CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Marxismul şi abolirea familiei

 

 

 

 

 

 

 

Pe 5 mai s-au implinit 200 de ani de la naşterea lui Marx, şi tot anul acesta, 170 de ani de la publicarea Manifestului Comunist.

Aniversarea aceasta ar trebui facută cunoscută tuturor românilor, dar nu numai, ea trebuie facută cunoscută intregii omeniri, deoarece ideile lui Marx, în speţă lupta de clasă şi ura de clasă, au provocat cel mai mare genocid cunoscut istoriei: aproximativ 100 de milioane de fiinţe umane inocente ucise, în mod sistematic in 100 de ani de barbarie comunistă, de către adepţii lui Marx, de cei care i-au pus in aplicare ideile, începând cu Lenin şi de-a lungul deceniilor de alţii, pâna în zilele noastre în Corea de Nord a lui Kim Jong-un.

KARL MARX LA 200 DE ANI SI 170 DE ANI DE URĂ DE CLASĂ

Se vorbeste si scrie mult despre ură în zilele noastre, dar nu despre fondatorul şi propovăduitorul urii de clasă, Karl Marx.

Daca Hristos ne-a unit, Marx ne-a despartit. Hristos a surpat zidurile care ne despărţeau, dar Marx le-a ridicat din nou, ne-a impărţi în clase şi ne-a invrăjbit.

Hristos a dat la o parte ceea ce ne facea diferiţi şi ne-a facut egali.

Marx a propovaduit egalitatea, dar i-a declarat pe unii dintre noi mai egali decât alţii.

Hristos a propovaduit pacea sociala, iar Marx războiul între clasele sociale.

 Sfintele Scripturi ne spun că nu este deosebire între barbat şi femeie, iudeu şi neamuri, om cu carte şi om fără carte, om bogat ori sarac, rob ori stăpân.

Creştinismul a fost cladit pe acest eşafod al egalităţii sociale şi istoria lui multimilenară dovedeste acest adevar. 

 Când apostolii scriau şi trimiteau epistole bisericilor incepatoare, ele erau citite bisericilor, copiate si date mai departe de robi, in primul rind.

Robii au fost printre primii episcopi ai bisericilor incepatoare. Tot ei scriau, in numele bisericilor, scrisori de dragoste si imbarbatare altor biserici si comunităţi creştine imprăştiate in vastul Imperiu Roman de atunci. 

 

Marx a intors lumea pe dos

Marx însă, a făcut tocmai invers… Ne-a împărtit în clase şi a accentuat cea ce ne deosebeşte, nu ce ne uneşte. Pe unii dintre noi ne-a declarat, in spirit manichean, “buni” iar pe altii “răi”. Pe cei “buni” i-a indemnat să-i urasca pe cei “răi” şi sa-i elimine.

A împărţit societatea antică în sclavi si proprietari de sclavi, cea a Evului Mediu în iobagi şi latifundiari, şi societatea capitalista în proprietari ai mijloacelor de producţie (capitaliştii şi cei care acumuleaza capital, adica burghezia) şi muncitori.

Primii au fost numiti “exploatatori” , iar cei din urma “exploatati”. Pe cei din urma i-a indemnat sa se răscoale impotriva celor dintii şi să-i elimine ca si clase sociale si economice. Pare simplist  dar aceasta a fost filosofia şi moştenirea intelectuală lăsată de Marx.

Ea toată se reduce la aceste două premize:

(1) ura de clasă;

şi (2) lupta de clasă, cea din urma manifestându-se în izbucniea unor revoluţii violente. 

 

 

 

 

Aceste două carecteristici principale constituie, potrivit teoriei marxiste, impreună, motorul istoriei şi o propulseaza spre un final predestinat si inevitabil: comunismul si societatea fara clase.

Marx a murit in 1883 la 64 de ani, dar adepţii lui au continuat ce a inceput el, anume să ne divizeze în clase sociale, economice şi politice şi să propovaduiască ura si vrajba intre clasele sociale pe care tot ei  le-au inventat. La fel şi lupta pentru eliminarea unei clase de catre alta.

Incă in anii 1880, pentru a fi specifici, în Occident s-a inventat o nouă clasă socială post-Marx, cu care ne confruntăm şi astăzi, aceea a persoanelor care se identifica ca fiind homosexuale.

Termenul de “homosexual” a aparut pentru prima data prin anii 1880.

Inainte de a fi fost inventat  acest termen, sau împărţirea în clase sociale, societatea nu a împarţise oamenii pe criterii sexuale, ea fiind divizată totuşi pe criterii etnice, religioase şi rasiale.

Din anii 50 am fost martorii declanşării în America a unor conflicte rasiale, care continuă pâna in zilele noastre. Acestea au inceput sa se manifeste şi in Europa.

Revoluţia sociala a anilor 50 si 60 a împărţit din nou societatea în bărbaţi si femei, demonizându-i de această dată  pe primii şi catalogându-le pe femei drept victime ale barbaţilor.

Aşa a fost fondat „feminismul”, o varianta neomarxistă a „luptei de clasă” între femei si barbati. Aşa s-a ajuns la o creştere exponenţială a  avorturilor,divorţurilor şi concubinajelor.

Stânga secularistă continuă să ne împartă şi să inventeze noi clase sociale.

In nici un alt domeniu nu se observă lucrul acesta mai bine ca în domeniul revoluţiei sexuale.

 

 

 

 

Lupta de clasa şi ura de clasă

Marxismul zilelor noastre insa este mult mai subtil. Exponentii lui au eliminat din discursul marxist ura de clasa si lupta de clasa propovaduite de fondatorul lor. Le propaga, insă, in mod subtil in numele egalitatii.

Si care om cu mintea intreaga nu ar fi de acord cu egalitatea?

La urma urmelor, unii oameni continuă să fie mai avuţi ca alţii. Dacă democraţia oferă egalitatea de şanse, ori se străduieşte să o ofere, ei propovaduiesc ceea ce Marx a cerut de la inceput: egalitate de condiţie.

Doar că ei merg cu un pas si mai departe: egalitatea de condiţie fiind împotriva naturii ori a instinctului uman. Ei nu vad nimic rău in asta. Dupa Marx, toţi filosofii care i-au impărtăşit ideile au căutat nu doar să explice lumea, ci să o şi schimbe.

Marx a invăţat că teoria trebuie legată de practică. In cuvintele lui Engels, “pâna acum filosofii au interpretat lumea in diferite feluri; punctul esenţial este schimbarea ei”.

Aşadar, o schimbare prin revoluţie şi lupta de clasă, chiar dacă sunt violente.

Începuturile teoriilor lui Marx au fost nesemnificative, dar în timp invăţăturile lui au intors lumea si istoria pe dos.

Nimeni nu a luat in serios Manifestul Comunist când a fost publicat iniţial, acesta aproape  dispărând total după 1848. Timp de 24 de ani nici nu a mai fost tipărit.

Primul volum al celei mai importante, dar neterminate, cărti a lui Marx, „Das Kapital”, a fost publicat in 1867 şi timp de 4 ani dupa aceea s-au vândut doar 1.000 de exemplare.

Prima editie în engleză a cărţii a fost publicată abia in 1886, iar volumele II si III ale lui Das Kapital au fost compilate de Engels după moartea lui Marx.

  In 1843, Marx a fost expulzat din Köln şi  de atunci a trăit, impreună cu familia lui, în exil.

Exilul său a inceput la Paris, a continuat în Belgia şi s-a sfârşit in Marea Britanie, unde Engels l-a sprijinit financiar pe Marx din veniturile fabricilor deţinute de tatăl  său.

La funeraliile lui Marx in 1883 au fost prezente doar 11 persoane.

Revolutia bolşevică, a readus însă în atenţia lumii scrierile lui Marx si a fost prima oportunitate reală pentru transpunerea în practică a ideilor sale fundamentale: lupta de clasă şi ura de clasă.

Daca Marx a propovaduit schimbarea lumii prin promovarea în societate a urii de clasă şi a luptei de clasă, Lenin si Stalin le-au aplicat de-a lungul anilor pe un spaţiu geografic imens, de la porţile Vienei din şi Germania la Vladivostok.

Au împărţit Rusia şi Europa de Est în clasele sociale desemnate de Marx şi le-au exterminat pe cele care spuneau ei că stăteau în calea istoriei, astfel încât, inevitabil, să se ajungă la ” visul de aur al omenirii”- comunismul.

Mao a facut la fel. Pol Pot deasemena, dupa cum a facut si intreaga dinastie Kim in Corea de Nord de mai bine de 70 de ani.

Tiranii marxisti de dupa 1917 au etichetat socialismul lui Marx “ştiintific” pentru a-l deosebi de socialismul utopic al celor dinaintea lui.

Doctrina esentială a “socialismului ştiinţific” a fost că fiinţele umane pot fi demontate şi re-asamblate în conformitate cu teoria (marxistă) care se identifica pe ea insăşi ca fiind o lege a istoriei.

Nimic nu poate fi mai periculos decât ideea că există un singur adevar, declarat lege a istoriei descoperit de Marx şi  că societatea trebuie schimbată cu forţa si fiinţele umane împreuna cu ea .

In practică, socialismul stiintific a fost totalitarismul veacului XX.

Marx cere abolirea familiei

Marx a fost un doctrinar obstinat. Era convins ca poseda adevarul şi nu tolera pe cei care nu agreau cu el. Era polemic şi îi ataca aspru în scrierile lui.

El a propovăduit libertatea pentru cei asupriţi, dar şi eliminarea celor care îi asupreau.

Nu credea în drepturi civile ori individuale pentru că în comunism nu mai e nevoie de stat, alegeri ori drepturi. Pentru a ajunge la comunism nu e nevoie de drepturi ci de violenţă şi luptă de clasă. Societatea progresează spre comunism nu prin alegeri libere ori dreptul la vot, ci prin violenţă politică.

Nici Marx nici Engels nu au dat multe amănunte despre comunism. Un lucru insa era cert şi ambii l-au afirmat fara ambiguitate: in comunism familia si căsatoria vor fi abolite.

 In legatura cu familia si casatoria, Marx si Engels au avut multe de spus la fel ca si despre relatiile dintre barbati si femei, sexualitate si relatiile dintre parinti si copii. Dupa cum e usor de intuit, in opinia lor abolirea casatoriei e necesara pentru eliminarea asupririi femeii de barbat si a presupusului patriarhat din familie.

Eliminarea căsătoriei duce, la rândul ei, la eliminarea familiei şi a monogamiei. Care, la rândul lor, impun abolirea relaţiilor normale între părinţi şi copii.

Atât de radicală, de fapt, a fost viziunea lui Marx privind familia încât, spunea el, comunismul impune chiar si abolirea acestor clase biologice.

Ideile acestea sunt expuse cu deosebita pregnanta si claritate in scrierile lui Engels publicate dupa moartea lui Marx, dar in care specifica ca ele apartin lui Marx dar ca le impartăşeşte si el.

Marx si Engels au prescris abolirea dreptului la moştenire, un aspect esenţial al relaţiilor de familie, pe motiv că moştenirea duce la acumulare de capital.

Au cerut abolirea educatiei religioase atât in şcoli cât şi in familie. Au cerut abolirea monogamiei in casatorie, dezincriminarea adulterului si a relatiilor sexuale in afara casatoriei, cu scopul de a emancipa femeia de sub tutela barbatului.

Engels a cerut, in mod specific, “tolerarea si cresterea in mod treptat a relatiilor sexuale in afara si inainte de casatorie”.

Ambii au cerut ca femeile sa fie integrate in munca in fabrici, copiii sa fie tinuti in gradinite, iar de la o anumita varsta sa fie in intregime separarti de parinti. In final, au cerut ca statul, nu parintii, sa-si aroge rolul pimordial in cresterea si educarea copiilor.

Conform lui Engles “unitatea familiei inceteaza sa mai fie unitatea economica a societatii. Munca casnica devine o industrie sociala. Cresterea si educarea copiilor devine o chestiune de interes public. Societatea ingrijeste de toti copiii in mod egal si la fel, fie ca sunt ilegitimi ori legitimi”.

Engels a practicat ce a propovaduit. Nu s-a casatorit, nu a avut familie, dar intretinea relatii sexuale cu femeile care munceau in fabricile tatalui sau din Manchester. Ideile celor doi au fost adoptate de sovieticii anilor 20 si de neomarxistii Şcolii de la Frankfurt, constituita din influentii marxisti occidentali ai anilor 50 si 60.

Ei au folosit paradigma marxista pentru a transforma radical Occidentul anilor 60, un proces care continua pina in zilele noastre. Radicalismul sexual al anilor 60 si dupa se datoreaza, in mare parte, Scolii de la Frankfurt.

Exponentul si ideologul principal al radicalismului sovietic anti-familie a fost Leonid Sabsovici. In anii 20 a publicat o serie de scrieri influente in care pleda in favoarea separarii copiilor de parinti incepind din primii ani de viata.

Sabsovici numea “nenaturala” legatura biologica dintre copii si parinţi. In opinia lui, copiii erau proprietatea statului, nu a familiei, iar parintii aveau obligatia sa-si dea copiii statului pentru a locui in comune special desemnate pentru ei, numite “oraşele copiilor”.

Din fericire, spre deosebire de occidentali, sovietici s-au trezit la timp. Experimenul lor în destrămarea intentionata a familiei a fost de scurta durata. Din nefericire însă, situaţia e tocmai inversă in Occident. Influenţa lui Marx si Engels în destrămarea societăţii, dar mai ales a familiei şi a căsătoriei, este de netăgăduit şi o observăm peste tot, în legislaţie, stilurile de viaţă, practicile sexuale, deciziile judecătoreşti, politică, teologia liberală, sociologie, educaţie.

Feminismul e versiunea marxistă a mişcarii femeilor şi a luptei de clasă impotriva bărbaţilor. Revolutia sexuală este versiunea marxistă a luptei de clasă între sexualitatea tradiţională (ori naturală) şi cea post-modernă.

Dacă pâna în prezent societatea şi instituţiile ei erau clădite pe familia naturală, care la rândul ei era întemeiată pe sexualitatea naturală, se căuta cu tot dinadinsul eliminarea acestui fundament.

Heteronormativitatea e şi ea o ţintă a luptei de clasă şi se caută abolirea ei.

Paşi decisivi se fac şi spre abolirea familiei si a căsătoriei.

De aproape 20 de ani statul occidental le-a confiscat şi ele dispar încetul cu încetul în favoarea concubinajului şi a parteneriatelor civile. Relaţiile dintre părinţi şi copii sunt şi ele confiscate, Barnevernetul Norvegiei fiind un exemplu clar şi categoric în aceasta privinţă.

Din 1991 când a fostă înfiinţată, statul norvegian foloseşte organizaţia Barnevernet pentru separarea copiilor de părinţii lor biologici şi creşterea lor de catre părinţi sociali.

Şi in România s-a facut deja primul pas în aceasta direcţie. Legea Avocatului Copilului a trecut recent prin prima camera din Parlament.

O examinare atentă a acestei legi ne arată ca ea caută să instituţionalizeze în România o versiune autohtonă a Barnevernetului norvegian, chiar daca putin mai nuanţată.

AFR recomandă, referitor la contribuţia lui Marx, Engels şi a Şcolii de la Frankfurt la abolirea familiei şi a căsătoriei, cartea recent publicată a lui Paul Kengor, „Takedown: From Communists to Progressives, How the Left Has Sabotaged Family and Marriage”.

Referitor la influenţa marxismului asupra gândirii contemporane şi, mai ales, a politicii identitare dusă de stânga politică, va sugerăm Louis Menand, Karl Marx, Yesterday and Today, (“Karl Marx, ieri si azi“) publicat in 2016 în The New Yorker [Articol:https://www.newyorker.com/magazine/2016/10/10/karl-marx-yesterday-and-today].

 

 

  Sursa: http://www.alianta-familiilor.ro/karl-marx-la-200-de-ani-si-170-de-ani-de-ura-de-clasa/

Reclame

18/05/2018 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Mituri şi minciuni propagandistice sovietice din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, prezente şi în propaganda actuală a Kremlinului. VIDEO

Fapte istorice falsificate grosolan în epoca sovietică, folosite în prezent de propaganda rusă.

În URSS, mitul „Marelui Război Patriotic” (Al Doilea Război Mondial) a stat la baza formării identității cetățeanului sovietic. Motivele practice au fost evidente: după sfârșitul războiului, nu a existat nici un eveniment de importanță egală, care putea juca un rol unificator.

Începând din 1965, statul sovietic cultivat, imaginea națiunii sovietice victorioase în lupta cu invadatorii, au început să fie marcate prin sărbători grandioase.

Astăzi, această propagandă este folosită pentru a justifica expansiunea militară rusă modernă. Kremlinul convinge astfel populația din Rusia că, prin invadarea Ucrainei, a altor state ex-sovietice, și anexarea unor teritorii, nu comite o agresiune împotriva unei țări vecine, ci doar continuă lupta împotriva fasciștilor care pun în pericol atât Rusia, cât și întreaga lume. Pentru a face acest lucru, perpetuează fapte istorice false din epoca sovietică.

Iată câteva mituri sovietice din cel de-Al Doilea Război Mondial, care sunt prezente în propaganda actuală a Kremlinului:

Mitul 1. Pentru URSS, Al Doilea Război Mondial a început la 22 iunie 1941.

În Rusia mai este denumit „Marele Război Patriotic”, deoarece URSS s-a apărat împotriva invaziei naziste.

În realitate, URSS a început războiul la 17 septembrie 1939, când Armata Roșie a ocupat Polonia, în urma unui tratat încheiat cu Germania nazistă condusă de Hitler. Înțelegerea este cunoscută ca „Pactul Ribbentrop-Molotov”.

Astăzi, conceptul de „Mare Război Patriotic” este folosit de Rusia ca o alternativă la cel de-Al Doilea Război Mondial în încercarea de a-și menține influența asupra fostelor republici sovietice.

Mitul 2. URSS este o victimă nevinovată a agresiunii germane și a fost întotdeauna un inamic al naziștilor.

Realitatea? URSS a semnat un pact de neagresiune cu Germania nazistă, pactul Ribbentrop-Molotov, care nu numai că a definit o cooperare economică largă cu cel de-al Treilea Reich, dar a fost un acord privind neagresiunea reciprocă. Tratatul conținea și un protocol secret prin care URSS și Germania au fost de acord să împartă Europa. În urma acestui acord, România pierdea Basarabia și nordul Bucovinei.

Trupele germane și sovietice au mers o perioadă mână în mână. După ce Hitler a început războiul în Europa, URSS chiar a oferit în secret asistență economică Germaniei naziste.

În perioada sovietică și în Rusia de azi, existența pactului între Germania nazistă și URSS a fost explicată ca o necesitate venită în urma unor negocieri fără rezultat cu Marea Britanie și Franța. De asemenea, se neagă că invazia Poloniei era legată de pact.

De fapt, Stalin a ruinat de bunăvoie încercările de a înființa o coaliție anti-nazistă. În perioada 12-21 august 1939 au avut loc la Moscova negocieri cu Marea Britanie și Franța privind colaborarea militară împotriva de-al Treilea Reich.

Nu s-a ajuns însă la un acord, deoarece Stalin a cerut dreptul de a ocupa regiunile poloneze Halychyna și Vilenska Oblast (astăzi, regiuni occidentale din Ucraina și Belarus).

După cum se știe, britanicii și francezii nu au fost de acord.

Atât Stalin, cât și Hitler erau nemulțumiți de ordinea mondială apărută după Primul Război Mondial, ceea ce a făcut ca colaborarea lor să fie naturală.

Caricatură de epocă despre „dragostea” dintre nazişti şi comuniştii sovietici

Pe lângă clauzele stipulate la vedere în Pactul de neagresiune Ribbentrop-Molotov, a fost adoptat și un protocol secret, care împărțea teritoriile României, Poloniei, Lituaniei, Letoniei, Estoniei și Finlandei în „sfere de influență” germane și sovietice, anticipând potențialul unor reamenajări teritoriale și politice ale acestor țări. Kremlinul a negat existența protocolului secret al pactului dintre Hitler și Stalin până în 1992.

Colaborarea militară sovieto-nazistă este fără îndoială clară în fotografiile de la parada militară germano-sovietică din Brest-Litovsk la 22 septembrie 1939 în timpul invaziei Poloniei.

Foto: Parada comună a trupelor naziste şi sovietice la Brest, imediat după nimicirea Poloniei în 1939.

 

 

Pactul a avut consecințele tragice pentru națiunile europene și pentru lume. Acest acord a devenit mecanismul de deschidere a ușilor pentru un nou război mondial. Ceea ce a urmat a fost invazia Poloniei de către Germania nazistă și URSS, urmată de remodelarea granițelor din interiorul Europei.

Mitul 3. Armata Roșie nu a comis crime de războiSe vorbea frecvent în timpul perioadei sovietice că Armata Roșie a protejat URSS împotriva fasciștilor, a salvat milioane de oameni de la exterminare și a adus libertate națiunilor europene asuprite, fără a comite crime de război în acest proces.

Toate dovezile care mărturisesc contrariul au fost respinse ca propagandă și falsificare a istoriei.În realitate, crimele soldaților sovietici împotriva civililor au fost numeroase. 4.148 de ofițeri și un număr mare de soldați au fost condamnați chiar de tribunalul militar rusesc numai în primele luni ale anului 1945.Când Armata Roșie a intrat în Prusia de Est în octombrie 1944, unul dintre soldați a scris părinților săi din Smolensk: 

„Acum ni se permite să facem orice ne dorim ticăloșilor germani”.Într-o scrisoare, un căpitan al Armatei Roșii scria: „Băieții noștri au gustat deja toate femeile germane. În general, există multe trofee”.

Un alt ofițer nota: „Desigur, este extrem de brutal să ucizi copii. Dar germanii merită aceste barbarii”.

Amploarea jafurilor, incendierile, violența împotriva civililor și a prizonierilor a devenit larg răspândită în rândul armatei sovietice.

S-a încercat însă, după o bucată de timp, restabilirea disciplinei în armată. Cu toate acestea, măsurile luate nu au fost suficiente. La sfârșitul lunii martie 1945, un memorandum adresat Secretarului Partidului Comunist, Malenkov, înregistrează un alt caz de viol în masă a femeilor de către soldații sovietici. Și nu erau doar femei germane ci și de alte naționalități, toate aflate în drumul Armatei Roșii către Berlin. Tot acolo se consemnau zeci de mii de jafuri.

Militarii sovietici furau orice – de la piane, covoare, până la haine, biciclete și ceasuri.

Mitul 4. URSS a învins Germania nazistă fără ajutorul aliaților. Conform propagandei, forțele rusești ar fi câștigat războiul și fără ajutorul altor naționalități din Uniunea Sovietică.Manualele sovietice au descris rolul aliaților URSS în război într-o manieră destul de superficială.

Despre ajutorul Statelor Unite se vorbește doar în treacăt.În timpul Războiului Rece, această informație a fost deosebit de importantă. Se preamărea rolul Uniunii Sovietice în război și se diminua cel aliaților săi, care erau acum de cealaltă parte a Cortinei de Fier.

În realitate, înzestrarea armatei sovietice de către SUA a fost unul dintre factorii decisivi în victoria Armatei Roșii împotriva Axei. Nici până astăzi, URSS, apoi Rusia ca succesor al acesteia, nu și-a rambursat datoriile pentru împrumutul venit din partea americanilor.

Conform unor estimări, echipamentele venite de la aliații occidentali reprezentau 12-16% din echipamentul trupelor armate sovietice, 10-15% din aviația URSS și 32,4% din marina sa.

Până la 70% din mijloacele de transport ale armatei sovietice proveneau din SUA, ceea ce înseamnă că militarii ruși au condus în principal mașini americane.

De exemplu, în timp ce URSS a dotat numai 600 de camioane rusești cu celebrele rachete „Katyusha”, SUA au contribuit cu 20.000 de camioane Studebakers, acestea devenind principalul vehicul al artileriei sovietice.Ponderea echipamentelor împrumutate de aliați URSS:

  • 56% dintre locomotive și vagoane

  • 43% pneuri pentru vehicule

  • 42% din zahăr

  • 108% din conservele de carne

  • 18% din combustibilul pentru avioane

Locomotivele pe care Occidentul le-a oferit a depășit producția URSS de 2,4 ori, iar numărul trenurilor – de 10,2 ori.

Cantitatea de alimente primită de URSS, ca parte a contractului de împrumut, ar fi fost suficientă pentru a alimenta o armată de zece milioane de oameni timp de 1.688 de zile, și anume întregul război.

 

Surse: 

Euromaidanpress.com

 

https://www.digi24.ro/stiri/externe/rusia/fapte-istorice-false-din-epoca-sovietica

 

CITIŢI ŞI:

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/04/09/ce-sarbatoresc-la-9-mai-dupa-25-de-ani-de-independenta-cetatenii-r-moldova-video/

 

 

 

Video: Cauzele care au determinat intrarea României în al doilea război mondial de partea Germaniei.

 

 

 

 

 

17/05/2018 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

RĂZBOIUL PENTRU TRECUT, SAU CUM ÎNCEARCĂ NOSTALGICII COMUNISMULUI SĂ NE PROSTEASCĂ ÎN FAŢĂ. VIDEO

 

 

 

 

Un articol publicat pe facebook de un nostalgic comunist rus, preluat cu slugărnicie pe blogul reacţionar de rahat de la Chişinău autointitulat, pardon de expresie, „RĂZBOIUL PENTRU TRECUT / ВОЙНА ЗА ПРОШЛОЕ”, se dă de ceasul morţii să demonstreze că prăbuşirea imperiului sovietic nu a însemnat că experimentul criminal comunist a dat faliment !

Năzdrăvăniile expuse în articol ar trebui să ne provoace hohote de râs, dacă nu am observa că încă mai trăiesc printre noi imbecili care speră să vadă  omenirea revenită la „binefăcătoarea” dictatură comunistă şi mai mult, cum încearcă ei să justifice inevitabilitatea „triumfului socialismului”, orânduirea în care după mintea lor aia puţină curgea laptele şi mierea, chiar dacă marxismul ca filosofie criminală a fost aruncat de popoarele lumii la lada de gunoi a istoriei, în urmă cu trei decenii…

Autorul uită să ne vorbească despre foametea programată de comunişti în URSS, CHINA, ROMÂNIA, CAMBODGIA şi în multe alte ţări ale „lagărului comunismului victorios”, care s-a soldat cu zeci de milioane de morţi.

Nu ni se spune nimic despre milioanele de deportaţi şi despre asasinatele în masă ordonate de conducerile comuniste, care au provocat pierderea a zeci de milioane de fiinţe umane nevinovate, pierderi mult superioare celor puse în sarcina naziştilor.

Autorul nu spune nimic nici despre privarea popoarelor care aveau nefericirea de a trăi în comunism, de cele mai elementare drepturi ale omului şi cetăţeneşti, despre dezastrul provocat de comunism în cultură şi artă, despre criminala politică de deznaţionalizare a zeci de popoare, printre care şi a românilor basarabeni şi bucovineni .

Autorul nu spune nimic despre incompetenţa comuniştilor în economie, fapt care a dus la un dezastru economic fără precedent, în ciuda marilor şi dureroaselor jertfe materiale la cale a fost obligată populaţia.

Prostovanul în cauză şi alţii ca el, se miră că a căzut URSS, dar nu încearcă să-şi explice prăbuşirea, în numai câţiva ani, a întregului sistem mondial comunist, nu doar a Uniunii Sovietice.

URSS a fost, nu-i aşa, doar una dintre ţările care construiau”cea mai umană orânduire pe care a dat-o istoria”, aşa cum îi plăcea să o laude deşănţata propaganda comunistă …

 

Citiţi şi minunaţi-vă până unde pot merge „tovarăşii”cu neruşinarea !

 

„Pe scurt despre cauzele prăbușirii Uniunii Sovietice

– lupta inegală cu forțele superioare ale imperialismului mondial (cursa înarmărilor, războiul rece, războaiele fierbinți).

– pierderile grele, provocate Uniunii Sovietice în timpul celui de-al doilea război mondial (a fost distrusă o generație întreagă de comsomoliști și comuniști).

– inegalitatea condițiilor pentru construirea socialismului în diferite republici ale URSS (rămășițe ale conștiinței feudale și burgheze).

– Partidul Comunist din URSS a sărbătorit înainte de termen victoria în lupta de clasă, ceea ce a dus la refuzul de la dictatura proletariatului și, prin urmare, la revanșa forțelor burgheze și a contrarevoluției.

– în fața pericolului războiului nuclear conducerea partidului a adoptat politica de „coexistență pașnică a celor două sisteme”, „convergență”, a renunțat la ideea Revoluției mondiale (a nu încurca cu revoluția permanentă).

– sub influența ideologiei mic-burgheze și naționaliste a avut loc degradarea mișcării socialiste mondiale.

Nici unul dintre acești factori, la fel ca și însăși prăbușirea URSS, nu înseamnă că „experimentul a dat faliment”.

Uniunea Sovietică nu a fost nici ”un experiment”, nici ”un capriciu al unor fanatici”. Uniunea Sovietică a fost răspunsul omenirii progresiste la criza mondială a capitalismului și la măcelul din 1914-1918.

Destrămarea Uniunii Sovietice nu schimbă condițiile inițiale: însăși esența capitalismului dă naștere contradicțiilor, care nu pot fi înlăturate decît printr-un mare război.

Capitalismul inevitabil pune omenirea în fața alternativei: soacialism sau barbarie.

Comuna din Paris a existat 70 de zile.

Uniunea Sovietică a existat 70 de ani.

Istoria se dezvoltă în formă de spirală.

Următoarea spiră va însemna inevitabil moartea capitalismului și triumful socialismului.

Unica întrebare este: de care parte se va afla fiecare dintre noi?”

 

Sursa:

Postare publicată pe Facebook de jurnalistul Konstantin Syomin.

Traducere de y.obidin- (https://razboiulpentrutrecut.wordpress.com/2018/01/12/pe-scurt-despre-cauzele-prabusirii-uniunii-sovietice/)

 

 

 

 

13/05/2018 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , | 1 comentariu

%d blogeri au apreciat asta: