CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

O lecţie de istorie a profesorului Ioan Aurel Pop, despre Mihai Viteazul. VIDEO

 

 

 

 

 

O lecție de istorie oferită de rectorul UBB, Ioan Aurel Pop, despre Mihai Viteazul

 

Mihai Viteazul

 

Academicianul Profesor Universitar Doctor, Ioan Aurel Pop, rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj Napoca, a ținut o cuvântare despre rolul lui Mihai Viteazul în istoria românilor, în cadrul conferinței „Mihai Viteazul si Crestinatatea Transilvană”, găzduită de Bistrița, titreaza actiwenews.ro.

Istoricul Ioan Aurel Pop a prezentat, cu argumente remarcabile, realizările principelui român care a reușit să realizeze prima unire politică a celor trei țări românești, Mihai Voievod, supranumit Viteazul.

Ioan Aurel Pop:

„Mihai Viteazul a fost omagiat de opinia publică românească, atunci când era un eveniment important, era pomenit numele lui Mihai Viteazul. A fost criticat de otomani, firește, pentru că atâția au pierit de sabia lui…încât n-aveau cum să-l laude.

A fost criticat de occidentali, pentru că a fost văzut ca un aliat care și-a văzut mai degrabă interesul propriu, al Răsăritului, decât al Apusului.

A fost criticat de nobilimea maghiară și mai nou, de către unii români, ceea ce nu-i rău, pentru că suntem într-o țară liberă.

 

Vă dau un citat frumos din Letopisețul Cantacuzinesc, care a luat fragmentul din Teodosie Rudeanul: Și rămaseră creștinii și mai vârtos, Țara Românească, săraci de dânsul. Pentru aceasta se cade să blestemăm toți creștinii pre neamul unguresc, mai vârtos, căci sunt oameni răi și vicleni, încă de felul lor.

Vă dau un citat: La vestea nefericitei lupte de la Șelimbăr ( pentru unguri – n.n), care s-a răspândit foarte rapid în întreaga țară, națiunea română, care locuiește în fiecare dintre satele și cătunele Transilvaniei, s-a unit cu poporul venit din Țara Românească și împreună, cât și separat, au prădat în lungul și latul țării.

Acum vine fraza extraordinară:

Căci încurajați de încrederea că aveau un domn din neamul lor, au ocupat drumurile și i-au ucis pe domni.

Asta o spune Szamoskozi Istvan, celebrul umanist maghiar, cel care îl prezenta pe Mihai ca pe un posibil eliberator al Constantinopolului.

 

Unul dintre nobilii din Ardeal spune: Să fi fost orice, numai valah să nu fi fost! Pentru că intrând un valah în Ardeal, a ținut mânia valahilor, pe care noi i-am ținut de slugi și din cauză că dinainte de intrarea lui Mihai în Ardeal, furcile, spânzurătorile, locurile de osândă erau pline de valahi, aceștia ne urăsc, și acum au un domn din neamul lor. Asta se întâmpla în 1599, 1600.

Mihai Viteazul a avut o conștiință de creștin și de român. A luat măsuri în Ardeal cum n-a mai luat nimeni înaintea lui.

1. A reașezat Mitropolia Ardealului sub oblăduirea Mitropoliei Țării Românești, ca pe vremea lui Mircea cel Bătrân

2. Ridică biserică mitropolitană la Alba Iulia: Trebuie distrusă imediat. Bine c-a pierit, spune același  Szamoskozi Istvan.

3. A numit de ierarhi din Țara Românească sau din lumea ortodoxă la Vad și la Muncaci. Serghie, egumen de la Tismana, este și sufragan al Mitropolitului Ioan de Prislop.

4. A adus din Țara Românească preoți în parohiile vacante din Transilvania.

5. A ctitorit biserici

6. Mihai a cerut Dietei să îndrepte acest abuz. I-a făcut egali pe preoții ortodocși cu preoții celorlalte culte.

A anulat efectele calvinizării în unele zone ale Ardealului, spunând că: Românii s-au născut pravoslavnici și bizantini și așa trebuie să rămână. A așezat toate parohiile atrase la calvinism din nou sub Mitropolia de Alba Iulia.

7. A oficializat ierarhia Bisericii Ortodoxe din întreaga țară, egală cu ierarhiile celorlalte Biserici. În ardeal erau 4 Biserici oficiale, numai cea ortodoxă nu.

8. I-a scris Împăratului spunând că arienii și calvinii nu sunt creștini adevărați.

9. A legiferat limba română, i s-a reproșat că a emis documente în limba română. Nobilul care l-a reclamat i-a spus: În țara asta niciodată n-a fost așa. Decât maghiară, latină și germană și Mihai i-a răspuns: De azi va fi!

A numit căpitani români în fruntea cetățenilor: de la Gherla, la Chioar, la Bistrița. La Cluj a numit primar român, Andrei Stânce, a împărțit Transilvania în județe. De la Mihai au rămas toate, într-un timp foarte, foarte scurt.”

Stările din Ardeal proclamau că:” Popă românesc să nu mai poată intra vreodată din celelalte două țări românești, iar călugării români să fie proscriși în toată țara. Pentru că valahul a instigat pe ascuns întreagă sărăcimea românilor din Transilvania, prin tainica lucrare a preoților săi care se numesc călugări”.

Cu câțiva ani înainte, Mihai Viteazul a trimis emisari în Ardeal, să spună oamenilor că va veni călare pe un cal alb. 

La peste 50 de ani de la moartea lui Mihai, apărea într-un document oficial al Transilvaniei:

Preoții valahi bănuiți de rele să poată fi prinși și închiși , iar Biserica și credința românilor să rămână veșnic în afara legii, să fie doar răbdate, atât cât va dura bunul plac al principilor.

Delegații din 1601, ai Dietei îi scriu Împăratului: Să guverneze țara numai prin consilieri unguri, cu dregători unguri, să admită că armata țării să fie de neam unguresc și mai presus de orice, principele să fie ales din neamul unguresc, nu ca Mihai, valahul.

Amintirea lui Mihai a apărut ca o amenințare ani în șir după moartea lui, pentru cele trei stări dominante din Ardeal. 

 

 continuarea  pe activenews.ro

 

 

 

 

 

05/01/2017 Posted by | ISTORIE | , , , , , | Lasă un comentariu

PRIMUL RĂZBOI MONDIAL ŞI DISPARIŢIA A PATRU IMPERII

 

           Până în 1939, Primul Război Mondial a fost numit Marele Război. El a reprezentat o confruntare globală a marilor puteri coloniale, care au atras în iureș și jertfă un număr mare de state mai mici cu interese naționale și pentru câștigarea independenței. Marile imperii s-au confruntat în tentativa de stabilire a unui nou echilibru european și a unor noi zone de influență economică mondială. 
            Războiul s-a declanșat în vara anului 1914, prin implicarea activă a cinci imperii: Marea Britanie, Rusia, Germania, Austro-Ungaria și Imperiul Otoman. După uriașa conflagrație, și-a păstrat statutul și puterea numai Imperiul Britanic, condus pe atunci de regele George al V-lea.
In nici unul dintre celelalte patru imperii disparute nu s-a mai instaurat vreodată monarhia. Războiul a evoluat prin constituirea progresivă a unui labirint al alianțelor, labirint care a atras statele mici și coloniile.
             Se poate spune că dispariția lui Napoleon de pe scena politică a Europei, în 1815, cel care zguduit din temelii vechea ordine a continentului, a fost începutul dezechilibrelor de putere din următorul secol, până la izbucnirea Marelui Război.
In 1815 s-a constituit Sfânta Alianță a statelor care învinseseră pe Napoleon și vroiau să stăpânească Europa după vechile principii ale feudalității, împotriva oricăror tendințe de eliberare socială și națională: Prusia, Rusia, Marea Britanie si Austria.
Momentul decisiv a fost însă anul 1879, când Bismarck a făcut o încercare excepțională, și anume formarea Ligii celor Trei Imperii: Germania, Austro-Ungaria și Rusia. 
Kaiser Franz Iosef 
Franța era considerată un focar de incertitudini revoluționar-democratice și un dușman natural al celor trei imperii autocratice. Dacă faimosul cancelar ar fi reușit, poate că Marele Razboi nu ar mai fi existat, dar și starea de nedreptate socială europeană s-ar fi menținut. 
Kaiser Wilhelm II
Insă Rusia nu a acceptat mult timp acea alianță, din cauza intereselor sale balcanice, în contradicție cu cele ale Austro-Ungariei. Drept consecință, Rusia și Germania au rămas permanent rivale, stare care s-a perpetuat și după Primul Război Mondial și a condus la cel de al doilea.
Țarul Nicolae II
 Interesele imperialiste dar și eșecul planului lui Bismarck au condus, în mod logic, la alianțele imperiale din timpul Marelui Razboi: pe de o parte Antanta (aliații), formată din Marea Britanie (rege George al V-lea), Franța (republică, cu președinte Raymond Poincaré), Rusia (țar Nicolae al II-lea), și pe de altă parte, Puterile Centrale, care reuneau Imperiul German (kaiser Wilhelm al II-lea) și Imperiul Austro-Ungar (împarat Franz-Joseph I, iar din 1916, Karl I de Austria) și Italia. 
Țarul Ferdinand I – Bulgaria
In mod surprinzător, vechiul dușman al Austro-Ungariei, Imperiul Otoman, a intrat în razboi de partea Germaniei (pact secret in 1914), fiind condus de sultanul Mehmed al V-lea și, din 1916, de Mehmed al VI-lea.
Se poate aprecia, pe baza rezultatelor bătăliilor din afara Europei, că Imperiul Otoman a fost veriga slabă a Puterilor Centrale, fiind învins și fragmentat de britanici și francezi în nordul Africii și Orientul Apropiat, adică pe toată întinderea sa din afara Europei, cu excepția Asiei Mici.

Albert I – Belgia

 In Europa au intrat în luptă și țări mai mici dar cu decizii naționale îndreptățite: Romania (din 1916, rege Ferdinand I), Serbia (rege Peter I), Belgia cotropită (rege Albert I), Italia (rege Victor Emmanuel III), toate alaturi de aliați (Antantă) – și Bulgaria (țar Ferdinand I), alături de Germania. Italia și schimbat alianța cu Puterile Centrale în 1915.

Peter I – Serbia

Echilibrul de putere a fost determinat mult de sacrificiile popoarelor mici, dar și de intrarea SUA în razboi (1917). Practic, ieșirea Rusiei din razboi (1917, Revolutia bolsevica și asasinarea țarului Nicolae al II-lea) nu a mai contat pentru forțele aliate, care au zdrobit Puterile Centrale și au impus Germaniei o pace umilitoare, prin Tratatul de la Versailles, semnat exact la cinci ani după asasinarea arhiducelui Franz-Ferdinand, la 28 iunie 1914 – pretextul Marelui Război.


Victor Emmanuel III
 Kaiserul Imperiului German, Wilhelm al II-lea, a abdicat la 9 noiembrie 1918. Imparatul Karl I (succesorul lui Franz-Joseph) a fost deposedat de putere la 16 noiembrie 1918.
Țarul Nicolae al II-lea a abdicat in 1917 și apoi a fost asasinat de bolșevici. In 1922, instituția Sultanatului în Turcia a fost abolită și Mehmed al VI-lea a pleacat în exil.

Sultanul Mehmet VI
 De pe harta Europei au dispărut patru imperii și au apărut noi state naționale, dintre care numai în România s-a păstrat regalitatea, restul devenind republici.
Marele imperiu supraviețuitor, cel britanic, în care „soarele nu apunea niciodată”, a încetat practic să existe odată cu cedarea Hong-Kong-ului catre China populară, la 1 iulie 1997. După Marele Război, în 1922, „The British Empire” detinea 458 milioane de persoane, o cincime din populatia lumii.
Ferdinand I

Despre România se poate spune că a mâncat din coliva a patru imperii dușmane, care îi răscoliseră istoria și prosperitatea timp de secole.

 

Sursa: vladimirrosulescu-istorie.blogspot.ro/

25/12/2016 Posted by | ISTORIE | , , , , , , | 1 comentariu

O istorie uitată: America fascinată de ideile naziste

În anii ’30, Adolf Hitler și Partidul Național Socialist nu erau văzuți neapărat ca o amenințare la adresa păcii. Mai mult, Hitler avea destul de mulți simpatizanți, chiar și susținători fățiși, în Statele Unite ale Americii.

La acea vreme, organizațiile pro-naziste începeau să prindă rădăcini, iar ideile importate din Germania erau răspândite pe cele mai diverse canale.

Aceste lucruri sunt rareori discutate, cu toate că sunt o dovadă a faptului că ideile extremiste pot deveni populare oriunde și oricând.

 

 

 

 

 

The Bund was to consist only of American citizens of German descent.

 

Liga Germano-Americană

 

 

 

Dat fiind că o mare parte a ideologiei naziste se baza pe puritatea „rasei” germane, iar Hitler și-a dat seama repede că această idee putea fi exploatată pentru a câștiga adepți în rândul comunităților de germani din afara țării. În 1931, la câteva luni de la venirea la putere a lui Adolf Hitler, o organizație americană, cunoscută sub numele de „Prietenii Noii Germanii” s-a format prin contopirea câtorva organizații mai mici, cu ideologie nazistă, care activau pe teritoriul SUA.

Fritz Kuhn

Fritz Kuhn, liderul Ligii Germano-Americane

Formată inițial atât din cetățeni germani, cât și din cetățeni americani cu origini germane, în 1936 organizația s-a restructurat și a format Liga Germano-Americană (German American Bund). Aceasta primea în rândurile sale doar cetățeni americani de origine germană.

Având în vedere că un sfert din populația SUA de la acea vreme avea strămoși germani, numărul de membri ai acestei organizații era destul de mare.

Fritz Kuhn, liderul Ligii Germano-Americane, a fost chiar sprijinit și validat de Adolf Hitler.

Deși s-a străduit să răspândească ideea că Liga era o organizație americană, cert este că membrii săi practicau salutul nazist, scandau „Heil Hitler” și se comportau la fel ca orice membru al Partidului Nazist German.

Câțiva ani mai târziu, în 1937, Fritz Kuhn a fost demascat de jurnaliștii americani și condamnat, în 1939, la închisoare pentru deturnare de fonduri.

Tabere de vară naziste

După restructurarea din 1936, Liga Germano-Americană a făcut eforturi susținute pentru a promova ideologia nazistă în rândul cetățenilor. Printre cele mai importante proiecte ale organizației se numărau taberele de vară pentru tinerii americani.

Tabere de vara

Chiar dacă nu au fost susținute de Adolf Hitler și nu aveau nicio legătură directă cu Tineretul Hitlerist din Germania, similitudinile între cele două programe erau evidente: copiii practicau salutul nazist și purtau pe braț banderole identice cu cele purtate de tinerii germani. 

Scopul acestor tabere era, evident, îndoctrinarea cu idei rasiste și fasciste. Copiii între 8 și 18 ani învățau germana și participau la exerciții militare. La momentul în care au fost închise, la puțin timp după izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, în SUA existau 16 astfel de tabere.

 

Comunitatea nazistă din New York

Prietenii Noii Germanii, iar mai apoi Liga Germano-Americană își aveau sediul în New York. Acest stat era, deci, centrul principal al activității de susținere a lui Adolf Hitler din SUA.

În 1934, organizațiile pro-naziste organizau mitinguri în celebra Madison Square Garden.

Cel mai cunoscut dintre acestea a avut loc pe 20 februarie 1939, pe vremea când Liga se afla la apogeul puterii.

Demonstrația a adunat 20.000 de participanți, care au stârnit indignarea newyorkezilor.

Miting nazist New York

Mitingul nazist de la New York din 1939

De asemenea, deși statisticile arătau că peste 90% dintre americani se opuneau ideilor lui Adolf Hitler, a existat o serie de propagandiști care au încercat să răstoarne aceste calcule.

Unul dintre ei a fost Charles Coughlin, preot catolic și om de radio cu o audiență de milioane de ascultători. Coughlin îmbrățișase ideile antisemite ale lui Adolf Hitler și îi acuza pe evrei de confiscarea proprietății creștinilor și de propagandă pro-comunistă.

Originile americane ale eugeniei

Eugenia era o componentă principală a ideologiei promovate de Partidul Nazist al lui Adolf Hitler. Credința generală este că eugenia își are originile în Germania sau cel puțin în Europa.

Dar, în realitate, eugenia s-a născut în SUA și a fost promovată de unii dintre cei mai cunoscuți lideri ai lumii științifice și de afaceri de la acea vreme.

Finanțați de instituții cu o înaltă reputație, precum Institutul Carnegie și Fundația Rockefeller, mulți oameni de știință respectați în America lucrau intens la teoria „științei raselor”.

Datele erau distorsionate și uneori chiar falsificate pentru a acredita ideea că orice rasă care nu era albă era genetic inferioară. Această „știință” a devenit un curent important la începutul anilor 1900 și o parte esențială a ideologiei lui Adolf Hitler.

Susținători celebri

Chales Lindbergh

Printre susținătorii americani ai ideilor naziste s-au numărat și câteva figuri proeminente ale societății.

Aviatorul Charles Lindbergh, eroul american al anilor ’30, a reușit primul zbor solo peste Oceanul Atlantic în 9127. Lindbergh era, însă, și un adept al eugeniei și chiar devenise prieten apropiat cu omul de știință francez Alexis Carrel, un susținător fervent al acestei „științe”.

Într-un interviu din 1935, Lindbergh susținea că „nu putem ignora faptul că oamenii nu se nasc egali”, iar în 1939, într-o emisiune radio, celebrul pilot opina că „civilizația noastră depinde de zidul rasial și militar al Vestului, care poate face față infiltrării sângelui inferior.”

La rândul său, Henry Ford, proprietarul uzinelor auto care-i poartă și astăzi numele, era un simpatizant al ideilor antisemite, permițându-le membrilor Ligii Germano-Americane să recruteze oameni din uzinele sale.

Kondrad Heiden, autorul unei biografii a lui Adolf Hitler, a afirmat că Ford l-ar fi susținut financiar pe Führer cu cel puțin 340.000 de dolari.

http://incredibilia.ro/istoria-interzisa-cum-au-imbratisat-americanii-ideile-lui-adolf-hitler/

 

09/11/2016 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , | Lasă un comentariu