CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

CREŞTINISMUL ŞI IDENTITATEA NAŢIONALĂ SUB ASALTUL NEOMARXISMULUI CULTURAL. VIDEO

 

george soros

 

 

George Soros (născut Schwartz György în data de 12 august 1930) este un evreu maghiar-american, magnat în afaceri, cunoscut şi ca „Omul care a spart Banca Angliei”.

A fost în spatele provocării multor crize economice, războaie și războaie civile, fiind unul dintre agenţii de seamă al New World Order, cu vederi neomarxiste şi finanţator a sute de organizaţii aşa zis civice, globaliste şi anticreştine.

În prezent asistăm la bătălia momentului, dusă de un grup mic dar cu interese uriașe, format din marii potentaţi implicați în finanța mondială din spatele corporațiilor, adepți ai neomarxismului cultural, cu popoarele lumii cu identitatea și tradițiile lor specifice.

Frământați de visul unui imperiu planetar, globaliștii neomarxiști de astăzi, strănepoți ai conspiraționiștilor de ieri, se luptă să îndoctrineze noile generații în spiritul unui multiculturalism nivelator, al unei libertăți transformate în libertinaj, pentru a-și forma o armată de ocupație din chiar copiii noștri.

Fenomenul este oarecum asemănător ca finalitate cu practica Imperiului Otoman care lua cu forța copiii națiunilor ocupate pentru a-i transforma în soldați fanatizați, instruiți să-și renege ulterior chiar proprii părinți.

În această lume în conflict, Uniunea Europeană a devenit un cap de pod al  globalizării nivelatoare. De aproape trei decenii  birocrații din UE, slujitori ai globalismului neomarxist, încearcă să ne anuleze în plan identitar.

Nu doar pe noi, ci  toate popoarele din țările membre.

 

 

Socialismul

 

 

„Socialismul este religia care trebuie sa distrugă creștinismul, religie în sensul că tot o credință cu martiri și credincioși este; și e religie pentru că a înlocuit pe Dumnezeul transcedental al catolicilor cu credința în om și energiile lui ca singură realitate spirituală.” – Antonio Gramsci (sursa)

Omul eliberat de creștinism trebuie să îmbrățișeze socialismul, iar „partidul comunist e singura instituție care poate fi comparată în mod serios cu comunitățile religioase ale creștinismului primitiv”.

Aşadar, în concepţia lui Gramsci, comunismul este o religie primitivă.

Politologul italian Luciano Pellicani scrie în cartea sa „Gramsci, La questione comunista” (1976) referindu-se la Noua Stîngă, curent al marxismului din care fac parte cel puțin cîteva dintre ONG-urile din țara noastră, care au reușit să capteze atenția întregii țări aceste zile că: 

“trebuie să imite pe primii creștini. Trebuie să erodeze ordinea existentă din interior, prin cuceriri discrete, metodice, infiltrînd suprastructurile ideologice pînă cînd au capturat sprijinul claselor subordonate din mîinile clasei dominante. Lenin teoretiza cucerirea societății prin cucerirea violentă a statului, Gramsci a propus procedura inversă: cucerirea statului prin ocuparea culturală a societății. ”

Încrederea în instituțiile de bază ale societății Occidentale, familie, armată, biserică, economia liberă, trebuie slăbită. Cultura trebuie infiltrată de agenții schimbării, „hegemonia culturală” trebuie cîștigată de intelectualii organici, elementele conștiente care, scrie Luciano Pellicani, „prin asimilarea metodei dialectice și a teoremelor fundamentale ale așa numitului socialism științific – trebuie să ducă la îndeplinire misiunea care le-a fost dată de proletariat.”.

Masele nu se pot elibera singure pentru că, orbite fiind de „conștiința falsă” (instituțiile și valorile tradiționale), „nu pot percepe cauzele structurale ale propriei alienări, cu atît mai puțin mijloacele de a le eradica.”

Intelectualii organici vor prelua acest rol, devenind „doctori ai corpului social”, cum i-a numit Troțki.

 

 

 

 

 

Mircea Toma, presedinte Active Watch-Agentia de Monitorizare a Presei, asculta discursul lui Razvan Martin (nu este prezent in imagine), coordonator al departamentului anti-discriminare al ActiveWatch-Agentia de Monitorizare a Presei, cu ocazia lansarii raportului FreeEx "Libertatea Presei in Romania-2008", la Bucuresti, joi, 30 aprilie 2009. Razvan CHIRITA / MEDIAFAX FOTO

 

Mircea Toma: “O soluție imediată pentru a inviora publicul, este să înlocuim cu curaj sloganul <Jos Băsescu!> cu <Jos Dumnezeu!> Mircea Toma a aflat că încrederea mare în Biserică este principalul vinovat pentru o foarte scăzută „cultura a protestului” printre tinerii din România, iar calea firească de urmat, dacă vrea să-și lărgească bazinul de potențiali recruți, este, în primul rând, atacarea Bisericii.

Dintr-o scriere a lui Luciano Pellicani despre Gramsci, aflăm o ilustrare pefectă pentru situația de față:

„Legitimarea ideologică a pretenției intelighenției alienate de a exercita dictatura pedagogică asupra maselor de muncitori, în numele unei viitoare eliberări de opresiune și exploatare […] nu este doar profund înstrăinată de clasa muncitoare, dar de fapt a fost și continuă să fie o ideologie care are ca scop “colonizarea” muncitorilor și așezarea lor sub controlul paternalistic al intelectualilor mic-burghezi.“

 

 


 

 

Alfred-Bulai

Alfred Bulai (profesor SNSPA):“…luați de exemplu niște manuale de religie și vedeți ce scrie p-acolo.. deci, Evul Mediu timpuriu[…] Când ai încredere în Romania, și la nivel de întreaga populație, și la tineri, în armată, instituția protestului, nu?… în Biserică, e cam greu. E foarte greu! Asta ne spune, ce? Că avem o societate cu un model cultural în care s-a inoculat obediența la nivele profunde, repet, nu la nivel public, unde toata lumea poa’ să vorbească, la nivel profund al angajării.”

ALFRED BULAI – CONF. UNIV. DR. / PRODECAN / FACULTATEA DE ŞTIINŢE POLITICE
CURSURI: CONCEPTE FUNDAMENTALE ÎN SOCIOLOGIE, ANALIZĂ ELECTORALĂ, POLITICI PUBLICE, METODE CALITATIVE DE CERCETARE, CULUTRA IMAGINII, SOCIOLOGIA GUVERNĂRII. DOMENII DE INTERES: METODOLOGIA CERCETĂRII SOCIALE,EPISTEMOLOGIE, FUNDAMENTELE CUNOAȘTERII, COMUNICARE SOCIALĂ, AUDIT POLITIC ȘI GUVERNAMENTAL, SOCIOLOGIE VIZUALĂ ȘI MARKETINGUL IMAGINII.

 


 

dan-trifu

Dan Trifu (Eco Civica): “De ce Biserica şi armata sunt pe primele locuri?! Asta este prostia românească!”

 

 

 


 

 

petru dandea

 

Petru Dandea (președinte Cartel Alfa): 

“Anomalia, pentru că este o anomalie, încredere, armata, Biserica, e România! Original. Ai încredere în egală măsura, sau foarte aproape, între cel care trage cu tunul și ucide oameni și în cel ce propovăduiește credința în Dumnezeu, altruismul, bunătatea. E o tâmpenie!”

 


 

 

„Binefacerile” politicii socialiste în Europa:

  • În Croația a fost impusă, în ianuarie 2013, introducerea în programele școlare a unui modul de educație sexuală, care se aplică și astăzi, deși s-a demonstrat că inițiatorii acestui program sunt niște pedofili declarați. Deasemenea, în spatele acestor pedofili stă chiar George Soros, care le sprijiină financiar „congresele”.

  • Judith Reisman, un om de știință de 78 de ani de originie evreiească, fostă consilieră a FBI-ului, a Parlamentului și a mai multor ministere medicale americane a ajuns în Croația, unde a demonstrat că manualele folosite în acest modul sunt scrise de pedofili și a denunțat legăturile acestei inițiative „educaționale” cu bogata fundație Soros, scoțând în evidență faptul că educația sexuală și drepturile homosexualilor ascund un program de distrugere a familiei și de apărare a pedofililor.  (pe larg)

 

 

ck

Claude Karnoouh: „Cred ca intr-o anumita măsura implementarea “bisericii lui Lenin” a reuşit. Numai ca seful lor a propavaduit raiul pe pamant, iar asta nu le-a reuşit şi, prin urmare, oamenii au fost foarte dezamagiţi”.  

 

 

 

 

 

 

 

„Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii” (Efes. 6:14)

 

 

 

 

 

 

SURSE: 

https://rezistentacrestinablog.wordpress.com/despre/socialismul/

http://inliniedreapta.net/colonizarea-culturii-de-intelectualii-marginali-antonio-gramsci-si-falsa-societate-civila/

https://www.activenews.ro/prima-pagina/PEDOFILIA-in-fruntea-MINISTERELOR-europene-Programa-de-EDUCATIE-SEXUALA-din-Croatia-este-CONCEPUTA-de-colaboratori-ai-revistei-%E2%80%9EJURNALUL-PEDOFILILOR-.-SOROS-ii-sustine-din-UMBRA-Care-este-LEGATURA-dintre-pedofilie-si-HOMOSEXUALITATE-39285

Reclame

24/03/2018 Posted by | CREDINTA | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Nu cuvinte, ci vorbe, nu vorbe, ci palavre, nu palavre, ci lozinci …

 

Numai comunist nu sunt, dar când citesc că unul din miniştrii Comunei de la Paris, Delescluze, văzând că situaţia e pierdută – l9 mai 1871 – îşi ia jobenul şi puşca şi se urcă pe baricadă unde e ucis, nu pot să nu încerc un fior şi să nu iau – măcar mintal! – poziţia de „onor la erou” ca şi în faţa Sfântului Ioan Nepomuk, care, decât să divulge regelui Boemiei taina spovedaniei reginei, mai bine primeşte a fi azvârlit în apele Vltavei; ori în faţa monseniorului Affre, arhiepiscopul Parisului, căzut şi el, în timpul sângeroaselor ciocniri din iunie 1848, tot pe o baricadă.

Ce căuta acolo? Ieşise din reşedinţa lui şi găsise un loc înalt de unde să încerce a-i împăca pe beligeranţi. „Locul păstorului e lângă turma sa” – cuvintele săpate pe mormântul monseniorului Affre la catedrala Notre Dame – , de când el le-a adeverit, nu mai sunt o formulă, ci sunt o idee-forţă, energie, viaţă. Prin mărturisirea lor de către oameni, preceptele Scripturii participă de la esenţa Crucii, denumită „dătătoare de viaţă” nu numai pentru că ne asigură nouă învierea din morţi, ci şi pentru că preface vorbele în fapte, cifrul în limbaj clar, tiparele Infonne structurate vii, ideile şi principiile în germeni. Sângele e roditor; pătimitorul de pe cruce, oricine ar fi, suferă, dar se bucură şi de un privilegiu: e auzit şi nu rămâne fără urmaşi.

Nu este nevoie să ai o simpatie deosebită pentru protestanţi, dar cine poate spune că nu 1-a mişcat, dacă a fost la Paris, monumentul lui Coligny pe care stă scris A rămas neclintit ca unul care a văzut pe nevăzutul împărat? 

Toate-s bune şi frumoase până la adicătelea; atunci se dau cărţile pe faţă, atunci, cum grăieşte Pavel, nu se mai vede ca prin oglindă, în ghicitură; ci faţă către faţă; şi atunci rămâne numai acesta: curajul în faţa morţii.

Restul, oameni buni şi fraţi bărbaţi, restul reprezintă cum spun contestatarii: nu cuvinte, ci vorbe; nu vorbe, ci palavre; nu palavre, ci lozinci.

  

(Fragment din JURNALUL FERICIRII de Nicolae Steinhardt, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1991)

 

 

 

 

Părintele Nicolae Steinhardt (1912-1989) a fost doctor în drept constituțional, scriitor, publicist și critic literar, originar din comuna Pantelimon, județul Ilfov. De origine evreiască, s-a convertit la creștinism în închisoarea de la Jilava, și se va  călugări după punerea sa în libertate.

Între anii 1919–1929 urmează cursurile școlii primare (în particular și la scoală „Clemența”) și ale liceului Spiru Haret. Printre colegii de aici se numărau Constantin Noica, Mircea Eliade, Aşavir Acterian, Haig Acterian, Alexandru Paleologu, Dinu Pillat, Marcel Avramescu ș.a. Singurul elev de confesiune mozaică, urmează alături de colegii săi cursurile de religie creștină, cu preotul Georgescu-Silvestru, care de mai multe ori spunea clasei: „decât să văd ministru al Cultelor pe un papistaș ca Maniu, mai bine pe un jidan de-al nostru, băiat de treabă cum e” (Nicu Steinhardt, Primejdia mărturisirii, pp. 171-172). Își ia bacalaureatul în 1929.

După 1929 frecventează cenaclul literar „Sburătorul” al lui Eugen Lovinescu, descoperindu-se în el germenii viitorului literat.

Îşi ia licenţa în Drept şi Litere la Universitatea din Bucureşti în 1934, iar în 1936 îşi susţine la Bucureşti doctoratul în drept constituţional, cu lucrarea Principiile clasice şi noile tendinţe ale dreptului constituţional. Critica operei lui Léon Duguit, publicată în acelaşi an.

Începe să publice în  1934, sub pseudonimul Antisthius – inspirat de numele unui personaj din Caracterele lui La Bruyère -, volumul parodic În genul … tinerilor, în 1935 – Essai sur la conception catholique du Judaisme, iar în 1937 Illusion et réalités juives.

Între anii 1937-1939 călătoreşte în Elveţia, în Austria (familia sa avea ceva legături de rudenie cu cea a lui Freud), în Franţa şi în Anglia, întregindu-şi bagajul de cunoştinţe.

În 1939 revine în țară și începe să lucreze ca redactor la Revista Fundațiilor Regale, la recomandarea lui Camil Petrescu, de unde este înlăturat (împreună cu Vladimir Streinu) în anul 1940, în cadrul acțiunii de „purificare etnică” declanșată sub guvernarea Antonescu-Sima. Urmează o perioadă de privațiuni pe motive etnice (1940-1944).

Din 1944 revine la „Revista Fundațiilor Regale” depunând o intensă activitate publicistică și critică. Dar este din nou înlăturat în 1947, se pare în urma unui denunț al lui George Călinescu. În același timp, mai colaborează la Universul literarLibertatea și Viața românească. Printre scriitorii săi favoriți se numărau Marcel Proust, André Gide, Aldous Huxley, Simone Weil.

După 1947 este dat afară din barou, i se refuză publicarea textelor și execută câteva slujbe mărunte, adesea necalificate. Între 1948 și 1959 suferă o nouă perioadă de privațiuni, alături de pleiada intelectualității românești interbelice.

În 1958 este arestat Constantin Noica și grupul său de prieteni din care făceau parte și Nicu Steinhardt alături de Dinu Pillat, Alexandru Paleologu, Vladimir Streinu, Sergiu Al-George, Păstorel Teodoreanu, Dinu Ranetti, Mihai Rădulescu, Theodor Enescu, Marieta Sadova ș.a. La 31 decembrie 1959 este convocat la Securitate, cerându-i-se să fie martor al acuzării, punându-i-se în vedere că dacă refuză să fie martor al acuzării, va fi arestat şi implicat în „lotul intelectualilor mistico-legionari”.

Anchetat pentru că a refuzat să depună mărturie împotriva lui Constantin Noica, este condamnat în „lotul Pillat-Noica” la 13 ani de muncă silnică sub acuzația de „crimă de uneltire contra ordinii sociale”.

Acest eveniment înlătură „orice dubiu, șovăială, teamă, lene, descumpănire”   și grăbește luarea deciziei de a se boteza. La 15 martie 1960, în închisoarea Jilava, ieromonahul basarabean Mina Dobzeu îl botează întru Iisus Hristos, naș de botez fiindu-i Emanuel Vidraşcu (coleg de lot, fost șef de cabinet al mareșalului Antonescu), iar ca martori ai tainei participă Alexandru Paleologu, doi preoți romano-catolici, unul fiind chiar Monseniorul Ghica, doi preoți uniți și unul protestant, „spre a da botezului un caracter ecumenic”.

Este supus rigorilor detenției din închisorilor comuniste de la Jilava, Gherla, Aiud etc. până în august 1964 când este eliberat, în urma grațierii generale a deținuților politici. Îndată după eliberarea din detenție, la schitul bucureștean Darvari, își desăvârșește taina botezului prin mirungere și primirea sfintei împărtășanii.

După moartea tatălui său (1967) începe să-și caute o mănăstire. În 1975 vine la mănăstirea unde se afla ieromonahul Mina Dobzeu, însă episcopul Partenie refuză să-i permită șederea, așa încât părintele Mina îl trimite la arhiepiscopul Teofil Herineanu de la Cluj-Napoca și la episcopul Iustinian Chira de la Maramureș. Întâmplarea a făcut însă ca în 1976 Constantin Noica să îl întâlnească, la o lansare de carte care a avut loc la Cluj-Napoca, pe Iustinian Chira, bun prieten al lui Ioan Alexandru și al scriitorilor în general. Invitat de acesta, Noica ajunge în scurt timp la Mănăstirea Rohia unde zăbovește 3 zile. Cadrul natural și biblioteca vastă îl impresionează deopotrivă pe marele filosof care nu ezită să îi povestească lui Steinhardt despre cele văzute la Rohia, mai ales că îi știa gândul de a se retrage într-o mănăstire.

În 1978, Steinhardt stă vara la Rohia pentru ca în anul următor să se stabilească definitiv acolo ca bibliotecar, cu aprobarea episcopului Iustinian. La data de 16 august 1980 este tuns în monahism la mănăstirea Rohia de către episcopul Iustinian Chira și arhiepiscopul Teofil Herineanu, care îl iau sub aripa lor ocrotitoare.

Arhimandritul Serafim Man, starețul mănăstirii Rohia, îl integrează în obștea mănăstirii. La mănăstire pune în ordine cele peste 23.000 de volume ale mănăstirii, se integrează în viața mănăstirii (participă la slujbe, povățuiește pelerinii, predică), iar în paralel îşi intensifică activitatea literară.

Volume publicate în această perioadă: Geo Bogza – un poet al Efectelor, Exaltării, Grandiosului, Solemnității, Exuberanței și Patetismului (1982), Critică la persoana întâi (1983), Escale în timp și spațiu (1987) și Prin alții spre sine (1988). Aceste volume îl impun ca un eseist de marcă al literaturii române.

După moartea tatălui său (1967) începe să-și caute o mănăstire. În 1975 vine la mănăstirea unde se afla ieromonahul Mina Dobzeu, însă episcopul Partenie refuză să-i permită șederea, așa încât părintele Mina îl trimite la arhiepiscopul Teofil Herineanu de la Cluj-Napoca și la episcopul Iustinian Chira de la Maramureș.

Întâmplarea a făcut însă ca în 1976 Constantin Noica să îl întâlnească, la o lansare de carte care a avut loc la Cluj-Napoca, pe Iustinian Chira, bun prieten al lui Ioan Alexandru și al scriitorilor în general. Invitat de acesta, Noica ajunge în scurt timp la Mănăstirea Rohia unde zăbovește 3 zile.

Cadrul natural și biblioteca vastă îl impresionează deopotrivă pe marele filosof care nu ezită să îi povestească lui Steinhardt despre cele văzute la Rohia, mai ales că îi știa gândul de a se retrage într-o mănăstire.

În 1978, Steinhardt stă vara la Rohia pentru ca în anul următor să se stabilească definitiv acolo ca bibliotecar, cu aprobarea episcopului Iustinian.

La data de 16 august 1980 este tuns în monahism la mănăstirea Rohia de către episcopul Iustinian Chira și arhiepiscopul Teofil Herineanu, care îl iau sub aripa lor ocrotitoare.

Arhimandritul Serafim Man, starețul mănăstirii Rohia, îl integrează în obștea mănăstirii. La mănăstire pune în ordine cele peste 23.000 de volume ale mănăstirii, se integrează în viața mănăstirii (participă la slujbe, povățuiește pelerinii, predică), iar în paralel îşi intensifică activitatea literară.

Volume publicate în această perioadă: Geo Bogza – un poet al Efectelor, Exaltării, Grandiosului, Solemnității, Exuberanței și Patetismului (1982), Critică la persoana întâi (1983), Escale în timp și spațiu (1987) și Prin alții spre sine (1988). Aceste volume îl impun ca un eseist de marcă al literaturii române.

https://ro.orthodoxwiki.org/Nicolae_Steinhardt

 

16/03/2018 Posted by | CREDINTA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

O țintă pentru destabilizarea ţării noastre – Biserica Ortodoxă Română

 

 

Imagini pentru atac asupra ortodoxiei române photos

 

Biserica, țintă pentru destabilizarea României

 

 

Identitatea românească nu poate fi concepută în afara legăturii sale cu Biserica neamului.

Biserica Ortodoxă Română este singura instituție din România fără comandă în afara țării.

Pentru a supune Biserica neamului, extremiștii de toate culorile și agențiile străine au pus tunurile mediatice pe ierarhi.

Bătălia este abia la început, de aceea este bine să știm de unde vin campaniile denigratoare asupra Bisericii

În ajunul aniversării Ccentenarului Unirii, 1918-2018, în România forfotă agenții serviciile străine ca în 1989 autocarele cu turiști din Ungaria și Uniunea Sovietică.

Nu trebuie să fim experți în studii geo-politice, nici cunoscători în războaiele moderne, ca să realizăm că Biserica a devenit în ultimii ani, țintă în „bătălia pentru România”.

Să nu uităm că unii dintre turiștiii veniți în 1989 s-au stabilit la noi, au dezvoltat afaceri, alții s-au camuflat intrând în monahism, mulți dintre aceștia joacă la mai multe capete și sunt membri în tot felul de asociații de inspirație ortodoxo-dughinistă și LGBTI-istă.

Și unii, și alții sunt antieuropeni convinși și adepți ai internaționalelor socialiste din Est și din Vest.

Astăzi luptele nu se mai duc doar pe teren ca în 1989, ci s-au mutat în spațiul virtual, pe site-urile de socializare și în mass-media, pe posturile TV care au devenit porta-vocea serviciilor secrete din țările vecine care nu au iubit niciodată România.

 

 

 

 

Imagini pentru nu negociem ortodoxia photos

 

 

Nu există identitate românească în afara Bisericii…

Singura instituție încă pe picioare din România este Biserica, în cazul de față Biserica Ortodoxă Română. Pe instituția Bisericii au pus tunurile agenții deghizați în membrii ai societății civile, activiștii ong-iști și chiar unii monahi care poartă pe sub sutană haine kgb-iste.

De ce Biserica? Pentru că Biserica a fost și este legată de viața omului, de la naștere până la moarte.

Identitatea românească nu poate fi concepută în afara legăturii sale cu Biserica din care facem parte prin Botez, în care ne întărim prin Căsătorie, iar înaintea plecării pe drumul veșniciei, primim Cuminecătura ca leac al nemuririi. Iisus Hristos nu s-a întrupat pentru elitele timpului.

În Biserică Îl mărturisesc pe Hristos, și cei care merg în pelerinaje la Ierusalim, și cei care merg o dată pe an să ia lumină în noaptea Învierii deoarece Biserica este o cumunitate de frați și surori care se ajută duhovnicește, unii pe alții. Cine lovește în Biserică, nu atinge numai ierarhia, ci zdrobește obrazul fiecăruia dintre noi.

Ataci ierarhia, compromiți Biserica !

Este o regulă de aur a războaielor de când strategii greci au desenat pe nisip primele planuri de luptă împotriva perșilor.

Nu trebuie să strivești soldați anonimi, ci conducătorii.

Cel mai simplu mod de a compromite instituția Bisericii este să întinezi numele ierarhilor, exact cum se întâmplă în aceste moment.

Sistemul este banal și se practică la scară planetară: se lansează o știre falsă (Fake news) pe un site obscur, apoi știrea este preluată de o publicație de mâna a treia și minciuna se rostogolește până ajunge în presa centrală, care nu mai citează sursa, ci o dă ca Breaking News.

Cea mai eficientă reacție în fața acestui război cu știri false, în care Biserica a devenit țintă este să verificăm autenticitatea și să nu o colportăm (distribuim/share-uim) în spațiul virtual. Altminteri, devenim noi înșine instrumente ale acestor servicii.

Acest punct de vedere se adresează mai ales celor care avizi de știri și în lipsă de timp, citesc și, poate, dau credit tuturor mizeriilor care vin din unele televiziuni cu comandă la Moscova, Budapesta, Berlin sau chiar Washington.

Biserica este spațiul în care s-a dezvoltat identitatea românească

În ajunul aniversării Centenarului trebuie să fim mai uniți ca niciodată și să ne amintim că actul Unirii de la Alba-Iulia a fost citit de episcopul greco-catolic Iuliu Hosu, secundat de episcopul ortodox Miron Cristea.

Să nu uităm că Biserica este casa în care s-a născut și a crescut limba română, locul unde s-au dospit ideile unității naționale, ale latinității și ale apartenenței la Europa, spațiul în care s-a dezvoltat identitatea poporului român, elemente care au permis ca după secole de dezbinare, românii din toate proviciile să se întrunească pe 1 Decembrie la Alba-Iulia și să proclame Unirea cu Țara.

În acest război mediatic modern, Biserica este ținta celor care nu au fost vreodată alături de Țările Române și nu s-au împăcat cu gândul că provinciile istorice românești au format la 1 Decembrie 1918 un stat național unitar cu numele de România.

Romeo-Valentin MUSCĂ , doctor în teologie

https://secareanu.wordpress.com/2017/08/25/biserica-tinta-pentru-destabilizarea-romaniei/

 

   

26/08/2017 Posted by | CREDINTA | , , , , , , , , , , , , | 1 comentariu

%d blogeri au apreciat asta: