și cerințe specifice finanțatorului instituție publică.

Avem convingerea că, la o lucrare de asemenea complexitate, am făcut tot posibilul să identificăm cele mai transparente și corecte proceduri competitive, care să asigure durabilitatea, termenele de execuție cele mai bune și prețul cel mai mic.

Procedurile au fost și sunt proprii și competitive, specifice persoanelor juridice de drept privat, întrucât nu există un act normativ sau contract prin care statul român să se angajeze că suportă integral sau într-un procent definit cheltuielile acestui obiectiv, ci doar, în funcție de disponibilități, unele instituții publice cu atribuții în domeniul sprijinirii cultelor oferă ajutor în funcție de posibilități.

Proiectul Catedralei Naționale are trei dimensiuni fundamentale de utilitate publică (lăcaş de cult reprezentativ, edificiu care marchează cultul eroilor și loc destinat a pune în aplicare parteneriatul social între Stat şi Biserică).

Aceste dimen­siuni fondatoare justifică în mod deplin implicarea financiară a statului, dar şi participarea noastră, a tuturor celor ce dorim cultivarea memoriei eroilor și edificarea acestei Catedrale Naţionale.

Biroul de presă al Patriarhiei Române

24/10/2021 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

TRECUTUL ESTE ÎNCĂ VIU LA CHIȘINĂU, CHIAR DACĂ PROPAGANDA IMPERIALĂ RUSĂ DOREȘTE SĂ FIE UITAT ! VIDEO

22/10/2021 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: