Implementarea legii Sharia la Bucureşti începe odată cu Marea Moschee ? VIDEO

 

 

„Implementarea legii Sharia începe cu o moschee!!! Moscheea trebuie să aibă propriile legi, principii și decrete” (Imamul Choudary)

 

Turcia va construi la București o mare moschee, care , după cum relata recent ziarul turc Daily Sabah ,va fi gata în cca. trei ani.

În schimb, în baza unui acord semnat cu autoritățile române, Turcia va aloca la rândul său un spațiu pentru construcția unei biserici de către România la Istanbul, scrie Agerpres.

Moscheea, care va fi construită pe o suprafață de 13.000 de metri pătrați, va avea o capacitate de maximum 2.000 de persoane.

Potrivit Daily Sabah, guvernul român a aprobat concesionarea suprafeței necesare pentru ridicarea acesteia pe o perioadă de 49 de ani, iar fondurile vor fi asigurate de statul turc, care va acoperi costurile estimate a ajunge la 3 milioane euro.

„Sprijinul financiar al Turciei este nepreţuit şi facem un apel către ambasadele islamice să susţină activităţile derulate de Muftiatul Cultului Musulman.

România este un spaţiu al păcii, iar musulmanii din România sunt buni cetăţeni români şi europeni”, a declarat muftiul cultului musulman din România”, Iusuf Murat.
Cu ce plan vine acest muftiu? Ce fel de clădire vrea să construiască? În urmă cu un an, el a ieșit la rampă cu niște declarații bombastice: „Vom face cea mai mare moschee din Europa, un centru cultural.”

Asta vor ei cu adevărat? Dacă propun o astfel de clădire, cu siguranță că autoritățiile bucureștene și populația se vor opune.
Fără îndoială, nu trebuie să ne speriem de această clădire, dar nici nu trebuie să-i dăm toată atenția și să uităm de alte clădiri și activități care există deja în București.

Bineînțeles, un astfel de proiect nu trebuie acceptat fiindcă nu e necesar pentru nevoile reale ale cultului musulman din România.

În București există deja mai multe  clădiri folosite ca moschei.

Prima moschee din Bucureşti a fost construită de Carol I cu ocazia „Expoziţiei jubiliare din 1906″, la 25 de ani de la proclamarea Regatului României şi urma să deservească minoritatea turco-tătară din Bucureşti. Aceasta a fost mutată din Parcul Carol lângă Cimitirul Bellu în 1960 şi are o capacitate de 250 de credincioşi.

Prima moschee din Bucureşti construită după 1989 este Ar Rahman din Crângaşi, iar conform imamului Ahmed Mazhar Nakechbandi, preşedintele Centrului Cultural Islamic Semiluna, aceasta a fost inaugurată în 1995, construcţia fiind terminată în 2002.

Ahmed Mazhar Nakechbandi a precizat că moscheea a fost construită pentru a acoperi nevoile numărului mare de musulmani veniţi în România după 1989, dar în acelaşi timp spune că primele planuri pentru moschee au fost făcute în 1992.

Au apărut primele imagini cu mega moscheea care se va construi la Bucureşti, pe Bulevardul Expoziţiei nr. 22-30 de către Muftiatul Cultului Musulman din România.

Conform RTV se preconizează că lucrările construcţiei  care va avea caracteristicile arhitecturii din era otomană, vor începe în acest an, iar aceasta va include  săli multifuncţionale, un complex cu o librărie, o școală de studiu al Coranului, spații de recreere și de asemenea un centru cultural islamic de elită pentru musulmanii din România și cei veniți în urma cotelor de refugiați cerute de UE, cu săli pentru conferinţe, cantină, terase acoperite şi descoperite, o zonă pentru spălarea rituală, camere pentru cazare şi  un local pentru tineri.

Țara noastră, deși nu este un stat foarte puternic, nu poate să cedeze în fața Turciei, sau a oricărui alt actor internațional.
Credincioșii creştini, trebuie să priviească lucrurile din perspectiva vremurilor menționate de Isus, a vremurilor în care în lume vor fi necazuri, vor fi tensiuni.

Misiunea noastră nu este să ne împotrivim unor lucruri, ci să răspândim Evanghelia, să o demonstrăm prin viața noastră, prin ceea ce facem, să vorbim oamenilor despre adevăratul Mijlocitor înaintea lui Dumnezeu, despre adevăratul Profet care ne arată calea spre Dumnezeu.

Acest lucru este mai important chiar decât să ne opunem unui proiect sau altul.

Prin urmare, Domnul Isus să ne ajute să-L proclamăm și să-L trăim și în aceste vremuri complicate.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Imaginile au fost publicate de Fundaţia Diyanet din Turcia (Turkiye Diyanet Vakfi), care susţine activitatea Ministerului turc al Cultelor. 

De ce în Bucureşti?

Alegerea capitalei pentru fondarea acestui centru nu este întâmplătoare, dacă avem în vedere faptul că în Bucureşti s-a dublat aproape numărul de musulmani, în ultimii ani aici ajungând să trăiască aproape 10.000 persoane cu această religie.

Circa jumătate dintre ei sunt cetăţeni străini, veniţi cu afaceri, la studii, prin căsătorii sau cu alte interese. În Dobrogea, unde trăieşte majoritatea comunităţii musulmane (estimată la cca.70.000 persoane), nu există pericolul unor tulburări etnice, venite din interiorul ţării sau din afara ei. La Bucureşti, însă, s-au manifestat deja acţiuni ale unor elemente despre care Serviciile Secrete au cunoştinţă. 

Ceea ce nu ni se spune cu suficientă tărie, este faptul că dincolo de libertatea religioasă, clamată de unii, există și dreptul românilor de a-și conserva tradițiile  şi de a preveni construirea capului de pod în procesul de islamizare a Europei dorit de liderii musulmani, inclusiv de Erdogan, președintele Turciei.

Pentru că, dacă implementarea legii Sharia începe cu o moschee, atunci trebuie să ne alarmăm în faţa extremismului musulman, care proclamă că, în conformitate cu această lege sfântă a islamului şi a predicilor  imamului Anwar al-Awlaki, „proprietatea din mâinile necredincioșilor (a creștinilor – n.n.) nu e a lor de drept, din cauza necredinței lor.”

 Am văzut că potrivit propagandei  Statului islamic (ISIS), dar  şi a unor lideri religioşi musulmani, România este deja pământ islamic (pentru că a fost ocupat cândva de turci) și că de aceea ea trebuie ELIBERATĂ!!!

Iar dacă o moschee, așa cum o spun fără ocol militanţii islamişti, este un cap de pod pentru islamizare, noi, creştinii români, ce ar trebui să facem ?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Surse:

 

http://www.cunoastelumea.ro/asta-veti-auzi-la-mega-moscheea-din-bucuresti-astazi-se-intampla-in-hamburg/

http://www.b365.ro/o-moschee-cu-capacitate-de-2-000-de-persoane-va-fi-gata-in-trei-ani-la-bucuresti_232189.html

Pretenţiile Patriarhiei Ruse de a avea jurisdicţie peste creştinii ortodocşi români moldoveni, sunt necanonice si nedrepte. VIDEO

 

 

Nu este drept ca Moldova să facă parte din “Sfânta Rusie”.

 

 În urma anexării în 1812 a teritoriului dintre Prut şi Nistru de către Imperiul Ţarist, mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni, (fost exarh în Principatele Române în perioada 1808-1812), român de neam, a fost însărcinat de autorităţile ruse să înfiinţeze aici o eparhie, care să nu mai aibă nici o legătură cu Mitropolia Moldovei, ci, dimpotrivă, să se organizeze după modelul eparhiilor ruseşti, urmând să fie subordonată Sinodului Bisericii ruse din Petersburg.

Dupa moartea lui Gavriil, nici un arhiepiscop de Chişinău nu a mai fost român.

 

 

Foto: Icoana Sfintei cuvioase Parascheva de la Iaşi, protectoarea moldovenilor

 

 

Când în 113 Biserica Ortodoxă Rusă şi-a subordonat românii ortodocşi din spaţiul pruto-nistrean, ea a încălcat cu bună ştiinţă 2 canoane bisericeşti: canonul 34 apostolic si canonul 8 al Sinodului III Ecumenic de la Efes (din anul 431).

Acestea prevăd că eparhiile se întemeiază şi funcţionează pe baza principiului etnic şi garantează neamestecul unei eparhii în treburile altei eparhii.

Comunitatea ortodoxă românească din Basarbia a fost supusă astfel unui proces inexorabil de centralizare şi rusificare, intensificat îndată după moartea mitropolitului Bănulescu-Bodoni (1821), când eparhia Chişinăului şi a Hotinului a început să fie condusă numai de ierarhi ruşi.

 In urma Tratatului de pace de la Paris din anul 1856, după înfrângerea Rusiei în Războiul Crimeei, Moldovei i-a fost retrocedata o porţiune din Basarabia de miazăzi, respectiv judeţele Cahul, Bolgrad si Ismail, astfel că în anul 1864 s-a putut înfiinţa la Ismail, Episcopia Dunării de Jos, cu jurisdicţie românească asupra teritoriului eliberat de sub ocupaţia rusă.

Aceasta stare de lucruri a fost posibilă până în anul 1878, când în urma Congresului de la Berlin cele trei judeţe din sudul Basarabiei au fost încorporate din nou  Imperiului Rus, iar în plan bisericesc acest teritoriu a trecut din nou sub jurisdicţia Bisericii Ortodoxe Ruse.

 Toate aceste abuzuri au fost completate cu o amplă campanie de colonizare a Basarabiei cu elemente alogene, ceea ce a dus la schimbări dramatice în ceea ce priveşte echilibrul etnic al acestei provincii.

În spaţiul dintre Prut şi Nistru a fost promovată de la centru o politică bine gândită de integrare totală în structura bisericească rusă şi de ştergere a particularităţilor sale naţionale.

Acest lucru a fost fost pus în practică, în primul rând prin ierarhii ruşi care au păstorit Eparhia Chişinăului şi Hotinului, prin rusificarea învăţământului teologic şi a clerului, prin introducerea limbii slavone bisericeşti şi a unor rânduieli specifice Bisericii ruse în cult etc.

Introducerea obiceiurilor şi a limbii ruse în cult i-a îndepărtat însă pe ţăranii băştinaşi basarabeni de Biserică,  ferindu-i în acest mod, de asimilarea completă.

S-au creat  în schimb, premisele favorabile apariţiei diferitelor secte.

Preluarea puterii de catre bolşevici şi evenimentele politice internationale de la sfârşitul Primului Război Mondial, au schimbat dramatic şi cursul evenimentelor pe plan bisericesc în Imperiul Rus, inclusiv în Basarabia.

Pe 21 noiembrie în anul 1917 se forma la Chişinău „Sfatul Ţării”, prilej cu care s-a ţinut o slujbă în limba româna în catedrala din centrul oraşului, semn al schimbărilor care vor urma.

În data de 24 decembrie, în condiţii istorice dificile, se proclama pe teritoriul dintre Prut şi Nistru, independenţa Republicii Democrate Moldoveneşti faşă de Rusia.

In anul 1918, la 7 aprilie, după proclamarea independenţei Basarabiei şi votarea de către Sfatul Ţării de la Chişinău, a unirii cu Ţara Mamă,  Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Autocefale Române a înfiinţat Arhiepiscopia română a Chişinăului.

La 21 aprilie anul 1918, episcopatul rus din Basarabia s-a întâlnit la Iaşi cu delegaţia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, însă argumentele invocate de partea română, în baza canonului 17 al Sinodului al IV-lea ecumenic si canonului 38 al Sinodului al VI-lea ecumenic, care veneau in sprijinul revenirii bisericii basarabene în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, au fost respinse de episcopatul rus al Basarbiei.

De asemenea, vlădica rus  Atanasie a refuzat să-l pomenească la rugăciuni pe primatul României, să promoveze limba română în biserică şi în şcolile teologice şi a respins  dezvoltarea vieţii bisericeşti basarabene în limitele impuse de legile statului român.

La rândul său, patriarhul rus de la Moscova, Tihon, a trimis o „scrisoare irenica” mitropolitului Pimen al Moldovei (datata 23 mai anul 1918), prin care  punea la îndoială realitatea unirii Basarabiei cu România, cerând ca problemele bisericeşti sa fie discutate abia după încheierea păcii şi retrasarea noilor graniţe.

La fel ca şi vlădica Atanasie, patriarhul rus Tihon afirma că modificarea graniţelor nu trebuie, de la sine, „sa rupă imediat legăturile canonice cu Biserica Rusa şi să se supună jurisdicţiei canonice a Bisericii Romane”.

Patriarhul rus venea din nou cu eternul argument al „Sfintei Rusii”, invocând faptul că situaţia din anul 1918 nu putea fi comparată cu cea din anul 1812, deoarece atunci Rusia „a eliberat” pe creştinii basarabeni de sub oprimarea otomanilor musulmani, a refăcut provincia şi a „civilizat-o”, sugerând în acelaşi timp că evenimentele din anul 1918 ar fi un gest neprietenesc la adresa unei Biserici surori!

În acea perioadă au avut loc numeroase adunari şi intâlniri prin care românii basarabeni şi-au exprimat în mod limpede voinţa ca Biserica Ortodoxă a Basarabiei să devina parte integrantă a Bisericii Ortodoxe Române.

La 14 si 16 iunie anul 1918, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române emitea doua documente istorice: o „Hotărâre” privind afacerile bisericeşti ale Basarabiei si o „Carte pastorală” către „clerul si norodul Basarabiei”, care consfinţeau, pe de-o parte, revenirea bisericii basarabene in sânul Bisericii-mamă si care, pe de alta parte, constatau părăsirea scaunelor episcopale de catre episcopii ruşi, care au refuzat să recunoască autoritatea Sinodului român, plecând in exil.

Pentru o perioada, treburile bisericii din Basarabia au fost girate de Episcopul de Huşi, PS Nicodim Munteanu, pentru ca în următorii ani să se organizeze alegeri episcopale, iar viaţa bisericească a Basarabiei să se desfăşoare firesc in cadrele Bisericii Ortodoxe Romane.

Din 19 februarie anul 1919 scaunul arhiepiscopal a fost ocupat de Gurie Grosu, iar la 30 decembrie Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române realizeaza unitatea bisericească „pe intreg pamântul României reîntregite, intr-o singura Biserica Autocefala Ortodoxa”.

In iunie anul 1940, ca urmare a Pactului Hitler-Stalin ( Molotov – Ribbentrop) incheiat la 23 august 1939, Basarabia, Bucovina de Nord si Ţinutul Herţa au fost invadate si anexate la Uniunea Sovietica, iar Mitropolia Basarabiei a fost defiinţată, întreg teritoriul ei ajungând forţat din nou sub jurisdicţia Patriarhiei Moscovei.

In 1941 Basarabia revenea la sânul României, Mitropolia Basarabiei funcţionând normal până în anul 1944, când a fost forţată de catre regimul comunist sovietic să-şi intrerupă activitatea, bisericile ortodocşilor basarabeni intrând din nou sub ascultarea patriarhiei Moscovei, pe toată perioada ocupaţiei sovietice. 

La 14 septembrie anul 1992, un număr însemnat de preoţi şi credincioşi ortodocşi, constituiţi într-o Adunare eparhială, au decis reactivarea Mitropoliei Basarabiei, drept pentru care au trimis la Bucureşti o delegaţie pentru a adresa Patriarhiei Române rugămintea de a primi Mitropolia sub jurisdicţia sa canonică.

Existenţa Mitropoliei si apartenenţa ei la Biserica Ortodoxa Română au fost recunoscute prin „Actul Patriarhal si Sinodal” al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de la 19 decembrie 1992.

De remarcat că Patriarhia Româna era singura entitate bisericească şi persoană juridică din lume care putea beneficia de dreptul de succesiune pe linie ascendenta în raport cu Mitropolia Basarabiei.

Patriarhia Moscovei a acuzat Patriarhia României că se amestecă în treburile canonice ale Bisericii Rusiei şi intr-o scrisoare către Patriarhia Română a facut şi puţina istorie, cu interpretări cel puţin forţate ale datelor istorice, vorbind de drepturile canonice ale Bisericii Ruse asupra Bisericii Basarabiei, care de fapt au fost, necanonice, urmări ale diferitelor ocupaţii armate ruseşti ale Basarabiei.

Ce ar trebui sa stie, dar refuză să ştie Patriarhia de la Moscova?

Că în canonul 34 apostolic se spune limpede: „fiecare episcop si credinciosii sai, vor asculta de cel mare din neamul lor”.

Ori moldovenii sunt români, nu ruşi, iar Patriarhul românilor este la Bucuresti.

Biserica rusă şi-a arogat de la sine putere jurisdicţia canonică asupra Basarabiei.

Mai mult, ocupaţia politică rusească a însemnat şi ocupaţia canonica, chiar şi fără un tratat, fie el legal sau mai puţin legal.

Pentru că Biserica Ortodoxa Română nici nu a fost întebată, nu i s-a cerut permisiunea şi orice i-a aparţinut de drept i-a fost confiscat cu arma în mână de ocupanţii ruşi.

In perioada anilor 1992-2002 Mitropolia Basarabiei a dus o luptă acerbă cu instituţiile din Republica Moldova pentru recunoaşterea dreptului său de succesiune.

La 8 octombrie anul 1992, Mitropolia Basarabiei solicita Guvernului Republicii Moldova sa fie recunoscută legal, dar nu a primit răspuns.

In urma reformei sistemului judiciar moldovenesc, dosarul Mitropoliei Basarabiei a fost expediat la Curtea de Apel a Republicii care a dat dreptate Mitropoliei, însă la 9 decembrie anul 1997 Colegiul civil al Curţii Supreme de Justiţie a pronunţat o hotărâre, prin care a refuzat sa admită cererea Arhiepiscopului Chişinăului şi Mitropolitul Basarabiei, Petru Paduraru, de a obliga Guvernul Republicii Moldova sa recunoască aceasta Biserica şi să aprobe statutul Mitropoliei Basarabiei.

La 3 iunie anul 1998 Mitropolia Basarabiei, reprezentata de Mitropolitul Petru Păduraru şi alti 12, a depus o cerere la Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO), iar la 13 decembrie anul 2001 această înaltă instanţă a condamnat Republica Moldova pentru violarea drepturilor prevazute de articolele 9 si 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertaţilor Fundamentale, în urma refuzului de a repune Mitropolia Basarabiei în legalitate.

Abia în anul 2006, Curtea Suprema de Justiţie a Republicii Moldova a recunoscut Mitropolia Autonomă a Basarabiei, ca „succesoare spirituala, canonică şi istorica a Mitropoliei Basarabiei care a funcţionat până în anul 1944 inclusiv”, cu eparhiile ei componente: Arhiepiscopia Chisinaului (inregistrata juridic inca din decembrie anul 2004), Episcopia de Balti, Episcopia Basarabiei de Sud si Episcopia Ortodoxa a Dubasarilor si a toată Transnistria.

Aceasta hotărâre a confirmat juridic un drept istoric şi canonic al Mitropoliei Basarabiei şi drept urmare, in luna octombrie anul 2007, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a luat act, cu binecuvântare, de această recunoaştere oficială a reactivarii eparhiilor care au aparţinut Mitropoliei Autonome a Basarabiei.

Pretenţiile Patriarhiei Ruse de a avea jurisdicţie peste ortodocşii de alt neam, creştinii moldoveni, care au propria Mitropolie (cu centrul la Iaşi) şi Patriarhie (Patriarhia Română), sunt necanonice si nedrepte. În Basarabia, Biserica este în continuare un teren de confruntare între românism pe de o parte şi expansionismul rusesc şi aliaţii săi „moldovenişti”, care urmăresc cu obstinaţie să deţină supremaţia asupra cugetelor credincioşilor şi pervertirea identităţii româneşti, prin  înlocuirea acesteia cu cea „moldovenească”.

Mitropolia Basarabiei, reprezintă o negare a conceptului „moldovenist” şi este percepută ca o precursoare a Unirii cu România. 

De fapt, soluţia unică, veşnică şi de necombătut este în cazul de faţă respectarea  moralei creştine care a fost  şi rămâne calea de  salvare din marasmul comunist (sovietic), dar şi în faţa nebuniei şi po0ftelor imperialismului rusesc contemporan.

 

 

 

 

 

Surse:

– http://www.crestinortodox.ro/mitropolia-ortodoxa-romana-basarabiei

– http://blog.nistru-prut.info/  Dr. Veaceslav Stavila

– http://inliniedreapta.net/interesele-bisericesti-din-basarabia-pe-frontul-geopolitic/

 

 

 

Cât de veche este credința noastră ortodoxă?

 

 

 

 

 

 

Dacă sunteți romano catolic , este bine sa știți că până în anul 1054 Biserica dumneavoastră a fost una cu cea Ortodoxă. În acel an Papa de la Roma s-a desparțit de cele patru Patriarhate apostolice (Constantinopol, Alexandria, Antiohia si Ierusalim) și a început să facă schimbări dogmatice.

Astfel Biserica dumneavoastră este veche de 1000 de ani.

Dacă sunteţi un luteran, religia dumneavoastră a fost întemeiată de către Martin Luther, un fost călugăr din Biserica Catolică, în anul 1517.

Dacă aparţineţi Bisericii Anglicane, religia dumneavoastră a fost întemeiată de către regele Henric al VIII în anul 1534, deoarece Papa nu i-a acordat dreptul de a divorța și a se recăsători.

Dacă sunteţi un prezbiterian, religia dumneavoastră a fost înființata de John Knox în Scoţia, în anul 1560.

Dacă sunteţi congregaționist, religia dumneavoastră a fost iniţiată de către Robert Brown, în Olanda în anul 1582.

Dacă sunteţi protestant episcopal, religia dumneavoastră a fost o ramură a Bisericii Anglicane, înfiinţată de către Samuel Senbury în coloniile americane, în secolul 17.

Dacă sunteţi baptist, îi datorati principiile religiei dumneavoastră lui John Smyth, care a lansat-o la Amsterdam în anul 1606.

Dacă apartineti  Bisericii  Daneze Reformate, îl recunoaşteţi ca fondator pe Michelis Jones, deoarece religia dumneavoastră își are originile în New York, în anul 1628.

Dacă sunteţi metodist, religia dumneavoastră a fost fondată de către John şi Charles Wesley în Anglia, în anul 1774.

Dacă sunteţi mormon, bazele religiei dumneavoastre au fost puse de catre Joseph Smith în Palmyra, New York, în anul 1829.

Dacă sunteti membru al Bisericii Armata Salvării, secta dumneavoastră a fost inițiată de catre William Booth, în Londra, în anul 1865.

Dacă sunteti membru al Bisericii Scientologice,  anul în care aceasta religie s-a  născut este 1879, iar cea care a fondat-o este Mary Baker Eddy.

Daca aparţineti uneia dintre organizatiile religioase cunoscute sub numele „Biserica Nazarineanului”,”Evanghelia Penticostala,” „Biserica Sfânta” sau „Martorii lui Iehova”, religia dvs. este una dintre sutele de noi secte fondate de oameni în ultima sută de ani .

Dacă sunteti Creştin Ortodox, religia dumneavoastră a fost fondată în anul 33 de către Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Nu s-a mai schimbat din acel moment.

Biserica noastră are acum 2.000 de ani vechime şi, din acest motiv, Ortodoxia, Biserica Apostolilor şi a Sfinților Părinţi, este considerata cu adevărat ” Una Sfântă Sobornicească şi Apostolească Biserică.”
Aceasta este cea mai importantă moștenire pe care putem să o transmitem tinerilor acestui nou mileniu.

 

Pr. Dr.  Miltiades Efthimiou

 

 

 

 

Icoana Mântuitorului de la mănăstirea Sfânta Ecaterina din Muntele Sinai

… despre care se spune că are un ochi mângâietor şi un ochi judecător.

Icoana Domnului Iisus Pantocrator, indiscutabil cea mai tulburătoare imagine a Mântutorului, datează din sec. al VI- lea, fiind una dintre multele şi preţioasele icoane care au fost păstrate şi ocrotite în mănăstirea din deşertul Sinaiului, supravieţuind astfel furiei iconoclaste. Icoana este pictată în tehnica numită encaustica, al cărei secret s-a pierdut în timp.