Va fi transformată în moschee catedrala Sfânta Sofia din Istanbul?

 

 

 

 

Consiliul de Stat al Turciei urmează să decidă dacă celebra Hagie Sfânta Sophia din Istanbul poate fi transformată într-o moschee. „Ideea” aparține președintelui Turciei, Recep Tayyip Erdogan.

Construită în secolul al VI-lea la ordinul împăratului bizantin Justinian I, a fost cea mai mare catedrală din lume timp de aproape 1.000 de ani.

Situl Patrimoniului Mondial Unesco a fost transformat într-o moschee când Imperiul Otoman a capturat orașul în 1453, dar a devenit muzeu în anii 1930.

Poate deveni din nou o moschee dacă instanța va aproba mutarea.

Președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, a cerut schimbarea în timpul unui miting electoral anul trecut.

Islamiștii din Turcia au cerut de mult să fie convertită, dar membrii opoziției seculare s-au opus mișcării. Propunerea a determinat critici internaționale din partea liderilor religioși și politici din întreaga lume.

Șeful Bisericii Ortodoxe Răsăritene s-a opus mișcării, la fel ca Grecia – căminul a numeroase milioane de adepți ortodocși.

Ministrul Culturii, Lina Mendoni, a acuzat Turcia că a reînviat „sentimentul naționalist și religios fanatic”, insistând că nicio schimbare a unui sit al Patrimoniului Mondial Unesco nu poate avea loc fără a fi aprobată de comitetul interguvernamental al organismului.

Directorul adjunct al Unesco, Ernesto Ottone Ramirez, a fost de acord că este nevoie de o aprobare mai largă, într-un interviu acordat ziarului grec Ta Nea.

El a scris organul ONU Turciei despre propunere, dar nu a primit niciun răspuns, a spus el.

Clădirea iconică, cu cupole, se află în cartierul Fatih din Istanbul, pe malul de vest al Bosforului.

Iustinian I a comandat construcția masivă construită în 532, când orașul – atunci cunoscut sub numele de Constantinopol – a fost capitala Imperiului Bizantin, cunoscut și sub numele de Imperiul Roman de Răsărit. Inginerii au adus materiale din toată Mediterana pentru a construi catedrala colosală.

Aceasta este acum unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din Turcia
La finalizarea în 537 a devenit sediul patriarhului ortodox al Capitalei. La clădire au avut loc ceremonii imperiale bizantine, cum ar fi încoronările.

Hagia Sophia a servit drept casa Bisericii Ortodoxe de Est timp de aproape 900 de ani, cu excepția unei scurte perioade în secolul al XIII-lea, când a fost o catedrală catolică aflată sub controlul invadatorilor europeni care au jefuit și au ocupat Constantinopolul în timpul celei de-a patra cruciade.

Dar în 1453, Imperiul Otoman sub sultanul Mehmed al II-lea a capturat Constantinopolul și a redenumit orașul Istanbul, terminând Imperiul Bizantin o dată pentru totdeauna.

La intrarea în Hagia Sophia , Mehmed II a insistat să fie renovat și transformat într-o moschee. A participat la primele rugăciuni de vineri în clădire, zile după ce a fost jefuită de forțele invadatoare.

Arhitecții otomani au îndepărtat sau au tencuit simbolurile ortodoxe din interior și au adăugat spire și minarete structurii.

Până la finalizarea Moscheii Albastre din Istanbul, în 1616, Hagia Sophia a fost principala moschee din oraș, iar arhitectura sa a inspirat constructorii Moscheii Albastre și a altor câteva din oraș și din lume, scrie BBC, preluat de https://ortodoxinfo.ro/ .

Pandemia și adâncirea decăderii Bisericii catolice

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Decăderea Catolicilor se adâncește, acum folosesc Pistoale de plastic cu apă sfințită pentru a menține așa zisa ”distanțare  socială” !

 

 

Un preot romano-catolic din Detroit încearcă să mențină ”distanțarea socială” în timpul pandemiei coronavirusului, folosind un pistol de plastic încărcat cu apă “sfințită”.

Fotografiile postate pe social media de Biserica Sf. Ambrozie îl arată pe preotul Timotei Pelc tragând cu apă ”sfințită” în geamul unei mașini, în timp ce se oprea pe treptele bisericii.

 El purta o mască, un scut pentru față și mănuși de cauciuc ca măsuri de precauție împotriva răspândirii coronavirusului.

Gesturi asemănătoare au fost făcute  și de alți preoți catolici care în mod batjocoritor au realizat chiar și un botez prin această metodă relatează https://www.theguardian.com/world/2020/may/17/priest-holy-water-squirt-gun-detroit și  twitter.

 

 

 

 

 

 

Și ca și cum practica asta nu ar fi suficient de rușinoasă, acum aflăm din presa de peste ocean că în biserici catolice din Statele Unite au fost agățaet de Sfânta Cruce staguri ale  sodomiților !

Într-un articol publicat de https://www.lifesitenews.com/opinion/two-catholic-churches-put-on-queer-pro-lgbt-stations-of-the-cross și preluat de https://ortodoxinfo. se relatează că două parohii romano-catolice, din regiuni părți diferite ale SUA, au ridicat drapelul sodomiților pe crucile de pe Biserici, și au promovat acest eveniment prin intermediul rețelelor de socializare.

”Bisericile” Catolice Most Holy Redeemer  (MHR), situată în cartierul Castro din San Francisco, și  Sfântul Apostol Paul din New York, au postat videoclipuri pe YouTube în timpul Postul Paștelui Anului 2020, iar o parohie le-a descris ca: „o versiune excepțională a Crucii. ”

 Ambele parohii au o istorie lungă de susținere organizațiilor pro-LGBT.

 

 

 

 

 

 Preoții acestor biserici propovăduiesc fără rușine idei în sprijinul actelor homosexuale.

Printre altele ei susțin că drumul lui Isus în suferință și moarte simbolizează multe din aceleași dificultăți cu care ne confruntăm în diferite momente din viața noastră …mai ales ca oameni de credință și ca persoane LGBTQ.

 

 

DACIA RIPENSIS

 

 

 

 

  Dacia Ripensis era denumirea unei provincii romane care făcea parte din Dacia Aureliana, la origine organizată de către împăratul roman Aurelian (pe la anul 283 E.N.), care a pus pietrele de graniţă şi una dintre ele a fost reînnoită de Gaianius, după retragerea lui din Dacia de la nord de Dunăre.

Ratiaria a fost stabilită drept capitală a Daciei Ripensis (înainte de asta fiind o colonie fondată de împăratul Traian în Moesia Superior).

Ea se găseşte în Bulgaria de azi, lângă Dunăre, la 17 km sud de Vidin.

Capitala servea cât ca sediul guvernatorului militar atât şi ca bază militară a legiunii romane a XIII-lea, Gemina. 

După Priscus, Dacia Ripensis era o provincie infloritoare în secolele al patrulea şi al cincilea ale erei noastre.

Însă la începutul anilor 440 E.N., hunii au cucerit provincia (înainte de asta au fost cateva conflicte între romani şi huni prin care hunii cuceriră Castra Martis  prin metode perfide).

Deşi provincia a fost redobandită pentru o perioada scurtă, până la urmă a fost decimată de către avari în anul 586. 

Pe o notă mai specifică, Aurelian a dezvoltat Dacia Ripensis de-a lungul Dunării şi anume între Moesia Superior şi Moesia Inferior. Pe timpul domniei lui Traian multe cetăţi şi întărituri au fost construite în această provincie.

Aceste cetăţi/întărituri au inclus Singidunum (Belgradul de astazi), Viminacium (Kostolaţ), Tanata, Zernis, Doukepratou, Caputboes, Zanes şi Pontes.

  Dacia Ripensis avea câteva oraşe mai mari care erau şi centre episcopale de unde s-a întins creştinismul timpuriu.

Pe lângă Ratiaria, unul dintre centrele principale era şi oraşul Aquae care era şi sediu episcopal. La sinodul din Sardica (Sofia de astăzi) în anul 343 se menţionează şi episcopul Aquaei “Vitalis et Daciae Ripensis de Aquis”. Această episcopie este amintita şi de împăratul Iustinian în cunoscuta sa novela numărul 11.

 Pe o piatră de mormânt păstrată din Aquae (astăzi Prahovo, rom. Praova) ridicată micului băiat creştin Dassianus scrie:

„Dassianus senior et Galla titula (sic) pueri (sic) bimato Dassiani iuniori Dassianus iunior, Christi electus neofitus” (Dasian cel mare  si Gala (au ridicat) piatra funerară copilului de doi ani Dassianus cel mic. Dassianus cel mic, noul ales al lui Hristos.

După numele vechi indigene, se poate vedea că pe arealul acesta creştinismul a fost răspândit nu numai în rândurile populaţiei române ci şi printrealţi  băştinaşi.

 

 

 

 Catedrala Remesianei în care a slujit Sfântul Niceta

        

Protoprezbiteratul Ortodox Roman al Daciei Ripensis este scânteia vie a creştinismului daco-roman, credinţa strămoşilor românilor de astăzi, aşa numiţi vlahi, băştinaşi ai Serbiei de Est şi Nord-Est, care după atât de mulţi ani a fost reînnoit cu binecuvântarea Patriarhiei Române şi a Preasfinţitului Părinte Dr. Daniil, Episcopul romanilor-vlahilor din Serbia.

 Şi astăzi după circa 2000 de ani acest protopopiat proclamă şi slăveşte în limba autohtonă  învăţătura mântuitoare a lui Hristos şi Învierea lui Sfântă, scrie http://www.daciaortodoxa.ro/ro/istoric.html