CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Cultul personalităţii lui Stalin şi „violările normelor leniniste de legalitate”


Life's Getting Better” Because of…Stalin? | On the Steppes

Cand Stalin isi suprima generalii…

Biografiile adulatoare ale lui Stalin nu menţionează că ascensiunea sa politică  a fost marcată de asasinate.

Scriitorul rus Soljenitin a ţinut să demaşte acest aspect, oprindu-se asupra unor momente importante din viaţa lui Stalin, cel care şi-a îndepărtat camarazii (Leon Troţki, Grigori Zinoviev, Lev Kamenev), acuzându-i de trădare a principiilor leniniste.

Stalin a început, de fapt, cu înlăturarea lui Lenin, pe care l-a convins să facă din nou operaţia de extirpare a glontelui, operaţie care i-a grăbit moartea liderului comunist.
 
Stalin n-a uitat nicio clipa modul „neortodox” în care a pus mâna pe putere (ascunderea testamentului lui Lenin, defavorabil lui) si de aceea a fost pâna la moarte obsedat de dusmani si potentiali uzurpatori.

Eliminarea adversarilor a avut o perioada de acutizare în anii 1936-38, cînd numerosi „suspecti” si „sabotori” au fost ucisi.

Suspiciunea bolnăvicioasă a lui Stalin reprezintă o trăsătură reală a prototipului acestui personaj, atestată de însuşi Nikita Hruşciov, care l-a cunoscut personal pe temutul conducător.

În „raportul secret” Despre cultul personalităţii şi consecinţele lui, ţinut în cadrul sesiunii închise a celui de-al XX-lea Congres al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, Hruşciov l-a denunţat pe Stalin pentru cultul personalităţii sale şi pentru „violările normelor leniniste de legalitate”.
Astfel, un text referenţial susţine textul ficţional şi atestă latura documentară a romanului:
Stalin era un om foarte bănuitor, de o suspiciune bolnăvicioasă, de care m-am convins lucrând împreună cu el.

El putea să se uite la un om şi să spună: „Azi e ceva cu tine, ochii tăi mă evită” sau „De ce azi îţi întorci faţa aşa des, de ce nu priveşti drept în ochi?”.

Suspiciunea bolnăvicioasă l-a dus la o neîncredere fără temei, inclusiv faţă de
importanţi activişti de partid, pe care îi ştia de mulţi ani. Pretutindeni el vedea „duşmani”, „ipocriţi”, „spioni”.

Având putere nelimitată, el a instituit o tiranie crudă, îl strivea pe un om, fizic şi moral.

A creat o asemenea situaţie, în care omul nu putea să-şi exprime voinţa. Când Stalin spunea că trebuia arestat cineva, atunci însemna că acesta e „un duşman al poporului”.

Evenimentele sângeroase din perioada 1936-38 au fost etichetate ca fiind „Marea Epurare”, „Marea Purificare” si chiar „Marea Teroare” (sintagma preluata dupa Regimul Terorii, 1793-1794, din perioada Revolutiei franceze, când mii de persoane au fost executate ca fiind „antirevolutionare” sau „prea moderate”). Numai ca spre deosebire de Robespierre (care a fost si el ghilotinat la finele Terorii), Stalin a supravietuit.

Un ocean de dusmani politici

Este foarte greu de estimat numarul total al victimelor, deoarece au fost atât executii semnate direct de catre liderul de la Kremlin, cât si victime ale proceselor rapide facute de „Troicile NKVD” (comisii de trei persoane cu abilitati extrajudiciare).

Au fost numerosi decedati în timpul transporturilor spre lagarele de munca fortata si în interiorul lagarelor. Pe listele cu executati semnate de Stalin figureaza 681.692 de persoane. Dar o organizatie ruseasca pentru drepturile omului, „Societatea Memorial”, estimeaza ca numarul victimelor epurarii a fost de peste 1,3 milioane de oameni…

Etapele „Marii Razbunari” a lui Stalin au fost reprezentate de cele patru procese de la Moscova (trei publice si unul secret), initierea Troicilor NKVD (pentru accelerarea „justitiei revolutionare”) si folosirea unui nou articol de lege privind „sabotajul contrarevolutionar”. Sa mentionam ca prima „Razbunare” (neviolenta) s-a desfasurat în 1933, când sute de mii de membri de partid au fost exclusi. Dar din fatidicul an 1936, eliminarea din partid însemna arestare si executie.

Tintele sângeroasei epurari au fost tarani, policieni, militari si grupurile etnice (considerate un fel de „Coloana a cincea”), deseori sub pretextul unei colaborari cu nazistii. Istoria arata ca eliminarile din rândul Armatei Rosii au fost greseli uluitoare facute de Stalin.

Astfel, au fost epurati 3 maresali (din 5), principala victima fiind Mihail Tuhacevski (fost sef de Stat Major), 13 generali de armat[, 8 amirali si numerosi generali de diverse ranguri.

În aceste circumstante, Armata Rosie a suferit o grea lovitura organizatorica. Iar istoricii sunt de parere ca fenomenul negativ sinucigas produs de seful URSS l-a încurajat pe Hitler sa porneasca invazia asupra acestei tari si sa fie convins ca va cuceri Moscova (Operatiunea Barbarossa). Dar istoria a aratat ca rusii nu pot fi înfrânti la ei acasa.

Ieri aliat, azi uzurpator

Atât de mult si-a dorit Stalin sa conduca de unul singur, fara niciun potential rival politic, încât si-a ucis toti prietenii din perioada când bolsevicii au cucerit puterea. Se estimeaza ca peste 1.000 de delegati (din aproape 2.000) la Congresul din 1934 au fost eliminati.

Cei mai apropiati amici din perioada Revolutiei din 1917 au fost ucisi la Marea Razbunare, doar Trotki a mai trait pâna în 1940, când a fost asasinat în Mexic.

 Surse

07/04/2021 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , | Lasă un comentariu

Originea fascinantă a numelui Cetății Sfinte – VATICAN. VIDEO

Enlarged pictures of the Sun Wheels of Pagan Solar Witchcraft.

Vaticanul este un simbol al creștinismului de rit catolic. Astăzi suntem atât de obișnuiți cu acest nume, încât nici măcar nu ne gândim cum și-a primit numele aces ministat, inimă a Bisericii catolice, fondat în urma Tratatului de la Lateran încheiat între Regatul Italiei și Sfântul Scaun, prin care a fost rezolvată „Problema Romană”.

Acordul și-a primit numele de la Palatul Lateran, locul în care au fost semnate documentele pe 11 februarie 1929. Parlamentul Italian le-a ratificat pe 7 iuie 1929, recunoscând Vaticanul ca stat independent și sediul al Sfântului Scaun.

Guvernul italian, condus în acea vreme de premierul Benito Mussolini, a fost de acord să ofere Bisericii Romano Catolice compensații financiare pentru pierderea Statelor Papale.

Situat la Roma, în Italia, Vaticanul sau Cetatea Sfântă*,este cea mai mică țară independentă din lume, atât din punctul de vedere al populației, cât și ca suprafață.

Cu toatea acestea, el este un simbol al credinței romano-catolice, iar puterea și influența religioasă și culturală a Sfântului Scaun se extinde asupra catolicilor din întreaga lume.

Orașul are o populație de aproximativ 840 locuitori și o suprafață de aproximativ 44 ha.

Numele „Vatican” este anterior creștinismului.

Ceea ce știm este că originea numelui Vaticanului, nu este biblică, nici latină, nici greacă, iar majoritatea cercetătorilor cred că numele a fost împrumutat din limba etruscă.

Ca multe alte tradiții și obiceiuri creștine, numele pe care îl asociem cu Biserica Catolică este de origine păgână și este strâns legat de zeița etruscă Vatika.

Cu aproape 30 de secole în urmă, înainte de întemeierea legendară a Romei de către Romulus și Remus, a existat poporul numit etrusc.

Misterioșii etrusci care s-au stabilit în regiunea Italiei centrale au creat un stat cunoscut sub numele de Etruria și au dominat centrul Mediteranei până la ascensiunea Romei.

Etruscii nu-și îngropau morții între zidurile orașului lor, dar au construit un cimitir mare pe deal, în afara așezării ce va deveni măreața Roma.

Din păcate, cea mai mare parte a literaturii și mitologiei etrusce s-a pierdut, dar știm că păzitorul acestei necropole a fost zeița etruscă Vatika (uneori a scris Vatica). Era zeița lcare veghea asupra celor care au murit. Etruscii credeau într-o viață de după moarte, fapt confirmat de imagini și artefacte găsite în mormintele lor.

Se pare că viziunile etrusce asupra vieții de apoi erau similare cu cele ale vechilor egipteni. Pregătirea rituală a rămășițelor pământești ale decedatului era considerată esențială pentru drumul către viața următoare.

FB_IMG_1569334576019.jpg

Foto : Imagine a zeiței etrusce Vatika , paznicul necropolei pe locul căreia se află astăzi Vaticanul. (Muzeul Altes, Berlin).

Numele Vatika era dat și unui strugure cu gust amărui, folosit de țărani pentru a produce vin ieftin care, împreună cu o plantă cu același nume, erau consumate cu mare plăcere, pentru că ofereau incredibile “halucinații spirituale”.

Cuvântul a fost transmis în latină ca sinonim pentru “viziune profetică”. Cuvântul latin vaticinor înseamnă „a prezice, a profeți” de la vatis care are și sensul de „ oracol”.(https://steemit.com/literatura/@literaturagold/the-origin-of-the-name-of-the-vaticano).

Secole mai târziu, pe acel deal a fost locul unui circ a cărui principală atracție era lapidarea oamenilor și potrivit legendei, chiar acolo a fost executat Sfântul Petru, răstignit cu capul în jos și îngropat în apropiere.

Așa cum aflăm de la istorici, împăratul Constantin, a fondat acolo un sanctuar atunci când locul era deja cunoscut sub numele de Dealul Vaticanului. Câteva secole mai târziu a fost construit aici palatul papal, și așa se face că Vaticanul, un cuvânt de origine etruscă și care corespunde unei zeițe păgâne și unor senzații mistice de halucinații și profeții, dă acest nume chiar inimii Bisericii.

Sursele biblice au diverse explicații pentru originea numelui Vatican. Conform Enciclopediei Catolice, originea numelui Vatican este incertă, unele surse susținând că numele provine dintr-un oraș etruscan dispărut numit Vaticum.

Totuși, potrivit curatorului Vaticanului, Colina Vaticanului și-a luat numele de la cuvântul latin Vaticanus, vaticiniis ferendis, cu referire la oracolele sau Vaticinia, care au fost aduse aici în antichitate.

File:Map of Vatican City.jpg - Wikimedia Commons

Harta Vaticanului

*Întreaga țară este de aproximativ jumătate de kilometru pătrat. Statul este condus de către episcopul Romei- Papa și astfel poate fi considerat un stat ecleziastic în care funcțiile înalte sunt ocupate de către clerici. În zilele noastre, Vaticanul este cel mai mic stat independent din punct de vedere al suprafeței și al numărului de locuitori. Limba oficială în stat este limba latină.

La Vatican se află faimoasa „Gardă Elvețiană”, care are 101 membri, o forță militară alcătuită din bărbați elvețieni recrutați pe bază de voluntariat.

Garda Pontificală nu este chiar o armată, ci mai mult o forță de poliție și gardă de corp pentru Papa.

29/03/2021 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Crimeea de la tătari la ocupanții ruși

Criza din Crimeea, un RusoMaidan. Rusia incurajeaza revolta celor ...

Peninsula Crimeea a făcut parte din Rusia începând cu anul 1783, când imperiul țarist a anexat-o în urma înfrângerii Imperiului Otoman.

În 1954 guvernul sovietic a decis transferarea acestui teritoriu de sub autoritatea Republicii Sovietice Federative Socialiste Ruse, către RSS Ucraineană. 

Transferul a fost anunțat în presa sovietică la sfârșitul lunii februarie 1954, la opt zile după ce Prezidiul Sovietului Suprem al URSS aprobase o rezoluție în acest sens.

Hanatul Crimeei avea un statut aparte ca vasal al otomanilor: hanul lor era urmașul sultanului la tronul otoman in cazul în care sultanul nu avea un mostenitor de sex masculin, putea declara razboi și incheia pace fără acordul sultanului, iar hanii crimeeni primeau ambasadori și erau platiti pentru participarea la razboaie. 

Ce nevoie avea Hanatul Crimeei de rușii eliberatori și ocupanți?

Rusia prin prevederile Tratatului de la Kuciuk-Kainargi din 1774, si ulterior prin ocuparea Crimeei și a unei părți din Moldova a încălcat un alt tratat international pe care il acceptase, se subliniază într-un articol publicat pe https://ioncoja.ro/crimeea-intre-tatari-si-rusi/.

Este vorba de Capitulația de la 1740 dintre Franța si Imperiul otoman, pe care cardinalul Fleury, primul ministru al regelui Ludovic al XV-lea, în perioada 1726 – 1743, a impus-o si Marilor Puteri europene, inclusiv Rusiei, prin care se angajau să respecte granițele statelor vasale Imperiului otoman: Țara Românească, Moldova, Hanatul Crimeei, statele georgiene și armene din Caucaz.

Profitand de declinul Franței, Rusia a luat cu japca niste teritorii ce nu erau otomane: tatarești, moldovenesti si ca sa tempereze Austria i-a oferit pe tava Bucovina. Ar fi trebuit sa fie cunoscute de toți propagandiștii de doi bani efectele negative ale amintitului tratat asupra Țărilor Române.

În fapt după 1740 Rusia a încercat prin tratatele internaționale ulterioare, la Bucuresti 1812,Paris 1856, Berlin 1878, să anexeze părți din teritoriul Tărilor Române, țări ce nu au fost niciodată provincii otomane .
Populatia Crimeei a fost majoritar tătara si a fost obligată din 1781 (alipirea oficiala a Crimeei) sa se refugieze in Imperiul otoman și în provincia acestuia-Dobrogea.

Dacă ne-am documenta in randul comunitatii tatare din Dobrogea, am fi uimiți să aflăm câți tătari au fost nevoiti sa fugă din Crimeea.

Prigoana a continuat și pe vremea lui Stalin și elocvent este si filmul despre marele aviator tătar, Amet Khan Sultan, erou al URSS in Al Doilea Razboi Mondial, care asista neputincios într-o permisie, la expulzarea in Siberia a rudelor sale și a intregii populații a tătarilor din Crimeea, la fel ca și în cazul poporului cecen.


Crimeea a ajuns la Ucraina in urma unui tratat recunoscut si semnat de URSS, dar si de RSS Rusa si RSS Ucrainiană, iar granitele Ucrainiei au facut obiectul tratatelor pe care această țară le-a incheiat cu Urss și cu vecinii săi, inclusiv cu România.

Daca Ucraina nu ar fi renunțat la arsenalul nuclear moștenit de la fosta URSS, după ce a primit asigurări de la Marile Puteri (SUA, Rusia și Marea Britanie), prin Tratatul de la Budapesta din 1994, că îi vor fi garantate granițele, Putin nu ar fi avut nici curajul și nici tupeul să o atace și să anexeze Crimeea.

CITIȚI ȘI:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Memorandumul_de_la_Budapesta

28/03/2021 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: