CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 13 APRILIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR


Ziua de 13 aprilie în istoria noastră

1452: Se încheie la Adrianopol,Tratatul de pace între Ungaria şi Imperiul otoman, ratificat la Seghedin şi mijlocit de domnul Vladislav al II-lea al Munteniei.

Turcii se obligau să înceteze atacurile asupra Munteniei, Transilvaniei, Ungariei și Serbiei şi să nu ridice noi fortificaţii de-a lungul Dunării. Munteniei i se garanta autonomia, cu obligaţia să plătească regulat haraciul către Poartă.

1711: Se încheie Tratatul de alianţă dintre Moldova și  Rusia, care prevedea eliberarea ţării de sub jugul turcesc şi realipirea la Moldova a Basarabiei istorice  anexate de Imperiul otoman.

Dimitrie Cantemir (1673-1723), domn al Moldovei (mar.-apr.1693, 1710-1711)

La 2/13 aprilie 1711, la Luţk, în Volînia, domnul Moldovei Dimitrie Cantemir a încheiat un Tratat de alianţă cu Rusia, în care se prevedea eliberarea ţării de sub jugul turcesc, alipirea la Moldova a ţinuturilor smulse ei de Imperiul otoman (Basarabia istorică, transformată în raia turcească cunoscută şi sub numele tătar de Bugeac), menținerea unui regim absolutist în Moldova, tronul rămânând ereditar în familia Cantemir. Tratatul descria  de asemenea şi frontierele istorice ale Moldovei :

Hotarele Moldovei, respectîndu-se toate drepturile ei străvechi, sunt acelea constituite de Nistru (Cameniţa, Bender cu teritoriul Bugeacului), Dunărea, Valahia, Transilvania şi Polonia, după împărţirea care a fost făcută“. “…Ţara Moldovei îşi va redobîndi frontiera de pe Nistru, ca şi Bugeacul cu toate cetăţile lui care va fi de asemnea al Moldovei pentru totdeauna“.

Domnul Moldovei Dimitrie Cantemir l-a primit cu onoruri la Iaşi pe țarul rus Petru cel Mare, ajutându-l cu o armată de 10 000 de ostaşi. Totuşi, victoria turcilor la Stănileşti (1711) împotriva oastei ruso-moldovene l-a silit pe Dimitrie Cantemir să se refugieze în Rusia, unde a ajuns unul din sfetnicii ţarului.

Om de o cultură rară, filosof, istoric, geograf, muzicolog, Dimitrie Cantemir a fost, prin opera sa, unul din marii învăţaţi europeni ai vremii.

Detalii.. Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei.

1796: A murit la Sibiu, Gherasim Adamovici, episcop ortodox al Transilvaniei între anii 1789 și 1794, de origine sârbă; (n. 1733 la Siklos, Serbia ).

A fost un luptător pentru drepturile românilor transilvăneni, pe 30 martie 1792.

Împreună cu episcopul Ioan Bob din Blaj, s-a prezentat la Curtea de la Viena „pentru o dreaptă rezolvare a cererilor cuprinse în Reprezentaţiunea naţiunii române” (coautor al versiunii extinse a memoriului Supplex Libellus Valachorum ), document înaintat împăratului Leopold al-II-lea al Austriei.

1847: A murit la București, juristul şi profesorul Constantin Moroiu, considerat întemeietorul învăţământului dreptului în Ţara Românească; (n. 22 noiembrie 1800, București ).

1859: În şedinţa Convenţiei de la Paris, Franţa, Rusia, Anglia, Prusia şi Sardinia au recunoscut dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei şi al  Munteniei.

Alexandru Ioan Cuza, domn al Moldovei, domn al Valahiei,
domn al Principatelor unite ale Moldovei şi Valahiei

La 13 aprilie 1859, în şedinţa Convenţiei de la Paris, Franţa, Rusia, Anglia, Prusia şi Sardinia au recunoscut dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei şi al Valahiei, Turcia şi Austria, însă tergiversau. Mai mult, Turcia punea la cale o intervenţie militară peste Dunăre, însă pe 26 august 1859 a recunoscut dubla alegere.

1862: Intră în vigoare prima lege a presei din România. A fost de asemenea și  prima lege care a reglementat drepturile de autor ale operelor literare si artistice. Până în anul 1923, a fost de asemenea „singura lege care garantează drepturile scriitorilor și ale artiștilor români”, fiind copiată în întregime după legea franceză din 1793, asupra proprietății literare.

Adoptată în timpul domniei lui Cuza Vodă, legea recunoscut creatorilor, dreptul de a se bucura ca de proprietate asupra creației lor pe tot timpul vietii , precum și  dreptul de a reproduce, de a vinde si de a ceda operele lor.

Era fixat dreptul de a transmite exploatarea operei prin moştenire pe o perioadă de 10 ani de la moartea autorului. 

Legea Presei - Extras (1862)

În lege s-a prevazut că reproducerea sau imitarea unei opere fără consimțământul autorului se va pedepsi printr-o dubla sancțiune și anume: confiscarea exemplarului astfel obținut cât și plata unei amenzi echivalentă cu pretul a 1.000 de exemplare din ediția originală.

Legea era însoțită de un regulament de aplicare, care detalia chestiunile administrative impuse de aplicarea ei. A fost controversată, alături de protecția drepturilor de autor, instituind și poliția presei, precum și o îngrădire extinsă a libertății presei. Practic, era interzisă orice formă de critică la adresa Domnitorului, Guvernului, sau a altor instituții importante ale statului.

1864: Camera Deputaţilor adoptă o moţiune de vot de blam asupra guvernului Kogălniceanu, care-şi depune demisia, însă domnitorul Al. I. Cuza o respinge.

 

Guvernul Mihail Kogălniceanu a fost un consiliu de miniștri format din partizani ai domnului Alexandru Ioan Cuza (cuziști), care a funcționat între 11 octombrie 1863–26 ianuarie 1865. În martie 1864, Mihail Kogălniceanu a readus în discuția Adunării chestiunea rurală, guvernul său susținând desființarea clăcii și împroprietărirea țăranilor.

La 13 aprilie, cu 63 de voturi pentru și 35 împotrivă, cabinetul a primit vot de blam. Mihail Kogălniceanu și-a prezentat demisia, dar aceasta a fost respinsă de domnitorul Cuza care, la 2 mai 1864, a dizolvat Adunarea.

1869: S-a născut  la Bucureşti istoricul literar român Pompiliu Eliade; (d. 24 mai 1914).

 A  fost membru al Ateneului Român şi membru corespondent al Academiei Române din 21 mai 1912.

Pompiliu Eliade (1869-1914)

În 1898, şi-a luat doctoratul în litere la Universitatea Sorbona din Paris, cu teza „De l’influence française sur l’esprit public en Roumanie. Les origines. Étude sur l’état de la société roumaine à l’époque des règnes phanariotes”.

A fost profesor suplinitor (1900), ulterior titularizat (1904), la catedra de limbă şi literatură franceză la Facultatea de litere din Bucureşti, directorul Teatrului Naţional în perioada 1908–1911 şi deputat din partea PNL din 1907, făcând parte din Consiliul permanent al Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice.

A rostit în Cameră câteva discursuri memorabile care au fost ulterior publicate. Din scrierile sale: Filosofia lui La FontaineCe este literatura? Condițiunile și limitele acestei arteGrigore Alexandrescu și dascălii săi franceziHistoire de l’esprit public en Roumanie au dix-neuvième siècle.

1874: S-a născut la Văliug, Caraș-Severin, compozitorul român Iosif Velceanu; d. 31 august 1937, Timișoara .

Iosif Velceanu (1874-1937)

A activat ca dirijor de cor și muzicolog, si a fost membru al Societății Compozitorilor Români. A desfășurat o susținută activitate dirijorală și didactică.

Stabilit în Timișoara, a fost fondator al Școlii Speciale de Muzică, a înființat și a condus ziarul Banatul și a inițiat ziarul Învățătorul din Cluj (1919).

A fost membru onorific al Reuniunii Române de Cântări din Timișoara și președinte al Asociației Bănățene de Arte Frumoase. A scris muzică de teatru, muzică vocală, muzică de fanfară, a realizat culegeri de cântece pentru copii și a publicat două cărți-document de cercetarea istoriografică.

1878: S-a născut la Fălticeni,medicul veterinar Ioan Ciurea, parazitolog, membru corespondent (din 1927) al Academiei Române, membru titular (din 1929) al Academiei de Medicină din România; d.20 martie 1944, București.

Ioan Ciurea (1878-1944)

A studiat la Școala Superioară de Medicină Veterinară din București (1896–1901), obținând titlul de medic veterinar în 1902. A urmat apoi studii de perfecționare la Berlin și Königsberg, avându-i profesori pe Ostertag și Max Braun. A lucrat ca medic veterinar la CFR Craiova, apoi la Abatorul din Piatra Neamț, iar anul 1919, a înființat Catedra de Parazitologie și inspecția alimentelor de la Facultatea de Medicină Veterinară din București, fiind conferențiar, apoi profesor universitar.

A organizat cursuri și seminarii practice în Laboratorul de Parazitologie, fondând primul Laborator de cercetări experimentale pentru studiul viermilor, a întemeiat unul dintre cele mai înzestrate muzee de ihtiologie din țară, colaborând aproape trei decenii cu Grigore Antipa.

A fost membru permanent în Comitetul Internațional de Parazitologie, membru titular al Academiei Leopoldina din Halle (Germania), membru al Societății de Hemintologie din Washington, președintele Societății de biologie din Paris, filiala București.

1884: Academia Română l-a însărcinat pe scriitorul si filologul Bogdan Petriceicu Hașdeu cu realizarea dicționarului Etymologicum Magnum Romaniae, al limbii istorice și poporane.

Imagini pentru hasdeu photos

Foto: Bogdan Petriceicu Hasdeu (nume la naștere Tadeu Hîjdeu; n. 26 februarie 1838, Cristinești, Hotin, actualmente în Ucraina – d. 25 august 1907, Câmpina) , a fost una dintre cele mai mari personalități ale culturii române din toate timpurile,  scriitor și filolog român , pionier în diferite ramuri ale filologiei și istoriei românești. Academician, enciclopedist, jurist, lingvist, folclorist, publicist, istoric și om politic.

1885: Promulgarea Legii depozitului legal, prin care orice tipografie era obligată să trimită câte trei exemplare din fiecare tipăritură bibliotecilor centrale din Bucureşti şi Iaşi, precum şi Bibliotecii Academiei Române, pentru constituirea fondului bibliografic

1886: S-a născut la Bârlad, Nicolae Tonitza, pictor, grafician şi critic de artă român; (d.26 februarie 1940, București).

Nicolae Tonitza (n. 13 aprilie 1886, Barlad – d. 26 februarie 1940, Bucuresti) a fost  primul dintre cinci copii ai Anastasiei si ai lui Neculai Tonita. In 1902 paraseste Barladul , pentru a se inscrie la Scoala nationala de Belle-Arte din Iasi, avandu-i printre profesori pe Gheorghe Popovici si Emanoil Bardasare (dar nu va putea sa isi ia diploma de absolvire deoarece participa in ultimul an la o greva a studentilor).

In 1908 pleaca in Germania, la München, unde este admis la Königliche Bayerische Akademie der Bildenden Künste in clasa profesorului Hugo von Habermann.

In 1911 se reîntoarce in țara, mai intâi la Bârlad si mai târziu la Iasi (unde preda un timp ca suplinitor desen la Liceul militar). Participa la expozitia “Tinerimii artistice”.

In 1912 termina cursurile Scolii nationale de Belle-Arte si obtine prin concurs certificatul de “pictor bisericesc”. Va zugravi bisericile din Scorteni, Siliste, Poeni, Valeni si altele.

 Se casatorește in 1913 si va avea doi copii. Din cauze economice renunta la pictura cativa ani si lucreaza ca redactor la ziarul Iasul. In 1916 expune la Bucuresti 94 de picturi si desene, impreuna cu Stefan Dimitrescu. Mobilizat si trimis pe front, cade prizonier in luptele de la Turtucaia, de unde va fi trimis in lagarul de prizonieri din Kirjali, Bulgaria.

Dupa razboi se stabileste la Bucuresti, unde – alaturi de participarile la expozitii si ilustrari de carti – colaboreaza la publicatii de orientare socialista cu desene si cronici artistice.

 In perioada 1921-1924 locuieste la Valenii de Munte. In 1924 expune la Bienala din Venetia iar un an mai tarziu se retrage din asociatia “Arta Romana” si – impreuna cu Francisc Sirato, Oscar Han si Stefan Dimitrescu – intemeiaza “Grupul celor patru”.

In anii urmatori, pana in 1934, au loc repetate expozitii ale “Grupului celor patru”.

Tonitza, intre timp considerat “cel mai de seama” pictor roman in viata, expune si in strainatate: Barcelona (1929), Amsterdam (1930), Bruxelles (1935). In 1933 ocupa catedra de pictura la Academia de Belle-Arte din Iasi, ramasa vacanta in urma decesului lui Stefan Dimitrescu iar in 1937 devine rector al Academiei.

 In anii 1933 si 1934 picteaza impreuna cu Francisc Sirato in Dobrogea, realizand o serie de tablouri si desene cu peisaje din Balcic. In 1939 se imbolnaveste grav si la 26 februarie 1940 se stinge din viata. In semn de omagiu ii sunt expuse lucrari la “Salonul Oficial” si la expozitia din cadrul “Lunii Bucurestilor”.

TONITZA

Foto: Nicolae Tonitza – Autoportret

O privire retrospectiva asupra operei lui Tonitza ne reveleaza in prima perioada o pictura academista purtand pecetea scolii müncheneze, si, drept corolar, un interes major pentru desen, in detrimentul picturii.

In scurtul sau popas parizian, face tentative timide de a-si insusi viziunea impresionista, dar preferinta lui pentru exprimarea grafica ii va indrepta atentia spre creatiile lui Daumier.

 Tablourile realizate intre 1930 si 1935 isi cuceresc deplina autonomie artistica, eliberandu-se de orice influente. Grafica, plina de malitie si deseori de dramatism – a colaborat la numeroase reviste culturale si sociale ale vremii: “Rampa”, “Flacara”, “Clopotul”, “Hiena” etc. – sunt marturii ale participarii intense la viata epocii.

1889: A început să funcţioneze prima agenţie de presă din România, „Agenţia Română“.

1893, 13/25: A murit la Pitești, ofiţerul român Constantin Căpităneanu, astronom, geodez şi cartograf;(n. 17 noiembrie 1844, la Curtea de Argeș).

Constantin Capitaneanu (1844-1893).jpg

Foto: Wikipedia.ro

A fost primul astronom român din Principatele Unite și cel care a înființat în anul 1875 observatorul astronomic de la Iași, considerat a fi primul observator astronomic din România, precum și pe cel de la București, în anul 1877.

A activat ca ofițer în cadrul Secției topografice a Marelui Cartier General al armatei în timpul Războiului de Independență al României. Prin metode astronomice și geodezice a determinat coordonatele geografice (longitudinea și latitudinea) mai multor localități importante (București, Iași, Galați, Cernăuți, Chișinău, Brașov etc.) și a realizat rețeaua de triangulație pentru zona Moldovei și Dobrogei, având prin aceasta o contribuție importantă la realizarea primei hărți moderne a Regatului României, numită de către Ștefan Hepites, vicepreședintele Academiei Române, „Harta celor trei Constantini”.

În anul 1881 a publicat la București, în limba română și franceză, prima lucrare științifică în domeniul astronomiei și geodeziei scrisă de un român și tipărită în țara sa: „Determinarea diferenței de longitudine între Iași și Cernăuți, executată de C. Căpităneanu și Kühnert”.

A adus o contribuţie importantă la realizarea primei hărţi moderne a Regatului României. NOTĂ: Unele surse dau moartea sa la 12.IV.1893.

1897 : S-a născut la Bucerdea Vinoasă, Alba , botanistul român Emil Pop; d. 4 iulie 1974, Cluj.

Emil Pop (1897-1974)

A fost membru corespondent (din 1935) al Academiei de Științe din România, membru titular (din 1955) al Academiei Române. În 1915 s-a înscris la Institutul Teologic din Sibiu. Studiile universitare le-a urmat la Budapesta și Cluj, iar în 1923 a obținut diploma de licență în științele naturii la Universitatea Dacia Superioară din Cluj Napoca.

Patriot și profund umanist, a fost unul dintre studenții români care a contribuit la realizarea Marii Unirii de la Alba Iulia. În anul 1928 a susținut teza de doctorat cu tema: Analiza de polen în turba Carpaților Orientali.

A fost profesor la Facultatea de Științe, la catedra de Anatomia și fiziologia plantelor, și director al Centrului de cercetări biologice din Cluj. Dintre lucrările sale: Contribuția la istoria vegetației cuaternale din TransilvaniaFlora pliocenică de la BorsecCercetări privitoare la pădurile diluviale din Transilvania.

1898: S-a născut la Buhuși, naturalistul român, cercetător polar și glaceolog, Constantin Dumbravă; d. 22 septembrie 1935,la Cannes, în Franța.

De ieri și de azi: Constantin Dumbravă – 14 luni printre ghețurile polare

A urmat studii superioare în Franța și Belgia, devenind Doctor în Științe. Căsătorindu-se cu Estelle Heigs, o americancă, s-a stabilit la New York, unde și-a pregătit cele trei expediții: prima în 1925 – patru luni în perimetrul țărmului groenlandez, apoi în 1927, cu durata totală de 14 luni și în 1934, „cînd balonul în care se afla s-a prăbușit în Oceanul înghețat de Nord, aproape de Angmasalik din Țara regelui Christian” (Constantin Dumbravă).

Expediția românească din Groenlanda (1927–1928), cea mai mare insulă a Pămîntului (2.175.600 km2) s-a desfășurat sub auspiciile Societății de Geografie a Franței și a Societății Regale Belgiene de Geografie, cu fonduri puse la dispoziție de Societatea de Geografie din Philadelphia, de Clubul Exploratorilor din New York și de Universitatea din Michigan (SUA). Și-a propus să facă observații meteorologice (mișcarea ciclonilor și anticiclonilor, proprietățile gheții marine și ale celei de creastă, temperatura apei mării, mareele, curenții marini), botanice, zoologice, etnografice, geomorfologice etc. Dintre scrierile sale: Un an printre eschimoșiJurnal de călătorie.

1913: În Bucureşti, se înfiinţează Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale, cu trei secţiuni:

  1. comerţ, bancă, asigurări;
  2. industrie;
  3. administraţie economică consulară.
Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale

Academia începe să funcţioneze la 15 septembrie 1913,  fiind prima instituţie de învăţămînt economic superior din România.

Primul rector al Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale a fost matematicianul Anton Davidoglu.

Davidoglu.jpg

1917: La 11-13 aprilie 1917 şi-a ţinut lucrările Congresul Învăţătorilor din gubernia Basarabia. la Congres tine o cuvantare inflacarata profesorul,preotul si poetul Alexei (Alecu) Mateevici, autorul poeziei „Limba noastra” (actualmente imn de stat al R.Moldova), in care spune printre altele:

“ Ei bine, daca ati luat asupra D-voastra sarcina de a lumina poporul, apoi trebuie sa dati poporului idei adevarate, caci altfel întreg învatamîntul e fara rost. Da, sîntem moldoveni, fii ai vechii Moldove, însa facem parte din marele trup al românismului asezat prin România, Bucovina si Transilvania (aplauze). Fratii nostri din Bucovina, Transilvania si Macedonia nu se numesc dupa locurile în care traiesc, ci-si zic români.

Asa trebuie sa facem si noi (aplauze)… Trebuie sa stim de unde ne tragem, caci altfel sîntem niste nenorociti rataciti. Trebuie sa stim ca sîntem români, stranepoti de-ai romanilor si frati cu italienii, francezii, spaniolii si portughezii. Aceasta trebuie sa le-o spunem si copiilor, si tuturor celor neluminati. Sa-i luminam pe toți cu lumina dreaptă…”

Fișier:Alexei Mateevici - Foto02.jpg

Preotul, poetul  si profesorul Alexei (Alecu) Mateevici

Hotărârile principale ale congresului: de la 1 septembrie 1917 scolile din satele moldovenesti sau în majoritate moldovenesti vor deveni scoli moldovenesti; asemenea scoli se vor deschide și în orașe; limba de predare în aceste scoli va fi limba moldovenească; în scrisul national se va folosi alfabetul latin; școli pentru moldoveni se vor deschide și în stânga Nistrului; se vor organiza cursuri pentru pregătirea învătțtorilor; se vor înfiinta o biblioteca pedagogica centrala si mai multe locale.

Limba rusă ramânea obiect de predare obligatoriu pentru toți elevii.

1920: S-a născut  la Sanislău, Satu Mare, filologul, lingvistul, eminescologul și profesorul universitar Gheorghe Bulgăr;d. 13 iunie 2002, București.

Gheorghe Bulgăr (1920-2002)

Filolog, lingvist, eminescolog și profesor universitar. A debutat în revista Liceului „Emanoil Gojdu” din Oradea, cu poezia Țara visurilor noastre. În 1940, după bacalaureat, a fost arestat de către armata maghiară fiind transportat la Arad. A reușit să se refugieze la București și s-a înscris la Facultatea de Filologie având profesori pe Tudor Vianu, Alexandru Rosetti, Radu Zbierea, Gheorghe Brătianu, N.I. Herescu.

A debutat cu studii de lingvistică la Revista Fundațiilor Regale condusă de Camil Petrescu, publicând la Timpul și Adevărul articole foarte bine cotate atât de profesorii lui cât și de critica de specialitate a vremii. Și-a dat doctoratul cu teza Momentul Eminescu în evoluția limbii române literare.

A fost asistent la Facultatea de Litere din București, cercetător la Institutul de Lingvistică, timp de zece ani, apoi din nou în sistemul universitar. A fost profesor la universitățile franceze Sorbona, Lyon și Bordeaux.

A definitivat Dicționarul Limbii Române, început cu Sextil Pușcariu, dicționarul de rime Eminescu. A publicat 23 devolume ca autor unic, 12 în colaborare, 7 ca redactor și colaborator, prefețe și traduceri, studii și articole.

 1922: A fost promulgat tratatul prin care se recunoştea suveranitatea României asupra teritoriului dintre Prut, Nistru şi Marea Neagră – Basarabia, semnat la Paris, la 28 octombrie 1920, de reprezentanţii Marii Britanii, Franţei, Italiei, Japoniei, pe de o parte şi ai României, pe de altă parte. Textul tratatului a fost votat de Parlamentul român la 3 aprilie 1922 (Senatul) şi la 7 aprilie 1922 (Adunarea Deputaţilor).

1924: S-a născut la Cetatea Alba, in regiunea istorică Bugeac din Basarabia, Alexandru Lungu, medic, poet, pictor și grafician român; (d. 24 iunie 2008, Bonn, Germania).

Alexandru Lungu

  A absolvit Facultatea de Medicină din Bucureşti în 1949 şi a lucrat ca cercetător la Institutul de Endocrinologie al Academiei Române.

S-a impus şi ca poet, pictor şi grafician. Ca poet a debutat  la 16 ani, în revista Prepoem. În perioada 1940-1941 a scos la Buzău împreună cu Ion Caraion, „Caietele de poezie Zarathustra”, semnând şi poemul „Fata din brazi”.

Numele poetului a început să fie cunoscut după 1945, când i s-a decernat premiul de poezie „Ion Minulescu” pentru volumul „Ora 25”.

În juriul de premiere s-au aflat Vladimir Streinu, Claudia Milian, Adrian Maniu, Şerban Cioculescu şi Perpessicius.

Până în 1947 e prezent cu versuri şi publicistică literară în diferite reviste ca Revista Fundaţilor Regale, Curentul literar, Lumea, Claviaturi, Fapta ş.a. După o tăcere impusă de aproape 20 de ani, reintră în actualitatea literară cu volumul „Dresoarea de fluturi”(1968), urmat de „Timpul oglinzilor” (1968), „Altceva decât umbra”(1969), „Ninsoarea neagră’ (1970), „Armura de aer” (1973).

În toamna anului 1973 s-a stabilit  în Germania, unde la ucrat  doi ani într-o clinică de boli interne, iar apoi, timp de 14 ani, împreună cu soţia sa, Micaela Lungu, în propriul cabinet medical la Raubach în Westerwald, după 1989 mutându-se la Bonn.

După o absenţă de aproape două decenii, timp in care  poezia sa era interzisă în România, revine în peisajul literar din ţară prin colaborări la reviste şi cu volumele Zariştea din timp (1997), Roua din apocalips (1998), Ochiul din lacrimă, ediţie bilingvă româno-germană (1998), Teascul din taină (1999).

1926: S-a născut la Cluj fizicianul Sabin Marius Peculea, membru titular (din 1993) și secretar general al Academiei Române.

S-a ocupat de producerea apei grele necesare programului nuclear al României si a fost directorul Institutului de Criogenie şi Separări Izotopice Râmnicu Vâlcea

A fost decorat cu  Ordinul Meritul Ştiinţific si cu Ordinul naţional Pentru Merit în grad de Mare Ofiţer (2000).

Este doctor honoris causa al unor prestigioase foruri stiintifice: Universitatea Tehnică Cluj-Napoca (1995), Universitatea Tehnică de Construcţii din Bucureşti (1996), Universitatea din Craiova (1996), Universitatea din Oradea (1998), Universitatea Ovidius din Constanţa (2000), Universitatea „Politehnica” din Timişoara (2000) si cetăţean de onoare al municipiului Cluj-Napoca (1996).

1928: În România este adoptată legea privind ocrotirea muncii minorilor şi femeilor, precum şi stabilirea duratei zilei de muncă de 8 ore.

1930: S-a născut  la Targu Jiu, Sergiu Nicolaescu, regizor, actor, producător  de film şi om politic român; ( d. 3 ianuarie 2013).

După 1989 s-a implicat în politică, fiind senator social-democrat in mai multe legislaturi.

A dobândit celebritate internationala atat ca regizor, cu filme ca “Dacii” sau “Mihai Viteazul”, cat si a actor, cu rolul comisarului Miclovan – de la care a ramas celebra replica: “M-au ciuruit. Un fleac.”

Sergiu Nicolaescu | People, Romania, Memories

 

 La vârsta de 5 ani a părăsit localitatea natală, familia sa stabilindu-se la Timișoara.  În 1948, la treminarea liceului,  a fost admis  la trei facultati: Belle Arte, Politehnica si Scolala de Ofițeri de Marina, preferând-o pe ultima.

 In 1962, a dobandit brusc celebritatea în lumea  cinematografiei dupa ce a realizat producția ”Memoria Trandafirului”.

Succesul acestui film a fost neasteptat, el fiind difuzat la Paris, timp de 10 ani.

Filmul, o metafora, dureaza 7 minute si este o poveste cu flori ce intruchipeaza destinele unor oameni. Cu el, Sergiu Nicolaescu a luat Premiul de Excelenta al Uniunii Tehnicienilor din cinematografia mondiala.

Studiourile “Columbia” din SUA au cumparat filmul pentru 10.000 de dolari, fapt deosebit in acea perioada pentru o pelicula dintr-un stat comunist.

1930: S-a născut la Ocișor, Hunedoara, scriitorul Marcel Petrișor, fost luptător anticomunist, profesor universitar , membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Marcel Petrișor (n. 1930)

S-a înscris la Facultatea de Medicină de la Cluj, dar după doi ani a abandonat, înscriindu-se în 1951 la Facultatea de Filosofie din Cluj, în același an studenții de la Filosofie (din Cluj și Timișoara) au fost transferați la Facultatea de Filosofie din București.

A fost arestat pe 13 aprilie 1952 (chiar de ziua de naștere) pentru „omisiune de denunț și favorizarea făptuitorului” (îi împrumutase cartela sa de masă criticului literar Ovidiu Cotruș pe care noul regim îl socotea „dușman al poporului”). A trecut prin anchete violente în Calea Rahovei și Uranus, apoi a ajuns la Rahova, Jilava, Malmaison, Uranus, Baia Sprie, Dej, Gherla, Aiud. Din primăvara până în toamna lui 1956 a avut parte doar de câteva luni de libertate chinuită, după care a fost rearestat sub acuzația de a fi participat la un „complot studențesc”, pe fondul tulburărilor din Ungaria.

Încadrat într-un lot de potențiali condamnați la moarte, a stat sub teroarea sentinței mereu amânate până în august 1957. A fost eliberat abia în 1964, după un nou tur al groazei pe la Interne, Malmaison, Uranus, Jilava, Aiud. Beneficiind într-o oarecare măsură de perioada de „liberalizare” de la răscrucea deceniilor ‘7 și ‘8, și-a început bogata activitate publicistică. I-au apărut volume de proză literară: romanele MăreasaCrișan, impresii de călătorie: Călătorie spre Soare-Răsare, studii și eseuri filosofico-literare: Curente estetice contemporaneGrünewaldLa Rochefoucauld. Aventura orgoliuluiVitraliiGogol sau Paradoxurile literaturii moderne, etc., la care se adaugă un mare număr de traduceri. După 1989, a fost membru al AFDPR, iar între 1991–2010 redactor al revistei Puncte cardinale din Sibiu. Actualmente este președinte de onoare al Senatului Asociației Rost. Alte scrieri: Serile-n sat la OcișorTemeriCăruța cu scânduriSecretul Fortului 13. Reeducări și execuțiiLa capăt de drumTrecute vieți de domni, de robi și de tovarăși.

1932: S-a născut şahista Margareta Teodorescu, mare maestră internaţională, dublă vicecampioană olimpică şi multiplă campioană naţională de şah;  (m. 2013).

1935: S-a născut  in localitatea Burdusaci, comuna Răchitoasa, judeţul Bacău, fostul judeţ Tecuci, eseistul și traducătorul român, profesor doctor, medic şi biofizician român, C. D. Zeletin (pseudonimul lui Constantin Dimoftache).

Imagini pentru C. D. Zeletin photos

A fost ales  membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1967) si a fost apreciat superlativ de mari spirite ale literaturii române, precum Tudor Vianu, Perpessicius, Alexandru Philippide, Ştefan Augustin Doinaş.

Este preşedinte fondator al Societăţii Medicilor Scriitori şi Publicişti din România (1990), preşedinte de onoare al Academiei Bârlădene (1991), societate artistică înfiinţată în anul 1915 de către poetul George Tutoveanu, etnologul Tudor Pamfile şi preotul publicist Toma Chiricuţă.
Ca scriitor, a publicat 40 de volume.
A primit premiul de carte şi medalia de aur, la Edinburgh, in Scotia, pentru volumul „Michelangelo, Sonete” (1965).

A fost distins cu premiile: Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, pentru volumul „Michelangelo, Sonete şi crâmpeie de sonet” (1975), al Salonului Naţional al Cărţii, Cluj-Napoca, pentru cea mai buna traducere a unei capodopere lirice: „Charles Baudelaire, Florile Răului”(1991) şi de Uniunea Scriitorilor din România (1991), pentru cea mai bună tălmăcire a unei capodopere lirice a literaturii universale: Charles Baudelaire, Florile Răului.
Publică  în diverse reviste, emisiuni literare la radio şi televiziune, conferinţe.
La 1 Decembrie 2000 i s-a conferit de către Preşedinţia României Ordinul Naţional Serviciul Credincios în gradul de Ofiţer.
A primit Premiul Stolnicul Constantin Cantacuzino al Fundaţiei Culturale Magazin Istoric (2006), pentru volumul „Scânteind ca Sirius (2004) si Premiul I.C. Filitti al Fundaţiei Culturale Magazin Istoric (2010), pentru volumul Principesa Elena Bibescu, marea pianistă (2008).
Este distins cu Ordinul Naţional Meritul Cultural în grad de Cavaler, Categoria A. Literatură (2011), „în semn de înaltă apreciere pentru meritele remarcabile avute în promovarea culturii în ţară şi în lume”.

A primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii de Medicină şi Farmacie Gr. T. Popa din Iaşi (2012).

1936: S-a născut in localitatea Cepari, Argeş, prozatorul român Nicolae Velea; (d. 31 ianuarie 1987, Bucuresti).

 A urmat cursurile Facultăţii de Silvicultură din Braşov, urmează şi pe cele ale Facultăţii de Filologie din Bucureşti (1953 – 1958), avându-i ca profesori pe Tudor Vianu, Alexandru Rosetti, Iorgu Iordan, Jacques Byck, Alexandru Graur, Edgar Papu.

Debutează cu un reportaj în Viaţa studenţească (1957). Ca prozator va debuta un an mai târziu, cu schiţa Poarta în Gazeta literară.

Între 1958 – 1963 lucrează ca redactor la Gazeta literară, fiind coleg de redacţie cu Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Paul Georgescu, Matei Călinescu, S. Damian, Gabriel Dimisianu.

Primul volum de proză scurtă, „Poarta”, îi apare în 1960 şi îl impune ca şi prozator original (excesiv de original, consideră unii comentatori).

Timp de doi ani (1964 – 1966) lucrează la Studioul cinematografic Bucureşti, secţia scenarii, iar din 1966 şi până la sfârşitul vieţii, ca redactor la revista Luceafărul.

În 1965 se căsătoreşte cu Elena Stan, şi ea absolventă a Facultăţii de Filologie, prozatoare (îşi semnează textele Ana Delea), iar în 1967, i se naşte unicul fiu, Andrei Velea.

Sănătatea lui Nicolae Velea s-a degradat continuu datorită consumului excesiv de alcool. În noaptea de 30 spre 31 ianuarie 1987, fiind în stare avansată de ebrietate, cade în zăpadă în apropiere de Piaţa Scînteii şi intră în şoc hipotermic.

A fost  găsit a doua zi, însă prea târziu.

1938: S-a născut la Brăila, regizoarea română de teatru, Cătălina Buzoianu.

Din 1975 este  profesoară  la Catedra de Regie Teatru a IATC Bucureşti (azi UNATC), din 1990 ocupând şi funcţia de decan al Secţiei de Teatru. După pensionare, predă la masterat cursurile de Antropologie şi de Forme alternative de teatru

Cătălina Buzoianu a montat  peste o sută de piese  în ţară şi în străinătate, activitatea sa artistică fiind recompensată cu numeroase premii româneşti şi internaţionale:
Premiul Academiei Române, 1973
Premiul pentru regie la Festivalul de Teatru Contemporan, Braşov, 1978
Premiul special al Juriului, Durham, Anglia, 1979
Titlul Amicus Poloniae, pentru propagarea culturii poloneze, 1980
Premiul Théâtre vivant – Radio France Internationale, 1993
Marele Premiu la Festivalului Naţional de Teatru, ediţiile din 1994, 1996, 1997
Marele Premiu şi Premiul pentru regie la Festivalul Internaţional de Dramaturgie Românească, Timişoara, 1995
Premiul Città di Sciacca, în cadrul Premiilor Salvo Randone, Sciacca, Italia (1995)
Premiul UNITER pentru cea mai bună regie, la ediţia a III-a a Galei Premiilor UNITER, 1995 
Premiul UNITER pentru întreaga activitate, la ediţia a IX-a a Galei Premiilor UNITER, 2001.

1938:  Fruntaşul liberal Gheorghe Tătărescu îi adresează lui Constantin I. C. Brătianu o scrisoare in urma careia curentul favorabil regelui Carol al II-lea s-a separat definitiv de restul partidului  liberal.

1939: Marea Britanie și Franța au acordat garanții unilaterale privind frontierele României și Greciei, angajându-se să le acorde asistenţă în cazul unei acţiuni care le-ar pune în primejdie independenţa și cele două ţări ar decide să opună rezistenţă.

Șeful Legației României la Londra, Viorel Tilea, reușise să influențeze Marea Britanie și Franța să renunțe la politica împăciuitoare față de Germania nazistă, care până la acea dată permisese deja anexarea Austriei, dezmembrarea Cehoslovaciei și destrămarea sistemului de securitate colectivă care asigurase pacea în Europa Centrală de după Primul Război Mondial.

 Viorel Tilea, șeful Legației României la Londra (1939)

În mai multe întâlniri cu diplomați britanici și francezi, Viorel Tilea a arătat că există dovezi care arată că Germania pregătește dezmembrarea României. Marea Britanie și Franța au decis să garanteze în comun granițele României și Greciei, promițându-le asistență în cazul unei acțiuni care le-ar pune în primejdie independența, iar România și Grecia ar decide să opună rezistență. România era importantă având cele mai importante surse de petrol din regiune, precum și datorită dimensiunilor armatei sale. Grecia era importantă datorită poziției sale strategice. Cele două țări erau aliate în cadrul Antantei Balcanice, care mai includea Iugoslavia și Turcia. Imediat, și Polonia a cerut garanții similare, iar Marea Britanie și Franța le-au acordat. Garanțiile franco-britanice constituiau mai mult un gest diplomatic destinat să descurajeze Germania în politica ei de expansiune, dar fără efecte reale, venind mult prea târziu. Hitler era convins că francezii și britanicii nu vor acționa în cazul unor noi agresiuni în Europa Centrală, în consecință, a atacat Polonia în septembrie 1939. Acest lucru a atras intrarea în război a Marii Britanii și a Franței. Istoria i-a dat, din păcate, dreptate lui Viorel Tilea, pentru că Germania nazistă a impus României, un an mai târziu, să cedeze Basarabia și Bucovina de Nord Uniunii Sovietice, Transilvania de Nord Ungariei și Cadrilaterul Bulgariei.

1940: S-a născut Vladimir Cosma, compozitor, dirijor şi violonist francez de origine română; stabilit în Franţa la începutul anilor ’60, s-a impus ca unul dintre importanţii autori de muzică de film.

Владимир Косма с симфоническим оркестром

 După câștigarea primelor sale premii la Conservatorul Național de la București, Vladimir Cosma ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar),  în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris.

Pe lângă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzica de jazz, muzica de film și toate formele muzicilor populare.

A fost distins cu numeroase premii între car e amintim:  Premiul César pentru cea mai bună muzică de film pentru Diva, 1982: Premiul Festivalului de la Moscova pentru muzica filmului Diva, 1983: Marele Premiu pentru Muzica de Film (Sacem) pentru întreaga sa activitate la Cannes, nominalizarea la gradul de Comandor al Artelor și Literelor : « Commandeur des Arts et des Lettres », 2001: Premiul Philip Award din Varșovia: cele mai bune realizări în domeniul muzicii de film european, 2003: Marele Premiu Sacem pentru muzică de film.

În anul 2004 a fost umit Mare Ofițer al Meritului Cultural Român.

A fost distins cu titlul Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare iar în 2010 cu  Premiul Henri Langlois al Cinematecii Franceze 2010.

1943: S-a născut la Iași, renumita actriță  Rodica Mandache.

Rodica Mandache (n. 1943)

Este puțin cunoscut faptul ca Rodica Mandache s-a hotărât să devină actriță după ce a văzut-o pe Marieta Deculescu în rolul Necunoscutei din piesa Steaua fără nume, de Mihail Sebastian. Imediat după terminarea liceului, în 1960, a pornit spre capitală pentru a da concurs la IATC. Examenul de admitere la actorie a fost prima reușită din București. A absolvit secția de Actorie a Facultății de Teatru din cadrul Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” București, în anul 1964, la clasa prof. univ. Octavian Cotescu, Pop Marțian. Câțiva ani mai târziu s-a căsătorit cu marele fotograf Aurel Mihailopol.

A jucat la Teatrul Odeon, Teatrul Mic, Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași, Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București, în: E doar sfârșitul lumii de Jean-Luc Lagarge, Livada de vișini de Cehov, Visul unei nopți de vară de Shakespeare, Și totuși Eminescu de I. Nicolescu, O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale, Liola de Pirandello, Idolul și Ion Anapoda de G.M. Zamfirescu, Sfântul Mitică Blajinul de Aurel Baranga, Fanny de G.B. Shaw, Mâncând un strugure nespălat în mijlocul oceanului de Tenessee Williams (one woman show), Maestrul și Margareta de Mihail Bulgakov în Ungaria. Pe lângă activitatea de scenă, Rodica Mandache a fost și profesoară de actorie la Universitatea de artă Hyperion.

În 1980 a fost partenera lui Florin Piersic în teatrul TV Visul unei nopți de iarnă, de Tudor Mușatescu. Personajul Doruleț nu a încântat-o prea tare, dar a devenit rolul rapel din viața sa de artist. A jucat în filme ca: Un surâs în plină varăAstă seară dansăm în familieIarna bobocilorGloria nu cântăBuletin de BucureștiLiliacul înflorește a doua oarăSomnul insulei.

 1945: Proclamarea oficială a administrației românești în Transilvania de Nord (ocupată în  1940 de Ungaria, in urma Dictatului de la Viena), restabilită la in fapt la 9 martie 1945.

1946: România reia oficial  relaţiile diplomatice cu Franţa. Primul ambasador român din perioada postbelică a fost profesorul universitar Simion Stoilov.

1948: Marea Adunare Naţională a adoptat în unanimitate Constituţia Republicii Populare Române, prima constituţie postbelică a României, care reflecta caracterul de tranziţie al perioadei pe plan economic şi social (copiată după Constituţia stalinistă din 1936). A fost ales un nou prezidiu, în frunte cu C.I. Parhon, şi un nou guvern, condus de dr. Petru Groza

Este ales un nou prezidiu, în frunte cu C.I. Parhon, şi un nou guvern, condus de dr. Petru Groza.

Constituția RPR (1948)

Actul a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 87 bis/13 aprilie 1948. În aceeași ședință, a fost ales un nou prezidiu, în frunte cu C.I. Parhon, și un nou guvern, condus de dr. Petru Groza.

1956: S-a nascut jurnalistul,diplomatul, activistul  civic  şi poetul român, Ioan T. Morar.

În 1981 a absolvit ca şef de promoţie facultatea de Filologie a Universităţii Timişoara, secţia română-franceză.

In 1987 a devenit redactor al revistelor Viaţa studenţească şi Amfiteatru. După 1989 a lucrat la Cuvântul şi Alianţa Civică.

Ioan T. Morar - Wikipedia

Între 1990 şi 1991 a fost redactor şef la Varietăţi, TVR, de unde a demisionat. Este membru fondator al Academiei Caţavencu si din toamna anului 2004 este şi senior editor la Cotidianul.

A realizat mai multe emisiuni de televiziune, pînă în 1996 activând în grupul Divertis. Este realizator şi prezentator al emisiunii „Lumea citeşte!” pe TVR 1. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.

În 2010 a fost numit în postul de consul general român la Marsilia, în Franţa.

1970 : Era inaugurată aerogara pentru pasageri a Aeroportului Internaţional Bucureşti – Otopeni, acum Aeroportul Internaţional „Henri Coandă”, cu o capacitate de prelucrare de 1,2 milioane de pasageri/an.

1970: A fost inaugurat oficial  Aeroportul Internațional București–Otopeni

Aeroportul Bucuresti Otopeni (1970)

În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, aeroportul Otopeni a fost o bază pentru Al Treilea Reich al lui Hitler (1944–1945). Înainte de 1965, doar Aeroportul Băneasa oferea zboruri comerciale. În locul vechii baze militare de la Otopeni, s-a construit un nou aeroport cu scopuri comerciale.

Lucrările de transformare a bazei aeriene militare în Aeroportul Internațional București-Otopeni au început în 1965. Pista modernizată avea o lungime de 3500 m, fiind mai lungă decât cea a Aeroportului Orly din Paris.

A fost dat în funcțiune parțial în 1969, fiind inaugurat oficial, odată ce a intrat în folosință aerogara pentru pasageri, cu o capacitate de prelucrare de 1,2 milioane de pasageri/an. Astăzi poartă numele Aeroportul Internațional „Henri Coandă”.

1973: Se constituie Institutul Central de Matematică din Romania.


1993 : În România a fost fondat Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, avându-l ca director-fondator pe istoricul și luptătorul anticomunist Radu Ciuceanu.

Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului - Radu Ciuceanu (1993)

Institutul re ca obiect de activitate culegerea, arhivarea, cercetarea și publicarea documentelor referitoare la formele totalitarismului în România.

1993: A decedat la Bucuresti, scriitorul si regizorul de film  român Francisc Munteanu;  (n.  9 aprilie 1924, comuna Veţel, judetul Hunedoara).

A fost fiul lui Francisc Munleanu, functionar, si al Iuliei (n. Gombos), croitoreasa. Dupa primele clase de liceu, din 1939, e nevoit sa-si asigure singur existenta ca ucenic lacatus la Resita (1939-1940), muncitor la o fabrica de ciocolata (1940), ajutor intr-un atelier de firme la Budapesta (1940-l942), marinar pe Dunare (1944). E luat prizonier de razboi de catre trupele germane (sept. – dec. 1944) si apoi de catre cele sovietice (ian.-febr. 1945).

Dupa razboi, urmeaza alt periplu al existentei, la fel de spectaculos: redactor la revista Orizonturi noi din Arad (1945), muncitor la o tesatorie din Arad (1946-1947), redactor la ziarul Patriotul din Arad (1947-l949), inspector general in Directia teatrelor din Ministerul Artelor si Informatiilor (1949-l951) muncitor in piata Obor (195l-l953).

Din 1954, este regizor ia Studiourile Cinematografice „Buftea”.

Debuteaza  ca dramaturg, cu piesa „Sabotaj’, in 1950, pe scena Teatrului National din Bucuresti.

Debuteaza  in proza in 1950 , cu schite, in colaborare cu Titus Popovici .

Francisc Munteanu

Bilanţul bibliografic al autorului este impresionant: peste 30 de volume, fără reeditarile si traducerile din propria sa operă în alte limbi.

1993: A fost fondat Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, care are ca obiect de activitate culegerea, arhivarea, cercetarea şi publicarea documentelor referitoare la formele totalitarismului în România – director-fondator, istoricul Radu Ciuceanu.

1997: Delegaţia română prezentă la reuniunea anuală a Băncii Europene de Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD), de la Londra, s-a întâlnit cu preşedintele BERD, Jacques Larosiere.

În cursul întâlnirii, a fost semnat Acordul de împrumut în valoare de 45 de milioane de dolari privind finanţarea Proiectului de reabilitare a sistemelor de termoficare din cinci localităţi: Ploieşti, Paşcani, Buzău, Făgăraş şi Olteniţa.

  1998: A murit (la Paris, unde se stabilise) actorul român Dumitru Furdui; (n.27 10.1936, Băilești, Dolj).

Dumitru Furdui

Familia sa provenea din Basarabia, din zona Soroca și se refugiase în Oltenia la începutul celui de-Al doilea razboi mondial.

A absolvit in 1957 Institutul de Arta Teatrală și Cinematografică din București. In 1953 a fost dat afara temporar din institut, fiind învinuit caă simpatiza cu revoluția anticomunistă din Ungaria.

A jucat pe scenele bucureștene, la Teatrul Național, la Bulandra si la Teatrul Mic in spectacole ca Jurnalul unui nebun de Gogol, Clipe de viață de William Saroyan, Balerina portocalie de Valeriu Sârbu, Sânziana și Pepelea de Vasile Alecsandri, Triumful talentului de I.L.Caragiale, Câinele grădinarului de Lope de Vega, etc.

Pe marele ecran a debutat in 1958, cu filmul Doi vecini, regizat de Geo Saizescu. A jucat apoi in Soldati fara Uniforma (1960), in regia lui Francisc Munteanu, Setea (1961), Lupeni 29 (1962), Un suras in plina vara (1963), Impuscaturi pe portativ (1967), Fratii (1970), a jucat apoi rolul de succes al milițianului Cristoloveanu din Brigada Diverse intra in acțiune, BD in alerta, B.D. la munte si la mare, in Un zâmbet pentru mai târziu (1974), Toamna Bobocilor (1975), Porțile albastre ale orașului (1975), Iarna Bobocilor (1977), Un om in loden (1981).

In 1981 a realizat scenografia filmului Învingătorul, regizat de Tudor Mărăscu.

In 1982 a emigrat in Franța si a jucat in spectacole ca Somnoroasa aventură de Teodor Mazilu, Paradisul la mica tocmeală, in 1983, spectacole regizate de românul Virgil Tănase la Teatrul Lucernaire din Paris. In 1988 a fost distribuit in filmul franțuzesc Mangeclous, regizat de Moshe Mizrahi, in 1989 juca in Roselyne et les lei, in regia lui Jean-Jacques Beineix.

S-a întors de câteva ori in țară dupa 1990, a jucat apoi in filmele franțuzești Rue du Bac (1991), Aux yeux du monde (1991), în regia lui Eric Rochant, IP5: L’Île aux pachydermes (1992), Mina Tannenbaum (1994), regizat de Martine Dugowson, in 1996 juca in filmul pentru televiziune La rancon du chien, în regia lui Peter Kassovitz.

Era urmărit de securitate, in 1985 a făcut o manifestație de protest pe esplanada pariziană Trocadero, cerând dreptul de emigrare pentru fiul sau, Tudor Furdui, in prezent crainic sportiv la TVR. A realizat cateva emisiuni la postul de radio Europa Liberă în 1986.

Dumitru Furdui a murit la 13 aprilie 1998, in Paris, dupa ce a căzut de la etajul 8. Varianta sinuciderii nu a fost exclusă. Postum, in 1999, au apărut 2 volume de memorii numite Teatrul în comunism, in același an i-a fost dedicată o emisiune la Televiziunea română, ”In memoriam”, realizată de Ovidiu Dumitru și de fiul său, Tudor Furdui.

 2001: În localitatea Davideni, judeţul Neamţ, a fost descoperită (în urma unor cercetări arheologice, conduse de prof. dr. Ioan Mitrea) prima imagine figurată din România a chipului Mântuitorului Iisus Hristos, datând din secolul a VI-lea.

2005:  Parlamentul European a aprobat aderarea României la Uniunea Europeană.

Image result for parlamentul european photos

2012: A murit istoricul Florin Constantiniu, autorul unor valoroase studii referitoare la istoria medie, modernă şi contemporană a României, cu importante  preocupări privind istoria celui de-Al Doilea Război Mondial, membru titular al Academiei Române din 2006;  (n. 1933).

FLORIN CONSTANTINIU | AGERPRES • Actualizează lumea.

Foto: Istoricul român Florin Constantiniu (n. 8 aprilie 1933, București – d. 13 aprilie 2012, București).

A publicat studii despre diferite perioade ale istoriei și a abordat diverse direcții de cercetare, autor al sintezei „O istorie sinceră a poporului român”.

2016: A murit juristul canadian de origine română Nicolas Mateesco-Matte; considerat unul dintre cei mai importanţi specialişti în drept aerian şi spaţial; în anul 1946 a emigrat în Canada.

In memoriam Nicolas Mateesco Matte | Pagini Romanesti

În 2010 i s-a conferit Premiul „Edward Warner” pentru aviaţie civilă, cea mai înaltă distincţie în aviaţia civilă internaţională, un echivalent al Premiului Nobel; membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1993; (n. 1913).

2018: A murit Mihai Stănescu, unul dintre cei mai apreciați caricaturiști români, devenit celebru și datorită faptului că a criticat în mod deschis regimul dictatorial al lui Nicolae Ceaușescu; (n. 1939).

Imagini pentru Mihai Stănescu, photos

Imagine similară

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfantul Mucenic Artemon

Sfantul Mucenic Artemon

Sfantul Mucenic Artemon  a trait in vremea domniei împaratului Diocletian fiind preot in cetatea Leodiceea. Artemon a slujit Biserica lui Hristos ca citet timp de 16 ani, ca diacon timp de 28 de ani, iar ca preot 33 de ani.

Atunci cand s-a pornit persecutia impotriva crestinilor, Artemon era inaintat in varsta. Acesta fiind prins a fost dus la templul lui Esculap, pentru a jertfi idolului. Vrajitorii ce se aflau in templu au eliberat multi serpi veninosi pentru a-l ucide pe Artemon.

Insa acesta s-a insemnat cu semnul Sfintei Cruci si a suflat asupra serpilor, omorandu-i pe toti. Vazand aceasta minune, Vitalis, mai marele vrajitorilor a ingenucheat inaintea lui Artemon si a strigat: „Mare este Dumnezeul Crestinilor!”

Sfantul Artemon l-a botezat apoi pe acesta, impreuna cu mai multi pagani. Multi din cei botezati au fost hirotoniti diaconi si preoti iar Vitalis a devenit Episcopul Palestinei.

Dar incercarile aveau sa continue pentru batranul Artemon. Judecatorul a pregatit o groapa cu pacura incinsa, in care planuia sa-l arunce pe robul lui Dumnezeu. Prin randuiala dumnezeiasca, judecatorul insusi si-a pierdut viata in acea groapa.

Dupa aceste intamplari, Sfantul Artemon a trait liber inca o vreme. Continuand persecutiile impotriva creștinilor, Sfantul Artemon a fost prins și ucis prin decapitare, în anul 303.

CITITI ŞI:

Bibliografie (surse):

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Domnii Ţării Moldovei, Chişinău, Civitas 2005;
  3. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;
  4. ro.wikipedia.org.
  5. mediafax.ro;
  6. Istoria md.
  7. worldwideromania.com;
  8. Enciclopedia Romaniei.ro
  9. http://www.rador.ro/2019/04/13/calendarul-evenimentelor

13/04/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Un episod al deportării cadrelor didactice din Basarabia cotropită de hoardele bolșevice

Astăzi se împlinesc 80 de ani de la primul val de deportări din Basarabia  și Bucovina de Nord înspre Siberia și Kazahstan : moldova

Deportările cadrelor didactice din R.S.S.Moldovenească în zilele de 6-7 iulie 1949

După cum bine se cunoaşte, apogeul deportărilor din R.S.S. Moldovenească l-a constituit episodul din 5-9 iulie 1949, când, în cadrul operaţiunii Iug (Sud), din acest teritoriu au fost deportate 35.796 de persoane, dintre care 9.864 bărbaţi, 14.033 femei şi 11.889 copii.

Acest nou val de deportări se efectua în baza Hotărârii Biroului Politic al CC al PC (b) din toată Uniunea, adoptată la 6 aprilie 1949 „Cu privire la deportarea de pe teritoriul R.S.S. Moldoveneşti a chiaburilor, foştilor moşieri, marilor comercianţi, complicilor ocupanţilor germani, persoanelor care au colaborat cu organele de poliţie germane şi româneşti, a membrilor partidelor şi organizaţiilor profasciste, a membrilor gărzilor albe, membrilor sectelor ilegale, cât şi familiilor tuturor categoriilor enumerate mai sus”, scrie Ion VARTA în revista https://www.limbaromana.md.

Verdictul stipulat de către respectiva hotărâre era unul extrem de dur – deportarea pe veci (subl. n.) a 11.280 de familii, cu un total de 40.850 de persoane în regiunile: Kazahstanul de Sud, Aktiubinsk şi Djambul din R.S.S. Kazahă; ţinutul Altai; regiunile Tiumen, Tomsk şi Kurgan din R.S.F.S. Rusă.

Noile victime ale politicii antiumane a autorităţilor sovietice de ocupaţie, printre care basarabeni, turci stabiliţi în imperiul sovietic, daşnaci armeni şi naţionalişti ucraineni, cădeau sub incidenţa prevederilor decretului Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S. din 26 noiembrie 1948 „Cu privire la responsabilitatea pentru evadare din locurile de exil obligatoriu şi permanent al persoanelor deportate în regiunile îndepărtate ale U.R.S.S. în perioada războiului pentru apărarea patriei”.

Sancţionarea unor popoare întregi avea ca argument necesitatea „consolidării regimului de exilare pentru deportaţi de către organul suprem al U.R.S.S. în perioada războiului pentru apărarea patriei: ceceni, caraciaevi, inguşi, nemţi, tătari din Crimeea şi alţii, deoarece în timpul deportării acestora n-au fost concretizaţi termenii de exil”.

Se stabilea că deportarea popoarelor menţionate mai sus era înfăptuită pe veci, fără dreptul de revenire la baştină. Cei care vor evada din locurile de destinaţie urmau a fi condamnaţi la 25 de ani de detenţie în închisoare.

Categoriilor de locuitori ai R.S.S.Moldovenești deportate pentru totdeauna la 5-9 iulie 1949 le-au fost imputate „trecerea făţişă de partea duşmanilor puterii sovietice” în timpul războiului, apartenenţa la categoria „chiaburilor”, calitatea de foşti membri ai unor formaţiuni politice care au activat în Basarabia până la ocuparea acesteia de către sovietici, „complicitate” şi „trădare de patrie”.

video) 6 iulie – 70 de ani de la cel mai mare val de deportări staliniste  din Basarabia - #diez

Din acest val al deportărilor au făcut parte şi reprezentanţi ai unei categorii profesionale importante – cea a cadrelor didactice ale R.S.S.Moldovenești, capetele de acuzare în baza cărora cei peste două sute de profesori din Basarabia şi din raioanele din stânga Nistrului au fost duşi în Siberia şi Kazahstan fiind aceleaşi ca şi pentru alte categorii de persoane deportate.

Eliminarea cadrelor didactice „burgheze” din Basarabia, formate în România „burghezo-moşierească”, în baza unor valori autentice ale culturii universale şi naţionale româneşti, dar şi în cadrul unei societăţi care funcţiona în temeiul unor principii democratice, era un obiectiv important, or, această categorie de intelectuali nu-şi avea locul în scenariul comunizării societăţii basarabene, fiind considerată „periculoasă” din cauza unei anumite imunităţi faţă de practicile comuniste, dar şi datorită educaţiei şi culturii generale pe care o aveau.

Pentru a-şi justifica răfuiala cu aceşti „duşmani de clasă”, pe care dorea să-i excludă din spaţiul supus transformărilor de „omogenizare” cu restul imperiului sovietic, exponenţii regimului de ocupaţie le-au fabricat „antecedente criminale” ad-hoc, expulzarea acestei categorii de pedagogi din R.S.S.Moldovenească, incomodă noilor conducători, făcând mai uşoară misiunea de convertire a populaţiei din aceste teritorii anexate la ideologia comunistă.

Remodelarea noilor generaţii de basarabeni după calapodul sovietic putea fi realizată mai lesne cu ajutorul unor cadre didactice formate în tiparele noului regim totalitar.

Astfel, din localităţile sectorului Bălţi au fost deportaţi 36 de învăţători şi profesori, din cele ale sectorului Cahul – 25 de reprezentanţi ai cadrelor didactice, din satele sectorului Orhei – alte 34 de persoane, din sectorul Râbniţa, ce includea raioanele din stânga Nistrului – încă 25 de pedagogi.

Cei mai mulţi învăţători şi profesori au fost deportaţi din sectoarele Bender şi Soroca – 41 şi, respectiv, 56 de persoane. În total, în iulie 1949, din R.S.S. Moldovenească au fost deportaţi 217 reprezentanţi ai cadrelor didactice.

Câţi dintre aceştia au avut norocul să supravieţuiască calvarului care a durat mai mulţi ani în şir şi câţi au avut posibilitatea să revină acasă, după moartea lui Stalin şi condamnarea crimelor comise de către regimul stalinist, rămâne să precizăm într-un alt studiu.

Drama celor peste două sute de pedagogi basarabeni a fost similară cu cea a altor categorii sociale şi profesionale, trecute, în mod nejustificat, în categoriile de „chiaburi”, „mari latifundiari”, „mari proprietari de întreprinderi”, „mari comercianţi” sau alte câteva categorii „delicvente”, care sunau ca un cap de acuzare şi, totodată, de condamnare la ispăşirea unei pedepse nemeritate, inventate de cei care le-au invadat acestor oameni ţara şi vatra străbună.

Dacă, în viziunea distorsionată a ideologilor şi liderilor comunişti, categoria de „chiaburi” era întruchiparea răului în spaţiul rural, într-o societate normală această categorie de ţărani înstăriţi era considerată un model de succes, demn de urmat pentru miile de ţărani, dornici să se emancipeze economic şi social, pentru a-şi asigura o viaţă mai prosperă.

Ţăranii înstăriţi nu puteau fi etichetaţi ca „duşmani de clasă” ai celorlalte categorii de ţărani din simplul motiv că între aceştia nu exista acea „ură de clasă”, mult trâmbiţată de propaganda comunistă, nici antagonismele sociale ireconciliabile. Satul basarabean, până la invazia sovietică, n-a cunoscut careva confruntări, cu atât mai mult ciocniri dintre reprezentanţii acestor categorii de ţărani dictate de „ura de clasă”.

Din contra, în spaţiul rural, de-a lungul celor 22 de ani de administraţie românească, s-a manifestat o convieţuire civilizată, fără confruntări violente, fără manifestări ale „luptei de clasă”.

La fel de deplasate erau şi celelalte acuzaţii, inventate de liderii comunişti şi propaganda sovietică, care nu aveau nimic în comun cu realităţile basarabene.

Marii latifundiari erau inexistenţi în Basarabia, întrucât reforma agrară din anii 1921-1923 a lichidat marile latifundii, ele fiind reduse până la 100 de hectare, limita admisibilă a unei proprietăţi funciare în România din acea epocă.

Dacă şi au existat în Basarabia anului 1940 câţiva mari comercianţi sau mari proprietari de întreprinderi, aceştia au realizat astfel de performanţe prin muncă asiduă şi efort constant. Contribuţia lor la bugetul statului era una proporţională cu veniturile şi averea agonisită, aşa încât societatea nu rămânea păgubaşă de pe urma acestor oameni de succes.

Societatea basarabeană a avut de pierdut enorm după despuierea şi deportarea acestor categorii de populaţie.

Pierderile au fost uriaşe şi de pe urma pulverizării intelectualităţii basarabene, aflată în proces de coagulare, o componentă importantă a acesteia fiind şi cadrele didactice naţionale, care formau osatura societăţii în proces de emancipare.

Fuga, în număr mare, a reprezentanţilor acestei importante bresle în dreapta Prutului din faţa agresorului, deportarea în Siberia a unei părţi a acestei categorii, care preferase să rămână în Basarabia, convertirea celei de-a treia părţi a cadrelor didactice la „opera” de comunizare a populaţiei din ţinut au constituit sfârşitul unuia dintre frumoasele proiecte inaugurate în perioada interbelică.

13/04/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

ZIUA DE 12 APRILIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR


  12 aprilie în istoria noastră 

1457: S-a desfăşurat bătălia de lângă satul Doljești, în urma căreia  Ștefan cel Mare l-a înfrânt și l-a alungat de pe scaunul țării Moldovei pe Petru Aron, fiul lui Alexandru cel Bun şi frate vitreg al tatălui său, Bogdan al II-lea.

 

Related image

Ştefan cel Mare şi Sfant (n. 1433, Borzeşti – d. 2 iulie 1504, Suceava)

In urma bătăliei de la Doljeşti, Ştefan al III-lea, supranumit şi Ştefan cel Mare, vine la domnia Moldovei.

 Era  fiul cel mic a lui Bogdan al II-lea (fost domn al Moldovei în anii 1449-1551) şi al Oltei (Maria, nume luat la călugărire, înaintea morţii) şi nepotul voievodului Alexandru cel Bun.
Calităţile sale  de om politic, de strateg şi de diplomat, acţiunile sale eroice pentru apărarea Moldovei si iniţiativele sale pentru dezvoltarea culturii, i-au adus admiraţia contemporanilor dar și a posterității.

Graţie tradiţiei populare şi cronicilor timpului, marele domn a căpătat statura unui erou legendar.

Papa Sixtus al IV-lea l-a numit „Athleta Christi” (atletul lui Christos), iar poporul l-a cântat în balade: „Ştefan-Vodă, domn cel mare, seamăn pe lume nu are, decât numai mândrul soare”.

Astazi, este considerat cel mai mare român.

In anul 1992, Teoctist, din mila lui Dumnezeu Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române și  Sfantul Sinod al  Bisericii Ortodoxe Romane,  prin Tomosul de canonizare  a Sfantului Stefan cel Mare, au  Hotarat:

“Ca de acum înainte şi până la sfârşitul veacurilor,Voievodul Ştefan cel Mare al Moldovei să fie pomenit laolaltă cu bărbaţii cei cuvioşi şi Sfinţi ai Bisericii, cinstindu-se cu slujbe şi cântări de laudă în ziua de 2 iulie, fiind înscris în Sinaxar, cărţile de cult şi calendarul Bisericii noastre cu numele „DREPTCREDINCIOSUL VOIEVOD ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT”.

Spre veşnică cinstire, dovadă şi încredinţare despre cele ce am hotărât, s-a întocmit acest Tomos Patriarhal şi Sinodal de Canonizare spre a fi adus la cunoştinţa credincioşilor şi clerului Bisericii Ortodoxe Române şi tuturor evlavioşilor români, oriunde ar trăi aceştia.Dat în Bucureşti, anul mântuirii 1992, luna iunie, ziua a douăzecea.”

1838: Apare la Braşov din iniţiativa şi sub conducerea lui George Bariţiu, „Gazeta Transilvania”, primul ziar politic şi informativ al românilor din Transilvania.

Gazeta Transilvania şi-a încheiat activitatea în 1946.

1877: A început războiul ruso-româno-turc.

Împăratul Alexandru II-lea aflat la Chișinău, a semnat, la 12/24 aprilie 1877, Înaltul Manifest de declarare a războiului împotriva Turciei. A mers la Catedrală, unde episcopul Chișinăului, Pavel Lebedev, i s-a adresat cu următoarele cuvinte: „Evlavioase Doamne! Doar Tu, cu poporul Tău credincios, iubești popoarele creștine călcate de talpa islamului, nu doar cu cuvântul, dar și cu fapta!”.

La sfârșitul slujbei, Alexandru a sărutat Icoana Făcătoare de Minuni de la Gârbovăț și a mers la Ipodromul din afara orașului, unde-l așteptau trupele.Acolo, episcopului Pavel i s-a înmânat pentru citire o scrisoare sigilată în care se afla Înaltul Manifest. Martorii spun că în timpul citirii manifestului s-a lăsat o liniște absolută, iar emoțiile au atins cota maximă când împăratul a ordonat trupelor să cadă în genunchi, el însuși rugându-se cu lacrimi în ochi pentru victoria în război.

De altfel, pentru majoritatea contemporanilor, citirea Manifestului a fost o surpriză, deoarece se aștepta că acesta va fi făcut public într-una dintre capitalele imperiului, dar nicidecum la Chișinău.

După acest moment emoționant, împăratul a inspectat trupele regulate ruse și batalioanele de voluntari bulgari, mulțumit de starea și determinarea lor. Pentru a marca acest eveniment, peste câțiva ani, în acel loc a fost ridicată o capelă.

O parte dintre trupele ruse au trecut hotarul la Prut chiar în aceeași zi, iar Marele Duce Nicolae (foto), comandantul armatei ruse de la Dunăre, a semnat o proclamație către poporul român prin care aducea la cunoștință ca trupele sale se vor comporta, la trecerea prin România, ca oști prietene și „vor respecta legile, persoanele si averile pașnicilor cetățeni”: 

Locuitori ai Principatului Român! Armata condusă de mine este destinată acțiunilor militare împotriva Turciei și ea intră acum pe teritoriul vostru, care nu o singură dată a întâlnit cu bucurie armatele ruse […] Strămoșii noștri și-au vărsat sângele pentru eliberarea strămoșilor voștri […] de aceea contăm pe ajutorul acordat armatei care trece prin țara voastră și care dorește să dea ajutor creștinilor oprimați din Balcani, suferința cărora a trezit compasiune nu doar în Rusia, dar și în întreaga Europă. Chișinău, 12 aprilie 1877, Nicolae”.

Trecerea trupelor ruse prin România, s-a făcut în conformitate cu textul Convenției care fusese semnată la 4/16 aprilie Consiliul de miniștri al României, deși actul nu fusese încă ratificat de Parlamentul de la București, ședințele corpurilor legislative fiind convocate pentru 14 și 15 aprilie. La 16 aprilie, Camera Deputaților, după vii și agitate dezbateri, a ratificat convenția militară româno-rusă, același lucru făcându-l a doua zi Senatul.

Drept raspuns, turcii au bombardat localitățile române de la Dunăre.

1884: S-a născut la București, medicul  Daniel Danielopolu, ,fiziolog și farmacolog, profesor universitar, membru de onoare (din 1938) al Academiei Române; d.29 aprilie 1955, București.

Daniel Danielopolu (1884-1955)

A urmat Facultatea de Medicină din București (1900–1905), devenind Doctor în Medicină și chirurgie în 1910. În timpul primului război mondial, a condus un spital destinat tratamentului bolnavilor cu tifos exantematic, maladie despre care a publicat, în 1919, la Paris, o monografie care a fost reeditată de mai multe ori.

În 1918 a fost numit profesor la Facultatea de Medicină din București, post în care va funcționa până la sfârșitul vieții.

A studiat interdependența dintre sistemul nervos somatic și cel vegetativ, a creat metoda viscerografică în medicina experimentală și în clinică, a adus contribuții la patogenia și tratamentul anginei pectorale.

A fost un precursor al teoriei sistemelor biologice și al biociberneticei, promotor al farmacologiei nespecifice.

1890: S-a nascut  in asezarea rurala Plenita, din Judetul Dolj, poetul  si savantul chimist român,Vintilă Ciocâlteu; (d. 1947).

In 1920 a absolvit Facultatea de Medicina din București.A fost poet si profesor de biochimie la Facultatea de medicina din Bucuresti.

A șaptea dimensiune » Cum ne-au ucis bolsevicii rusofoni oamenii de stiinta  geniali

În 1925-1927 devine bursier al Fundaţiei Rockefeller, recomandat de profesorii Ion Cantacuzino, Fr. Rainer şi D. Danielopolu. Astfel, studiază biochimia la Boston (S.U.A.) cu profesorul Otto Folin, chimia organică la Cambridge (Marea Britanie) cu profesorul W.H. Mills şi schimburile gazoase respiratorii cu profesorul Barkroft. Este foarte preţuit de savantul Otto Folin, unul din fondatorii biochimiei moderne, care-l recomandă Universităţii Harward pentru a fi numit ,,research fellow”.
Încă din această perioadă a devenit celebru în biochimie prin ,,Reactivul pentru dozarea fenolilor al lui Folin şi Ciocâlteu, folosit şi astăzi în toată lumea.

In 1925 debuteaza ca poet in revista Gandirea, cu poeziile Singur si Toast.

Este cooptat de catre Nichifor Crainic in comitetul redactional al marii reviste Gandirea, format din Lucian Blaga, Demostene Botez,Gib Mihaescu, Ion Marin Sadoveanu, Al.O.Teodoreanu si Pamfil Seicaru.
  In 1929 publica in Gandirea ciclul de poezii „Crugul vremii”, care va deveni cel de-al doilea capitol al volumului de poezii „Adanc impietrit”.

Al doilea volum de poezii, intitulat „Poezii” va fi publicat in 1934 si va cuprinde ciclurile „Adanc impietrit” si „Cerc Magic”.

Volumul se incheie cu poezia „Posfata”.

In 1938 devine profesor titular al Catedrei de chimie generală medicală şi chimie biologică de la Facultatea de Medicină, Bucureşti, ocupînd locul profesorului André Boivin, care plecase la Institutul Pasteur din Paris.
In 1941 este ales decan al Facultăţii de Medicină din Bucureşti.

In 1944 incep presiunile comuniste, fiind printre primele  victime  al politicii comuniste de înlocuire a cadrelor universitare cu oameni devotati regimului (la 57 ani).
Comisia de Epurare a Universităţii, formată din S. Stoilov (rector), P.P. Stănescu (secretar gl. la Ministerul Educaţiei) şi Al. Rosetti, profesor, verifică dosarul profesorului Vintilă Ciocâlteu şi nu-i găseşte nici o vină.
Simion Oeriu, demnitar important în Comisia de Armistiţiu,  devine ministru subsecretar de stat, modifică arbitrar legea universitară şi cere să se desfacă în două Catedra profesorului Vintilă Ciocâlteu, pe care, pentru a-l  umili, îl cheamă împreună cu tot personalul catedrei la biroul său de la Comisia de Armistiţiu… 
Vintilă Ciocâlteu trăieşte ani de zbucium teribil…

Comunistii l-au epurat in cel mai pur stil stalinist de la conducerea catedrei al carei sef era din 1938.
Luni 3 februarie 1947, în plin Consiliu Profesoral în care se discuta situaţia sa, profesorul Vintilă Ciocâlteu face un accident vascular cerebral şi încetează din viaţă…

Cea mai citata lucrare stiintifica din lume

Cea mai citata lucrare stiintifica din lume vine din domeniul biochimiei si are drept autori pe Oliver H. Lowry et al., fiind publicata acum 61 de ani in Journal of Biological Chemistry, sub titlul : Protein Measurement with the Folin Phenol Reagent (in traducere aproximativa: Dozarea proteinelor cu reactivul pentru fenoli Folin).

Din 1951 si pâna astazi, lucrarea lui Lowry a fost pomenita in peste 228.000 de alte lucrari stiintifice! Impresionant, nu?

Putina lume stie insa ca succesul enorm al lui Lowry se datoreaza tocmai utilizarii reactivului respectiv, care a fost inventat de Folin si de… românul Vintilă Ciocâlteu !

 Poetul si savantul Vintilă Ciocâlteu este unul din marii români peste care s-a asternut pe nedrept uitarea semenilor.

1899: S-a născut la Pitești, scriitorul și ziaristul român Tudor Teodorescu Braniște; (d. 23 martie 1969, București).

A urmat cursurile Facultății de Drept a Universității din București. În timpul facultății după izbucnirea Primului Război Mondial, s-a refugiat în Moldova, unde l-a cunoscut la Bârlad, pe scriitorul Al. Vlahuță. 

A continuat facultatea, în paralel fiind copist și redactor la ziarele IzbândaAvântul și Cuvântul liber și colaborator la Viața RomâneascăAdevărulDimineața și Chemarea. În 1921 a luat licența în Drept și s-a înscris la Baroul de Ilfov.

Tudor Teodorescu Braniște

Tudor Teodorescu-Braniște – gazetarul interbelic „de stânga”, cenzurat de  comuniști | Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

A debutat publicistic în 1915 în Rampa cu cronici literare și editorial în 1920 cu volumul de schițe și nuvele Suflet de femeie. Atras de mișcarea socialistă din tinerețe, a avut o activitate publicistică susținută în CronicaGazetaSoliaScenaAuroraFacla. A condus ziarul Cuvântul liber, a scos Jurnalul, ziar de stânga. În anii dictaturii carliste s-a retras din gazetărie, pentru a reveni în 1944 ca director al Jurnalului de dimineață. A publicat volume de proză scurtă: Șovăiri; publicistică: Oameni și cărțiDoctrina bâteiOameni de ieriOameni și paiațe și romane: Fundătura cimitirului nr. 13Domnul Negoiță sau individul împotriva statuluiBăiatul popiiPrințulScandal. A tradus din Andre Maurois, Leopold Stern, Benjamin Constant.

1903:S-a născut la Cândești, Buzău, ieromonahul Iov Volănescu de la Mănăstirea Hodoș-Bodrog, martir al Bisericii sub persecuția comunistă; d. 19 ianuarie 1976, închisoarea Jilava.

Iov Volănescu (1903-1976)

A urmat Școala de comerț din Ploiești, apoi Școala de științe administrative din București. A fost contabil, apoi contabil-șef la Camera Agricolă Prahova, directorul Federalei Băncilor Populare din Prahova.

În viața politică, s-a implicat în rândurile Partidului Național Liberal, apoi al partidului condus de profesorul Nicolae Iorga, pentru ca din 1937 să fie interesat de Mișcarea Legionară. A fost arestat în 1938 pentru culpa de a fi organizat o așa-zisă ședință de cuib, dar eliberat după 45 de zile; din nou în 1941, pentru intenția de a participa la rebeliunea legionară, fiind condamnat la 4 ani detenție grea, pentru infracțiunea de „complicitate la crimă de răzvrătire”.

Purtat prin închisorile de la Ploiești, Deva, Alba Iulia și Aiud, a cunoscut grupul misticilor, format în jurul foștilor legionari Marian Traian, Traian Trifan, Anghel Papacioc, Vasile Serghie și alții. A înțeles eșecul luptei politice și a abordat o viețuire creștină, dezbrăcată de orice ideologie. După eliberare, în 1944, s-a închinoviat la Mănăstirea Ciolanu, Buzău primind tunderea în monahism cu numele de Iov (ianuarie 1945). Sub regimul comunist a fost în continuare urmărit, arestat, anchetat de Securitate, pentru „continuarea activității politice, legionare”. A cunoscut închisorile de la Timișoara, Arad și Aiud.

Pentru atitudini religioase („a cântat în cameră cântece bisericești”), în nenumărate rânduri, părintele Iov a cunoscut izolatorul. În septembrie 1975 a fost arestat de Securitate, fiind acuzat de „propagandă împotriva orânduirii socialiste” (a trimis proteste privind persecuția bisericii către presa scrisă și audio).

Se pare că a fost ucis în timpul detenției la închisoarea Jilava, fiind împușcat în ceafă

1904: S-a născut  poetul și publicistul român Mihail Steriade; (d. 1994).

    Din 1956 poetul a locuit în Belgia unde a dus o activitate susţinută pentru cunoaşterea culturii româneşti în multiplele ei valenţe. Va funcţiona ca profesor la Universitatea din Louvain. Începând cu 1966, fondează şi conduce, la Bruxelles, Institutul de Limbă si Literatură Română „Mihai Eminescu”. Tot aici editează, din 1967, un periodic de înaltă ţinută, „Le journal roumain des poetes”, traducând foarte mult, îndeosebi în franceză şi engleză, din marii noştri poeţi. Înfiinţează editura proprie, un cenaclu literar şi un restaurant gastronomic românesc, toate cu numele “Soveja”, expresie a dorului de ţară, dar şi de preţuire a meleagurilor sovejan pe care a copilărit în vacanţe, împreună cu familia. Tipăreşte în editura proprie „Soveja ” pagini antologice din literatura română, fiind un autentic şi neobosit ambasador al literaturii şi culturii române în spaţiul lingvistic francez.
Poetul Mihail Steriade este un elegiac deschis, dornic de claritate si lumină, realizate în latura confesivă de mare sinceritate. .

1912 : S-a născut la Sălciile, Prahova, compozitorul, dirijorul și profesorul  Dinu Stelian, general-maior al Armatei Române; d. 11 septembrie 1997, Caracal.

Dinu Stelian (1912-1997)

A studiat la Conservatorul de Muzică din București (1935–1939), după care a devenit ofițer-șef de muzică militară în garnizoanele Sibiu și București. 

Între 1947–1980, s-a aflat în fruntea Ansamblului de cântece și dansuri al forțelor armate. Anual, a susținut numeroase concerte pe cele mai importante scene românești sau unități militare de pe tot cuprinsul țării, turnee peste hotare în țări cu bogate tradiții muzicale: URSS, Polonia, Ungaria, China, Mongolia, RPD Coreană, Iugoslavia, Bulgaria, Spania etc.

Legat puternic de viața satului românesc, a cules din diverse zone ale țării creații folclorice, pe care le-a prelucrat pentru cor și orchestră.

Au intrat în patrimoniul muzicii românești lucrări ca: Mândra mea, sprâncene multeDe-aș muri de dorFa Marie, MarioaraLipoveancaCiobăneasaU-hai badeMarioara de la GorjMărgărintul înfloreșteEu plec mâine la armatăCimpoiul.

I s-a acordat titlul de Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Romînă (1964) și a

fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a I-a.

1930: Se constituie la Bucureşti, din iniţiativa lui Corneliu Zelea Codreanu, partidul Garda de Fier cu scopul reprezentării pe plan politic a Mişcării legionare, ale cărei baze fuseseră puse în iunie 1927, prin înfiinţarea Legiunii Arhanghelului Mihail.

Foto: Corneliu Zelea Codreanu, întemeietorul Mişcării Legionare, România

Organizatia isi propunea  sa cuprinda in radurile sale orice partid sau grupare, indiferent de adversitatile politice, care dorea  sa lupte impotriva expansiunii comunismului din URSS. Dupa aceasta Miscarea Legionara a fost denumita si uneori Garda de Fier.

Despre originile miscarii, Neagu Djuvara scrie: “sa nu credeti, cum spun adversarii Miscarii Legionare, ca a fost o copie a nazismului sau a fascismului. Miscarea Legionara a fost o miscare autohtona, nascuta din grupari studentesti anticomuniste”.

Membrii Mişcării Legionare  purtau uniforme verzi (ca simbol al reinnoirii, de unde şi denumirea de „camaşile verzi”, care le-a fost dată) şi se salutau folosind salutul roman.

Principalul simbol al miscarii a fost crucea triplă, reprezentând o reţea de zăbrele de inchisoare (simbolizand martiriul). I se mai spunea “Crucea arhanghelului Mihail”.

Legiunea s-a diferentiat de miscarile fasciste ori fascistoide europene contemporane ei, prin importanta pe care o acorda religiei, ortodoxiei crestine, precum si prin faptul ca majoritatea sustinatorilor sai erau tarani si studenti, dar  a avut in comun cu diverse miscari similare,  recurgerea la violenta si la asasinat politic.

 Interzisă de mai multe ori (ianuarie 1931, martie 1932 şi decembrie 1933) Garda de Fier a fost reînfiinţată la 20 martie 1935 sub numele de partidul  Totul pentru Ţară, avîndu-l ca preşedinte pe generalul Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul, iar din 9 octombrie 1937 pe inginerul Gheorghe Clime.

În aprilie 1938, Corneliu Zelea Codreanu a fost arestat, judecat şi condamnat la şase ani închisoare pentru ultragierea lui Nicolae Iorga, iar în luna mai a aceluiaşi an este din nou judecat şi condamnat la zece ani muncă silnică, fiind acuzat de crimă, de trădare pentru deţinerea şi reproducerea în public a unor documente interesînd siguranţa statului, pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale şi pentru crimă de răzvrătire.

În noiembrie 1938, Corneliu Zelea Codreanu, împreună cu alţi 13 legionari, este asasinat prin strangulare, din ordinul  regelui Carol al II-lea şi a ministrului de Interne Armand Călinescu, sub pretextul tentativei de „fugă de sub escortă„, în timpul transferării de la închisoarea Rîmnicu Sărat, la cea de la Jilava.

1930: S-a născut la Sibiu, Helmut von Arz, pictor și grafician român, stabilit în Germania.

Helmut von Arz (n. 1930)

A fost profesor la școala populară din Sibiu, stabilit în Germania din 1965. 

În perioada 1949–1955 a studiat la Institutul de artă „Ion Andreescu” din Cluj, cu Aurel Ciupe, Catul Bogdan și istoricul de artă Daniel Popescu.

A fost profesor la școala populară din Sibiu și artist liber profesionist.

A ilustrat cărți: Basme populare săsești, Cărțile de povești ale fraților Grimm și Josef Haltrich, Cei trei muschetari de Alexandre Dumas, Spărgătorul de nuci de E.T.A. Hoffmann ș.a.

În Germania a fost profesor universitar la Berlin și Essen și decan la secția de artă a Universității din Essen.

1932: S-a adoptat Legea nr. 81/1932 pentru organizarea bibliotecilor și muzeelor publice emisă prin grija savantului Nicolae Iorga. Această lege prevedea înființarea de biblioteci și muzee publice în fiecare municipiu, comună urbană și rurală.

1940: S-a născut la Reşiţa, judeţul interbelic Caraş, scriitorul, criticul literar si  eseistul Mircea Martin.

Mircea Martin - un model intelectual | Observator Cultural

Director de editură, editor de carte, teoretician literar şi profesor universitar român, Mircea Martin este din 2014   membru corespondent al Academiei Române.

A beneficiat, în 1973, de o bursă Pro Helvetia la Universitatea din Geneva, lucrând sub îndrumarea lui Marcel Raymond. A fost conducătorul mișcării literare Cenaclul Universitas, director al Editurii Univers și editor al revistei Cuvântul. Din scrierile sale: Generație și creațieCritică și profunzimeG. Călinescu și complexele literaturii româneSingura critică.

1943: A avut loc a II-a întâlnire dintre conducătorul statului român, mareșalul Ion Antonescu și Hitler, la castelul Klessheim.

Image result for Antonescu și Hitler photos

 

Hitler l-a abordat pe Antonescu pe tema unor informații în legătură cu sondajele diplomatice ale ministrului Mihai Antonescu pe lângă anglo-americani pe tema abandonării Axei, afirmând că războiul trebuia continuat „până la un sfârșit victorios”, orice compromis fiind exclus, pentru „ieșirea din acest război” neexistând „decât două posibilități: ori o victorie clară, ori o exterminare deplină”. Führerul a cerut înlocuirea lui Mihai Antonescu de la conducerea Ministerului Afacerilor Străine. După un concediu proforma, Mihai Antonescu și-a reluat atribuțiile

1944: În cadrul tratativelor de la Stockholm, dintre F. Nanu, ambasadorul României, și Alexandra Kollontay, ambasadoarea URSS, sovieticii au propus  încheierea unui armistițiu, cu următoarele condiții: întoarcerea armelor impotriva Germaniei, restabilirea frontierei  de   după ocuparea Basarabiei și a Bucovinei de nord, dintre România și URSS, din 1940, plata unor reparații și despăgubiri de război, amenințând România cu reluarea ofensivei în septembrie, în caz de menținere a țării printre Puterile Axei.

Am fost astăzi la d-na Kollontai, care este în convalescență într-o localitate învecinată […] Apoi mi-a spus, dându-mi a înțelege că-mi dă dreptate, că a comunicat la Moscova reproșul pe care l-am făcut guvernului sovietic de a nu fi reacționat mai devreme la sondările noastre de la începutul lui ianuarie și a ne fi comunicat atunci confidențial, noua sa politică față de noi” (din telegrama trimisă de Nanu de la Legația României din capitala Suediei către Ministerul Afacerilor Străine al României, în 12 aprilie 1944).

Aceleași condiții erau comunicate și la Cairo, unde aveau loc convorbiri între emisarul opoziției democratice din România, Barbu Știrbei (plecat și cu acordul mareșalului Ion Antonescu) și reprezentanții Marii Britanii, SUA și URSS, privind desprinderea României de Reich.

1944:S-a născut la  Ruda-Budești, Vâlcea, poetul și prozatorul Gheorghe Anca, dramaturg și traducător; d. 26 februarie 2020, București.

Gheorghe Anca (1944-2020)

A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București (1966). A fost, pe rând, redactor la Radiodifuziunea Română, redactor la revista Colocvii, metodist și inspector în Ministerul Învățământului, lector la Facultatea de Ziaristică din București, visiting professor la Universitatea din New Delhi, director al Bibliotecii Institutului Politehnic din București și director al Bibliotecii Pedagogice Naționale „I.C. Petrescu”.

A debutat ca poet în Luceafărul (1961). A obținut titlul de Doctor în Filologie în 1974, cu teza Baudelaire și poeții români. Corespondențe ale spiritului poetic.

A fost membru în Authors Guild of India, președinte al Asociației Culturale Româno-Indiene, vicepeședinte al Societății Române de Etnologie, membru în International Association of Educators for World Peace și în International Union of Anthropological and Ethnological Sciences.

A organizat Academia Internațională „Mihai Eminescu” în New Delhi (1981) și Grupul Român pentru Pugwash. A editat cărți și reviste în România și India, precum și cursuri universitare.

1944: A decedat la București, arheologul Harilaos Metaxa; (n.10 iulie 1888, Urziceni, Ialomița).

Arheolog Metaxa Harilaos - ARHEOLOGI

Era specializat în epoca romană și în numismatică și un colaborator apropiat al lui Vasile Pârvan.

1945: Participanții la Mișcarea Tineretului Progresist hotărăsc crearea unei organizații unitare, intitulată „Tineretul Progresist din România”.

La Plenara Comitetului Central al UTC, analizându-se activitatea acestei organizații, s-a luat hotărârea de a se înființa o nouă organizație cu numele Tineretul Progresist, ca persoană morală și juridică de interes național și utilitate publică, în care să intre toți tinerii din țară. S-a hotărât înglobarea UTC-ului si UTS-ului, în noua organizație, autodizolvându-se. Aceste două structuri trebuiau să asigure organizarea și întărirea noii organizații și, să o transforme încet dar sigur într-o organizație a Partidului Comunist. Congresul acesteia a avut loc între 22–24 octombrie 1945.

1948: S-a născut Andrei Popescu, jurist și profesor universitar român, judecător al Tribunalului Uniunii Europene.

Andrei Popescu

A absolvit Facultatea de Drept a Universității din București în 1971. A urmat studii postuniversitare de drept internațional al muncii și de drept social european la Universitatea din Geneva și a obținut titlul de Doctor în Drept al Universității din București în 1980. A fost asistent stagiar, apoi asistent titular și titular de curs de Dreptul muncii la Universitatea București, cercetător principal al Institutului de Cercetare Științifică în Domeniul Muncii și Protecției sociale, director general adjunct apoi director la Ministerul Muncii și Protecției Sociale, conferențiar, apoi profesor la Școala Națională de Studii Politice și Administrative din București. A înființat și condus Revista Română de Drept European. Reprezentanții guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene l-au numit judecator la Tribunalul Uniunii Europene pentru perioada 26 noiembrie 2010–31 august 2016.

1949 : S-a născut în oraşul Călimăneşti, Vâlcea, actorul român de teatru și film, Florin Zamfirescu.

 În anul 1967 a intrat pe primul loc la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografie Ion Luca Caragiale din Bucureşti la Facultatea “Arta Actorului”, clasa profesor Constantin Moruzan, absolvind-o 1971 ca şef de promoţie.

Fiind repartizat la Teatrul de Stat din Târgu Mureş, s-a mutat după doi ani la Bucureşti, în noiembrie 1973, la Teatrul Giuleşti, actualmente Teatrul Odeon. Între anii 1991 şi 1994 a funcţionat ca director adjunct artistic al acestui teatru.

Începând cu 1996 şi până în prezent lucrează la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti (cunoscută şi sub acronimul UNATC) ca profesor universitar.

A fost rector al UNATC din ianuarie 2000 până în 2008.

În paralel cu aceste activităţi, şi-a continuat activitatea de actor de scenă şi film, respectiv ulterior de regizor de teatru, din 1974 până în prezent.

A jucat în 30 de filme româneşti regizate de Dan Piţa, Mircea Veroiu, Alexa Visarion, Lucian Pintilie, Nicolae Corjos, Mircea Moldovan şi Mircea Daneliuc si  a interpretat un rol în serialul de televiziune Lumini şi umbre, regizat de Andrei Blaier şi Mihail Constantinescu (24 episoade)

1950: S-a născut in localitatea Ursoaia, judeţul Iaşi, România pictorul român George Rădeanu.

A absolvit Institutul de Arte plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, secţia pictură-restaurare si este membru al Uniunii Artiştilor Plastici. Lucrarile sale se afla in colectii particulare si muzee din România, Germania, Ungaria, Japonia, Israel, Franţa, Argentina, Turcia, Grecia, Italia, Canada, S.U.A

 A fost distins cu Premiul revistei „Amfiteatru” pentru pictură.

1955: S-a născut la Buhuși, Bacău, actrița română Maria Teslaru; d. 17 februarie 2019, Buhuși, Bacău.

Maria Teslaru (1955-2019)

A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, secția Actorie, promoția 1977, clasa profesor Octavian Cotescu și Institutul de Teatru din Târgu Mureș, secția Actorie, clasa profesor Constantin Codrescu, promoția 1980. 

S-a remarcat în filmele: ÎntunecareKira KiralinaCarmenFuneralii fericiteDin dragoste cu cele mai bune intențiiTatăl fantomăBinecuvântată fii, închisoareCrucea de piatră, etc. și în serialele de televiziune: State de RomâniaClanu’ Sprânceană și La urgență.

 1961: A murit  in inchisoarea de la Aiud,  fizicianul român Gheorghe Manu; (n. 13 februarie 1903, Bucuresti).

A fost o figură deosebită în mişcarea naţională de rezistenţă anticomunista de după al Doilea Război Mondial.

Gheorghe Manu, fizicianul • Buna Ziua Iasi • BZI.ro

Se trăgea, conform tradiţiei, dintr-o veche familie genoveză, pe nume Manno (pe blazonul familiei figurează o mână ieşind din apă), stabilită la Constantinopol înainte de cucerirea otomană. Urmaşii strămoşului Mihail Manu, sosit în Ţara Românească în prima jumătate a secolului 18, s-au înrudit prin alianţă cu familii boiereşti şi domnitoare din partea locului, împământenindu-se; aşa se face că în ascendenţa lui Gheorghe Manu se regăsesc numele domnitorilor Şerban Cantacuzino şi Constantin Brâncoveanu.

S-a înscris la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti, obţinând în 1925 două licenţe: în matematică şi în fizico-chimice.

În 1926 obţine certificatul de studii superioare de chimie fizică şi radioactivitate al Facultăţii de Ştiinţe din Paris. Lucrează apoi la Institut du Radium (1927-1934), pregătindu-şi teza de doctorat sub îndrumarea Mariei Curie.

Frecventează simultan, la Sorbona şi Collège de France, cursurile ţinute de Eugène Bloch, Louis de Broglie şi Paul Langevin.

În 1933 îşi susţine teza de doctorat, cu menţiunea „très honorable”. Declină oferta de a rămâne cercetător la Institut du Radium şi se întoarce în ţară, devenind asistent la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti (1935). Va fi numit conferenţiar abia în 1945 – prea târziu.

A fost membru corespondent al Academiei de Ştiinţe din România începând cu 21 decembrie 1935

A aderat  în 1937 la Mişcarea Legionară si devine activ în conducerea legionară în 1943  fiind o vreme, comandant interimar al mişcării. 

La sfârşitul războiului trece definitiv în clandestinitate, dedicându-se exclusiv mişcării naţionale de rezistenţă.

În primăvara anului 1947, Gheorghe Manu a redactat un amplu studiu intitulat „În spatele Cortinei de Fier – România sub ocupaţie rusească” (o primă versiune, scrisă în 1945-1946, purta titlul România între Rusia şi Europa), semnat cu pseudonimul Testis Dacicus.

Multiplicată în mai multe exemplare, în limbile română şi engleză, lucrarea   a fost transmisă, prin intermediul misiunilor civile şi militare americane şi britanice în România, puterilor occidentale. Datorită agenţilor KGB infiltraţi în serviciul secret britanic, ea a ajuns cunoscută şi conducerii sovietice. Identitatea autorului s-a aflat numai în cursul anchetării lui Manu.

În 1948 a fost arestat şi condamnat, în „procesul grupului de complotişti, spioni şi sabotori”, la muncă silnică pe viaţă.

în închisoare, Gheorghe Manu a ţinut adevărate cursuri clandestine pentru ceilalti deţinuţi: matematică, fizică, filozofie, istorie, geografie, literatură, drept, limbi străine…

Inventiv, el  a conceput  metode originale de comunicare în temniţă – ca texte scrise cu vârful acului pe tăbliţe de săpun, sau mesaje Morse codificate prin noduri pe un fir de aţă.

I s-a cerut să participe la „reeducarea de la Aiud”, semnând o declaraţie de desolidarizare; demn şi dârz, nu a făcut nici un compromis. Ca pedeapsă, grav bolnav fiind, i-a fost refuzat ajutorul medical; a urmat sfârşitul.

1962: A murit  scriitorul român Constantin I. Gane ; (n. 1885).

Image result for Constantin I. Gane  photo

Constantin Gane (27 martie 1885, Botoşani – 12 aprilie 1962, Aiud, judeţul Alba).

A făcut studii de drept în Germania, unde şi-a luat şi doctoratul, la Rostock, în 1910.

A făcut studii de drept în Germania, unde şi-a luat şi doctoratul, la Rostock, în 1910 și a participat în 1913, ca voluntar, la campania militară din Bulgaria, iar mai târziu la războiul din 1916-1918.

Va consemna aceste experienţe în volumele Amintirile unui fost holeric (1914, Premiul Academiei Române) şi Prin viroage şi coclauri (1922).

În 1940 şi 1941 a fost ambasador la Atena, preocupându-se, printre altele, de drepturile românilor macedoneni.

 A publicat proză (îndeosebi cu subiect istoric), articole, note şi cronici, corespondenţă, însemnări de călătorie, piese de teatru, fragmente de roman, în Epoca, Politica, Universul literar, Curentul, Cele trei Crişuri, Convorbiri literare, Revista Fundaţiilor Regale, Luceafărul, Flacăra etc.

În 1937 înfiinţează şi conduce revista Sânziana (Bucureşti). A ţinut conferinţe şi a avut, între 1929 şi 1937, o serie de intervenţii radiofonice pe teme istorice, culturale sau literare (Primul proces al lui Kogălniceanu, Dimitrie Cantemir, Romanul lui Ştefan Zweig, ciclul Domniţele române etc.). În 1934 a devenit membru al Societăţii Scriitorilor Români.

Lucrarea sa „Trecute vieţi de doamne şi domniţe” (vol. I) a fost premiata de Academia Română.

A făcut parte din mişcarea legionară şi, condamnat de regimul comunist în 1949, și-a sfârşit zilele în închisoare de la Aiud.

1970: S-au deschis pentru circulație primele două benzi ale autostrăzii Bucuresti – Pitești.

Primele două benzi ale A1 (1970)

Construcția Autostrăzii București–Pitești, prima autostradă din România, denumită și A1, a început la data de 4 februarie 1967. Lucrările au fost finalizate în 1972, autostrada având o lungime de 96 de kilometri și patru benzi de circulație.

1989: S-a nascut la Bucureşti cântareaţa Antonia, pe numele său complet Antonia Clara Iacobescu .

De la vârsta de 5 ani a trăit alături de părinţii săi în Statele Unite ale Americii în statul Utah şi în oraşul Las Vegas din statul Nevada, unde a terminat liceul şi a intrat şi în lumea modelling-ului. 

Inainte să-şi dedice viaţa muzicii, Antonia şi-a sporit popularitatea prin lansarea propriei linii de modă în parteneriat cu Ford Models.

  Antonia a cântat de la vârsta de 10 ani şi a făcut şcoala de muzică în Statele Unite. Faptul că a trăit printre oameni de culoare a influenţat-o în muzică, explicând şi apropierea de cântareţul român Alex Velea, care între timp a influenţat-o şi stilistic.

 Ea simte cel mai aproape stilurile muzicale RnB şi Soul şi a fost influenţată de acestea în mod decisiv.

Pin by The Music Man on Antonia Iacobescu | Stunning eyes, Beauty face,  Makeup looks

S-a întors cu familia în România. Aici, ea l-a întâlnit pe Tom Boxer, prin intermediul unui antrenor de fitness care o auzise cântând, impresionându-i în egală măsură cu vocea şi frumuseţea ei.

Antonia a rămas însărcinată în luna decembrie a anului 2009. A născut în data de 28 august 2010 o fetiţă, pe care a numit-o Maya Rosaria Castellano.

Tatăl acesteia era Vincenzo Castellano,  nepotul lui Joshua Castellano, proprietarul clubului Bamboo.
Pe 27 decembrie 2014 Antonia a mai născut un copil, un băieţel care a fost numit Dominic, al cărui tată este cântărețul Alex Velea.

1991: În principalele oraşe ale ţării, Alianţa Civică a organizat mitinguri de protest împotriva politicii guvernului.

1994: A încetat din viață compozitorul de muzică ușoară Mișu Iancu; (n.22 noiembrie 1909).

Mișu Iancu – Melodii De Mișu Iancu (1966, Vinyl) - Discogs

1997: A fost parafat Acordul privind aderarea României la Acordul Central European de Comerț Liber (CEFTA).

 A fost ratificat prin Legea nr. 90/29 mai 1997 intrând în vigoare de la 30 mai.

1999: România a ratificat Acordul European referitor la persoanele implicate în proceduri înaintea Curţii Europene a Drepturilor Omului, precum şi cel de-al şaselea Protocol Suplimentar Acordului General asupra Privilegiilor şi Imunităţii Consiliului Europei.

2002: A murit prozatorul şi poetul Platon Pardău; (n. 1 decembrie 1934  la  Vatra Dornei, judetul Suceava. ).

Platon Pardau

A urmat Facultatea de Filologie a Univ. din Cluj (absolvita in 1958).

Lucreaza ca profesor de limba franceza si rusa, apoi director al Casei de Cultura din Vatra Domei (1958-l959); inspector la sectia raionala de invatamint Vatra Dornei (1959); redactor al ziarului Zori noi din Suceava (1959-l961); director al Casei Regionale a Creatiei Populare Suceava (196l-l965). Concomitent, din 1964 pina in 1967, presedintele Comitetului de Cultura si Arta al regiunii Suceava. Redactor-sef al ziarului regional Zori noi din Suceava (1965-l968); sef de sectie la Scinteia (1968-l973) si lector la Casa de filme nr. 4 (1973-l980). Din 1980, publicist comentator la revista Contemporanul.

Debuteaza in revista Contemporanul (1957).

Debuteaza  editorial cu volumul  de versuri Arbori de rezonanta (1963) si colaboreaza la prestigioasele reviste literare Tribuna, Gazeta literara. Romania literara. Luceafarul etc.

A publicat romanele Scara lui Climax, 1970; Ore de dimineata, 1972; Aproapele nostru aproape, 1973; Ciudata miscare a inimii in aprilie, 1974; Mergind prin zapada, 1974; Cu ochii dragosei, 1976; Cercul, 1976; Minunata poveste de dragoste a preafericitilor regi Ulise si Penelopa, 1978; Scrisori imperiale, 1979; Omul coborit din turn, 1980; Diavolul de duminica, 1981; Limita de virsta, 1982; Tentatia, I-II, 1983-l984; Rezerva speciala, 1984; Ultima tentatie, 1985; Portretul, 1986; Scrisori venetiene, 1987; Banuitele primejdii, 1988) si volum de versuri (Monolog, 1965; Vinatoare interzisa, 1967; Pasarea vine la noapte, 1968; Planete albastre, 1970; Acasa, 1973.

După 1989 a participat tot mai puţin la viaţa literară. A murit – aproape ignorat – la 12 aprilie 2002.

2012: A murit academicianul Gabriel Țepelea,  fost vicepreședinte al PNȚCD; (n.  6 februarie 1916 la Borod, judeţul Bihor).

Imagini pentru Gabriel Țepelea,

A  absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Cluj (1933-1937), studii completate în Franţa (1937-1938). În 1948 şi-a susţinut doctoratul la Universitatea din Bucureşti, sub îndrumarea lui George Călinescu, cu o teză despre literatura în grai bănăţean.

Din 1933 a fost membru al Partidului Naţional Ţăranesc.. A fost membru al Comitetului de redacţie al revistei Ardealul, care apărea la Bucureşti în vremea ocupaţiei horthyste a Transilvaniei de Nord (1942 – 1944), precum şi al Colectivului de redacţie al revistei Tribuna Transilvaniei (1945 – 1946). Devenit în 1945 secretar general al Organizaţiei Tineretului Ţăranist din Transilvania, a candidat pe listele PNŢ în 1946.

După instaurarea regimului comunist, a fost condamnat pentru această activitate, fiind închis din 1949 până în 1955. După ce a fost eliberat, a fost nevoit să lucreze un timp ca muncitor necalificat, apoi ca bibliotecar.

Reintegrat în învăţământul secundar (1958-1960), a predat apoi la institutele pedagogice din Timişoara (până în 1964) şi Piteşti, unde devine şi redactor al revistei Argeş (1966 – 1968), iar în 1969 pune bazele unei secţii de limbi străine, fiind şi decan al Facultăţii de Filologie între anii 1971-1974. De-a lungul  bogatei sale activităţi, acad. Ţepelea a publicat peste 25 de volume şi peste 700 de studii, articole si comunicări stiintifice.

În decembrie 1989, se dedică activităţii de membru al PNŢCD, fiind ales vice-preşedinte – 1990-1996 – şi apoi prim vice-preşedinte – 1996-2000 – al partidului.

A fost ales  deputat în Parlamentul României, fiind între 1992 şi 1996 membru al Grupului parlamentar şi al Comisiei mixte pentru Parlamentul European, Preşedintele Grupului parlamentar de prietenie cu Belgia, apoi, între 1996 şi 2000, Preşedintele Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă şi Preşedintele Grupului parlamentar de prietenie cu Franţa.

A fost Membru de onoare al Academiei Române din anul 1993, Doctor honoris causa al mai multor universităţi (Oradea, Arad, Piteşti), a fost decorat cu Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler (2000) şi cu Legiunea de Onoare a Franţei în grad de Ofiţer (2001).

2020: A murit la Arad, fotbalistul român Adrian Lucaci (n. 28 iunie 1966, Arad). A avut 190 de meciuri în Divizia A și 150 de meciuri în Divizia B.

Tragedie în fotbalul românesc! Președintele AJF Arad și fost fotbalist la  UTA, Steaua și Sportul Studențesc, Adrian Lucaci, a murit la 53 de ani -  Liga 2

A evoluat la Sportul Studențesc (1988-1993), Universitatea Cluj (1993-1995) și UTA Arad (1996-1997).

A fost antrenor la echipe din zona Aradului, Telecom Arad, Șoimii Lipova, Universitatea Arad, și conducător la cluburi din Divizia C și D. În perioada 2010-2014 a făcut parte din Comisia de Competiții a AJF Arad.

În 2014 a fost ales președinte al Asociației Județene de Fotbal Arad, instituție pe care a reușit să o redreseze într-un moment în care „insolvență” și „faliment” erau cuvintele cele mai rostite în fotbalul arădean.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

 

SFÂNTUL MUCENIC SAVA DE LA BUZĂU 

 

 

Intrarea Domnului in Ierusalim; Sfantul Mucenic Sava de la Buzau; Denie

 

 

 

 

 

Sfântul Mucenic Sava s-a născut în anul 334, într-un sat din zona Buzăului. Părintele sau duhovnicesc era preotul Sansala. Cei doi erau ăalugari misionari in tinutul Buzăului unde, probabil, era si o episcopie si converteau la crestinism numerosi daco-romani, goti si “barbari” inchinatori la idoli.

In actul martiric al Sfantului Mare Mucenic Sava, se spune ca in primavara anului 372, a treia zi de Pasti, noaptea, ostasii lui Athanaric, au prins pe preotul Sansala, cat si pe fericitul Sava, i-au legat si i-au batut, facandu-le multe rani pe trup, ca sa se inchine idolilor si sa manance cele jertfite lor.

Sfantul Sava, infruntandu-i cu barbatie, a fost condamnat la moarte prin inecare. Legandu-i un lemn de gat, l-au aruncat in raul Buzau.

Asa s-a savarsit Sfantul Mucenic Sava la varsta de 38 de ani.

Martiriul sau a avut loc la 12 aprilie, 372. Moastele sale au fost luate de crestini si de preotul Sansala si ascunse. Apoi, de frica gotilor, “au fost trecute din tara barbara in Romania”, adica in Imperiul Roman, la episcopul Ascholius al Tesalonicului, de origine din Capadocia.

rin anii 373-374, la cererea Sfantului Vasile cel Mare catre dregatorul Scitiei Mici, Iunius Soranus, “de a-i trimite moaste de sfinti”, prezbiterii din Dacia au trimis moastele Sfantului Mucenic Sava la Cezareea Capadociei, insotite de o scrisoare.

Scrisoarea, intocmita de un preot invatat din Dacia sau de Sfantul Bretanion de la Tomis, poarta titlul “Epistola a Bisericii lui Dumnezeu din Gotia (Dacia) catre Biserica lui Dumnezeu ce se gaseste in Capadocia si catre toate Bisericile locale ale Sfintei Biserici universale”.

Ea a fost adresata, deci, tuturor Bisericilor locale, nu numai celei din Capadocia, dandu-i-se un caracter ecumenic, universal, cautand sa faca cunoscut tuturor ca si in Dacia Carpatica sunt martiri pentru Evanghelia lui Hristos. 

CITIȚI ȘI:

Bibliografie (surse):

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Domnii Ţării Moldovei, Chişinău, Civitas 2005;
  3. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;
  4. ro.wikipedia.org.
  5. mediafax.ro;
  6. Istoria md.;
  7. worldwideromania.com;
  8. Enciclopedia Romaniei.ro;
  9. crestinortodox.ro;
  10. Cinemagia.ro;

12/04/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: