CĂRŢILE DE ETICĂ ISLAMICĂ NE ÎNVAŢĂ CUM SĂ BATEM CORECT FEMEIA. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CUM SĂ-ȚI BAȚI CORECT FEMEIA – RECOMANDĂRI DE ETICĂ ISLAMICĂ 

 

 

 

O problemă importantă a comunitatilor musulmane este modul în care trebuie sa fie pedepsite soţiile, în aşa fel încât corecţia aplicata sa fie eficientă şi corectă.

Autorii cărților de etică islamică explică ce soție merită să fie bătută, cu ce anume trebuie să fie bătută, unde anume trebuie lovită și ce trebuie să i se spună acesteia  în timp ce este bătută.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Iată aici câteva sfaturi, a căror aplicare practică poate constitui cheia succesului unei căsnicii, ceea ce ar putea reduce semnificativ rata alarmantă a scandalurilor domestice și a divorțurilor din țara noastră.

Mohamed Kamal Mustafa, autorul cărții „Femeia în Islam”:

„Femeia nu trebuie lovită peste părțile sensibile ale corpului precum este fața, capul, abdomenul sau sânii. Loviturile trebuie să fie îndreptate spre picioare sau mâini. Trebuie să se folosească un băț subțire și ușor, care să nu lase zgârieturi sau hematoame. Loviturile nu trebuie să fie puternice, pentru că scopul pedepsei este cauzarea suferințelor sufletești, și nu a celor fizice”.

Ghazi Al-Shimari, expert în relații familiale, Arabia Saudită:

„Soțul trebuie să-și anunțe soția despre numărul de lovituri ce urmează a-i fi aplicate”.

1. H. Bousquet, autorul cărții „Eticheta sexului în Islam”: 

„Femeia trebuie bătută și pentru aceasta există un număr vast de metode: dacă femeia este slabă, ea trebuie bătută cu un băț; femeile mai voluptoase pot fi lovite cu pumnul, în timp ce cele grăsuțe, cu palma. Astfel, cel care o lovește nu-și provoacă sieși leziuni”.  

Emisiunea săptămânală Sharia și viața, canalul Al Jazeera:

„Bătaia nu este la fel de potrivită pentru orice soție. Unele femei interpretează pedepsele fizice ca pe o formă de umilire, în timp ce altele nu sunt împotriva bătăii. Astfel, acestea din urmă pot fi influențate pozitiv prin lovituri, în cazul în care se răzvrătesc împotriva soților”.

Abdul-latif Mushtahiri, autorul cărții „Tu întrebi și Islamul îți răspunde”:

„Dacă separarea soției de dormitor nu dă rezultate și aceasta continuă să fie neascultătoare, atunci ea intră în categoria femeilor reci și încăpățânate și trebuie reeducată prin pedepsire. Ea trebuie bătută, dar în așa fel, încât să nu-i fie rupte oasele sau să-i fie provocate sângerări”.

Ghassan Ascha, autorul cărții „Despre supunerea femeii în Islam”:

„Soțul are dreptul să-și pedepsească fizic soția dacă ea:

– Refuză să facă totul pentru a arăta cât mai atrăgătoare pentru soț;

– Refuză să-i satisfacă preferințele sexuale;

– Pleacă de acasă fără să ceară voie;

– Își neglijează îndatoririle religioase.

 Instrumentul de pedeapsa (parul) trebuie ținut la vedere, pentru ca soția să-l vadă mereu”.

Muhammad Al’Arifi, autorul instrucțiunilor pentru tinerii musulmani, în timpul unei emisiuni despre viața de familie de la postul LBC TV: 

„Există trei tipuri de femei cu care este imposibil să vorbești fără a pregăti parul pentru bătaie.

 – Primul tip: femeia care a fost astfel educată. Părinții îi spuneau „Mănâncă!”, iar ea răspundea „Nu vreau!” și ei o băteau pentru asta.

– Al doilea tip: femeia care-și ignoră soțul și-și dă aere de superioritate. În relația cu aceasta, doar bățul ajută. 

– Al treilea tip: femeia perversă, care nu-și ascultă soțul până când acesta nu folosește forța. Atunci când o bate, bărbatul trebuie să-i dea de înțeles femeii că a mers prea departe cu comportamentul său. Dar loviturile la față sunt interzise, deoarece vânătăile o pot urâți”.

Televiziunea  egipteană Al-Nas a avut chiar şi o emisiune pe aceasta temă… 

 Vă vine să credeţi, spunea moderatorul, femeile europene caută în bărbaţii lor elementul protectiv, care să le apere.

 Da,a răspuns clericul, “nu contează, ce trebuie să ştiţi este că Allah a binecuvântat femeile cu bătaia”. 

“Cu bătaia? Le-a onorat cu bătaia? Cum e posibil aşa ceva?”, întreabă moderatorul.

Da, zice clericul, profetul Muhammad a spus “bate-o, dar nu-i lăsa semne şi n-o face urâtă. Iată cum o onorează, spune profetul. De exemplu, dacă o baţi, nu-i da în faţă, o strici. Dacă o baţi, n-o înjura. O baţi s-o disciplinezi, nu s-o faci de ruşine. N-ai voie s-o răneşti, să-i rupi oasele, să-i scoţi dinţii sau să-i răneşti ochii. Există o etichetă în a-ţi bate nevasta. N-o poţi face, aşa, oricum. Un bărbat niciodată să nu-şi ridice mână sus când îşi bate nevasta, întotdeauna de la piept. Toate lucrurile astea onorează femeia. Are nevoie de disciplină. Cum s-o disciplinezi dacă nu prin bataie?”

“Cu ce s-o bată?”, întreabă moderatorul, “poate să folosească şi un obiect, o rangă?”. “Ştiţi, atunci când o bate, bărbatul nu trebuie să-i lase semne.

Dar poate folosi şi un obiect, nu-i problemă. Doar să n-o lovească prea tare.

Dar să ştiţi, bătaia nu este privită decât că ultima alternativă şi este permisă numai într-un singur context. Atunci când nevasta refuză să se culce cu el. Trebuie să înceapă cu ameninţări şi mici corecţii fizice. Însă bărbatul nu are voie să-şi bată nevasta pentru băutură sau mâncare”, şi-a încheiat predica  imamul (preot musulman) .

 

 

 

 

 

MANIPULAREA RELIGIOASĂ ȘI FENOMENUL SECTELOR SINUCIGAŞE

 

 

 

 

 

SECTELE ȘI MANIPULAREA RELIGIOASĂ

  Analiza sociologică a fenomenului sectelor malefice, respectiv a aşa ziselor mişcări spirituale cu  doctrine distructive sau autodistructive, relevă faptul că acestea au în comun câteva caracteristici generale, care evidenţiază potenţialul lor violent şi sinucigaş.

Spre exemplu, sectele Templul popoarelor, Heaven’s Gate (Poarta Raiului), Ramura Davidienilor sau Ordinul Templului Solar, au avut toate în comun faptul ca liderii acestora şi-au condus membrii în momente critice ale existenţei acestora, către soluţia sinuciderii în masă. 

Este evident că multe dintre aceste trăsături nu sunt specifice doar mişcarilor care deja au fost antrenate în astfel de acte, ci şi în cazul unora care încă există şi se dovedesc foarte active.

Intrebarea care se pune este dacă o anume tipologie odată scoasă în evidenţă, poate avea şi o valoare practică, aşadar dacă poate fi folosită pentru a da verdicte nu numai morale, ci şi legale împotriva unei astfel de grupări religioase şi dacă da, atunci cărui for trebuie să îi revină această raspundere şi cum îsi poate el pune in practică deciziile fără a leza libertatea religioasă a nimanui?

Se poate constata ușor, că multe dintre sectele de astăzi nu mai corespund aproape deloc imaginii tradiționale pe care o avem privitoare la aceste colectivități umane.

Din punct de vedere doctrinar, liberalismul acestora atinge puncte extreme, ca de pildă în cazul încercării unor fuziuni între  creștinism, cu ideologiile religioase orientale.

Militantismul ofensiv de care dau dovadă unele secte apărute în ultimele decenii pe scena socială, se învecinează adesea cu agresivitatea, fapt pentru care acestea sunt supranumite şi „religii sălbatice”.

  S-a constatat de foarte mult timp, că dacă se doreşte dominarea cuiva, sexul poate fi o armă puternică. De asemenea şi izolarea de persoanele apropiate, presiunile de tot felul, manipulările psihice şi exploatarea fizică sau de alta natură, toate acestea pot fi cele mai eficiente metode care pot fi utilizate pentru dominarea totală a adepţilor.

Iată în cele ce urmează, câteva spicuiri simple de date și idei, care pot scoate în relief fizionomia morală, ideologică și organizatorică, a câtorva dintre aceste secte mai cunoscute publicului larg.

 

 

 

The People’s Temple (Templul Poporului)

 

 

 

 

 

Jim Jones era liderul unui cult care a vrut sa demonstreze in toate modalitatile posibile ca el nu este homosexual.

Drept pentru care barbatii care ii urmau predicile erau fortati sa faca sex cu el pentru a arata ca nu este afectat in niciun fel de trupurile lor.

Jones s-a proclamat incarnarea lui Iisus, Buddha si Lenin iar 1000 de oameni i-au crezut pe deplin povestile.

Femeile din secta lui erau onorate dacă acesta voia sa faca sex cu una dintre ele şi se declarau implinite doar dacă ajungeau în atenţia lui Jones…

In schimb, bărbaţii erau fortati la tot soiul de acte sexuale injositoare în faţa intregii congregaţii.

Mai mult de atât, soţiile acestora erau încurajate frecvent să işi bata joc de ei şi de prestatiile lor conjugale.

In cele din urma, 920 de oameni, in frunte cu Jones, si-au pus capat zilelor in acelasi timp, convinsi ca vor trece astfel la o forma superioară de existenta.

Până în prezent, rămâne cea mai mare sinucidere în masă din istoria modernă pe fond religios. Nefericitul eveniment a avut loc in 1978.

 

 

 

 

 

Întreaga colonie întemeiată de reverendul Jim Jones s-a prăvălit în bezna morții, împreună cu profetul său.

În jungla guyaneză, unde „profetul” Jones se retrăsese împreună cu prozeliții săi fideli ca să pună bazele unei colectivități umane superioare, model pentru toată omenirea, s-a produs una dintre cele mai atroce întâmplări din istoria ultimelor secole: aproape o mie de oameni, între care 287 erau copii, s-au sinucis, ori au fost forțați să-și curme viața prin otrăvire, din motive aberante pentru o minte normală și greu de explicat la nivelul psihologiei colectivităților religioase.

Vestea celor întâmplate în Guyana la sfârșitul anului 1978, în cadrul acestei minuscule secte religioase intitulată pompos „Templul popoarelor”, a provocat în toată lumea un complex de sentimente greu de definit: compasiune, amestecată cu consternare, oroare, revoltă…

 

 

 

 

 

Referindu-ne la sinuciderea în masă a membrilor sectei „Templul popoarelor”, una dintre numeroasele secte religioase apărute în ultimii 50 de ani, apare o întrebare firească:

De ce anume este nevoie să se ajungă la violență într-o comunitate la care membrii au aderat voluntar?

Răspunsul este cât se poate de simplu: după racolare și manipulare, se trece anularea liberului arbitru al indivizilor, care ajung sclavi de bună voie al „gurului” care îi stăpâneşte necondiţionat , în numele credinţei.

Manipularea oamenilor reprezintă poate cea mai specifică și mai gravă boală a societăților umane de astăzi.

Iar tehnicile de manipulare se perfecționează mereu în laboratoarele sectelor religioase, concomitent cu progresul tehnologiei informaționale și de comunicare.

Aceste secte profită din plin de condițiile favorabile nou apărute în comunitățile sociale, anume izolarea individului, ruperea lui psihologică de exterior și privarea lui de informații autentice, fără de care luciditatea rațiunii începe să se ofilească și apar monștrii.

Sectele totalitare au demonstrat, din păcate cu succes, că nu este nevoie de abjurări publice, precedate de torturi fizice inchizitoriale, pentru a spăla creierul uman și a-l transforma pe purtătorului său într-o jalnică marionetă cu creierul spălat.

Omul începe să nu mai poată formula raționamente proprii, ci doar să le reproducă pe ale altora, în principal pe ale liderului, sau sloganurile organizaţiei religioase din care face parte.

Cu timpul, persoana respectivă nu mai poate examina critic ceea ce crede, spune sau face, acesta fiind începutul sfârșitului său spiritual.

Cel pregătit pentru a fi manipulat, devine din om o unealtă cuvântătoare, rob al unor interese și idei de care în realitate este străin.

Nimeni, până astăzi, nu a putut explica în mod satisfăcător metodele folosite de acest pastor  Jim Jones, un paranoic seducător, care în timpurile sale de glorie s-a bucurat de încrederea multor personalități politice, pentru a-și fermeca discipolii în așa măsură, încât să fie gata să moară pentru el.

S-a vorbit de fascinația stranie pe care o exercita asupra mulțimilor, de manipularea sexuală de care se folosea, de îndoctrinare, de maltratările fizice și de privațiuni alimentare, dar misterul continuă să rămână.

Cert este că în zilele de început ale Templului Popoarelor, mass media îl prezenta pe Jim Jones ca pe o „figură legendară”, care dispunea de „o forță considerabilă” în viața politică.

Abia în sumbrele zile finale ale dominaţiei sale, a devenit „descreieratul din Guyana”.

Discuțiile și analizele ulterioare din cadrul acestui eveniment au complicat și mai mult înțelegerea fenomenului, iar tentativa unora de a considera că toate sectele ar avea aceleași trăsături psiho-sociale, au făcut mai mult rău decât bine înțelegerii problemei.

Heaven’s Gate (Poarta Raiului)

Această sectă a fost înfiinţată de Marshall Herff Applewhite. Potrivit invăţăturilor sale, corpul uman este doar un recipient în care trăiesc spirite extraterestre asexuate.

 

 

 

Foto: Marshall Herff Applewhite (1931–1997)

El susţinea, nici mai mult, nici mai puţin, că duhul său ar fi trăit în trupul lui Iisus Hristos, în urma cu 2000 de ani !

Sexualitatea era, potrivit teoriilor sale, o abjecţie umană de care trebuia să te debarasezi, dacă doreai să creşti spiritual.

Prin urmare, tuturor celor care îl urmau li se interzicea orice contact fizic şi erau supuşi castrării.

Atingerile de orice fel erau nepermise. Operaţiile de îndepărtare a organelor genitale erau făcute sub influenţa unor droguri.

În predicile sale spunea că singura modalitate de a obţine mântuirea, era întoarcerea sufletelor pe nava-mamă, iar acest lucru poate fi îndeplinit doar prin separarea sufletului de trupul fizic. 

Prin urmare, în 1997, el şi alţi 38 de adepţi de-ai săi s-au sinucis împreună,  într-o vilă pe care o închiriaseră, fiind  convinşi că o navă extraterestră va veni pe Terra pentru a-i lua să-i ducă în Rai.

Bieţii oameni  au băut un amestec letal de vodcă cu fenobarbital şi şi-au pus pe cap pungi de plastic, pentru a fi siguri că se vor asfixia.

În buzunarele fiecărui sinucigaş a fost găsită aceeaşi sumă de bani, 5 dolari şi 75 de cenţi. 

 

 

 

Cu toții erau îmbrăcaţi la fel, în treninguri cu insigna “Heaven’s Gate Away Team” şi cu pantofi de sport Nike în picioare și erau acoperiți cu o pătură purpurie.
 

 

 Secta United Nuwabian Nation of Moors (Uniunea naţiunii nuwabiene a maurilor).

 

 

 

Conducătorul acestei mişcări,  Malachi (Dwight) York, susţinea ca vârsta sa reală era de 76 de mii de miliarde de ani şi că a ajuns pe Pământ cu ajutorul unei nave extraterestre numita Sham.

Doctrina lui era o amestecătura fără cap şi fără coadă despre masonerie, criptozoloogie şi ufologie.

Practicile sexuale erau  obişnuite în cadrul sectei, la fel ca şi abuzurile comise asupra copiilor.

Drept pentru care York a primit o sentinţă de închisoare care cumul a 135 de ani .

El era cel care hotăra cum şi dacă adulţii din sectă puteau face sex, şi tot el  îşi rezerva dreptul la acte sexuale cu oricine dorea şi oricum dorea, inclusiv cu micuţi în vârsta de 5 ani.

Acestia erau forţaţi să se uite la filme pornografice, iar apoi erau filmaţi la randul lor. Initierea era facută cu o papuşă în forma de Pantera Roz, care avea ataşat un penis.

Dupa ce îi abuza pe copii, le făcea cadou tot soiul de marunţişuri şi le promitea că erau  mai aproape de mântuire.

 

„Copiii lui Dumnezeu” este o sectă fondată în anul 1968 în California, fiind redenumită ulterior „Familia lui Dumnezeu”, apoi „Familia”, iar din 2004 până în prezent, „Familia internațională”.

 

 

 

 

„Profetul”- lider fondator al acesteia a fost David Brandt Berg (1919-1994), care mai târziu și-a schimbat numele, pe rând, în „Regele David”, „Profetul sfârșitului timpului” și „Moise David”.

Profetul, apelat pe scurt „Mo”, avea numeroase probleme cu justiția americană, fiind acuzat pentru delicte de șantaj, viol și corupere de minori.

Secta are astăzi adepți în cca 50 de țări și dispune de un ziar cu răspândire internațională.

Fidelii ei trăiesc într-o comunitate închisă, căsătoriile făcându-se doar în sânul acesteia. Ei susțin că prin modul lor de viață imprimă în om moralitatea, armonia, bucuria, sentimentul de frăție între oameni și alte chemări înșelătoare.

 

 

  Unification Church (Biserica Unificarii)

 

Toate relele lumii au fost aduse pe pamant atunci cand Eva a facut sex cu diavolul. Prin urmare, toti oamenii sunt păcatoşi, mai puţin liderul acestei mişcari şi soţia sa.

Sun Myung Moon si consoarta lui s-au declarat adevaratii parinti ai umanitaţii, înfiinţând oficial în 1954 la Busan, în Coreea, „Asociaţia Sfântului Duh pentru Unificarea Creştinismului Mondial”, care şi-a schimbat numele în 1994 în „Federaţia familiilor pentru pace şi unificare în Lume”.

 

 

 

Foto:  Sun Myung Moon (1920-2012), supranumit Mesia.

Potrivit învăţăturilor cuplului, vaginul este un loc murdar, o gura a unui sarpe plina de venin iar penisul este chiar capul acestui sarpe…

Prin urmare, femeile din sectă trebuie purificate înainte sa aibă urmaşi , iar acest lucru se poate întâmpla doar daca fac sex cu guru Sun Myung Moon.

Abia apoi ele sunt libere sa se căsătorească cu alţi adepţi !

Ceremonia de nuntă constă într-o împartaşanie cu câteva picaturi din sângele lui Moon diluate în apă, iar primul act sexual dintre cei doi soţi trebuie sa aiba loc în prezenţa cuplului de „Parinţi ai Omenirii”, sau cel puţin în faţa unei fotografii a acestora…

Fluidele rezultate în urma împreunării mirilor trebuie şterse pe o „batista sfântă”, care va fi pastrată  fără a fi spalată vreodată.

Este greu de precizat câți membri are această sectă, dar se pare că aceştia  depășesc 3 milioane, între care majoritatea sunt tineri și copii.

Latura politică a activității acestei organizaţii este deosebit de agresivă: în extazul ei revoluționar, își mai spune și „Federația internațională pentru zdrobirea comunismului”, iar Moon s-a oferit să fie președintele Coreei reunite.

Doctrina sectei este cuprinsă într-un „Discurs asupra principiilor divine”, o interpretare originală a istoriei umanității, argumentată de Moon printr-o viziune bizară asupra textului biblic, care are ca scop principal să se declare pe sine însuși, continuatorul direct al lui Iisus.

Interesant este că acest „mesia” îşi construise    reședința după modelul Casei Albe, iar ultima soție a profetului reîncarnat, cu 22 de ani mai tânără decât el, a fost cea de-a patra Evă din viața lui.

Unification Church a fost condusă de Moon până la moartea sa, care a survenit pe 3 septembrie 2012.

De atunci, văduva acestuia, Hak Ja Han şi-a asumat conducerea bisericii fondate de defunctul său soţ.

Unul dintre produsele cele mai stranii şi mai controversate ale pieţei religioase a zilelor noastre este „Biserica scientologică”, întemeiată în California prin anii ’50 de  Lafayette Ronald Hubbard (1911-1986), și care în prezent numără peste 3 milioane de adepți.

   Principiul de bază al cultului îl reprezintă convingerea oamenilor de influenţa extraterestră asupra omenirii şi destabilizarea judecăţii oamenilor.

Dar, de fapt, principalul scop al sectei l-ar reprezenta banii. Dau în judecată şi cer daune enorme de la oricine îi vorbeşte de rău şi deseori, activitatea sectei seamănă mai mult cu a unei multinaţionale, decât cu a unei organizaţii religioase.

 

 

 

Cu o biografie încurcată și urmărit de justiție, Hubbard, fondatorul sectei, a fost la origine ofițer de marină și autor de science-fiction.

Doctrina acestei secte se vrea un fel de filozofie religioasă aplicată, care l-ar ajuta pe individ să intre în contact cu divinitatea, prin dezvoltarea calităților lui psihice.

Nu pe gratis, însă…

După cum releva presa franceză, un îndrumător al acestei secte a fixat în 1976 tariful de 500.000 de franci vechi pentru 75 de ore de „îndrumare spirituală”.

Dar în această doctrină întâlnim un liberalism teologic care o îndepărtează simțitor de creștinism: într-un jargon teologic complicat, tehnicile de stimulare psihică sunt combinate cu concepțiile hinduiste și budiste (teoria reîncarnării, de pildă) și cu doctrinele ezoterice și gnostice.

De altfel, elemente vulgarizate din religiile orientale s-au întâlnit la mai toate ideologiile de tip „hippie”, iar unele dintre sectele nou apărute, la modă în Statele Unite și în Europa de astăzi, mustesc de exotism oriental.

 

 

 

 

În prezent, printre membrii acestei Bisericii scientologice se numără și o serie de celebrități, precum Tom Cruise, John Travolta, Kristie Alley, Chick Corea, Priscilla Priesley.

Cei care au reuşit să scape din aceasta sectă vorbesc despre spălarea creierului, fraude şi încercări de destabilizare financiară.

Foştii membri au mai povestit despre despre ameninţări şi alte metode periculoase prin care liderii sectei se asigurau că membrii rămân loiali.

 

 

Influenţa ideilor şi practicilor religioase orientale asupra unui Occident odinioară creştin a atins în anii ’70 proporţii nemaiîntâlnite.

Sub formă de culte şi mişcări religioase orientale (şi pseudo-orientale), aceste idei au proliferat mai ales în Statele Unite ale Americii, ţară considerată încă „provincială”, deoarece orizontul ei spiritual era format preponderent de religiile protestantă şi romano-catolică.

Cauza acestei proliferări se găseşte în amara deziluzie a generaţiei de după Al Doilea Război Mondial, care s-a manifestat în anii 1950 prin protestele sterile şi libertinismul moral al aşa-numitei generaţii „beat”, al cărei interes pentru religiile orientale pornise dintr-o nemulţu­mire faţă de creştinism, fiind iniţial o preocupare a cer­curilor studenţeşti.

A urmat apoi generaţia „hippie” a anilor 1960, împreună cu muzica rock, consumul de droguri halucinogene şi dorinţa de a obţine cu orice preţ stări de „conştiinţă lărgită”.

Între sectele acestei perioade, „Misiunea luminii divine” pare să fi avut cei mai mulți adepți: în jur de 7 milioane pe tot globul, 1 milion fiind americani.

Conducătorul acestei secte,redenumită mai târziu „O singură familie de iubire” (One Love Family), este gurul Maharaj Ji.

 

 

 

 

 

 

Acesta s-a instalat în SUA în anii ’60, ducând o viață de lux  și declarând că, o dată cu el, umanitatea intră într-o nouă etapă în care el va fi cel care va stabili pacea universală.

Specificul acestei secte a fost, pe de-o parte, cultul liderului, care implica o supunere totală a prozeliților (până la abandonarea familiei, studiilor, profesiei etc.), iar pe de altă parte, un impact bizar între experiența mistică, exacerbarea emotivității și o confuzie spirituală programată, toate acestea ducând la anihilarea personalității.

 

 

„Meditația transcendentală”, supranumită și „Știința inteligenței creatoare”, este o sectă care a ajuns și în România, în anii ’70, în plin comunism.

 

 

 

 

În mai 1977, Nicolae Stoian, un român plecat din țară de ani buni, s-a reîntors  pentru a-și petrece două săptămâni de concediu, împreună cu soția.

Este luna în care, potrivit documentelor Securității, Stoian a tatonat terenul pentru introducerea în țară a practicii meditației transcendentale.

În luna decembrie a aceluiași an, cei doi au organizat primele conferințe și ședințe de inițiere la Institutul și Spitalul Gh. Marinescu și la Institutul de proiectări în construcții Carpați.

Trei ani mai târziu, Meditația transcendentală avea să devină subiectul unui mare scandal de partid și de stat, în România ceauşistă.

La vremea respectivă, cei incriminați au afirmat că, de fapt, nici n-ar fi fost vorba despre o religie, ci mai degrabă despre o practică de relaxare psihică, care nu implică o anume concepție despre lume.

În realitate însă, aceste tehnici de meditație nu prea obișnuiesc să fie neutre în raport cu concepția religioasă față de lume și viață.

Întemeietorul acestei secte este gurul indian Maharishi Mahesh Yogi, iar după unele evaluări, numărul membrilor ei este de aproximativ 1 milion.

 

 

Foto: Gurul indian Maharishi Mahesh

 

 

Specificul învățăturilor acestei secte este suprapunerea simțului comercial al societății de consum (căreia i se adresează) , peste unele tehnici spirituale orientale, până la transformarea acestora în niște surogate ridicole, dar la îndemâna oricui.

 

 

Mai puțin bogată în membri, dar foarte pitorească, se prezintă secta religioasă „Hare Krishna”, numele său complet fiind „Asociația internațională pentru conștiința lui Krishna”.

 

 

 

 

 

 

Această nouă pseudoreligie a fost înființată în anul 1966, de către A.C. Bhaktivedanta Swami Prabhupada, și el maestru spiritual de origine indiană, cu merite recunoscute în traducerile din literatura sanscrită.

Doctrina lui pornește de la unele texte din Vede (cele mai vechi scrieri spirituale hinduse), al căror sens îl transformă însă după bunul său plac.

Tinerii adepți ai lui Krishna sunt îndemnați să se întoarcă la valorile meditației de tip oriental și ale ascezei și să ducă o viață comunitară, în rugăciuni și cântece sacre.

Pe străzile marilor orașe occidentale, acești religioși de tip nou vând reviste și CD-uri, recită imnuri sacre și, uneori, acompaniați de tobe, cimbale și chitare, dansează și cântă celebrul lor imn mantră, compus din 16 cuvinte:

„Hare Krishna, Hare Krishna, Krishna Krishna, Hare Hare Hare, Rama Hare, Rama Rama Rama, Hare Hare”.

 

 

 

 

 Branch Davidians (Filiala davidienilor)

 

Branch Davidiens a fost o sectă fondată în 1955 în Texas, de emigrantul bulgar Victor Houteff (numele complet Victor Tasho Houteff , n. 2 martie 1885 – d. 5 februarie  1955), prin desprinderea acesteia din Adventiştii Davidieni de Ziua a Şaptea.

David Koresh, ajuns la conducerea acestei mişcări, susţinea ca este Mielul din Apocalipsa Sfantului Ioan şi că  îşi va conduce adepţii către viaţa veşnică.

 

 

 

 

 

 

Tertipul era că pentru a obtine mântuirea promisă, era de preferat sa fii femeie, să te desparţi de soţul tau şi să faci sex cu Koresh de câte ori poftea acesta.

In 1989, el le-a prezentat credincioşilor doctrina Noii Lumini, anulând toate căsătoriile din rândul adeptilor săi ăşi declarând că  toate femeile sunt soţiile sale sprituale, de care va avea grijă să se simtă satisfacute.

Acestea aveau vârste cuprinse intre 10 si 60 de ani…

Din uniunile cât se poate de fizice cu doamnele Koresh, s-au nascut cel puţin 10 copii.

Dincolo de activitatea sa sexuala intensă, David îşi pregatea adepţii pentru marea luptă a Apocalipsei, drept pentru care i-a inarmat ilegal pe toţi.

Poliţia a obţinut un mandat de percheziţie la sediul sectei de la Mount Carmel”, însă sectanţii au deschis focul asupra ofiţerilor sosiţi la faţa locului, ucigând 4 dintre aceştia. 

A urmat asaltul autoritatilor la sediul sectei care a durat în jur de 2 luni, timp în care au pierit 6 oameni din rândurile davidienilor.

Asediul de la „Mount Carmel”, cunoscut de asemenea şi ca Asediul de la Waco (cu toate că oraşul se află la o distanţă de 14 km de locul tragediei), a avut loc între 28 februarie şi 19 aprilie 1993 asupra Centrului Mount Carmel, care aparţinea sectei .

 

 

 

 

 

In cele din urma, autorităţile au folosit fumigene pentru a patrunde în cladire, însa davidienii au declanşat un incediu de proportii care a dus la moartea a 76 de persoane, inclusiv David Koresh, nu au supraviețuit focului.

22 dintre aceste victime au fost copii sub vârsta de 17 ani.  Potrivit FBI, Steve Schneider, omul de dreapta al lui Koresh, care „probabil a realizat că are de-a face cu o înşelătorie”, l-a împușcat mortal pe  Koresh și apoi sa sinucis cu același pistol.

Rezultatele autopsiei au arătat că, deși personalul federal  nu a tras niciun foc în acea zi, 20 de persoane, inclusiv cinci copii sub vârsta de 14 ani, au fost împușcați și un tânăr de trei ani a fost înjunghiat în piept.

 

 

Ordinul Templului Solar 

 

Fondat în 1984, de medicul belgian Luc Jouret şi Joseph di Mambro, acest cult se baza pe convingerea că viaţa este o iluzie şi că urmaşii vor renaşte pe o planetă care gravitează în jurul stelei Sirius.

 

 

 

 

 

Mai mult, membrii Ordinului credeau că Jouret a fost Cavaler Templier într-o viaţă anterioară, iar acum este a treia reîncarnare a lui Iisus Christos.

Sinuciderile în masă au început în 1994, în două sate din Elveţia, 15 dintre membri otrăvindu-se, 30 (printre care şi copii) au fost ucişi cu gloanţe sau prin strangulare, iar alţi cinci au murit prin alte mijloace.

Pe 16 decembrie 1995, alte 16 cadavre au fost găsite în Franţa.

S-a stabilit că doi dintre adepţi i-au împuşcat pe ceilalţi, iar apoi s-au sinucis.

A fost o moarte ritualică, în Munţii Vercoros, corpurile fiind găsite şapte zile mai târziu, dispuse în formă de stea.

Apoi, după mai bine de un an, pe 23 martie 1997, alţi cinci membri şi-au luat viaţa în Quebec, incendiind cu bună ştiinţă casa în care se aflau.

 

 

 

 

 

Se estimează că numărul sinuciderilor asociate Ordinului Templului Solar a fost în total de 74.

 

 

RAELIAN CHURCH (Biserica Raeliana)  

 

 

A fost fondată în 1974, în Franța, de către Claude Vorilhon, cunoscut și sub numele de Rael, care pretindea că a fost răpit în 1973 și 1975 de o navă extraterestră și dus pe o altă planetă, unde a fost instruit de ființe extraterestre și i s-a încredințat misiunea de a pregăti venirea pe pământ a acestora.

 

 

 

 

Mișcarea raeliană există în 84 de țări ale lumii și are peste 65 000 de membri.

În anii 1990, Quebecul, o provincie francofonă a Canadei, a garantat mişcării raeliene statutul de religie .

Potrivit site-ului oficial al acestei mişcări: „Urmând instrucîiunile extraterestrului, Rael a infiinţat „Miscarea Raeliana”, care se descrie ca fiind o organizatie „spirituală”, ateistă şi non-profit…

„Ateistă” deoarece demistifică vechiul concept de Dumnezeu, „spirituală” deoarece ne leagă de creatorii noştri şi de infinitate, şi „non-profit” din cauză că nici un membru nu este salarizat, nici macar Rael insuşi.

Scopurile declarate ale acestei mişcari sunt: De a informa fără să convingă; De a intemeia o ambasadă pentru extratereştri; De a cataliza o societate adaptată viitorului.  Miscarea mai publica de asemenea magazinul trimestrial – „Apocalypse„.  Savanţi de pe alta planeta ar fi  creat întreaga viaţă pe pamânt , folosind ADN. „Extraterestrii erau inalti de aproximativ 1, 30 de metri, aveau par lung negru, ochi migdalaţi, piele măslinie şi degajau armonie si umor”.

Unul dintre ei i-ar fi  spus lui Rael că „noi suntem cei ce am creat toata viata pamântească, voi ne-aţi considerat zei, noi am fost la originea marilor voastre religii. Acum sunteţi destul de mari ca sa intelegeţi aceasta, am dori sa stabilim contacte oficiale printr-o ambasada”.

Mesajele dictate lui Rael explică faptul ca viaţa pe pamânt nu este rezultatul unei evolutii întâmplatoare, şi nici lucrarea vreunui Dumnezeu supranatural. Omul ar fi potrivit lui Rael creaţia deliberată a unor indivizi superiori din punct de vedere ştiintific, care l-au creat efectiv după chipul lor, lucru care ar putea fi numit „creaţionism ştiintific”.

Informaţii asupra acestor oameni de ştiinţă extratereştri şi a lucrărilor lor, cât şi asupra simbolurilor perene ale acestora, pot fi regăsite în scrierile vechi ale diferitelor popoare. Lasând umanitatea să evolueze singura, ei au menţinut totuşi legăturile cu noi, prin intermediul profeţilor, Buddha, Moise, Iisus si Mohamed, aceştia toţi fiind aleşi şi formaţi de ei.

Conform doctrinei raeliene, rolul profeţilor a fost acela de a educa omenirea progresiv, prin mesajele pe care le-au transmis, de fiecare data adaptate la nivelul cultural si de comprehensiune al vremii.
Cuvântul „erezie” este menţionat în Noul Testament şi este cuvântul grecesc  “hairesis”, care poate fi tradus “alegere”,  sau “grupare” sau “sectă”. De când este lumea şi pământul noi religii au apărut iar altele au dispărut.

Un fenomen care face parte din însăşi dezvoltarea sau declinul civilizaţiei umane.Dar poate ca nicicând, fenomenul apariţiei unor noi curente religioase nu a cunoscut o efervescenţă mai mare ca acum. Potrivit specialistului american Gordon Melton, numărul mişcărilor care nu s-au dovedit periculoase – evanghelice, sincretiste, New Age, terapeutice – s-ar ridica la aproape 20.000, fără a le număra însă şi pe cele cu orientare teroristă.

Zonele cele mai atinse de această expansiune sunt în principal America Latină şi Europa de Est, mai vulnerabile din cauza precarităţii economice şi legislative. În Europa Occidentală situaţia este relativ stabilă: în fiecare zi apar şi dispar grupuri. Dar pericolul sectelor nu constă în numărul acestora ci mai degrabă în caracterul distructiv al lor.

Cum să ne raportăm la acestă situaţie? Este legitimă lupta împotriva sectelor în contextul libertăţii de exprimare? După ce criterii stabilim care noi mişcări religioase sunt legale sau nu şi ce garanţii avem că sub pretextul luptei împotriva sectelor nu se vor face abuzuri tot atât de periculoase şi nedrepte?

Până prin anii ’70, definirea religiei nu era un lucru chiar atât de dificil. Cel puţin în contextul european, religia era asociată cu ideea de credinţă şi închinare la Dumnezeu.

Cu timpul însă graniţele dintre religie, filosofie, psihologie, politică, şi multe alte domenii nu au mai putut fi tot atât de uşor de delimitat.O grupare care nu crede într-o fiinţă supremă numită generic Dumnezeu ci în fiinţe extraterestre, poate fi numită tot religie? Sau, amalgamul de psihologie şi metafizică poate fi încadrat în domeniul religios?Pentru simplificare, toate aceste noi mişcări, mai mult sau mai puţin religioase au fost numite noi mişcări religioase sau secte, acest ultim termen intrat dealtfel în limbajul comun.

Aşadar, secta ar fi o contra-religie. De aici sensul comun pe care îl are termenul, conform şi dicţionarelor uzuale. Adesea secta este definită a fi un grup de persoane formând o comunitate religioasă care s-a separat de organizaţia oficială.

Aşa se face că putem avea secte în cadrul creştinismului, a iudaismului, a islamismului dar şi a altor religii.  

După atentatele teroriste din 11 septembrie 2001, atenţia guvernelor este întreptată nu atât de mult asupra a ceea ce învaţă o oarecare grupare ci mai degrabă ce face şi mai ales ce intenţionează să facă. În realitate legea nu pedepseşte individul pentru ceea ce crede sau nu crede ci pentru ceea ce face sau nu face.  

Nici un guru bio-energo-terapeut nu poate fi acuzat de concepţiile pe care le are privitor la metodele de vindecare dar poate fi acuzat de înşelăciune ori fraudă.  

Până la urmă tocmai aici se poate face diferenţa între un stat care acordă ori nu libertate religioasă. Un stat cu adevărat democratic va permite ca anumite grupuri să susţină precepte care sunt împotriva legii dar care nu sunt per se nocive.  

Puse faţă în faţă cu pericolul sectelor, guvernele caută instrumente prin care să preîntâmpine diverse acte de terorism. La nivelul fiecărui guvern există o comisie sau agenţie specializată tocmai în studiul noilor mişcări religioase.

În Marea Britanie există INFORM (Information Network Focus on Religious Movements/Reţeaua de informaţii cu privire la mişcările religioase), iar în Franţa pe lângă o comisie parlamentară, există şi una guvernamentală.

În Austria, din anul 1998, ca urmare a unei legi federale există Bundesstelle für Sektenfragen.

Tot din acelaşi an, în Belgia, ca urmare a unui nou act legislativ, aparatul securităţii interne se va ocupa şi de monitorizarea sectelor prin noua divizie „Terorism şi secte”.

Acelaşi lucru se întâmplă şi în România, unde SRI are ca obiect de activitate şi supravegherea mişcărilor religioase. Inclusiv la nivel european există o comisie pentru studiul sectelor.

Conform datelor UE se pot identifica trei categorii de secte: secte absolute: cele care doresc schimbarea societăţii şi cu care dialogul este imposibil.

Se poate aminti aici Biserica Scientologică sau Ordinul Templului Soarelui, mişcări al căror caracter religios or filosofic nu poate fi atacat, dar a căror componente sunt susceptibile de a aduce atingere drepturilor omului.

Ca exemplu se pot da şi Martorii lui Iehova care refuză transfuzia sanguină şi stagiul militar.  

Potrivit datelor oficiale, în Romania au fost identificate 350 de secte de o mare diversitate, ceea ce face dificilă clasificarea lor.  

Când creştinismul devenea o ameninţare pentru păgânismul clasic, fiind perceput ca o sectă periculoasă, nu de puţine ori creştinii au fost numiţi atei (pentru că nu se închinau la zei) sau canibali (pentru că prin împărtăşanie mâncau trupul lui Iisus Hristos) sau chiar incestuoşi (pentru că soţia cuiva era numită şi soră). Adevărat şi totuşi o minciună!

Pericolul exagerării poate duce în final la daune reale din cauze imaginare. Dar există şi pericolul celălalt, al minimalizării.

Este adevărat că nu se poate găsi un antidot pentru secte ori sectanţi, dar după cum spunea Danièle Hervieux-Léger, ar fi câteva remedii: bunul-simţ, discernământul, educaţia şi spiritul critic. 

Situaţia reală este însă dificil de cunoscut, existând diverse interese pentru a umfla cifrele: sectele – pentru a-şi exagera importanţa, asociaţiile de luptă împotriva lor – pentru a justifica amploarea acţiunilor întreprinse, responsabilii politici – pentru a se aşeza în postura de cruciaţi împotriva unui flagel social, iar mass-media – pentru a câştiga audienţă sau a-şi vinde publicaţiile.

Scandalurile mediatice aduc în prim-plan sinucideri colective, atentate, asasinate, afaceri politico-financiare, infracţiuni privind codul muncii, infracţiuni financiare şi fiscale, trafic de stupefiante, exercitarea ilegală a practicii medicale, manipularea mentală şi spălarea creierului.

Datorită mediatizării intense, la nivelul populaţiei se ajunge la o fobie colectivă ce dă naştere nu de puţine ori la intoleranţă nejustificată.

Pe de altă parte, tot mass-media este cea care deformează realitatea calificând ca sectare multe dintre cultele oficial recunoscute de statul român.

În mod implicit aceasta este instigare la ură, fiind mult mai nocivă decât însăşi confesiunea religioasă incriminată.

În multe articole din presă (nu doar din România), informaţiile sunt denaturate sau tendenţioase.

Modelul se pare că este unul standard. Se prezintă fapte monstruoase incontestabile (vezi Calendarul negru al sectelor) ale unor anume grupări, după care prin generalizare, în aceeaşi categorie sunt incluse grupări religioase eretice teologic (incontestabil dealtfel) dar fără a li se putea asocia şi un grad sporit de periculozitate socială.

Mulţi dintre sectanţi nu sunt agreaţi şi inevitabil sunt percepuţi ca un pericol, însă exagerările pot duce în final la daune reale din cauze imaginare.

Dar există şi pericolul celălalt, al minimalizării.

Este adevărat că nu se poate găsi un antidot pentru secte ori sectanţi, dar după cum spunea Danièle Hervieux-Léger, ar fi câteva remedii: bunul-simţ, discernământul, educaţia şi spiritul critic. Până la urmă, sectanţii sunt şi ei tot oameni…

Câteva date, despre Calendarul negru al sectelor:

 

18 noiembrie 1978: 914 membrii ai Templului Popoarelor, dintre care 276 de copii au murit în urma unei sinucideri colective în Jonestown, Guyana.

19 septembrie 1985: 60 de adepţi ai sectei Datu Mangayanon se sinucid în Mindanao, Filipine.

1 septembrie 1986: 7 adepţi ai cultului”Prietenii Adevărului” se sinucid în Wokayama, Japonia.

28 august 1987: 32 membrii ai mişcării Park Soon Ja se sinucid în Seul, Corea de Sud.

19 aprilie 1993: 72 de davidieni mor în urma incendierii fermei din Waco, Texas în care îşi aveau reşedinţa, după mai multe săptămâni de asediu din partea FBI.

4 octombrie 1994: 53 (dintre care 16 copii) ai Ordinului Templului Soarelui au fost găsiţi morţi în două sate din Elveţia: Cheiry şi Salvan. Nu se ştie dacă a fost vorba de sinucidere sau asasinat.

1995: şeful spiritual al Cavalerilor lotusului de aur, Gilbert Bourdin, este acuzat de viol şi agresiuni sexuale de o fostă adeptă.

20 martie 1995: atentatul cu gaz sarin organizat de membrii sectei Aum Shinrikyo la metroul din Tokyo. Sunt 12 morţi peste 5.000 de răniţi.

23 decembrie 1995: 16 membrii ai Ordinului Templului soarelui printre care 3 copii sunt găsiţi carbonizaţi în Vercors, Franţa. Nu se ştie dacă a fost asasinat sau sinucidere.

24 martie 1997: 5 adepţi ai aceluiaşi ordin sunt găsiţi morţi în Québec, Canada.

26 martie 1997: 39 de membrii ai sectei Porţile Paradisului (Heaven’s Gate) se sinucid luând fenobarbital în Santa Fé, California.

18 martie 2000: în Uganda aproape 1.000 de adepţi ai sectei Refacerea celor 10 porunci organizează o sinucidere colectivă într-o biserică incendiată.

26 decembrie 2002: Societatea Clonaid pretinde că s-a născut primul copil clonat, o fetiţă numită Eva, creată de secta raëlienilor.  

10 februarie 2005: în Belgia, un tată şi o mamă atacă în justiţie pe martorii lui Iehova în urma decesului fiului lor de 35 de ani. Fiind handicapat, având vârsta mentală a unui adolescent de 14-15 ani a refuzat transfuzia sanguină datorită concepţiilor religioase.

Medicul legist a stabilit că refuzul transfuziei de sânge a fost un gest sinucigaş.  

Recent, presa a relatat cazul unei familii de români penticostali din Canada, soţ şi soţie, condamnaţi la închisoare pe viaţă, pentru că au refuzat tratamentul pentru fiul lor încă de când acesta avea doi ani şi fusese diagnosticat cu diabet.

Băiatul a murit la varsta de 15 ani, iar la data decesului cântarea doar 17 kilograme…

 

 

CULTE RELIGIOASE RECUNOSCUTE DE CĂTRE STATUL ROMÂN :

 

BISERICA ORTODOXĂROMÂNĂ

EPISCOPIA ORTODĂXĂ SÂRBĂ

BISERICA ROMANĂ – CATOLICĂ

BISERICA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA GRECO – CATOLICĂ

BISERICA ARMEANĂ

CULTUL CREŞTIN DE RIT VECHI

CULTELE PROTESTANTE

BISERICA REFORMATĂ (CALVINĂ)

BISERICA EVANGHELICĂ C.A.

BISERICA EVANGHELICĂ LUTHERANĂ SINODO-PRESBITERIALĂ

BISERICA UNITARIANĂ

CULTELE NEOPROTESTANTE (EVANGHELICE)

BISERICA CREŞTINA ADVENTISTĂ DE ZIUA A ŞAPTEA

BISERICA CREŞTINĂ BAPTISTĂ

CULTUL PENTICOSTAL – BISERICA LUI DUMNEZEU APOSTOLICĂ

CULTUL CREŞTIN DUPĂ EVANGHELIE

BISERICA EVANGHELICĂ ROMÂNĂ

CULTUL ISLAMIC

CULTUL MOZAIC

ORGANIZAŢIA RELIGIOASĂ MARTORII LUI IEHOVA  

 

 

SURSE: 

 

https://www.kudika.ro/articol/special/32921/secte-sexuale-periculoase/pagina-2.

http://www.romaniatv.net/odiseea-terorii-top-10-cele-mai-faimoase-sinucideri-in-masa-din-istorie

http://frumoasaverde.blogspot.ro/2016/03/sectele-si-manipularea-religioasa.html

 http://www.culte.ro

http://poruncaiubirii.agaton.ro

 

 

Afirmații surprinzătoare, bulversante, ale fostului papă Benedict al XVI-lea: „Creştinii se ghidează după un calendar greşit” !

 

 

 

 

CALENDARUL CREȘTIN E GREȘIT, SPUNE FOSTUL PAPĂ BENEDICT AL XVI- LEA …

  În al doilea volum din trilogia sa „Isus din Nazaret”, lansată în martie 2011 la Vatican și în alte 15 țări simultan, Papa Benedict al XVI-lea,  tratează  primii 12 ani de viaţă ai Mântuitorului – de la naştere, până la intrarea lui în templu.

 „Copilăria lui Iisus” se referă doar la 180 de versete, în principal din Evangheliile după Luca şi Matei.

În această carte, fostul Papă face și câteva afirmații cel puțin surprinzătoare, dacă nu bulversante pentru lumea creștină.

 

 

Foto: Fostul Papă Benedict al XVI-lea, născut Joseph Alois Ratzinger 

 

 

El susține în carte că toate datele din calendarul creștin sunt eronate, iar călugărul Dionisie cel Smerit, considerat drept inventatorul calendarului creștin modern și al erei Anno Domini, ar fi plasat naşterea Mântuitorului cu câţiva ani mai târziu.

Aşadar, fostul Suveran Pontif crede că creştinii se ghidează după un calendar greşit !

În fapt, Iisus s-ar fi născut mai devreme, cel mai probabil între anii 6 și 4 î.e.n.

Benedict contestă calculele făcute acum 1.500 de ani de Dionisie cel Smerit (Dionysius Exiguus, un călugăr originar de pe meleagurile pe care astăzi se află Dobrogea în anul 470, mort la Roma în 545).

El relatează că Evanghelia după Matei spune că Iisus s-a născut atunci când Irod cel Mare era regele Iudeei, însă dat fiind faptul că Irod a murit în anul 4 î. Hr., acest lucru înseamnă că Iisus a venit pe lume cu câţiva ani înainte de data consemnată în calendarul lui Dionisie exiguul.  

De asemenea, el subliniază că Imaculata Concepţie este „o piatră de temelie a credinţei creştine”, fiind un semn al „puterii creative a lui Dumnezeu”.

„Dacă Dumnezeu nu are putere asupra materiei, atunci pur şi simplu el nu este Dumnezeu”. „Dar el are această putere, iar prin concepţia şi învierea lui Iisus Hristos, a dat naştere unei noi creaţii”, scrie Papa Benedict al XVI-lea.

Nici atât de mediatizata scenă a naşterii în iesle a pruncului Iisus, înconjurat de capre, măgari şi alte animale nu este conformă cu adevărul, dezvăluie Benedict al XVI-lea în paginile cărţii sale. 

„Nu este menţionat niciun animal în Evanghelii” scrie Papa care respinge şi ideea că Iisus s-a născut la  Bethlehem, susținând că ar fi vorba mai degrabă despre Nazaret.

,,Includerea de animale domestice în scena Naşterii, poate să fi fost inspirată de tradiţiile pre-creştine, de exemplu în cartea lui Habakkuk, o parte a Bibliei ebraice, care a fost scrisa probabil de un profet in secolul al VII-lea BC”, afirmă Papa Benedict.

Un alt mister evocat de Papă este cel al Stelei de la Bethleem, care ar fi fost de fapt o supernovă, aceea despre care astronomul german Johanes Kepler a spus că a apărut în jurul anilor 7 si 6 î I Chr. 

Capul Bisericii Catolice susţine şi că cei trei magi, care au venit să-l venereze pe pruncul Iisus, nu ar fi fost originari din Orient, ci dintr-un teritoriu situat de istorici între Huelva, Cadiz şi Sevilla. Papa, care îşi bazează teoria pe textele apostolului Matei şi ale lui Isaia, susţine că cei trei magi erau andaluzi, originari din Tarsis.

Fostul Suveran  Pontif  mai spune şi că tradiţia cântatului colindelor de Crăciun provine dintr-o eroare, pentru că îngerii nu le-au cântat pastorilor.

,,Conform evangheliştilor, îngerii au ,,vorbit” păstorilor, dar creştinii au subînţeles ca ingerii ar fi cântat”, scrie Papa, care crede că ideea că Hristos s-a născut pe 25 decembrie nu are nici o baza istorică.

Reprezentanţii lumii religioase spun că toate aceste noi adevăruri nu schimbă în realitate nimic.

În ceea ce-i priveşte pe credincioşi însă, părerile sunt împărţite. 

Numeroşi cercetători şi istorici au contestat data naşterii lui Iisus, încă de acum câteva secole, născând numeroase discuţii între teologi şi alţi exegeţi, dar ceea ce surprinde, este faptul că Papa însuși a ridicat semne de întrebare în legătură cu această temă.

Recent şi John Barton,  profesor de interpretare a Sfintei Scripturi, la Oriel College, din  cadrul Universităţii Oxford din Marea Britanie, spunea că cei mai mulţi academicieni împărtăşesc părerea Papei Benedict, iar calendarul creştin a fost greşit şi Isus s-a născut mai devreme decît se credea, cel mai probabil intre anii intre 6-4 i.e.n si nu intre anii 7-2 i.e.n, aşa cum se ştie.

„Tot ce ştim este ca el a fost născut în timpul domniei lui Irod cel Mare.

Ideea ca Iisus s-a nascut pe 25 decembrie nu poate fi dovedită. Nu se ştie nici măcar sezonul în care s-a născut, dar ideea de a sărbători naşterea în cea mai întunecată perioadă a anului este legată de tradiţiile pagâne şi de solstiţiul de iarna. „

La rândul său, Alessandro Speciale, corespondentul Vaticanului al Serviciului de Stiri Religioase, a declarat pentru CNN, cu ceva timp în urma, că scopul Papei nu a fost să demonteze miturile Crăciunului, ci să demonstreze ca Iisus, aşa cum este înfaţişat în Evanghelii, este un personaj cu adevarat istoric, care a existat pe Pamânt şi a interacţionat cu oamenii ca fiecare dintre noi.

Cele mai noi studii ştiinţifice au scos la iveală o altă teorie interesantă, anume că  Iisus s-ar fi  născut pe 17 iunie.

Potrivit unor astronomi australieni, Crăciunul ar trebui să fie sărbătorit vara, pe 17 iunie. De mii de ani, creştinii din întreaga lume au ştiut că Iisus s-a născut pe  25 decembrie însă, se pare că această dată este greşită.

Astfel, specialiştii de la Port Macquarie Observatory din Australia ar fi recreat traseul stelei magice care a vestit Naşterea lui Iisus Hristos şi care i-a călăuzit pe cei trei magi, către locul unde s-a născut Mântuitorul.

Astronomul care s-a ocupat de acest studiu, Dave Reneke, a utilizat un calculator de ultimă generaţie pentru a afla care au fost poziţiile exacte ale tuturor corpurilor cereşti.

De asemenea, acesta a refăcut aspectul cerului nopţii exact cum se crede că ar fi fost acum peste două milenii, deasupra Ţării Sfinte.

În urma acestui studiu, Reneke a observat că un  astfel de corp ceresc care strălucea puternic de la mare depărtare deasupra Bethleemului, chiar a existat, însă ea ar fi apărut pe 17 iunie, şi nu iarna pe 25 decembrie.

Steaua respectivă este cunoscută sub numele de “steaua Craciunului” şi se crede că a fost de fapt o aliniere a unor planete.

Se pare că  Venus şi Jupiter s-ar fi apropiat atunci atât de tare, că au dat naştere unei lumini foarte puternice.

Strălucirea respectivă părea a fi de la o singură sursă de lumină, adică de la o singură stea.

Acelaşi om de ştiinţă a tras concluzia că este posibil ca cei trei magi să fi crezut că acest fenomen astronomic ar fi fost minunea pe care o aşteptau.

Ei au interpretat că acea lumină intens strălucitoare era semnul care îi va conduce la locul de naştere a Mântuitorului.

În baza acestor constatări, specialiştii au concluzionat că acel moment astronomic ar avut loc la data de 17 iunie, în anul 2 î.Hr, în constelaţia Leului.

 

 CITIŢI MAI MULT ACCESÂND:

http://ro.blastingnews.com/societate/2017/06/papa-benedict-al-xvi-lea-ne-spune-ca-data-nasterii-lui-iisus-este-gresita-001762145.html şi

Time, The Telegraph, descopera.ro,