CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Crăciunul şi creştinismul se află sub asediu nu doar în lumea necreştină, dar şi în Occident. VIDEO

 

 

 

 

Crăciunul a depăşit de mult stadiul de sărbătoare pur creştină şi este, în prezent, un eveniment celebrat într-un fel sau altul în aproape toată lumea. Cu toate acestea, de-a lungul istoriei şi chiar în zilele noastre, anumite ţări au combătut şi combat răspândirea acestei sărbători asociate bunăvoinţei, cadourilor şi mâncării excesive şi au interzis celebrarea naşterii lui Iisus pe teritoriul lor.

Mai mult, au fost şi încă mai există regiuni ale globului pământesc unde creştinii sunt ucişi pentru că sunt creştini, iar a merge la biserică la slujba Naşterii Domnului, îi  poate costa viaţa.

Pe fondul sosirii imigranţilor musulmani în Europa, tot mai multe ţări tranformă Crăciunul într-o sărbătoare interzisă.

În mai multe ţări, în loc de urarea Crăciun Fericit, se promovează intens ideea că mai mai potrivit ar fi să se spună „Sărbători Fericite”, o modalitate prin care să fie incluşi şi cei care au alte sărbători în această perioadă precum: Hanukkah, la evrei, Ramadam şi Ashura, la musulmani, Omisoka la japonezi sau Bodhi Day la budişti.

 La Bruxelles, Târgul de Crăciun a fost redenumit în ”Plăcerile iernii”, iar oficialii europeni au înlocuit urarea “Crăciun Fericit” cu “Felicitări de Sezon!” , scrie news-republic.com.

De necrezut, dar Parlamentul European a tipărit chiar şi felicitări cu urarea imbecilă „Felicitări de Sezon” !

Oficialii ministerului educatiei din Suedia au spus şcolilor că pot chema copiii la biserică pentru slujbele de Craciun, dar numai atâta timp cât în cadrul acestor slujbe numele lui Iisus nu este menționat.

 În unele ţări creştine, învăţarea copiilor despre Crăciun, despre timpul liturgic care precede Crăciunul, respectat de către catolicism și Biserica Ortodoxă, precum și de multe culte protestante, este parte a curriculum-ului național, dar lecții despre această sărbatoare, chiar și cele care includ slujbele actuale ale bisericii, nu pot include nici o rugăciune, binecuvântări sau declarațiile de credință.

Puţini mai ştiu de febra religioasă care a măcinat Anglia de la finele Evului Mediu până aproape de perioada contemporană s-a manifestat şi prin interzicerea sărbătoririi Crăciunului. Între 1647 şi 1660, Crăciunul a fost interzis în Anglia sub influenţa mişcării puritane susţinute de Oliver Cromwell.

În ciuda unor concepţii greşite conform cărora Lordul-Protector însuşi a decretat încetarea comemorării datei de 25 decembrie, decizia a aparţinut în fapt Parlamentului de la Westminster – ce-i drept, „ales” mai degrabă de către Cromwell decât de populaţie.

Motivul a fost simplu: mişcarea puritană era în fapt o tentativă de reformare agresivă a Bisericii Romano-Catolice, care a mers mai departe decât anglicanismul pentru a condamna ceea ce considera a fi păcatele acestea. Sărbătorile precum Crăciunul, în timpul cărora populaţia consuma cantităţi importante de alcool şi se „afunda în desfrâu” în numele relaxării erau considerate de puritani ca fiind ieşite din cuvântul lui Dumnezeu.

Totul a revenit însă la normal în 1660 – ironic, anul în care trupul lui Cromwell, care decedase cu trei ani înainte, a fost dezgropat, înlănţuit şi decapitat de regaliştii izgoniţi în trecut de către el.

 Iată însă că în zilele noastre atitudinile necreştine sau chiar anticreştine se manifestă din ce în ce mai  intens în Marea Britanie. Un exemplu  l-a dat chiar renumitul post de radio şi televiziune BBC, după ce conducerea trustului a decis să evite folosirea termenilor „înainte de Christos” şi “după Christos” cu “înaintea erei noastre”, respectiv “era noastră”

Măsura a fost luată din dorinţa „de a nu ofensa persoanele care nu sunt creştine”, informează The Telegraph.

Naşterea Domnului a fost interzisă de către Crucea Rosie britanică în toate cele 430 de spatii pentru strângerea de fonduri. Personalului i s-a impus să dea jos decoraţiile şi orice alt simbol al sărbătorii creştine, deoarece acestea i-ar putea ofensa pe musulmani.

Un voluntar al Crucii Roşii a declarat: “Pusesem în vitrină scena Nasterii Domnului si ne-au fortat s-o înlăturăm. Se pare că nu putem avea nimic din ce înseamnă Nasterea Domnului. Dacă trimitem felicitări, trebuie să transmitem salutări de sezon sau cele mai bune urări. Însă acestea nu au voie să fie legate direct de Nasterea Domnului. Când am întrebat de ce, ni s-a răspuns: ca să nu-i ofensăm pe musulmani”.

 

 

 

Sub regimul fostului dictator Nicolae Ceauşescu, vreme de câteva decenii, Moş Crăciun a fost înlocuit cu Moş Gerilă, o invenţie prin care comuniştii atei au dorit să şteargă din conştiinţa colectivă sărbătoarea creştină a Crăciunului.

A fost o invenţie menită să şteargă din conştiinţa poporului pe care Ceauşescu îl voia ateu. În vremea dictaturii comuniste, zilele de Crăciun erau lucrătoare, Moş Gerilă venea în seara de Revelion, iar Bradul de Crăciun era Pom de iarnă.

  Bradul de Crăciun, Moş Crăciun şi sărbătoarea Creştină a Naşterii Domnului au fost ”libere” până spre sfârşitul anilor ’40. Prima măsură în demersul comuniştilor de a şterge Crăciunul din calendarul românilor a fost transformarea zilelor de 25 şi 26 decembrie în zile lucrătoare.    

 Începând cu 1948, zilele de sărbătoare creştină au fost transformate în zile obişnuite de lucru, iar în ziarele vremii moşul cu barbă albă şi haine roşii, care aducea daruri copiilor cuminţi, a început să apară cu denumirea de Moş Gerilă. Sărbătorile de Crăciun s-au transformat în Sărbători de iarnă, iar bradul de Crăciun a devenit Pom de iarnă. 

Moşul comunist Gerilă nu numai că preluase atribuţiile lui Moş Crăciun, acelea de a aduce daruri copiilor, dar i s-au dat şi trăsături de activist de partid. Serbările Pomului de Iarnă erau organizate de comunişti în fabrici şi uzine, unde copiii erau chemaţi în faţa Moşului să spună poezii şi erau răsplătiţi cu pungi cu dulciuri.  

Versurile special create pentru noul moş , Gerilă, aveau şi ele iz socialist: copii cât mai cuminţi, cu note mari, clase fără corigenţi, cadouri cât mai puţine: 

 

„Moş Gerilă toţi îmi spun

Că eşti darnic şi eşti bun

Dar să stii mai din’ainte C-am fost băieţel cuminte,

Şi mai spun aşa să ştii

Ca eu nu-ţi cer jucării

Cum ţi-ar cere şi alţi copii.

Însă nu m-aş supăra

Dacă tot mi-ai da ceva”

 

 

Moş Gerilă şi darurile lui erau produsul societăţii comuniste, iar recunoştinţa copiilor trebuia să se întoarcă către partid. Mesajele din revistele pentru pionieri şi UTC-işti  îndemnau în acest sens. 

„Anotimpul alb, zilele care au mai rămas pînă la sfîrşitului anului calendaristic poartă gîndurile copiilor de la bradul frumos împodobit ce scînteiază în lumina jocului de artificii, la sacul plin cu daruri al luiMoş Gerilă, pe care-l întîmpină cu voioşia cîntecului, cu fapte frumoase, cu notele bune şi foarte bune din carnetul de elev. Surprizele care-i aşteaptă sînt multe şi foarte plăcute căci societatea noastră s-a îngrijit din vreme ca cei aproape 4, 2 milioane de copii ai ţării să aibă o vacanţă plină de bucurii, iar tradiţionalele sărbători ale pomului de iarnă să fie mai strălucitoare ca oricînd. Anul 1979, anul Congresului al XII-lea al partidului şi al celei de a 35-a aniversări a eliberării patriei, a fost un an în care şi munca părinţilor a fost mai bună”,  scria revista ”Cutezătorii” din anii 80.

  În Cuba, Crăciunul a fost interzis în 1969, odată cu venirea comuniştilor la putere. Abia în 2011, după o vizită la Papei în Havana, executivul cubanez a decis să declare Crăciunul drept sărbătoare publică.

Oamenii, majoritatea catolici, au salutat decizia şi s-au grăbit să cumpere pomi şi decoraţiuni.

În Statele Unite, la Universitatea din Tennessee, şefii istituţiei au elaborat un plan pentru suprimarea Crăciunului care interzice apariția lui Moș Crăciun, urările, felicitările și mâncărurile tradiționale. 

Crăciunul în China este doar o altă zi de lucru. Școlile, birourile și magazinele rămân deschise, dar după program chinezii din marile orașe ies în oraș și sărbătoresc în felul lor serbarea atțt de iubită în restul lumii.

China este oficial un stat ateu, așa că Crăciunul a fost odată complet interzis, împreună cu creștinismul, însă în timp ce guvernul încă mai impune restricții împotriva respectării sărbătorii în stil occidental, țara a fost prinsă de febra cumpărăturilor.

Versiunea comercială a Crăciunului în China este doar sărbătorită în orașe mari și este tratată mai mult ca Ziua Îndrăgostiților. Este o zi petrecută cu prietenii, nu cu familia, și, în general, sărbătorită prin mersul la filme, cumpărături sau petrecerea unei zile romantice alături de partener.

În afara orașelor mari, Crăciunul practic nu există, deci, cei din mediul rural nu celebrează deloc Crăciunul.

În marile orașe chineze, multe magazine și străzi comerciale sunt îmbrăcate, în decembrie, în culorile Crăciunului. Imagini ale lui Moș Crăciun, brazi de Crăciun și cântece occidentale se fac auzite în marile magazine.

Asta nu pentru că în China se sărbătorește marea sărbătoare a creștinătăți, ci pentru că mulți chinezi,  non creștini consideră că e doar o „perioadă tematică” la nivel comercial.

Alții văd în aceste lucruri „revendicarea culturală a modernității” asociată cu Occidentul și, prin urmare, „inamicul valorilor patriotice” impuse Chinei de revoluția comunistă brutală din secolul al XX-lea.

În 2014, Academia Chineză de Științe Sociale a publicat o carte pentru a delimita în detaliu „cele mai serioase provocări” care apar în țară, atenționând în  mod explicit asupra a patru dintre ele:

 

– idealurile democratice exportate din națiunile occidentale

– hegemonia culturală occidentală

– difuzarea informațiilor prin intermediul internetului

– infiltrații religioase

 

Un grup de zece doctoranzi chinezi a publicat un articol în care a analizat fenomenul denunțat ca „frenezia de Crăciun”, cerând poporului chinez să respingă această sărbătoare.

Totuși în Macao, Taiwan și Hong Kong, Crăciunul este o sărbătoare oficială.

 

În lumea de azi, mai există ţări în căre sărbătorirea Crăciunului este interzisă şi chiar pedepsită prin lege…

Arabia Saudită

Deşi este probabil cea mai dezvoltată ţară predominant musulmană ca nivel de trai şi infrastructură, legile Arabiei Saudite sunt înglobate în teocraţia musulmană. Cum musulmanii îl consideră pe Iisus doar un profet şi nu fiul lui Dumnezeu, este lesne de înţeles că sărbătorirea publică a Crăciunului este interzisă prin lege. Totuşi, statul saudit permite rezidenţilor creştini să marcheze ocazia în cadrul propriilor locuinţe.

Condusă de unul dintre cele mai dure regimuri în ceea ce privește  doctrina islamică, curentul Wahhabit, Arabia Saudită a interzis complet Crăciunul pentru non-musulmani. Chiar dacă ultimii ani au adus mici semne de deschidere din partea unor membri ai monarhiei saudite, acest proces se ciocnește de rezistența mare, înrădăcinată în zonele fundamentaliste.

Pentru că influența fundamentalismului islamic este foarte puternică în viața de zi cu zi a saudiților, acest tip de presiune din partea liderilor religioși agravează și mai mult situația multor creștini, majoritatea străini care trăiesc în această țară.

 

Brunei

 

Sultanul Hassanal Bolkiah a dat o lege prin care cei care sărbătorirea Nașterii Domnului este considerată o crimă  iar cei care îndrăznesc să facă asta riscă să fie încarcerați pentru o perioadă de 5 ani și o amendă echivalentă cu 20.000 de dolari

Sultanul monarhiei absolutiste din Brunei a stabilit această pedeapsă pentru cei descoperiți că aderă într-un fel la sărbătoarea Crăciunului, inclusiv prin trimiterea unor urări de Crăciun rudelor și prietenilor.

Vizată de această interdicție este numai populația musulmană, reprezentanții celorlalte culte putând organiza petreceri private, fără a promova evenimentul. Sunt strict interzise decorațiunile de Crăciun și căciulile de Moș Crăciun.

Sultanatul Brunei are puțin peste 420.000 de locuitori, din care două treimi sunt musulmani. Există și budiști (13%) și creștini(10%).

În decembrie 2015, un grup de imami anunța că „musulmanii care urmează obiceiurile creștinismului sau folosesc simbolurile sale religioase, cum ar fi crucea, lumânările aprinse, pomul de Crăciun, cântecele religioase, felicitările de Crăciun și decorațiile sunt împotriva credinței islamice (…).

„Unii ar putea crede că interdicția este frivolă, dar, în calitate de musulmani, trebuie să evităm sărbătoarea altor religii pentru a nu influența credința noastră islamică”, spuneau clericii.

Decizia referitoare la marcarea Crăciunului a fost comunicată odată cu instaurarea legii sharia, care prevede, printre altele, amputarea membrelor în cazul hoților, biciuirea pentru consumul de alcool și avort și lapidarea femeilor în cazul adulterului. Sultanatul Brunei  este singurul stat din Asia de sud-est care aplică sharia.

Non-musulmanii pot sărbători Crăciunul în țară, cu condiția să se afle în propriile comunități și cu permisiunea autorităților.

Interdicția de a sărbători Crăciunul a întâmpinat totuși o oarecare rezistență în sultanat. 

A fost lansată o campanie care a ajuns virală, numită #MyFreedom. Ea constă în postarea de fotografii cu brazi și decorațiuni de Crăciun pentru a lupta împotriva persecutării creștinilor, încheie directmatin.fr. 

Ministrul pentru Probleme Religioase a declarat că măsura „anti-Crăciun” vrea să evite „sărbătorile excesive și deschise” care ar putea prejudicia însăşi aqidah (credința musulmană). 

Coreea de Nord

 

De la instaurarea comunismului în această țară, în anii 50, orice tip de activitate și cult creștin au fost complet interzise. Organizațiile de apărare a drepturilor omului afirmă că între 50.000 și 70.000 de creștini se află în închisori sau lagăre de concentrare din Coreea de Nord doar pentru că au îndrăznit să-și practice credința.

Faptul că această ţară comunistă a interzis Crăciunul este probabil una dintre cele mai normale lucruri din Coreea de Nord. Într-o ţară în care bărbaţii sunt obligaţi… de fapt au onoarea de a purta aceeaşi tunsoare precum preamăritul conducător, interzicerea Crăciunului pare a fi unul dintre paşii de bază pentru controlul populaţiei/combaterea influenţelor capitaliste.

De altfel, Coreea de Nord a şi ameninţat eterna ţintă/rivală Coreea de Sud că va trage asupra unui brad de Crăciun artificial pe care un grup creştin dorea să-l monteze în apropierea graniţei dintre cele două state.

În 2016, dictatorul Kim Jong-Un a făcut a mai făcut un pas în persecuția religioasă: nu numai că a reiterat interdicția de sărbătorire a Crăciunului, ci a ordonat ca în noaptea de 24 decembrie poporul să comemoreze nașterea bunicii sale, Kim Jong-Suk, luptătoare comunistă care a luptat împotriva japonezilor și a devenit soția primului dictator al țării, Kim Il Sung. Este considerată (și venerată) ca „Sfânta Maică a Revoluției”.

Sierra Leone

 

Chit că pare greu de crezut, ţara vest-africană a interzis celebrarea Crăciunului în 2014. Epidemia de ebola începută în 2013 a îmbolnăvit peste 14.000 de oameni, din care aproape 4.000 au decedat.

Pandemia dădea semne că se domoleşte în decembrie 2014, însă guvernul din Freetown a vrut să fie sigur că acesta nu va reveni sub auspiciile dărniciei de sărbători şi a interzis celebrările publice creştine, trimiţând chiar şi armata în punctele cele mai afectate de ebola pentru a se asigura că cetăţenii respectă interdicţia.

 

 Somalia

 

Guvernul de la Mogadiscio a decis sa interzica celebrarea Craciunului si a Anului Nou in Somalia, tara cu populatie majoritar musulmana, explicand ca a adoptat aceasta masura pentru a se evita eventuale atacuri comise de miliţiile islamiste Shebab, informeaza Agerpres.

“Toate evenimentele legate de celebrarea sarbatorilor Craciunului si Anului Nou sunt contrare culturii islamice si ar putea prejudicia credinţa comunitatii musulmane”, a explicat Mohamed Khayrow, director general in Ministerul pentru afaceri religioase.

El a precizat ca forţele de ordine au primit dispozitie sa puna capat oricarei eventuale celebrari a celor doua sarbatori. Totusi, diplomatii straini, lucratorii umanitari si soldatii care se afla intr-o baza militara securizata a aeroportului din Mogadiscio pot sarbatori in cadru privat Craciunul si Anul Nou.

Recent, miliţiile Shebab au lansat un atac de Craciun contra aeroportului din Mogadiscio, soldat cu cel putin 12 morţi.

Tadjikistan

 

În 2013, această țară din Asia Centrală a interzis posturilor de televiziune să difuzeze un film de Crăciun rusesc.  În 2015, autoritățile au decis să interzică brazii de Crăciun și darurile oferite copiilor în școli.

Ministerul Educației, care adoptă principiile islamice ca principii directoare, a decretat interzicerea focurilor de artificii, mesele festive, schimburile de cadouri și colectarea de bani pentru sărbătorirea Anului Nou.

https://rodiagnusdei.wordpress.com/2017/12/27/cele-sase-tari-in-care-craciunul-este-interzis/

https://www.libertatea.ro/stiri/stiri-externe/tari-care-nu-sarbatoresc-craciunul-2083777

http://adevarul.ro/news/stiri-ciudate/Tari-interzis-craciunul-de-a-lungul-istoriei-1_567e16f637115986c6d30093/index.html

http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/in-unele-tari-musulmane-craciunul-este-interzis-in-cele-civilizate-este-suprimat-corect-politic-si-inlocuit-cu-placerile-ierniit/

 

Anunțuri

29/12/2017 Posted by | CREDINTA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

În fiecare an, pe 25 decembrie, creştinii din întreaga lume slăvesc Naşterea Domnului. VIDEO

 

 

 

 

Naşterea Domnului – Craciunul, este primul praznic imparatesc cu data fixa, serbează nasterea Mantuitorului si este slăvită de  crestinii din intreaga lume in fiecare an pe 25 decembrie. 

Biserica Ortodoxa priveste naşterea Fiului lui Dumnezeu ca inceputul lucrarii Sale mântuitoare ce Îl va conduce spre jertfa suprema pe Cruce, pentru om şi a sa mântuire.

In lumea veche accentul era pus pe ziua morţii si a invierii divinităţilor si mai putin pe nasterea acestora. La inceput, Biserica obisnuia sa considere mai importante sarbatoarea mortii si a invierii Mantuitorului. Drept dovadă, calendarele crestine ţin vie amintirea posteritatii si nu datele de nastere ale mucenicilor si ale Sfintilor.

Vechimea sarbatorii se poate observa in documentele de la sfarsitul celui de-al treilea secol, traditie consemnata de istoricul bizantin Nichifor Calist, in timpul domniei lui Diocletian si a lui Maximian.Perioada respectivă este o pata neagra pe istoria crestinatatii datorita persecutarii crestinilor. Adunati sa prăznuiasca Nasterea Domnului, acestia au pierit arsi de vii intr-o biserica din Nicomidia.„în primele trei secole creştinii nu au avut o sărbătoare specială dedicată Naşterii“; „prima menţiune istorică despre sărbătorirea botezului lui Isus se află în Stromatele lui Clement Alexandrinul, autor din secolul al II-lea. La originea sărbătorii s-ar afla gnosticul Basilide“; „până în secolul al IV-lea, data Crăciunului a fost 6 ianuarie, data epifaniei“; „Aniversarea naşterii lui Iisus pe 25 decembrie apare pentru prima dată la Roma, într-o Cronografie din anul 336. La originea noii date se află, pe de o parte, preluarea de creştinism a marii sărbători mitraice a Soarelui, pe de altă parte, condamnarea învăţăturii lui Arius la Sinodul de la Niceea“;

 Deoarece Evanghelia nu dă nici un detaliu despre data nașterii lui Iisus primii creștini au ales datele de 25 decembrie sau 7 ianuarie ca moment al nașterii Fiului lui Dumnezeu.  

„Data Crăciunului s-a suprapus, din raţiuni deopotrivă teologice şi politice, peste data sărbătoririi Sol invictus («Soarele neînvins»), impusă la Roma încă de pe vremea lui Heliogabal şi susţinută de Constantin cel Mare. Astfel, sărbătoarea păgână, legată de cultul Soarelui, care în decembrie renăştea «din propria cenuşă», avea să-şi schimbe semnificaţia, devenind sărbătoarea naşterii lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu“.

 In ţările in care crestinii sunt majoritari Craciunul este o sarbatoare legală si se prelungeste si in ziua urmatoare, 26 decembrie: a doua zi de Craciun.

Dacă in Apus Nşterea se sărbătorea in fiecare an pe 25 decembrie, în Rasarit, aceasta sarbatoare coincidea cu Botezul Domnului, la data de 6 ianuarie, zi numita de regulă sarbatoarea Arătării Domnului. Răsăritenii considerau ca Mantuitorul S-a născut şi a fost botezat în aceeaşi zi.

Totuşi, atât in Orient, cât şi in Occident Nasterea Domnului era prăznuita la aceeaşi dată, insa diferenţele apărute  între calendarul gregorian si cel iulian au facut ca sărbatoarea Naşterii Mantuitorului să nu mai coincidă.

Despărţirea sarbatorii Nasterii de cea a Botezului a avut loc la Biserica din Antiohia in jurul anului 375, iar mai apoi la Constantinopol in 379, când Sf. Grigore de Nazianz a tinut o predica festiva care mai tarziu va deveni izvor de inspiraţie pentru imnograful Cosma de Maiuma, care va compune canonul  Naşterii. In prezent, doar creştinii din Armenia sărbatoresc Craciunul la data de 6 ianuarie, precum in vechime.

Craciunul este praznuit de catre credincioşi după calendarul gregorian pe 25 decembrie, în timp ce calendarul iulian considera ca acest lucru s-a petrecut pe 7 ianuarie, diferentele dintre calendarul gregorian si cel iulian au facut ca sarbatoarea Nasterii Mantuitorului sa nu mai coincida.

Mantuitorul se naşte din Preasfanta Fecioara Maria pentru a mantui neamul omenesc, conform Sfintei Scripturi si a Sfintei Traditii in cetatea Betleemului, intr-o iesle simpla, intr-o pestera saraca. Atat Iosif, cat si Maria au venit de la Nazaret in Betleem cu ocazia recensamantului ordonat de proconsulul Quirinius, de pe vremea imparatului Octavian Augustus. Totusi, negasind gazduire in cetate, se adapostesc intr-o peşteră păstoreasca, unde Maria Il va naşte pe Pruncul Sfant.

Desi, conform tradiţiei, se spune ca trei magi au venit să se inchine Pruncului Sfant în ziua Nasterii Sale (sau, conform Traditiei Bisericii Romano-Catolice, 12 zile mai tarziu), Sfanta Scriptura pomeneste mai multi intelepti fara sa precizeze numarul acestora şi momentul in care acestia au venit.

Magii îi aduc Pruncului daruri: aur, smirnă şi tămâie, daruri şi simboluri care aveau o semnificatie aparte: aur deoarece Hristos era impărat, tămâie, precum unui Dumnezeu şi smirnă precum aceluia ce va patimi si va muri pentru pacatele noastre.

Postul Craciunului ţine 40 de zile si se sfârşeşte în seara de Craciun dupa litie.   Printre obiceiurilede Craciun aducem aminte de Taierea porcului in ziua de Ignat (20 decembrie), un moment premergator Craciunului dar si iubitele colinde. Prepararea mancarurilor capata dimensiunea unui ritual stravechi: cârnaţii, toba, răciturile, sarmalele, caltaboşul, jumările, chişca si cozonacul vor sta pe masa ta la loc de cinste alaturi de vinul rosu.

Sărbătoarea Nașterii Domnului a căpătat o popularitate deosebită, mai ales în Evul Mediu,  odată cu răspîndirea creștinismului în toată Europa și nu numai.  Sînt cunoscute multe explicații ale denumirii Crăciunului. Dintre toate mai convingătoare pare a fi cea care vine din străvechiul cuvânt „creare”, ce înseamnă „naștere”.

Sărbătoarea Crăciunului este precedată de o perioadă de post, așa-numitul Post al Crăciunului. Postul durează şase săptămîni, între 15 decembrie şi 24 decembrie pentru cei care sărbătoresc Crăciunul pe stil nou şi 24 decembrie − 7 ianuarie pentru cei care sărbătoresc pe stil vechi, în timpul căruia este interzisă consumarea produselor din carne, ouă şi lapte.

În acest post, creștinii ortodocşi consumă bucate tradiționale precum: borș gros, borş din legume cu fasole sau cartofi, geandră de mămăligă, bucate din cartofi, legume, murături, fasole, turte cu mac etc.

În perioada timpurie a creştinismului, Paştele era principala sărbătoare. Naşterea Domnului nefiind celebrată în lumea veche, accentul era pus pe ziua morţii şi a invierii divinitatilor si mai putin pe naşterea acestora.

La început, Biserica obişnuia să considere mai importantă comemorarea morţii si  invierii Mântuitorului. Drept dovadă  calendarele creştine ţin vie amintirea posteritaţii şi nu datele de naştere ale mucenicilor si ale Sfintilor. Vechimea sărbătorii se poate observa în documentele de la sfarsitul celui de-al treilea secol, traditie consemnata de istoricul bizantin Nichifor Calist, in timpul domniei lui Diocletian si a lui Maximian.

Aşa se explică de ce Crăciunul a fost ignorat de creştinii din primele secole, doar Matei şi Luca menţionând episodul de la Betleem. 

Aceasta perioada este o pata neagră pe istoria crestinatatii datorita persecutarii crestinilor. Adunati sa prăznuiască Nasterea Domnului, acestia au pierit arşi de vii într-o biserică din Nicomidia.

 

În cel de-al patrulea secol, mai-marii Bisericii au decis să instituie şi această sărbătoare. Biblia nu menționează o dată anume (fapt folosit ulterior de puritani pentru a protesta împotriva acestei sărbători). Deşi anumite detalii ar sugera că s-ar fi petrecut primăvara (păstorii), papa Iulius I a preferat data de 25 decembrie, cel mai probabil pentru ca noua sărbătoare  să integreze mai vechi festivaluri păgâne cum ar fi Saturnalia.

Numită mai întâi Naşterea Domnului, sărbătoarea s-a încetățenit în Egipt până în 432, iar în Anglia prin secolul al VI-lea. Până la finele secolului al VIII-lea deja ajunsese şi în Scandinavia. Conform ritului vechi, în Biserica greacă şi rusească se sărbătoreşte la 13 zile după 25, cunoscută şi ca ziua celor trei magi.

Stabilind Crăciunul în acelaşi timp cu sărbătorile tradiționale care celebrau solstițiul de iarnă, liderii ecleziastici sperau să îmbunătățească şansele sale de a câştiga popularitate printre oamenii de rând, dar nu au elaborat nişte norme clare pentru a marca evenimentul. Până în evul mediu creştinismul înlocuise practicile păgâne. De Crăciun, credincioşii se duceau la biserică, apoi luau o masă copioasă într-o atmosferă de carnaval similară celei de la Mardi Gras.

În fiecare an un cerşetor sau un student era ales ‘rege’ şi ceilalți se declarau supuşii lui. Cei săraci colindau casele bogaților pretinzând cea mai bună mâncare a lor, iar dacă nu le răspundeau cerințelor, le jucau tot felul de feste. Crăciunul devine un timp în care clasa privilegiată are ocazia de a-şi răscumpăra datoriile reale sau imaginare față de marginalii societății.

La începutul secolului al XVII-lea, un val de reformă aduce schimbări în modul de celebrare a Crăciunului în Europa. Când Cromwell şi forțele sale puritane se înstăpânesc asupra Angliei în 1645, se doreşte eliminarea decadenței din societatea engleză şi una din măsuri presupunea anularea Crăciunului. Republica nu durează mult însă şi la venirea pe tron a lui Carol al II-lea este restaurat şi deja popularul şi iubitul Crăciun. Coloniştii din America, care sosesc pe noul pământ în 1620, erau şi mai puritan în credința lor. Drept urmare, Crăciunul nu a fost celebrat în  istoria timpurie a Americii.

Ba mai mult, în Boston, între 1659 şi 1681 era interzisă sărbătorirea. Oricine propovăduia spiritul Crăciunului era amendat cu cinci şilingi. Dimpotrivă, în Jamestown, John Smith a permis ca Naşterea Domnului sa fie prilej de voie bună.

După revoluția americană, obiceiurile englezeşti decad de tot, Crăciunul fiind declarat sărbătoare oficială abia în 1870. Americanii secolului al XIX-lea îl transformă de altfel dintr-un carnaval într-o zi de pace menită să o petreci cu familia. Dar de ce a izbucnit interesul pentru Crăciun acum? Secolul al XIX-lea era o perioadă de turbulențe şi de conflicte sociale. Rata de şomaj atingea cifre mari şi de obicei revoltele celor nevoiaşi aveau loc cam în această perioadă a anului. În anul 1828, la New York se înfiintează prima brigadă de poliție ca urmare a unei astfel de răscoale. Această întâmplare i-a determinat pe unii membri ai claselor superioare să înceapă să revizuiască sărbătoarea.

Deja în 1819 scriitorul Washington Irving publică “The Sketchbook of Geoffrey Crayon, gent.”, o serie de povestiri despre petrecerea acestui eveniment religios într-o vilă englezească. În scrierile sale vorbeşte desre un moşier care invită țăranii de pe pământurile lui să ia masa cu el. În comparație cu problemele cu care se confruntă societatea americană, la Irving oamenii par să fie într-o deplină armonie. Asta deoarece scriitorul crede cu tărie că sărbătoarea ar trebui să exprime pacea şi unitatea dintre oameni, în ciuda diferențelor sociale.

Personajele sale se bucură de vechile tradiții, ba chiar încoronează şi un ‘rege al festelor’ ca în evul mediu. Cartea lui irving nu se bazează însă pe nicio experiență personală, el neparticipând la vreo sărbătoare, ba mai mult, mulți istorici consideră că relatările lui Irving au ‘inventat’ într-un fel tradiția în America, acesta pretinzând că descrie veritabile cutume.

Tot cam în această perioadă, autorul englez Charles Dickens a creat clasica poveste “A Christmas Carol”, cu un mesaj puternic care glorifică importanța generozității şi a bunăvoinței față de toți semenii. Dickens atinge o coardă sensibilă atât a englezilor cât şi a americanilor, care încep să conştientizeze beneficiile celebrării Crăciunului. Familiile devin totodată mai puțin rigide şi mai sensibile la nevoile emoționale ale copiilor.

Crăciunul oferea părinților ocazia de a fi atenți şi foarte darnici față de copii fără ca mărinimia să pară răsfăț peste măsură. Odată cu acceptarea Crăciunului ca sărbătoare familială prin excelență, vechile tradiții încep să iasă iarăşi la suprafață. În următorii 100 de ani americanii au creat un Crăciun în felul lor, în care au înglobat mai toate elementele prinse din alte culturi, incluzând brazii decorați, felicitările sau nelipsitele cadouri.

Deşi mulți pretindeau că sărbătoreau Crăciunul aşa cum se făcea odinioară, adevărul este că americanii au reinventat o sărbătoare pentru a umple un gol cultural al unei națiuni aflate în plină afirmare.

 

Unul din obiceiurile principale ale Crăciunului este colindatul. În mod tradițional, obiceiul colindatului în Moldova este practicat numai de către băieți, flăcăi, care colindă în ziua de Crăciun. Prin obiceiul copiilor de a merge cu colindul și cu Steaua, se vestește Nașterea Mîntuitorului.

De asemenea, o veche tradiție este „mersul cu icoana”, un fel de colindat care se face de către preoții satului cu icoana Nașterii Domnului, binecuvîntîndu-se casele, gospodăriile și creștinii.

 Colindele  de iarnă sînt texte rituale cântate, închinate Crăciunului și Anului Nou. Originea colindelor se pierde în negura istoriei. Evocînd momentul cînd, la nașterea lui Iisus, s-a ivit pe cer steaua care i-a călăuzit pe cei trei regi magi la locul nașterii, cetele de copii, purtînd cu ei o stea în centrul căreia e plasată icoana cu chipul pruncului Isus își încep majoritatea colindelor cu„Steaua sus răsare”.

 

 

 

 

Colindătorii poartă trăistuţe în care pun darurile oferite de gazde, obiceiul semnificînd, noroc şi belşug în casa gospodarului. Cadoul tradițional pentru colindători este pîinea (simbol al belșugului), pentru flăcăi – colaci mari pregătiți special, pentru copii – colaci mai mici, hulubi, înnodăței, nuci și bomboane.

Merită atenție obiceiul gospodinelor, ce ține de pregătirea bucatelor și colacilor pentru colindători. Coacerea colacilor de ritual impune anumite canoane pentru femeia gospodină. Potrivit tradiției din primul aluat se face un colac special, numit „Crăciun” sau „Crăciunel” în formă de cifra opt neîncheiată. Crăciuneii se pun la icoană și se păstrează pînă primăvara, urmînd să fie împărțiți la vite pentru a fi sănătoase.

Înainte de Ajun se sărbătorește Ignatul – ziua cînd în familiile de la țară se taie porcul, din care sînt preparate bucatele de Crăciun. În culturile străvechi, porcul era considerat un animal sacru pe care îl jertfeau în onorarea zeilor, primăvara, cînd începea anul agricol, anul în general. Sacrificarea ritualică a porcului înaintea principalelor sărbători de iarnă a căpătat sensul de jertfă adusă Soarelui, care se crede că moare și apoi învie la solstițiul de iarnă. În sprijinul demonstrării legăturii între porcul tăiat înaintea Crăciunului și cultul solar este și numele Ignat.

Tradiţia Pomului de Crăciun este foarte recentă,  fiind un import nemţesc. 

În ziua de Ajun se prepară un anumit număr de bucate de post, din acele cereale, legume și fructe, care se cultivă peste an, pentru a rodi din belșug: grîu fiert îndulcit cu miere și nuci, prune afumate, bob fiert, sarmale cu crupe, vărzare, ciuperci tocate cu usturoi, fasole făcăluite, toate fiind cu grijă aranjate pe masa din „casa mare”. Numărul mîncărurilor pregătite este considerat magic – 7, 9 sau 12.

La masă se așează după ce bucatele sînt sfințite de preot. Resturile de bucate trebuie să rămînă pe masă, deoarece se crede că cei răposați vor veni să guste din ele. Masa din Ajun este considerată una specială, la care participă după cum se crede în popor nu numai cei vii, ci și cei răposaţi.

Masa din prima zi de Crăciun este mult mai bogată. Moldovenii se străduiesc ca pe masa de sărbătoare să nu lipsească bucatele preparate din carne de porc, ceea ce simbolizează dorinţa de a avea un trai îmbelşugat. Tradițional la masa de Crăciun se servesc: friptură și cîrnaţi de porc, sarmale, răcituri, peşte, pîine, crăciunei, fructe, dulciuri şi băuturi. În Moldova este atestat și obiceiul de a mânca mămăligă în ziua de Crăciun, căreia îi sînt atribuite conotații magice.

Pentru fiecare dintre noi, Craciunul reprezintă un moment deosebit. Este o sărbătoare care ne adună la casa părintească, lîngă cei dragi. În aceste momente privim viaţa altfel, îi vedem pe ceilalţi într-o lumină mai favorabilă, ne deschidem sufletul mai uşor.

 

CRĂCIUN FERICIT TUTUROR !

 

 

 

 

 

 

Cristian Bădiliţă – „Teme, personaje, sărbători creştine şi tradiţionale româneşti. Un ghid pentru credincioşii din secolul XXI“,  Editura Vremea, ediţia a doua, revăzută şi adăugită.

http://calendarulortodox.ro/sarbatori/nasterea-domnului-craciunul

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/craciunul-o-sarbatoare-odinioara-interzisa

http://adevarul.ro/cultura/carti/craciunul-intelesul-tuturor-fapt-sarbatoare-adevarat-traditional-spiritual-nu-stie-vine-cuvantul-video-

25/12/2017 Posted by | CREDINTA | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Declinul creştinismului în Europa – 2 800 de biserici creştine vor fi demolate în Franţa

Declinul creștinismului practicant în Europa, contracarat în același timp de secularismul maselor și de ateismul militant al elitelor, nu mai este un simplu moft trecător, ci este o certitudine. Cifrele demonstrează că majoritatea în Europa nu mai sunt creștinii, ci sunt cei ce se declară „fără religie”, pe măsură ce ia amploare un alt fenomen pe Bătrânul Continent și anume islamizarea acestuia.

Pe măsură ce numărul de credincioși a scăzut constant în ultimele decade, multe temple au fost practic abandonate, în timp ce numărul moscheilor crește simțitor.

Pe de altă parte influența creștinilor în politică este tot mai scăzută, în timp ce politicile umaniste de stânga, puternic influențate de lobby-ul LGBT, domină agenda majorității  guvernelor.

Franța – Conform unui raport al Senatului francez, 2 800 de biserici vor fi demolate în Franța, multe din acestea cu o vechime de secole.

Decizia a fost luată datorită costurilor de restaurare ce sunt mai ridicate decât cele de demolare.

În 2013 de exemplu, Biserica St. Jaques din Abbeville, construită în 1868, a fost demolată, cheltuielile totale fiind de 350 000 de euro. Această sumă este inferioară celei care era necesară pentru restaurarea templului. Pe măsură ce numărul de credincioși a scăzut constant în ultimele decade, aceste temple au fost practic abandonate.

Pentru multe orașe din Franța, lipsa de interes și înaltul preț al terenurilor unde sunt construite aceste biserici, pur și simplu nu mai justifică investițiile de restaurare.

Din 2007, când s-a luat această decizie, mai multe biserici au fost substituite de centre comerciale, magazine, blocuri de locuințe sau parcări de mașini.

Recenta invazie în Biserica Santa Rita din Paris, ce a culminat cu expulzarea preotului și a credincioșilor ce celebrau sfânta liturghie, a reaprins discuțiile. Terenul fusese vândut și noii proprietari revendicau ca edificiul să fie demolat.

Deputata Marine Le Pen a generat o dispută, spunând că guvernul în loc de a distruge biserici, ar trebui „să demoleze moscheile radicalilor”. Ea a luat poziție ținând cont de un factor ce nu este luat în seamă de majoritatea mediilor de comunicație. O parte din aceste terenuri sunt vândute grupurilor islamiste ce construiesc moschei pe aceste locuri.

De fapt, sute de noi moschei se construiesc în fiecare an în Europa. Acestea dispun de o capacitate pentru sute de mii de tineri musulmani, născuți în Europa sau pentru emigranții recent sosiți. În funcție de legile fiecărei țări, deseori aceste edificii primesc bani din partea guvernelor.

 

 

Situația este aceeași și în alte țări

Biserica Angliei, cunoscută în lume ca Biserica Episcopală Anglicană, are 16 000 de biserici în Marea Britanie. Cu creștinismul aflat într-un pronunțat declin, opțiunea administrativă este de a închide 2 000 de temple.

În aceste locuri se întâlnesc de obicei mai puțin de zece credincioși, majoritatea acestora fiind de o vârstă înaintată.

Acest lucru face neviabile cheltuielile de întreținere a acestor temple, așa că opțiunea este transformarea acestora în „biserici de vacanță” ce se deschid doar în săptămânile de Crăciun și de Paște, când mulți credincioși nominali caută o biserică în virtutea obiceiului.

franta-biserici-demolate

Un program de finanțare al guvernului prin intermediul Consiliului Artelor din Anglia, caută alte destinații pentru aceste edificii ce aparțin bisericii oficiale a statului. Aceste spații pot să fie închiriate pentru o amplă gamă de evenimente și activități cum sunt conferințe, recepții pentru nunți, activități de caritate, filmări sau târguri pentru locuri de muncă.

The Guardian informează că 394 temple creștine sunt disponibile pentru a fi renovate și transformate pentru alte destinații. În unele cazuri acestea au fost transformate în moschei.

În ultimele decade în Germania, peste 350 de biserici au fost închise. Acum, proiectul cunoscutului politician de stânga Joachim Reinig are ca obiectiv „integrarea cât mai rapidă” a miilor de refugiați musulmani ce sosesc în Europa în fiecare săptămână. Conform propunerii, bisericile creștine trebuiesc demolate pentru ca moschei musulmane să fie construite pe respectivele locuri.

Discursul lui Reinig, regizat de ideea multiculturalismului, se bazează pe un raport din 2013, la care el însuși a ajutat  ca să fie redactat, și care identifică o „nevoie urgentă” pentru construcția de moschei în regiune.

Conform Senatului din Hamburg, ce a redactat un raport similar pe această temă, ideal ar fi „o moschee în fiecare cartier”.

Motivul principal al acestei măsuri ar fi importanta „muncă comunitară” promovată de aceste moschei.

 

Surse: Știri creștine,  NoticiaCristiana.com

23/12/2017 Posted by | CREDINTA | , , , , , | 4 comentarii

%d blogeri au apreciat asta: