CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

CUM ȘI CINE INSTAURAT COMUNISMUL ÎN ROMÂNIA. VIDEO

12/04/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ZIUA DE 11 APRILIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 11 aprilie în istoria noastră

1241 :  Orașul Sibiu a fost cucerit de tătari.

Istorie locală: Vin tătarii! | Dejulmeu.ro

În anul 1241 tătarii au întreprins un atac masiv asupra Europei, cu o forță de cca. 200.000 combatanți, care excelau în luptele călare și care se deplasau cu o viteză nemaiîntâlnită în acele vremuri. Invazia a luat pe nepregătite statele din Europa și a provocat distrugeri enorme atât materiale, cât și umane.

Atacarea Europei s-a făcut pe mai multe coloane, trecând și peste teritoriul de azi al României, pustiind Moldova, Transilvania și Muntenia. Primul corp de armată a atacat Polonia, al doilea Ungaria, pornind din Halici, iar al treilea, condus de Kadan, a pustiit nordul Moldovei, după care a trecut în Transilvania, jefuind tot ce i-a ieșit în cale.

Au fost distruse Rodna, Dej, Cluj (Mănăștur) și Oradea. De aici, oastea tătară a năvălit în Ungaria propriu zisă. Marile distrugeri provocate de tătari în Transilvania au fost relatate în Carmen miserabile, operă a călugărului Rogerius din Oradea.

Un alt corp de oaste mongol a atacat Moldova de la nord la sud, a distrus episcopia cumanilor de la cotul Carpaților, după care a trecut în Transilvania, nimicind localitățile din sudul acesteia.

La 31 martie 1241 a fost ocupat Brașovul, în aceeași zi în care la nord era cucerită Rodna. Pe 11 aprilie 1241 a fost atacat și cucerit Sibiul.

Au căzut rând pe rând Sebeșul, Alba Iulia, Orăștie și Aradul. De aici o parte din forțele invadatoare au plecat mai departe spre Ungaria, iar o parte au trecut în Muntenia.

Aproape un sfert din populație a fost masacrată, în special în zonele din Câmpia Panonică (Alföld), unde au rămas foarte puțini supraviețuitori, în Banat și în Transilvania.

1680: Apare la Iaşi, „Psaltirea de-nţăles a sfântului împărat proroc David”,  cu text slavo-român, tradusă de mitropolitul Moldovei Dosoftei, (cunoscută sub denumirea de Psaltirea slavo-română).

Dimitrie Barilă, cunoscut mai ales pe numele monahal Dosoftei, (n. 26 octombrie 1624, Suceava – d. 13 decembrie 1693, la Żółkiew, în Polonia, azi Jovkva, Ucraina) a fost un cărturar român, mitropolit al Moldovei, poet și traducător.

În 2005 Biserica Ortodoxă Română l-a proclamat sfânt.

Psaltirea de-nțăles a sfântului împărat proroc David

1744: A murit la Paris, Antioh Dimitrievici Cantemir (sau Kantemir) , scriitor iluminist și diplomat rus,  fiul mezin al  lui Dimitrie Cantemir și al doamnei Casandra, fiica lui Serban Cantacuzino, unul dintre iniţiatorii  clasicismului în literatura rusă; (n.10 septembrie 1709, Constantinopol ).

Românul Antioh Cantemir: diplomatul rus care a reușit ...

       Foto: Antioh Cantemir

1830: S-a născut Emanoil Bacaloglu, fizician, chimist şi matematician român de origine greacă.

Din 1879 a fost ales membru titular al Academiei Române, devenind vicepreşedintele forului şi preşedinte al secţiei ştiinţifice; (m. 1891)

Imagini pentru Emanoil Bacaloglu, photos

A studiat la Leipzig şi Paris. Reîntors în ţară începe să predea fizica şi chimia la şcoala de medicină şi farmacie.

Apoi este profesor de matematică la Liceul „Sf. Sava” din Bucureşti şi în final ajunge profesor de fizică la Universitatea Bucureşti.

La 1869 pune bazele societăţii de ştiinţe fizico-naturale, care-l alege şi preşedinte.

Din 1879 este ales membru al Academiei Române. Va fi vicepreşedintele forului şi preşedinte al secţiei ştiinţifice.

A participat la Revoluţia de la 1848. Este creditat cu primele lucrări ştiinţifice româneşti de matematică, fizică şi chimie, contribuind astfel la crearea terminologiei în limba română pentru aceste domenii. A fost şi unul dintre principalii iniţiatori ai „Societăţii de ştiinţe fizice”, înfiinţată în 1890.

1834 (11/23) : Are loc la Iași, reprezentaţia cu piesa lui Gheorghe Asachi „Cantata pastorală” sau „Serbarea păstorilor moldoveni” – primul spectacol muzical în limba română, o poveste alegorică despre lupta moldovenilor pentru libertate și independență.

Gheorghe Asachi (1834)

Muzica pentru spectacol a fost scrisă de Elena Asachi, soția scriitorului. Actorul Matei Millo a interpretat în acest spectacol cel dintâi rol din cariera sa.

1842: A încetat din viață la Darjeeling, India, exploratorul și filologul secui din Transilvania; Kőrösi Csoma Sándor; (n. 27 martie 1784, Chiuruș, Comitatul Trei Scaune/Covasna ).

Kőrösi Csoma Sándor nyomában 2. (Távoli vidékeken) - 2020. április 8.,  szerda - Háromszék, független napilap Sepsiszentgyörgy

1854: S-a născut la Galați dramaturgul român Ioan Nenițescu (Ioan Vasiliu), poet, prozator și scriitor, membru corespondent (din 1896) al Academiei Române; n.3 februarie 1901, la Buzău.

Ioan S. Nenițescu (1854-1901)

Dramaturg, monograf, poet, prozator și scriitor, membru corespondent (din 1896) al Academiei Române. S-a înscris „ca audient“ la Facultatea de Litere din Iași, frecventând totodată și ședințele Societății literare Junimea (1875).

Atunci a scris primele sale versuri, dedicate lui Vasile Alecsandri, mentorul său literar. S-a înrolat voluntar în Armata Română, în Războiul de independență al României, luând parte la asediul redutelor Grivița 1 și Grivița 2 și fiind rănit. A fost decorat cu distincțiile Steaua României și Virtutea Militară. Poeziile din timpul razboiului, descriu fapte eroice ale tuturor militarilor români: Înalță-teInvocarePlugar român.

După război, a urmat Facultatea de filozofie și arte din Berlin, studiind etnografia, istoria folclorului european, filosofia, estetica, mitologia antică și pedagogia. A susținut lucrarea de doctorat la Leipzig, în 1886 cu teza Die Affectenlehre Spinozaas. A fost editor al revistei economice, literare, politice și stiintifice, Țara nouă. A predat filosofie și pedagogie la Școala Normală de Institutori din București (1887), a fost revizor scolar, deputat, prefect de Constanța, inspector scolar al Bucurestiului. A colaborat la AlbinaAmicul copiilorConvorbiri literareLuptaRevista nouăȘezătoarea și Ziarul presei.

1858: La Bucureşti, în Muntenia, s-a născut Barbu Ştefănescu Delavrancea, scriitor, om politic, orator şi avocat român, membru al Academiei Române şi primar de Bucureşti. Este tatăl pianistei şi scriitoarei Cella Delavrancea, precum şi al arhitectei Henrieta (Riri) Delavrancea, una dintre primele femei-arhitect din România.

Barbu Ștefănescu Delavrancea, scriitor, orator şi avocat român

Barbu Ştefănescu Delavrancea (n. 11 aprilie 1858, Bucureşti, d. 29 aprilie 1918, Iaşi)

Scriitorul îşi va semna operele cu varianta definitivă Barbu Delavrancea (ortografiată la început ”de la Vrancea”, după acel ținut de mare originalitate etno-culturală, de care se simţea foarte legat sufleteşte).

În perioada 1880 – 1882, Barbu Ștefănescu publică în România liberă foiletoanele intitutaleZig-Zag, semnînd cu pseudonimul Argus.

De acum datează și debutul propriu-zis al scriitorului ca nuvelist, cu Sultănică (România liberă, 9 – 15 martie, 1883), semnată Argus.După un scurt popas la Paris (1882 – 1884), pentru a-şi desăvîrşi studiile juridice, Delavrancea publică în 1885 volumul de nuvele Sultănica.

Prozator şi dramaturg, gazetar, avocat și orator, cu vocația perceperii evenimentelor politice și culturale în cele mai profunde sensuri ale acestora, lansat în politică, ajunge în 1899 primar al Bucureștilor. Rămîne în literatură, însă, întîi de toate prin Hagi-Tudose şi prin trilogia dramatică moldovenească.

A fost tatăl pianistei și scriitoarei Cella Delavrancea, precum și al arhitectei Henrieta (Riri) Delavrancea, una dintre primele femei-arhitect din România.

Ca politician, a deținut mai multe demnități: primar al Bucureștilor (1899), ministru al Lucrărilor Publice, ministru al Industriei și Comerțului, deputat.

A fost unul dintre cei mai mari oratori români și un mare patriot care a militat pentru unirea tuturor românilor într-un singur stat: „Visul atâtor generații de strămoși, de moși și de părinți l-am visat și noi, și acum îl vedem aevea […]. Suntem un singur popor, Carpații ne sunt șira spinării”.

1864 : Prima lege de organizare judecătorească din istoria României. Primul act normativ care a statornicit înființarea Curții de apel București, chiar sub această denumire, a fost Legea din 11 aprilie 1864, publicată în „Monitorulu Jurnalu Oficialu alu Principateloru-Unite-Române” nr. 88 din 16/28 aprilie 1864.

1871:  S-a născut la Iași (11/23 aprilie) pictorul român Theodor Pallady, fiul lui Ioan  (sau Iancu Pallady), căsătorit cu Maria Cantacuzino, sora mai mare a diplomatului Neculai B. Cantacuzino. A decedat  la  16 august 1956 în  București.

Theodor Pallady, Autoportret

 Muzeul Theodor Pallady, în care sunt expuse tablouri pictate pe pânză de Pallady precum și peste 800 desene cu peisaje, nuduri, portrete sau interioare, reprezentative pentru perioada pariziană a lui Pallady, este gazduit de Casa Melik, aflată în București, pe strada Spătarului 22, sector 2, care a fost construită în 1750-1760 de către armeanul Hagi Kevork Nazaretoglu.

Clădirea este astăzi cea mai veche casă din București și este inclusă pe lista momumentelor istorice.

1877: Țarul Alexandru II-lea al Rusiei soseşte la Chişinău, în gubernia Basarabia, iar armatele ruse trec frontiera României în drum spre teatrul de razboi  ruso-turc din Balcani.

Alexandru II-lea, ţar al Imperiului Rus 1855-1881

 

Această deplasare a împăratului rus marca începutul războiului ruso-româno-turc din 1877-1878, terminat prin înfrângerea Turciei.




1880: A luat ființă Administraţia de stat a căilor ferate, sub denumirea Direcţiunea princiară (din 1883, generală), prima direcție a Căilor Ferate Române, instituţie care a consacrat iniţialele CFR.

Din acel moment, statul român a început să preia, prin răscumpărare, liniile de cale ferată de la concesionarii străini.

Prin legea pentru răscumpărarea de către statul român a liniilor aparţinând Societăţii Acţionarilor, publicată îMonitorul Oficial nr. 23 din 29 ianuarie 1880, statul trebuia să preia, până la 1 mai 1880, administrarea şi exploatarea ”drumului de fier”, în acest scop fiind creată ”Direcţiunea Princiară a Căilor Ferate Române”.


1888: Arheologul Ion Suruceanu din Basarabia ţaristă, este ales membru de onoare al Academiei Române.

Alexandru Hajdeu | Carte veche şi rară

Ion Casian Suruceanu (n. 19 decembrie 1851 la Vadul lui Vodă – d. 19 noiembrie 1897 la Chișinău) a fost un arheolog și istoric basarabean, cetățean rus, membru de onoare (din 1888) al Academiei Române.

A cercetat ruinele antice din Basarabia și Novorusia, îndeosebi cele ale cetății Tyras, publicat nenumărate articole în limbile rusă, română și franceză (era ginerele altui arheolog, amator acesta, francezul Christophe-Charles Sicard, instalat în Basarabia ca viticultor) și întemeiat la Chișinău un muzeu de arheologie („Muzeul antichităților din Pontul scitic”), din păcate jefuit în 1917 de trupele debandate în momentul Revoluției.

Printre publicațiile sale mai cunoscute sunt Încercare de a dovedi situația cetății scitice Alectora și a „Coastei de azur” menționată de Constantin Porfirogenetul și Inscripții grecești și latinești descoperite în anii 1889-1894, publicate respectiv la Odesa în 1888 și la Sankt-Petersburg în 1894.



1897: S-a născut la Galați, Gheorghe Zane, economist și istoric, membru al Academiei Române; (d. 22 mai 1978, Bucuresti).

A publicat lucrări în domeniul istoriei economice şi sociale, istoriei gândirii economice, economiei politice, finanţelor publice, ş.a.În cercetarea ştiinţifică a folosit cu preferinţă metoda istorică. A colaborat la elaborarea lucrării „Bibliografia istorică a României. Secolul XIX. Tom I (1972), Tom V (1974)”şi a făcut parte din consiliul de coordonare al seriei.

O mare parte a activităţii sale de cercetare ştiinţifică este legată de studierea şi valorificarea moştenirii ştiinţifice şi literare a lui Nicolae Bălcescu.

A elaborat numeroase studii şi articole dedicate concepţiilor istorice, sociale şi economice ale lui Nicolae Bălcescu, pe care le-a reunit în volumul: Nicolae Bălcescu – Opera. Omul. Epoca. (1975).

A editat de asemenea opera lui Nicolae Bălcescu: N. Bălcescu. Opere. Scrieri istorice, politice şi economice (2 vol., 1940); N. Bălcescu. Opere. Vol. IV. Corespondenţă. Scrisori, memorii, adrese, documente, note şi materiale (1964); N. Bălcescu. Opere. Vol. I. Scrieri istorice, politice şi economice. 1844—1847 (1974).

Gheorghe Zane are contribuţii în domeniul istoriografiei economice, publicând studii cum ar fi: Marx si Bălcescu (1927), Mişcarea revoluţionară de la 1840, preludiu al Revoluţiei de la 1848 (1964), N. Iorga şi problemele sociale ale epocii sale (1965). Pe lângă istorie economică, el a elaborat şi lucrări de istoria doctrinelor economice: Introducere în studiul problemei valorii (1925); Comentarii şi interpretări în istoria doctrinelor economice (1928); Chestiuni de economie politică (1939).

De asemenea, a avut contribuţii în analiza principalelor domenii de activitate industrială, agrară, comercială şi bancară din România.

În anul 1974, a fost ales membru titular al Academiei Române, pentru opera sa de economist şi istoric al gândirii politice.De asemenea, a fost ales membru al Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice din R.S.R., membru al Asociaţiei „Tiers Monde” (Paris), membru în comitetul de redacţie al revistei „Mondes en developpement” (Paris)

1898: S-a născut la București dramaturgul român Mircea Ștefănescu; (d. 23 oct. 1982, Bucuresti).

Mircea Stefanescu

A absolvit în 1917 Liceul „Gheorghe Lazar” din Bucuresti, facând apoi o vreme studii juridice, la care va renunta pentru a se putea dedica teatrului si ziaristicii.

Debuteaza cu proza in revista Cuvintul liber (1920). in 1924 i se joaca, la Braila, prima piesa. Roba alba, scrisa in colab. cu cronicarul teatral I. Lazaroneanu.

Colaboreaza la Epoca, Vremea, indreptarea, Curentul etc. Primul succes important il obtine cu Comedia zorilor (1930), care cuprinde patru tablouri din „comedia adolescentei”.

Drama pasionala Veste buna (1936), apreciata in mod deosebit de E. Lovinescu , este distinsa cu Premiul Teatrului National. In 1939 i se reprezinta „romanul dramatic” Acolo, departe, axat pe problema artistului. 

Celelalte drame notabile ale lui Mircea Stefanescu sînt Casa cu doua fete (1946) si Ave Maria (1947). Comedia Vis de secatura (1946) surprinde pitorescul mahalalei bucurestene, iar comedia Micul infern (1948) – adevarat „roman dramatic”, caci actiunea se petrece de-a lungul a patruzeci de ani -urmareste tribulatiile triunghiului conjugal.

Dupa 1948, Mircea Stefanescu se consacra biografiei unor personalitati: Barbu Lautaru in Rapsodia tiganilot (1948), Matei Millo si Mihail Pascaly in Caruta cu paiate (1953); aceleasi intentii le revela si piesele Ciprian Poru’mbescu (1952), Cuza Voda (1959), Procesul domnului Caragiale (1962), Eminescu (1964) s. a. in ultimii ani s-a dedicat memorialisticii: Un dramaturg isi aminteste (1980). Premiul „I. L. Caragiale” al Acad. pe 1949; Premiul special al Uniunii Scriitorilor pe 1978.

OPERA:


Comedia zorilor, patru tablouri din „Comedia adolescentei”, Bucuresti, 1930;
Revelatia, Bucuresti, 1932;
Acolo, departe, roman dramatic in doua parti, Bucuresti, 1939;
Casa cu doua fete, drama in patru acte si epilog. Bucuresti, 1946;
Vis de secatura, comedie in trei acte, Bucuresti, 1946;
Secatura mahalalei, piesa in doua tablouri, si Ave Maria, drama in 5 acte, Bucuresti, 1947;
Jos Tudorache! Sus Tudorache!, comedie intr-un act, Bucuresti, 1952;
Matei Millo (Caruta cu paiate), piesa in trei acte, Bucuresti, 1953;
Zestrea Ilenutei, piesa in doua acte, Bucuresti, 1953;
Patriotica Romana, comedie in trei acte si un tablou. Bucuresti, 1956;
Teatru, cu o pref. de M. Gafita, Bucuresti, 1959;
Joc de noapte, joc de zi. 27 insomnii. Bucuresti, 1971;
Teatru, cu un cuvint inainte de N. Carandino, Bucuresti, 1973;
Caruta cu paiate. Bucuresti, 1976;
Teatru, Bucuresti, 1979;
Un dramaturg isi aminteste, l, Bucuresti, . Traduceri: D. N. Mamin-Sibirjak, Milioanele lui Privalov, Bucuresti, 1952 (trad. in colab. cu Isabela Dumbrava).

1901: S-a născut compozitorul, dirijorul şi pianistul Theodor Rogalski; (m. 1954, la Zürich).

Mari compozitori români: Theodor Rogalski | Radio Clasic

1905: Principele G.V. Bibescu și soţia sa Martha, împreună cu Emanuel Bibescu, inginerul Dimitrie Leonida, soţii Pherekyde şi Claude Anet, au plecat într-o mare expediţie cu automobilul către Persia, traversând Rusia, Crimeea şi Caucazul.

S-a întâmplat în 3 aprilie 1880 - Jurnal Spiritual

Prințul George Valentin Bibescu (1880-1941), fusese numit conducătorul delegației care urma să meargă la șahul Persiei. Cele trei automobile decapotabile au pornit în cursă de la Galați în aprilie și au ajuns la Ispahan, fosta capitală a Persiei în luna iunie.

În cartea publicată de Anet, La Perse en automobile, expediția a fost prezentată ca fiind prima expediție automobilistică intercontinentală din lume.

Expediția Prințului Bibescu în Persia (1905)

La întoarcere, impresionată de cele văzute în această călătorie, Martha Bibescu a publicat cartea Cele opt paradisuri.

Scrisă la doar 22 de ani, cartea Marthei Bibescu a fost premiată de Academia Franceză.

George-Valentin Bibescu (n. 3 aprilie 1880, București, d. 2 iulie 1941, București), a fost unul dintre cei mai buni piloți români și fondatorul Automobil Clubului Român în 1904. De asemenea a înființat Clubul Aviatic Român în 1909 și Liga Națională Aeriană în 1912.

Între anii 1911-1912, George Valentin Bibescu a deținut funcția de comandant al Școlii de pilotaj de la Cotroceni.

De asemenea, în perioada 1920-1923, a deținut funcția de președinte al Comitetului Olimpic Român. Mare Maestru al Marii Loji Naționale din România (1911-1916), și Mare Maestru Onorific al acesteia în anul 1925.

În 1930 este președinte al Federației Internaționale Aeronautice. George-Valentin Bibescu este fondatorul aeroportului Băneasa din București, care a luat naștere pe fosta moșie a mătușii sale, Maria Bibescu, contesă de Montesquiou-Fézensac (azi cartierul Băneasa).

A murit la București la 2 iulie 1941 și este înhumat la Mogoșoaia.

1907: A murit Simion Florea Marian, folclorist și etnograf român; (n.1 septembrie 1847 la Ilișești , lângă Suceava).

Și-a desăvârșit studiile la Cernăuți, unde a absolvit Teologia, devenind preot. A fost membru al Societății geografice române, al Societății istorice române din București, în Comisia centrală pentru conservarea monumentelor istorice din Viena și membru de onoare al mai multor societăți culturale (Societatea Academică Literară „România Jună” din Viena, Junimea și Dacia din Cernăuți etc.). A fost și membru titular al Academiei Române.

Pe lângă culegeri de folclor din toate ținuturile locuite de români, a scris monografii despre sărbători, datini românești, ornitologie, cromatică etc. Prin opera lui a pus bazele cercetării științifice a folclorului și a stimulat culegerea amplă a creațiilor populare de către alți cercetători.

1913: S-a născut la București, pictorul român Sorin Ionescu; (d. 1944).

Sorin Ionescu (1913-1944)

Pictor de peisaj și de război, a urmat Academia de Arhitectură (1931–1938). Pasiunea pentru pictură, moștenită pe linie maternă, mama sa fiind pictorița Constanța Eftimie Ionescu, s-a conturat prin apropierea de mediul artistic al Academiei libere de pictură condusă de Marius Bunescu, care avea sediul în aceeași curte. 

A debutat în 1932 la Salonul Oficial de Alb și Negru, cu un desen în tuș, Vedere din Pitești, o tehnică perfecționată de-a lungul anilor. Prima expoziție personală, din 1935, la Sala Dalles, i-a adus aprecierile lui Nicolae Tonitza: „Debut fericit. Culoare caldă și sensibilizată. Un nerv pensular care dă pânzelor d–sale un aer de frescheță și de zburdă angajată”.

A fost distins cu Premiul Fundației Simu (Salonul Oficial, 1938), Premiul „Leon Gh. Palade” (Salonul Oficial, 1941). Între 1941–1944 a fost pictor de razboi. A avut numeroase expoziții personale la Sala Dalles, Căminul Artei, Ateneul Român, Magheru, Orizont, Ondine Roma, Geneva, Berna, Eforie, Amalfi Italia. Berna, Weissenbach Austria, etc.

1916 (11-17 aprilie): Are loc Conferinţa socialistă internaţională de la Kienthal, Elveţia, cu participarea a 43 de delegaţi reprezentînd 10 partide socialiste. Delegaţia Partidului Social Democrat din România nu a putut fi reprezentată la Conferinţă, dar a aderat la hotărîrile adoptate cu acest prilej.

1917: Şi-a ţinut lucrările Congresul Învăţătorilor din gubernia Basarabia, care acceptă institurea şcolii naţionale moldoveneşti, dar cu menţinerea limbii ruse ca obiect de studiu obligatoriu.

1919: A fost creată Organizația Internațională a Muncii, cu sediul la Geneva. România este membru fondator.

1924: S-a născut  Gheorghe Viziru, fost campion național la tenis, personalitate marcantă a sportului românesc (d. la 6 august 2003). 

Gheorghe Viziru a avut un frate geamăn, Marin, și el jucător de tenis.

La varsta de 15 ani, cei doi frați Viziru au jucat finala campionatului national de juniori,în care  învingător si campion național fiind Gheorghe Viziru.

 In anul 1947 a câstigat primul său titlu de campion național la seniori, performanța pe care o va repeta de încă opt ori, egalând, astfel, recordul lui Constantin Tănăsescu.

GHEORGHE VIZIRU - DE LA VIS LA TENIS DE VIS. CU AUTOGRAF foto



În anul 1949, Gheorghe Viziru a devenit seful sectiei de tenis a Clubului Sportiv al Armatei Steaua, iar doi ani mai tarziu a castigat, alaturi de fratele sau Marin,  proba de dublu a Campionatelor Mondiale Universitare.

Gheorghe Viziru a fost un component de baza al reprezentativei de Cupa Davis a Romaniei, el facand echipa si cu Ion Tiriac.

1924: Partidul Comunist din România a fost interzis.

Guvernul liberal a adoptat ordonanța militară din 5 aprilie 1921, Partidul Comunist din România fiind scos în afara legii.

Partidul era acuzat de „acțiuni anti-românești” după răscoala de la Tatarbunar din Basarabia,organizată și susținută de URSS ale cărei cereri iredentiste fuseseră susținute de Partidul Comunist din România dirijat de la Moscova.

Ținând cont de linia antinațională a comuniștilor, partidul a rămas în ilegalitate până în 1944. Caracterul ilegal al activității partidului comunist a sporit dependența acestuia de Partidul Comunist Sovietic care, prin intermediul Cominternului, și-a arogat dreptul de a alege conducătorii partidului român și de a hotărî politica acestora.

1930: A murit Aureliu Cornea, prozator român; (n. 1897). 

1932: Este prezentat în România filmul Visul lui Tănase, o coproducție româno-germană.  

Visul lui Tanase - Visul lui Tanase (1932) - Film - CineMagia.ro

Acest film-scheci de N. Kirițescu a fost realizat la Berlin, iar rolul principal l-a avut Constantin Tănase.

1942: S-a născut la Corabia, eseistul, poetul şi traducătorul român, Virgil Mazilescu; (d.10 august 1984, Bucuresti).

A scris printre altele, poeziile „Cineva pe lume are nevoie de mine” şi „Mi-am uitat casa şi numele”si a primit un premiu din partea revistei „Luceafărul” în anul 1968 pentru volumul de poezii Versuri.




1944: S-a născut la Turda, pictorul român  Nicolae Maniu.

Nicolae Maniu – Cel mai vandut pictor roman | Artindex



A absolvit Liceul de Artă Plastică din Cluj (1963) şi Institutul de Artă Plastică din Cluj, secţia sculptură (1969).

Din 1983 s-a stabilit la Köln, în Germania, iar în 1993, la Paris, în Franţa.

1944: A încetat din viaţă în urma unui atac de cord, Ion Minulescu, poet simbolist, prozator şi dramaturg  român. Ion Minulescu (n. 6 ianuarie 1881 in  Bucureşti), s-a format sub influența succesivă a lui Duiliu Zamfirescu, Alexandru Macedonski, Ștefan Petică și a simboliștilor francezi și belgieni.

A condus două publicaţii simboliste, Revista celorlalţi şi Insula (1912).

In anul 1922  este numit director general al artelor, iar din 1926 a fost director al Teatrului Naţional din Bucureşti, România.

VIZIONATI AICI 

Printre cele mai cunoscute dintre volumele sale de versuri  se numara : Romanțe pentru mai târziu, 1908; De vorbă cu mine însumi, 1913; Spovedanii, 1927;Strofe pentru toată lumea,  1930; Nu sunt ce par a fi, 1936.


1949: A avut  loc premiera piesei Haiducii, de Victor Eftimiu. 

Victor Eftimiu scriitor | Romania Mama | Stiri | Administratie Publica |  Anunturi | Joburi | Turism | Sport | Lifestyle | Divertisment

Foto: Victor Eftimiu (n. 24 ianuarie 1889, Boboștița, Albania – d. 27 noiembrie 1972, București) a fost un dramaturg, eseist, povestitor, scriitor și traducător român de origine macedoromână. A fost membru al Academiei Române și francmason.





1954: S-a născut chitaristul român Teo Peter, basistul trupei de muzică pop-rock „Compact”, decedat într-un tragic accident auto provocat în anul  2004 de un angajat al ambasadei americane la București aflat sub influența alcoolului.

Imagini pentru teo peter photos

1957: S-a născut Mirela Voiculescu-Fugaru, cântăreață română, soția cântăretului și compozitorului Cornel Fugaru.

Imagini pentru mirela fugaru photos

 1963: S-a înfiinţat la Bucureşti, corul Madrigal – fondator şi dirijor Marin Constantin; (n. 1925 – m. 2011).  

Marin Constantin. Muzica, încă un spirit perfect şi măiastru | Ceașca de  Cultură

Foto: muzicianul român Constantin Marin (n. 27 februarie 1925, Urleta, Bănești, Prahova, România – d. 1 ianuarie 2011, București, România). A fost un renumit compozitor și dirijor de ansamblu coral român, fondator și director al Corului Național de Cameră Madrigal timp de 47 de ani, între 1963 și 2011. A fost un specialist renumit în muzica renascentistă, cântul gregorian și baroc, precum și muzica tradițională românească.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este madrigal.jpg

Cu un repertoriu renascentist, gregorian şi baroc precum şi din muzica tradiţională şi contemporană românească şi peste 4000 de concerte de mare succes în ţară şi străinătate, ansamblul a susţinut primul recital la 7 iulie 1963.

Din luna februarie a anului 2015, când s-au împlinit 90 de ani de la naşterea fondatorului, Marin Constantin, Corul Naţional de Cameră “Madrigal” cuprinde în titulatura sa şi numele acestuia, devenind “Corul Naţional de Cameră Madrigal – Marin Constantin” .

1964: A murit  matematicianul Alexandru Ghica, membru al Academiei Române, fost membru corespondent de la 1 noiembrie 1948 și de la 21 martie 1963 membru titular al Academiei Române.

35840562_1967153676838615_3270729557111472128_n

Matematicianul Alexandru Ghika, s-a născut la București, la 9/22 iunie 1902.

Provine din veche familie aristocrată Ghika. Era fiul lui Ioan Ghika (1873–1949) și al Elenei Metaxa (1870–1951).

A urmat primele trei clase secundare la Liceul „Gh. Lazăr” din București (1914-1917), continuându-și studiile liceale la Paris (Liceul „Saint Louis”, 1917-1920), unde și-a făcut și studiile universitare (la Sorbona, Facultatea de Științe, 1920-1922) și unde a obținut licența în matematică, potrivit lucrării „Membrii Academiei Române / 1866-2003″ (Editura Enciclopedică / Editura Academiei Române, 2003).

A studiat, la Sorbona și la College de France (între 1924 și 1929), cursurile unor renumiți specialiști. Tot la Sorbona și-a susținut teza de doctorat („Sur les fonctions de carre sommable le long des contours de leurs domaines d’holomorphisme et leurs applications aux equations differentielles lineaires d’ordre infini”).

A fost profesor de Analiză funcțională (din 1945) și șef al Catedrei de Analiză Funcțională și Teoria Funcțiilor (din 1961) la Universitatea din București, introducând în mod sistematic în învățământul românesc studiul Analizei funcționale – disciplină până atunci nouă pe plan mondial. Din 1949 până în 1964, a fost șef al Secției de analiză funcțională la Institutul de Matematică. În această specialitate a introdus o serie de noțiuni noi, cum ar fi puncte periferice și puncte interstițiale, care au fost preluate apoi în tratate din întreaga lume.

Este fondator al școlii române de analiză funcțională, a găsit o metodă unitară de aproximare a funcțiilor analitice; de asemenea, a introdus o serie de noțiuni noi (puncte periferice, puncte interstițiale de funcție cvasianalitică generală); a enunțat o teoremă de dualitate care-i poartă numele ş.a.

Și-a expus teoriile în peste 100 de lucrări și studii publicate în reviste de mare prestigiu atât din țară, cât și din străinătate: „Sur le developpement en serie des fonctions monogenes uniformes” (1933), „Introducere în teoria funcțiilor armonice” (1934), „Aplicațiile analizei la geometrie” (1936), „Ecuații integrale și aplicațiile lor la funcțiile armonice” (1936), „Aplicații geometrice ale analizei” (1938), „Teoria mulțimilor, numere transfinite și integrala lui Lebesgue” (1939), „Spații abstracte și operații liniare” (1943), „Curs de teoria funcțiilor” (1948), „Curs de teoria funcțiilor reale” (1949), „Spații Banach” (1949), „Mulțimi ordonate inductiv uniform” (1950), „Curs de calcul funcțional și variațional” (1950), „Aproximarea elementelor unui spațiu modul normal general” (1951), „Asupra inelelor F-ordonate” (1952), „Grupuri topologice paraconvexe” (1955), „Teoria funcțiilor generalizate” (1959), „O proprietate generală a spațiilor hilbertiene” (1962), „Analiza funcțională” (apărută postum, 1967).

 1969: Are loc, la Teatrul Mic din Bucuresti, premiera piesei Iona, de Marin Sorescu.Tragedia in patru tablouri Iona , a fost montata de regizorul Andrei Serban, rolul titular fiind  interpretat  de actorul emerit George Constantin.

Marin Sorescu, biografie

1979: A încetat din viață Alexandru D. Rădulescu (26 august 1886, Focșani, Vrancea – 11 aprilie 1979, București).

Medic și scriitor; membru titular al Academiei Române; fondatorul Societății Române de Ortopedie.

1979: S-a născut la Galați, Sorin Ghionea, fost fundaș central al echipelor de fotbal Dunărea GalațiOțelul GalațiSteaua București, etc.

Cu Steaua a obținut două titluri de campion, o supercupă, o calificare în semifinalele Cupei UEFA și trei calificări consecutive în Liga Campionilor.

A debutat în echipa națională a României în 2002.

1987: A încetat din viață la București, Ioan G. Coman ( n.27 noiembrie 1902, Dâmbroca–Săgeata, Buzău).

Preot ortodox, bizantinolog, teolog, profesor și un important expert în Patrologie din România.

1987: A încetat din viață Ioan G. Coman (27 noiembrie 1902, Dâmbroca–Săgeata, Buzău – 11 aprilie 1987, București)

Preot ortodox, bizantinolog, teolog, profesor și un important expert în Patrologie din România.

 1988: A murit tenorul Eugen Fânăţeanu; (n. 1939).

Eugen Fînățeanu | Discography | Discogs

1990: A  apărut, la Bucureşti, primul număr al cotidianului „Azi”, avându-l ca director onorific pe Alexandru Bîrlădeanu si redactor-şef  pe Octavian Ştireanu.

Corina și Gabriela, înainte de toate

1992: S-a înființat Eximbank, bancă specializată în susținerea comerțului exterior al României prin instrumente financiar-bancare și de asigurări specifice, atât în nume și cont propriu, cât și în numele statului. 

P) EximBank continua extinderea retelei: doua noi agentii la Pitesti si  Ploiesti


1992: În cadrul reuniunii Delegației Permanente a PNL, președintele partidului, Radu Câmpeanu, anunță retragerea acestei formațiuni politice din Convenția Democrată din România. 

A murit liberalul autentic Radu Campeanu | Radu Tudor


1997: A decedat medicul genetician Constantin Maximilian, membru corespondent al Academiei Române din 1992 (n.2 august 1928, Bucuresti).

A fost unul din pionierii relansării bioeticii în România, în formula sa modernă,enunţând pentru acest domeniu următoarea definiţie concisă: „bioetica este un punct de întâlnire al tuturor celor care urmăresc destinul uman supus presiunilor ştiintei”.

În 1958, Constantin Maximilian a organizat primul laborator de genetică medicală din România.

A redactat peste 20 de volume de antropologie, bioetică şi genetică umană, între care Dicţionarul Enciclopedic de Genetică, apărut în 1984.

2008: Ministrul de Externe  român Adrian Cioroianu şi-a prezentat demisia de onoare, ca urmare a cazului Crulic.

Medici polonezi condamnati pentru moartea romanului Claudiu Crulic

 Românul Claudiu Crulic a murit într-un spital polonez, după ce intrase în greva foamei, protestând faţă de arestarea sa de către autorităţile de la Varşovia.

Fusese arestat în Polonia la 10 octombrie 2007 şi a decedat la 18 ianuarie 2008, după ce autorităţile poloneze l-au eliberat din închisoare pentru a-l interna într-un spital, starea sa de sanatate fiind precară dupa o  indelungata  greva a  foamei.

2010: Societatea Română de Radiodifuziune a fost aleasă ca membră în comitetul director al Conferinţei Permanente a Audiovizualului Mediteranean (COPEAM).

 2015: A murit inginerul electromecanic şi profesorul Toma Dordea, Activitatea de cercetare ştiinţifică şi-a orientat-o spre domeniul vast al maşinilor electrice, cu referire la teoria şi ecuaţiile maşinilor electrice, precum şi la proiectarea, calculul şi optimizarea acestor maşini; membru titular al Academiei Române din 1994 (n. 1921).

 2018 (11/12): A murit marea actriţă de teatru, film și televiziune, Carmen Stănescu; (n. 1925).

Frumoasa actriță Carmen Stănescu a avut un regret imens, până în ...

Actrita de teatru si film desebit de carismatica, cu o privire profunda si misterioasa care a surprins deseori prin schimbarile de look si capacitatea de reinventare, s-a născut în București pe 29 iulie 1925.Inca de la 6 ani, parintii sai au dus-o la Teatrul National, sa vada “Vlaicu Voda”.

Pe scena se ridicase un adevarat palat. Frumusetea decorului, jocul actorilor, subiectul piesei, au fermecat-o, si de atunci si-a dorit sa devina actrita. Parintii nu s-au opus. Ceva mai tarziu, vroia chiar sa paraseasca scoala si sa se apuce de teatru. Tatal a convins-o insa ca trebuie sa termine intai scoala si sa-si ia bacalaureatul si asa a facut.In adolescenta a facut mult sport : volei, tir, natatie devenind campioana la tir dar un banal accident a facut-o sa renunte la tir, practicand insa in continuare alte sporturi.

A urmat Conservatorul Regal de Muzică și Artă Dramatică, promoția 1944-1948, la clasa profesoarei Marioara Voiculescu.A debutat in 1945 in teatru cu rolul Ecaterina Ivanovna in piesa „Fratii Karamazov”. Incepand de atunci si pana astazi, a interpretat peste 30 de roluri pe scena Teatrului National precum si a altor teatre din București.

In 1955 cunoaște marea dragoste a vietii ei: actorul Damian Crasmaru, cu care este si in prezent formand una dintre cele mai longevive perechi de actori atat pe scena cat si in viata. Carmen Stanescu avea 30 de ani si o cariera de zece ani pe scena Nationalului, unde ajunsese inca din anul doi de Conservator. Damian Crasmaru avea 24 de ani si abia terminase Conservatorul, ca sef de promotie.De o ”frumusete solara, un vulcan in eruptie”, actrița s-a lansat in film cu rolul din „Doi vecini” după Tudor Arghezi, în regia lui Geo Saizescu in 1958.

E remarcata pentru  frumusete si sex-apeal in filmul artistic „Telegrame” după I.L. Caragiale, regia Aurel Miheleș, Gheorghe Naghi, 1959 si „Bădăranii” după Carlo Goldoni, regia Sică Alexandrescu, Gheorghe Naghi, 1960 , iar rolurile din filmele istorice : „Frații Jderi”, „Mușchetarul român” si „Războiul de Independență”, serial tv in regia Doru Năstase, Sergiu Nicolaescu, Gheorghe Vitanidis, 1977 i-au adus celebritatea și în cinematografie.

A făcut carieră și in televiziune alaturi de Misu Fotino, care i-a fost partener în multe emisiuni de divertisment.In 2003 a scos o carte intitulată „Destainuiri” în carea descris multe lucruri si intamplări frumoase, nu atat din viata personala cât din ce a vazut si trait in intreaga viata.A trăit ultimii ani retrasă impreuna cu soțul ei, Damian Crâșmaru, intr-o casuță la Valenii de Munte.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

SFÂNTUL IERARH CALINIC DE LA CERNICA

Imagini pentru sf calinic de la cernic

Pe 11 aprilie, creștinii ortodocși îl prăznuiesc pe Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica.

Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica s-a născut in București, pe 7 octombrie 1787. La vârsta de 20 de ani ajunge la mănăstirea Cernica, din apropierea Bucureștilor, iar pe data de 12 noiembrie 1808, tânarul Constantin devine monahul Calinic.

La mănăstirea Cernica a fost ieromonah, preot si stareț timp de 31 de ani.

Refuzând sa fie mitropolit al Ungrovlahiei, a fost ales in anul 1850 în fruntea episcopiei Râmnicului, care funcționa la Craiova unde fusese mutată în urma incendiului din 1847. Reclădind catedrala episcopală de la Ramnicu-Valcea, s-a mutat aici in 1857, unde a păstorit până în 1868.

Printre infaptuirile sale de seama se numara si Manastirea Frasinei. Este locul in care nu au acces femeile. Potrivit Traditiei, Sfantul Calinic a pus pe drumul spre Frasinei o borna: “Pana aici au voie femeile, de aici este partea monahilor”.

Aceasta borna a fost scoasă in perioada comunistă, pastrându-se acum în manastire.

Sfantul Calinic a infiintat o tipografie in anul 1861, la Ramnic. La acesta tipografie a tiparit cărti de cult si multe dintre lucrarile sale.

Pe la 1850-1880, tipărea așa de mult, incat mai târziu Nicolae Iorga a numit Ramnicul “capitala tipografilor”. A fost ingropat, dupa dorinta sa, la Manastirea Cernica, în tinda Bisericii “Sfantul Gheorghe“.

Pentru curăția vieții sale, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca sa fie trecut in rândul sfintilor. Canonizarea a avut loc la Mănastirea Cernica în zilele de 21 si 23 octombrie 1955.

Prăznuirea a fost fixata la data trecerii sale catre Domnul, 11 aprilie, iar tot atunci au fost alcătuite si slujbele de pomenire ale Sfantului, precum si viata sa si felul zugrăvirii chipului său.

Moaștele Sfantului Calinic se afla la mănăstirea Cernica.

CITITI SI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/04/11/o-istorie-a-zilei-de-11-aprilie-video-2/

Bibliografie (surse):

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Domnii Ţării Moldovei, Chişinău, Civitas 2005;
  3. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;
  4. ro.wikipedia.org.;
  5. mediafax.ro;
  6. Istoria md.;
  7. worldwideromania.com;
  8. Enciclopedia Romaniei.ro;
  9. crestinortodox.ro;
  10. Cinemagia.ro.

11/04/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

SE CERE CÂT MAI URGENT STOPAREA FINANȚĂRII CELOR CARE DENIGREAZĂ ROMÂNIA ÎN R.MOLDOVA

 

Alecu Reniță, ziarist și om politic din Republica Moldova, fost deputat, relatează că de Ziua Unirii Basarabiei cu Patria-Mamă — România, în centrul Chișinăului, la monumentul lui Ștefan cel Mare, a fost autorizată o expoziție antiromânească, în care o grupare extremistă emanată din incubatoarele serviciilor străine, a promovat tezele istoriografiei rusești că în 1918 Basarabia, chipurile, ar fi fost anexată de România.

Mulți dintre românofobii din R.Moldova dețin cetățenia română, au depus jurământ de credință României dar sunt organizați la Chișinău și în republică de a promova românofobia și ura față de tot ce este românesc.

A ascunde această realitate descurajează procesului de integrare a R.Moldova în spațiul românesc și european.

Dl. Reniță atenționează că acest fenomen crează probleme grave în societate și face apel către autoritățile românești:


1. Să regândească finanțarea R.Moldova de către statul român. Zeci, sute și mii de demnitari moldoveni, împreună cu instituțiile lor, sunt în esență antiromânești. Fariseismul și fățărnicia lor nu au margini. După ce ei scot bani din bugetul României și își fac nume în comunitatea lor, promovează din umbră românofobia.

Am văzut cu ochii mei microbuzele românești pentru elevii basarabeni cu drapelul Rusiei pe ele, nu mai zic că jumătate din ele în luna mai țin agățate simbolul agresiunii rusești — panglica colorado sau „Sf. Gheorghe”. În discuții particulare mulți dintre ei hulesc România și îi vorbesc de rău pe români;


Revin asupra propunerii mele ca moldovenii profitori, care beneficiază de cetățenia română, de studii gratuite pentru odraslele lor, de îndemnizații pentru copiii lor și continuă să defăimeze România, să promoveze indirect sau direct românofobia prin oamenii lor — să le fie retrasă cetățenia română;


2.Să fie organizată o cercetare sociologică în comunitățile în care primăriile din R.Moldova au primit ajutoare de milioane de lei din partea poporului român, iar comunitatea, nu vrea să audă de români și România. Ei îl privesc pe Putin ca pe un salvator și îl așteaptă să refacă „Soiuzul”.

În genere, până nu se face reforma teritorial-administrativă în RM, nu înțeleg de ce contribuabilul din România trebuie să întrețină cele 900 de primării din RM și să vină în satele lor să le repare acoperișul și să le vopsească gardurile. Pe moldovenii fățarnici, pe demnitarii farisei , care tratează Țara noastră — România, ca pe o sursă de stors bani și doar bani, iar ca recunoștință să promovezi ura sau disprețul față de români, chiar nu pot înțelege de ce li se dau zeci de mii de euro.
Fără o regândire de ansamblu a relațiilor dintre România și RM, a ajutorului oferit cu generozitate de poporul român cetățenilor din RM, rezultate în modernizarea, europenizarea și românizarea firească a societății din stânga Prutului, nu sunt posibile.

Ana Guțu

Alo, domnule pretor de Buiucani Vadim Brânzaniuc, cum e posibil să fi autorizat o astfel de „expoziție” în scuarul monumentului lui Ștefan cel Mare în plin centru al Chișinăului, expoziție ce denigrează memoria istorică a românilor din Basarabia?

Exact în ziua celebrării a 103 ani de la Unirea Basarabiei cu România, ONG-ul „Urmașii lui Ștefan” (o făcătură extremistă a stângii socialiste din Republica Moldova) a afișat panouri pe care scrie că România a ocupat Basarabia la 27 martie 1918.

Asta se întâpla exact în ziua în care veneau în Republica Moldova circa 51 000 doze de vaccin anti-Covid din România.
Domnule pretor, cum rămâne cu cei 800 000 Euro oferiți de primăria sectorului 1 București pentru reabilitarea parcului Alunelu din Chișinău? Interesant, sunteți cetățean al României?

Dar subalternii și colegii dumneavoastră care au autorizat „expoziția”?
Rușine celor lipsiți de memoriei și de coloană vertebrală!

Câți mai sunteți din această categorie, oploșiți prin instituțiile statului Republica Moldova?

Notă

Mișcarea de tineret „Urmașii lui Ștefan” este cunoscută pentru acțiuni anti-Unire și anti-România. Membrii acestei mișcări sunt susținători aprigi ai socialiștilor și ai fostului președinte Igor Dodon. Amintim că, anul acesta, pe 27 martie, s-au împlinit 103 ani de când Sfatul Ţării a votat unirea Basarabiei cu România, Basarabia fiind astfel prima dintre provinciile istorice care s-a unit cu România.

 Au urmat celelalte provincii românești – Ardealul, Crișana, Banatul, Maramureșul și Bucovina – spre sfârșitul anului 1918, fiind creată România Mare.

Propaganda antiromânească are o indelungată tradiție în Basarabia.

Încă din tinerețe, Alecu Reniță a cunoscut nemijlocit barbariile la care s-au dedat si se dedau ocupanții ruși ai acestei chinuite părți de pământ românesc.

Iată ce declaraacest patriot român basarabean într-un interviu acordat unei reviste bucureștene:

 ”S-a întâmplat în 1975. Eu aveam 20 de ani şi absolvisem patru ani de universitate. În acel an, la Chi­şi­nău, dar şi în toată republica, s-a pornit o febră pro­pa­gandistică de mari proporţii. Statul sovietic cele­bra, cum ziceau ei, „35 de ani de la eliberarea popo­rului mol­dovenesc de sub jugul ocupaţiei României regale”.

România era tratată ca ocupant în propriul ei teritoriu. Era o campanie murdară şi mincinoasă, de elogiere a zilei de 28 iunie 1940. Chişinăul era inundat de eve­ni­mente şi discursuri antiromâneşti. Ideologii roşii se între­ceau în a descrie cruzimea şi atrocităţile adminis­traţiei româneşti împotriva moldovenilor, iar istoricii şi savanţii îşi pierduseră orice respect pentru profesia lor şi inventau, şi ei, neadevăruri pe bandă rulantă.

În acea atmosferă otrăvită, mă aşteptam ca măcar Aca­demia de Ştiinţe să rostească adevărul. În loc de asta, ei şi-au pus pe clădirea lor o placă masivă în memoria lui Pavel Tkacenko, pe care scria că el ar fi fost marele luptător pentru eliberarea Basarabiei de sub jugul ocu­paţiei române şi unirea cu patria-mamă, Uni­unea So­vietică.

De fapt, între războaie, el făcuse export de re­voluţie bolşevică în România Mare. A fost şi în Trans­nistria, a organizat şi tulburările antiro­mâ­neşti din Ba­sa­rabia, dintre 1918 şi 1940. Dar nu acest Tkacenko m-a deranjat pe mine.

Pe mine m-a revoltat marea min­ciună a ocupaţiei româneşti a Basarabiei. Or, Ro­mânia nu putea să-şi ocupe propriul ei teritoriu. Şi atunci, la 20 de ani, m-am hotărât să înlătur, în semn de protest, plăcile cu inscripţii false din Chişinău.

Şi în noaptea de 15 aprilie 1975, am dat jos placa aceea ma­re de pe clădirea Academiei. A doua zi, am fost arestat şi exmatriculat din Universitate, pentru activitate anti­so­vietică şi naţionalistă. În acei ani ’70, dacă erai duşman al statului sovietic, aveai doar două destinaţii: fie la casa de nebuni, fie într-un gulag de muncă grea. KGB-ul a dezlănţuit asupra mea o anchetă lungă. Doi ofiţeri mă interogau sever şi strâns. Două zile le-am spus întruna: „Basarabia n-a fost ocupată de Ro­mânia, e românească”.

Şi ei îmi urlau: „Cum?! Ăsta-i teritoriu sovietic. Tu eşti nebun. Următorul intero­ga­toriu ţi-l vom lua după ce te va verifica un psihiatru”. De fapt, KGB-ul dorea ca fapta şi dosarul să nu fie cunoscute în mediul studenţimii şi intelectualităţii din Chişinău şi nici de cerberii de la Moscova.

Dar ceva îi împiedica să mă ducă, fără anchetă formală, direct la spitalul de psihiatrie. Eu, în gulag, ştiam că voi rezista. Eram foarte puternic, făcusem mult sport până atunci. Eram pregătit pentru orice situaţie. Singurul loc care m-ar fi distrus era casa de nebuni sovietică. Nimeni nu ieşise teafăr de acolo.

Aşa că, într-un sfârşit, pentru a mă salva fizic, am renunţat la declaraţiile politice. Fap­ta mea a fost trecută la accidente „întâmplătoare”. Şi mi s-a înscenat un proces-farsă. O mascaradă ase­mă­nătoare tribunalelor din 1937-1939, ale lui Stalin.

Am fost condamnat la trei ani de zile pentru încălcarea ordinii publice. Dar nu m-am simţit niciodată vinovat, singurul lucru pe care l-am spus a fost că doar Statul Român are dreptul să mă judece pe mine. Tribunalele ruseşti nu sunt valabile pe teritoriul Basarabiei, pentru că a fost luată prin rapt”.(http://arhiva.formula-as.ro/2013/1098/lumea-romaneasca-24/alecu-renita-jurnalist-foarte-curand-prutul-va-deveni-un-rau-interior-al-romaniei)

04/04/2021 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: