CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Primele decizii din 2021 ale Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu

Sfântul Sinod: Primele decizii din 2021

În ziua de 25 februarie 2021, în Palatul Patriarhiei din Bucureşti, sub președinția Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, s-a desfășurat ședința de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Sfântul Sinod l-a ales prin vot secret pe Preacuviosul Părinte Arhimandrit Nichifor Horia ca Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor. Noul Episcop-vicar va purta titulatura de Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul. Hirotonia va avea loc la Iaşi în ziua de duminică, 07 martie 2021.

Sfântul Sinod l-a ales  prin vot secret și pe Preacuviosul Părinte Arhimandrit Nestor Dinculeană ca Arhiereu-vicar al Episcopiei Devei și Hunedoarei. Noul Arhiereu-vicar va purta titulatura de Preasfințitul Părinte Nestor Hunedoreanul. Hirotonia va avea loc la Deva în ziua de duminică, 07 martie 2021.

În cadrul aceleiași ședințe, au mai fost luate următoarele hotărâri:

  • Declararea anului 2022 în Patriarhia Română ca Anul Omagial al Rugăciunii în viața Bisericii și a creștinului și Anul comemorativ al Sfinţilor isihaști Simeon Noul Teolog, Grigore Palama și Paisie de la Neamț.
  • Începerea demersurilor de canonizare a unor mărturisitori şi mari duhovnici misionari români din timpul comunismului, în anul 2025, cu prilejul împlinirii a 140 de ani de autocefalie a Bisericii Ortodoxe Române (1885) şi a 100 de ani de la înființarea Patriarhiei Române (1925).
  • Sfântul Sinod a reamintit obligaţia statutară a Bisericii Ortodoxe Române de a rămâne în comuniune şi unitate dogmatică (doctrinară), liturgică (sacramentală) și canonică (disciplinară) cu Biserica Ortodoxă universală. Prin urmare, Biserica Ortodoxă Română nu poate modifica doctrina sa, ritualul său liturgic-sacramental şi disciplina sa canonică, îndemnând pe toți slujitorii săi la mai multă responsabilitate în săvârșirea Sfintelor Taine şi ierurgii*.

Biroul de Presă al Patriarhiei Române

Citiți articolul integral accesând : https://basilica.ro

*ierurgíe, ierurgii s. f. Slujbă bisericească de binecuvântare și de sfințire a oamenilor și a lucrurilor, care se săvârșește în diferite împrejurări (sfințirea apei, binecuvântarea caselor, înmormântare, parastas etc.). – Din gr. ierurgia.

28/02/2021 Posted by | CREDINTA | , , , , , , , , , , , , , | 11 comentarii

VIZIUNEA TULBURĂTOARE DINTR-UN TEXT DATÂND DIN 1941 !

Finest Hour Extra - International Churchill Society

Iată în cele ce urmează un text din 1941, incredibil de actual acum, în aceste vremuri atroce pe care le trăim !

„Un tânăr diavol:
– Cum ai reuşit să trimiţi în iad atâtea suflete??
 
Bătrânul diavol:
– Prin frică!
 
Cel tânăr:
– Bravo! De ce le era frică? Război? Foamete?
 
Bătrânul:
– Nu … De o boală!
 
Cel tânăr:
– Cum s-au îmbolnăvit? Erau pe moarte? Nu a existat niciun leac?
 
Bătrânul:
– … s-au îmbolnăvit. Au murit. Deşi exista un leac …
 
Cel tânăr:
– Nu înțeleg …
 
Bătrânul:
– Au crezut, greşit, că singurul lucru pe care trebuie să-l păstreze cu tot prețul este VIAȚA!!!
Nu s-au mai îmbrățișat … Nu s-au mai salutat … S-au îndepărtat, tot mai mult, unul de celălalt! Au renunțat la toate contactele umane … La tot ce este uman! Apoi au rămas fără bani, când şi-au pierdut locul de muncă.

Dar au ales, mereu, să se teamă pentru viața lor chiar dacă nu mai aveau nici măcar pâine pentru masă. Au crezut tot ce-au auzit, au citit ziare și au crezut orbește tot ce au citit. Au renunțat încet, încet, la libertatea lor.

Nu au mai plecat de acasă. Nu au mai plecat nicăieri. Nu și-au mai vizitat nici, rudele, nici prietenii.
Lumea s-a transformat încet şi sigur, într-un mare lagăr de concentrare, cu prizonieri voluntari.
Au acceptat totul!!!
Doar pentru a supraviețui unei alte zile mizerabile …
Nu au mai trăit, au murit, puţin câte puţin în fiecare zi!
A fost destul de ușor să le iau sufletele mizerabile … ,,

Fragment din cartea lui C. S. Lewis – „Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr”, anul 1941.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 67dc7b226047886481cd5d21bd805345maxim.jpg

Clive Staples Lewis (prescurtat C. S. Lewis – n. 29 noiembrie 1898, la Belfast, în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord – d. 22 noiembrie 1963, Oxford, Regatul Unit), a fost un scriitor și cadru universitar britanic, cunoscut pentru scrierile sale despre literatura medievală, apologiile creștine, lucrările de critică și romanele de ficțiune, în special ciclul narativ pentru copii Cronicile din Narnia. În tinerețe, C. S. Lewis s-a îndepărtat de credința în Dumnezeu. În timpul studenției, a publicat o colecție de poeme cu titlul ‘Spirite înrobite’ (Spirits in Bondage), din care face parte și ”Pâinea noastră cea de toate zilele”, unde spunea: „Nu avem nevoie de cuvinte barbare, nici de farmec sacru/ Ca să stârnim necunoscutul.” .

C.S. Lewis a fost bun prieten cu John Ronald Reuel Tolkien, autorul celebrului roman Stăpânul inelelor. Amândoi au fost profesori de literatură la Universitatea din Oxford și sufletul grupului literar The Inklings. În urma unor lungi discuții purtate cu prietenul și colegul său John Tolkien, CS Lewis se va apropia din nou de credința creștină preferând însă cultul anglican celui catolic.

O mare influență asupra lui a avut și filosoful  Owen Barfield (1898 – 1997), pe care l-a cunoscut în 1919.

 A murit în 22 noiembrie, cu o săptămână înainte de împlinirea vârstei de 65 de ani, în ziua când a fost asasinat președintele american John F.Kennedy la Dallas. În aceeași zi a murit și Aldous Huxley autorul celebrului roman „Minunata lume nouă””.

Opera lui Lewis continuă să influenţezenoile generații, la fel cum influențează și această carte atipică şi originală în felul în care este scrisă şi în conţinutul ei, intitulată  Sfaturile unui diavol mai bătrân către unul mai tânăr.

Este o carte scrisă sub forma unor scrisori trimise de un diavol mai experimentat către un altul, prin care îl învaţă cum să-l ispitească pe „Pacientul“ său, un tânăr. Vedem astfel ce se ascunde în spatele cortinei, intrigile şi planurile ţesute de diavol, cu mijloace potrivite pentru fiecare om în parte, dar şi modul în care Dumnezeu intervine.

Scopul cărţii nu a fost să facă speculaţii asupra vieţii diavoleşti, ci să aducă la lumină o nouă perspectivă asupra vieţii omeneşti, scrie autorul.

Ea prezintă subtilităţi ale naturii umane pe care le putem vedea cel mai bine doar dintr-o analiză la rece, din afara noastră.

Aşadar, ceea ce putem învăţa din această carte, învăţăm aplicând opusul sfaturilor pe care le dă diavolul.

28/01/2021 Posted by | CREDINTA | , , , , , , , | Un comentariu

Credințe, datini și obiceiuri de Anul Nou la români. VIDEO

Anul Nou pe glob - tradiții și superstiții

Ajunul Anului Nou este însoţit peste tot de vechi obiceiuri şi superstiţii, multe dintre acestea fiind comune mai multor popoare, de foarte multă vreme, de la vechii celţi, la daci și apoi la români sau la coreeni şi chinezi.

Pentru a fi siguri ca Anul Nou va aduce toate acestea, românii respectă cu sfinţenie toate tradiţiile dar şi superstiţiile legate de Revelion.

Dacă vă închipuiţi că tot zgomotul care însoţeşte trecerea dintre ani este doar un mod de a sărbători, să ştiţi că nu-i aşa. Etnologii spun că aşa se alungă spiritele rele.

Niciodată să nu măturaţi în Ajun de Anul Nou, pentru că alungaţi prosperitatea. Nici nu trebuie să daţi lucruri afară din casă, nici măcar gunoiul. Dacă nu aţi făcut-o ieri, amânaţi până pe 1 sau 2 ianuarie. Altfel veţi avea casa goală tot anul.

Cine nu îşi doreşte bani? Pentru asta trebuie să aveţi mulţi bani în buzunar, la miezul nopţii.

Până atunci, trebuie plătite şi datoriile, altfel un an întreg veţi tot da bani! Nu e bine nici să daţi cu împrumut, pentru că tot sărac veţi rămâne.

Dacă spălaţi rufe, vă merge rău tot anul. Cei mai superstiţioşi spun că e bine să nu spălaţi rufe până la Bobotează, când se sfinţesc apele.

Nu folosiţi foarfecele, pentru că tăiaţi norocul.

Pentru noroc, trebuie să aveţi haine noi, şi mai ales ceva roşu. O culoare veselă care atrage energiile pozitive.

Să nu plângeţi şi să nu vă certaţi, pentru că aşa va fi tot anul.

La miezul nopţii deschideţi uşa – anul vechi trebuie să iasă şi să intre cel nou, iar îndrăgostiţii trebuie să se sărute sub vâsc.

La început de an fiecare om îşi doreşte sănătate, fericire şi mult noroc.

Şi cum ora 0 e bine să te prindă sub vâsc, planta, considerată sacră în antichitate, a fost la mare căutare în ultima zi a anului.

Odată atârnat deasupra uşilor, se crede ca vâscul protejează oamenii împotriva tuturor relelor.

Exista credinta foarte veche că dacă te saruți cu perechea ta fix la miezul noptii, atunci relația voastra va continua si va deveni si mai solida pe tot anul ce vine.

Iar daca nu o veti face, veti avea un an rece în relatia voastră, scrie https://ziarulunirea.ro/

  Datini şi tradiţii de Anul Nou la români: Capra, Plugusorul, Ursul, Sorcova

Printre cele mai frumoase obiceiuri pe care romanii le au in noaptea de Anul Nou dar si in prima zi a noului an, colindele joaca un rol extrem de important.

De Anul Nou, românii fac urări pentru a avea noroc, bani şi a fi sănătoşi în următorul an, mergând din casă în casă, respectând datinile străbune. Sorcova, Pluguşorul, Capra sau umblatul cu Ursul sunt doar câteva dintre cele mai frumoase obiceiuri  de Anul Nou, păstrate din moşi-strămoşi în România.

În satele bucovinene se obişnuieşte ca „mascaţii” să umble în ceată, care reuneşte personaje mascate: ursul, capra, căiuţii, cerbii, urâţii, frumoşii, dracii, doctorii, ursarii, bunghierii etc.

După lăsarea serii, ceata cea mare se împarte în grupuri care merg din casă în casă, până la răsăritul soarelui, atunci când Anul Nou îşi intră în drepturi.

Obiceiuri şi tradiţii de Anul Nou la români: Capra, Plugușorul, Ursul, Sorcova

Umblatul cu Capra ţine, de regulă, de la Crăciun până la Anul Nou. Măştile care evocă la Vicleim personaje biblice sunt înlocuite aici de masca unui singur animal, al cărui nume variază de la o regiune la alta: cerb în Hunedoara, colind cu capra sau ţurca în Moldova şi Ardeal, boriţă (de la bour) în Transilvania de sud.

În Muntenia şi Oltenia, capra este denumită „brezaia” (din cauza înfăţişării pestriţe a măştii), şi obiceiul se practică mai ales de Anul Nou.

Capra se confecționează dintr-un lemn scurt, cioplit în formă de cap de capră, care se înveleşte cu hârtie roşie, peste care se pune o altă hârtie, neagră, mărunt tăiată şi încreţită, sau se lipeşte o piele subţire cu păr pe ea.

Cercetătorii presupun ca dansul caprei, precum şi alte manifestări ale măştilor zoomorfe (caiutii – feciori travestiti in cai, turca – masca de taur), întâlnite în satele românesti la vremea Crăciunului provin din ceremoniile sacre arhaice închinate morţii şi renasterii divinităţii.

Umblatul cu Ursul

Tradiţii şi superstiţii. Mersul cu capra şi umblatul cu ursul

Umblatul cu Ursul este întâlnit doar în Moldova, de Anul Nou. Ursul este întruchipat de un flăcău purtând pe cap şi umeri blana unui animal, împodobită în dreptul urechilor cu ciucuri roşii. Masca este condusă de un „ursar”, însoţită de muzicanţi şi urmată, adesea, de un întreg alai de personaje (printre care se poate afla un copil în rolul „puiului de urs”). În răpăitul tobelor sau pe melodia fluierului, şi ajutată de un ciomag, masca mormăie și imită pașii legănați și sacadați ai ursului, izbind puternic pământul cu tălpile.

Semnificația este purificarea și fertilizarea solului în noul an. Există ipoteza că la originea acestui obicei s-ar afla un cult traco-getic.

De Anul Nou, un loc aparte îl ocupă cetele de colindători care, după ce fac urări de sănătate, belșug, bucurie etc., primesc în dar colaci, vin, cârnați și uneori bani.

Pluguşorul” şi cu „Sorcova

În prima zi a noului an, se merge cu „Pluguşorul” şi cu „Sorcova”, obiceiuri ce invocă prosperitatea şi belşugul pentru gospodăria celui care primeşte colindătorii. Se spune că cei care nu primesc cetele de colindători vor avea necazuri şi sărăcie în anul ce vine. plugusorul

În ajunul Anului Nou, în Moldova, cete de flăcăi şi de bărbaţi de curând însuraţi pleacă cu Plugul. Străvechi obicei agrar derivat dintr-o practică primitivă, trecut printr-un rit de fertilitate, „Pluguşorul” a ajuns o urare obişnuită de recolte bogate în anul care abia începe.

Pluguşorul este întotdeauna însoţit de strigături, pocnete de bici şi sunete de clopoţei, dar plugul adevărat, tras de boi, a fost înlocuit cu timpul de un plug miniatural, mai uşor de purtat, sau de buhaiul care imită mugetul boilor. La sate, „Pluguşorul” este însă extrem de complex, iar alaiurile care merg din casă în casă duc cu ele chiar un plug.

„Aho, aho, ho-ho / Mâine anul se-noieste / Plugusorul se porneste / Si începe a brazda / Pe la case a ura / Iarna-i grea, omatu-i mare, Semne bune anul are / Semne bune de belsug / Pentru brazda de sub plug”, sunt primele versuri ale Pluguşorului, care tradiţional se cântă în ultima zi a anului.

De asemenea, o dată cu intrarea în Noul An, de Sfântul Vasile, este bine să se ureze pentru bunăstare, iar în acest sens „Sorcova” este cel mai cunoscut colind.

Sorcova

Sorcova este un substitut al divinităţii fitomorfe, invocată de copii pentru a aduce oamenilor sorcoviţi viaţă lungă, sănătate şi prosperitate. Sorcova era confecţionată, la început, din una sau mai multe rămurele de pomi fructiferi (măr, păr, vişin, prun) sau de trandafir, tăiate şi puse în apă la înmugurit şi înflorit în ziua de Sfântul Andrei (30 noiembrie) sau de Moş Nicolae (6 decembrie).

Apoi, obiectul ritual cu care colindă copiii a început să fie realizat dintr-o nuia cu rămurele împodobite cu fire colorate de lână, cu beteală şi cu un fir de busuioc în vârf. În Bucovina, sorcova are ataşat un colopoţel. sorcova

Sorcova joacă întrucât va rolul unei baghete magice, înzestrată cu capacitatea de a transmite vigoare şi tinereţe celui vizat.

Textul urării, care aminteşte de o vrajă, nu face decât să întărească efectul mişcării sorcovei.

31/12/2020 Posted by | CREDINTA, LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: