ZIUA DE 6 IUNIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 6 iunie în istoria noastră

1660: A decedat la Oradea, principele Gheorghe Rakoczy al II-lea (n.30 ianuarie 1621, Sárospatak).

Era fiul lui Gheorghe Rákóczi I si al Suzanei Lorántffy.

A fost ales principe al Transilvaniei la 19 februarie 1642, în timpul vieții tatalui sau. La 3 februarie 1643 s-a casatorit cu Sofia Báthory de Simleu.

La urcarea pe tron (octombrie 1648), si-a exprimat ambitia asupra tronului Poloniei. In vederea acestui obiectiv, s-a aliat cu cazacii condusi de Bogdan Hmelnitki si cu domnii Moldovei si Țării Românesti, Vasile Lupu si Matei Basarab.

La urcarea pe tron (în octombrie 1648), si-a exprimat ambiția de a urca pe tronul Poloniei. In vederea atingerii acestui obiectiv, s-a aliat cu cazacii condusi de Bogdan Hmelnitki si cu domnii Moldovei si Țării Românesti, Vasile Lupu si Matei Basarab.

A fost Principe al Transilvaniei în perioada 19 februarie 1642 – 6 iunie 1660.

 1716: Domnul muntean Stefan Cantacuzino a fost ucis la Constantinopol, împreună cu tatăl său, învăţatul stolnic Constantin Cantacuzino, în noaptea dintre 25-26 mai/6-7 iunie 1716 .

Corpurile lor au fost aruncate în mare, iar capetele au fost umplute cu bumbac și trimise la Adrianopol, unde au fost prezentate vizirului Gin-Ali.

Ștefan era fiul stolnicului Constantin Cantacuzino, un mare umanist educat în Italia.

Prin tată, era nepot de frate al domnului Țării Românești, Șerban Cantacuzino, al ctitorului Mihai Cantacuzino și al Stancăi Cantacuzino, soția lui Constantin Brâncoveanu.

Bunicul său era postelnicul Constantin Cantacuzino.

Domnul muntean Stefan Cantacuzino (n. ~1650), a întocmit o hartă a Ţării Româneşti (prima lucrare cartografică românească, tipărită în greceşte la Padova, în anul 1700) si a fost autorul unei „Istorii a Ţării Româneşti” (neterminată), în care susţinea, cu o argumentaţie solidă, originea romanică, unitatea şi continuitatea poporului român pe teritoriul Daciei.

Ștefan Cantacuzino a fost domnul Țării Românești din aprilie 1714, până la 21 ianuarie 1716, fiind ultimul conducător pământean, înainte de instituirea domniilor fanariote.

În timpul domniei lui a început războiul între turci și creștinii europeni conduși de principele Eugeniu de Savoia.

Ștefan a actionat in secret de partea  habsburgilor, comunicându-i lui Steinville știri despre stadiul pregătirilor de război ale Porții.

Ștefan a fost mazilit, ridicat din București de un capugiu si trimis de Poartă.

Ambasadorul englez la Constantinopol scria deja la 9 ianuarie către secretarul de stat, că mazilirea are ca motiv gelozia marelui vizir, iar Ștefan a fost  înlocuit cu Mavrocordat, pentru că Poarta avea mai multă încredere în acesta din urmă, iar familia sa din Constantinopol ramasese chezășie.

1835: S-a născut generalul Ştefan Fălcoianu (fost şef al Statului Major în Războiul de independenţă al Romaniei /1877-1878), matematician şi istoric.

A absolvit Școala Militară de Ofițeri din București (1856), apoi cursurile Școlii Imperiale de Aplicații de Stat Major și ale Școlii Politehnice din Paris, fiind atașat pe lângă Statul Major al Armatei Franceze. Întors în țară, a fost șef de cabinet al ministrului de Razboi, profesor la Școala Militară de Ofițeri, ajutor al șefului Direcției Stabilimentelor de Artilerie, șef de stat major al Diviziei 1 Militare Teritoriale, secretar general al Ministerului Lucrărilor Publice, director general al Poștelor si Telegrafului. 

În timpul Războiului de Independență a revenit în rândurile armatei fiind director general al Administrației Centrale a Ministerului de Război, apoi șef al Statului Major al Armatei Române de Operații. În anul 1883 a fost avansat la gradul de general de brigadă.

Ca șef al Marelui Stat Major și ministru de Război (1884–1886), a avut un rol semnificativ în perfecționarea sistemului de apărare a Romaniei, în elaborarea și aplicarea Legii asupra organizării comandamentelor militare, în elaborarea și aplicarea Legii asupra administrației militare, înființarea celor patru corpuri de armată în locul diviziilor militare teritoriale, demararea lucrărilor pentru Cetatea Bucureștilor și a regiunii fortificate Focșani –Nămoloasa–Galati, înființarea Consiliului Superior al Armatei, înființarea Comitetului Consultativ de Stat Major, adoptarea Decretului de organizare a Marelui Stat Major perfecționarea instrucției și a pregătirii de luptă. Opera vieții sale rămâne Școala Superioară de Război, astăzi Universitatea Naționala de Apărare, înființată la 8 august 1889, unde el însuși a oficiat.

A fost și fondator al revistei România Militară, a scris Istoria razboiului din 1877–1878, ruso-româno-turc, concepută și predată sub formă de lecții la Școala Superioară de Război.

A fost membru titular al Societăţii Academice Române din 1876, vicepreşedinte al Academiei Române în mai multe rânduri între anii 1886 şi 1899 (m. 1905). NOTĂ: Unele surse dau naşterea sa la 6 martie 1835.

1849: La solicitarea Curții de la Viena, trupele țariste au intrat  în Transilvania și Ungaria, pentru a înăbuși revoluția declanșată la 1848.

1858: Caimacamul Moldovei, Nicolae Vogoride, consfinţea prin intermediul unui hrisov, drepturile și privilegiile acordate coloniştilor bulgari de împăraţii ruşi, în sudul Basarabiei, care fusese retrocedată de Rusia principatului Moldova, prin Tratatul  de la Paris (1856), încheiat  în urma înfrângerii Imperiului Țarist în Războiul  Crimeei (1853-1856).

1865: La Bucureşti, Principatele Unite şi Austria au semnat o Convenţie de extrădare reciprocă a dezertorilor şi delicvenţilor.

1883: A încetat din viaţă compozitorul si dirijorul român Ciprian Porumbescu; (n. 2/14 octombrie 1853).

A fost unul dintre cei mai faimoși compozitori pe vremea sa. Printre cele mai populare lucrări sunt: „Balada pentru vioara si orchestra” op. 29, opereta  „Crai Nou”, pusă în scenă pentru prima dată în sala festivă a Gimnaziului Românesc din Brasov (astăzi Colegiul Național „Andrei Șaguna”), unde pentru scurtă vreme a fost profesor de muzică (1881-1883).

În plus, a compus muzica pentru celebrul cântec patriotic „Pe-al nostru steag e scris Unire”, a carui muzica este astăzi in Albania imnul național „Hymni i Flamurit . De asemenea, a scris și melodia fostului imn al României, „Trei Culori ”.

 Ciprian Porumbescu s-a stins din viață în casa de la  Stupca, sat numit azi Ciprian Porumbescu în onoarea sa, sub ochii tatălui său și ai surorii sale, Mărioara   la 29 de ani, fiind bolnav de tuberculoză.

1884: În România a fost adoptată, pe baze cenzitare,o nouă Lege electorală.

” Fiecare candidat avea un buletin de vot pe care era înscris numele său. Alegătorul se prezenta la vot cu o carte de alegător. Președintele biroului tăia unul dintre colțurile cărții de alegător, ca dovadă că acesta s-a prezentat la vot și îi înmâna apoi alegătorului câte un buletin de vot al fiecărui candidat și câte un plic din hârtie destul de groasa, cu care acesta trecea singur în camera secretă.

Alegătorul introducea buletinul îndoit drept în patru în plic, îl lipea și apoi îl da președintelui care îl introducea țn urnă. Erau excluse de la vot persoanele supuse vreunei protecțiuni străine, servitorii carii priimescu simbrie, interdicții, faliții nereabilitați sau acei ce vor fi fost osanditi la pedepse aflictive și infamante sau numai infamante”.

Corpul electoral era împărțit în trei colegii pentru Camera Deputaților și două colegii pentru Senat. […]

1888: Savantul român Dr.Victor Babeș a inițiat la București primele campanii de vaccinări antirabice.

Victor Babeș (n. 4 iulie 1854,Viena – d. 19 octombrie 1926, București),  a fost un bacteriolog și morfopatolog român, membru al Academiei Române din 1893.

1894 (6/18 iunie): S-a născut la Seliște, jud Arad, Sabin V. Drăgoi, compozitor şi folclorist, membru corespondent al Academiei Române din 1955; (m. 1968).

A urmat Școala normală de stat din Arad (1909–1912), unde a studiat Muzica cu profesorul Matyas Zoltai, la absolvire primind și un certificat oficial de muzică. A fost învățător într-un sat lângă Budapesta, apoi înrolat în armată pentru satisfacerea stagiului militar. 

A fost luat prizonier și transferat în lagărul de la Tașkent timp de doi ani. În 1920, mobilizat la Cluj, a intrat la Conservatorul de muzică și artă dramatică, unde a studiat cu profesorii A. Bena, Herman Klee. A continuat studiile la Conservatorul de Stat din Praga, cu Vítězslav Novák, Otakar Ostrčil, Vaclav Stephan, absolvind în 1922. A obținut Premiul II la concursul de creație „George Enescu” (1922, 1923 cu Suită de dansuri populare românești pentru pian). A fost maestru suplinitor de muzică la Școala normală de învățători Deva, unde a început să culeagă folclor, din zona Devei și Lipovei; profesor la Conservatorul municipal din Timișoara și dirijor al corurilor bărbătești Doina și Banatul, continuând să culeagă folclor din zona Hunedoarei; dirijor al corului mixt Crai nou din Timișoara, director al Operei din Cluj–Timișoara; dirijor la Corala Banatului.

În 1946 s-a înființat Conservatorul de muzică și artă dramatică din Timișoara, unde a fost profesor de Armonie și contrapunct, de Compoziție, rector (1949–1950). Din 1950 a fost profesor la catedra de folclor a Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din București și director al Institutului de Folclor, după arestarea lui Harry Brauner, iar din 1957 a devenit membru, apoi membru executiv, la The International Folk Music Council din Londra.

A compus operă: Năpasta, după piesa lui  I.L. Caragiale (1928, Premiul pentru cea mai bună operă scrisă de un român al Operei Române din București; Premiul I „George Enescu” pentru Divertisment rustic), Horia, Păcală, Constantin Brâncoveanu; lucrări simfonice: Petrecere populară, Divertisment rustic, Divertisment sacru, Rapsodia bănățeană, Dansuri simfonice: Ce aude Murășul; muzică de film: Mitrea Cocor și Monografia muzicală a comunei Belinț (90 melodii cu texte culese, notate și explicate).

1899: S-a născut  la Timișoara, scriitorul român de origine germană, Franz Liebhard (pseudonimul literar al lui Robert Reiter); (m. 18 decembrie 1989, Timișoara).

Inițial poet de limba maghiară, ulterior scriitor de limba germană, traducător, originar din Banat. Limba prin care a pătruns în lumea literaturii și a științelor a fost maghiara. A citit din literatura modernistă în publicația Nyugat (Vest), din literatura de avangardă în special de revistele A Tett (Acțiunea) și Ma (Astăzi), alături de publicații în limba germană, ca Der Sturm (Furtuna). În 1917 devenise un contribuitor regulat la revista Ma, la Budapesta. 

A studiat la Universitatea din Budapesta, devenind una din figurile principale ale cercului lui Kassák, talentul său fiind remarcat de editorii și contribuitorii Nyugat. După revoluția din 1919 din Ungaria, s-a întors la Timișoara, de curând devenită parte a României, unde lucrat ca editor al unor ziare social-democrate, publicate în germană și maghiară.

În 1922, s-a alăturat din nou cercului Ma, acum în Viena, contribuind cu poezii, traduceri și chiar cu două eseuri: Vázlat: Társadalom, művész, művészet (Schiță: Societate, Artist, Artă) și Dogma, szkepszis, konstrukció (Dogmă, Scepticism, Construcție). În 1926 încetat să mai scrie poezie în limba maghiară, și-a modificat semnătura, din Reiter Róbert, poet maghiar, în Robert Reiter, jurnalist german.

După câțiva ani a reînceput să scrie poezie, dar în limba germană, sub pseudonimul Franz Liebhard (numele unui prieten decedat), devenit celebru printre cititorii din România. A fost redactor, apoi redactor-șef al Banater Deutsche Zeitung. A publicat traducerea în limba germană a cuoscutei balade populare românești Miorița.

În ianuarie 1945, Reiter a fost deportat în Uniunea Sovietică, într-un lagăr de muncă forțată, până în 1948.

Din scrierile sale: Schwäbische Chronik, Menschen und Zeiten Aufsätze und Studien, Banater MosaikBeiträge zur Kulturgeschichte.

1906: S-a deschis, în Bucuresti, la aniversarea  împlinirii a 40 de ani de la venirea regelui  Carol I pe tronul  țării,“Expoziția generala română”.

Proiectul, coordonat de arhitectul I.D. Berindei, a fost inspirat de Expoziţia Universalã de la Paris din anul 1900 şi a cuprins pavilioane dedicate industriei, comerţului, agriculturii, silviculturii, minelor, culturii şi artelor. Arhitecţii expoziţiei au fost Victor Ştefanescu şi Ştefan Burcuş, carora li s-au alaturat ingineri de renume.

La inaugurare au participat întregul guvern, familia regala, membri ai administraţiei, oaspeţi straini, membri ai corpului diplomatic acreditat la Bucureşti, cu excepţia legaţiei Imperiului Otoman.

Bateriei de la Calafat numitã “Carol I“ i-a revenit onoarea sã traga salvele de tun ce marcau deschiderea oficialã a expoziţiei.

Familia regalã a fost întâmpinatã la intrarea în parc, prin poarta în formã de arc de cerc, de cãtre organizatori, guvern şi un grup de 300 de notari, primari şi sãteni de frunte din toate judeţele ţãrii.

Arenele Romane, operã a inginerului Elie Radu, cu o capacitate maximã de 5000 de locuri, a fost locul de desfãşurare pentru festivitãţile de deschidere şi de închidere ale expoziţiei şi al altor manifestãri cu caracter cultural şi artistic, ce au oferit ocazia afirmãrii unitãţii de neam, şi limbã a tuturor românilor.

La Arenele Romane au ţinut discursuri I. Lahovari, C. I. Istrati şi Regele Carol I.

1906: S-a născut chimistul George Petru Spacu, membru al Academiei Române; (d. 30 martie 1995).

1917: S-a nascut la Turda,  scriitorul, gazetarul, avocatul, omul politic ţărănist (membru marcant al PNŢCD, vicepreşedinte al partidului) si lider al Partidului National Taranesc crestin-Democrat, Ion Ratiu.

A locuit la Londra din 1940 si  s-a repatriat în ianuarie 1990, dupa caderea regimului comunist.

A candidat la alegerile pentru funcţia de preşedinte al României în anul 1990; (m. 2000).

A încetat din viață la Londra, la data de  17 ianuarie 2000.

1930: Restaurația carlistă. Prințul Carol al II-lea s-a reîntors în țară, intrând ilegal, cu pașaport fals. Principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, fusese scos din linia succesorală în 1926 (6/7 iunie). Carol al II-lea a fost proclamat rege după două zile de la intrarea in țară, pe 8 iunie 1930, inlocuindu-l la tron pe fiul sau minor, Mihai I.A devenit Regele Carol al II-lea în urma demisiei Consiliului de Regență și a Guvernului, proclamată de Parlament.

 Prințul Carol a purtat negocieri cu Iuliu Maniu, căruia i-a promis să renunțe la relația cu amanta sa Elena Lupescu, (cunoscută ca „Magda Lupescu”, 1895-1977), fiică a lui Nicolas Grünberg, un farmacist evreu, botezat creștin-ortodox, care  adoptase numele de Nicolae Lupescu.

Ea fusese inițial soția ofițerului de armată Ion Tâmpeanu. Carol a adus-o însă pe amanta sa, Elena Lupescu, la București și în cele din urmă a exilat-o pe fosta lui soție, regina Elena a României (la naștere principesă a Elenilor și de Danemarca), mama viitorului rege Mihai I, de care a divorțat.

Foto: Elena Lupescu și Carol al II-lea

Odată cu reîntoarcerea lui Carol din străinătate și uzurparea tronului fiului său Mihai I (la 8 iunie 1930), domnia sa în următorul deceniu va sta sub semnul camarilei, un grup de influență implicat în acte de corupție, cel mai faimos fiind Afacerea Skoda.

Carol a influențat cursul vieții politice românești, în primul rând prin manipularea partidelor Național Liberal și Național Țărănesc și a unor grupări antisemite și din (ianuarie 1938) prin impunerea  dictaturii regale.

  1932: În România, se formează un guvern naţional-ţărănesc în frunte cu Alexandru Vaida-Voievod.

Alexandru Vaida Voevod (n. 27 februarie 1872, Olpret, azi Bobâlna — d. 19 martie 1950, Sibiu), om politic, medic, publicist, unul dintre liderii marcanţi ai Partidului Naţional Român din Transilvania, apoi al Partidului Naţional Ţărănesc.

Vaida-Voevod a debutat politic în anturajul arhiducelui Franz Ferdinand, ca susţinător al drepturilor românilor transilvăneni.

După Unirea Transilvaniei cu România şi fuziunea membrilor Partidului Național transilvănean cu ţărăniştii din Vechiul Regat, s-a numărat printre liderii marcanţi ai noului Partid Naţional Ţărănesc.

1939: S-a născut în comuna vrânceană Sihlea, istoricul ieşean Gheorghe Buzatu, fost senator de Iaşi în legislatura 2000 – 2004 din partea Partidului România Mare si coordonator al prestigioasei colecţii „Românii în istoria universală”, care a ajuns la peste 140 de volume; (m. 2013).

 Absolvent al  al Facultăţii de Istorie a Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, de pe băncile Facultăţii a fost repartizat direct la Institutul de Istorie “A.D. Xenopol” din Iaşi în anul 1961, unde a funcţionat până în anul 1992 — în care timp a urcat toate treptele profesionale, până la cercetător ştiinţific gradul I, doctor în Istorie.

A studiat  în marile arhive din SUA, Anglia, Federaţia Rusă, aducând acasă adevărate comori ale istoriei românilor interferată cu mersul civilizaţiei şi ştiinţei universale. Este autorul   importantelor lucrari:  Românii în arhivele Americii; Românii în arhivele Kremlinului; Românii în scrieri şi documente străine.

Activitatea sa ştiinţifică a fost apreciată şi răsplătită din plin,  fiind de două ori laureat al Premiilor Academiei Române, al Premiului de Excelenţă al UNESCO, membru al Comisiei Mondiale pentru Istoria Relaţiilor Internaţionale, al Asociaţiei Americane de Istorie şi multe altele.

1940: S-a născutla București, artistul plastic Şerban Gabrea, autorul unor remarcabile lucrari de pictură, grafică, gravură şi tapiserie; d. 2 aprilie 2023,la Bad Nauheim, Germania. Este  fratele regizorului de film Radu Gabrea.

A executat numeroase lucrări de artă monumental-decorativă în țară și străinătate, printre care se numără tapiseria pentru Aeroportul internațional Otopeni–București, al cărei co-autor a fost împreună cu Florin Ciubotaru, a marii tapiserii Teatrul lumii de la Teatrul Național din București, una dintre cele mai mari tapiserii din lume (7,5 X 22 metri), realizată pe parcursul a 10 ani (1969–1979), tapiseriile din colecția Academiei Române din Roma, a Institutului The Liberty of Congress din Washington, a Muzeului orașului Groningen, în colecții de stat și particulare. În 1979 s-a stabilit în Germania.

A avut numeroase expoziții de grafică, pictură și sculptură în Germania, Franța, Italia, Austria, Polonia, Brazilia, Uruguay, Argentina, Chile. Din 2015, s-a stabilit la Modena, în Italia. A scris proză, ficțiune, memorialistică și poezie în limba română.

1942: Statele Unite ale Americii au declarat război României și Bulgariei. Declarația de război a avut consecințe imediate: bombardierele americane au atacat instalațiile petroliere de pe Valea Prahovei, iar apoi bombele s-au abătut și asupra Bucureștiului. Acesta a fost singurul război din istorie în care România și Statele Unite ale Americii au luptat ca adversari.

1944: S-a născut Mariana Vartic (având la naştere numele Maria-Ana Lungu), critic, istoric literar, prozator, dramaturg şi traducător.

1944: S-a născut la Crăcăoani, Neamț, clericul ortodox  Calinic (Constantin) Argatu. În fapt, s-a născut pe 4 iunie 1944, la Cracăul Negru, în județul Neamț, dar părinții săi, Elena și Haralambie, nu i-au putut înregistra certificatul în ziua în care se născuse, ci două zile mai târziu, pe 6 iunie.

În legislatura 1990-1992 a fost deputat de Argeș din partea FSN. În cadrul activității sale parlamentare, Calinic Argatu a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Populară Chineză, Republica Polonia, Statul Israel, Republica Argentina, Republica Coreea și Canada.

În prezent este arhiepiscop al Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, membru al Uniunii Scriitorilor din România din 2006. În anul 1964 a absolvit Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț. În anul 1964, episcopul Teofil Herineanu l-a hirotonit preot al parohiei Tioltiur, deși avea doar 20 de ani și nu absolvise studii superioare, iar în 1966 l-a mutat în parohia Inău. A finalizat cursurile universitare la Institutului Teologic Universitar din Sibiu, în anul 1968. La 31 decembrie 1972 a fost tuns în monahism.

A fost stareț al Mănăstirii Sinaia, al Mănăstirii Cernica, arhiereu vicar al Episcopiei Râmnicului și Argeșului, mutându-se la Mănăstirea Curtea de Argeș. În 1990 a fost ales episcop al nou înființatei Episcopii a Argeșului și Muscelului. Odată cu ridicarea Episcopiei Argeșului și Muscelului la rang de arhiepiscopie, a devenit arhiepiscop (2009).

În legislatura 1990–1992 a fost deputat de Argeș din partea FSN. A publicat 14 volume. În anul 2007, Calinic Argatu a fost deconspirat ca fost colaborator al Securitații, cunoscut cu numele de cod „Zamfir”.

 1946: S-a născut jurnalista Jeana Gheorghiu, moderator şi realizator de emisiuni de televiziune; (m. 18 mai 2007).

A  lucrat la Televiziunea Română şi înainte de 1989, dar a devenit foarte cunoscută după Revoluţie,  datorită reportajelor referitoare la aceasta; a lucrat o perioadă şi la Radio .

1954: Debutează programele emise de Studioul Teritorial Craiova al Radiodifuziunii Române; între anii 1985 şi 1989 este închis, ca şi celelalte studiouri din ţară, de către regimul comunist; din 22 decembrie 1989 Radio Craiova îşi reia activitatea, alături de celelalte studiouri teritoriale din epocă (Cluj, Iaşi, Tg. Mureş, Timişoara).

1960: Atleta româna Iolanda Balas a stabilit  la Bucuresti, un nou record mondial la saritura in inaltime: 1,85 m.

A depășit recordul mondial de 14 ori și a fost multipla medaliată cu aur la Jocurile Olimpice și la Campionatele Mondiale, reușind să ridice standardul la săritura în înălțime, de la 1,70 la 1,91 metri.

1961: La Campionatul mondial de lupte greco-romane de la Yokohama, Valeriu Bularca  castiga primul titlu de campion mondial cucerit de un luptător român.

1982: S-a născut la Pitești, atletul  român Marian Oprea, campion la  triplu salt,  câștigator al  medaliei de argint la Jocurile Olimpice din 2004. Cel mai bun record al sau  a fost  de 17,81 metri.

A cucerit prima medalie la Campionatul mondial de atletism la  juniori în anul  2000, câștigând aurul cu un salt de 16,41 m.

A câștigat de asemenea medalia de bronz la triplu salt, la Campionatele Mondiale de Atletism din 2005 de la Helsinki, precum și la Campionatele  Europene de Atletism în Gothenburg (2006).

1987: S-a dat în folosinta Pasajul Unirea din centrul Bucurestiului, cel mai mare pasaj rutier subteran din tara, cu o lungime de 900 m, din care 600 acoperiti.

1988 : A încetat din viață la București, Gheorghe Eminescu, fiul căpitanului Matei Eminescu (fratele poetului Mihai Eminescu).  ( n.1 iunie 1895, Mizil ).

Militar și istoric, a fost deținut politic de regimul comunist.

1991: A murit poetul şi prozatorul român Gheorghe Pituţ; (n. 1940).

A scris printre altele și ”Călătorie în Uriaş”.

În cinstea sa are loc Festivalul de poezie „Gheorghe Pituţ” din Beiuş, iar în Beiuş şi Oradea există străzi numite în cinstea sa. A fost fratele interpretei de muzică populară Viorica Flintaşu.

2003: Premierul român Adrian Năstase şi premierul ungar Peter Medgyessy au inaugurat un nou punct de trecere a frontierei dintre cele două ţări, la Urziceni – Vallaj.

2008: A murit muzicologul Jean (Ion) Barnea, fost regizor muzical la Radiodifuziunea Română; (n. 1924).

2012: Organizația International Rugby Board a inclus în Hall of Fame echipa României de rugby din 1924, cea care câștigase prima medalie olimpică pentru țara noastră.

2012: Prințul Charles, moștenitorul Coroanei marii Britanii face o vizită privată în România, fiind salutat de președintele Traian Băsescu și premierul Victor Ponta.

 2013: A decedat poetul, prozatorul şi eseistul Nicolae Motoc; (n. 1 februarie 1935, la Fetești, Ialomița).

Isi petrece copilaria si adolescenta la Constanța, unde urmeaza scoala primara (194l-l945), gimnaziul (1945-l948) si, cu intreruperi, studiile liceale (1948-l964), luindu-si bacalaureatul la Liceul „Mircea cel Batrin” (1964).

Absolvent al Scolii de Literatura „Minai Eminescu” (1952-l954, fiind coleg de promotie cu N. Labis, Gh. Tomozei, . Gheorghe, FI. Mugur, L. Raicu, R. Cosasu, Doina Salajan. Doina Ciurea, St. Luca), si al Facultatii de Filosofie a Univ. din Bucuresti (1964-l970). Lucreaza (avind un „statut incert”) la ziarul Dobrogea noua (1957-l960), unde va deveni redactor (1960-l966).

Redactor-sef adjunct si secretar general de redactie (1966-l974), redactor de rubrica (1975-l982), apoi secretar responsabil de redactie la revista Tomis, unde semneaza, alaturi de altii, cronica literara.

Debuteaza cu versuri (Trec printre frasini) la Tinarul scriitor (1953), iar editorial cu o antologie din creatia poetilor si prozatorilor dobrogeni de azi (in colab. cu Nicolae Motoc Porumbescu) -Secvente marine (1966).

Versuri de inspiratie marina in Ceasul umbrei (1969), Elementele (1974), Poem scris pe suflarea pamintului (1975), Erezii marine (1980) si un roman de dragoste, in maniera lui Carnii Petrescu -Golful salbatic (1977).

Colaboreaza cu versuri la Ramuri, Viața Românească, Luceafărul, România literară, Săptămîna, Tomis etc.

2013: Sportivii români au câștigat 24 de medalii de aur, 12 medalii de argint și 8 medalii de bronz la cea de-a V-a ediție a Campionatului Mondial de Karate WUKF, desfășurat la București, plasând România pe primul loc în clasamentul național.

2016: A murit prozatorul, eseistul și criticul literar român Mihai Dragolea; (n. 13 februarie 1955). S-a născut la Petroșani și s-a stabilit în Cluj-Napoca în anii studenției, începând să scrie articole de critică și eseistică în revista locală a studenților Echinox, în care a debutat în 1976.

În 1980, a absolvit Facultatea de Filologie din cadrul Universității Babeș-Bolyai. După anul 1990, a devenit redactor la secția de emisiuni culturale a TVR Cluj și, timp de câțiva ani, a predat la secția de jurnalism a Universității Babeș-Bolyai.

În 1998, a obținut doctoratul în filologie cu teza Literatura fragmentară,publicată în același an cu titlul Arhiva de goluri și plinuri. Tot spre finalul deceniului a renunțat la scrierea textelor critice și a început publicarea de volume în proză.

A murit în orașul natal, Petroșani, în care se retrăsese în urmă cu câțiva ani.

2021: Gimnasta română Larisa Iordache câștigă medalia de aur la bârnă la Cupa Mondială de gimnastică artistică de la Cairo (Egipt).

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Ilarion cel Nou

Sfântul Ilarion cel Nou s-a născut in jurul anului 773, din părinți drept-credincioși.

S-a calugarit la vârsta de 20 de ani, la Manastirea Xirochipiu, din Constantinopol.

Pleaca la Manastirea Dalmat si ajunge staretul acesteia.A fost ucenicul Sfantului Grigorie Decapolitul si urmatorul vietii Sfantului Ilarion cel Mare, al carui nume cu cinste l-a purtat.

In anul 813 Ilarion l-a certat pe imparatul Leon Armeanul (813-820) pentru ca nu cinstea icoanele. Din acest motiv va fi supus la multe chinuri.

Leon Armeanul a fost omorat cu sabia de propriile lui garzi, in locul din biserica in care el a aruncat icoana Mantuitorului la pamant.

Dupa moartea acestuia, la conducerea imperiului vine imparatul Mihai al II-lea Rangabe (820-829), care ii elibereaza pe toti cei care patimisera in temnite din cauza luptei impotrica sfintelor icoane.

Cand pe scaunul imperial va urca fiul lui Mihai, Teofil (829-842), Sfantul Ilarion cel Nou va fi exilat pe insula Afusiei, pana cand la putere a venit binecredincioasa imparateasa Teodora (842-856), care a reintrodus icoanele in Biserica si a permis convocarea unui sinod in martie 843, la Constantinopol.

Hotărârile acestui sinod sunt citite in Biserică, în prima duminică din postul Sfintelor Paști, numită de atunci Duminica Ortodoxie.

Sfantul Ilarion cel Nou a revenit la Manastirea Dalmat si a trecut la cele vesnice la varsta de 70 de ani.

CITIȚI ȘI :

O ISTORIE A ZILEI DE 6 IUNIE. VIDEO

Bibliografie (surse) :

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008 ;
2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
3. e.maramures.ro ;
4. Wikipedia.ro.;
5. mediafax.ro ;
6. worldwideromania.com ;
7. Enciclopedia Romaniei.ro ;
8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
9.  Istoria md.
10. Cinemagia.ro.;
11. CreștinOrtodox.ro;
12. referatele.com. ro.

Publicitate

ZIUA DE 5 IUNIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 5 iunie în istoria noastră

1419 : Regele Sigismund a emis o diplomă prin care confirma dreptul negustorilor din Brașov de a trece prin Ținutul secuilor spre Moldova (Moldowe) cu mărfurile lor. comitelui secuilor din Transilvania  Negustorii din Transilvania au primit un important privilegiu comercial din partea regelui Ungariei

Diploma dată de regele Sigismund comitelui secuilor, menționa ca negustorii din Brașov să nu fie împiedicați să treacă munții cu obiecte din fier și alte mărfuri. „Porunca lui Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, către secuii din scaunele Sebsy și Kysdy, la cererea judelui Valentinus, a notarului Johannes din Brașov (Brassou), a lui Johannes de Cristian (Keresthyenfalwa) și a lui Thomas de Codlea (Cydino), să respecte privilegiul comercial al brașovenilor privind libera trecere prin ținutul secuilor în relațiile comerciale cu Moldova (Moldowe). Michael, comitele secuilor este însărcinat cu supravegherea executării poruncii”.

Poziția geografică pivilegiată a contribuit enorm la dezvoltarea comerțului orașului Brașov cu țările române vecine.

Statut de breaslă 1589 (colecția Muzeului de Istorie)

Brașovul fiind o așezare autonomă, activitățile sale comerciale și meșteșugărești permiteau organizarea în bresle, adică în oraganizații care să deservească scopul meșterilor cu meserii de același tip, privitoare la apărarea intereselor comune.

Prima atestare documentară a prezenței breslelor brașovene apare în secolul al XV-lea odată cu afirmarea existenței produselor finite create în anumite meserii. Breslele aurarilor și argintarilor sunt menționate în secolul al XVI-lea.

1446: Dieta Ungariei  întrunită la Rakos, lângă Buda, îl  alege pe Iancu de Hunedoara guvernator al Ungariei (“Regni Hungariae Gubernator generalis”).

A deţinut această funcţie concomitent cu cea de comite al Timişoarei şi ban al Severinului.

Iancu de Hunedoara (n. cca.1407  – d. 11 august 1456, Zemun)

1456: La aceasta data a avut loc “Închinarea de la Vaslui”;  

 Marea adunare a Moldovei, convocata de  voievodul Petru Aron (Petru al III-lea Aron, domn al Moldovei între octombrie 1451 si februarie 1452; august 1454 si februarie 1455 si între mai 1455 si aprilie 1457), in frunte cu mitropolitul Teoctist si boierii țării, decid  in lipsa oricarui sprijin extern, accepatarea ultimatului sultanului Mehmed al II-lea Cuceritorul (sau Mahomed al II-lea, sultan intre 1444, 1444-1446 si 1451-1481), privind plata a unui tribut de 2000 de galbeni, ca pret al pacii cu otomanii.

Logofatul Mihu, este imputernicit sa duca Porții haraciul.

Sultanul va emite la 9 iunie 1456 un firman Yeni Derbent, care va pune capat stării de razboi între cele doua state și va acorda negustorilor din Cetatea Alba, dreptul de a face comerț cu Imperiul Otoman.

Acesta este considerat primul tratat moldo-turc, în care erau stipulate si privilegii pentru negustorii din Moldova.

1461: Prima incursiune a lui Ştefan cel Mare al Moldovei în Transilvania, ca  represalii asupra voievodului Sebastian de Rozgony, pentru ca luase la curtea sa pe  pe asasinul tatalui sau, Petru Aron.

Domnul Ştefan III-lea al Moldovei (Ştefan cel Mare).

După moartea lui Alexandru cel Bun, care domnise pe tronul Ţării Moldovei răstimp de 32 ani, au venit vremuri de cumpănă pentru Moldova.

În scaunul ţării urcă unul după altul diferiţi domnitori, lacomi de putere şi avuţie.

Tronul Moldovei seamănă mai degrabă cu o minge aruncată de partidele boiereşti de la o mlădiţă de os domnesc la alta.

Printre aceştia a fost şi Petru Aron care mişeleşte îl omoară pe Bogdan Vodă (tatăl lui Ştefan cel Mare), iar mai apoi şi pe partenerul său în acest complot, nepotul său Alexăndrel, astfel devenind domnitorul unic al Ţării Moldovei.

Dar nu i-a fost lungă domnia, pentru că în 1457 năvăleşte asupra lui ,“cu mulţime de oaste muntenească şi din ţară adunaţi”,  Ştefan, mai apoi numit “cel Mare“, fiul lui Bogdan al II-lea, ca să răzbune moartea tatălui său. Victoria a fost de partea lui Ştefan, şi acesta urcă pe tronul Moldovei la 14 aprilie 1457.

Pentru a-i închide toate drumurile lui Aron, Ştefan face o incursiune în Polonia în 1459 unde încheie Tratatul moldo-polon de la Overhelauti  prin care voievozii Rusiei mici şi ai Podoliei se obligau să nu permită lui Petru Aron să se apropie de graniţa Moldovei decît pînă la Smotric.

Aron însă a reuşit să părăsească Polonia în 1460, găsind adăpost în Transilvania, la curtea voievodului Sebastian de Rozgony.

Drept consecinţă Ştefan cel Mare înfăptuieşte la 5 iunie 1461 o primă incursiune în Transalvania.

Domnul Moldovei pradă în secuime ca represalii pentru că voievodul Sebastian de Rozgony luase la curtea sa pe Petru Aron pe care îl omoară abia în 1469 în timpul unei alte incursiuni.

1494: În Muntenia apare prima atestare documentară a Portarului, o dregătorie medievală care se ocupa de hotărnicirea moșiilor și de primirea soliilor la curte. Acest tip de dregătorie a apărut mai întâi în documentele moldovenești.

1779:  S-a născut carturarul iluminist ardelean Gheorghe Lazăr, pedagog, teolog şi  inginer român, considerat fondatorul învăţământului în limba naţională din Ţara Românească; (d. 17 septembrie 1823). A tradus și a scris cărți în limba română. Prin manualele pe care le-a întocmit, a contribuit la crearea terminologiei ştiinţifice şi tehnice româneşti.

A fost promotorul ideii școlii românești, într-o vreme în care învățământul se desfășura în țările române în limba greacă. Sprijinit de Iordache Golescu și Constantin Bălăceanu, la 24 martie 1818 a început activitatea într-un local de la Sfântul Sava. Din prima generație de elevi ai săi au făcut parte, printre alții, Petrache Poenaru,Daniel Tomescu, Simion Marcovici. Școala de la Sfântul Sava este cel mai vechi institut educațional din București cu predare în limba română.

Aici au venit și copii de prăvăliași și copiii oamenilor de la marginea orașului, iar el i-a învățat cu dragoste tainele științelor matematice și ale filozofiei, în limba lor maternă. În timpul Revoluției din 1821, Gheorghe Lazăr și elevii săi au trecut de partea lui Tudor Vladimirescu.

Colaborarea sa cu revoluționarii i-a atras mai târziu persecuții din partea autorităților. S-a întors bolnav în satul natal, Avrig, unde s-a stins din viață.

1859: S-a născut  marele actor si director de scenă român Constantin I. Nottara; (d.17 oct. 1935).

A participat, în 1912, la turnarea primului film artistic românesc, „Independenţa României”, regizat de Grigore Brezeanu, unde a interpretat rolul lui Osman Paşa

Nottara a avut o intensă activitate şi ca director de scenă şi profesor la Conservatorul dramatic din Bucureşti.

Printre elevii săi s-au numărat actori de renume: Tony Bulandra, Velimir Maximilian, Ion Manolescu, Maria Ventura, Maria Filotti, etc.

A fost tatăl compozitorului Constantin C. Nottara si una dintre personalităţile de seamă ale teatrului românesc.

1865 (5/17 iunie): România a aderat la Convenţia telegrafică internaţională de la Paris împotriva voinţei Porţii Otomane (care ar fi dorit ca aderarea să se producă concomitent cu a sa, considerând România parte integrantă a Imperiului).

Prin acest act, statul român s-a afirmat ca subiect de drept internaţional, alături de statele suverane

1865: Apare editata de Iosif Vulcan revista “Familia”.

 A fost editata la Pesta între 1865 – 1880 , apoi la Oradea, între 1880 – 1906. În paginile ei publicau personalităţi ale culturii române de-o parte şi de alta a Carpaţilor.

În revista „Familia” şi-a făcut debutul in 1866 Mihai Eminescu, cu poezia „De-aş avea…”, apoi cu „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie”.

Iosif Vulcan avea să-i schimbe acestuia numele din Eminovici, în Eminescu.

George Coşbuc a trimis şi el primele inspiraţii către revista „Familia”, unde au fost publicate sub pseudonimul „Boscu”.

Revista publica materiale din cele mai diverse, de la literatură, critică şi istorie literară, la artă, istorie, ştiinţe naturale, biografii de oameni iluştri, folclor românesc, articole de călătorie, articole cu caracter moral şi în general articole de cultură. Revista milita deschis pentru unitatea spirituală a tuturor românilor.

Printre colaboratori au figurat Vasile Alecsandri, Andrei Bârseanu, Dimitrie Bolintineanu, Timotei Cipariu, Aron Densuşianu, Nicolae Densuşianu, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Alexandru Vlahuţă, Barbu Delavrancea, Duiliu Zamfirescu, Ion Pop-Reteganul precum şi mulţi alţi oameni de cultură.

Iosif Vulcan (n. 31 martie 1841, Holod, Bihor – d. 8 septembrie 1907, Oradea).

Varianta pentru sate a revistei „Familia” a fost revista „Şezătoarea”, apărută între anii 1875 – 1882.

Din 1926, Mihail Sadoveanu a publicat la Oradea a doua serie a revistei. Din 1965 şi până în prezent apa

 1871: S-a născut, la Botoşani,  istoricul, documentaristul, dramaturgul, enciclopedistul, omul politic, profesor universitar şi academician român, Nicolae Iorga. 

Marele critic George Călinescu spunea ca Iorga a jucat în cultura românească, în primele decenii ale secolului XX, „rolul lui Voltaire”.

A murit asasinat la 27 noiembrie 1940, la Strejnic (judeţul Prahova), asasinat de un comando legionar.

NOTĂ: Dicţionarul Membrii Academiei Române 1866-1999 şi Dicţionarul scriitorilor români D-L (1998) dau ca dată a naşterii 5/17.I.1871; alte surse (www.bibliotecanicolaeiorga.blogspot.com) dau 6 iunie ca zi a naşterii, iar site-ul http://www.basilica.ro/ro/aniversari/18_iunie_1871.html , dă data de 18 iunie.

1884: Facultatea de medicina din Paris acorda titlul de doctor in medicina pentru Maria Cutzarida Crătunescu, prima femeie medic din România. Și-a luat doctoratul în medicină cu teza: Despre hidroreea și valoarea ei semiologică în cancerul corpului uterin. Pentru a obține liberă practică în țară, și-a echivalat diploma din Franța trecând examenul cu cel mai mare calificativ, Magna cum laude.

S-a născut  la  10 februarie 1857 in  Călăraşi  și a  decedat  la  16 noiembrie 1919.

Prima femeie medic din România a fost o militantă feministă, a înfiinţat Societatea Materna (1897) si  a organizat prima creşă de fabrică,  in 1899.

  1887: S-a născut (la Chişinău, azi în R. Moldova) prozatorul Leon Donici (numele la naştere: Leonid Dobronravov); (m. 1926, la Paris).

Era descendentul pe linie maternă al cărturarului basarabean Alecu Donici .

A studiat la Seminarul Teologic din Sankt Petersburg, la Facultatea de Drept de la Universitatea din Iurevsk, Estonia, de unde s-a transferat la Universitatea din Petersburg la aceeași facultate. 

A locuit până în anul 1918 la Petersburg, unde a fost prieten cu mulți scriitori de vază ruși și unii politicieni, cum ar fi Kerenski. A debutat în literatură cu o narațiune intitulată profetic În căutarea veșnicului adevăr (1909). A publicat câteva romane cu numele Leonid Dobronravov: Mon plaisire, Noul seminar (tălmăcit în engleză, germană, franceză). Afirmarea sa în elita literară s-a produs fulgerător. Maxim Gorki constata: „L. Dobronravov este un scriitor de mare nădejde; având în vedere ceea ce a produs, așteptăm de la el cu speranță, el este o mare făgăduință a literaturii noi”.

A revenit în țară după revoluția din octombrie. Una dintre cărțile de excepție a lui Donici este Revoluția rusă – o cronică captivantă a evenimentelor din 1914–1918 din Rusia. În ultimii ani de viață a locuit la Paris unde a și decedat.

A fost înhumat la Chișinău, după ce Octavian Goga și Nichifor Crainic, i-au transportat trupul în patrie.

1893: A murit inginerul, cartograful si exploratorul român de etnie evreiască, Iuliu Popper.

A calatorit in America de sud, in “Tara de Foc” si   Patagonia, dand nume romanesti unor munti sau rauri (Monte Lahovari, Rio Ureche, Rio Rosetti).

A inventat un aparat pentru colectarea aurului din apa de mare.

1909 (18 iunie (stil vechi): A murit la Chișinău, Pavel (Pavalаchii) Alexandrovici Crușeveanu  (n. 27 ianuarie, stil vechi  1860, în satul Ghindești, Ținutul Soroca, gubernia Basarabia), jurnalist, publicist și politician rus de origine română, colaborator al tenebroasei poliții secrete ruse Ohrana (instituția țaristă de spionaj și diversiune) membru activ în organizația „Sutei Negre”, organizație monarhistă extremistă și xenofobă creată de Ohrana.

A început să scrie în 1882 în broșurile „Nedelia” (în rusă Неделя, în română Săptămâna), unde a publicat câteva nuvele și articole, romanul său „Sciastlivee vseh” (în rusă Счастливее всех, în română Fericiți cu toții) și nuvela „Cuib devastat” (Sankt Petersburg, 1882).

Între 1887-1896 a colaborat la „Minsky Listok” (în rusă Минский листок, în română Foaia Minskului), în „Vilensky Vestnik” (rusă Виленский вестник, în română Veștile din Wilno) și „Bessarabsky Vestnik” (rusă Бессарабский вестник, în română Veștile Basarabiei). O parte din scrierile sale din această perioadă au fost inclus în cărți editate separat: «Ce este Rusia» (schițe de voiaj, Мoscova, 1896), «Cazul lui Artabanov» (roman, Мoscova, 1896), «Stafiile» (roman și diverse povestiri, 1897).

În 1896 Crușeveanu a înființat la Chișinău ziarul cotidian „Basarabeț” (în rusă Бессарабец, în română Basarabeanul), singurul cotidian în limba rusă din Chișinău care, inițial s-a afiliat la jurnalistica liberală, mai târziu devenind o publicație de extremă dreaptă. Acest ziar a fost principalul incitator la Pogromul din Chișinău din aprilie 1903. Din 1905 a devenit organul de presă al secției basarabene al „Uniunii poporului rus”, înființată de către Crușeveanu, sub auspiciile Ohranei.

Pavel Crușeveanu a publicat un almanah al ziarului „Bessarabeț”- înființat de asemenea la inițiativa sa în 1903, în limba rusă, la Moscova – o monografie privind istoria, geografia, etnografia, economia și cultura Basarabiei. Lucrarea era intitulată „Basarabia. Almanah informativ de istorie, statistică, etnografie și literatură”.

La sfîrșitul anului 1903 el a fondat pentru puțin timp la Sankt Petersburg ziarul „Znamia” (în rusă Знамя, în română Drapelul) (1903—1904). În acest ziar, între 28 august și 7 septembrie (stil vechi), a publicat fragmente din celebra carte „Programul de cucerire a lumii de către evrei”, mai cunoscută sub numele de „Protocoalele înțelepților Sionului”. În 1906 a editat la Chișinău ziarul „Drug” (în rusă Друг, în română Prieten).

 1912: S-a născut la Teleac–Gornești, Mureș, cardinalul greco-catolic român Alexandru Todea, fost deţinut politic in timpul regimului comunist între anii 1951 şi 1964 (anul graţierii deţinuţilor politici din România); d.22 mai 2002, Târgu Mureș.

Cardinal, mitropolitul Bisericii Greco-Catolice din România, profesor de religie, deținut politic (1951–1964), membru de onoare (din 1992) al Academiei Române. În toamna anului 1933 a fost admis la Academia de Teologie din Blaj dar, după un an, mitropolitul Vasile Suciu l-a trimis pentru studii teologice superioare la Roma, la Colegiul De Propaganda Fide, fiind admis direct în anul al II-lea la Filosofie, iar apoi a urmat încă cinci ani de Teologie.  În timp ce era student în anul IV (1938), a fost hirotonit la Roma diacon de episcopul de Cluj-Gherla, Iuliu Hossu, iar în 1939, preot, de episcopul rus greco-catolic Alexander Evreinov. A obținut titlul de Doctor în Teologie cu teza De doctrina milenaria, tractatus exegetico-dogmaticus, în 1940.Revenit la Blaj a fost numit cu funcția de secretar mitropolitan. A fost apoi profesor la Școala normală română unită de învățătoare, la Liceul de băieți Sfântul Vasile și la alte școli din Blaj, unde a predat Religia, Latina și Italiana.

Din 1945 a fost paroh și protopop districtual la Reghin, în această perioadă fiind arestat de mai multe ori de către autoritățile comuniste. După arestarea episcopilor greco-catolici și scoaterea Bisericii Unite în afara legii în 1948, au avut loc în prima fază trei consacrări episcopale fără acordul autorităților comuniste, în clandestinitate, printre care și a lui Alexandru Todea, hirotonit ca episcop titular de Cesaropolis și auxiliar al episcopului de Alba Iulia și Făgăraș Ioan Suciu. 

A continuat să trăiască și să activeze clandestin, revenind la Reghin. În 1951, a fost arestat din nou și dus la sediul Securității din Reghin, apoi la cel din Târgu Mureș, după care a fost transferat la Ministerul de Interne, la Jilava și la Uranus, unde a fost anchetat timp de 13 luni.

La procesul din 15 februarie 1952, procurorul a cerut condamnarea sa la moarte, dar Tribunalul Militar București l-a condamnat la muncă silnică pe viață, fiind mutat la Sighet.

După 13 ani de închisoare, a fost grațiat în august 1964, odată cu toți deținuții politici. După eliberare, s-a stabilit la Reghin, unde a păstorit clandestin miile de credincioși din părțile locului.

După 22 decembrie 1989, mitropolitul Alexandru Todea și-a continuat activitatea, în condiții de libertate. În martie 1990, Sfântul Scaun l-a numit Arhiepiscop de Alba Iulia și Făgăraș și l-a confirmat ca Mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma (greco-catolică). În 1991, papa Ioan Paul al II-lea a anunțat crearea a 22 de cardinali ai bisericii universale, între care se afla și arhiepiscopul de Făgăraș și Alba Iulia Alexandru Todea. A fost decorat cu Ordinul Steaua României în grad de Mare Cruce (1999).

1914:  Omul politic Alexandru Marghiloman este ales preşedinte al Partidului Conservator din România, ca urmare a demisiei lui Titu Maiorescu.

Alexandru Marghiloman (n. 27 ianuarie 1854, Buzău – d. 10 mai 1925, Buzău), om politic, jurist, lider conservator. In  1918 şi-a asumat responsabilitatea formării unui Consiliu de miniştri de sacrificiu, care să semneze un armistiţiu umilitor pentru România.

Deşi semnarea Tratatului de Pace cu Puterile Centrale de la Bucureşti, a permis supravieţuirea statului român, în conştiinţa publică Marghiloman a rămas cunoscut drept un „trădător de ţară”. Eforturile sale de a moderniza Partidul Conservator şi de a încerca să-l orienteze spre noile realităţi din societatea românească au fost sortite eşecului, astfel că decesul său a însemnat practic şi „decesul” conservatorismului românesc.

Simpatizant al ideilor junimiste, Alexandru Marghiloman a acumulat o bogată experienţă politică. S-a remarcat îndeosebi la conducerea Ministerului de Interne, a Ministerului de Externe şi a Ministerului Justiţiei.

1926 : S-a născut la Viștea, Cluj, scriitorul, publicistul și traducătorul român de etnie maghiară Vistai András János; d.25 februarie 2006, București.

A urmat studii universitare la Cluj și Bucureșt și a debutat ca publicist în revista Világosság din Cluj (1946). A fost activist pe probleme culturale al Uniunii Populare Maghiare (MNSZ).În paralel, a fost redactor la revista Művelődési Útmutató, apoi la Tanügyi Újság și Îndrumătorul Cultural, redactor-șef al revistei Művelődés, apoi a lucrat la Editura Kriterion din Cluj, de unde s-a pensionat în 1991. A colaborat cu Ambrus Miskolczy la elaborarea Encyclopedia Transylvanica și a seriilor de cărți publicate sub egida Europa Annales. A fost traducător și editor de carte, a tradus în limba maghiară opere literare (povestiri și romane) ale scriitorilor români N.D. Cocea, Marin Preda, Liviu Rebreanu,Mihail Sadoveanu și Zaharia Stancu, precum și studiul istoric Românii supt Mihai-Voievod Viteazul al lui  Nicolae Bălcescu . A realizat, împreună cu Mihai Gafița o antologie a literaturii române. A fost distins în 1984 cu Premiul pentru traducere al Uniunii Scriitorilor din România.

1927: S-a născut la Budeasa, Argeș, Alexandra Mirodan (pseudonimul lui Alexandru Zissu Saltman), dramaturg, critic literar şi ziarist; d. 10 martie 2010, la Tel Aviv, în Israel.

A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. A lucrat ca ziarist și dramaturg, a fost redactor la publicațiile Tinerețea, Tânărul muncitor, Scînteia tineretului. 

A publicat și în revistele Gazeta Literară, România Liberă, Contemporanul, Teatrul, Informația Bucureștiului, Flacăra, etc.

De asemenea, a fost secretar de redacție la Gazeta Literară, redactor la revista Teatrul.

În 1956 a debutat în teatru cu piesa Ziariștii, jucată la Teatrul Național din București, înregistrând un număr-record de peste 900 reprezentații. Teatrul de Comedie din București a fost inaugurat în 1961 cu piesa Celebrul 702 a lui Mirodan (care era și secretar literar al teatrului), avându-l în rolul principal pe Radu Beligan.

În anul 1977 a emigrat în Israel și s-a stabilit la Tel Aviv.

A lucrat o perioadă la Muzeul Diasporei (Beth Hatefutsoth), apoi a înființat revista în limba română Minimum, pe care a editat-o singur.

Opera sa de referință a fost un Dicționar neconvențional al scriitorilor evrei de limba română în 3 vol. Alte piese de teatru: Noaptea e un sfetnic bun, Șeful sectorului suflete, Camuflaj, Evreica din Toledo .

1934: S-a născut la Lugoj, judeţul Timiş,Constantin Atanasie Bona, imunolog american de origine română (stabilit în SUA în 1977), membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1992.

A absolvit Facultatea de Medicină din București (1958) și a obținut Doctoratul în Științe medicale (1968).

A plecat din țară în 1968, s-a stabilit la Paris unde a obținut un al doilea doctorat la Universitatea din Paris. 

A fost șeful laboratorului de imunochimie al institutul „Dr. Ion Cantacuzino” din București, cercetător la Centrul Național de Cercetări Științifice și Institutul Pasteur din Paris. În anul 1997 s-a stabilit la New York.

A lucrat ca cercetător-invitat la NIH Bethesda, Maryland, profesor la catedra de imunologie, Facultatea de Medicină Mount Sinai din New York (din 1979).

A fost autorul a peste 220 de lucrări, monografii și tratate de imunologie, membru în comitetul de redacție a 16 reviste de imunologie, membru în mai multe organisme științifice internaționale: Societatea franceză de imunologie; Societatea Regală Microscopică din Oxford; Societatea Regală de Medicină din Londra; Societatea Britanică de Imunologie; Societatea internațională de Biologie Celulară (președinte, 1968–1971); Academia de Știinte din New York; Reticuloendothelial Society din Statele Unite; Asociația Americană de Imunologie.

A fost menționat în Enciclopedia Who’s Who – Românii din America – 500 de personalități din SUA și Canada.

1933: Corneliu Zelea Codreanu înființeaza Partidul “Totul pentru Țară”, expresia politica a Mișcării Legionare.

Membrii mișcării erau cunoscuți sub numele de legionari sau, „cămășile verzi”.

Foto: Emblema Gărzii de fier

Corneliu Zelea Codreanu (nume la naștere Corneliu Zelinski; n. 13 septembrie 1899,[1][2][3] Huși, Vaslui, România – d. 30 noiembrie 1938, Tâncăbești, Snagov, Ilfov, România), cunoscut și ca Corneliu Codreanu, a fost un politician român, fondatorul și liderul organizației de extremă-dreaptă Garda de Fier (cunoscută și sub denumirea de Legiunea Arhanghelul Mihail sau Mișcarea Legionară), din România interbelică.

Codreanu, căruia legionarii i-au atribuit titlul Căpitanul, a avut controlul absolut al organizației.

Din 1919, el era membru al Gărzii Conștiinței Naționale, iar în 1923, împreună cu Alexandru C. Cuza, a fondat Liga Apărării Naționale Creștine (L.A.N.C.), pe care a părăsit-o doi ani mai târziu, din cauza diferențelor ideologice.

În 1927 și-a înființat propria mișcare, Legiunea Arhanghelul Mihail. În 1938, a fost asasinat, în timpul detenției,alături de alți 13 legionari (Nicadorii și Decemvirii), la ordinul regelui Carol al II-lea.

1937: Filosoful  Lucian Blaga a rostit excepționalul său discurs Elogiul satului românesc.

Sub acest titlu, Elogiu satului românesc, scriitorul și filosoful Lucian Blaga rostea în 5 iunie 1937, în aula Academiei Române, discursul de recepție ca membru al Academiei Române: „Vă rog să-mi acordați totuși potrivit obiceiului statornicit, dreptul nescăzut de a face astăzi, aici, elogiul unei alte nemuritoare prezențe care n-a ocupat nici un scaun în această nobilă incintă. Prezența nemuritoare la care mă refer nu e legată de nici un nume, nu râvnește la nici o laudă, și e răspândită în spațiul din preajma noastră, cât ține întinderea împărătească a țării. Vreau să vorbesc despre singura prezență încă vie, deși nemuritoare, nemuritoare deși așa de terestră, despre unanimul nostru înaintaș fără de nume, despre: satul românesc. N-aș putea rosti cuvântul că aș fi făcut vreodată cercetări tocmai sistematice și cu stricte intenții monografice cu privire la satul românesc. Satul trăiește în mine într-un fel mai palpitant, ca experiență vie. Sunt fiu de preot – toată copilăria, o fantastic de lungă copilărie, adolescența, întîia tinerețe până la vârsta de douăzeci și atâția ani, le-am petrecut, cu întreruperi impuse de nomadismul sezonier al școlarului, la sat, sau în nemijlocită apropiere, în orice caz în necurmat contact cu satul natal. Sufletul, în straturile cele mai ascunse ale sale, mi s-a format deci sub înrâurirea acelor puteri anonime, pe cari cu un termen cam pedant m-am obișnuit să le numesc „determinante stilistice” ale vieții colective. Ceea ce școala românească sau străină au adăugat, cred că n-a putut să altereze prea mult o substanță sufletească modelată după niște tipare cu atât mai efective, cu cât se impuneau mai inconștient și mai neîntrerupt. Școala felurită, a noastră și uneori mai puțin a noastră, mi-a înlesnit doar disțanțarea contemplativă, care mi-a îngăduit să vorbesc cu oarecare luciditate despre realitatea sufletească a satului și despre tiparele ei. Voi vorbi prin urmare despre satul românesc, nu ca un specialist, care și-a potrivit în prealabil metodele în laborator și pornește pe urmă să examineze pe din afară un fenomen. Voi vorbi despre satul românesc din amintire trăită și făcând oarecum parte din fenomen. Voi încerca în puține cuvinte să actualizez mai ales ceea ce copilul știe despre sat și despre orizonturile acestuia. Copilăria petrecută la sat mi se pare singura mare copilărie. Cine nu privește în urma sa peste o asemenea copilărie, mi se pare aproape un condamnat al vieții (cer scuze tuturor citadinilor de față, pentru această afirmație!) Copilăria și satul se întregesc reciproc alcătuind un întreg inseparabil. […]”. Discursul integral: Excepționalul discurs de recepție în Academia Română al lui Lucian Blaga ; Excepționalul discurs de recepție în Academia Română al lui Lucian Blaga (2); Excepționalul discurs de recepție în Academia Română al lui Lucian Blaga (3) 

1941: S-a născut la Vernești–Valea Danului, Argeș, poetul Ion Popa-Argeșanu; d. 29 decembrie 2001, Pitești.

Poet, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit Institutul Pedagogic din Pitești (1972). A fost redactor la Stația de Radioficare Costești, la revista Argeș și bibliotecar la Casa Corpului Didactic Argeș.

A debutat în revista Argeș cu poezia Fresce (1969). A publicat volume de versuri: Subțire trecere (1977, debut editorial, cu o prezentare făcută de Nichita Stănescu, Zăpada umbrelor, Una sută poeme de dragoste, Citire de psalm, Sub roțile Ursei, Mirabile ninsori, Apocalipsa iubirii, Clepsidra câștigului, Tranziție romantică. A primit Premiul pentru Poezie al Asociației Scriitorilor din București (1977).

1945: A murit filologul Ilie Bărbulescu, specialist în slavistică autorul unor importante studii referitoare la slava veche, istoria literaturii bulgare vechi, istoria literaturii medio-bulgare şi istoria literaturii ruseA fost membru corespondent al Academiei Române din 1908; (n. 1873).

  1945: A murit criticul literar Dumitru Tomescu, redactor întemeietor, împreună cu Constantin Şaban-Făgeţel, al revistei „Ramuri” (1905); (n. 1886).

1946: S-a născut la București, cântăreața de muzică ușoară Luminiţa Hortenzia Dobrescu.

A debutat ca amatoare, în 1965, apoi a cântat la TVR, fiind remarcată de realizatorii emisiunii de muzică uşoară Clubul tinereţii.

George Grigoriu i-a compus prima melodie, Doar băieţii sunt de vină, care a ajuns şlagăr și a făcut-o cunoscută.

A fost admisă la Conservatorul „C. Porumbescu” la secţia Pedagogie și era studentă în anul III când a participat la Cerbul de Aur, cucerind în 1969 marele premiu. 

A devenit o prezenţă constantă în emisiunile muzicale ale TVR și ale Radioului,a colaborat cu Teatrul „Constantin Tănase” și a participat la turnee în URSS, Olanda, Belgia şi RDG, Iugoslavia, Israel, Bulgaria. 

A primit numeroase premii: Medalia de bronz la Festivalul Mondial al Tineretului de la Sofia, locul al II-lea la Festivalul Internaţional de Muzică Uşoară de la Bratislava, Marele Trofeu la Festivalul de Muzică Uşoară de la Sopot. S-a exilat în R.F.Germania unde a cerut azil politic,  după 7 ani primind cetăţenia germană.  În urma unui proces politic, a primit 10 ani condamnare în România ”socialistă”, fiind amnistiată ulterior.

În Germania a înregistrat 10 discuri, a susţinut spectacole cu Orchestra Radiodifuziunii din Berlin, a colaborat cu televiziunea bavareză la realizarea unui film, a avut mai multe expoziţii de pictură pe sticlă. Ulterior şi-a deschis o galerie de artă. În 1989 a încheiat activitatea la galeria de artă, s-a stabilit în Italia, iar din 2006 locuieşte lângă Milano, fiind expert de artă. Între 1995–1999 a fost Consul Onorific al României în landurile germane Brandemburg şi Sachsen-Anhalt.

În 2012 a lansat un dublu album, la Sala Radio din Bucureşti, printr-un spectacol live de 2 ore. TVR i-a dedicat un film documentar – Drumul unui Cerb de Aur.

1953: S-a născut la Curtici, poetul şi criticul literar Gheorghe Mocuţa; d.28 noiembrie 2017, Curtici.

A fost redactor la revista de cultură ARCA și profesor. A absolvit Universitatea din Timișoara și s-a licențiat în Filologie (Română-Franceză), 1976.

A desfășurat o activitate variată: muncitor necalificat, funcționar Romtrans la Curtici, profesor de Limba franceză la Bârlad, Sânmartin și Curtici, primar al orașului Curtici, director al Liceului Curtici. 

A debutat în presa literară cu recenzii în revista Orizont din Timișoara în 1975, iar debutul editorial l-a făcut cu placheta Câmpia secretă în volumul colectiv Argonauții (1986). A colaborat cu poeme și articole la revistele: Orizont, Luceafărul, Vatra, Poesis, Viața Românească, Familia, ARCA, Zburatorul, Observator (München). 

 1958: România şi Afganistanul au stabilit relaţii diplomatice la nivel de legaţie. În 1969, relațiile au fost ridicate la nivel de ambasadă nerezidentă, iar la 1 august 2011, România a deschis o misiune diplomatică în Afganistan.

 1963: S-a născut la Constanța jurnalistul Liviu Mihaiu, membru fondator al săptămânalului ”Academia Caţavencu”.

A studiat la Institutul Politehnic București, Facultatea Electrotehnica, absolvită în 1990.De asemenea ocupă funcția de director editorial și inițiator al postului „Radio Guerrilla”.

Președintele organizației guvernamentale „Salvați Dunărea și Delta-A.C”,”Secolul XXI va fi ecologist sau nu va fi deloc!”, realizator al emisiunii TVR1 „Între Bine și Rău”și „Asta la Revista Mesei, Nene” pentru Radio Guerrilla.

A obținut premiul „Ion Rațiu” pentru cel mai bun editorial -1992 și premiul Galei Societății Civile în 2005 și 2006. Este inițiatorul „Lanțului Uman în Jurul Parlamentului pentru deconspirarea Securității” 2003, inițiatorul protestelor naționale și internaționale în cazul Bâstroe-Delta Dunarii și participant la delegația guvernamentala română, condusă de ministrul Mihai Răzvan Ungureanu – Kiev, 2005

A fost acționar al Grupului de Presă Cațavencu,redactor-șef adjunct la Academia Cațavencu, publisher la Tabu, director editorial al postului Radio Guerrilla,, realizator al emisiunii la TVR1 Între Bine și Rău, etc.

1970: La Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România din București s-a deschis prima expoziție retrospectivă a lui Constantin Brâncuși în Europa.

Au fost prezentate aproximativ 50 de opere ale sculptorului, atât din patrimoniul românesc, cât și împrumutate de la muzee din Statele Unite ale Americii și Franța, prezente anterior în cadrul unor expoziții mai ample la Muzeul Guggenheim New York, în 1969, la Philadelphia Museum of Art, în 1969, sau la Art Institute of Chicago, în 1970.

 1971: A murit la Lisabona, unde se stabilise,  filologul clasicist, poetul şi traducătorul Victor Buescu; (n. 1911).

In martie 1943 a fost numit lector de limbă şi literatură română la Facultatea de Litere din Lisabona, inaugurând, de fapt, acest lectorat şi, odată cu el, studiile de românistică din Portugalia.

1983: Atleta româna Anisoara Cuşmir – Stanciu, stabileşte un nou record mondial la săritura în lungime, cu 7,43 m, la internaţionalele României, care s-au desfăşurat pe fostul stadion „23 August” din Bucureşti

1993: S-a născut la București, atleta română săritoare în lungime, Alina Rotaru.

Atletă, săritoare în lungime. A început cu dans sportiv, a continuat cu atletism la CS Dinamo, apoi la CSA Steaua. Inițial a practicat toate probele, apoi s-a specializat în sărituri.

În 2009 a obținut medalia de argint la Campionatul Mondial de juniori de la Bressanone, la prima ediție a Jocurilor Olimpice de Tineret (2010), a cucerit medalia de argint cu o săritură de 6,38 m. Din decembrie 2014 se antrenează în Germania.

În iulie 2015 a stabilit un nou record personal la 6,75 m. Și-a îndeplinit baremul pentru Jocurile Olimpice din 2016 de la Rio de Janeiro cu o săritură de 6,72 m reușit la concursul IAAF de la Innsbruck.

La Campionatele Europene de tineret 2015 a obținut medalia de bronz. În anul 2017 a stabilit un nou record personal (6,78 m), în august a cucerit medalia de aur la Universiada de la Taipei, fiind numită cea mai bună atletă română al anului de Federația Română de Atletism.

1997: Este inaugurat noul sediu al Bibliotecii Academiei Române (lucrările s-au efectuat cu sprijinul financiar al Băncii Naţionale a României).

2002: La Institutul de boli cardiovasculare “Prof. Dr. C.C. Iliescu” din București a fost efectuat primul autotransplant cardiac, intreventie chirurgicala constand în explantarea cordului pacientului, repararea, redimensionarea în afara corpului pacientului si reîmplantarea sa.

2012: A murit (în urma unei boli necruţătoare) Mihai Pătraşcu, cercetător în informatică teoretică (a revoluţionat domeniul de structuri de date).

Este considerat unul dintre cei mai importanţi exponenţi ai şcolii de informatică româneşti si a fost concurentul român cu cele mai multe medalii la Olimpiada Internaţională de Informatică şi printre primii 20 de pe glob ; (n. 1982).

Nascut pe 17 iulie 1982 la Craiova, Mihai Patrascu si-a finalizat studiile universitare la Massachusetts Institute of Technology din Statele Unite, unde a si lucrat ulterior.

 A obtinut de 9 ori premiul I la nivel national si 7 medalii la fazele internationale: 4 de aur si 3 de argint.

A fost membru al Comitetului Stiintific al Olimpiadei Internationale de Informatica, presedintele Comitetului stiintific al Balcaniadei de Informatica (2011) si al Olimpiadei Europene de Informatica (2009).

A primit premiul Presburger, de la Asociatia Europeana de Informatica Teoretica, pentru „revolutionarea domeniului de structuri de date”.

2016 : Au loc în România legeri locale într-un singur tur de scrutin.

Prezența la vot a fost de 48,17%.Surpriza acestor alegeri a fost dată de procentul înregistrat de candidații independenți la nivel național, aceștia reușind să treacă pe al patrulea loc.

2017: A încetat prematur din viață în urma unui infarct, cântărețul și compozitorul de muzică folk Octavian Bud; (n.18 iunie 1958, Satu Mare).

A fost membru al „Cenaclului Flacăra”, din 1983 până în 1985 şi mai apoi al Cenaclului „Totuşi Iubirea”. Cea mai cunoscută piesă a cantautorului este „Niciodată”, aceasta luând premiul pentru cea mai bună compoziţie a anului 1983.

2020: A decedat actorul român Viorel Comănici (n. 15 mai 1941, București).

A fost actor al Teatrului Nottara din București.

Filmografia sa cuprinde următoarele titluri mai importante: „Săgeata căpitanului Ion” -1972, „Pistruiatul” -1973, „Porțile albastre ale orașului” -1974, „Ștefan cel Mare” -1975, „Revanșa” -1978, „Ultima noapte de dragoste” -1980, „Trandafirul galben” -1982, „Comoara” -1983, „Secretul lui Bachus” -1984, „Ciuleandra” -1985, „Mircea” -1989, „Oglinda” -1994, „Senatorul melcilor” -1995, „Asfalt Tango” -1996, „Amen” -2002, „Hârtia va fi albastră” -2006, „Amintiri din Epoca de Aur” -2009, „Ana, mon amour” -2017. 

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Lunea Sfântului Duh; Sfântul Mucenic Dorotei, episcopul Tirului

Lunea Sfântului Duh

In a doua zi dupa Duminica Pogorarii Sfantului Duh, adica in Lunea Rusaliilor, Biserica Ortodoxa praznuieste pe Sfantul Duh, a treia persoana a Sfintei Treimi, precum indica Penticostarul, la Sinaxarul Utreniei din Lunea Cincizecimii:

„Intru aceasta zi, praznuim pe insusi Preasfantul si de viata facatorul si intru tot puternicul Duh, Carele este unul din Treime Dumnezeu.”

În calendarele romanesti aceasta zi este trecuta ca sarbatoare a Sfintei Treimi.

Se pare ca aceasta denumire a fost data sub influenta catolica. La catolici, Sfanta Treime e sarbatorita in prima Duminica dupa Rusalii. In calendarele celorlalte Biserici Ortodoxe, Lunea de dupa Rusalii este numita Lunea Sfantului Duh, ca in Penticostar.

La sinodul II ecumenic, tinut in anul 381 la Constantinopol, a fost respinsa invatatura lui Macedonie, care afirma ca Sfantul Duh este o „creatura”.

Aici s-au alcatuit celelalte articole din Crez si s-a marturisit ca Sfantul Duh purcede din Tatal si „este impreuna cu Tatal si cu Fiul inchinat si marit”.

Sfântul Mucenic Dorotei, episcopul Tirului

Sfântul Dorotei a trăit in timpul domniei imparatului Liciniu. Sfantul Dorotei a fost episcopul Bisericii din cetatea Tir până in vremea impăratului Iulian Apostatul, când, din cauza refuzului de a jerfi idolilor, este ucis.

Sfantul Dorotei  a avut parte de o educatie aleasa in tinerete.

De-a lungul vietii sale, invatatura sa a fost pusa in slujba Bisericii.

El a scris foarte multe carti in greaca si in latina. Cea mai cunoscuta scriere a lui este Syntagma greco-latină

CITIȚI ȘI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/06/05/o-istorie-a-zilei-de-5-iunie-video-3/

Bibliografie (surse) :

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008 ;
2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
3. e.maramures.ro ;
4. Wikipedia.ro.;
5. mediafax.ro ;
6. worldwideromania.com ;
7. Enciclopedia Romaniei.ro ;
8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
9.  Istoria md.;
10. Cinemagia.ro.
11. CreștinOrtodox.ro.

ZIUA DE 4 IUNIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 4 iunie în istoria noastră 

105: Împăratul Traian a părăsit Roma pentru a incepe al doilea război impotriva dacilor (105-106).

                                 

Foto: Decebal și Traian

Al doilea război Daco-Roman a avut loc între 105–106, motivul invocat de romani fiind acela că regele dac Decebal a încălcat tratatul de pace încheiat cu împăratul roman Traian după primul război Daco-Roman. 

Trupele romane au părăsit Roma, îmbarcându-se la Brundisium (azi Brindisi).

În vara anului 105, romanii au atacat Dacia în mai multe direcții: din vest, prin Banat până spre Valea Mureșului ; dinspre sud, de la Drobeta, prin pasul Vâlcan și apoi, pe valea Oltului.

1812:  S-a născut George Bariţiu, om politic, publicist şi istoric român, participant la Revoluţia română de la 1848 din Transilvania; (d. 2 mai 1893).

 Este considerat întemeietorul presei românești din Transilvania. În anul 1838 a întemeiat la Brașov „Gazeta de Transilvania”, primul ziar românesc din Marele Principat al Transilvaniei. În același an a început la Blaj publicarea „Foii pentru minte, inimă și literatură”, primul ziar literar românesc din toate timpurile.

1876(4/16): La Bucureşti a fost creată “Societatea Naţională de Cruce Roşie a României”, cu scopul de a contribui la apărarea sănătăţii şi a vieţii oamenilor şi la aplicarea principiilor rezultate din convenţiile internaţionale ale Crucii Roşii.

1890:  S-a născut la Brăila, filosoful şi publicistul român Nae Ionescu. (“Roza vânturilor”, “Curs de metafizică”, “Curs de istoria logicii”); (m. 15 martie 1940).

A fost unul dintre principalii reprezentanţi ai „trăirismului”, un curent de gândire filosofică românească interbelică.

NOTĂ: Unele surse dau ca data de naştere a sa ziua de  16 iunie 1890.

1893:  S-a născut omul politic român Armand Călinescu, fost membru al Partidului Naţional Ţărănesc.

După scurte mandate ca Ministru al Sănătății, Ministru al Educației Naționale și Ministru al Apărării Naționale, la 7 martie 1939, regele Carol al II-lea   îl numește în funcția de președinte al Consiliului de miniștri (prim-ministru) al Românie, pe care a exercitat-o  din martie 1939 – septembrie 1939 .  

În această calitate, Armand Călinescu a continuat politica externă tradițională, apropiată de Franta si Marea Britanie.

În septembrie 1939, a permis refugiul prin România al guvernului polonez după invadarea și ocuparea Poloniei  de către Germania nazista, precum și evacuarea prin România a tezaurului polonez.

Adversarii sai legionari au vorbit existența unui plan secret al lui Călinescu, aprobat de Marea Britanie, de a distruge câmpurile petrolifere din Prahova, în cazul unui atac german asupra României.

A fost asasinat în București la data de 21 septembrie 1939, de un comando legionar condus de avocatul prahovean Miti Dumitrescu,unul dintre primii care a decis pe cont propriu să răzbune asasinarea Căpitanului.

Și-a format o echipă de încredere, care a început să studieze traseul zilnic al lui Armand Călinescu, din februarie până în iulie 1939, fără ca autoritățile să bănuiască nimic.

1914: S-a născut Constantin Daniel, medic psihiatru şi orientalist.

A fost unul dintre promotorii ergoterapiei în România; preocupări în domeniul civilizaţiilor orientale; (m. 1987).

1918: A decedat actriţa Aristizza Romanescu, una dintre marile personalităţi  ale  artei dramatice româneşti.

Aristizza Romanescu a jucat roluri memorabile  pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti şi a celui din Iaşi, în piese de Vasile Alecsandri,  I.L. Caragiale,  W. Shakespeare,  Molière; (n. decembrie 1854).

1920: A fost semnat Tratatul de la Trianon, Franţa, care a stabilit frontierele între statele succesoare ale Austro-Ungariei: Austria, Ungaria, Regatul Sîrbilor Croaţilor şi Slovenilor (stat redenumit ulterior Iugoslavia), Cehoslovacia, precum şi între România şi Ungaria, dupa Primul Razboi Mondial.

Palatul Marele Trianon de la Versailles, Franţa

Tratatul de la Trianon a fost semnat la data de 4 iunie 1920 între Puterile Aliate învingătoare în Primul Război Mondial şi Ungaria, în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, stat învins în Primul Război Mondial.

Tratatul a fost semnat în Franţa la Palatul Marele Trianon de la Versailles de către 16 state aliate (inclusiv România) pe de o parte şi de Ungaria de altă parte.

Conţinutul tratatului

Tratatul este divizat în patru părţi. Prima parte include Pactul Ligii Naţiunilor (parte comuna pentru toate tratatele de pace încheiate după Primul Război Mondial).

Partea a doua (articolele 27-35) defineşte frontierele Ungariei cu statele vecine. În principiu, acestea sunt actualele frontiere ale Ungariei.

Frontiera româno-ungară este descrisă în sectiunea a doua a articolului 27 (traseul actualei frontiere între România şi Ungaria).

În principiu, Tratatul consfinţea includerea teritoriului Croaţiei, Sloveniei şi Voivodinei în cadrul Regatului Sîrbilor, Croaţilor şi Slovenilor, a Slovaciei şi Ruteniei în cadrul Cehoslovaciei, a Transilvaniei şi părţii răsăritene a Banatului în cadrul României şi a Burgenlandului în cadrul Republicii Austriei.

Partea a treia (articolele 36-78) intitulata “Clauze politice pentru Europa”, conţinea o serie de clauze privind, pe de o parte cadrul bilateral al relatiilor dintre Ungaria şi statele vecine, recunoaşterea unor clauze politice privind anumite state din Europa, dispoziţii referitoare la cetăţenie, protecţia minorităţilor naţionale.

Partea a patra (articolele 79-101), intitulată “Interesele Ungariei în afara Europei” conţinea prevederi referitoare la renunţarea de către Ungaria la tratatele încheiate de către Dubla Monarhie cu Maroc, Egipt, Siam (Thailanda de azi) şi China.

Tratatul de la Trianon a schimbat nu numai harta Europei, dar si soarta unor naţiuni, inclusiv a naţiunii române.

Aplicarea dispoziţiilor tratatului

Frontierele Ungariei cu statele vecine, astfel cum au fost descrise în tratat au fost delimitate în anii imediat următori.

Singura excepţie a fost oraşul Sopron (în limba germana Odenburg) din Burgenland care, în urma unui plebiscit ţinut la data de 14 decembrie 1921, a decis să rămînă parte a Ungariei.

Dispoziţiile tratatului referitoare la minorităţile din Ungaria au fost aplicate parţial, astfel ca procesul de asimilare a acestora a continuat, Ungaria fiind în prezent unul din statele cele mai omogene etnic din Europa.

Impactul tratatului

Tratatul de la Trianon a consfinţit existenţa unui stat maghiar independent, trecerea către statele succesoare a 71% din teritoriul Transleithaniei (partea ungară a Dublei Monarhii) şi a 63% din populatie, aceasta din urmă în majoritatea ei alcătuită din etnici ne-maghiari.

Tratatul nu a ocupat un rol la fel de important în conştiinţa populaţiei statelor succesoare; în principiu, pentru acestea Tratatul de la Trianon a consfinţit realizarea dreptului la autodeterminare al popoarelor din Transleithania (partea ungara a Dublei Monarhii) şi a consfinţit o realitate existenta pe teren (majoritatea teritoriilor fusesera deja ocupate de către forţele armate ale României, Cehoslovaciei, Statului Sîrbilor, Croaţilor şi Slovenilor).

Harta destrămării Imperiului Austro-Ungar în urma semnării Tratatului de la Trianon, 1920

1922 (4-7 iunie): Are loc, la Sibiu, Congresul general al sindicatelor din România, la care se hotărắște  unificarea şi centralizarea mişcării sindicale, se alege Consiliul General al Uniunii Sindicatelor din România, cu sediul la Bucureşti şi se adoptă statutul sindicatelor.

1929: S-a născut Vasile Donose, muzicolog, compozitor şi jurnalist; redactor-şef adjunct (1966-1969) la Radiodifuziunea Română, redactor-şef al emisiunilor muzicale la Televiziunea Română (1969-1972), redactor-şef şi director al emisiunilor şi formaţiilor muzicale la Radioteleviziunea Română (1972-1978); (m. 2017).

1925: A încetat din viaţă la Cluj, compozitorul român Gheorghe Dima; (n. 28 septembrie/10 octombrie 1847, Scheii Braşovului).

Urmează cursuri de canto la Baden, cu Heinrich Giehne, şi la Viena, cu Otto Ufmann. Continuă la Graz studiile de armonie şi contrapunct cu Ferdinand Thieriot. Între anii 1872-1874 este student la Conservatorul din Leipzig.

În tinereţe a cântat la operele din Klagenfurt şi Zürich.

După întoarcerea în oraşul natal, a practicat ca profesor de muzică şi dirijor, fiind director al Şcolii de Gimnastică şi Cântări (1875 – 1879; 1899 – 1914) şi cel dintâi director al Conservatorului din Cluj.

Din compoziţiile sale, amintim: „Cucule cu peana sură”, „Mama lui Ştefan cel Mare” şi „Ştefan Vodă şi codrul” .

A fost membru de onoare (din 1919) al Academiei Române.

1927: Cade guvernul Averescu, fiind inlocuit cu cel condus de prințul Barbu Stirbey (pâna la data de 20 iunie 1927).

Este succedat din data de 21 iunie 1927 de guvernul condus de Ion I.C. Brătianu, care a condus România pâna la 24 noiembrie 1927.

1928: S-a născut Valentin Teodorian, tenor, compozitor de muzică vocală, poet şi scriitor; (m. 1995).

1929: S-a născut Vasile Donose, muzicolog, compozitor şi jurnalist; redactor-şef adjunct (1966-1969) la Radiodifuziunea Română, redactor-şef al emisiunilor muzicale la Televiziunea Română (1969-1972), redactor-şef şi director al emisiunilor şi formaţiilor muzicale la Radioteleviziunea Română (1972-1978); (m. 2017).

1939: S-a născut la Dolhasca, renumitul  actor român de teatru şi film, Alexandru Arşinel.

S-a inscris la Facultatea de Teatru din Bucureşti pe care a absolvit-o în 1962.

Este director al Teatrului de revistă „Constantin Tănase” din Bucureşti.

1941: S-a născut în localitatea Vinerea din jud.Alba, cunoscutul actor  român de teatru şi film,Valentin Uritescu.

A absolvit în 1963 Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” (IATC) din Bucureşti, la clasa profesorului Constantin Moruzan

A fost distins cu Premiul ACIN 1986 pentru rolurile din „Noi cei din linia întâi” şi „Domnişoara Aurica”, Premiul UCIN 1991 „Momentul Adevărului”, „A unsprezecea poruncă”, „Rămânerea”, „Şobolanii roşii”, Premiul pentru interpretare masculină (1986) pentru rolul Sergentul Şaptefraţi din „Lumini şi umbre”, regia Andrei Blaier.

Preşedintele României Ion Iliescu i-a conferit artistului Valentin Uritescu la 7 februarie 2004 Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofiţer, Categoria D – „Arta Spectacolului”, „în semn de apreciere a întregii activităţi şi pentru dăruirea şi talentul interpretativ pus în slujba artei scenice şi a spectacolului”.

1945: S-au pronunțat sentințele în procesul înscenat la 30 mai unui număr de 12 oameni de cultură și jurnaliști acuzați că ar fi fost „criminali de război” și vinovați de „dezastrul țării”. Printre acuzați: Pamfil Șeicaru, Radu Gyr, Nichifor Crainic.

Acuzator public a fost Alexandra Sidorovici, cea care avea să-i devină soţie lui Silviu Brucan, redactor-şef la „Scânteia“ şi presupus agent KGB, unul dintre creierele loviturii de stat din ‘89.

Despre această Alexandra Sidorovici se ştie că a ajuns ulterior șef-adjunct de catedră la Catedra de marxism-leninism de la Institutul Politehnic din Bucureşti, dar şi funcţiile de secretar general al Ministerului Minelor şi Petrolului (1948-1958) sau, culmea, secretar general al Uniunii Femeilor Democrate Române din 1948.

Foto: 1.Pamfil Șeicaru; 2.Radu Gyr; 3.Nichifor Crainic

Acuzații au fost condamnați la pedepse deosebit de grele, după cum urmează:

1. PAMFIL ŞEICARU, pentru că a părăsit ţara natală şi s-a pus în slujba inamicilor României, a atacat prin viu grai aliaţii ţării, pedeapsa cu moartea, iar pentru faptul de crimă pentru dezastrul ţării, se pedepseşte cu detenţiune grea pe viaţă, iar conform art 1. din Codul penal, se aplică pedeapsa cea mai grea. Osebit, mai este condamnat la confiscarea întregii averi, afară de cea provenită din succesiuni. 2. IONEL DUMITRESCU, pentru crimă de dezastrul ţării, fiindcă s-a pus în slujba hitlerismului şi fascismului, la detenţiune grea pe timp de 20 de ani, degradare civică zece ani şi confiscarea averii soţiei şi descendenţilor 3. ROMULUS DIANU, pentru crimă de contribuţie la dezastrul ţării şi instigare la crime de război, la 20 de ani detenţiune grea, 10 ani degradare civică şi confiscarea averii. 4. ROMULUS SEIŞANU, pentru aceleaşi vini, la detenţiune pe viaţă, zece ani degradare civică şi confiscarea averii. 5. ILIE RĂDULESCU, condamnat cu majoritate de şapte voturi pentru instigare la crime de război, la muncă silnică pe viaţă şi zece ani degradare civică, iar pentru contribuţie la dezastrul ţării, condamnat în unanimitate la detenţiune grea pe viaţă, aplicându-i-se conform Codului penal, pedeapsa cea mai grea; condamnat deasemeni la confiscarea averii, aflată atât pe numele său, al soţiei şi descendenţilor, afară de cea provenită din succesiuni. 6. ILIE POPESCU PRUNDENI, pentru crimă de dezastrul ţării, la detenţiune grea pe viaţă şi confiscarea averii. 7. AL. HODOŞ, pentru crima de contribuţie la dezastrul ţării, la 20 de ani detenţiune, zece ani degradare civică şi confiscarea averii. 8. RADU DEMETRESCU-GYR, pentru crimă de contribuţie la dezastrul ţării, la 12 ani detenţiune riguroasă, cinci ani degradare civică şi confiscarea averii. 9. GRIGORE MANOILESCU, pentru că a părăsit ţara natală şi s-a pus în slujba inamicilor României, ca ministru al propagandei în guvernul Horia Sima, la pedeapsa cu moartea, iar pentru contribuţie la dezastrul ţării, la detenţiune grea pe viaţă şi confiscarea averii. I se va aplica pedeapsa cea mai grea. 10. GABRIEL BĂLĂNESCU, pentru crimă de contribuţie la dezastrul ţării, la detenţiune grea pe viaţă, degradare civică pe zece ani şi confiscarea averii. 11. PAN VIZIRESCU, pentru crimă de contribuţie la dezastrul ţării la detenţiune grea pe viaţă, degradare civică pe zece ani şi confiscarea averii. 12. AUREL COSMA, pentru crimă de contribuţie la dezastrul ţării, la detenţiune grea pe viaţă, zece ani degradare civică şi confiscarea averii. 13. ION DOBRE, zis NICHIFOR CRAINIC, pentru crimă de dezastrul ţării, la detenţiune grea pe viaţă, zece ani degradare civică şi confiscarea averii. 14. STELIAN POPESCU, pentru crimă de contribuţie la dezastrul ţării, la detenţiune grea pe viaţă, zece ani degradare civică şi confiscarea averii personale, a soţiei, şi descendenţilor, afară de cea provenită din succesiuni“.

1947: S-a născut actriţa Rodica Mureşan.

A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică București in anul 1978. Încă din timpul studiilor a jucat la Teatrul de Stat Arad, in spectacole ca Viața e ca un vagon de Paul Everac, Cerere în căsătorie de A.P. Cehov s.a.

A debutat la televiziune in 1977, cu filmul serial Războiul de independență, regizat de Sergiu Nicolaescu, in care interpreta rolul reginei Elisabeta.

Peste 2 ani apărea in alt serial Tv, Lumini și umbre, cu regia realizata de Andrei Blaier, Mihai Constantinescu și Mircea Mureșan.

A mai jucat in Profesionistul, in regia lui Horea Popescu, Vassa Jeleznova, in regia lui Ion Cojar.

1961: A murit in Bucuresti  profesoara universitară, scriitoarea, eseista și traducătoarea Alice Voinescu.

S-a nascut la 10 februarie 1885 la Turnu Severin într-o familie de intelectuali (tatăl său era avocatul Sterie Steriadi, doctor în Drept la Paris, iar mama, Massinca Poenaru, era o descendentă a lui Petrache Poenaru).

A studiat la Facultatea de Litere și Filozofie de la București unde audiază cursurile lui Titu Maiorescu, Constantin Rădulescu-Motru (a cărui nepoată a fost), Pompiliu Eliade, Mihail Dragomirescu, Nicolae Iorga, etc.

În 1908 își ia licența în filozofie cu Maiorescu, iar la insistențele acestuia, familia o trimite la studii în Germania și Franța pentru pregătirea unui doctorat.

A fost prima româncă doctor în filosofie (Sorbona, Paris, 1913). Teza sa de doctorat, publicată la Paris, trata școala filozofică neo-kantiană de la Marburg.

I se propune o catedră la o universitate din SUA și un post de lector la Paris pe care le refuză, căsătorindu-se în România cu avocatul Stello Voinescu în 1915.

În 1922 devine profesor titular de estetică și istoria teatrului la  Conservatorul Regal de Muzică și Artă Dramatică din București. 

În 1948 a fost pensionată de la catedră și a petrecut un an și șapte luni de închisoare la Jilava și la Ghence, apentru participarea (din 1949) la conferinţele organizate de P. Manoliu în cadrul unei „mişcări de rezistenţă”.

 La intervențiile scrise ale lui Tudor Vianu, Mihail Jora (care își pierduse și el catedra de la Conservator), Perpessicius, F. Muzicescu, C. Petrescu, V. Eftimiu sau M. Voiculescu, precum și la intervenția lui Petru Groza, este eliberată, trăind cu o pensie modestă și din traduceri (din limbile engleză și germană-Kleist, Mann etc.). Continuă să își ajute apropiații și câțiva tineri discipoli, fie financiar, fie prin scris. 

In 1951 copiile rămase de la studiul Eschil, sunt distruse de comuniști.

După detenție, a avut domiciliul obligatoriu în comuna Costești de lângă Târgu Frumos până în 1954.

 A publicat cărți de filosofie, estetică și teatru. Postum îi apare și masivul Jurnal care acoperă perioada interbelică și cea comunistă.

În 1940 ia atitudine publică împotriva asasinării lui N. Iorga de către legionari.

A afirmat că O țară care își reneagă trecutul, nu are viitor.

S-a stins din viata  în noaptea de 3 spre 4 iunie 1961.

   Andrei Pleșu scria :

„Îmi dau foarte bine seama ce om de calitate trebuie să fi fost Alice Voinescu […]. Alice Voinescu reprezintă un tip uman dispărut astăzi, produs de o lume de asemena dispărută […].

Mare cititoare și comentatoare harnică a lecturilor sale, angajată patetic în traseele labirintice ale credinței, Alice Voinescu e unul dintre acele personaje benigne, cultivate, civilizate, pe care România interbelică le producea, adesea, și pe care răzătoarea comunistă le-a lichidat nemilos, dezlănțuit, fără altă motivație decât utopia grosolană și resentimentul. O grațioasă școală de fete intrată pe mâna unor plutonieri.”

(în Dilema veche, nr. 268, 3 aprilie, 2009).

1967: A decedat agronomul  român Gheorghe Ionescu-Siseşti; (n. 1885).

În 1928 a întemeiat Institutul de Cercetări Agronomice.

De asemenea, a fost membru al mai multor academii de științe agricole: membru și vicepreședinte (1949) al Academiei de Agricultură din România, membru corespondent (1926) și ulterior membru de onoare (1938) al Academiei Cehoslovace de Agricultură, membru corespondent al Academiei Unionale de Științe Agricole „V.I. Lenin” din Moscova (1957).

A fost  doctor în științe agricole al Universității din Jena, Turingia, Germania si  membru al Academiei Române.

1968: La sediul ONU din New York are loc ceremonia de transmitere a tapiseriei „Cântare omului” (operă a artistului plastic Ion Nicodim, realizată în 1963), oferită de Guvernul României ONU; tapiseria este expusă pe peretele vestic al principalului hol al delegaţiilor de la etajul 1 al clădirii Adunării Generale a ONU.

Foto: Pictorul Ion Nicodim

Sub tapiserie este fixată o placă conţinând traducerea în limba engleză a unui fragment din poezia „Cântare omului” de Tudor Arghezi.

1983: Atleta română Anișoara Cușmir a realizat un nou record mondial la săritura în lungime cu 7,43 m.

Anișoara Cușmir a bătut de 6 ori recordul mondial, după sute de salturi și mii de kilometri alergați.

Acest record a fost realizat la Internaționalele României, care s-au desfășurat pe fostul stadion 23 August.

1992: Sunt sfințite crucea de marmură și monumentul care au fost ridicate în memoria mareșalului Ion Antonescu, în apropiere de închisoarea Jilava, pe locul unde a fost executat, la 1 iunie 1946.

2002: A încetat din viaţă actriţa română de teatru şi film, Ninetta Gusti; (n. 27 noiembrie 1913).

Foto: Ninetta Gusti

2003: Ministrul Afacerilor Externe a inaugurat Consulatul General al României de la Barcelona.

2003: S-a născut la Râșnov, Brașov, alpinista Dor Geta Popescu, deţinătoarea mai multor recorduri mondiale (8) şi europene; (m. 2017, în Munții Retezat).

Tânără alpinistă, deținătoare a opt recorduri mondiale, dar și europene, care a intrat în cartea recordurilor. 

Pe 4 decembrie 2016, Dor Geta Popescu devenea cea mai tânără alpinistă din lume care a escaladat vârful Giluwe (4.367 m), din Papua-Noua Guinee, cel mai înalt vulcan din Australia și Oceania.

Pentru ea era al șaselea din cei șapte vulcani cei mai înalți de pe fiecare continent ai Circuitului 7 Volcanoes.

Tot în 2016, Dor Geta Popescu a doborât recorduri mondiale de vârstă pe Aconcagua, cel mai înalt munte din afara Asiei, Pico de Orizaba, cel mai înalt vulcan din America de Nord, Denali/McKinley, gigantul Americii de Nord. Și-a pierdut viața într-o avalanșă în Masivul Retezat.

2004: A fost inaugurat „Water Park”, cel mai mare parc acvatic din România (lângă Aeroportul Otopeni).

2005: Consiliul Naţional al PRM a decis alegerea lui Corneliu Vadim Tudor în funcția de preşedinte al PRM, ratificând astfel decizia Biroului Permanent din 2 iunie, privind revenirea acestuia la conducerea formaţiunii.

Totodată, Consiliul Naţional a decis anularea modificărilor din statutul PRM făcute la plenara Consiliului Naţional din 12 martie, hotărându-se astfel revenirea la titulatura Partidul România Mare şi la sigla PRM.

Totodată, Consiliul Naţional a decis anularea modificărilor din statutul PRM făcute la plenara Consiliului Naţional din 12 martie, hotărându-se astfel revenirea la titulatura Partidul România Mare şi la sigla PRM.

 2007: A murit inginerul Alexandru Timotin, specialist în electrotehnică, autorul unor valoroase contribuţii privind energia şi forţele electromagnetice, membru titular al Academiei Române din 1999; (n. 1925).

2021 : A decedat fizicianul Eugeniu Ivanov, cercetător științific specialist în în fizică nucleară la înființarea Institutului de Fizică Atomică din București-Măgurele( n.4 decembrie 1933, Dorobanțu, Constanța).

 A avut contribuţii importante în ingineria nucleară. A descoperit noi izomeri nucleari din domeniul microsecundei şi milisecundei.

Incepând cu anul 1977, Dr. Ivanov a condus un program amplu de reprofilare a ciclotronului pentru cercetări aplicative (precum controlul uzurii și cercetări tribotehnice asociate, caracterizarea materialelor prin metode analitice bazate pe fascicule de ioni accelerați,producerea de fluxuri intense de neutroni rapizi pentru studii de medicină și biologie).
După 1990, savantul român s-a implicat în studii și cercetări aplicative cu acceleratorul ciclotron în domeniul fizicii suprafeței și a interfeței (în premieră în țara noastră) – bazate pe spectrometria de electroni Auger, pulverizare ionică, retro-împrăștierea particulelor alfa.

Și mai recent, a colaborat la realizarea unor lucrări experimentale valoroase în domeniul fizicii positronium-ului (sistem legat format dintr-un electron și un pozitron).
A dezvoltat o serie de colaborări științifice foarte fructuoase cu laboratoare cu preocupăriștiințifice similare din străinătate.

In 1968 a fost bursier al Agenției pentru Energie Atomică de la Viena în Laboratorul de Fizică Nucleară Aplicată de la Casaccia (Roma), iar in 1973-1974 a fost profesor invitat la Institutul Mahn-Meitner din Berlin (Vest).

După 1990 a pus bazele unui proiect de colaborare tehnico-științifică cu Universitatea Konstanz (Germania).

A fost membru corespondent al Academiei Române.

4 iunie :


Astăzi se comemorează în România 100 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon (1920 – 2020).
* În toate bisericile din Patriarhia Română, în timpul Sfintei Liturghii şi la slujba Parastasului pentru eroi, vor fi pomeniţi eroii, soldaţii, luptătorii, diplomaţii români şi toţi cei care au contribuit la realizarea României Mari la nivel naţional, între anii 1916-1918, şi recunoaşterea acesteia pe plan internaţional, în special prin Tratatul de la Trianon din 4 iunie 1920
* Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR), în parteneriat cu Arhivele Naţionale ale României şi Institutul Cultural Român, prezintă publiculu o expoziţie şi, totodată, un proiect online, „Trianon 100. România la Conferinţa de Pace de la Paris”.
Expoziţia va fi disponibilă online pe pagina www.mvu.ro, în cadrul secţiunii „Trianon 100”. Ea este un proiect complex, ce cuprinde sute de documente şi fotografii de epocă, rod al cercetării în cadrul Arhivelor Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe şi al unui parteneriat cu Arhivele Naţionale ale României.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Pogorarea Duhului Sfant – Rusaliile – Cincizecimea

Duminica 4 iunie 2023, Biserica Ortodoxa praznuieste Pogorarea Duhului Sfant, care are loc la 50 de zile de la Invierea Domnului. De aici si denumirea de Cincizecime. Aceasta zi este cunoscuta si sub numele de Duminica mare sau Rusalii. Despre aceasta sarbatoare fac mentiuni Sf. Apostol Pavel (1 Cor. 16, S) si Sf. Luca (Fapte 20, 16). Pana la inceputul secolului al V lea, Cincizecimea era praznuita impreuna cu Inaltarea Domnului.

In Vechiul Testament, Cincizecimea amintea de primirea Legii pe Muntele Sinai, de suferintele evreilor in pustiu, precum si de necazurile prin care au trecut, pana sa ajunga in pamantul fagaduintei, unde s-au indulcit de roade, de grau si de vin. De aceea, la aceasta sarbatoare se multumea lui Dumnezeu si pentru secerisul nou.

In Noul Testament, Cincizecimea aminteste de venirea Duhului Sfant in chip de limbi ca de foc peste Apostoli. Scopul acestei pogorari este sfintirea lor, ca ei sa poata sa inceapa propovaduirea in Ierusalim si apoi in toata lumea. Se pogoara in acest chip, pentru a ne arata legatura cu Cuvantul vesnic. Limbile ca de foc sunt limbi dumnezeiesti si din acest motive ele nu transmit o invatatura omeneasca, ci una dumnezeiasca. Cincizecimea sau Rusaliile este sarbatoarea zilei de nastere a Bisericii. In aceasta zi, in urma cuvantarii insufletite a Sfantului Apostol Petru, s-au convertit la crestinism aproximativ 3.000 de suflete, care au alcatuit cea dintai comunitate crestina din Ierusalim (Fapte II, 41), nucleul Bisericii de mai tarziu. Este ziua in care are loc trecerea lucrararii mantuitoare a lui Hristos, din umanitatea Sa in oameni, prin Duhul Sfant.

Preafericitul Patriarh Daniel marturisea intr-o predica inchinata praznicului Pogorarii Sfantului Duh: „Indata ce s-au umplut de Duhul Sfant, ucenicii vorbeau despre faptele minunate ale lui Dumnezeu si evreii si prozelitii care se aflau la Ierusalim auzeau fiecare in limba lui ce propovaduiau Apostolii; auzeau in limba in care s-au nascut, spune cartea Faptele apostolilor, in capitolul al doilea. Erau acolo oameni care reprezentau toate semintiile de sub cer – parti, mezi, oameni din Mesopotamia, din Iudea, din Egipt, din Libia, Capadocia, Pamfilia – acestia auzeau fiecare in limba lui vorbindu-se despre faptele minunate ale lui Dumnezeu, ceea ce inseamna ca Biserica lui Hristos nu desfiinteaza identitatea persoanei si nici identitatea popoarelor, ci le aduna in comuniunea de iubire fata de Dumnezeu si fata de semeni. Duhul Sfant nu se coboara peste Apostoli sub forma unei paturi de foc, ca o invelitoare deasupra lor care i-ar fi uniformizat, ci sub forma de limbi ca de foc deasupra capului fiecarui ucenic care va deveni Apostol. Aceasta inseamna ca Duhul Sfant nu colectivizeaza, nu uniformizeaza pe oameni, ci cultiva identitatea fiecarei persoane umane, distincte de celelalte persoane, o lumineaza, o imbogateste si o face sa comunice cu celelalte persoane in iubirea Preasfintei Treimi. Duhul Sfant nu este nivelator de identitati personale sau etnice, ci el face sa creasca fiecare persoana duhovniceste, fiecare popor”.

In vechime, bucuria sarbatorii era amplificata de catehumenii care primeau botezul in aceasta zi, intr-un cadru solemn si festiv. Tot de timpuriu se aduceau la biserici flori si ramuri de copaci, amintind de obiceiul similar practicat de catre iudei la Sarbatoarea Cincizecimii in care se aducea multumire lui Dumnezeu pentru strangerea recoltei.
La cincizeci de zile dupa Pasti, ne relateaza cartea Faptele Apostolilor, ucenicii lui Hristos erau adunati „toti in acelasi loc”.

Este important sa retinem acest lucru, pentru a intelege ca Duhul Sfant vine doar acolo unde este unitate, comuniune si asezare launtrica. Pogorarea Duhului Sfant a fost precedata de un vuiet din cer, care s-a facut auzit ca o ‘suflare de vant ce vine repede’ (Fap. 2, 2). Experienta auditiva a Duhului Sfant de catre Apostoli a fost acompaniata si de una vizuala: ‘Li s-au aratat impartite limbi ca de foc si au vazut pe fiecare dintre ei’ (Faptele Apostolilor 2, 3).

La finalul Sfintei Liturghii din ziua praznicului Pogorarii Sfantului Duh este oficiata Vecernia Rusaliilor si sunt binecuvantate frunzele de nuc sau tei – simbol al limbilor ca de foc ce au stat deasupra capetelor Sfintilor Apostoli.

Sfinții Zotic, Atal, Camasis și Filip de la Niculițel

Sfintii Mucenici Zotic, Atal, Camasis si Filip de la Niculitel (jud.Tulcea) fac parte din grupul de 36 de mucenici care au patimit pe pamantul tarii noastre, in vechiul Noviodunum, Isaccea de astazi, in perioada 319-324, cand domnea imparatul Liciniu.

Potrivit altor cercetatori, Sfintii Mucenici Zotic, Atal, Camasis si Filip de la Niculitel au patimit fie in vremea imparatului Iulian Apostatul (361-363), fie in jurul anilor 370-372, pe vremea domniei regelui got Athanaric. 

Trupurile acestor mucenici au fost depuse intr-o cripta din Niculitel. Peste aceasta cripta s-a zidit in timp o biserica din piatra.

Din cauza razboaielor, biserica a fost distrusa, iar cripta a fost acoperita de moloz.In vara anului 1971, cu ocazia unor surpari de teren datorate unor ploi abundente, s-a descoperit cripta martirilor.

In interiorul criptei s-a gasit un sicriu cu osemintele a patru barbati. Deasupra sicriului, pe pereti, s-au descoperit doua inscriptii grecesti.

Prima a fost tradusa prin: “Martirii lui Hristos“, iar a doua “Martirii Zoticos, Atalos, Camasis, Filipos“.

Pe 17 ianuarie 1973, arhiepiscopul Dunarii de Jos, Antim Nica, a dat binecuvantare ca aceste moaste sa fie duse la Manastirea Cocos, spre a fi venerate de credinciosi. Ele au fost duse de arhiereul Gherasim Constanteanul pe atunci, actualmente Arhiepiscopul Ramnicului, si preotul consilier Dumitru Capaciurea din Macin.

Moaștele celor patru sfinti mucenici sunt prezente si astăzi în biserica mănăstirii Cocosu, din jud. Tulcea.

CITIȚI ȘI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/06/04/o-istorie-a-zilei-de-4-iunie-video/

Bibliografie (surse) :

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008 ;
2. Crestin Ortodox.ro;
3. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
4. e.maramures.ro ;
5. Wikipedia.ro.;
6. mediafax.ro ;
7. worldwideromania.com ;
8. Enciclopedia Romaniei.ro ;
9.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
10.  Istoria md.;
11. Cinemagia.ro.