CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

GÂNDUL ZILEI

Afirmarea demnității naționale a fost boicotată de o campanie pe termen lung, bine ticluită, pentru a li se inocula românilor o mentalitate de slugi:

„De prea mult timp românilor li s-a inoculat ideea că sunt slabi, că nu au o istorie cu modele, că suntem o națiune care tot timpul a plecat capul iar străinii, fie ei ruși, turci, germani sau alții ne-au sacrificat în jocurile lor politice.”

Elevii din ziua de azi știu mai bine când este ziua Statelor Unite sau a Franței decât a României!

„Azi putem observa că după 1990 toate valorile naționale au fost criticate, s-au pus sub semnul întrebării realizările lor. Prin marginalizarea istoriei în școli, fără o cultură temeinică, în lipsă de cunoștințe, mulți au crezut că Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Iorga sau Titulescu nu au fost români neaoși sau au fost oamenii unora sau altora.

În anii 1950, istoria a fost rescrisă în așa fel încât să reiasă că doar rușii au fost cei care ne-au ajutat în comparație cu occidentul. Azi se predă istoria României în context european.

Faptul că avem zeci de modele de la care ne-am putea inspira nu reprezintă nimic pentru clasa noastră politică, superficială.”

– Ionuț Cojocaru –

Ionuț Cojocaru – lector univ. dr. al Facultății de Ștințe Politice și Economice, Departamentul Relații Internaționale și Studii Europene al Universității Europei de Sud-Est Lumina.
Din 2011 a devenit doctor în istorie. A absolvit un master în Istoria Contemporană a României în cadrul Facultății de Istorie București și unul în Științe Politice  în cadrul Școlii Naționale de Științe Politice și Administrative București.
Preocupările sale țin atât de spațiul balcanic cât și de relațiile statelor balcanice cu Imperiul Otoman/ Turcia.
A publicat diferite studii, analize, volume de documente, volume de studii privind relațiile dintre statele balcanice. Din 2007 este asistent universitar, iar din 2012 este titularul cursurilor de Istoria Relațiilor Internaționale și Istoria Europei de Sud-Est în secolele XIX – XX.
Din 2010 este secretar general al Asociației de Prietenie româno-turcă. Este membru activ în colegiul științific al revistelor: Balkan Synthesis, Facta Universitatis, Serbia; Journal of Eurasian Studies, Studies of the Ottoman Domain, History Studies (International Journal of History) Turcia; Crimean Historical Review Federația Rusă. Coautor la volumul de documente Romania-Turcia 1923-1938.Documente vol I, Editura Cavaliotti, Bucuresti, 2011. A publicat cartea România și Turcia, actori importanți în sistemul de relații internaționale 1918-1940, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2014, coordonator al volumului South-East European Diplomacy. 100 Years Since the Balkan Wars, Cetatea de Scaun, Targoviste, 2015

Ionuț Cojocaru, și-a strîns eseurile publicate de-a lungul timpului pe cristoiublog.ro. într-o carte apărută la editura Alexandria Publishing House sub titlul, eminamente provocator, Colonizatori în colonie.

23/09/2022 Posted by | cultura | , , , , , | Un comentariu

Le Figaro: A decedat la Paris compozitorul argentinian Jorge Milchberg, celebru pentru nemuritoarea melodie „El Condor pasa” (Trecea condorul)

Muzicianul și compozitorul argentinian Jorge Milchberg, renumit pentru că a adaptat și înregistrat în anii 1960 piesa muzicală „ El Condor pasa ”, care a devenit probabil cea mai cunoscută melodie andină din lume, a murit pe 20 august a.c. la Paris la vârsta de 93 de ani, a anunțat vineri, 26 august, ambasada Argentinei din acest oraș.

https://www.lefigaro.fr scrie că Jorge Milchberg, s-a născut la Buenos Aires în 1928, din părinți polonezi și locuia în Franța din 1955. Pianist cu pregătire clasică, dar interpret la charango (chitară andină cu coarde ciupate) de renume mondial, renumitul muzician a fost membru și director artistic timp de aproape 60 de ani al „ Los Incas ”, un grup emblematic de muzică andină fondat în anii 1950 la Paris și care a efectuat numeroase turne internaționale.

Los Incas, cunoscut și sub numele de Urubamba, a înregistrat în 1963 piesa „ El condor pasa ” (Trecea condorul), iar ulterior, o versiune cântată de duo-ul newyorkez de muzică folk Simon și Garfunkel, cu aranjamente de Milchberg și versuri de Paul Simon purtând titlul „ If I could ”, în albumul „ Bridge over troubled water ” (1970) , a cucerit întregul mapamond.

Milchberg, subliniază site-ul trupei Los Incas, a prefigurat „ abordarea aranjării și adaptării muzicii tradiționale, popularizată acum în muzica mondială ”, dar nemaiauzită în anii 60 și 70.

Inițial, tema „ El Condor pasa ” a fost preluată dintr-o zarzuela, o piesă de teatru muzical cu același nume, creată în 1913 de compozitorul peruan Daniel Alomia Robles, dar într-o versiune pentru orchestră.

Versiunea lui Milchberg pentru ansamblu redus și cea a grupului Simon și Garfunkel, au contribuit la faima spectaculoasă a „ El Condor pasa ”, care a trecut prin nenumărate versiuni și a dus la un reînnoit interes pentru muzica latino-americană.

Jorge Milchberg va fi înmormântat în orașul francez Thénisy (Seine-et-Marne).

27/08/2022 Posted by | cultura | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

NĂRAVURILE RUSEȘTI NU SE DEZMINT: Moștenirea culturală a Ucrainei este jefuită sistematic de cotropitorii ruși

O vedere a unei săli a Muzeului de cunoștințe locale din Mariupol, care a ars după bombardarea forțelor separatiste susținute de ruși la Mariupol.

Muzeul din Mariupol a ars după un bombardament de către separatiștii susținuți de ruși. Fotografie: AP

The Guardian: Rușii au furat peste 2.000 de opere de artă din Ucraina

Una din metodele pe care le folosește Vladimir Putin în încercarea de a cuceri Ucraina este distrugerea culturii: fără memorie culturală, un popor nu există. 

Un articol din prestigioasa publicație britanică The Guardian, preluat de https://timpul.md.,arată într-o analiză cum mii de obiecte de artă care țin de istoria culturală a Ucrainei au fost furate de trupele ruse din muzeele ucrainene de la începutul războiului, în vreme arta occidentală nu i-a interesat pe invadatori.

Metoda nu este nouă și nici Putin nu este la prima încercare de ștergere a memoriei poporului ucrainean.

La începutul invaziei Rusiei în Ucraina, directoarea Muzeului de Istorie Locală din Melitopol, Leila Ibrahimova, a decis ca tezaurul de aur din Sciția antică să fie ascuns.

La doar doar câteva săptămâni după, directoarea a fost răpită și interogată de trupele ruse. Au vrut să afle unde este aurul scitic. Leila Ibrahimova a refuzat să coopereze.

Ulterior, curatoarea muzeului, Galina Andriivna Kucher, a fost amenințată cu arma să le arate „experților” ruși unde este aurul. Și ea a refuzat să cooperze. Galina Andriivna Kucher a fost răpită de acasă pe 30 aprilie și de atunci nu se mai știe nimic despre ea.

Potrivit unei relatări apărute în New York Times, rușii au reușit în cele din urmă să găsească tezaurul de aur, care datează din sec. IV BC, ascuns în cutii, în subsolul muzeului.

Obiectele au fost luate și duse în Donețk, în zona controlată de ruși, din motive de „securitate”, iar noul director-marionetă instalat de ruși, Evgheni Gorlacev, a declarat că tezaurul nu este doar al ucrainenilor, ci are o „valoare culturală mai mare, pentru întreaga fostă Uniune Sovietică”.

Cuvintele lui au fost atent alese, pentru a justifica înlocuirea moștenirii culturale ucrainene cu moștenirea sovietică, sugerând că Ucraina este din nou în sfera de influență și control a Rusiei.

2.000 de opere furate

Până acum, rușii au distrus sau avariat 250 de muzee și instituții de cultură din Ucraina.

25 de tablouri ale artistei populare Maria Primacenko au ars după ce Muzeul de Istorie Locală din Ivankiv a fost lovit de o rachetă.

Muzeul „Arhip Kuindji” din Mariupol a fost grav avariat în urma unui atac aerian, care a lăsat tablourile la voia naturii, atârnate de pereți, în mijlocul dărâmăturilor.

Laboratorul de Monitorizare a Moștenirii Culturale, coordonat de Muzeul de Istorie Naturală din Virginia (SUA) în colaborarte cu Muzeul Smithsonian, a înregistrat până acum peste 110 monumente distruse de armele rusești.

Pe lângă distrugerea de muzee și galerii de artă, trupele ruse sunt acuzate că au furat aproximativ 2.000 de obiecte de artă.

În afară de aurul scitic din Melitopol, de la Mariupol au dispărut un pergament cu Tora scrisă de mână și o Evanghelie valoroasă printată în 1811, la Veneția.

Recidiva lui Putin

S-au mai văzut lideri autocrați care confiscă artă ca mijloc de a rescrie istoria culturală a unui popor în propriul interes: în 1937, Hitler a confiscat 17.000 de lucrări de artă din peste 100 de muzee germane în mai puțin de o lună.

Unele au fost expuse în expoziția lui de Artă Degenerată, dar majoritatea au fost distruse sau „pierdute”.

Napoleon a dus la Paris munți de opere de artă din întreaga Europă: sculpturile clasice Apolo din Belvedere și Laocon, aduse din Italia; Coborârea de pe Cruce a lui Rubens, din Belgia.

Dar aceste ultime furturi reprezintă încercarea lui Putin de a șterge istoria independentă a Ucrainei și de a promova propriul model expansionist al unui nou imperiu rus.

Este clar că Putin vede aurul scitic ca pe o trăsătură centrală a identității culturale și a independenței Ucrainei. Nu este prima dată când încearcă să pună mâna pe el.

În 2014, mai multe piese din aur scitic erau împrumutate muzeului Allard Pierson din Amsterdam.

Patru dintre muzeele ucrainene care dăduseră cu împrumut aceste piese se aflau în Crimeea. După ce Putin a invadat și anexat Crimeea, a făcut presiuni asupra Olandei pentru a-i trimite piesele respective.

A început un lung proces și abia în octombrie 2021 un judecător a decis că obiectele aparțin Fondului Muzeului de Stat al Ucrainei, nu muzeelor din Crimeea controlată acum de Rusia (piesele se află în continuare în depozitele muzeului din Olanda).

Capturarea memoriei culturale

Preview of Russian Art, a collection of Faberge and Russian manuscripts at Christie's, London., King Street, London, UK - 25 Nov 2021
Tablou de Ivan Aivazovski, Turnurile genoveze din Marea Neagră. Foto: Profimedia

Dacă luăm în considerare și tablourile luate cu forța din Mariupol, apare un model clar de acțiune. Operele de artă au fost alese pentru a submina identitatea națională a Ucrainei.

De exemplu, tablourile pictorilor occidentali au fost lăsate în pace. În schimb, au fost furate lucrările artiștilor ucraineano-ruși.

Ivan Aivazovski, pictor de peisaje marine din sec. XIX. Născut în Feodosia, un port din Crimeea, Aivazovski a fost unul din marii artiști romantici, care a pictat mări agitate, apusuri aurii, nave în mijlocul furtunii.

Mai tânărul Arhip Kuindji, ale cărui tablouri au fost de asemenea furate, s-a născut în Mariupol. Picturile lui sunt calmul dinaintea furtunii lui Aivazovski, peisaje de o liniște armonioasă.

O vedere a unei săli din muzeul lui Arkhip Kuindzhi, un artist peisagist rus, distrus după bombardarea forțelor separatiste susținute de ruși la Mariupol.

O sală din muzeul lui Arkhip Kuindzhi, a fost distrusă după bombardarea separatiștilor susținuți de ruși la Mariupol. Fotografie: AP

Ambii artiști au lucrat în regiuni care aparțin acum fie Ucrainei, fie Rusiei și ambele țări îi revendică.

Alte lucrări furate îi au ca autori pe Tetiana Yablonska (1917–2005), pictoriță ucraineană și activistă politică, născută în Smolensk, Rusia, Mikola Hlușcenko (1901–1977), care a trăit în Donețk de la o vârstă fragedă, dar care s-a născut tot în Rusia. 

Linia de gândire a Rusiei pare să fie aceea că, dacă pune mâna pe astfel de tablouri ale unor pictori ucraineano-ruși, vor urma apoi teritoriile pe care artiștii respectivi le considerau odinioară casa lor.

Există speranță, însă. Reziliența pe care Ucraina o dovedește în război se vede și în răspunsul pe care îl dă în acest atac paralel asupra culturii.

La Bienala de la Veneția, expoziția „Aceasta este Ucraina” a fost plină de artiști, iar sloganul „Ne apărărm libertatea”, scris de mână de Volodimir Zelenski, a fost agățat pe una din fațadele clădirii.

Foto: Prada de război… Un pieptar din aur din secolul al IV-lea î.Hr. jefuit de agenți ruși; (Efrem Lukatski/AP)

Piesa centrală a colecției de aur scitic din Melitopol este un pieptar, o platoșă din aur, cu un desen complex format din vite și cai – elemente centrale ale vieții sciților -, dar și scene de luptă între grifoni și cai, întrețesute cu modele de flori.

30/05/2022 Posted by | cultura | , , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: