CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Un dezastru nuclear anterior celui de la Cernobîl ascuns de sovietici timp de decenii. VIDEO

Catastrofa nucleară de la Cernobîl a fost un accident major produs pe data de 26 aprilie 1986 care a zguduit întreaga Europă. Dar rușii au ascuns vreme de 30 de ani o altă catastrofă atomică, de proporții colosale și anume dezastrul de la Kîștîm, care s-a clasificat cu gradul 6 din 7 pe Scala Internațională Nucleară, făcându-l al treilea cel mai grav accident nuclear din istorie, despre care însă foarte puțină lume știe detalii, întrucât a fost ținut ascuns zeci de ani. 

A fost a doua tragedie de acest fel a secolului trecut și a treia la nivelul istoriei omenirii, după episodul apocaliptic de la Cernobîl și cel din 2011 de la Fukushima Diichi, scrie https://www.timpul.md.

Dezastrul nuclear de la Kîștîm a avut loc pe 29 septembrie 1957, în Uniunea Sovietică. Concret, în după-amaiaza zilei de 29 septembrie, la ora locală 16:22, la 1.400 de kilometri distanță de Moscova, în centrala nucleară Maiak din orașul sovieitc Oziorsk, sistemul de răcire al unui rezervor, care conținea peste 70 de tone de deșeuri lichide, s-a defectat. Nimeni nu a observat.

Temperatura a crescut, apa s-a evaporat și până la explozie nu a mai fost decât un pas. Baza de beton care cântărea 160 de tone a bubuit, dezlănțuind un nor radioactiv care conținea nitrat de amoniu și acetați.

Zece ore mai târziu de la momentul exploziei, norul radioactiv se deplasase la 350 de kilometri distanță de Oziorsk.

Circa 1.000 de kilometri pătrați au fost contaminați cu Cesiu-137 și Stronțiu-90. Deși pericolul la care erau expuși oamenii erau uriaș, autoritățile comuniste nu au făcut decât să declanșeze o blocadă informațională.

La mai bine de o lună distanță, însă, pe 6 octombrie 1957, aproximativ 15.000 de persoane din satele apropiate de zona centralei nucleare au fost evacuate, însă fără a fi informate cu privire la motivele pentru care se întâmplă asta.

De asemenea, autoritățile sovietice au adus nu mai puțin de 1.500 de etnici tătari pentru a curăța locul, ei fiind cunoscuți drept ”carnea de tun”.

La scurt timp după ce s-au ocupat de ”treaba murdară”, aceștia au murit, în urma expunerii la radiații.

În același timp, însă, mulți dintre oamenii rămași în zonă credeau că o boală rară face ravagii printre ei, întrucât unor victimele le cădea pielea de pe față, mâini și alte părți expuse ale corpului.

Și oamenii aduși să curețe locul s-au confruntat, evident, cu probleme de sănătate, mulți murind la scurt timp. A rămas, însă, în urmă, mărturisirea unei supraviețuitoare. Glașa Ismagilova avea atunci 11 ani și a povestit, în cadrul unei investigații publicate în Philadelphia Inquirer, în urmă cu câțiva ani, momentele dramatice prin care a trecut: ”Mâinile ne sângerau. Toată lumea voma. Voma mea era foarte verde. Un doctor m-a controlat și mi-a spus că am mâncat prea multă mazăre și m-a trimis înapoi la muncă”.

Obligați de părinți să ajute la curățarea zonei contaminate, copii, alături de părinții lor, au scos din sol cartofi și morcovi contaminați, pe care i-au aruncat în puțuri săpate adânc. Au îngropat și hoituri de bovine, au cărat țigle, uși de lemn și moloz și au curățat cu cârpe funinginea radioactivă depusă pe zidăria caselor, cărămidă cu cărămidă. Și cei mai mulți dintre ei nu mai sunt astăzi în viață.

Ba mai mult, potrivit ABC.es, dezastrul de la Kâștâm, care a avut loc cu zeci de ani înainte de Cernobîl, iar radiațiile erau de 500 de ori mai puternice decât bomba atomică de la Hiroshima. Unele date arată că 200 de oameni au murit imediat după dezastrul nuclear, alte rapoarte, ce datează din 1982, au arătat că 8015 persoane au murit pe parcursul celor 32 de ani după accident. Pentru a reduce contaminarea după accident, solul contaminat a fost excavat și depus în așa numite „cimitire de pământ”. Toate acestea au avut loc, însă, în mare secret, pentru că acest dezastru nuclear a fost ținut ascuns timp de 20 de ani.

Abia în 1976, tragedia avea să iasă la lumină, prin efortul depus de dizidentul rus Jores Medvedev. Și tocmai în epoca post-Perestroika, în 1998, un tribunal din Ozersk a stabilit că autoritățile sovietice sacrificaseră viețile copiilor de tătari în operațiunea de lichidare a urmărilor accidentului nuclear. Au urmat ani și ani de procese în instanțele din Rusia, cele mai multe fără sorți de izbândă.

Acum, însă, zeci de ani distanță, sătenii din Tatarskaya Karabolka încă încearcă să își facă dreptate și cer recunoașterea oficială a dramei care a ruinat destinele atâtor familii de tătari. Satul este un focar de cancer și anormalități genetice.

De asemenea, deși aproape 250.000 de persoane au avut de suferit din cauza radiațiilor, acum, la Mayak se află una dintre principalele centrale nucleare din Rusia.

19/06/2021 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

„Băieții lui Lenin”, Bela Kun și Republica Sovietică Ungară

Republica Sovietica Ungară – a doua țară bolșevică din istorie, după Rusia lui Lenin

La sfârșitul primului Razboi Mondial, trei mari imperii – Imperiul Rus, Austro-Ungar si German – s-au prabusit.
In absența unei autoritati cât de cât credibilă, haosul si confuzia politica si sociala au cuprins o buna parte din Europa Centrala si de Est. Haosul si confuzia au permis ca, la Budapesta, sa apara o Republica Sovietica Ungara, care a functionat vreo patru luni si jumatate. Mai exact, intre 21 martie si 6 august 1919. In total, 133 de zile.
In acest foarte scurt interval, in Ungaria s-a instalat un regim care a proclamat oficial „Teroarea Rosie”, avand „vârful de lance” în gruparea paramilitara „Baietii lui Lenin”, scrie Vladimir ALEXE în  http://www.ziua.ro/.
Simbolul „Terorii Rosii” din Ungaria sovietica a fost, fără îndoială, liderul Bela Kun.


Ascensiunea la puterea lui Bela Kun.

Foto: Bela Kun la un miting

Nascut Bela Kohn, la Cehul Silvaniei (Romania), la 20 februarie 1886, Bela Kun (foto sus) si-a maghiarizat numele in 1906 devenind din Kohn – Kun. Tatal lui evreu, era un notar evreu din Cehul Silvaniei, iar mama o protestanta practicantă.

Inainte de Primul Razboi Mondial, Bela Kun s-a lansat in ziaristică la Cluj. Simpatiza cu Partidul Social Democratic Ungar din acest oras.A lucrat o vreme pentru „Consiliul de Asigurari Sociale” din Cluj, unde insa a fost acuzat pentru delapidare de fonduri.

Se bucura de o proasta reputatie si a fost implicat in mai multe dueluri. In mai 1913, Bela Kun se insoara cu Iren Gal, o profesoara de muzica de conditie burgheza. Poetul Ady Endre este cel care l-a introdus pe Bela Kun in mediul intelectual de stânga de la Budapesta.

A fost mobilizat in armata austro-ungară pe frontul de Est și n 1916 cade prizonier la rusi.

Este expediat intr-un lagar de prizonieri de razboi din Ural, unde il cunoaste pe Imre Nagy. In 1917, Bela Kun si alti prizonieri austro-ungari – printre care si Imre Nagy – se convertesc la bolsevism. Invata limba rusa si sunt integrati in cadrul „Armatei Rosii”.

In martie 1918, la Moscova, Bela Kun formeaza „Grupul Ungar” al Partidului Bolsevic Rus, care va fi predecesorul Partidului Comunist Ungar. Il cunoaste pe Lenin, dar Bela Kun (impreuna cu Matyas Rakosi) se apropie mai mult de Grigori Zinoviev (Apelbaum) si Karl Radek (Sobelson).Pragmatismului proverbial al lui Lenin, Kun ii opusese ideea unei „ofensive revolutionare prin toate mijloace”.

Ceea ce il facea pe Bela Kun mai radical chiar decat Lenin. De altfel, Lenin i-a numit pe acesti bolsevici extremisti „kuneristi”. Iar curentul de practici violente „kunerism”. In acest timp, Bela Kun facea planuri pentru a „exporta” revolutia bolsevica din Rusia in Ungaria.

Nucleul viitorului Partid Comunist Ungar a fost alcatuit de Bela Kun pe 4 noiembrie 1918, intr-un hotel din Moscova. Comitetul Central ii cuprindea pe fostii prizonieri austro-ungari, trecuti de partea bolsevicilor, printre care si pe Imre Nagy.

In aceeasi luna, Bela Kun si Comitetul Central (impreuna cu cateva sute de militari din „Armata Rosie”) s-au infiltrat in Ungaria, finantati de bolsevicii rusi, si au inceput recrutarile: fosti soldati (ajunsi someri), tineri intelectuali de stanga si minoritati etnice.

Pana in februarie 1919, Bela Kun inregistrase deja intre 30.000 si 40.000 de membri.Situatia economica si sociala din Ungaria dupa razboi devenise de-a dreptul dezastruoasa. Infrangerea de pe front, urmata de destramarea Imperiului Austro-Ungar, inflatia galopanta, somajul de proportii, foametea, frigul, haosul si lipsa oricarei autoritati adusesera populatia la disperare.


Revolutia Aster si revolutia lui Bela KunIn octombrie 1918, in Ungaria a avut loc „Revolutia Aster”, care a adus insa la putere o coalitie subreda. Contele Mihaly Karolyi a incercat zadarnic sa coaguleze cu aliatii social-democrati o anumita autoritate in Ungaria. Bela Kun si camarazii sai bolsevici l-au atacat insa imediat.

Bun orator, Bela Kun a inceput o campanie de manifestatii deosebit de agresive, sustinute de cotidianul „Stirile Rosii”. In urmatoarele cateva luni, comunistii au devenit tot mai populari datorita promisiunilor facute populatiei. In primul rand, promisiunea de a face Ungaria Mare.
Pe 20 februarie 1919, o manifestatie violenta a comunistilor asupra principalului cotidian social-democrat „Cuvantul Poporului” s-a terminat cu uciderea a patru politisti. Arestat, Bela Kun a fost batut de un politist chiar in fata catorva ziaristi.

Ziarul a fost interzis si s-au sechestrat toate sediile Partidului Comunist, ceea ce a sporit simpatia ungurilor fata de bolsevici. Aceasta simpatie generala a determinat, in cele din urma, guvernul sa redeschida la 1 martie 1919ziarul „Stirile Rosii”, care a reinceput să publice.

Pe 20 martie, Presedintele Karolyi a anuntat demisia guvernului condus de Denes Berinkey si a cerut social-democratilor sa formeze un nou guvern.

Acestia au inceput tratativele cu comunistii, aflati in acel moment in inchisoare. In urma tratativelor, cele doua partide au fuzionat sub denumirea de „Partidul Socialist Ungar”.

Presedintele Karolyi, un anticomunist declarat, nu a fost insa informat de fuziune. Astfel ca s-a pomenit in fața cu un partid socialist dominat de comuniști.

Pe 21 martie 1919, presedintele Karolyi demisioneaza, iar Bela Kun anunța noua forma de guvernare a statului: Republica Sovietica Ungaria.

A fost al doilea stat bolsevic dupa Rusia, aparut in Europa. Coabitarea kuneristilor cu social-democratii a durat doar pana la 24 iunie 1919, cand Bela Kun si ai lui au preluat integral puterea si i-au eliminat pe social-democrati de la guvernare.

Teroarea Roșie maghiara:”Băieții lui Lenin”

Pe plan intern, guvernarea bolsevica din Ungaria a introdus, din primele momente, „Teroarea Rosie” – copie fidela a celei din Rusia, dintre 2 septembrie si sfarsitul lui octombrie 1918 – predicata de cei doi ideologi ai bolsevismului maghiar, George Lukacs si Tibor Szamuely, cei care sustineau necesitatea „terorii revolutionare”.

La 20 aprilie 1919, Tibor Szamuely, de pilda, afirma intr-un discurs tinut la Gyor:

„Acum, puterea este in mâinile noastre. Cine vrea restaurarea vechiului regim trebuie spanzurat imediat. Acestia trebuie sa atarne imediat in streang. Victoria proletariatului din Ungaria a facut destule victime printre noi. Asa ca acum este nevoie sa varsam sangele dusmanilor nostri.

Nu trebuie sa ne ferim sa le varsam sângele. Sangele este ca oțelul: intareste sufletul si proletariatul! Sa curga, asadar, cât mai mult sange. Vom extermina toata burghezia dacă va fi cazul”.

In aceasta atmosfera este creat de Jozsef Cserny (foto jos), grupul paramilitar „Băieții lui Lenin”.

Read Cserny József Online

Acest grup cuprindea circa 200 de tineri, care initial asigurau garda personala a lui Tibor Szamuely, Comisar pentru Afacerile Militare.

Restul erau infractori de drept comun. Imbrăcati in haine de piele neagra, „Baietii lui Lenin” constituiau varful de lance al „Terorii Rosii”, dezlantuita de kuneristi.

Foto: Băieții lui Lenin


Numeroase atrocitati, arestari si executii pe loc, trenuri-spanzuratoare au fost inregistrate in cele patru luni cat a functionat regimul Republicii Ungaria (Bodo Bela: „Paramilitary Violence in Hungary After the First World War”, East European Quarterly, vol. 38, 2004).”Baietii lui Lenin” apareau in autocamioane, peste tot in Ungaria, unde se semnala cel mai mic semn de opoziție la regimul bolsevic de la Budapesta.

Ei atacau ceremoniile religioase cu grenade si focuri de mitraliere. Executau victimele pe loc,fără judecata. Formau asa-numite „patrule de rechizitie”, care jefuiau casele oamenilor.

Potrivit unui raport din 1922 al avocatului Albert Vary, „Baietii lui Lenin” au facut in 133 de zile ale regimului Bela Kun, 590 de victime, ucise prin executii sumare, fără proces.

Personal, Tibor Szamuely – prizonier austro-ungar la rusi, convertit la bolsevism impreuna cu Bela Kun, intrat in Armata Rosie, devenit apoi Comisar pentru Afacerile Militare in guvernul bolsevic de la Budapesta – era unul dintre cei care pledau pentru utilizarea masurilor de violenta extrema, in cadrul „Terorii Rosii”.


Cu mana lui, Tibor Szamuely a ucis si torturat zeci de unguri, cu un sadism greu de imaginat. Modelul „Terorii Rosii” a fost imprumutat de la bolsevicii rusi, unde a devenit oficial la 2 septembrie 1918.

Atunci cand Lenin a recomandat „Teroarea Rosie”,, el a avut in vedere perioada 1792-1794 din ceea ce se considera „Revolutia franceză”.
O lovitura de stat a lui „Ordo Iluminati” („Ordinul Iluminatilor”, pregatita inca din 1782, prin Congresul de la Wiesbaden. Intre 1792 si 1794, perioada „Marii Terori” din Franta – care a facut aproape un milion de victime, executate sumar, din randul artistocratiei, preotilor catolici, functionarilor, regalistilor, militarilor etc. – a avut ultimele 6 luni, pana la 28 iulie 1794 (cand au fost ghilotinati Robespierre si Saint Just, simbolurile „Marii Terori”), denumita „Teroarea Rosie”.

„Revolutionarii” se confruntau in exterior cu razboaie contra Austriei si Prusiei – mai tarziu s-au adaugat Marea Britanie si Spania – iar pe plan intern cu mari rascolae taranesti. „Marea Teroare” din Franta a fost singurul mijloc prin care „revolutionarii” (Ordo Iluminati) s-au putut mentine la putere.

In 1918, firava putere bolsevica, instalata la Petrograd cu un an inainte, se confrunta si ea cu mari greve, care paralizau economia, cu rascoale taranesti si cu armatele albe (protariste), care afluiau spre Petrograd din cele 4 puncte cardinale.

In plus, interventia externa punea o presiune in plus asupra fortelor, mult mai slabe, ale lui Lenin si Trotki. In 1918, puterea bolsevicilor se clatina de la o zi la alta.
Asa ca Lenin a apelat la mijloacele „Terorii Rosii” doar pentru a-i putea mentine la putere pe bolsevici.Chestiunea este aprig disputata, insa, de istorici.

Robert Conquest in „Reflections on a Ravaged Century” (2000), la pag. 98, scrie ca „teroarea fara precedent era motivata ideologic de incercarea de a transforma societatea, masiv si rapid, contra circumstantelor naturale”.
Richard Pipes, dimpotriva, sustine in „Communism: A History” (2001), pag 39, ca „Teroarea Rosie” este intrinseca oricarui regim comunist.
In biografia consacrata lui Stalin, Edvard Radzinsky aminteste la pag. 152-155, de o nota scrisa de Iosif Vissarionovici pe o lucrare a lui Karl Marx: „Teroarea este cel mai rapid mod de a fauri o noua societate”.


Cand au venit la putere, Bela Kun si kuneristii nu erau amenintati de nimeni. Dimpotriva. Datorita promisiunilor, comunistii unguri se bucurau chiar de popularitate. „Teroarea Rosie” din Ungaria a fost, asadar, absolut gratuita.

O violență fara rost, excesiva.
Practicantii acestui gen de violenta gratuita au fost denumiti de Lenin kuneristi.
Pe langa „Teroarea Rosie” („Baietii lui Lenin”) si „tribunalele revolutionare”, regimul Bela Kun a adoptat o serie de masuri care au creat nemultumirea populatiei si a redus drastic sprijinul pentru puterea bolsevica.
Altfel, guvernul bolsevic de la Budapesta a decretat nationalizarea intregii industrii, a intreprinderilor comerciale, a magazinelor, profesiilor liberale, transportului, bancilor, sanatatii si invatamantului, institutiilor culturale.
A anulat dreptul la proprietate asupra locuintelor, a rechizitionat toate palatele, vilele si casele de odihna, a abolit titlurile artistocratice si toate privilegiile, a separat biserica catolica de stat si a cenzurat sever libertatea de exprimare.
Desi Lenin l-a sfatuit pe Bela Kun sa imparta pamant taranilor, acesta a trecut direct la faza rechizitionarilor moșiilor si transformarii lor in kolhozuri.
Se stie ca primele masuri luate de Lenin, dupa instalarea puterii bolsevice in Rusia, au fost emiterea „Decretului asupra Pacii” (prin care Rusia se retragea unilateral din razboi si aducea acasa, de pe front, milioane de rusi) si „Decretul asupra Pamantului” (prin care acestia erau improprietariti).
Aceste doua decrete, semnate rapid de Lenin, au permis supravietuirea firavei puteri bolsevice din Rusia.

Punctul crucial al guvernarii Bela Kun au fost însa aventurile militare din Slovacia și Transilvania (România), care au grăbit prăbușirea regimului instaurat de bolșevici în Ungaria.

08/06/2021 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

29 mai 1453- Căderea Constantinopolului și inimaginabilul măcel declanșat de rafinatul sultan otoman Mahomed al II-lea

Căderea Constantinopolului: Inimaginabilul măcel al rafinatului Mahomed

Mulți istorici consideră 29 mai 1453 ca data la care a luat sfârșit Evul Mediu. În această zi, trupele lui Mahomed al II-lea au cucerit Constantinopolul, scrie Adrian Pătrușcă în revista https://evenimentulistoric.ro

Orașul lui Constantin cel Mare, vestigiu al Imperiului Roman, era cel din urmă depozitar al antichității clasice. Căderea sa, după 1123 de ani de la întemeiere (11 mai 330) a deschis otomanilor calea către apus.

Căderea Constantinopolului devenise iminentă atunci când turcii otomani, veniți din Asia Mică, au traversat Bosforul, au ocupat cea mai mare parte a Peninsulei Balcanice și și-au instalat capitala la Adrianopole, la o zvârlitură de săgeată de capitala Bizanțului.

La jumătatea secolului al XV-lea, rămas cu doar 40.000 de locuitori și o armată de 7000 de soldați plus o garnizoană de 700 de genovezi, lipsit de un hinterland, Constantinopolul nu mai era decât un stat mic în relația cu piețele din Extremul Orient, prin intermediul căruia se aprovizionau cu mătăsuri chinezești genovezii și venețienii.

Asediul otomanilor asupra Constantinopolului începe în aprilie, cu 150.000 de turci în fața zidurilor grecilor.

Foto: Căderea Constantinopolului, manuscris francez din 1455. În stânga, Cornul de Aur. Pe fundal, stânga și dreapta, Bosforul și Marea Marmara—

Basileul Constantin al IX-lea este convins că fortificațiile moștenite din vremea lui Teodosie vor rezista atacului suficient timp până când vor ajunge ajutoarele cerute din Europa.

MAHOMED ARUNCĂ TOATE FORȚELE ÎN LUPTĂ

În fața celor trei rânduri de ziduri, sultanul Mahomed al II-lea aruncă în luptă toată artileria de care dispunea: între 25 și 50 de bombarde grele plus alte câteva sute de dimensiuni mai mici aruncă fără răgaz o ploaie de ghiulele din fier și piatră timp de câteva săptămâni la rând.

Uriașa flotă a sultanului completează asediul dinspre Bosfor și Marmara, ajungând să se infiltreze pe canalul Cornului de Aur.

Pe 22 mai 1453, luna, simbolul Constantinopolului, s-a întunecat într-o eclipsă, amintind despre o profeție mai veche despre sfârșitul orașului.

Pe 26 mai, întreaga cetate a fost acoperită de ceața, fenomen rarisim în acea perioadă a anului. După ridicarea serii, la amurg, „flăcările au învăluit cupola Sfintei Sofia, iar de pe ziduri putea fi văzute lumini strălucind în depărtare, în spatele taberei turcești”.

Unii au spus că acesta a fost Duhul Sfânt părăsind catedrala. Așa cum arată o comunicare științifică din 1993 a Jet Propulsion Laboratory de la Institutul de Tehnologie Aerospațială din California, în realitate a fost vorba de efecte optice ale unei erupții catastrofale a vulcanului Kuwae din Pacific. „Flăcările” au fost doar o reflecție a apusului de soare pe norii de cenușă aflați sus în atmosferă.

Οι Κρητικοί υπερασπιστές της Κωνσταντινούπολης (29 Μαΐου 1453) του Γιώργου  Λινοξυλάκη | Rethemnos News

În zorii zilei de 29 mai, începe asaltul final. Planul lui Mahomed, de a copleși numeric, din toate părțile, puținii apărători de pe ziduri, reușește. Zeci de mii de otomani însetați de sânge năvălesc în oraș.

Împăratul Constantin al IX-lea moare în Catedrala Sfânta Sofia, cu sabia în mână, în mijlocul ultimilor săi soldați.

Sultanul pătrunde în oraș la puțin timp după amiază. Cronicile vorbesc de 4000 de morți și de atrocități inimaginabile comise de invadatori.

Iată mai jos câteva pasaje grăitoare, din lucrarea istoricului francez Jacuques Heers, Căderea și moartea Constantinopolului, apărută în 2007 la Paris.

UN FES TURCESC PE CAPUL LUI HRISTOS RĂSTIGNIT

„În acea zi (29 mai 1453), în tot orașul, turcii au făcut un măcel printre creștini. Sângele curgea pe pământ ca și cum ar fi plouat și forma adevărate pârâiașe.

Georgios Phrantzes spune că, în unele locuri, pământul era acoperit de cadavre și că nu se mai putea păși pe străzi.”

„Jefuiesc, tâlhăresc, omoară… Iau prizonieri femei, copii, bătrâni, tineri, călugări, bărbați de toate vârstele și de toate condițiile.”

„Luau comori și odoare sfinte, sfârtecau moaște și le aruncau; își etalau pe străzi și apoi în taberele lor, seara, crucifixurile cu Hristos căruia îi puneau pe cap câte un fes roșu de-al lor. Din Sfânta Sofia au făcut mai întâi grajd. Un număr incalculabil de manuscrise prețioase, opere ale autorilor greci sau latini ai antichității, au fost arse sau rupte.”

„Maicile, violate de echipajele de pe galere, erau vândute la licitații… Această gloată formată din toate națiile, aceste bestii dezlănțuite, se aruncau asupra caselor, smulgeau femeile, le târau, le spintecau, le siluiau, le brutalizau într-o sută de moduri în ochii tuturor, la răspântii.”

„Timp de trei zile, a fost și o vânătoare teribilă și un uriaș târg de sclavi… Nici o bătălie, nici o cucerire nu se soldase într-un timp atât de scurt cu atâția prizonieri. Au fost vânduți și revânduți de soldățime, apoi de negustori de toate felurile, despărțiți unii de alții, puși la munci mizerabile până în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii musulmane.”

„Mehmet poruncise ca familiile demnitarilor greci să fie condamnate la cea mai dură și mai umilitoare dintre corvezi. Își rezervase fetele cele mai frumoase și cei mai tineri adolescenți și dintre ei a făcut cadoul Pașei din Babilon patruzeci de tineri și patruzeci de fecioare. Alți copii greci au fost trimiși până în Tunis sau Granada.”

„Locuitorii Constantinopolului care au scăpat de masacre și de sclavie au fugit. Nu mai rămăsese decât un oraș în cea mai mare parte devastat și golit de oameni.”

„Căderea Imperiului Bizantin a marcat sfârșitul unei lumi și a distrus moștenirea Romei antice.”

Visul lui Mahomed al II-lea, „de a intra ca stăpân în acest Constantinopol creștin, pe care voia să-l transforme în capitala Islamului”, s-a împlinit.

Cine era Mahomed? „Un tânăr cultivat… prieten al artelor și al literelor… care își masacrase frații mai mici și care, în fiecare război, poruncea să fie tăiați în două cu fierăstrăul sau trași în țeapă comandanții inamici luați prizonieri”.

30/05/2021 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: