CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Mitropolia Ortodoxă Română a Basarabiei a sărbătorit pe 30 iulie 2021, 19 ani de la recunoașterea sa oficială de către autoritățile Republicii Moldova

Mitropolia Basarabiei cere Comisiei naţionale de heraldică de la Chișinău  să nu aprobe frauda comisă de


Mitropolia Ortodoxă Română a Basarabiei a sărbătorit vineri, 30 iulie 2021, 19 ani de la recunoașterea sa oficială de către autoritățile Republicii Moldova, după ce fusese reactivată pe 14 septembrie 1992 de Patriarhia Română.

Ceea ce înseamnă că, în curând, va sărbători și 29 de ani de la reînființare, în chiar ziua Înălțării Sfintei Cruci (14 septembrie).


Potrivit Ziarului Lumina, Mitropolia Basarabiei este o biserică ortodoxă autonomă, de stil vechi, în cadrul Patriarhiei Române, reactivată pe 14 septembrie 1992. Mitropolia Basarabiei este recunoscută oficial drept succesoare spirituală, canonică, istorică a Mitropoliei Basarabiei care a funcționat până în anul 1944 inclusiv.

Prin statut, teritoriul Mitropoliei Basarabiei este cel al Republicii Moldova. În plus, în calitate de Exarh al Plaiurilor, Mitropolitul Basarabiei are jurisdicție canonică asupra diasporei ortodoxe române din răsărit.
Mitropolia Basarabiei numără patru episcopii istorice sufragane: Arhiepiscopia Chișinăului, Episcopia de Bălți (fosta Episcopie a Hotinului), Episcopia Basarabiei de Sud (fosta Episcopie de Cetatea Albă și Ismail) și Episcopia Ortodoxă a Dubăsarilor și a toată Transnistria (fosta Misiune Ortodoxă Română din Transnistria).
Mitropolia Basarabiei a fost creată după Marea Unire de la 1918 prin ridicarea Arhiepiscopiei de Chișinău la rangul de Mitropolie.

Decizia înființării a fost luată în Sinodul Bisericii Ortodoxe Române din 15 noiembrie 1923. Organizarea propriu‑zisă s‑a făcut prin legea de organizare a Bisericii Ortodoxe Române din 1925.

Primul mitropolit al Basarabiei  Gurie Grosu, a fost o personalitate marcantă în istoria şi cultura Moldovei.

S-a născut la 1 ianuarie 1877, în Nimoreni, judeţul Lăpuşna și a decedat la 14 noiembrie 1943 la Bucureşti. Studiile le-a făcut la Şcoala spirituală şi Seminarul teologic din Chişinău, după care a urmat Academia duhovnicească din Kiev, unde a obţinut titlul de magistru în teologie.

A fost călugărit în mănăstirea Noul Neamţ, Chiţcani, hirotonit ieromonah şi numit “misionar eparhial”, mai târziu – arhimandrit.

Lui Gurie Grosu îi aparţine iniţiativa înfiinţării unei tipografii eparhiale şi apariţia revistei “Luminătorul” în Chişinău. A mai deţinut funcţii de stareţ la mănăstirea Sf. Avram din gubernia Smolensk, director la şcolile normale de învăţători din Gruşevsk şi Samovka, profesor de limba română în Chişinău, ministru adjunct al Justiţiei în Guvernul provizoriu din Chişinău, unde s-a impus ca un militant activ pentru realizarea statului naţional român unitar.

În 1918 a fost ales de Sf. Sinod din Bucureşti arhiereu-vicar al Mitropoliei Moldovei, la începutul anului 1920 fiind numit locţiitor de arhiepiscop al Chişinăului şi Hotinului, iar din 21 aprilie 1928 devine mitropolit al Basarabiei, păstorind până la 11 noiembrie 1936, când a fost pensionat.

Primul mitropolit al Basarabiei a fost omagiat la Chişinău | IPN

La acea dată, jurisdictia Mitropoliei Basarabiei cuprindea Arhiepiscopia Chișinăului, Episcopia Hotinului și Episcopia Cetății Albe – Ismail.
În timpul ocupației sovietice din 1940‑1941 și mai apoi sub regim sovietic, din 1944 până în 1992, Mitropolia Basarabiei și‑a încetat activitatea, fiind înlocuită cu structură necanonică – Eparhia Chișinăului, sub autoritatea Patriarhiei Moscovei și a întregii Rusii. Biserica Ortodoxă Română nu a recunoscut niciodată trecerea Basarabiei sub autoritatea canonică a Patriarhiei Ruse.
Ca răspuns la cererile Adunării eparhiale din 14 septembrie 1992, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române din 19 decembrie 1992 a hotărât reactivarea Mitropoliei Basarabiei.
Mitropolia Basarabiei a fost înregistrată oficial de Guvernul Republicii Moldova la 30 iulie 2002, după 10 ani de prigoană din partea autorităților de stat și a clericilor din jurisdicția Patriarhiei Ruse.

Mitropolia Basarabiei s‑a judecat cu statul Republica Moldova în toate instanțele din republică, ajungând la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului de la Strasbourg.
Statul Republica Moldova și Mitropolia Moldovei, structura locală a Patriarhiei Moscovei, au pierdut în cele din urmă la CEDO în fața Mitropoliei Basarabiei, structura locală a Patriarhiei Române, rezultat care a însemnat o victorie pentru neamul românesc și pentru Biserica strămoșească în teritoriul românesc dintre Prut și Nistru.

ADDENDA

Biserica ortodoxa româna a devenit autocefalä din 1885, desi si pânâ atunci a avut parte de o anumitä autonomie fatä de Patriarhia Ecumenicä de Constantinopol. Dupä Unirea din 1918 si transformärile administrative ce i-au succédât, se produc o serie de modificâri si în ceea ce priveste organizarea administrativ-teritorialä a Bisericii Ortodoxe Române: Patriarhia Românâ a fost înfiintaté în 1925, având sub jurisdictia sa si Biserica Ortodoxä din Basarabia. Astfel, dupä perioada de apartenentä la Imperiul Tarist – 1812-1918 – în Basarabia s-au restabilit legăturile canonice cu Biserica Ortodoxä Românâ, iar în 1928, pentru cä elita clericală din Basarabia s-a opus solicitării ca Biserica din Basarabia să reintre sub ascultarea canonică a Mitropoliei Moldovei, Arhiepiscopia Chisinăului a fost ridicată la rangul de Mitropolie scrie https://www.proquest.com.

După mutațiile care s-au produs în întreaga regiune în perioada sovietică (odată cu secularizarea care a atins toate produsele si manifestările culturale), Mitropolia Basarabiei a fost desfiintată. Respectiv, în perioada sovietică biserica de la Chisinău îsi pierde statutul de Mitropolie, redevine arhiepiscopie (subordonatä Patriarhiei Ruse), iar actiunile întreprinse împotriva bisericilor din întreg spatiu sovietic au fost deosebit de aspre în această regiune. Mai târziu, odată cu dezmembrarea Uniunii Sovietice, în Basarabia au fost exprimate si vehiculate discursuri ce vizau desprinderea canonică de Patriarhia Moscovei.

în 1992, Mitropolia Basarabiei, subordonată Patriarhiei Române va fi reactivată, dar autoritătile din República Moldova au refuzat mult timp recunoasterea oficială a acesteia întrucât sustineau si recunosteau doar legitimitatea Mitropoliei Moldovei , subordonate Patriarhiei Moscovei (care a fost înfiintată tot în 1992, prin ridicarea arhiepiscopului de Chisinău la rangul de mitropolit).

După ce, în 2000, a fost reclamată încălcarea de către autoritățile din Republica Moldova a dreptului la libertate religioasă, în 2001 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât că prin nerecunoașterea Mitropoliei Basarabiei, autoritățile din Reublica Moldova încalcä Conventia Europeanä a Drepturilor Omului.

Abia dupä pronuntarea Curtii, autoritätile din Republica Moldova au recunoscut Mitropolia Basarabiei în 2002; problema nu a fost solutionatä însă, întrucât persistă încă problema „capitalului material” al Mitropoliei Basarabiei.

În ceea ce priveste dimensiunea teologică a acestui conflict – ea lipseste. Dincolo de abuzurile pe care le-a suportat Mitropolia Basarabiei din partea guvernului Republicii Moldova, temeiul refuzului repetat de către institutiile de drept din República Moldova de a recunoaste Mitropolia din Basarabia a fost greu démontât, întrucât credinciosilor care apartineau Mitropoliei Basarabie nu li s-a încălcat dreptul la a-si practica religia: acestia au avut alternativa de a practica religia în cadrul Mitropoliei Moldovei.

Problema „teritoriului canonic”

Apropierea pâné la unificare a puterii de bisericé – deziderat asociat modeIului bizantin – a continuât de-a lungultimpului, cunoscând – în functie de evolutia politicé a Rusiei – variate formule de coabitare a statului eu biserica – furnizor de legitimitate.

Autoritatea bisericii a sporitîn timp, odaté cu o relativä independentä pe care o cunoaste, iar în 1448, Biserica Ortodoxä Rusé se declaré autocefalä, iese de sub jurisdictia Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol, si în 1589 este ridicată la rangul de Patriarhie. Datorită contextului politic (inclusiv din cauza cuceririi Constantinopolului de către turci), Rusia începe să aspire la o pozitie cât mai puternică, importantă în plan international, fiind vehiculatä formula unei succesiuni: Rusia este văzută astfei ca „a treia Romä”, titlu a cärui legitimitate a fost frecvent contestat, dar pe care puterea l-a folosit frecvent pentru a fundamenta ideologii impérialiste.

Periodic, în diverse contexte, acest titlu este actualizat, iar veleitățile imperialiste ale Rusiei – „continuatoare a Imperiului Bizantin” se fac mai puternic resimțite în multe regiuni/teritorii din Estul Europei.

Pentru Basarabia, inclusiv dupä desträmarea Uniunii Sovietice, Rusia lanseazä formule ce trädează aspirafiile impérialiste, desemnând prin „teritoriu canonic rus” spafii care s-au aflat, în anumite contexte istorice (în perioada sovieticä – de exemplu) sub influentă ruseascä. Astfel, Biserica Ortodoxä Rusă (care se defineste chiar prin statut ca fiind „multinational”) revendică apartenența la „teritoriul canonic rus” a bisericii ortodoxe din Basarabia, unde coabitează cele douä mitropolii.

Expresiile „teritoriu canonic rus” sau „teritoriu canonic al Patriarhiei Moscovei” sunt folosite inclusivîn contexte oficíale, în medii academice. în prezentarea primului numär al Enciclopediei pravoslavnice – Pravoslavnaia Entziclopedia – Patriarhul Alexei al ll-lea invocä aceste formule, explicând rolul institufiei bisericii în evolufia istoricä a Rusiei: „Peste tot în lume, inclusiv pe teritoriul canonic al Patriarhiei Moscovei, este in crestere procesul de secularizare în viafa societätii. (…) Biserica este un depozit unie al memoriei istorice si culturale. (…) Amintirea despre marii oameni ai Rusiei este pästratä prin slujba bisericeascä, icoane, sfintele moaste, cérfile bisericesti. Tóate acestea au o mare importantä pentru pästrarea memoriei istorice a poporului, si deci si pentru consolidarea societätii. Biserica ortodoxä (…) va contribuí la consolidarea societätii si la depésirea contradicfiilor”.

Imposibilitatea suprapunerii granifelor nationale peste cele ale teritoriilor aflate sub jurisdiefia Patriarhiei Moscovei solicité reiterarea discursului legitimator. întrucât Patriarhia Moscovei are în subordonare canonică si biserici ale altor popoare, iar titlul oficial al Bisericii ortodoxe ruse conține conotarea etnică, în discursul prezentat cu ocazia deschiderii celei de-a treia Adunâri a Lumii Ruse patriarhul Kiril formulează argumente si susține legitimitatea acestei formule.

Vorbind despre popoarele care „au preluat tradiția spirituală si culturală rusă ca bază a identiții naționale sau cel puțin ca parte importantă a acesteia”, patriarhul spune că acesta este motivul pentru care consideră că si Moldova „face parte din lumea rusä.”

În acelasi context Patriarhul a declarat că Biserica Ortodoxä rusă este „cea mai multi-nafională comunitate ortodoxä din lume”, si a reitérat dezideratul (interpretabil) de a extinde caracterul său multinațional. „Biserica se numește Rusă nu datorită criteriului etnic. Aceastä denumire arată că Biserica Ortodoxa Rusă îndeplineste o misiune de păstorire printre popoarele ce au preluat tradiția spirituală si culturală rusă ca bază pentru identitatea lor naționala, ori, cel puțin, ca pe o parte esențială a acesteia.

latä de ce în acest sens noi considerăm cä si Moldova face parte din această Lume Rusă. în acelasi timp Biserica Rusä este comunitatea ortodoxa cea mai plurinaționala din lume si tinde să îsi dezvolte caracterul său multinațional”.

Discursul legitimator confine apelul la memoria istoricä comunä, la puterea tradiției ruse, iar una dintre formulele ce trädeazä vocafia imperialistä a structurilor ecleziale ruse este cea prin care se sugereazä includerea Moldovei, alături de Ukraina si Bielorusia în ceea ce partriarhul Kiril numeste „teritoriu istoric rus”: „(…) în final, cea de-a treia temelie a Lumii ruse este memoria istoricä comuna si viziunile comune asupra dezvoltärii societätii. (…) Popoarele noastre au constiinta puternicä a continuității traditiei de stat si sociale, începând din timpurile Rusiei Kievene si până la actualele state Rusia, Ucraina, Bielorusia, Moldova, dar si la alte tări aflate pe teritoriul istoric al Rusiei”.

Patriarhia Româna si Patriarhia Moscovei – diferend canonic

Pozitiile adóptate de cele douä patriarhii în ceea ce priveste structura Bisericii ortodoxe din Moldova reflectă politicile asumate si la nivelul celor douä state, înfiintarea si reactivarea celor douä mitropolii au fost precédate de tensiuni între cele douä patriarhii. Teoctist, Patriarhul României, i-a trimisé o scrisoare lui Alexei al ll-lea, Patriarhul Moscovei, la 2 aprilie 1992, în care îi solicita sä discute si sä rezolve problema legată de Biserica din Moldova. De asemenea, Patriarhia Româna a emis un comunicat, în care era expus explicit faptul cä „Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române nu a recunoscut niciodatä desfiintarea Mitropoliei Basarabiei”, precum si nevoia refacerii „unitätii administrative bisericesti dintre fratii români ortodocsi de o parte si de alta a Prutului”.

Abia în octombrie 1992, Alexei al ll-lea, Patriarhul Moscovei, i-a trimis räspunsul la scrisoare adresatä de Teoctist, Patriarhul României, în care erau invócate argumente pentru dreptul de jurisdictie a Patriarhiei Moscovei asupra Bisericii Ortodoxe din Basa rabia. în ceea ce priveste reactivarea mitropoliei Basarabiei, Patriarhia Moscovei a contestat legitimitatea acesteia, catalogând acest act ca imixtiune în treburile interne ale bisericii din Basarabia, aflaté sub jurisdictia Patriarhiei Moscovei si invocând încălcarea de către Patriarhia Română a unor canoane bisericesti, si potentiale riscuri pentru relatiile dintre cele douä patriarhii si natiuni.

Adaptându-se noilor realitäti politice, în octombrie 1992, Sfântului Sinod al Patriarhiei Ruse a émis un decret prin care Biserica Ortodoxä din Moldova primeste un nou statut: este declaratä independentä fatä de Patriarhia Moscovei în ceea ce priveste activitatea administrativä, economicé si instructivä, rémânând însé subordonatä canonic acestei Patriarhii. Tomosul patriarhului Alexei al ll-lea în care era întérit statutul autonomiei Bisericii din Moldova a fost émis în decembrie 1994.

Relativa independentä a Mitropoliei Moldovei fatä de Patriarhia Moscovei este anuntatä si în statut: „Biserica Ortodoxä din Moldova, fiind subordonatä canonic Patriarhiei Moscovei, este independentä în problemele bisericesti-administrative, economice, educative, civile. In activitatea sa ea se cäläuzeste de normele si traditiile bisericesti locale, de prezentul Statut, precum si de învétâturile si canoanele Bisericii Ortodoxe Mondiale.”

Ulterior au avut loc mai multe întrevederi între reprezentantii celor doué patriarhii pentru a discuta problema jurisdictiei Mitropoliei Basarabiei, respectiv pentru solutionarea diferendului canonic.

La nivel local elita clericală nu exclude o unificare a bisericii. în articolul interviu din 29.08.2013, O convorbire cu Mitropolitul Vladimir al Moldovei în ajunul vizitei Patriarhului Kiril, de la Radio Europa Liberă, referindu-se la o posibilé unificare a bisericii ortodoxe din Basarabia, respectiv la unirea celor doué mitropolii – Mitropolia Basarabie si Mitropolia Moldovei -, Mitropolitul Vladimir declara: „Eu cred cä, pe viitor, este posibil sä se uneascä, dar aici trebuie sä fie únele cedäri. Ca sä fie aceste cedäri, este necesar sä fie implicati si patriarhii. în cazul de fatä, Patriarhul Daniel si Patriarhul Kiril, ca dânsii, la rangul cel mai înalt, fiind sustinuti de Sinodul Ortodoxe Ruse, Patriarhul Daniel – de Sinodul Bisericii Române, atunci dânsii pot sä revinä la un numitor común.”

La nivelul structurilor ecleziale din Moldova este asumat faptul cä existenta celor douä mitropolii, dar si posibila unificare a acestora depinde doar de politic.11

Despre globalizare si identitate la Est

Patriarhia rusä nu a dezavuat apropierea de politic: în cadrul unei întâlniri care a avut locîn august 2010 dintre Patriarhul Moscovei eu reprezentantii Mitropoliei Moldovei, acesta si-a exprimât deschis dorinta ca „orientarea politicé a Moldovei sä contribuie la pästrarea Unitätii Sfintei Rusii”. Si în discursul prezentat cu ocazia deschiderii celei de-a treia Adunäri a Lumii Ruse patriarhul Kiril invoca riscurile la care expune fenomenul globalizärii, provoeärile la adresa conceptului de identitate cultural-nationalä. lar Lumea Rusä, spune Patriarhul – confirmând astfel dimensiunea politicé a discursului eclesiastic si reiterând preocuparea pentru raportul de putere, pentru pozitia geopoliticé – îsi poate asigura „rolul de jucétor important pe arena mondialä”. „Astäzi globalizarea, într-adevér, cum se obisnuieste sä se spunä acum, prezintä provoeäri, mai ales pentru conceptele de identitate national-culturalé. (…) Poate oare Lumea Rusa sé îsi asigure un rol de jucétor important pe arena mondiala, astäzi dar si în viitor? Sunt sigur cä poate. Predecesorii nostri sunt cei de la care putem lúa exemplu”.

Argumentánd rolul societétii civile si al elitelor statelor independente de pe „teritoriul istoric rus”, Patriarhul a vorbit despre „etica relatiilor dintre elite”‘; el a solicitât eliminarea raporturilor de putere, eliminarea oricérui paternalism si a oricäror tentative de a juca rolul, „fratelui mai mare”:

„Nu mai putin importantä este pozitia elitelor din noile state independente, create în spatiul Rusiei istorice. Anume elitele sunt cele care exercitä o influentä semnificativä asupra societäti si o orienteazä într-o directie sau alta. De aceea este important sä se stabileascä un sistem de relatii strânse între elitele Lumii Ruse. în legăturä cu aceasta un rol cheie îi revine eticii în relatiile dintre elite. Este necesar sä se ajungă la o astfei de tonalitate în relatii, care ar permite manifestarea respectului reciproc, si s-ar exclude orice paternalism, orice încercare de a-si asuma rolul de «frate mai mare»(…).”

Reactivarea Mitropoliei Basarabiei si recunoasterea „Mitropoliei ruse”. Argumente si contraargumente

în noiembrie 2007 Patriarhia Română a publicat pe site-ul patriarhiei un document – Reactivarea episcopiilor Mitropoliei Basarabiei – un act juridic si o reparatie morală, în care este comunicat faptul câ Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în sedinta sa de lucru din 22 octombrie 2007, ia act, „eu binecuvântare, de hotărârea Mitropoliei Autonome a Basarabiei referitoare la reactivarea eparhiilor sale sufragane (Arhiepiscopia Chisinăului, Episcopia de Bälti, Episcopia Basarabiei de Sud si Episcopia Ortodoxä a Dubăsarilor si a toatä Transnistria)”.

Înaltpreasfințitul Petru, Mitropolitul Basarabiei și Exarh al Plaiurilor |  Doxologia

Foto: Înaltpreasfințitul Petru, Mitropolitul Basarabiei și Exarh al Plaiurilor 

În contextul argumentärii legitimitätii reactivärii acestor episcopii, respectiv a apartenentei acestora la Mitropolia Basarabiei, este explicată si atitudinea fată de coexistenta a două mitropolii: specificând faptul cä Patriarhia Română nu neagä „dreptul la existentä a Mitropoliei ruse a ChisinăuIui «si a întregii Moldove» ca eparhie a Bisericii Ortodoxe Ruse, pentru că Patriarhia Română respectă dorinta credinciosilor ortodocsi de a apartine în mod liber fie de Patriarhia Română, fie de Patriarhia Moscovei.”

Pozitia expusă în acest document este de asemenea explicată prin noul context istoric, statutul de stat independent al Republicii Moldova:

„Coexistenta celor două Mitropolii ortodoxe în República Moldova se explicä astăzi prin faptul câ acest teritoriu nu mai este parte componentă nici a statului român, nici a statului rus, ci este un stat nou, independent”.

Conform Statutului (pentru organizarea si functionarea Mitropoliei Basarabiei) înregistrat în iulie 2002, Mitropolia Basarabiei este o „o Biserica Crestină Ortodoxa autonomä localä din cadrul Patriarhiei Române”, „este succesoare spirituală, canonica, istorica a Mitropoliei Basarabiei, care a functionat pâna în anuí 1944 inclusiv”, si care „activeazä pe teritoriul Republicii Moldova”. Tot în statut este specificat „rangul de Exarhat al Plaiurilor” al acestei Mitropolii. Astfel, pe lângă comunitătile locale, la Mitropolia Basarabiei „pot adera, în egală măsură, sub raport canonic, si comunităti din diaspora”. Reactivarea eparhiilor a stârnit însă diferite reactii.

În ceea ce priveste comunicatul emis de Departamentul pentru Relatii Externe al Patriarhiei Moscovei privind argumentele reprezentantilor Bisericii Ortodoxe Române ce justifică decizia de a stabili eparhii ale Mitropoliei Basarabiei, acesta conține o serie de contraargumente: unele de ordin teologic, altele – politic.

De exemplu, la argumentul formulat de Biserica Ortodoxa română care invocă Canonul 34 Apostolic conform căruia Biserica trebuie sä aibă episcop (conducător) din poporul säu, reprezentanții patriarhiei Moscovei vin cu un alt citat din cärțile sfinte: Hristos „nu e nici elin, nici iudeu (Col. 3.11), iar principiul formärii Bisericilor după criteriul etnic nu a fost acceptât de întreaga ortodoxie: „Este cunoscut de toți cä principiul de formare a Bisericilor dupä criteriul etnic nu a fost niciodată aprobat de întregimea Ortodoxiei, pentru ca nu corespunde spiritului crestinismului Însusi. Doar întru Hristos „nu e nici elin, nici iudeu”(Col.3.11)21.

Acestui argument îi urmeazä imédiat unul pur politic, pâstrând confuzia si distincția incorectă român/moldovean: La formula cä majoritatea ortodocsilor sunt români, respectiv ar trebui sä se afle sub jurisdicția Patriarhiei Române, reprezentanții Patriarhiei Moscovei invocă rezultatele referendumului care a avut loc în 2004 în Republica Moldova, conform căruia doar 2,2% din populația acestui stat se declară români: „Ortodocsi sunt însă si moldovenii, rușii, ucrainenii, găgăuzii și bulgarii, care împreună alcătuiesc peste 96% din populație” .

Alte argumente, care vin de interpretarea realităților istorice, sunt însoțite de citate, insuficient contextualizate, despre lipsa constiinței naționale în Basarabia, cum ar fi declarația lui Onisifor Ghibu (intelectual román), care constata în 1926 că în Basarabia „ideea nafionalä – panromânească” „era inexistentă în toate straturile populației: țărănime, preoțime, boierime…”.

În presa culturală contemporană însă, elitele din Basarabia sancționeazä, denunță valențele imperialiste ale Bisericii Ortodoxe Ruse, apropierea puternică de politic: „Că biserica rusă este în esența ei expansionistä o dovedește chiar titulatura care și-a asumat-o filiala ei din aceastä zonä pruto-nistreanä, «botezându-se», nici mai mult, nici mai puțin, «Mitropolie a Chisinăului si a întregii Moldove»”.

Instrumentalizarea bisericii, subordonarea acesteia de către putere, de către stat este taxată deopotrivă: Biserica Ortodoxă din Rusia ,,se dovedeste a fi un simplu instrument al statului rus în política sa neoimperială, la acest început de nou secol care are pretenția de a fi unul religios sau de a nu fi deloc (nici o aluzie la actúala confruntare «dintre religii»!).”24

Situația Mitropoliilor din Basarabia este distinctä datoritä particularitățiIor pe care le comportă: conflictul dintre acestea nu este nici interconfesional, nici interetnic. Diferențele specifice nu ating dimensiunea teologică (nu ating probleme de dogmă).

Schisma sau despărțirea se manifestă si se pästrează la nivel instituțional – există două mitropolii distincte, ierarhii distincte – respectiv la nivelul formal – calendarul pe care îl respectă. Dimensiunea politică a acestui orizont conflictual este determinantă, dar nu influențează la fel de puternic coabitarea clerului asociat celor două structuri ierarhice ecleziale distincte.

31/07/2021 Posted by | CREDINTA, ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , | Un comentariu

DEZVĂLUIRI : În Germania a fost pus la cale un experiment sinistru cu copii orfani și pedofili, unii dintre ei homosexuali

În Germania a fost orchestrat un experiment sinistru, actorii principali fiind pedofili, unii dintre ei homosexuali, și copii orfani”.

Lucrurile au ieșit la iveală după mai bine de 30 de ani. Avem de-a face cu un Mengele reîncarnat și cu o primă formă a #reziștilor de tip neomarxist, scrie jurnalistul român Sorin Roșca Stănescu în corectnews.com.

În Germania, în urmă cu câteva decenii, ca reacție la staționarea pe teritoriul țării a trupelor americane și a amenințării cu un război nuclear, care în perioada Războiului Rece ar fi lovit cu prioritate Berlinul, a fost creat un așa-numit Partid Verde.

A fost excrescența unei mișcări de tip #rezist, dominată de neomarxiști. Foarte asemănătoare acea mișcare cu partidele neomarxiste de azi, proiecții ale acelorași mișcări de tip #rezist.

În plan ideologic, Partidul Verde promova o schimbare fundamentală de paradigmă în relațiile sociale. Erau condamnate așa-zisele norme învechite de conduită morală.

Norma fundamentală fiind aceea că o familie este alcătuită dintr-un bărbat și o femeie și trăiește după un set întreg de reguli, între care un loc important îl ocupă protecția minorilor. Verzii au dat de pământ cu toate aceste reguli. Și au început să-i imprime societății germane de atunci alte formule de existență.

Pe acest eșafodaj ideologic a apărut și sinistrul experiment legat de încredințarea unor copii orfani unor pedofili.

Cel care a pus în operă această nouă „filozofie”, a fost un așa-zis savant, Helmut Kentler, care, cu aprobarea autorităților de la Berlin, a trecut la fapte.

Pornind de la premiza că pedofilii, homosexuali sau nu, sunt persoane de bună calitate și care pot dezvolta o afectivitate accentuată, în baza acestui program, copii ai străzii din Germania au fost încredințați spre adopție unor asemenea personaje.

Care, atenție, au fost și finanțate în acest scop, pornindu-se de la premiza că ele, dedicându-se creșterii acestor copii și întreținând cu aceștia relații sexuale, aduc o veritabilă binefacere societății.

După ani de zile, unele victime au relatat cu lux de amănunte copilăria și viața sinistră care le-a fost astfel hărăzită în numele unor principii care au călcat în picioare tradițiile creștine ale lumii civilizate.

Mă refer la creștinism, pentru că Germania se pretinde a fi eminamente un stat creștin.

Ancheta declanșată în urma uriașului scandal din Germania se desfășoară cu mare dificultate.

Neomarxiștii și prozeliții acestui nou Mengele au șters o parte dintre urme, în complicitate cu autoritățile de la Berlin, implicate și ele în mod criminal în sinistrul experiment.

Până la finalizare însă, ar fi bine ca, reflectând asupra acestei mega-tragedii, să devenim conștienți asupra nocivității extraordinare, pe care o tumoare de tip politic și ideologic, foarte asemănătoare neomarxismului european de azi, o poate prezenta.

La fel cum somnul rațiunii naște monștri, și dorința unora, din păcate din ce în ce mai mulți, de la nivelul birocrației de la Bruxelles, poate genera efecte perverse. Să rămânem așadar intoleranți în ceea ce privește pedofilia, să fim toleranți în raport cu homosexualii și transsexualii, dar să nu admitem sub nicio formă ca o asemenea minoritate să domine majoritatea și să răstoarne regulile după care ființează omenirea de mii de ani.

Să fim conștienți că intoleranța manifestată de la cel mai înalt nivel al Parlamentului și Comisiei Europene împotriva unor guverne sau parlamente naționale, care instituie garanții asupra respectării, în spiritul tradițiilor, a unor norme sociale, poate deveni la fel de periculoasă, dacă nu chiar mai periculoasă decât experimentul german.

Și să ne punem măcar o singură întrebare: în ce spirit va fi educat și cum va trăi de fapt un copil adoptat de un cuplu homosexual sau chiar născut în interiorul unui asemenea cuplu?

28/07/2021 Posted by | CREDINTA | , , , , , , , , | Un comentariu

Cine sunt europarlamentarii români care au votat pentru ca ”bărbații să poată naște” și ca avortul să fie un ”drept fundamental al omului”?

Ei sunt europarlamentarii români care au votat pentru ca `bărbații să poată naște` și ca avortul să fie un `drept fundamental al omului`

Parlamentul European a adoptat joi un raport prin care le cere celor 27 de state membre ale Uniunii Europene să garanteze accesul femeilor la avort, supus unor legi extrem de restrictive în unele state membre, şi să asigure în acelaşi timp accesul la „o contracepţie de calitate şi la preţuri accesibile”, relatează Știri pe Surse citat de ziarul românilor americani https://tribuna.us.

Raportul Matic prevede că și bărbații pot naște și că avortul este un drept fundamental al omului. Este vorba „de un pilon fundamental al drepturilor femeilor şi al egalităţii de gen”, care „nu poate fi în niciun fel redus sau retras”, insistă rezoluţia, adoptată cu 378 de voturi pentru, 255 împotrivă şi 42 de abţineri.

Pentru raportul care este intens contestat de Biserica Catolică au votat: Dacian Cioloș, Nicolae Ștefănuță, Vlad-Marius Botoș, Vlad Gheorghe, Dragoș Tudorache, Alin Mituță, Ramona Strungariu și Nicolae Ștefănuță, toți membri ai USR-PLUS, din grupul Renew.

Împotriva raportului au votat: Traian Băsescu, Vasile Blaga, Rareș Bogdan, Daniel Buda, Chris Terheș, Cristian Bușoi, Gheorghe Falcă, Marian Grapini, Mircea Hava, Dan Motreanu, Vlad Nistor, Eugen Tomac, Lorant Vincze, Iuliu Winkler.

Carmen Avram, Tudor Ciuhodaru, Corina Crețu, Siegfreid Mureșan, Dan Nica, Rovana Plumb și Mihai Tudose au ales să nu voteze.

Dragoș Pîslaru, Adrian-Dragoș Benea și Marian-Jean Marinescu s-au abținut, în timp ce Claudiu Manda a fost absent.

Vedeți Raportul Matic AICI

02/07/2021 Posted by | CREDINTA, ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: