CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Recomandările făcute autorităților române și sârbe de Congresul Românilor din Serbia, în legătură cu starea dramatică a celor 300.000 de români/vlahi din Timoc

Imagini pentru harta timoc

Starea actuală dramatică a celor 300.000 de români/vlahi din Timoc și ce recomandă Congresul Românilor din Serbia, autorităților române și sârbe?
  Congresul Românilor din Serbia, organizație a românilor/vlahilor din Timoc, care reunește cele mai importante și relevante organizații ale celor circa 300.000 de români/vlahi din Serbia, urma să înmâneze Premierului României, Sorin Grindeanu o scrisoare cu care descrie starea actuală dramatică a comunității, dar și relațiile cu autoritățile sârbe și române, precum și recomandările pe care Congresul le face.

Vizita în Serbia a lui Sorin Grindeanu fiind amânată sau anulată, Congresul Românilor din Serbia face publică scrisoarea pe care a și trimis-o principalelor instituții cu responsabilitate pe domeniu, din România.

Romanian Global News a publicat-o în exclusivitate:

Statutul și drepturile minorității naționale române/vlahe în Serbia de nord-est și recomandările

1. Din punct de vedere geografic, Serbia este o țară europeană, care se află de mult timp pe un drum european, o țară ai cărei cetățeni sunt „obosiți” de tranziție și sărăcie (Cancelaria rețelei europene împotriva sărăciei a avertizat că un sfert din populația Serbiei este expusă riscului de sărăcie, în timp ce o treime din populație consideră că trăiește greu).

Serbia se află pe locul 4 pe lista țărilor europene în care se trăiește mai greu decât în Africa, cu produsul intern brut (PIB de 11,553 de dolari). Mass-media, un sector civil puternic și instituțiile independente sunt o condiție pentru democrație.

Corupția și infrastructura deficitară sunt răni canceroase ale Serbiei.

Concluzie:Atitudinea cetățenilor sârbi fața de democrație este condiționată de statutul lor socio-economic.

Recomandări: Pentru dezvoltarea democrației în Serbia este necesară o țară puternică și stabilă din punct de vedere economic.

2. Serbia a ratificat cele mai importante acte internaționale din domeniul protecției drepturilor minorităților naționale printre care sunt Pactul privind drepturi civile și politice, Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale din cadrul Consiliului Europei și Convenția europeană cu privire la limbile minoritare și regionale.

Constituția Republicii Serbia în art.75, pe lângă drepturile de care beneficiază toți cetățenii, garantează și drepturi suplimentare individuale și colective pe care aceștia le realizează în mod individual sau în comunitate, împreuna cu alți membrii.

Constituția garantează că membrii minorităților naționale participă la procesul de luare a deciziilor sau decid singuri asupra unor probleme din domeniul culturii, educației, informării și utilizării oficiale a limbii, singuri sau prin reprezentanții lor.

În afară de Constituție, actele de bază prin care se stabilesc statutul și drepturile minorităților naționale sunt Legea despre drepturile și libertățile minorităților naționale, Legea despre consiliile minorităților naționale și Legea despre utilizarea oficială a limbii.

Dispozițiile care reglementează unele drepturi ale minorităților naționale se pot afla și în alte legi, printre care sunt Legea cu privire la cultură, Legea cu privire la bazele sistemului de învățământ etc.

Concluzie: Când este vorba de nivelul drepturilor garantate pentru minorități naționale, putem spune că în Republica Serbia este stabilit un cadru legal satisfăcător.

Recomandări: Este necesară aplicarea în practică a drepturilor garantate minorităților naționale prevăzute de cadrul legal al Republicii Serbia.

3. La sfârșitul lunii decembrie 2016 a fost prezentat Proiectul de lege pentru modificarea și completarea legii privind protejarea drepturilor și libertăților minorităților naționale.

Legea privind drepturile și libertățile minorităților naționale definește noțiunea minorităților naționale.

Această lege stabilește principiile de bază în domeniul drepturilor și obligațiilor minorităților naționale, și anume: interzicerea discriminării; aplicarea măsurilor afirmative în scopul asigurării egalității depline și efective a

minorităților naționale cu națiunea majoritar, libertatea de exprimare și de apartenență națională; dreptul de colaborare cu compatrioții din țară și de peste hotare; obligația de a respecta ordinea constituțională și protecția drepturilor dobândite. Organizațiile societății civile nu au fost implicate în lucrările asupra proiectului.

Proiectul a fost prezentat în data de 22 decembrie 2016, la întâlnirea organizată de câtre Ministerul administrației de stat și administrației locale, iar publicul interesat avea oportunitatea să depună comentariile ministerului până la data de 28 decembrie 2016.

Concluzie: Având în vedere că este vorba despre legea de bază care reglementează statutul și drepturile minorităților naționale, considerăm că era necesară implicarea tuturor actorilor care se ocupă de protejarea drepturilor minoritare. De asemenea, termenul prevăzut pentru depunerea comentariilor este inadecvat de scurt pentru a efectua o analiză serioasă a proiectului depus.

Recomandări: Având în vedere că Legea privind protejarea și libertatea minorităților naționale a fost adoptată în Adunarea națională a Republicii Federale Iugoslave în anul 2002, este evidentă necesitatea corelării ei cu modificările făcute în sistemul Serbiei de atunci până în prezent.

Să se ia în considerare posibilitatea modificării legislației naționale pentru a crea condiții pentru reprezentarea directă a membrilor minorității naționale române/vlahe în Adunarea Națională a Republicii Serbia.

4. În data de 3 martie 2016, Guvernul sârb a adoptat planul de acțiune pentru realizarea drepturilor minorităților naționale care prevede un număr mare de activității împărțite în 11 unității separate: statutul personal; interzicerea discriminării; domeniul culturii și mass-media; libertatea religioasă; utilizarea oficială a limbii; educație; participarea democratică; reprezentarea adecvată a minorităților naționale în sectorul public și companiile publice; consiliile naționale ale minorităților naționale; statutul economic al membrilor comunitățiilor naționale și colaborarea internațională. La sfârșitul anului 2015 a fost înființat grupul de lucru pentru dezvoltarea noi legii privind consiliile ale minorităților naționale. Dar, în anul 2016 nu a fost organizată nicio întâlnire a acestui grup.

Concluzie: Este sigur că în primul trimestru al anului 2017 nu se va adopta nicio lege nouă sau se va modifica cea prezentă, așa cum era prevăzut cu planul de acțiune.

Recomandări: Prin Decizia Curții constituționale din anul 2014, au fost casate în totalitate, sau parțial, 10 articole ale Legii despre consiliile naționale ale minorităților naționale care reglementau competențele consiliilor naționale.

Cu siguranță, este necesară luarea în considerare a punctelor de vedere ale Curții constituționale când se modifică legea, dar este necesar să se atragă atenția asupra faptului că Curtea constituțională nu a luat în considerare numeroase teme care au creat problemele în practică din cauza unor imprecizii ale normelor juridice sau din cauza lipsei de concordanța cu prevederile altor legii.

5. În luna martie, Guvernul sârb a adoptat Regulamentul privind procedura de alocare a fondurilor din Fondul bugetar pentru minorității naționale.

Resursele se dobândesc prin concursul public, iar dreptul să participe îl au instituțiile, asociațiile, fundațiile, companiile, și alte organizații ai căror fondatori sunt consiliile naționale ale minorităților naționale, și organizațiile societății civile înregistrate în registrul respective și ale căror obiective se realizează în domeniul protejării și promovării drepturilor și statutului membrilor minorităților naționale.

Resursele pentru Fondul bugetar pentru minorității naționale suntgarantate în sumă de 1.800.000,00 de dinari și se află în rubrica bugetară a Ministerului Administrației

de Stat și autonomiei locale. Distribuirea acestor fonduri nu a fost efectuată pentru că propunerea programelor pentru domeniile prioritare care se finanțează din acest fond nu era stabilită.

Concluzie: Fondul bugetar pentru minoritățile naționale al Ministerului Administrației de Stat și autonimiei locale în sumă de 1.800.000,00 de dinari este o sumă mică.

Recomandări: A stabili propunerile privind domeniile prioritare de finanțare pentru anul 2017 și, în bază de concurs public, a le da asociațiilor posibilitatea să obțină resursele financiare necesare din Fondul bugetar pentru minoritățile naționale, și să nu permită participarea celor care au resursele furnizate anticipat de către stat fără niciun concurs (Consiliile naționale ale minorităților naționale).

6. Drepturile minorităților naționale sunt conținute și în acordurile bilaterale încheiate între Republica Serbia și Macedonia, Croația, România și Ungaria.

În textul acestor acte se afirmă obligațiile constituționale și legale pe care le are Republica Serbia fața de minoritățile naționale. Acordurile bilaterale prevăd înființarea comisiilor interguvernamentale mixte care au mandatul să urmărească utilizarea acestor acorduri.

Concluzie:Pe baza acordului duntre guvernul sârb și guvernul român cu privire la colaborarea în domeniul protejării minorităților naționale, semnat în data de 4 noiembrie 2002, care a intrat în vigoare în data de 12 iulie 2004, iar având în vedere prevederile regulamentului Comisiei interguvernamentale mixte ale Republicii Serbia și România pentru minorității naționale, adoptat în data de 23 noiembrie 2009, prima ședință a avut loc la București.

A două ședința a avut loc la Belgrad în data de 20 mai 2011, la propunerea Serbiei.

Recomandări: Deblocarea Comisiei interguvernamentale mixte a Republicii Serbia și României pentru minorități naționale prin numirea copreședintelui din partea Serbiei și considerarea aplicării Protocolului din anul 2012.

7. În Serbia de nord-est operează organizații și asociații care se ocupă de mai mulți ani de păstrarea identității culturale și etnice ale vlahilor (așa cum este, de la recensământul din anul 1948 până la anul 2011, numele oficial al comunității noastre în limba sârbă), respectiv românii (așa cum ne numim în limba noastră maternă și așa cum eram oficial înscriși până la sfârșitul celu de al Doilea Război Mondial, respectiv „primul recensământ de după război”, din anul 1948).

Concluzie: Recensământul,…reprezintă colectarea organizată a datelor despre populația unei țări și cea mai importantă sursă statistică a datelor statistice individuale. Pe lângă întrebarea de bază „Cât de mulți suntem”? recensământul răspunde și la întrebarea „Cine suntem”?,…

Recomandări: Comisei de recensământ în Serbia de Răsărit trebuie să se asigure instructori, recenzori și controlori care pot să comunice în limba română cu membrii populației române/vlahe. Atunci vorbitorii de limba română în aceasta zonă nu vor avea nevoie să folosească termenul străin vlah pentru ei.

8. Procesul de diviziune artificială a comunității în vlahi și români este activ și are ca scop crearea confuziei, a cărei rezultat final este finalizarea procesului de asimilare care a început de mult.

Este evident că cei responsabili pentru proiectul de diviziune artificială sunt anumite instituții ale statului, partide politice ale populației majoritare și Biserica Ortodoxă Sârbă.

Aceasta în timp ce organizații române/vlahe constituie (primul ansamblu), Consiliul national al minorității vlahe (anul 2006), fosta administrație de stat (Cancelaria pentru drepturile omului și minorităților naționale a guvernului sârb), condiționează înregistrarea Consiliului național, printre care, „utilizarea limbii sârbe până la standardizarea limbii vlahe”.

Concluzie:Administrația de stat a condiționat, împotriva voinței reprezentanților comunității, înregistrarea Consiliului național al minorității vlahe de „standardizarea limbii vlahe”.

Prin acest act, administrația de stat a încălcat în mod grosolan autonomia culturală a minorității vlahe, care esta garantată prin Constituția și legislația Republicii Serbia.

Recomandări:Trebuie să existe un Consiliu național al minorității naționale vlahe (adică române) eficient, cuorganisme auxiliare în rețea formate de experți în mai multe domenii, precum problema predării limbii materne cu elementele ale culturii naționale, problema utilizării oficiale ale limbii materne, problema mass-mediei, radioului și televiziunii în limba maternă pe întreg teritoriul unde trăiește comunitatea vlahă (adică română), dar fără implicarea persoanelor politice, fizice și juridice ale comunității sârbe care nu acceptă sinonimia endonimului (etnonimul intern, propriu) cu exominul (etnonimul extern, străin).

9. Anunțarea alegerilor pentru (al doilea ansamblu) Consiliul național al minorității naționale (anul 2010) a provocat creșterea interesului pentru așa-zisă „tema vlahă” la niște indivizi care nu s-au preocupat niciodată de aceasta temă.

Unii dintre ei și-au exprimat anterior opoziția deschisă față de orice formă de exercitare a drepturilor minoritare ale comunității noastre, subliniind în primul plan analogia cu aspirațiile separatiste care au condus la separarea RSFI-ului (Iugoslavia) în anii nouăzeci.

Este vorba de funcționari ai partidelor politice și organizărilor populației majore, care s-au declarat public ca etnici sârbi înainte de anunțarea alegerilor pentru Consiliul național al minorității naționale vlahe.

Alegerile pentru Consiliul național al minorității naționale vlahe au marcat interferențele partidelor populației majore.

Liste propriii la alegerile pentru Consiliul național al minorității naționale vlahe au prezentat: Partidul socialist din Serbia, Partidul democrat, Partidul progresist sârb, G17+ și mulți alți.

Aceste partide își înscriu membrii, activiștii și potențialii alegători într-o listă specială a minorității naționale vlahe, indiferent de naționalitatea lor reală.

Concluzie:Membrii comunității sunt practic excluși din Consiliul național al minorității naționale vlahe, iar conducerea este lăsată sârbilor declarați.

Recomandări: Dezvoltarea noi Legi despre consiliile naționale ale minorităților naționale, eliminarea numeroaselor teme care au provocat probleme din cauza inexactități în aplicarea normelor legale și, prin urmare, eliminarea necesitatății pentru boicotarea alegerilor pentru consiliile naționale ale minorităților naționale de către cei mai puternici reprezentanți ai comunității române/vlahe (exemplu anul 2014).

10. Așa cum s-ar putea aștepta, una dintre primele decizii ale noii conduceri a Consiliului a fost îndeplinirea condițiilor impuse de câtre administrația de stat în perioada anterioară – până la „standardizarea limbii vlahe”, limba oficială a Consiliului national al minorității naționale este – limba sârbă! Fără consultarea publicului profesionist, lipsită de orice competență, noua conducere a Consiliului national al minorității naționale vlahe își arogă competențe neprevăzute în Legea despre consiliile naționale ale minorităților naționale. Se aduptă o decizie scandaloasă privind așa-zisa „standardizare a alfabetului vlah” prin care se banalizează și îndurerează sistemul științific în Serbia, iar minoritatea vlahă (adică română) este expusă la ridicol.

Concluzie:Caracterul scandalos al procesului de „standardizare limbii vlahe” este ilustrat cel mai bine prin faptul că au fost tipărite așa-zise manuale în „limba vlahă”.

Institutul pentru manuale și materiale didactice al Republicii Serbia permite educarea copiilor vlahi din aceste „manuale”, lucrate împotriva tururor normelelor aplicabile ale sistemului de învățământ, care ar reprezenta un ridicol pentru sistemul respectiv.

Recomandări:Republica Serbia trebuie să asigure în prealabil tipărirea manualelor și altor materiale didactice pentru predarea limbii române cu elementele ale culturii naționale, prețul lor fiind similar cu prețul manualelor de limba sârbă în Republica Serbia.

11. Începând cu anul 2013, Consiliul national al minorității naționale române arată interesul pentru introducerea orelor de limba română în Serbia de Răsărit.

Consiliul national al minorității naționale române nu s-a implicat începând cu anul 2004, atunci când a apărut interesul pentru orele de limba română, mai ales în perioada între anii 2009 și 2013, când s-a exprimat cel mai mare interes al părinților.

Consiliul national al minorității naționale române nu i-a sprijinit pe părinții care doreau ca copiii lor s urmeze orele de limba română cu elementele ale culturii naționale.

Concluzie:Consiliul national al minorității naționale române nu este locul potrivit în care oficialii sârbi trebuie să se adreseze pentru rezolvarea problemelor comunității române/vlahe.

Consiliul national al minorității naționale vlahe este format (în anul 2006) chiar din cauza specificității atitudinii față de comunitatea vlahă/română dela sud de Dunăre în comparație cu românii din Voievodina.

Recomandări: Educația membrilor minorității naționale vlahe/române, cu toate că numărul lor într-o singură clasă este mai mic decât cel prevăzut de lege pentru elevii membrii ai populației majore, dacă există cererea.

12. Administrația de stat evită în mod persistent dialogul cu reprezentanții autentici ai românilor/vlahilor, respectiv, cu organizațiile care se luptă zeci de ani pentru păstrarea identității etnice și culturale a acestei comunității.

În calitate de reprezentanți legitimi, spunem în mod explicit că nu vom accepta să ni se interfereze funcționarii partidelor și oameni de afaceri de naționalitate sârbă care devin vlahi ca „să nu fie români mâine”, așa cum a declarat președintele Comisiei pentru informare a Consiliului national al minorității naționale vlahe.

După formarea noului guvern sârb în anii 2012, 2014 și 2016, în mai multe rânduri, în scris, s-a solicitat o audiență cu cei mai înalți oficiali de stat începând cu ministrul de resort și vicepreședintele și președintele guvernului și statului sârb. Acesta a fost urmat de două întâlniri fără concluzii concrete.

Ținând cont de atitudinea statului față de drepturile minorității române/vlahe, modul în care se aplică, respectiv, nu aplică Legea despre consiliile naționale ale minorităților naționale, organizații care reprezintă cu adevărat interesele și drepturile românilor/vlahilor din Serbia de nord-est boicotează în anul 2014 alegerile pentru Consiliile naționale ale minorităților naționale (al treilea ansamblu). Lucrează la cea mai bună organizare și în anul 2016 înființează organizarea principală – Congresul românilor din Serbia, care este într-o sesiune permanentă din cauza seriozității.

Concluzie: Comportamentul administrației de stat (evită în mod persistent dialogul cu reprezentanții autentici ai românilor/vlahilor) este calificat de ctre reprezentanții comunității drept o mare umilire.

Recomandări: Administrația de stat a Republicii Serbia nu mai trebuie să favorizeze o parte (membrii Consiliului national al minorității naționale vlahe) și să nu ignore un mare grup de indivizii și organizații, precum și reprezentanții protopopiatului român adunați în Congresul românilor din Serbia. Trebuie să stea la masă cu reprezentanții Congresului românilor din Serbia și să înceapă cu rezolvarea problemelor cu care se confruntă această comunitate.

13. Problema limbii materne este o chestiune prea serioasă ca să fie discutată pe „calea democratică” prin votarea „alfabetului vlah” din partea membri incompetenți ai Consiliului national al minorității naționale vlahe, luând ca factor relevant prejudecățile, samavolnicia și lipsa de informare a membrilor unei părții ale comunității.

Concluzie: Majoritatea membrilor Consiliului național al minorității naționale vlahe nu cunosc și nici nu vorbesc limba pe care încearcă să o „standardizeze”.

Recomandări:Problema limbii materne a comunității române/vlahe trebuie rezolvată într-un mod serios și competent, prin includerea instituțiilor relevante și a experților din domeniul filologiei romanice.

14. Informarea în limba maternă implică difuzarea emisiunilor în limba română preluate de la Radio televiziunea din Voievodina, precum și crearea în comun a emisiunilor (reprezentanții comunității și redacția română de la RTV Voievodina), prin intermediul posturilor de televiziune locale care acoperă prin semnal întreaga zonă pe care locuiește populația română/vlahă. Radioteleviziunea F, Radioteleviziunea Bor și Televiziunea Istok colaborează îndeaproape cu reprezentanții ai Consiliului național al minorității vlahe și ai instituțiilor de stat în ceea ce privește tema așa-zisei limbii vlahe și difuzează emisiuni în această limbă.

Întrucât așa-numită „standardizare a limbii vlahe” încă nu este completată, limba care se utilizează în aceste emisiunii este un amestec de cuvinte sârbe și române cu gramatica care se schimbă de la emisiune la emisiune în mod liber. Aceasta constituie un scandal și reprezintă o încălcare a normelor fundamentale de radiodifuziune fața de regulamentele ORMME-ului (Organismul de Reglementare pentru mass-media electronice) și Legii Republicii Serbia despre radiodifuziune. Insistența asupra cuvintelor împrumutate din limba populației majoritare, chiar și acolo unde încă există expresii vii în graiul rural român, și jucarea cu gramatica pune sub semnul întrebării seriozitatea întregului proiect.

Concluzie:Membrii comunității române/vlahe consideră emisiunile în așa-zisa limbă vlahă drept o insultă și o aruncare în ridicol a limbii materne române.

Recomandări: Transmiterea semnalului Radioteleviziunii din Voievodina (RTV) în Serbia de Răsărit și înființarea redacției în limba română la RTS (Radio televiziune Serbia). Sprijunul agenției de presă TimocPress pentru întărirea redacției în limba română în aceasta zonă a Serbiei din partea statului român și mediilor din țara mamă, trimiterea echipelor de jurnaliști din România în Valea Timocului pentru a face reportaje.

15. Legea despre partidele politice definește partidul minorității naționale drept un partid a cărui funcționare este orientată spre „prezentarea și reprezentarea intereselor unei minorități naționale și păstrarea și promovarea drepturilor membrilor minoriății respective în conformitate cu constituția, legile și standardele internaționale, reglementate prin programul și statutul partidului politic” (art.3).

Partidul minorității naționale poate fi constituit de 1.000 de adulți, cetățenii sârbi care posedă capacitate operațională (art.9), ceea ce este de zece ori mai puțin fața de numărul cetățenilor necesari pentru înființarea unui partidului care nu este partid al minorității naționale. Pentru partidele minorităților naționale nu se aplică pragul electoral, fiindcă acestea participă la distribuirea mandatelor și atunci când câștigă mai puțin de 5% de voturi de la numărul de alegători.

Concluzie: Partidul Neamului Românesc (înființat în anul 2004 la Bor sub numele „Partidul Democrat al Românilor din Serbia”) este una dintre organizații politice ale acestei comunității minoritare care participă la alegerile locale și parlamentare în ciuda situației financiare dificile. În anul 2014, la alegerile locale din municipiul Negotin, prin votarea membrilor Comisiei Electorale Municipale (membri ai organizațiilor politice sârbe) lista acestei organizații politice era „doborâtă”, adică respinsă,din cauza unorașa-numite, deficiențe tehnice (nu s-a primit încă nici-un răspuns la plângerea constituțională depusă), iar cu aceleași deficiențe tehnice „a trecut”, în comuna Bor. Lista electorală a Coaliției Toleranța, al cărei membru este și Partidul Neamului Românesc, tot nu trece din aceeași motiv la alegerile republicane în anul 2016.

Recomandări: Legea despre partidele politice și legile despre alegeri trebuie să se respecte în cadrul comisiei electorale. Nu face întotdeauna soluții în detrimentul comunității românești/vlahe.

16. Libertatea religioasă este una dintre libertățile fundamentale ale omului. Fără a pune în discuție dreptul oricărui membru al comunității de a accepta o credință religioasă sau alta, este inacceptabilă încălcarea libertăților religioase a credincioșilor Bisericii Ortodoxe Române din Serbia de Răsărit. Este absolut inacceptabil faptul că funcționarea Bisericii Ortodoxe Române este limitată la spațiul Voievodinei. Aceast fapt constituie o favorizare Bisericii Ortodoxe Sârbe de către statul sârb și o discriminare a credincioșilor și clericilor Bisericii Ortodoxe Române din Serbia de Răsărit.

Concluzie:Considerând că statul sârb este un stat secular și că Biserica este separată de stat, este fățarnică invocarea de cătreadministrația de stat a Republicii Serbia a pretextlui privind „canoane bisericești care sunt valabile între biserici ortodoxe și acordul între două bisericii”. Biserica Ortodoxă Sârbă și Biserica Ortodoxă Română pot sau nu să fie de acord cu ceva.

Recomandări: Două Biserici pot fi de acord cu faptul că în satele române/vlahe, în obiectele construite cu parcasele ale locuitorilor acestor sate, preoți ai Bisericilor Ortodoxe Sârbe și preoți ai Bisericii Ortodoxe Române țin slujbele în funcție de interesul credincioșilor.

17. Comportamentul inacceptabil al administrațiilor locale și de stat, comanda pentru demolarea clădirilor bisericești ale Bisericii Ortodoxe Române din satul Malainița, comuna Negotin. În același timp, prin posturi de televiziuni locale se anunță că primăria și ministerul de resort din Belgrad va ajuta Biserica Ortodoxă Română, cu scopul de a construi locașe de cult în satele românești/vlahe. În Golubaț, plasarea directă a poliției în slujba Bisericii Ortodoxe Sârbe, locuitorul satului Crivacia, care a insistat asupra faptului că la înmormântarea mamei lui servesc preoții Bisericii Ortodoxe Române, în aceeași zi a primit apel pentru interogatoriu de la secția de poliție din Golubaț.

Polițiști au preluat actele cerute, după ce s-au îndepărtat. Imediat după aceea, dintr-o mașină parcată, care aștepta în apropiere, a ieșit preotul Bisericii Ortodoxe Sârbe cu încă doi însoțitori și au plecat spre mașina parcată. Evident, au intenționat să se confrunte fizic cu preoții Bisericii Ortodoxe Române, adresându-le insulte și amenințări care nu se potrivesc profesiei preoțești.

Precum preoții ai Bisericii Ortodoxe Române au rămas calmi și n-au răspuns la provocării, preotul Bisericii Ortodoxe Sârbe a plecat împreună cu însoțitorii lor. După ce preoții sârbi s-au îndepărtat, polițiști s-au întors și le-au dat înapoi actele preoților Bisericii Ortodoxe Române, spunându-le că pot merge mai departe. Reținerea și legitimarea procesiunii funerare din partea poliției, citarea pentru interogatorii a membrilor familiei indoliate reprezintă o formă de tortură cu care se confruntau membrii acestei comunității de mai multe ori. Problema libertății religioase este una dintre drepturile fundamentale ale omului.

Concluzie:Serbia nu este nici Statul Vatican, nici Republica IslamicăIran, că liderii Bisericii s ia deciziile cu privire la eliberarea autorizațiilor de construire, sau dreptului unui individ de a asculta slujbele în limba lui maternă, nici pe ce teritoriu se va aplica Legea despre comunitățile religioase, respectiv Constituția Republicii Serbia. Serbia este integră și unitară, iar legile și Constituția trebuie să fie la fel de valabile pe întregul teritoriu țării.

Recomandări: Libertatea de gândire, de conștiință și de religie este garantată prin articol 9 al Convenției Europene și articol 18 al Pactului cu privire la drepturile civile și politice. Constituția Republicii Serbia stabilește principiul statului secular și proclamă interdicția privind stabilirea religiei de stat (art.11), reglementează problema libertăților religioase individuale și libertății de gândire și garantează libertatea de schimbare a religiei și dreptul de a-și manifesta religia prin ritualuri, instruire religioasă și slujbă religioasă, iar garantează și dreptul de manifestare a religiei în public (art.43). Conform Constituției, nimeni nu este obligat să se declare cu privire la religie, iar părinții decid în mod liber asupra educației religioase a copiilor lor. Constituția reglementează libertatea de organizare religioasă (art.44) și dreptul la obiecție la conștiință (art.45).

18. Tabuizarea comunității naționale române/vlahe este evidentă. Crearea întunericului în medii și absența unei reacții adecvate din partea autorităților de stat, dar și din partea mediilor în țară ca urmare a unor evenimente care se pot numi încercări de intimidare directă. Arestări masive în miezul nopții împotriva tuturor regulamentelor ale persoanelor care s-au înscris în lista electorală a minorității naționale vlahe în comuna Petrovaț.

Cu aceeași ocazie, inițierea procedurilor penale împotriva funcționarii organizațiilor politice și neguvernamentale, care nu sunt finalizate până azi. Amenințări și intimidări ale reprezentanților comisiilor bisericești ale Bisericii Ortodoxe Române din satul Șipicovo, comuna Zaiecear. Acest caz era acoperit. Niciuna dintre mass-media din Serbia nu a îndrăznit să relateze despre acest incident. Investigația nu a fost finalizată, și nu există niciun indiciu că acest incident va fi clarificat. În Serbia, la crearea căreia au participat activ și românii/vlahi, la a crei temelie și-au jertfit viețile, încă nu există un climat de toleranță. Schimbarea mai multor regimuri nu a adus o îmbunătățire substantială.

Concluzie:Declarațiile oficialilor sârbi despre progresul eventual și un nivel înalt de realizare a drepturilor vlahilor/românilor în Serbia sunt false. Este interesantă expunerea despre colaborarea dintre cele două Consilii naționale, cel vlah și cel român, știind că aceste două consilii sunt sub un control absolut al administrației de stat. Este similară și manipularea cu membrii minorității române din Voievodina.

Recomandări: O mai mare flexibilitate a oficialilor sârbi, luarea măsurilor pentru asigurarea educației, mass-mediei, și slujbei religioase în limba materna a persoanelor care aparțin minorității naționale române/vlahe din Serbia de nord-est.

19. Lipsa unei strategii a statului român sau inuficienta vizibilitate a unei asemenea strategii cu privire la românii peste hotare, fie că este vorba de educația lor în România, de sprijinul acordat organizațiilor românești din zonă sau înființarea instituțiilor românești în țările unde trăiesc românii.

Concluzie: Un număr mare de români de peste hotare studiază în România, cu toate că nu se știe care sunt criteriile sau condițiile conform cărora aceștia studiază sau care sunt cadrele necesare comunităților românești din zonă. Organizațiilor românești le lipsesc resursele financiare și au o colaborare insuficientă cu organizații simila Starea actuală dramatică a celor 300.000 de români/vlahi din Timoc și ce recomandă Congresul Românilor din Serbia, autorităților române și sârbe?
Vineri, 24 Martie 2017 Negotin, Timoc, Serbia/Romanian Global News
 

14 Congresul Românilor din Serbia, organizație umbrelă a românilor/vlahilor din Timoc, care reunește cele mai importante și relevante organizații ale celor circa 300.000 de români/vlahi din Serbia urma să înmâneze Premierului României, Sorin Grindeanu o scrisoare cu care descrie starea actualâ dramatică a comunității, dar și relațiile cu autoritățile sârbe și române, precum și recomandările pe care Congresul le face. Vizita în Serbia a lui Sorin Grindeanu fiind amânată sau anulată, Congresul Românilor din Serbia face publică scrisoarea pe care a și trimis-o principalelor instituții cu responsabilitate pe domeniu, din România.

Romanian Global News o publică în exclusivitate:

Statutul și drepturile ale minorității naționale române/vlahe în Serbia de nord-est și recomandările

1. Din punct de vedere geografic, Serbia este o țară europeană, care se află de mult timp pe un drum european, o țară ai cărei cetățeni sunt „obosiți” de tranziție și sărăcie (Cancelaria rețelei europene împotriva sărăciei a avertizat că un sfert din populația Serbiei este expusă riscului de sărăcie, în timp ce o treime din populație consideră că trăiește greu). Serbia se află pe locul 4 pe lista țărilor europene în care se trăiește mai greu decât în Africa, cu produsul intern brut (PIB de 11,553 de dolari). Mass-media, un sector civil puternic și instituțiile independente sunt o condiție pentru democrație. Corupția și infrastructura deficitară sunt răni canceroase ale Serbiei.

Concluzie:Atitudinea cetățenilor sârbi fața de democrație este condiționată de statutul lor socio-economic.

Recomandări: Pentru dezvoltarea democrației în Serbia este necesară o țară puternică și stabilă din punct de vedere economic.

2. Serbia a ratificat cele mai importante acte internaționale din domeniul protecției drepturilor minorităților naționale printre care sunt Pactul privind drepturi civile și politice, Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale din cadrul Consiliului Europei și Convenția europeană cu privire la limbile minoritare și regionale. Constituția Republicii Serbia în art.75, pe lângă drepturile de care beneficiază toți cetățenii, garantează și drepturi suplimentare individuale și colective pe care aceștia le realizează în mod individual sau în comunitate, împreuna cu alți membrii. Constituția garantează că membrii minorităților naționale participă la procesul de luare a deciziilor sau decid singuri asupra unor probleme din domeniul culturii, educației, informării și utilizării oficiale a limbii, singuri sau prin reprezentanții lor.

În afară de Constituție, actele de bază prin care se stabilesc statutul și drepturile minorităților naționale sunt Legea despre drepturile și libertățile minorităților naționale, Legea despre consiliile minorităților naționale și Legea despre utilizarea oficială a limbii. Dispozițiile care reglementează unele drepturi ale minorităților naționale se pot afla și în alte legi, printre care sunt Legea cu privire la cultură, Legea cu privire la bazele sistemului de învățământ etc.

Concluzie:Când este vorba de nivelul drepturilor garantate pentru minorități naționale, putem spune că în Republica Serbia este stabilit un cadru legal satisfăcător.

Recomandări: Este necesară aplicarea în practică a drepturilor garantate minorităților naționale prevăzute de cadrul legal al Republicii Serbia.

3. La sfârșitul lunii decembrie 2016 a fost prezentat Proiectul de lege pentru modificarea și completarea legii privind protejarea drepturilor și libertăților minorităților naționale. Legea privind drepturile și libertățile minorităților naționale definește noțiunea minorităților naționale.

Această lege stabilește principiile de bază în domeniul drepturilor și obligațiilor minorităților naționale, și anume: interzicerea discriminării; aplicarea măsurilor afirmative în scopul asigurării egalității depline și efective a

minorităților naționale cu națiunea majoritar, libertatea de exprimare și de apartenență națională; dreptul de colaborare cu compatrioții din țară și de peste hotare; obligația de a respecta ordinea constituțională și protecția drepturilor dobândite. Organizațiile societății civile nu au fost implicate în lucrările asupra proiectului.

Proiectul a fost prezentat în data de 22 decembrie 2016, la întâlnirea organizată de câtre Ministerul administrației de stat și administrației locale, iar publicul interesat avea oportunitatea să depună comentariile ministerului până la data de 28 decembrie 2016.

Concluzie: Având în vedere că este vorba despre legea de bază care reglementează statutul și drepturile minorităților naționale, considerăm că era necesară implicarea tuturor actorilor care se ocupă de protejarea drepturilor minoritare. De asemenea, termenul prevăzut pentru depunerea comentariilor este inadecvat de scurt pentru a efectua o analiză serioasă a proiectului depus.

Recomandări: Având în vedere că Legea privind protejarea și libertatea minorităților naționale a fost adoptată în Adunarea națională a Republicii Federale Iugoslave în anul 2002, este evidentă necesitatea corelării ei cu modificările făcute în sistemul Serbiei de atunci până în prezent. Să se ia în considerare posibilitatea modificării legislației naționale pentru a crea condiții pentru reprezentarea directă a membrilor minorității naționale române/vlahe în Adunarea Națională a Republicii Serbia.

4. În data de 3 martie 2016, Guvernul sârb a adoptat planul de acțiune pentru realizarea drepturilor minorităților naționale care prevede un număr mare de activității împărțite în 11 unității separate: statutul personal; interzicerea discriminării; domeniul culturii și mass-media; libertatea religioasă; utilizarea oficială a limbii; educație; participarea democratică; reprezentarea adecvată a minorităților naționale în sectorul public și companiile publice; consiliile naționale ale minorităților naționale; statutul economic al membrilor comunitățiilor naționale și colaborarea internațională. La sfârșitul anului 2015 a fost înființat grupul de lucru pentru dezvoltarea noi legii privind consiliile ale minorităților naționale. Dar, în anul 2016 nu a fost organizată nicio întâlnire a acestui grup.

Concluzie: Este sigur că în primul trimestru al anului 2017 nu se va adopta nicio lege nouă sau se va modifica cea prezentă, așa cum era prevăzut cu planul de acțiune.

Recomandări: Prin Decizia Curții constituționale din anul 2014, au fost casate în totalitate, sau parțial, 10 articole ale Legii despre consiliile naționale ale minorităților naționale care reglementau competențele consiliilor naționale. Cu siguranță, este necesară luarea în considerare a punctelor de vedere ale Curții constituționale când se modifică legea, dar este necesar să se atragă atenția asupra faptului că Curtea constituțională nu a luat în considerare numeroase teme care au creat problemele în practică din cauza unor imprecizii ale normelor juridice sau din cauza lipsei de concordanța cu prevederile altor legii.

5. În luna martie, Guvernul sârb a adoptat Regulamentul privind procedura de alocare a fondurilor din Fondul bugetar pentru minorității naționale. Resursele se dobândesc prin concursul public, iar dreptul să participe îl au instituțiile, asociațiile, fundațiile, companiile, și alte organizații ai căror fondatori sunt consiliile naționale ale minorităților naționale, și organizațiile societății civile înregistrate în registrul respective și ale căror obiective se realizează în domeniul protejării și promovării drepturilor și statutului membrilor minorităților naționale. Resursele pentru Fondul bugetar pentru minorității naționale sunt

garantate în sumă de 1.800.000,00 de dinari și se află în rubrica bugetară a Ministerului Administrației

de Stat și autonomiei locale. Distribuirea acestor fonduri nu a fost efectuată pentru că propunerea programelor pentru domeniile prioritare care se finanțează din acest fond nu era stabilită.

Concluzie: Fondul bugetar pentru minoritățile naționale al Ministerului Administrației de Stat și autonimiei locale în sumă de 1.800.000,00 de dinari este o sumă mică.

Recomandări: A stabili propunerile privind domeniile prioritare de finanțare pentru anul 2017 și, în bază de concurs public, a le da asociațiilor posibilitatea să obțină resursele financiare necesare din Fondul bugetar pentru minoritățile naționale, și să nu permită participarea celor care au resursele furnizate anticipat de către stat fără niciun concurs (Consiliile naționale ale minorităților naționale).

6. Drepturile minorităților naționale sunt conținute și în acordurile bilaterale încheiate între Republica Serbia și Macedonia, Croația, România și Ungaria. În textul acestor acte se afirmă obligațiile constituționale și legale pe care le are Republica Serbia fața de minoritățile naționale. Acordurile bilaterale prevăd înființarea comisiilor interguvernamentale mixte care au mandatul să urmărească utilizarea acestor acorduri.

Concluzie:Pe baza acordului duntre guvernul sârb și guvernul român cu privire la colaborarea în domeniul protejării minorităților naționale, semnat în data de 4 noiembrie 2002, care a intrat în vigoare în data de 12 iulie 2004, iar având în vedere prevederile regulamentului Comisiei interguvernamentale mixte ale Republicii Serbia și România pentru minorității naționale, adoptat în data de 23 noiembrie 2009, prima ședință a avut loc la București. A două ședința a avut loc la Belgrad în data de 20 mai 2011, la propunerea Serbiei.

Recomandări:Deblocarea Comisiei interguvernamentale mixte a Republicii Serbia și României pentru minorități naționale prin numirea copreședintelui din partea Serbiei și considerarea aplicării Protocolului din anul 2012.

7. În Serbia de nord-est operează organizații și asociații care se ocupă de mai mulți ani de păstrarea identității culturale și etnice ale vlahilor (așa cum este, de la recensământul din anul 1948 până la anul 2011, numele oficial al comunității noastre în limba sârbă), respectiv românii (așa cum ne numim în limba noastră maternă și așa cum eram oficial înscriși până la sfârșitul celu de al Doilea Război Mondial, respectiv „primul recensământ de după război”, din anul 1948).

Concluzie:Recensământul,…reprezintă colectarea organizată a datelor despre populația unei țări și cea mai importantă sursă statistică a datelor statistice individuale. Pe lângă întrebarea de bază „Cât de mulți suntem”? recensământul răspunde și la întrebarea „Cine suntem”?,…

Recomandări: Comisei de recensământ în Serbia de Răsărit trebuie să se asigure instructori, recenzori și controlori care pot să comunice în limba română cu membrii populației române/vlahe. Atunci vorbitorii de limba română în aceasta zonă nu vor avea nevoie să folosească termenul străin vlah pentru ei.

8. Procesul de diviziune artificială a comunității în vlahi și români este activ și are ca scop crearea confuziei, a cărei rezultat final este finalizarea procesului de asimilare care a început de mult. Este evident că cei responsabili pentru proiectul de diviziune artificială sunt anumite instituții ale statului, partide politice ale populației majore și Biserica Ortodoxă Sârbă.

Aceasta în timp ce organizații române/vlahe constituie (primul ansamblu), Consiliul national al minorității vlahe (anul 2006), fosta administrație de stat (Cancelaria pentru drepturile omului și minorităților naționale a guvernului sârb), condiționează înregistrarea Consiliului național, printre care, „utilizarea limbii sârbe până la standardizarea limbii vlahe”.

Concluzie:Administrația de stat a condiționat, împotriva voinței reprezentanților comunității, înregistrarea Consiliului național al minorității vlahe de „standardizarea limbii vlahe”. Prin acest act, administrația de stat a încălcat în mod grosolan autonomia culturală a minorității vlahe, care esta garantată prin Constituția și legislația Republicii Serbia.

Recomandări:Trebuie să existe un Consiliu național al minorității naționale vlahe (adică române) eficient, cuorganisme auxiliare în rețea formate de experți în mai multe domenii, precum problema predării limbii materne cu elementele ale culturii naționale, problema utilizării oficiale ale limbii materne, problema mass-mediei, radioului și televiziunii în limba maternă pe întreg teritoriul unde trăiește comunitatea vlahă (adică română), dar fără implicarea persoanelor politice, fizice și juridice ale comunității sârbe care nu acceptă sinonimia endonimului (etnonimul intern, propriu) cu exominul (etnonimul extern, străin).

9. Anunțarea alegerilor pentru (al doilea ansamblu) Consiliul național al minorității naționale (anul 2010) a provocat creșterea interesului pentru așa-zisă „tema vlahă” la niște indivizi care nu s-au preocupat niciodată de aceasta temă. Unii dintre ei și-au exprimat anterior opoziția deschisă față de orice formă de exercitare a drepturilor minoritare ale comunității noastre, subliniind în primul plan analogia cu aspirațiile separatiste care au condus la separarea RSFI-ului (Iugoslavia) în anii nouăzeci.

Este vorba de funcționari ai partidelor politice și organizărilor populației majore, care s-au declarat public ca etnici sârbi înainte de anunțarea alegerilor pentru Consiliul național al minorității naționale vlahe. Alegerile pentru Consiliul național al minorității naționale vlahe au marcat interferențele partidelor populației majore. Liste propriii la alegerile pentru Consiliul național al minorității naționale vlahe au prezentat: Partidul socialist din Serbia, Partidul democrat, Partidul progresist sârb, G17+ și mulți alți. Aceste partide își înscriu membrii, activiștii și potențialii alegători într-o listă specială a minorității naționale vlahe, indiferent de naționalitatea lor reală.

Concluzie:Membrii comunității sunt practic excluși din Consiliul național al minorității naționale vlahe, iar conducerea este lăsată sârbilor declarați.

Recomandări: Dezvoltarea noi Legi despre consiliile naționale ale minorităților naționale, eliminarea numeroaselor teme care au provocat probleme din cauza inexactități în aplicarea normelor legale și, prin urmare, eliminarea necesitatății pentru boicotarea alegerilor pentru consiliile naționale ale minorităților naționale de către cei mai puternici reprezentanți ai comunității române/vlahe (exemplu anul 2014).

10. Așa cum s-ar putea aștepta, una dintre primele decizii ale noii conduceri a Consiliului a fost îndeplinirea condițiilor impuse de câtre administrația de stat în perioada anterioară – până la „standardizarea limbii vlahe”, limba oficială a Consiliului national al minorității naționale este – limba sârbă! Fără consultarea publicului profesionist, lipsită de orice competență, noua conducere a Consiliului national al minorității naționale vlahe își arogă competențe neprevăzute în Legea despre consiliile naționale ale minorităților naționale. Se aduptă o decizie scandaloasă privind așa-zisa „standardizare a alfabetului vlah” prin care se banalizează și îndurerează sistemul științific în Serbia, iar minoritatea vlahă (adică română) este expusă la ridicol.

Concluzie:Caracterul scandalos al procesului de „standardizare limbii vlahe” este ilustrat cel mai bine prin faptul că au fost tipărite așa-zise manuale în „limba vlahă”. Institutul pentru manuale și materiale didactice al Republicii Serbia permite educarea copiilor vlahi din aceste „manuale”, lucrate împotriva tururor normelelor aplicabile ale sistemului de învățământ, care ar reprezenta un ridicol pentru sistemul respectiv.

Recomandări:Republica Serbia trebuie să asigure în prealabil tipărirea manualelor și altor materiale didactice pentru predarea limbii române cu elementele ale culturii naționale, prețul lor fiind similar cu prețul manualelor de limba sârbă în Republica Serbia.

11. Începând cu anul 2013, Consiliul national al minorității naționale române arată interesul pentru introducerea orelor de limba română în Serbia de Răsărit. Consiliul national al minorității naționale române nu s-a implicat începând cu anul 2004, atunci când a apărut interesul pentru orele de limba română, mai ales în perioada între anii 2009 și 2013, când s-a exprimat cel mai mare interes al părinților. Consiliul national al minorității naționale române nu i-a sprijinit pe părinții care doreau ca copiii lor s urmeze orele de limba română cu elementele ale culturii naționale.

Concluzie:Consiliul national al minorității naționale române nu este locul potrivit în care oficialii sârbi trebuie să se adreseze pentru rezolvarea problemelor comunității române/vlahe. Consiliul national al minorității naționale vlahe este format (în anul 2006) chiar din cauza specificității atitudinii față de comunitatea vlahă/română dela sud de Dunăre în comparație cu românii din Voievodina.

Recomandări: Educația membrilor minorității naționale vlahe/române, cu toate că numărul lor într-o singură clasă este mai mic decât cel prevăzut de lege pentru elevii membrii ai populației majore, dacă există cererea.

12. Administrația de stat evită în mod persistent dialogul cu reprezentanții autentici ai românilor/vlahilor, respectiv, cu organizațiile care se luptă zeci de ani pentru păstrarea identității etnice și culturale a acestei comunității. În calitate de reprezentanți legitimi, spunem în mod explicit că nu vom accepta să ni se interfereze funcționarii partidelor și oameni de afaceri de naționalitate sârbă care devin vlahi ca „să nu fie români mâine”, așa cum a declarat președintele Comisiei pentru informare a Consiliului national al minorității naționale vlahe.

După formarea noului guvern sârb în anii 2012, 2014 și 2016, în mai multe rânduri, în scris, s-a solicitat o audiență cu cei mai înalți oficiali de stat începând cu ministrul de resort și vicepreședintele și președintele guvernului și statului sârb. Acesta a fost urmat de două întâlniri fără concluzii concrete.

Ținând cont de atitudinea statului față de drepturile minorității române/vlahe, modul în care se aplică, respectiv, nu aplică Legea despre consiliile naționale ale minorităților naționale, organizații care reprezintă cu adevărat interesele și drepturile românilor/vlahilor din Serbia de nord-est boicotează în anul 2014 alegerile pentru Consiliile naționale ale minorităților naționale (al treilea ansamblu).

Lucrează la cea mai bună organizare și în anul 2016 înființează organizarea principală – Congresul românilor din Serbia, care este într-o sesiune permanentă din cauza seriozității.

Concluzie:Comportamentul administrației de stat (evită în mod persistent dialogul cu reprezentanții autentici ai românilor/vlahilor) este calificat de ctre reprezentanții comunității drept o mare umilire.

Recomandări: Administrația de stat a Republicii Serbia nu mai trebuie să favorizeze o parte (membrii Consiliului national al minorității naționale vlahe) și să nu ignore un mare grup de indivizii și organizații, precum și reprezentanții protopopiatului român adunați în Congresul românilor din Serbia. Trebuie să stea la masă cu reprezentanții Congresului românilor din Serbia și să înceapă cu rezolvarea problemelor cu care se confruntă această comunitate.

13. Problema limbii materne este o chestiune prea serioasă ca să fie discutată pe „calea democratică” prin votarea „alfabetului vlah” din partea membri incompetenți ai Consiliului national al minorității naționale vlahe, luând ca factor relevant prejudecățile, samavolnicia și lipsa de informare a membrilor unei părții ale comunității.

Concluzie:Majoritatea membrilor Consiliului național al minorității naționale vlahe nu cunosc și nici nu vorbesc limba pe care încearcă să o „standardizeze”.

Recomandări:Problema limbii materne a comunității române/vlahe trebuie rezolvată într-un mod serios și competent, prin includerea instituțiilor relevante și a experților din domeniul filologiei romanice.

14. Informarea în limba maternă implică difuzarea emisiunilor în limba română preluate de la Radio televiziunea din Voievodina, precum și crearea în comun a emisiunilor (reprezentanții comunității și redacția română de la RTV Voievodina), prin intermediul posturilor de televiziune locale care acoperă prin semnal întreaga zonă pe care locuiește populația română/vlahă. Radioteleviziunea F, Radioteleviziunea Bor și Televiziunea Istok colaborează îndeaproape cu reprezentanții ai Consiliului național al minorității vlahe și ai instituțiilor de stat în ceea ce privește tema așa-zisei limbii vlahe și difuzează emisiuni în această limbă.

Întrucât așa-numită „standardizare a limbii vlahe” încă nu este completată, limba care se utilizează în aceste emisiunii este un amestec de cuvinte sârbe și române cu gramatica care se schimbă de la emisiune la emisiune în mod liber.

Aceasta constituie un scandal și reprezintă o încălcare a normelor fundamentale de radiodifuziune fața de regulamentele ORMME-ului (Organismul de Reglementare pentru mass-media electronice) și Legii Republicii Serbia despre radiodifuziune. Insistența asupra cuvintelor împrumutate din limba populației majoritare, chiar și acolo unde încă există expresii vii în graiul rural român, și jucarea cu gramatica pune sub semnul întrebării seriozitatea întregului proiect.

Concluzie:Membrii comunității române/vlahe consideră emisiunile în așa-zisa limbă vlahă drept o insultă și o aruncare în ridicol a limbii materne române.

Recomandări: Transmiterea semnalului Radioteleviziunii din Voievodina (RTV) în Serbia de Răsărit și înființarea redacției în limba română la RTS (Radio televiziune Serbia). Sprijunul agenției de presă TimocPress pentru întărirea redacției în limba română în aceasta zonă a Serbiei din partea statului român și mediilor din țara mamă, trimiterea echipelor de jurnaliști din România în Valea Timocului pentru a face reportaje.

15. Legea despre partidele politice definește partidul minorității naționale drept un partid a cărui funcționare este orientată spre „prezentarea și reprezentarea intereselor unei minorități naționale și păstrarea și promovarea drepturilor membrilor minoriății respective în conformitate cu constituția, legile și standardele internaționale, reglementate prin programul și statutul partidului politic” (art.3).

Partidul minorității naționale poate fi constituit de 1.000 de adulți, cetățenii sârbi care posedă capacitate operațională (art.9), ceea ce este de zece ori mai puțin fața de numărul cetățenilor necesari pentru înființarea unui partidului care nu este partid al minorității naționale. Pentru partidele minorităților naționale nu se aplică pragul electoral, fiindcă acestea participă la distribuirea mandatelor și atunci când câștigă mai puțin de 5% de voturi de la numărul de alegători.

Concluzie: Partidul Neamului Românesc (înființat în anul 2004 la Bor sub numele „Partidul Democrat al Românilor din Serbia”) este una dintre organizații politice ale acestei comunității minoritare care participă la alegerile locale și parlamentare în ciuda situației financiare dificile. În anul 2014, la alegerile locale din municipiul Negotin, prin votarea membrilor Comisiei Electorale Municipale (membri ai organizațiilor politice sârbe) lista acestei organizații politice era „doborâtă”, adică respinsă,din cauza unorașa-numite, deficiențe tehnice (nu s-a primit încă nici-un răspuns la plângerea constituțională depusă), iar cu aceleași deficiențe tehnice „a trecut”, în comuna Bor.

Lista electorală a Coaliției Toleranța, al cărei membru este și Partidul Neamului Românesc, tot nu trece din aceeași motiv la alegerile republicane în anul 2016.

Recomandări: Legea despre partidele politice și legile despre alegeri trebuie să se respecte în cadrul comisiei electorale. Nu face întotdeauna soluții în detrimentul comunității românești/vlahe.

16. Libertatea religioasă este una dintre libertățile fundamentale ale omului. Fără a pune în discuție dreptul oricărui membru al comunității de a accepta o credință religioasă sau alta, este inacceptabilă încălcarea libertăților religioase a credincioșilor Bisericii Ortodoxe Române din Serbia de Răsărit.

Este absolut inacceptabil faptul că funcționarea Bisericii Ortodoxe Române este limitată la spațiul Voievodinei. Aceast fapt constituie o favorizare Bisericii Ortodoxe Sârbe de către statul sârb și o discriminare a credincioșilor și clericilor Bisericii Ortodoxe Române din Serbia de Răsărit.

Concluzie:Considerând că statul sârb este un stat secular și că Biserica este separată de stat, este fățarnică invocarea de cătreadministrația de stat a Republicii Serbia a pretextlui privind „canoane bisericești care sunt valabile între biserici ortodoxe și acordul între două bisericii”. Biserica Ortodoxă Sârbă și Biserica Ortodoxă Română pot sau nu să fie de acord cu ceva.

Recomandări: Două Biserici pot fi de acord cu faptul că în satele române/vlahe, în obiectele construite cu parcasele ale locuitorilor acestor sate, preoți ai Bisericilor Ortodoxe Sârbe și preoți ai Bisericii Ortodoxe Române țin slujbele în funcție de interesul credincioșilor.

17. Comportamentul inacceptabil al administrațiilor locale și de stat, comanda pentru demolarea clădirilor bisericești ale Bisericii Ortodoxe Române din satul Malainița, comuna Negotin. În același timp, prin posturi de televiziuni locale se anunță că primăria și ministerul de resort din Belgrad va ajuta Biserica Ortodoxă Română, cu scopul de a construi locașe de cult în satele românești/vlahe.

În Golubaț, plasarea directă a poliției în slujba Bisericii Ortodoxe Sârbe, locuitorul satului Crivacia, care a insistat asupra faptului că la înmormântarea mamei lui servesc preoții Bisericii Ortodoxe Române, în aceeași zi a primit apel pentru interogatoriu de la secția de poliție din Golubaț.

Polițiști au preluat actele cerute, după ce s-au îndepărtat. Imediat după aceea, dintr-o mașină parcată, care aștepta în apropiere, a ieșit preotul Bisericii Ortodoxe Sârbe cu încă doi însoțitori și au plecat spre mașina parcată. Evident, au intenționat să se confrunte fizic cu preoții Bisericii Ortodoxe Române, adresându-le insulte și amenințări care nu se potrivesc profesiei preoțești. Precum preoții ai Bisericii Ortodoxe Române au rămas calmi și n-au răspuns la provocării, preotul Bisericii Ortodoxe Sârbe a plecat împreună cu însoțitorii lor.

După ce preoții sârbi s-au îndepărtat, polițiști s-au întors și le-au dat înapoi actele preoților Bisericii Ortodoxe Române, spunându-le că pot merge mai departe. Reținerea și legitimarea procesiunii funerare din partea poliției, citarea pentru interogatorii a membrilor familiei indoliate reprezintă o formă de tortură cu care se confruntau membrii acestei comunității de mai multe ori. Problema libertății religioase este una dintre drepturile fundamentale ale omului.

Concluzie:Serbia nu este nici Statul Vatican, nici Republica IslamicăIran, că liderii Bisericii s ia deciziile cu privire la eliberarea autorizațiilor de construire, sau dreptului unui individ de a asculta slujbele în limba lui maternă, nici pe ce teritoriu se va aplica Legea despre comunitățile religioase, respectiv Constituția Republicii Serbia. Serbia este integră și unitară, iar legile și Constituția trebuie să fie la fel de valabile pe întregul teritoriu țării.

Recomandări: Libertatea de gândire, de conștiință și de religie este garantată prin articol 9 al Convenției Europene și articol 18 al Pactului cu privire la drepturile civile și politice. Constituția Republicii Serbia stabilește principiul statului secular și proclamă interdicția privind stabilirea religiei de stat (art.11), reglementează problema libertăților religioase individuale și libertății de gândire și garantează libertatea de schimbare a religiei și dreptul de a-și manifesta religia prin ritualuri, instruire religioasă și slujbă religioasă, iar garantează și dreptul de manifestare a religiei în public (art.43).

Conform Constituției, nimeni nu este obligat să se declare cu privire la religie, iar părinții decid în mod liber asupra educației religioase a copiilor lor. Constituția reglementează libertatea de organizare religioasă (art.44) și dreptul la obiecție la conștiință (art.45).

18. Tabuizarea comunității naționale române/vlahe este evidentă. Crearea întunericului în medii și absența unei reacții adecvate din partea autorităților de stat, dar și din partea mediilor în țară ca urmare a unor evenimente care se pot numi încercări de intimidare directă.

Arestări masive în miezul nopții împotriva tuturor regulamentelor ale persoanelor care s-au înscris în lista electorală a minorității naționale vlahe în comuna Petrovaț.

Cu aceeași ocazie, inițierea procedurilor penale împotriva funcționarii organizațiilor politice și neguvernamentale, care nu sunt finalizate până azi.

Amenințări și intimidări ale reprezentanților comisiilor bisericești ale Bisericii Ortodoxe Române din satul Șipicovo, comuna Zaiecear. Acest caz era acoperit.

Niciuna dintre mass-media din Serbia nu a îndrăznit să relateze despre acest incident. Investigația nu a fost finalizată, și nu există niciun indiciu că acest incident va fi clarificat.

În Serbia, la crearea căreia au participat activ și românii/vlahi, la a crei temelie și-au jertfit viețile, încă nu există un climat de toleranță. Schimbarea mai multor regimuri nu a adus o îmbunătățire substantială.

Concluzie: Declarațiile oficialilor sârbi despre progresul eventual și un nivel înalt de realizare a drepturilor vlahilor/românilor în Serbia sunt false. Este interesantă expunerea despre colaborarea dintre cele două Consilii naționale, cel vlah și cel român, știind că aceste două consilii sunt sub un control absolut al administrației de stat. Este similară și manipularea cu membrii minorității române din Voievodina.

Recomandări: O mai mare flexibilitate a oficialilor sârbi, luarea măsurilor pentru asigurarea educației, mass-mediei, și slujbei religioase în limba materna a persoanelor care aparțin minorității naționale române/vlahe din Serbia de nord-est.

19. Lipsa unei strategii a statului român sau inuficienta vizibilitate a unei asemenea strategii cu privire la românii peste hotare, fie că este vorba de educația lor în România, de sprijinul acordat organizațiilor românești din zonă sau înființarea instituțiilor românești în țările unde trăiesc românii.

Concluzie: Un număr mare de români de peste hotare studiază în România, cu toate că nu se știe care sunt criteriile sau condițiile conform cărora aceștia studiază sau care sunt cadrele necesare comunităților românești din zonă.

Organizațiilor românești le lipsesc resursele financiare și au o colaborare insuficientă cu organizații similare din România.

Recomandări: Bursele pentru elevii și studenții din Serbia care vor să se întoarcă și să ajute comunităților lor așa cum procedeaz și cu părinții lor, să se întoarcă din România ca profesori educați, sociologi, jurnaliști, istorici, teologi etc.

Deschiderea Institutelor Române de Cultură în locuri unde trăiesc români/vlahi și selecție pentru viitori studenți, organizații sau persoane care ar sprijini statul român.

 

Recomandări: Bursele pentru elevii și studenții din Serbia care vor să se întoarcă și să ajute comunităților lor așa cum procedeaz și cu părinții lor, să se întoarcă din România ca profesori educați, sociologi, jurnaliști, istorici, teologi etc.

Deschiderea Institutelor Române de Cultură în locuri unde trăiesc români/vlahi și selecție pentru viitori studenți, organizații sau persoane care ar sprijini statul român.

 

Valea Timocului, 14 Martie 2017; http://www.rgnpress.ro/rgn_17/

25/03/2017 Posted by | ROMANII DIN JURUL ROMANIEI | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Românii de niciunde. VIDEO

 

 

 

 

Imagini pentru volohi photos

 

Comunitatea aşa zişilor „volohi” din vestul Ucrainei

 

 

 

 

În secolul 21, încă mai există români care trăiesc într-o ignoranță similară triburilor sălbatice. Vorbesc limba română așa cum se vorbea acum trei patru veacuri.

Sunt crunt de săraci, analfabeți, discriminați, uitați și până de curând, au fost fără Dumnezeu, la propriu. Ironic, tocmai ei au cea mai mare creștere demografică dintre toți românii pământului.

Carmen Avram a prezentat, la emisiunea „În premieră”, de la Antena 3, povestea incredibilă a celei mai bizare comunități de români din lume: Comunitatea volohilor din vestul Ucrainei.

Despre România, mulți dintre aceştia nu știu nici ce înseamnă nici ce legătură ar putea avea ei cu ea.

”România e un nume”, spune unul dintre tinerii intervievați.

Ucrainenii îi numesc „țigani albi”.

”Ei niciodată nu au știut că există România ca țară”, a spus Ioan Botoș, președintele Uniunii Românilor din Ucraina.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Această comunitate care numără câteva mii de oameni se află în vestul Ucrainei, între granițele Ungariei, Slovaciei și Poloniei.

Regiunea Transcarpatia/Subcarpatia (Zakarpattia) este o regiune din Ucraina, în Nordul României având capitală orașul Ujgorod (Uzhgorod). Regiunea are o suprafață de 12.800 kmp, și numără 1.252.300 de locuitori. Principalele etnii din regiune sunt: ucraineană (incluzând și rutenii sau rusinii), maghiară, română și rusă.

Românii locuiesc compact (32.000 persoane după surse ucraineene, peste 50.000 persoane după surse românești) mai ales în partea de sud-est, cunoscută și sub numele de Maramureșul de Nord  în raioanele Rahău ( Biserica Albă, Apșa de Mijloc, Apșa de Sus, Apșița Veche, Dobric, Plăiuț, Strâmba, Paladi) și Teceu (Slatina, Apșa de Jos, Strâmtura, Teteș, Peri, Podișor, Bescău, Cărbunești, Bouțul mare, Bouțul Mic).

Zona compactă românească a fost spartă artificial în două raioane pentru a i se diminua importanța la alegeri și  a desemna cât mai puțini primari și consilieri locali români.

Există de asemenea şi o categorie aparte de români, circa 4.500 de suflete, trăind ca în Evul Mediu în creierii Carpatilor împaduriți, în satele Mircea (Mirke/Myrcha, 1.500 persoane) si Poroscova (Poroskovo, 3.000), în raioanele Velyky Berezin și Perecin, la 35 km N și, respectiv, 45 km N-E de Ujgorod, descoperiți în ultimii ani, cărora ucrainienii le zic “voloki” sau “loscarini”, care știu că vorbesc “rumanește”, însă au uitat cum îi cheamă.

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru volohiii din poroscovo  de vest photos

 

 

Se pare că, prin 1980 în contact cu prima “cutie care vorbește” adusă din Afganistan de un soldat, fiu al satului Poroscova, adică un radio cu tranzistori, învârtind butoanele au constatat că sunt unii care vorbesc așa ca ei și au hotărât că aceştia fac parte din poporul care se cheamă…”Radio Bucureşti”!

De curând, reprezentanţi ai cotidianului Glasul Maramureşului, Asociaţiei “Valea Verde”, Uniunii Regionale “Dacia” a Românilor din Transcarpatia, Fundaţiei “EMA”, Fundaţiei “Rozalina”, au strâns ajutoare (constând în alimente, îmbrăcăminte şi jucării), care au ajuns la volohii români.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

13/03/2017 Posted by | ROMANII DIN JURUL ROMANIEI | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

„VLĂHISMUL”, teoria diversionistă sârbă a existenţei unei aşa zise națiuni „vlahe” distinct de cea română

Image result for harta romanii din serbia

VLĂHISMUL – O TEORIE CONTRARĂ UNITĂȚII TERITORIALE A SERBIEI SAU UNDE DAI ȘI UNDE CRAPĂ!

 

Anumite cercuri și persoane de la Belgrad au arborat un nou stindard, cel al vlăhismului care se dorește a fi un curent ce ar face distincție între români și așa-zișii vlahi. Acest curent este unul de origine eminamente sârbească și pornește de la specularea unor aspecte formale, nu de fond.

Problema e că sârbii i-au numit tradițional pe românii din Văile Timocului, Dunării și Moravei, dar și pe cei din Homolie cu un exonim, cel de Vlah, iar pe românii din Voievodina, alăturați Serbiei abia după Primul Război Mondial, cu etnonimul propriu, cel de Român. Atât românii din Timoc, cât și cei din Voievodina își spun în propria lor limbă, invariabil, Români/Rumâni.

Și doar atunci când vorbesc în sârbă, românii din Timoc apelează la exonimul Vlah, pentru că acesta este generalizat în limba sârbă, nu și în limba maternă a acestor români timoceni.

Deci, folosirea în sârbă a exonimului Vlah ține de formă, nu de fond. Vlah este unul dintre felurile de a spune Român pe sârbește, nu o altă realitate.

Dacă românii din Provincia Autonomă Voievodina, reprezentând circa 10% din toți românii din Serbia, sunt recunoscuți ca atare și li se respectă, alături de alte 4 naționalități din provincie, drepturile cuvenite pe plan cultural, educațional, mediatic, bisericesc și administrativ, românii din Timoc, reprezentând cca 90% din ansamblul românității din Serbia, nu se bucură de niciun fel de drepturi naționale, nefiind recunoscuți ca români și tratați ca o nouă națiune, vlahă sau valahă, distinctă de națiunea română și opozabilă acesteia.

Vom preciza în context că românii reprezintă în Republica Serbia de astăzi prima minoritate națională din punct de vedere numeric (peste 5% din ansamblul corpului social), fiind urmați, la mică distanță, de minoritatea maghiară. Specificul geografic și demografic al Serbiei face ca cele peste 5% de cetățeni sârbi de naționalitate română să locuiască într-un spațiu care reprezintă peste 10% din suprafața Republicii Serbia.

Raportat la Serbia propriu-zisă, fără Provincia Autonomă Voievodina și fără Kosovo, acest procent teritorial crește mai mult decât dublu. Când nu-i mai pot asimila sau prezenta drept etnici sârbi pe românii timoceni, unii înceracă să inventeze așa-zisul popor vlah, cu limbă vlahă, cu identitate vlahă, cu scriere vlahă, toate diferite de cele românești.

S-ar părea că până aici totul este clar și că promotorii teoriei vlăhismului acționează pe cât se poate de egoist dintr-un imbold patriotic sârbesc având ca țintă fărâmițarea principalului bloc minoritar din țară. La o privire atentă însă, vom observa că vlăhismul nu doar că nu servește deloc cauza sârbească, ci se ridică împotriva acesteia, ca o amenințare reală.

Autorii sârbi și puținii adepți dintre românii localnici ai teoriei vlăhismului (pusă chiar în practică prin crearea unui Consiliu Național Vlah distinct de Consiliul Național Român), mânați de ideea dezbinării blocurilor minoritare acoperită sofistic cu pretextul autoidentificării individuale, neglijează principiul autodeterminării politice colective corelat cu cel al autoidentificării.

Și aici apare problema. Autorii teoriei vlăhismului spun simplu: vlahii nu sunt români, ei sunt o națiune distinctă de români, ca și de sârbi, pentru că așa se autoidentifică ei în limba sârbă când sunt chestionați de autoritățile sârbe.

Pe scurt, vlahii ar fi un nou popor, o nouă nație și patria lor este Timocul.

Principiul autoidentificării etnice a persoanelor este un principiu unanim recunoscut și fixat în principalele instrumente juridice internaționale (universale și europene) în materie de drepturi ale omului. În cazul românilor timoceni observăm că ei se autoidentifică în limba maternă ca Români/Rumâni, iar în limba sârbă traduc termenul cu exonimul sârbesc Vlah.

Deci, pentru ei, Vlah nu e termen de autoidentificare în limba maternă, ci doar o traducere în manieră sârbească la care recurg doar când sunt nevoiți să vorbească sârbește.

Ar fi corect ca autoritățile sârbe să nu treacă peste numele de autoidentificare etnică a acestor români în limba lor maternă, întrucât însăși noțiunea de autoidentificare presupune identificarea în limba maternă, nu multiplele traduceri ale termenului, care diferă de la o limbă la alta (de exemplu: Deutsch (autoidentificare prin endonim), dar și Neamț, German, Alemand, Tedesco (traduceri sau exonime)).

Autoidentificarea ține de persoane, deci este un drept individual. Autodeterminarea însă, ține de popoare, deci este un drept colectiv. Potrivit cadrului internațional dreptul la autodeterminare este rezervat exclusiv popoarelor, nu și diverselor minorități naționale înrudite cu statele naționale existente.

Atunci când anumite cercuri de la Belgrad încearcă să creeze din minoritatea națională română din Serbia două entități: o minoritate națională română mai mică și un nou popor vlah mai mare, ca națiune distinctă atât de români, cât și de sârbi, este corect să ne întrebăm dacă aceste cercuri iau în calcul și perspectiva ca noua națiune vlahă, ridicată ca nou popor la un rang superior celui de minoritate națională română, să se autodetermine în viitor.

Însăși ideea de națiune vlahă diferită de români scoate problema din zona culturală și o duce în zona periculoasă a politicului.

Dacă statul sârb ar recunoaște că românii din Timoc sunt o simplă și singură minoritate națională, românească, înrudită cu România, această minoritate înrudită ar putea pretinde doar drepturi culturale și educaționale, neavând drept de autodeterminare ca națiune.

Nicio minoritate, nicăieri în lume, în accepția dreptului internațional, nu poate pretinde mai mult decât autonomie culturală, menită să-i protejeze și promoveze identitatea distinctă.

În cazul în care statul sârb inventează noua ”națiune vlahă”, aceasta, neavând un stat înrudit și nedeterminându-se vreodată ca națiune, capătă drept de autodeterminare națională până la crearea propriului stat vlah și separarea de Serbia.

Cine nu crede, să consulte documentele de drept internațional la capitolul autodeterminarea popoarelor.

Inventând minoritatea vlahă, unii inventează, de fapt, noua națiune vlahă. Prin agitarea teoriei vlăhiste ni se sugerează că Serbia nu mai este un stat național sârb cu diverse minorități în interiorul său, ci un stat sârbo-vlah, o uniune a două popoare care tolerează în cuprinsul său și minoritățile, printre care și o mică minoritate românească în Voievodina.

Pentru asta inventează unii poporul zis vlah.

Realist și obiectiv vorbind, miza autorilor noii națiuni vlahe este crearea condițiilor pentru autodeterminarea acestei noi națiuni și separarea ei de Serbia, într-o logică care o continuă pe cea a destrămării fostei Iugoslavii. Lovindu-se în unitatea minorității române din Serbia, se lovește, prin ricoșeu, în unitatea teritorială a Serbiei însăși.

De la Timočka Krajina până la Vlaška Krajina sau Vlaška država nu e decât un singur pas. Nu este pentru prima oară în istorie când o falsă problemă etnică poate genera o reală problemă teritorială.

Nu ar fi mai înțelept ca autorii teoriei antiromânești a vlăhismului să recunoască faptul că românii timoceni sunt parte a minorității naționale române din Serbia și că acestei minorități i se cuvin drepturi culturale rezervate oricărei minorități, nu drepturi politice rezervate unor popoare întregi lipsite de stat național? Părerea noastră este că ar fi mai înțelept.

Vrând să spargă unitatea naturală a minorității române din Serbia, autorii teoriei vlăhismului riscă să spargă unitatea teritorială a Serbiei. Unde dai și unde crapă!

Sursa: 

https://cubreacov.wordpress.com/2017/02/21/vlahismul-o-teorie-contrara-unitatii-teritoriale-a-serbiei-sau-unde-dai-si-unde-crapa/

 

Un semnal dat de  Comunitatea Românilor din Serbia:

Cunoscutul etnolog din Maidanpec, domnul Paun Es Durlic, scoate la iveală inducerea în eroare a membrilor Consiliului Național Vlah, privind decizia de standardizare a graiului vlah.
Domnul Durlic, comentează pe site-ul său (http://www.paundurlic.com) că prin contribuția „experților”din Consiliul Național Valah, românii timoceni și-au pierdut limba, și în locul limbii au parte de grai, ceea ce reprezintă cea mai joasă categorie lingvistică.
Pe de altă parte, Consiliul Național Valah face referiri la părerile a doi lingviști, care contactați de domnul Durlic, susțin că nu au nici o legătură cu cele amintite pe de o parte, dar nici nu-și pot da părerea, deoarece nu cunosc și nici nu sunt vorbitori de așa zisul „grai valah”.
Iată textul din decizia de standardizare a graiului „vlah” unde Consiliul Național Valah face referință către cei doi lingviști:

„Consiliul Național Valah ia în considerare părerea academicianului rus, Maksim Maksimovic Makarcev, expert pentru balcanistică, prin care limba valahă se consideră o limbă separată, aparținând grupului de limbi romanice, precum și părerile de specialitate a profesorului universitar Sasa Nedeljkovic, profesor al Facultății de Filozofie din Belgrad”

24/02/2017 Posted by | ROMANII DIN JURUL ROMANIEI | , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: