CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ÎN TIMPUL CONCERTULUI SUSŢINUT LA PATRIARHIE DE TUDOR GHEORGHE, PATRIARHULUI KYRILL AL RUSIEI I-A FOST DAT SĂ ASCULTE : „NU DAU UN CEAHLĂU PE TOȚI URALII ȘI … URĂSC HOTARUL DE LA PRUT”. VIDEO

 

 

Patriarhul-Kirill

 

 

 

 

„Nu vor fi aplauze în această seară. Veți auzi un lung poem al suferinței, al rugăciunii, la care au semnat poeţi iluştri precum Andrei Ciurunga, Nichifor Crainic sau Radu Gyr”. Cu aceste cuvinte a prefațat poezia „Nu-s vinovat față de Țara mea”, cântărețul și compozitorul Tudor Gheorghe în Palatul Patriarhiei, unde a avut loc cea de-a X-a ediție a festivalului concurs, „Lăudați pe Domnul”, la care au participat și Patriarhul României Daniel și Patriarhul Rusiei Kirill.

  Tudor Gheorghe a susţinut un recital în faţa Patriahului Daniel, a Patriarhului Kirill şi a celorlalţi conducători de Biserici Ortodoxe prezenţi la Bucureşti, printre versurile recitate în cadrul a ceea ce artistul a numit „un lung poem al suferinţei”, au fost şi cele ale lui Andrei Ciurunga: „Că nu dau un Ceahlău pe toţi Uralii/Şi că urăsc hotarul de la Prut”.

Maestrul  a interpretat „Liturghie” de Andrei Ciurunga și „Unde sunt cei care nu mai sunt” de Nichifor Crainic, urmate de „Blestemul Aiudului”, „Poveste” și „Metania” lui Radu Gyr. 

„Sunt, Doamne, copt pentru cules” a fost altă poezie interpretată de Tudor Gheorghe, iar apoi „Cântec de după gratii”, scrisă de Nichifor Crainic. Momentul artistic s-a încheiat cu poezia lui Radu Gyr, „Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane”.

Patriarhia Română, prin purtătorul său de cuvânt, a oferit agenţiei de presă News.ro un punct de vedere legat de recitalul lui Tudor Gheorghe de vineri, la care au participat Patriarhul Daniel şi Patriarhul Kirill al Moscovei şi Întregii Rusii

„Patriarhul Kirill nu a avut absolut nicio reacţie şi nici nu ar fi putut avea o reacţie faţă de un vers dintr-un cântec. Cântecul respectiv, pe care nu îl cunosc, nu putea fi în contextul dat unul cu trimiteri subtil critice la adresa cuiva. Doar dacă vrem neapărat să ne imaginam acest lucru.
Un program artistic şi arta, în general, cu atât mai mult muzica, nu trebuie descifrate în cheie politică, ci exclusiv estetic-spirituală”, a fost răspunsul purtătorului de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu.

La finalul spectacolului, Patriarhul Kirill a mulţumit Părintelui Patriarh Daniel pentru invitaţia la concert şi a apreciat prestaţia artistică a grupurilor corale participante.

viewscnt

În cadrul evenimentului, marele nostru artist Tudor Gheorghe, a primit cea mai înaltă distincție a Patriarhiei Române, Crucea Patriarhală.

„Apreciem în mod deosebit contribuția domnului Tudor Gheorghe la această ediție a Festivalului-Concurs Național de Muzică Bisericească Lăudați pe Domnul!, în calitate de artist care promovează muzica autentică românească și poeziile religioase ale mărturisitorilor Ortodoxiei din timpul comunismului, motiv pentru care îi conferim astăzi cea mai înaltă distincție a Patriarhiei Române — Crucea Patriarhală”, a spus patriarhul Daniel, care i-a înmânat distincția.

Anul 2017 a fost declarat în Patriarhia Română, anul omagial al iconarilor şi pictorilor bisericeşti şi anul comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul  comunismului.

 

 

 

 

 

 

Andrei Ciurunga – Nu-s vinovat faţă de ţara mea

 

La ora când cobor, legat în fiare, 
să-mi ispăşesc osânda cea mai grea, 
cu fruntea-n slavă strig din închisoare:
– Nu-s vinovat faţă de ţara mea. 

Nu-s vinovat că mai păstrez acasă
pe-un raft, întâiul meu abecedar
şi că mă-nchin când mă aşez la masă, 
cuviincios ca preotu-n altar. 

Nu-s vinovat că i-am iubit lumina
curată cum în suflet mi-a pătruns, 
din via dată-n pârg sau din grădina
în care-atâţia şerpi i s-au ascuns. 

Nu-s vinovat că-mi place să se prindă
rotundă ca o ţară hora-n prag, 
sau c-am primit colindători în tindă, 
cum din bunic în tată ne-a fost drag. 

Nu-s vinovat că toamnele mi-s pline
cu tot belşugul, de la vin la grâu, 
şi c-am chemat la praznic pe oricine, 
cât m-am ştiut cu cheile la brâu. 

Dac-am strigat că haitele ne fură
adâncul, codrii, cerul stea cu stea
şi sfânta noastră pâine de la gură –
nu-s vinovat faţă de ţara mea. 

Nu-s vinovat c-am îndârjit şacalii
când am răcnit cu sufletul durut
că nu dau un Ceahlău pe toţi Uralii
şi că urăsc hotarul de la Prut. 

Pământul meu, cum spune şi-n izvoade, 
l-a scris pe harta lumii Dumnezeu, 
şi câţi prin veacuri au venit să-l prade
îl simt şi-acum pe piept cât e de greu. 

De-aceea când cobor legat în fiare, 
împovărat de vina cea mai grea, 
cu fruntea-n slavă gem din închisoare:
– Nu-s vinovat faţă de ţara mea.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Surse:

http://www.ziarelive.ro/stiri/patriarhia-romana-lauda-recitalul-lui-tudor-gheorghe-arta-in-general-nu-trebuie-descifrate-in-cheie-politica.html

http://www.digi24.ro/magazin/timp-liber/cultura/tudor-gheorghe-in-prezenta-patriarhului-kirill-nu-dau-un-ceahlau-pe-toti-uraliiurasc-hotarul-de-la-prut-820724

http://infoprut.ro/48555-ridica-te-gheorghe-ridica-te-ioane-a-fost-dat-sa-auda-patriarhul-kiril-al-rusiei-la-bucuresti.html

Anunțuri

01/11/2017 Posted by | CREDINTA | , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Halloween-ul şi asaltul păgânismului asupra creştinătăţii. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

 Halloween-ul este în ţara noastră al doilea import în materie de sărbători, dupa celebrul de pe acum Valentine’s Day.

Mulţi consideră că „sărbătoarea” Haloween-ului (All Hallow’s Eve) este doar seara (ajunul) de dinaintea Zilei tuturor sfintilor (All Saint’s Day), praznicul romano-catolic din 1 noiembrie şi că este de asemenea o sărbătoare creştină, chiar dacă îşi are rădăcinile în pagânismul celt (druid).

Este greu însă de convins un om raţional ca aceasta sărbatoare ar avea duh creştinesc, pentru că adevarul e altul.

Originile Halloween-ului datează de pe vremea celţilor, care au trăit în urma cu 2000 de ani pe teritoriul pe care se află acum Irlanda, Anglia şi nordul Franţei.

Aceştia sărbătoreau venirea Anului Nou pe 1 noiembrie, sfârşitul jumătăţii luminoase a anului, când  lumina şi întunericul se aflau în cumpănă şi credeau că spiritele bune şi cele rele puteau trece din lumea cealaltă, către lumea noastră.

Această zi era considerată ca fiind sfârşitul verii şi al recoltelor bogate şi începutul noului anotimp întunecat, friguros: iarna. Celţii asociau această perioadă a anului cu moartea.

In noaptea de 31 octombrie (ajunul Anului Nou celtic ), dupa ce recoltele fusesera strânse si puse la adapost, celtii incepeau sarbatoarea propriu-zisa, numită Samhain.

Mai intâi erau aprinse focurile în casă. Apoi druizii (preoţii) se intâlneau pe culmile dealurilor şi în adâncul padurilor de stejar, aprinzând focuri sacre cu scopul de a speria spiritele rele si de a-l onora pe zeul soare.

Apoi, oamenii aduceau jertfe zeilor lor animale şi din recoltele anului, şi dansau în jurul focurilor, iar în dimineata urmatoare reaprindeau focul in casele lor cu foc “sfânt”, pentru a alunga spiritele rele si a fi protejaţi pe timpul iernii.

  Se credea că este momentul deschiderii porţilor care separă spiritele morţilor de lumea celor vii şi că în cursul acestei nopţi, fantomele celor morţi se întorceau pe pământ pentru a le face rău celor vii.

Această noapte era de asemenea noaptea în care druizii (preoţii celţilor) făceau predicţii asupra viitorului.

Ca să alunge spiritele rele, oamenii se mascau şi săvârşeau felurite ritualuri. Tot în această zi, celţii celebrau ziua recoltei prin organizarea de târguri cu produsele agricole, spuneau poveşti cu fantome, făceau diferite jocuri, cântau şi dansau, ascultau preziceri ale viitorului şi practicau diverse ritualuri păgâne.

Pe toată durata acestor serbări, oamenii purtau costume pe care şi le confecţionau din piele şi capete de animale.

După stingerea focurilor, ei păstrau cenuşa acestora, crezând că îi va proteja de lucrurile rele din lume, mai ales în perioada rece a iernii.

Se credea că sufletele morţilor vizitau casele, iar aspectul lugubru era accentuat si de tot felul de “apariţii” care trezeau repulsie si groaza: fantome, pisici negre, vrajitoare, demoni de tot felul care se plimbau in acea noapte.

În jurul anului 43 înainte de Hristos, romanii au cucerit majoritatea teritoriilor locuite de celţi şi în decursul a patru sute de ani cât au dominat aceste ţinuturi, două festivaluri de origine romană s-au combinat cu Samhain, festivalul celţilor, rezultand un hibrid pagân ce va sta la baza viitoarei sarbatori “creştine” Halloween.

Primul festival era Feralia, care se sărbătorea într-una din zilele lunii octombrie şi era ziua dedicată de cuceritorii romani morţilor. In realitate, ea nu era altceva decat o zi a beţiilor si orgiilor, ca multe alte sarbatori romane.  Al doilea festival se ţinea în cinstea zeiţei Pomona, zeiţa romană  a fructelor, pomilor şi a fertilităţii şi era celebrata pe 1 noiembrie,

Simbolul acestei zeiţe era mărul şi combinarea acestui festival cu cel al celţilor explică de ce mai târziu, in timpul  Halloween-ului se va practica obiceiul prinderii merelor cu dinţii, dintr-un bol mare cu apă.

Dupa incheierea persecuţiilor romane indreptate impotriva creştinilor din timpul primelor trei secole, Biserica creştina, susţinută de autoritatile civile, a inceput sa imprumute diferite tradiţii si obiceiuri pagâne, dându-le o haina crestina.

Un rol important în trecerea de la vechile sărbatori păgâne Samhain şi Feralia şi Pomona la actuala sarbatoare de Halloween, l-a avut obiceiul creştinilor de a-i venera pe martirii crestini din timpul persecuţiilor romane.

Existau zile speciale pentru comemorarea martirilor, însă s-a ajuns la o problemă majoră, anume aceea că numărul martirilor care trebuiau să fie comemoraţi, era cu mult mai mare decât cel al zilelor anului, fapt care i-a determinat pe conducatorii Bisericii creştine din secolul al patrulea sa desemneze o zi comună pentru celebrarea tuturor martirilor.

Astfel in 609 d.Ch., Papa Bonifaciu IV a declarat creştină vechea sarbatoare romana Feralia. Odata cu aceasta schimbare, Feralia nu mai era o ocazie de a-i onora pe toţi morţii, ci doar pe sfinţii decedati. In locul orgiilor, betiilor si alcoolului, ziua de Feralia devenea o ocazie de rugaciune si meditaţie, ceea ce nu era deloc un lucru rău. De asemenea, vechea denumire de Feralia a fost schimbată in Ziua Tuturor Sfinţilor .

A urmat apoi modificarea datei: Papa Bonifaciu IV a mutat celebrarea tuturor sfinţilor din 21 februarie în 13 mai, pentru ca Papa Grigore al III- lea (731-741 ) să mute din nou celebrarea tuturor sfinţilor pe 1 noiembrie – aceeaşi data cu cea a vechii sărbători pagâne celtice a lui Samhain.

Astfel, ziua de 1 noiembrie a adevenit oficial Ziua Tuturor Sfintilor ( in engleza: All Hallows Day), iar papa Grigorie al IV-lea, după 827, a stabilit-o ca sărbătoare a întregii Biserici Romano-Catolice în care se aduceau rugăciuni martirilor.

Aceasta era numită sărbătoarea tuturor sfinţilor, iar noaptea dinaintea ei (noaptea festivalului Samhain) era numită ajunul tuturor sfinţilor (All Hallow Eve). De la această denumire s-a ajuns la cea de Halloween.

Mai târziu, în jurul anului 1000, Biserica romano-catolică a hotărât ca ziua de 2 noiembrie să fie dedicată tuturor sufletelor.

Această zi a fost dedicată morţilor şi era celebrată asemănător Samhain-ului: cu focuri mari, parade şi deghizări în costume care reprezentau sfinţi, îngeri şi demoni.

Cele trei sărbători (ajunul zilei sfinţilor, ziua sfinţilor şi ziua sufletelor) au fost numite „Hallowmas”.

Biserica Ortodoxă sărbătoreşte ziua Tuturor Sfinţilor în prima duminică de dupa Rusalii. Acelaşi lucru l-a facut şi Biserica Romano Catolică pâna în secolul al VIII-lea, când papa Grigorie al III-lea a mutat sărbatoarea Tuturor Sfinţilor pe 1 noiembrie.

De ceva vreme, seara de dinaintea sărbătorii creştine a Tuturor Sfinţilor a devenit, „all hallows eve” – Halloween.

Cei adormiţi au ajuns sa nască în cei vii fie teamă, fie ridiculizare – creând personaje de carnaval.

Sa nu uitam că în credinţa populară a românilor, mai avem parte de o noapte de spaimă, cea de pe 29 spre 30 noiembrie, cunoscută sub denumirea de Noaptea Sfantului Andrei, când cei vii incearcă să se apere de strigoi prin ungerea uşilor şi a ferestrelor cu usturoi.

La noi, Halloween-ul care practic nu are nimic creştin în conţinutul său, este privit pur şi simplu o sărbătoare păgână importata relativ recent de la americani, care amestecă şi confundă religia cu magia.

„Sărbătoarea” despre care  vorbim avea în Occident o puternică anvergură creştină, dar de-a lungul timpului a ajuns să se păgânizeze, de fapt, să se repăgânizeze.

 

Deşi creştinismul a dus la dispariţia religiei celtice, unele obiceiurile au rămas, iar când oamenii au uitat de sărbătoarea creştină a tuturor sfinţilor, vechile datini celtice, care au fost mereu păstrate în regiunile rurale ale Irlandei, Scoţiei şi Angliei, s-au răspândit în întreaga lume.

După  Convertirea celţilor la creştinism, o serie de obiceiuri  păgâne şi denaturări ale creştinismulu continuaseră să coexiste, rezultatul fiind  un teribil sincretism, un fel de mix de valori de diverse origini, peste care s-a suprapus comercializarea de tip carnaval a simbolurilor.

Sărbatoarea a devenit cu timpul atât de populară, incât Martin Luther a ales tocmai perioada de Halloween pentru a afişa in 1517 tezele sale pe uşa bisericii din Wittenberg, Germania. Acesta a fost inceputul Reformei care a zguduit din temelii stalpii Bisericii Catolice.

 Irlandezii au avut o contribuţie decisivă, atunci când au dus peste ocean obiceiurile de acasă, le-au răspândit în Statele Unite şi apoi acestea au fost adoptate în întreaga lume. 

 

Foametea anului 1846 din Irlanda a făcut ca întreaga Americă să fie invadată de imigranţi irlandezi. De Halloween, aceştia obişnuiau să scobească napi, tărtăcuţe, cartofi şi sfeclă pentru a-şi face felinare care să-i păzească de spiritele rele.

Prin cultura şi obiceiurile lor, irlandezii  au adus o contribuţie însemnată la modelarea şi popularizarea acestor festivităţi, începând cu organizarea aşa numitor „trick-or-treat”, care nu este altceva decât o preluare a unui obicei vechi prin care se obişnuia sã se dea pomanã celor sãraci, în schimbul promisiunii unei rugãciuni pentru sufletele celor morţi.

Apoi, urmau petrecerile cu jocuri, festinuri şi costume, transformând, treptat, celebrarea într-un spectru al superstiţiilor cu componente socială şi economică pronunţate.

Halloween a devenit, asemenea Craciunului, o sarbatoare natională americană, fiind insoţită de defilări, serate, costumaţii specifice, deghizări, farse, focuri şi multe alte obiceiuri.

Versiunea americană a sărbătorii a debutat cu aşa numitele „ play parties”, evenimente publice pentru onorarea recoltelor, în cadrul cărora se spuneau poveşti despre morţi, se cânta şi se dansa.

Până în anul 1800, au fost folosite ca simboluri pentru Halloween, cartoful, sfecla, napul, mărul etc., când mai multe valuri de imigranţi păşesc pe pământul american, aceştia îşi dau rapid seama că dovlecii erau mai uşor de întrebuinţat şi de prelucrat, adoptându-i ca simbol în defavoarea napilor.

Aşa s-a născut Jack o’Lantern, “dovleacul luminat” şi sculptat în fel şi fel de chipuri în toate colţurile lumii. Jocul de lumini al dovleacului face aluzie şi la cele două culori simbolice ale sãrbãtorii: oranjul semnificã toamna, focul, recolta, în vreme ce negrul este asociat morţii, întunericului şi rãului.

Simbolul sărbătorii Halloween-ului, dovleacul luminat, are o legendã interesantã, cea a  lui Stingy Jack, omul care l-a păcălit pe insuşi diavolul, şi a cărui legendă este redată  mai jos.

 Halloween-ul a ajuns fără îndoială o sărbătoare dominată de diavol  şi după cum susţin unii reprezentanţi ai „cultului satanic”, aceasta este pentru ei echivalentul Sărbătorii Paştilor, la creştini.

Oricum, lumea conspiraţiei sataniste şi câteva documentare ştiinţifice cu relatări importante ale unor foşti satanişti deveniţi creştini, vorbesc despre lucruri îngrozitoare care se produc în noaptea de Halloween în cadrul adunărilor acestora, şi chiar  despre „sacrificii” oribile petrecute atunci când se săvârşesc ritualuri sataniste.

,,Părintele” modern al „bisericii lui satan”, Anton Szandor LaVey, considera că Halloween-ul este una dintre cele mai mari sărbători în calendarul satanic.

Aşadar, Halloween-ul a făcut un drum de la păgânism la creştinism şi apoi din nou la păgânism, iar ceea ce  unii sărbătores astăzi numai legat de biserică şi creştinism nu este. 

  Se spune că în această noapte spiritele rudelor decedate ne vizitează şi ca atare, noi trebuie să le lăsăm cadouri la uşa de la intrare pentru a le îmbuna şi a asigura prosperitatea anului care vine.

Pentru a alunga spiritele rele, cei vii apelează la diferite ritualuri: magie, demonism, poartă măşti, produc zgomote, aprind focurile, se încing la joc etc.

Este evident că înglobarea într-un eveniment a unor valori din diverse surse, creşte şi numărul de simboluri aferente, ceea ce contribuie şi la proliferarea produselor comercializate pe post de simbol: lanterna lui Jack (dovleacul decupat ca o faţă monstruoasă), costume de vrăjitori, vârcolaci sau scheleţi ambulanţi (aluzie la cei adormiţi) şi lista poate continua.

In lumina originii sale păgâne, dovedite istoric, mai poate fi considerată „sarbatoarea” Halloween doar o joaca inofensiva de copii, când vedem cum aceasta promovează o cultură a urâtului, în cadrul căreia devin obiect de adimiraţie cele mai hidoase măşti sau cele mai macabre ritualuri.

 

 

 

 

 

 Istoricii religiilor afirmă că scopul pentru care erau purtate măşti în religiile primitive, era crearea unei legături spirituale cu zeitatea sau cu fiinţa reprezentată prin acea mască.

Or, deghizându-se în demoni, oamenii nu fac altceva decât să le ofere acestora propriul lor corp drept punte de manifestare în planul fizic. Adică îndeplinesc exact lucrul de care ar trebui să se protejeze.

Acest joc cu răul şi de-a răul nu poate avea doar caracter de divertisment inofensiv, ci ascunde de fapt o provocare şi o pătrundere într-o lume necunoscută şi periculoasă, pentru care ignoranţa nu este o scuză.

  Cu timpul, prin amestecul culturilor, credinţelor, obiceiurilor şi tradiţiilor autohtonilor, cu cele ale diverselor grupuri etnice, a rezultat o versiune americană distinctă a sărbătorii, un amestec de magie, spirite rele, moarte,stafii, schelete şi cranii foarte apropiat de specificul festivalului păgân celtic “Samhain” .

Oricât de inofensivă ar părea la prima vedere o astfel de manifestare şi oricât de multă bucurie ar aduce copiilor, fapt pentru care mulţi părinţi sunt confuzi, conţinutul său ne duce în lumea întunericului, nu în împărăţia luminii.

Halloween-ul nu se limitează la amuzament, la o simplă distracţie sau la un carnaval cu măşti, câtă vreme are o tentă religioasă.

Subtilitatea răului din conţinutului său este foarte mare pentru că întruchipează una dintre metodele multiple de amăgire şi înşelare folosite de diavol şi este cea mai potrivită pentru sufletele curate, dar neinstruite, cu o vigilenţă spirituală scăzută.

Când copiii se deghizează în înfăţişări malefice nu este o aplecare spre bine şi frumos, ci spre chipul diavolului, iar cuvintele “trick or treat” (ne daţi ori vă bântuim) nu este un simplu joc , ci o aderare la lucrarea răului, cu nebănuite consecinţe pe plan emoţional şi comportamental.

Pentru orice creştin, fenomenul Halloween este o aderare subtilă la lucrarea celui rău, tocmai prin încercarea de bagatelizare a lucrării diavolului şi a unor acte magice păgâne.

Nu putem să ironizăm şi să ne jucăm cu răul, pentru că “tatăl minciunii”(Ioan 8,44) nu prea ştie de joacă şi ademeneşte sufletele ignorante şi neinstruite duhovniceşte prin tot felul de practici care par inofensive.

Ca mărturisitori creştini nu putem opta şi pentru rău şi pentru bine, pentru Dumnezeu şi pentru diavol ci să luăm aminte la cuvintele Sfântului Apostol Petru: “Fiţi treji, privegheaţi; potrivnicul vostru, diavolul, umblă răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită” (1 Petru 5,8).

Mulţi consideră ca sarbatoarea Haloween-ului (All Hallow’s Eve) este doar seara (ajunul) de dinaintea Zilei tuturor sfintilor (All Saint’s Day), praznicul romano-catolic din 1 noiembrie.

Americanii îşi amintesc acum de morţii lor, celebreaza victoria lui Hristos asupra morţii şi puterilor intunericului, râd de… rău şi de moarte. Consideră, deci, ca este sarbatoare creştina chiar daca e importată din pagânismul celt (druid).

Greu însă de convins un om raţional ca această sărbătoare ar avea duh creştinesc, când adevărul este altul…

 

 

 

 

E o sărbătoare 100% pagână, ocultă, “ziua când morţii, fantasmele părăsesc mormintele…”. Ea e cea mai mare sărbătoare a slujitorilor satanei: vrajitori, spiritisti şi satanişti. Americanii au dezvoltat o adevarata industrie legata de aceasta sarbatoare.

Se achiziţionează cu aceasta ocazie accesorii macabre: maşti macabre, costume de vampiri, diavoli, dragoni, zombi, leproşi, schelete si nelipsiţii dovleci, vânzările ajungând până la vanzari de o jumatate de miliard de dolari anual. 

Cinematografia a avut si ea un rol decisiv in promovarea obiceiurilor acestea macabre, ca si in cazul răspândirii unor simboluri: schelete, poveşti cu fantome, magie, vrajitoare, vampiri, pisici negre, demoni s.a.

În această perioadă Poliţia este în alertă. Numărul de crime de orice fel este în creştere în această noapte şi cu toate acestea statul suporta această sărbătoare aducătoare de profit pentru unii şi devastatoare pentru alţii, care captivează copii datorită dulciurilor pe care le primesc.

Mai uşor ar fi să traversezi un cimitir în orice noapte a anului, decât să străbaţi anumite străzi ale oraşului decorate cu scene groteşti inspirate din filme de groază în noaptea de Halloween.

Este un contrast aşa de mare între această sărbătoare şi  cea a Crăciunului … Pentru cei ce nu au credinţă în Dumnezeu este totuşi un bun motiv de comparaţie între ceea ce are Dumnezeu de oferit faţă de puterea întunericului, iar alegerea rămâne a fiecăruia.  

Sa nu ne amăgim crezând ca urâtul se rezumă la o simplă mască. Urâtul este forma vazută a unei lumi guvernate de alte legi decât cele visate de noi.

Copilul care se costumează ca drăcuşor sau vrăjitor se bucură în secret de ocazia de a avea puterea de temut a acestor figuri – adică de a speria, de a influenţa in mod magic pe cei din jur, de a înşela. 

Semnificatii ale simbolurilor si obiceiurilor de Halloween

Deşi cunoastem majoritatea simbolurilor ce insotesc Halloween-ul , puţin dintre noi constientizăm semnificaţiile lor ascunse si originea lor pagâna.

Iată o listă cu câteva din simbolurile principale care însoţesc sărbatoarea:

1) Farsele

Celtii credeau ca sufletele morţilor reveneau pe pamânt in noaptea de 31 octombrie, provocând tulburări şi stricând recoltele. Mai credeau, de asemenea, ca in aceasta perioada zeii le jucau feste. De aici provine obiceiul farselor legate de aceasta sarbatoare.

2) Dovleacul

Este, fara indoiala, cel mai cunoscut simbol al Halloween-ului. Originea obiceiului de a folosi dovleci luminaţi in noaptea de Halloween se trage dintr-o legendă irlandeză veche de secole. 

Obiceiul cioplirii dovlecilor sub forma unor capete de monştri şi lumânarea aprinsa în interior face ca acest chip cioplit sa capete o infatisare demonică. In folclorul irlandez exista o poveste care explica originea acestui obicei: povestea lanternei lui Jack.

 Legenda spune ca un bărbat glumeţ si betiv pe nume Jack, a reuşit sa-l păcăleasca pe însuşi Satana să urce intr-un măr, după care, pentru a-l impiedica să se răzbune şi să-i ia astfel sufletul, a desenat pe trunchiul pomului semnul crucii. Diavolul, înfuriat, pentru a se răzbuna l-a blestemat pe bătrânul Jack să cutreiere pentru totdeauna pământul, fără să poată intra vreodată în iad sau în rai.

Dupa un  timp, Jack a murit. Sufletul sau nu a fost primit nici in rai, datorita şireteniei sale, nici in iad, datorită blestemului Satanei.

Singura concesie care i s-a facut a fost aceea de a putea lua un taciune cu care sa-şi lumineze drumul dintre rai şi iad, ramânând pentru totdeauna în intunericul dintre cele doua lumi.

Din aceasta legendă provine obiceiul de Halloween de a pune in dovlecii ciopliţi o lumânare, amintind de “lanterna” lui Jack.

Obiceiul s-a răspândit în Ardeal, chiar inainte ca în România sa ajungă sarbatoarea de Halloween , scopul său fiind acela de a goni spiritele rele care încep sa colinde lumea odata cu venirea iernii.

3) Mărul

Simbolul marului este legat de vechea sarbatoare romana Pomona, celebrata pe 1 noiembrie. Romanii considerau marul drept un simbol sfant al zeitei Pomona. Din combinarea vechilor sarbatori Samhain ( a celtilor )  si Pomona ( a romanilor ) a rezultat ceea ce astazi numim Halloween. Aceeasi origine o are si obiceiul ( jocul ) de a prinde merele cu dintii dintr-un bol mare de apa.

4) Liliecii

Fiind animale nocturne care se hranesc cu sange ( unele specii ), asocierea lor cu Halloween-ul nu a fost dificila. Ei sunt considerati simboluri si reprezentanti ai raului, insotindu-i pe vampiri si vrajitoare, despre care se crede ca se transforma in lilieci tocmai pentru a zbura usor pe timp de noapte.

5) Pisicile negre

Sunt considerate inca din antichitate purtatoarele unor duhuri rele , fapt pentru care, in Evul Mediu, ele erau vanate si arse pentru alungarea spiritelor rele care le stapaneau.

Pisica neagra este un simbol strans legat de Halloween, primind conotatii oculte.

6) Scheletele umane

Dat fiind faptul ca vechea sarbatoare celtica a lui Samhain era un festival al mortilor, prezenta scheletelor era inevitabila. Credinta populara era ca in noaptea de Halloween spiritele mortilor reveneau pe pamant, aducand tulburari si pagube oamenilor.

7) Vrăjitoarele

Sunt simboluri importante ale Halloween-ului, crezandu-se ca in aceasta noapte ele au puteri mult mai mari decat in restul anului. Asocierea maturei face ca simbolul sa fie si mai pregnant. O vrajitoare calare pe matura in lumina lunii este una din cele mai clasice imagini asociate sarbatorii de Halloween. Matura era considerata un simbol al fertilitatii, de unde provine obiceiul gospodinelor de a sari peste ea in timpul Sabatului Vrajitoarelor. Cu cat saritura era mai inalta, cu atat recolta urma sa fie mai bogata.

8)  Bufniţa

Simbolul isi trage renumele din superstitia ca bufnita se hraneste cu sufletele muribunzilor. Pana azi se crede ca tipatul bufnitei este un semn al mortii si al dezastrelor, fapt pentru care aceste pasari au devenit simboluri ale raului.

9) Măştile

Folosite din cele mai vechi timpuri in ceremoniile religioase, ele aveau rolul de a-i proteja pe oameni de spiritele rele. Confectionate din diferite materiale ( hartie, plastic, etc. ), mastile folosite in timpul sarbatorii de Halloween reprezentau de obicei o fata falsa, cu scopul de a deruta spiritele rele si de a-i apara pe oameni de influenta acestora.

10) Luna

Este si ea un simbol important al Halloween-ului, astrul nocturn  fiind asociat in mitologie cu sufletele mortilor si facand parte din scenariul celor mai de groaza povesti.

11) Păianjenul şi plasa de păianjen

Fiind o insectă ce preferă intunericul, dezordinea si pustietatea, paianjenul a devenit un alt simbol important al Halloween-ului, sugerand ideea de loc lugubru, bantuit si uitat de oameni.

Toate aceste simboluri , atunci and se regasesc impreuna in practicile sarbatorii de Halloween, creeaza o atmosfera lugubra, sinistra si de groaza. Ele nu au nimic in comun cu crestinismul, cu Evanghelia mantuirii, cu frumoasele promisiuni ale lui Dumnezeu si nici cu frumusetea unei vieti traite in Christos.

America face cu ocazia Halloween-ului pregatiri mai mari decat de Crăciun sau Paşte. 

 Americanii au dezvoltat o adevarata industrie legata de aceasta aşa zisă sărbatoare.  Copii se costumeaza in stil horror, se amuza prin sperieturi şi merg (colindă) din casă în casă pentru a primi prajituri.

Vânzarile filmelor horror cresc in aceasta perioada, promotorii filmelor de groaza speculand si ei interesul mare pentru acest praznic. Industria filmelor horror exploateaza la maxim setea de senzatii tari, dovedind nepasare fata de psihicul omului, caruia nu-i ofera nimic altceva decat angoase.

Tinerii, mai curajosi, merg in cimitire in miez de noapte si se distrează făcând spiritism.

S-a constatat ca in noaptea Halloween-ului se savârşesc foarte multe crime în Statele Unite.

De altfel, în cunoscutul documentar TV Invazia pagâna, se spunea că la întrebarea “Cum aţi vrea să serbaţi Halloween-ul?”, 80% din elevii americani de clasa a IV-a de la o şcoală au răspuns zămbind : “Aş vrea sa omor pe cineva…”

Acesta este impactul sarbatorii !

De câţiva ani la noi se promovează aceasta sarbatoare în gradiniţele şi teatrele pentru copii  şi cu prilejul diverselor evenimente care speculează momentul, inoculându-se treptat copiilor noştri gustul pentru macabru, ocult, sadism si violenţă . Îi  mai ajută în acest sens desenele animate cu monştri, jocurile agresive pe calculator, filmele horror şi cărţile pentru copii, etc.

Biserica creştină, adica noi, madularele ei vii, nu trebuie să luam parte la aceasta sarbatoare oribilă şi demonică.

Atunci când Binecredinciosul Stefan cel Mare si Sfânt ridica biserici, americanii abia auzeau de invăţătura lui Hristos! De ce ar trebui să luăm aminte acum la ce şi cum ne invată ei să sărbătorim?

Sa sperăm că va fi inteleasă deşertaciunea acestei false sărbători şi că pe viitor va fi ocolită.

Sfinţilor şi celor adormiţi nu li se cuvin râsete, ci dragoste şi rugăciune.

 

 

 

 

Surse:

 

https://www.crestinortodox.ro/editoriale/halloween-126893.html

 

http://www.cuvantul-ortodox.ro/halloween-joaca-de-a-diavolul-pr-tudor-ciocan-si-cristi-curte-la-sfatul-inteleptului-audio-despre-re-paganizarea-societatii-cum-trebuie-sa-ne-ajutam-copiii-sa-reziste-in-lume-si-sa-se-fereas/

https://doxologia.ro/puncte-de-vedere/halloween-ul-transformarea-sfintilor-vrajitori

https://saccsiv.wordpress.com/2012/10/29/halloween-sarbatoare-satanica-sfantul-ioan-maximovici-ii-mustra-pe-cei-ce-o-serbeaza/

 

 

 

 

 

29/10/2017 Posted by | CREDINTA | , , , , , , , , , , , , , | 1 comentariu

Cea mai înaltă instanță administrativă franceză a decis că o cruce aflată pe un monument al Sfântului Ioan Paul al II-lea, încalcă principiul statului secular și  trebuie să fie dărâmată…VIDEO

 

Nu e Raqqa, Siria. În Franța, Crucea de pe statuia Papei Ioan Paul al II-lea a fost eliminată

Franţa elimină crucea de pe statuia Papei Ioan Paul al II-lea

 

În piaţa care poartă numele papei polonez se află o statuie donata de artistul rus Zurab Tsereteli Ruso, o sculptură care-l reprezintă pe Sfântul Pontif în picioare, cu mâinile împreunate, absorbit în rugăciune.

Statuia este acoperită de un arc din piatră, deasupra căruia se află o cruce. Se pare însă că simbolul creştinismului, ușor de recunoscut, a deranjat sensibilitățile unor extremişti ai secularismului.

 Astfel, judecătorii Curţii Supreme din Franţa au decis să facă apel la legea privind separarea bisericii de stat din 1905, care interzice ridicarea de monumente religioase în locuri publice, cu excepția muzeelor, a cimitirelor și a lăcaşelor de cult.

Consiliul de Stat din Franţa și-a explicat hotărârea prin faptul că crucea încalcă legea din 1905, privind separarea dintre Stat și Biserică.

În luna aprilie 2015, tribunalul administrativ din Rennes a decis că întreaga operă (statuie, arcadă, cruce) din piața localității nu este compatibilă cu Constituția și cu legea de separare dintre Biserică și Stat, deoarece este vorba despre o operă prea „relevantă”.

 

 

Înaltă de 8 metri și acoperită de o arcadă peste care e așezată o cruce, întreaga operă concepută de sculptorul rus, ar fi trebuit să fie îndepărtată în termen de 6 luni.

Judecătorii au declarat că sentința „implică în mod necesar ca monumentul dedicat Papei Wojtyla, în forma în care este instalat la Ploermel, să fie retras din actualul sit”.

Această hotărâre a fost ulterior anulată de Curtea Administrativă de Apel din Nantes (decembrie 2015) şi din nou anulată de Consiliul de Stat, pe motiv că crucea „spre deosebire de arcadă, constituie o emblemă religioasă a cărei instalare este contrară art. 28 al legii din 9 decembrie 1905”.

La sfârșitul anului 2014, în baza aceleiaşi  prevederi legale laiciste, au fost eliminate mai multe iesle de Crăciun, amplasate în mod tradițional în locurile publice.

Vedem aşadar cum Crucea, simbolul sfânt universal al creştinismului, deranjează sensibilitățile unor extremiști ai secularismului… 

 Nu ne aflăm la Raqqa, periculoasa capitală a Statului Islamic din Siria, ci în Bretania, în civilizata Europă de vest, totuşi creştină!

 

Sursa:

http://www.ilgiornale.it – 26 octombrie  prin http://www.rador.ro /franta-elimina-crucea-de-pe-statuia-papei-ioan-paul-al-ii-lea/

 

 

29/10/2017 Posted by | CREDINTA | , , , , , , , | 2 comentarii

%d blogeri au apreciat asta: