CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Prof. univ.dr.Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române : „Limba română ne obligă să rămânem români.”

Mateevici - LIMBA NOASTRĂ - Comentariu literar (Eseu)

Infracțiuni de rostire românească

Nu obosesc să repet că liantul important care ne mai ține nedistanțați, la un loc și ai locului, e limba română, afirmă scriitoarea Magda Ursache în https://arhiva-romanilor.blogspot.com.

Se șterge identitatea națională pas cu pas.

 După proiectul de eliminare a tricolorului de pe actele de identitate, altă boacănă. Minte de iepure, ministrul Culturii a găsit cu cale să schimbe numele stației de metrou Eroilor cu…Opera, motivând că ăsta ar fi drumul Uniunii Europene.

Dar ce treabă o fi având UE cu stația Eroilor? Exact ce treabă are domnul Bogdan Gheorghiu cu cultura. Și câți miniștri am avut, necroiți intelectual pentru așa ceva: cultură!

Sunt disprețuiți, pe multe canale televizuale, cei care vorbesc elevat, ca la carte sau „ca din cărți”.

Orbii pentru istorie, gramatică, literatură câștigă teren. Că s-a distrus învățământul clasic tip Haret e fără dubiu.

F.V.Câțu dixit: „Sănătatea și învățământul sunt chestii de propagandă cu care trebuie să terminăm.”

Zis și făcut. La ce grijuri are, achiziționarea a 120.000 de doze de vaccin, școală „în format fizic” pentru copii vaccinați, mă aștept la multe succesuri.

În plus, n-o să-și complice viața respectând reguli gramaticale, când deține „creativitate” și are de scris esee.

Vă relatez un episod din tramvaiul de Baza 3 ( baza industrială nu mai există, i-a rămas doar numele).Un consumator de chipsuri ( le ronțăia non-stop) tinerel ocupase un scaun destinat bătrânilor, în timp ce o doamnă în vârstă abia se ținea pe picioare.

Dacă zburam cu Lufthansa, unde salutul „Doamnelor și Domnilor, bine ați venit la bord!” e interzis ca discriminatoriu, nu puteam folosi vocabula doamnă; în tramvaiul de Baza 3 am putut. I-am arătat băiatului sigla indicând restricțiile.

Mi-a zis că nu știe decât engleză. E un desen fără cuvinte, băiete, i-am răspuns în engleză. Și dacă nu știi românește în țara ta de origine, e sigur că nu știi nici englezește.

„Degeaba  sperați”, cum se rostește Câțu despre PSD. Școlerul de educație nouă n-a cedat, în ciuda protestelor călătorilor. Ce să mai zici decât că somnul bunului simț naște monștri? Și poate că ministrul Mediului ar trebui să se ocupe și de ecologia limbajului , de vreme ce Învățământul dă greș.

Suntem în coláps, zice prim –ministrul.Așa pronunțat, nu; în cólaps, da, suntem. Ba chiar în situație catastruoasă, cum anunță România Te vede. Ce înseamnă vaccinul pentru Cîțu? „Cafeaua la interior.” Bine nu stă nici cu prepozițiile limbii române.

Oare ne așteaptă ani de zile cu prim- ministrul celor 12 minute? De vreme ce Dumnezeu a dat Sănătatea doctoresei Mihăilă, care își epilează discursul, poate s-o îndura să ne scape de premierul-interjecție.

Ce te vaiți? îmi spune un prieten la telefon. Avem marfă cool în marketuri, avem pizzameni și escort girls, avem destule vipușoare de la care primim kiss-uri pe suflet. Cântarea Pandemiei continuă și continuă, îmbogățindu-ne Fondul Principal de Cuvinte cu rapel, incidență, stare de urgență, stare de alertă, stare de excepție… Președintele e ferm: ai de ales, române, să fii precáut ori prost.

„Am ajuns prost”, comentează domnia sa faptul că procesul de vaccinare nu merge. Peste Prut, Maia Sandu recomandă santé ieftin. Urare de ultimă oră? Covid ușor! Și câte măsur’ în regim de urgență, contra nevaccinaț’, dar sănătoși, ne mai așteaptă în următoarele săptămâni în balonul alegerilor interne PNL, cu Rareș Bogdan la manetă, politician cu principii ultra- elastice, de ultra-demagog, cum ar zice nenea Iancu.

De rămas ne-a (mai ) rămas privilegiul de a face haz și mai ales de nehaz, să-i dăm pe râzătoare pe aleși și pe ne-aleși, precum caricaturistul Ciosu ori epigramistul Hurubă, care practică umor de calitate.

Și mai râdeam de ticurile verbale ale activiștilor PCR, de pronunția lui nea Caisă pretinie, muncipiu și câte altele. Smintelile de limbă ale politicilor actuali rămân de neîntrecut, ca și incredibilul lor tupeu.

N-or ști că o funcție publică presupune și un comportament lingvistic corect?Nu cunoști cuvântul, nu-l folosi. Nu cunoști pronunția corectă, încearcăs-o afli. Turcan proroghează și ne ignorează; mai nou, se zdrobește să pună „în transparență” o lege sau ce-o vrea să pună în transparență conița. Și-i gata- gata să-și rupă bluza de pe ea de dragul nostru.

Un fan o numește Doamna T.. Ce caraghios! Se întoarce Camil Petrescu în mormânt. Mai potrivit mi se pare s-o numim „mama gafelor” de vreme ce nu prea pare descurcată la minte. Alt liberal vrea să adereze (Să adere, alesule!).

O ministră muncită nu scapă de acel din repercusiune. Și nu numai r se bagă unde nu trebuie, și este în toate ce sunt, ca și cum ar fi corect să eviți o cacofonie inexistentă. Un ins „ca și” finanțist ne anunță trasabilitatea banilor.

Nu-i mai la îndemână să zici traseul lor? În fapt, traseul împrumuturilor gigantice îl știe doar Cîțu, dar nu-l spune, cel care confundă recunoașterea cu…recunoștința, fiindu-i străine ambele.

Cum de-ți încarci mintea și-ți pierzi timpul cu inepțiile astea? revine grijuliul amic, la telefon. Timp nu-mi pierd: în „doișpe” minute am materie primă pentru „doi” foiletoane, atât de pretitundenar jalnică, strâmbată, pocită e limba română.

Doi nu mai are feminin: doi fete, doi chei, doi secunde, doi rapeluri, doi restricții, doi județe (carantinate), dar și doișpe voturi (furate). Dâmbovițeii traseiști ai posturilor t.v. zic  telefon,  instanță,  picioare. Un nevrotic își pierde firea: „Ce te uiți, mă, așa  mine?”În ultima vreme, a apărut „discuție pe doza a treia.”

Acum vedem ce curativ ar fi fost proiectul lui Pruteanu. Dacă Legea Limbii Române, promulgată în 2004, ar fi fost și aplicată, n-am avea atâtea up-datări nebunești, foarțând lexicul. „N-am Time”, declara recent un teleast. Pariez că nu mănâncă din farfurie, ci din dish. Un senator ne-a rupt cu o vedere din Afganistan: ”Era un lucru wow!”

Vorbind cu Oana Lazăr, realizatoare de excelență la TVR Iași, care are mereu dinspre mine magda cum laude, am conchis că accentele ( Ozana Barabancea le spune acccenți) sunt în cea mai mare suferință. Pentru un contabil, o sumă e ínfimă; ce indíce are? întreabă altcineva. Recéptorul nu știe. Anomálie, e timpul tău!

O reclamă ne propune medicamente benefíce. O știristă care n-a pus burta pe carte îl numește pe Pr. Ilie Cleopa Protosinghélul. Ați observat? Cu cât decolteul e mai adânc, cu atât vorbitoarea e mai agramată.

Ampla deteriorare a început-o la vârf Ion Iliescu ( de pomină a rămas Sulaina pentruSulina). A fost continuată de prof. univ. dr. Constantinescu, geolog, cu „mă refer asupra” și cu „nu suntem mai prejos decât nimeni”.Cât despre Iohannis, deține experența înaintașilor.

Clasa politică se exprimă cum se exprimă, așa cum o duce gura. Mai toți sfidează nonșalant limba română. Organizatorul vaccinării, dr. Gheorghiță, sfidează și latina, vorbind de o adeverință ad labam. Comanda la colonel! Un profesionist al limbii române se întreba dacă a vorbi corect în românește presupune să cunoști și latina. Ei , uite că da, trebuie! Altfel te poți face de râsul curcilor.

În ce mă privește, am rezistat tocșoiștilor până la urletele bâlbâite ale deputatului USR-PLUS Emanuel Ungureanu: asasascultatați-mă; mă-mămămăsurile mememedicale. Vă imaginați cum ar folosi vocabula manipulabilitate ?

A, nu manipulare, lungirea fără noimă a cuvintelor fiind dragă stricătorilor de limbă. Eu, una, n-am Fikatforte să-l ascult pe parlamentarul Ungureanu.

Cineva spunea că l-ar vaccina de cinci ori dintr-odată, doar-doar l-ar scăpa de deficiențele de emisie. „De doi zi-zile nu vovovorbim decât.” Întreb: dacă ai limba încleștată, ce cauți la televizor și nu numai „de doi zile”?

Guvernanții noștri mascați arată în ședințe ca măștile lui Ensor. Râdem până ne dor fălcile. Suntem contagioși? Cine știe! Și cum în democrația noastră de ocazie ( ca să nu-i mai zic second hand) se cam poate ce nu se poate, ne-or da cu o ordonanță de urgență în cap: : „Fără norme gramaticale, ca să fim liberi zi și noapte”.

Va fi interzis să mai râdem de limba uzitată la vârf statal? Posibil. Ni se va cere să fim supuși credincioși la rău și la mai rău. Cum o face marele spirit oral, ministrul de Finanțe Dan Vîlceanu, om sensibil: „simt scumpiri” „ca-n toată Europa.” La scumpiri suntem cei mai buni.

Atât de buni, încât tinerii au ajuns la concluzia că nu mai e de stat în țară, iar fără tineri nimic nu facem. Oare noi, cei rămași , ar trebui să luăm lecții de autoapărare lingvistică? Și-l întreb pe Gabriel Mardare, lingvist, dar și scriitor, as în arta comunicării: Știi vreo mască eficientă pentru a nu ne molipsi de virusul, cu tulpini multe, al greșelilor de rostire?

Pentru cei care cred că România e drum închis definitiv și vor să se salveze fugind în alt popor, în altă limbă, afirm decis: dintre scriitori, sunt mulți plecați care spun că în limba natală scriu mai cu har, mai expresiv, iar filosofi ca Noica știu ce nuanțat poate gândi ea, limba română, când –vorba Eminescului – e lăsată de specialiști să-și vadă de ale ei, să se gospodărească singură.

Pierderea limbii e tragică. La fel de tragică e pierderea demnității naționale. S-a întâmplat luni, 23 august, la Kiev, când președintele și premierul n-au putut articula nimic după ce președintele Ungariei a declarat că România e „stat ocupant” și că Transilvania ar aparține Ungariei.

Era atât de greu să se dea o replică fără prompter? Greu pentru Cîțu, dar și pentru Iohannis?

Închei, nu fără a-l cita pe D. Caracostea: „…ceea ce se numește atât de searbăd gramatica unei limbi este de fapt depozitarea unei forme a gustului național.”

Cei care ignoră cuvântul național nu sunt decît ambasadori ai neantului.

Mihai Ursachi îl țintea pe unul singur, acum s-au multiplicat, clonat etc.

Eu sper –așa sper!- că vor ieși din cărți, cum au ieșit și proletculții.

Magda Ursache s-a născut la Bucureşti, la 20 decembrie 1943.

A absolvit Colegiul „B.P. Hasdeu” din Buzău şi Facultatea de filologie a Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi, cu diplomă de merit, în 1967.
A lucrat în redacţia revistei „Cronica” (redactor, Secţia Poezie) şi la Universitatea „Al.I. Cuza” (asistent la Catedra de limba română).

Este membră a Uniunii Scriitorilor din România.

16/01/2022 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Un comentariu

HUȚULII ȘI STATUL LOR EFEMER DIN VECINĂTATEA ROMÂNIEI


 
Patria huțanilor trebuie căutata in Muntii Pocuției, de unde apoi ei se lățiră și asupra Muntilor Bucovinei. Acestia adaposteau o populatie română foarte rară. Astfel, ei se strecurara peste hotar, azi unul, mâine altul, până ce numarul lor spori la cateva mii de familii…

Ion Nistor

În perioada 1917-1920, pe teritoriile care aparținusera fostului Imperiu Austro-Ungar, au luat ființă cateva state ucrainene efemere: Republica Ucrainei Occidentale, Hatmanatul, Directoratul si Republica Sovietica Socialista Ucraineana pro-bolșevică și Republica Huțula.

Republica Huțulă (Гуцульська республіка) a fost un stat efemer care a  aparut in timpul dezmembrării Imperiului Austro-Ungar, o republica proclamată la 8 ianuarie 1919,  după eșuarea tratativelor de a reuni zona Ucrainei Transcarpatice cu  Republica Populară a Ucrainei Occidentale și a existat până la 11 iunie 1919.

Republica Huțulă cuprindea zona Ucrainei Transcarpatice (care făcea parte din partea ungară a imperiului), dar revendica Pocuția și anumite părți din Ducatul Bucovinei  (care făcea parte din partea austriacă a imperiului).

Republica Huțulă

Harta Republicii Huțule

Deși la 28 noiembrie 1918 Consiliul Național al Bucovinei votase în majoritate Unirea Bucovinei cu Tara Mama-România, această decizie a fost contestată de minoritatea ucraineană din unele localități cu populație huțulă, printre care Izvoarele Sucevei, care a revendicat alipirea lor la Republica Huțulă.

Capitala republicii a fost stabilită în orașul  Frasin (Iasinia), prim ministru fiind ales un oarecare Stepan Klociurak (n.27 februarie  1895 – m. 8 februarie 1980).

Acesta a fost activ și în organizarea forțelor armate ale republicii care cuprindeau aproape 1.000 de soldați.

Republica Huțulă a fost desființată atunci când Republica Sovietica Ungaria a ocupat zona Ucrainei Transcarpatice, la 11 iunie 1919, dar în iulie 1919, cu aprobarea puterilor Antantei, Cehoslovacia si-a stabilit suveranitatea asupra Ucrainei Transcarpatice, în timp ce România își asigura suveranitatea asupra întregii Bucovine, iar Polonia asupra Pocuției.

Un stat efemer in vecinatatea României – REPUBLICA HUŢULA

Huțulșcina, denumită și „Țara huțulilor, este o zonă predominant muntosă care se suprapune unor părți din regiunile istorice Bucovina, Maramureș, Pocutia, Transcarpatia și în mai mică măsură Galiția.

De-a lungul timpului, Țara Huțulilor ori doar părți din ea, au fost incluse în  Cnezatul de Halici, Moldova,  Austro-Ungaria, Republica Huțulă, Cehoslovacia și URSS.

Actualmente, cea mai mare parte a acesteia se află între granițele Ucrainei, iar extremitatea ei sudică în România.

Tot teritoriul Huțulșcinei se află în Muntii Carpați, aproape întreaga regiune huțulă fiind situată  în zone naturale protejate, fiind formată din parcuri naționale și rezervații ale biosferei.

ROMANII DIN CARPAŢII NORDICI ŞI AŞEZĂRILE ÎNTEMEIATE DE EI | CER SI PAMANT  ROMANESC

Aproximativ trei sferturi din suprafața Țării huțulilor e acoperită de păduri, restul în principal de fînețe și zone nelocuite.

Expeditiile militare din arealul galitian ale domnilor moldoveni (Stefan cel Mare sau ale urmașilor săi – Bogdan III, Petru Rares, Ioan Voda) ar fi dus si la o colonizare cu populatie de origine slavă in Moldova.

Aceasta colonizare este probabila si datorita administrarii temporare a Pocutiei de catre aceiasi domni moldoveni, garantie a imprumutului de 3.000 de ruble de argint pe care regatul polon era dator sa-l intoarca vistieriei moldovene.

Ambiguitatea etnica este perpetuata si de primele documente scrise ale vremii, care fie numai intareau anumite proprietati, fie atestau doar nemultumirea locuitorilor regiunii privind darile excesive impuse de stapanii locurilor, fara sa detalieze un specific etnic local precis.

Abia dupa ocuparea acestei provincii de catre austrieci noua administratie incepe sa ofere date precise, fiind atestate istoric si primele sosiri masive ale huțulilor (sau huțanilor) în zonă. Anumite harti, studiile antropologice, demografice si recensamintele vremii confirmau că acestia au ocupat valea Bistriței Aurii, vaile superioare ale raurilor Moldovita, Suceava si Moldova. Cei mai mulți trăiesc astăzi aici si in nordul Maramuresului..

Comunitatea hutula e inclusa in marea familie slavă. Nu se cunoaste o cauza precisă a migratiei acestei populatii, din ce în ce mai importanta la inceputul secolului al XIX-lea: evitarea taxelor austro-ungare, faradelegile comise, obligațiile militare sau presiunea demografica prin suprapopularea regiunii lor de bastina, Ivano-Frankivsk.

In nord-vestul Bucovinei si in Maramureș, nou-venitii au gasit teritorii intinse, impadurite si nelocuite de romani. in consecinta, „au luat cât au putut“.

Hutuli Plosca 5

Huțulii nu sunt considerați o etnie de sine stătătoare și par a se înrudi mai mult cultural decât lingvistic, cu ucrainenii si alte populații slavofone ce locuiesc în Munții Carpați și anume cu boikii, rutenii, lemkii și goralii.

Deşi vorbesc, aproape exclusiv, idiomul malorus, aşa-numita limbă ruteană sau, mai bine zis, subdialectul ei podolic-huţulic, au în limbajul lor o mulţime de termeni vechi şi curat româneşti, care se raportează mai ales la obiectele de primă necesitate”  toate acestea determinându-l pe „Miklosich („Ueber die Wanderunhen der Rumunen”, Viena, 1879), să se ocupe îndeaproape cu acest interesant popor şi să-şi dea seamă de raporturile sale cu elementul românesc”.

În teoriile contradictorii ale sfârşitului secolului al XIX-lea, huţulii erau consideraţi „resturi de Cumani, care… poartă, în unele cronici, încă şi denumirea de Uţi sau… Guţi (Dimitrie Onciul), numire care, sub influenţa slavă, a dat, apoi, naştere la numele de Huţ, întregit, în urmă, prin terminaţia turcă „ul”, în Huţul”.

Huţulii, o enigmă etnologică a satului moldovenesc | Dragusanul.ro

Portul este vizibil distinct de cel al populațiilor învecinate, muzica are unele elemente comune cu cea maghiară, în vreme ce unele obiceiuri își găsesc analogii la alte populații carpatice, cum ar fi maramureșenii vorbitori de română.

În România, comunități de huțuli trăiesc în zonele din nordul Sucevei (Moldova Sulița, Benia, Breaza, Izvoarele Sucevei, Cârlibaba, Moldovița, Vatra Moldoviței, Ciumârna, Brodina, Ulma) și în județul Maramureș (Bistra, Poienile de sub Munte, Repedea, Rona de Sus, Ruscova și Vișeu de Sus).

 Se spune că, nemaisuportând jugul austriac – birul mare, armata lungă și încercarea imperiului de a-i converti la catolicism, noi fiind prin tradiție ortodocși – huțulii s-au refugiat în munți.

Există un hrisov al Mănăstirii Putna în care se consemnează că, prin anii 1700, nemaiavând cum se îngriji de avere, aceasta donează 8 munți unor oameni veniți din Galiția.

Migraţia huţulilor din Galiţia în zona muntoasă a Bucovinei a început în anul 1786, când Bucovina a devenit parte a Imperiului Austro – Ungar.

La început huţulii s-au ocupat cu păstoritul sau lucrau ca zilieri pe pământurile mănăstirilor. Imigraţia acestora a fost favorizată şi de faptul că, la sfârşitul secolului XVII, graniţa dintre Moldova şi Polonia a fost desfiinţată.

Hutuli Plosca 6

Primele date statistice privind huţulii din Bucovina sunt de la începutul secolului al XVIII-lea, când în urma unui recensământ s-a constatat că, din cele 14.350 de familii existente la acea vreme în Bucovina, 11.099 erau de români, 1.261 de ruteni şi 1.112 de huţuli. La începutul anilor 1900, s-a estimat că în Bucovina s-ar afla în jurul a 25.000 de huţuli.

Astăzi ei trăiesc în Bucovina, Maramureș, Transcarpatia si Pocuția și sunt în exclusivitate ortodocşi.

Multă lume îi aseamănă cu ucrainenii, dar până și Mihai Eminescu spunea că huțulii ar fi daci slavizați în decursul istoriei, iar dacă avem în vedere modul de viaţă al huţulilor din vechime, unele obiceiuri, cum ar fi acela ca la moartea unui membru al comunităţii să se veselească prin jocuri şi farse la privegherea mortului, dar şi existența unui cult al bradului, găsim asemănări izbitoare cu vechiul popor dac cu care, deşi există relativ puţine informaţii,  putem să facem o asemenea comparaţie.

In Huțulșcina  s-au născut personalitati importante  ale  românilor cum ar fi  preotul ortodox Iraclie Porumbescu (Golembowski), tatal marelui compozitor roman Ciprian Porumbescu, sau  Matei Vișniec, poet și dramaturg român, activ în prezent în Franța.

Citi și :

Surse: Wikipedia;  http://karpaccy.pl/images/plaj/mapy/mapa_hucu.JPGhttp://jurnalulpolitic.blogspot.ro/2013_03_01_archive.html.

10/01/2022 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Populaţia Bulgariei a scăzut dramatic, fiind acum comparabilă numeric cu cea din anul 1934. Nici România nu stă prea bine…

Oameni pe strada

Scădere catastrofală a populației în Bulgaria

Populaţia Bulgariei s-a redus cu 11,5% în ultimul deceniu, cel mai mare declin demografic înregistrat după căderea regimului comunist, a anunţat Institutul bulgar de statistică, prezentând primele rezultate ale recensământului întreprins în septembrie – octombrie 2021, transmite AFP, preluat de Agerpres și https://ziarullumina.ro.

Astfel, Bulgaria are în prezent 6,25 milioane de locuitori, comparativ cu 7,35 milioane în 2011 și cu 9 milioane în 1989. Regresul este atât de mare încât populația a ajuns, ca număr, la nivelul anului 1934.

Acest declin puternic este cauzat de rata de mortalitate cea mai ridicată din UE pe fond de netă îmbătrânire demografică, dar şi de plecările în străinătate, mai ales în rândul tinerilor, a explicat presei directorul institutului, Serghei Ţvetarski.

La ora actuală, persoanele de peste 65 de ani formează aproape un sfert din totalul populaţiei, comparativ cu 18,5% acum zece ani. Totodată, la fel ca în cazul altor state ex-comuniste, şi din Bulgaria s-a emigrat masiv după 1989, dar mai ales după aderarea la UE în 2007.

Dacă la ieşirea din comunism țara vecină atingea 9 milioane de locuitori, numărul lor a scăzut la 8,5 milioane în 1992, apoi la 7,9 milioane în 2001 şi la mai puţin de 7 milioane la finele anilor 2010, o involuţie demografică ce o plasează printre ţările cu cea mai masivă depopulare. Potrivit lui Ţvetarski, citat de site-ul Dnevnik, populaţia de acum este comparabilă numeric cu cea din anul 1934.

Recensământul, ale cărui date finale vor fi publicate la mijlocul lui 2022, mai relevă că Sofia, cu o populaţie de 1,5 milioane de locuitori, este singurul oraş mare care a înregistrat o creştere demografică (+14,7% faţă de precedentul recensământ).

România urmează imediat după Bulgaria în statisticile privitoare la scăderile demografice.

Situația demografică este dramatică și în țara noastră, care înregistrează cele mai mari modificări demografice din Europa, după Bulgaria.

Dacă în 1989 în România erau recenzate 23,16 milioane de persoane ,populația țării noastre a scăzut cu 4 milioane de locuitori ajungând la 1 ianuarie 2021 un număr de 19.180.000 cetățeni, conform spuselor lui Tudor Andrei, președintele Institutului Național de Statistică.

Acesta a adăugat că în medie, populaţia României scade cu 14.000 de persoane anual. Pe lângă natalitatea şi fertilitatea scăzute, este vorba şi despre o problemă legată de migraţie dar și de scăderea constantă a natalității.

Anul trecut, spre exemplu, țara noastră a înregistrat cel mai mic număr de nașteri de la Revoluție încoace.

10/01/2022 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: