CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

INREDIBIL! Putin vrea să ne restituie teritoriile invadate de Stalin, ”smulse cu forța în urma războiului”…

Putin vrea să ne restituie teritoriile invadate de Stalin… Noi – nu și nu!…

Vladimir Vladimirovici Putin s-a întâlnit pe 4 noiembrie la Sala Centrală de Expoziții Manej de la Moscova, cu marii istorici din țara lui Rasputin.

Au participat și conducătorii cultelor religioase – Preafericitul patriah și general Gundiaev Kirill, musulmani, perciunați, zoroastrieni, animiști… Dialogul cu președintele Federației Ruse a fost coordonat de academicianul Anatolii Vasilievici Torkunov, rectorul Institutului de Stat pentru relații Internaționale de la Moscova.

Pretextul propagandei oficiale a fost Ziua Unității Naționale. Înainte de începerea reuniunii, șeful statului rus a vizitat expoziția „Ucraina. La răscruce de epoci”, inaugurată la Sala Manejului în cadrul forumului „Rusia ortodoxă – spre Ziua Unității Naționale”, ediția a XVIII-a.

S-au prezentat acolo fotografii unice, filme documentare, hărți și documente de arhivă, referitoare la o veche perioadă istorică: de la fondarea vechiului stat rus până la evenimentele actuale.

Vorbitorii și-au propus să editeze noi manuale de istorie, în care să se scrie adevărul despre istoria Rusiei, scrie Viorel Patrichi în https://ziarulnatiunea.ro. Nu că nu s-ar fi scris adevărul și până acum…

Putin a răspuns afabil, nu-i mai tremura mâna a Parkinson nici piciorul nu-i mai era înțepenit:

– Sunt absolut de accord cu Dumneavoastră. În general, desigur, trebuie să ne străduim – am vorbit despre asta de multe ori și continuăm să vorbim despre asta tot timpul – ne vom strădui să ne asigurăm că toate cursurile noastre de istorie din școli, din universități și de pretutindeni prezintă fapte de încredere, acesta este cel mai important lucru.

Este clar că, cu cât documentele sunt mai depărtate în timp, cu atât sunt mai de încredere, cu cât sunt mai aproape de noi, cu atât apare mai multă conjunctură, cu toate acestea, trebuie să ne străduim pentru aceasta, mai trebuie să separăm grâul de pleavă și să arătăm unde sunt faptele reale, și unde sunt pure invenții.

Dacă expoziția noastră de astăzi este dedicată evenimentelor din Ucraina, atunci cum se poate spune că Frontul ucrainean a eliberat Europa, că Ucraina este cea care a eliberat Europa? Culmea prostiei! Și ce, au fost doar ucraineni acolo, au luptat numai ei pe acest front? Și frontal din Karelia? Numai carelienii au luptat acolo? Și cum rămâne cu Frontul de la Leningrad, leningrădenii au luptat singuri acolo? Dar Voronejul? Dar tataro-mongolii din stepă unde au fost? Este o prostie! Însă această prostie este repetată prin Europa.

La prima vedere, astfel de oameni sunt foarte respectabili – și aruncă aceste prostii în capul milioanelor de oameni. Cu siguranță, trebuie tăiat complet acest fals, este necesar să prezentăm faptele reale, ei bine, să vorbim despre ceea ce s-a întâmplat în istoria recentă și ce se întâmplă acum și ce se poate întâmpla.

Întotdeauna noi am tratat și încă tratăm Polonia cu mare respect. Aceasta este vecinul nostru. Am avut momente în care am avut o relație foarte apropiată, au fost și probleme.

Evenimentele festive de acum se bazează pe fapte istorice legate, printre altele, de Polonia, de falșii Dmitrii și așa mai departe. Știm cu toții bine, acum nu voi intra în detalii. Este doar un pretext pentru a vorbi despre asta.

Știm și despre ideile de a crea un mare stat „de la mare la mare” în rândul unora dintre frumoșii politicieni din Polonia – înainte de al Doilea Război Mondial, se vorbea mult despre asta, era o idee fixă – de la Marea Baltică până la Marea Neagră*.

Acum vedem armele liderilor Poloniei și Ucrainei, dar ideea este vie. Și ideea de absorbție a Ucrainei nu a dispărut. Dar aproape nimeni nu știe asta. Acest lucru este doar în documentele de arhivă.

La fel de sigur – nu sigur, dar categoric – se vorbește despre ideea retrocedării acelor teritorii care au fost smulse din Polonia, trebuie vorbit direct despre aceasta, de către Stalin după al Doilea Razboi Mondial. Au fost smulse suprafețe mari, enorme din România, din Ungaria.

Nu întâmplător am spus la Valdai că Rusia ar putea fi singurul garant real și autentic al statului și suveranității ucrainene.

Rusia a dat Ucrainei și teritoriile sale istorice, dar voluntar, pentru a crea un spațiu cultural, umanitar, istoric unic, comun. Și acele teritorii pe care tocmai le-am menționat mai sus, au fost rupte cu forța din Ungaria, România și Polonia. Acestea sunt situații complet diferite.

Noi de bunăvoie, pentru a fi împreună, am dăruit împreună cu populația teritorii istorice, însă nimeni nu a întrebat populația, iar de acolo au fost smulse cu forța în urma războiului. Cineva ar trebui să se gândească la asta, inclusiv în Ucraina.

Dar această conducere banderovistă se gândește probabil doar la banii care sunt ascunși în băncile occidentale, mă refer la conducerea politică în primul rând, dar se folosește de banderoviști pentru a câștiga favoarea celor care le controlează milioanele și miliardele în acele bănci occidentale, fără să se gândească la posibilele consecințe ale evenimentelor de astăzi. În acest sens, este foarte important să transmitem esența evenimentelor petrecute, să o facem cinstit, absolut obiectiv.

Acum vreau să revin la ceea ce vorbea tânărul Dumneavoastră coleg din stânga. El a vorbit despre schimbarea predării eurocentrice a istoriei în școlile și universitățile noastre. Credeți și dumneavoastră la fel, ca rector al Institutului de Stat de Relații Internaționale din Moscova? Sau tot credeți că nu e nevoie să schimbați nimic aici?

A.Torkunov: Voi spune sincer că lucrăm deja la un manual de istorie extrem de cuprinzător, unde, bineînțeles, se va acorda o mare atenție Europei, dar, în același timp, dezvoltarea Rusiei va fi prezentată pe fundalul dezvoltării din alte regiuni și din alte țări, care, de altfel, au avut un impact semnificativ asupra…

Vladimir Putin: Dezvoltarea Rusiei va fi prezentată pe fundalul dezvoltării altor țări sau vor fi arătate alte țări pe fundalul dezvoltării Rusiei?

Alexei Torkunov: Vă spun, domnule președinte, citesc ce am scris acum și mă gândesc cum să găsesc un echilibru, este foarte greu, dar cred că vom găsi un asemenea echilibru.

Vladimir Putin: Nu este ușor, sunt de acord.”

Mă opresc aici, desi dialogul despre adevărul istoric din Rusia a fost foarte interesant, mai ales pentru admiratorii lui Vladimir Putin din România, care ar fi dispuși să întoarcă armele dacă ar putea. Nu mă refer aici doar la conserve.

Văzând că Putin vrea să le pună Herța în brațe, bubuiogii de la București au sărit ca arși: noi nu vrem teritoriile invadate de Armata Roșie! Ministrul Bogdan Aurescu a asudat tot: „Ministerul Afacerilor Externe al României respinge aserțiunile exprimate de Președintele Federației Ruse în discursul susținut cu ocazia Zilei Unității Naționale, care induc în mod fals ideea că România ar avea pretenții teritoriale față de Ucraina.

MAE subliniază că războiul de agresiune declanșat de Rusia la 24 februarie reprezintă o încălcare gravă și brutală a principiilor de drept internațional, inclusiv a suveranității și integrității teritoriale ale Ucrainei. In acest context, România reafirmă susținerea sa fermă pentru independența, suveranitatea și integritatea teritorială ale Ucrainei, în frontierele sale recunoscute internațional.”

Noi nu vrem nordul Bucovinei, nu ne interesează românii din nordul Maramureșului, din sudul Basarabiei, nu ne interesează nici gușterii de pe Insula Șerpilor pentru că s-au aruncat toți în mare de frica lui Putin.

Noi acceptăm pentru România decizia celor doi criminali ai istoriei – Stalin și Hitler. Unii pretind că așa am ajuns proștii continentului. Sigur, am vorbit și noi despre Pactul Molotov-Ribbentrop, dar era la modă, nu ne dădeau pace balticii, am spus și noi niște prostii în ton cu epoca.

I-a obligat cineva să dea acest comunicat? Au devenit mai loiali în ochii ucrainenilor? S-au dat mai bine cu americanii? Nu cred…

*NOTĂ:

 Intermarium (sau Iniţiativa celor Trei Mări) este un plan antebelic cu origini poloneze, promovat de mareșalul polon Piłsudski cu scopul de a crea un spaţiu de cooperare și apărare în regiunea celor trei mări – Marea Baltică, Marea Neagră şi Marea Adriatică.

Această regiune a fost mereu un tampon între civilizaţii şi, privind la scară istoriei, un spaţiu de confruntări geopolitice de amploare.

  Relansat în 2015, Proiectul Iniţiativa Celor Trei Mări (Trimarium), reunește 12 ţări de la Marea Baltică, Marea Adriatică și Marea Neagră: Austria, Bulgaria, Cehia, Croaţia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia, Slovenia şi Ungaria; (vezi harta).

Iniţiativa celor Trei Mări a redevenit recent un proiect concret, cu mize economice şi militare.

„Federațion of Intermarium ”– actualul proiect, polono-amercan presupune statutul de lider al Poloniei într-o federație a statelor dintre cele 3 mări – Adriatică, Baltică și Neagră.

Proiectul crează un ”tampon sanitar” care ar izola, în plan economic și politic Rusia, de țările Europei Centrale și Est.

 Planurile comune ale unor state din regiune, apar în prezent ca o opţiune strategică și o necesitate, pentru că nimeni nu poate rezista pe cont propriu în fața provocărilor și amenințărilor care vin de la Răsărit.

Prin urmare, mizele sunt foarte importante şi pentru România.

Publicitate

06/12/2022 Posted by | ANALIZE | , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

RUSIA TREBUIE SĂ SE DECOLONIZEZE

O ilustrație a unui țar rus cu un „X” roșu pictat cu spray pe față

Pentru a evita mai multe vărsări de sânge fără sens, Kremlinul trebuie să piardă imperiul pe care îl mai păstrează, scrie  Casey Michel într-o analiză publicată de https://www.theatlantic.com.

Fostul consilier pentru securitate națională Zbigniew Brzezinski a spus odată că, fără Ucraina, Rusia ar înceta să mai fie un imperiu. Este o afirmație concisă, dar nu este adevărată. Chiar dacă Vladimir Putin nu reușește să recupereze Ucraina, țara sa va rămâne o amalgamare întâmplătoare de regiuni și națiuni cu istorii, culturi și limbi extrem de variate. Kremlinul va continua să conducă exploatațiile coloniale în locuri precum Cecenia, Tatarstan, Siberia și Arctica.

Istoria Rusiei este una de expansiune și colonizare aproape neîncetată, iar Rusia este ultimul imperiu european care a rezistat chiar și eforturilor de decolonizare de bază, cum ar fi acordarea autonomiei populațiilor supuse și o voce semnificativă în alegerea liderilor țării. Și așa cum am văzut în Ucraina, Rusia este dispusă să recurgă la război pentru a recuceri regiunile pe care le consideră posesiuni de drept.

În timpul și după prăbușirea Uniunii Sovietice, când imperiul rus și-a atins punctul culminant modern, Statele Unite au refuzat să protejeze independența recent câștigată a mai multor state post-sovietice, invocând preocupări deplasate cu privire la umilirea Moscovei. Încurajată de reticența Occidentului, Moscova a început să recupereze pământurile pe care le-a pierdut.

Acum, revanșismul Rusiei – ajutat de inacțiunea și de ignoranța occidentului în cunoașterea istoriei imperialismului rus – a reînviat posibilitatea unui conflict nuclear și a instigat cea mai gravă criză de securitate pe care a văzut-o lumea în ultimele decenii.

Odată ce Ucraina oprește încercarea Rusiei de a o recoloniza, Occidentul trebuie să susțină libertatea deplină a supușilor imperiali ai Rusiei.

SUA au avut ocazia să destrame imperiul rus . În septembrie 1991, în timp ce Uniunea Sovietică se destrăma, președintele George HW Bush și-a convocat Consiliul Național de Securitate.

În perioada premergătoare întâlnirii, Casa Albă părea nesigură cum să se ocupe de superputerea în descompunere. Unii dintre cei mai apropiați consilieri ai lui Bush au cerut chiar încercarea de a menține Uniunea Sovietică unită.

Secretarul Apărării Dick Cheney nu a fost unul dintre ei. „Am putea avea încă un regim autoritar [în Rusia]”, a avertizat el în timpul întâlnirii. „Sunt îngrijorat că peste un an sau cam așa ceva, dacă totul se înrăutățește, cum putem răspunde că nu am făcut mai mult.” Scopul său final era clar: după cum a scris mai târziu consilierul adjunct pentru securitate națională, Robert Gates , Cheney „a vrut să vadă dezmembrarea nu numai a Uniunii Sovietice și a imperiului rus, ci și a Rusiei de azi, astfel încât să nu mai poată fi niciodată o amenințare pentru restul lumea.”

Bush a refuzat. În loc să accelereze dezintegrarea sovietică, el a încercat să evite antagonizarea Moscovei, chiar dacă administrația președintelui Boris Elțin a început să împingă animusul anti-ucrainean pe care Putin îl întruchipează acum.

Timp de ani de zile – pe măsură ce Rusia s-a stabilizat și în cele din urmă a prosperat și pe măsură ce Cheney a condus unele dintre cele mai dezastruoase decizii de politică externă americană din ultimele decenii – mulți au crezut că Bush a ales strategia mai bună. Armaghedonul, așa cum a spus un istoric, a fost evitat .

În 2022, când Putin încearcă să restaureze imperiul rus umplând de cadavre toată Ucraina, poziția președintelui Bush apare cel puțin mioapă. El – și decidenții politici americani după el – nu au reușit să vadă în sfârșitul Uniunii Sovietice nu doar o înfrângere pentru comunism, ci o înfrângere pentru colonialism.

În loc să înfrângă aspirațiile imperiale ale Rusiei atunci când au avut ocazia, Bush și succesorii săi pur și simplu au privit pasivi, au sperat la ce e mai bun și, după cum a spus mai târziu despre colapsul sovietic consilierul pentru securitate națională al lui Bush, Brent Scowcroft: „În final, nu am luat nicio poziție. Pur și simplu lăsăm lucrurile să se întâmple.”

Astăzi, nu mai avem acest lux. Occidentul trebuie să finalizeze proiectul început în 1991. Trebuie să urmărească decolonizarea completă a Rusiei.

Multe dintre fostele colonii ale Rusiei, inclusiv țări precum Azerbaidjan, Uzbekistan, Kazahstan și Armenia, au reușit să obțină și să-și mențină independența după căderea URSS și numai independența Ucrainei a devenit o obsesie pentru Putin.

Nu este greu de înțeles de ce. Ucraina a apărut ca cel mai mare obstacol în calea eforturilor Kremlinului de a-și reconsolida imperiul și de a anula mișcările de independență de la începutul anilor 1990.

Nu toate coloniile Kremlinului au avut atât de mult succes în obținerea independenței în acei ani. Numeroase națiuni – „republici autonome” în limbajul rus – nu au scăpat niciodată de controlul Kremlinului. Pentru mulți, procesul de decolonizare a făcut-o doar la jumătatea drumului.

Cecenia, de exemplu, a îndurat mai multe războaie îngrozitoare după ce și-a declarat independența la începutul anilor ’90.

Cu toate acestea, când conducerea cecenă a apelat la Occident pentru ajutor, oficialii americani au privit în altă parte.

Mulți occidentali au rămas orbiți de „ eșecul apei sărate ”, care presupune că coloniile pot fi deținute numai în teritorii îndepărtate, de peste mări.

În loc să vadă țări precum Cecenia ca națiuni colonizate de dictatura de la Moscova, oficialii occidentali le-au văzut pur și simplu ca pe niște extensii ale Rusiei propriu-zise.

Deci, în loc să recunoască lupta cecenilor ca parte a mișcării globale de decolonizare, președintele american Bill Clinton l-a susținut pe Elțin în ciuda brutalității sale. Poziția lui Clinton nu numai că a sancționat efectiv ororile dezlănțuite asupra cecenilor nevinovați, dar i-a arătat lui Putin, pe atunci un birocrat în ascensiune, că forța rusă va rămâne necontestată de Occident.

După cum a spus fostul prim-ministru rus Igor Gaidar, presiunea occidentală ar fi putut preveni violența din Cecenia.

Povestea Ceceniei este una dintre multe altele. Teritorii precum Karelia, Komi, Sakha, Bashkortostan, Ciuvașia, Kalmîkia, Udmurtia și multe altele – și- au revendicat suveranitatea pe măsură ce imperiul sovietic se prăbușea în jurul lor. Chiar și regiunile care fuseseră colonizate de Kremlin timp de secole au optat pentru independență.

În referendumul care a avut loc în Tatarstan în 1992, aproape două treimi din populație a votat în favoarea suveranității, chiar dacă autoritățile sovietice au modificat granițele republicii pentru a exclude aproximativ 75% din etnicii tătari. 

În loc să susțină aceste națiuni emergente, SUA au dat prioritate stabilității. Washingtonul se temea că orice volatilitate din regiune ar putea face ca armele nucleare și biologice ale Rusiei să cadă în mâini greșite.

Administrație după administrație a făcut în America aceeași greșeală. În discursul său „Chicken Kiev” , președintele George H. W. Bush i-a avertizat pe separatiștii ucraineni împotriva „naționalismului sinucigaș”.

Bill Clinton și-a păstrat relația amicală cu Elțin în timp ce forțele ruse exterminau cecenii în masă.

George W. Bush a adoptat o politică de susținere a consolidării regimului lui Putin, chiar și după ce forțele ruse au intrat în Georgia.

Prin politica sa de „resetare” președintele Barack Obama a pus bazele invaziei inițiale a Ucrainei de către Putin în 2014, iar președintele Donald Trump a subordonat interesele Ucrainei urmărind un câștig politic intern.

Rezultatul: Cecenia a rămas dominată de un despot numit de Kremlin. Tatarstanul a văzut cum orice speranță de suveranitate a sa a fost înlăturată de Putin .

Mai departe, Moscova a acționat, acaparând și alte națiuni disperate să scape de îmbrățișarea ei.  Este puțin probabil ca Moscova să se oprească în Ucraina .

Rusia nu este singura țară care nu a reușit să abordeze moștenirea sa de colonială. În prezent, China supraveghează cel mai mare sistem de lagăre de concentrare , dedicat eliminării uigurilor ca națiune distinctă pe care l- a văzut lumea de la Holocaust, până azi.

Rusia însă – și mai precis, imperialismul rus – reprezintă cea mai urgentă amenințare la adresa securității internaționale.

Decolonizarea Rusiei nu ar necesita neapărat dezmembrarea ei completă, așa cum a propus Cheney. Decolonizare s-ar putea concentra în schimb prin a face tipul de federalism democratic promis în constituția Rusiei mai mult decât o promisiune goală.

Aceasta ar însemna ca toți cetățenii ruși, indiferent de regiune, vor avea în sfârșit dreptul de a-și alege neîngrădit liderii.

Chiar și simpla recunoaștere a trecutului și a prezentului colonial al Rusiei ar face diferența. „Oricât de mult ar fi importantă pentru teritoriile ocupate, decolonizarea Rusiei, reprocesarea istoriei sale este, de asemenea, cheia pentru supraviețuirea ei în limitele sale actuale”, au scris recent savanții Botakoz Kassymbekova și Erica Marat .

Până când imperiul Moscovei va fi răsturnat, regiunea – și lumea – nu vor fi în siguranță și nici Rusia însăși. Europa va rămâne instabilă, iar ucrainenii, rușii și toate popoarele colonizate vor fi forțate să lupte pentru Kremlin și vor continua să moară.

„Nu există nicio modalitate ca Rusia să avanseze cu Putin și nu există nicio modalitate ca Rusia să progreseze fără să abordeze onest trecutul și prezentul său imperial”, a scris recent analistul Anton Barbashin pe Twitter .

„Renunțați la imperiu și încercați să prosperați, sau țineți-vă de el și continuați să vă degradați.”

Rusia a lansat cel mai mare război pe care l-a văzut lumea în ultimele decenii, totul în slujba imperiului.

Pentru a evita riscul de noi războaie și mai multe vărsări de sânge fără sens, Kremlinul trebuie să piardă imperiul pe care îl mai păstrează. Proiectul decolonizării rusești trebuie să fie în sfârșit încheiat.

Casey Michel este un scriitor din New York, autorul cărții American Kleptocracy: How the US Created the World’s Greatest Money Laundering Scheme in History .

05/12/2022 Posted by | ANALIZE | , , , , , , , , | 2 comentarii

540.000 de soldați ruși se pregătesc să lanseze o ofensivă majoră pentru a pune capăt rezistenței ucrainenilor

UCRAINA: PLANUL DE LUPTĂ AL LUI PUTIN

„Centrul de greutate strategic indiscutabil al Ucrainei sunt coridoarele sale vestice către granița poloneză, pe unde marea majoritate a sprijinului său militar intră în țară. Centrul lor de greutate operațional sunt liniile lor de reaprovizionare care pornesc spre est de la Kiev până la diferitele poziții de pe front ale Ucrainei.

Fără aceste două coridoare, Kievul ar fi în imposibilitatea de a susține operațiunile de război mai mult de câteva săptămâni. Prin urmare, Putin poate calcula că cea mai bună utilizare a acelor 218.000 de trupe suplimentare va fi lansarea unei axe cu trei direcții pentru a tăia ambele rute de aprovizionare.” Lt. Colonel Daniel L. Davis, Senior Fellow for Defense Priorities.

O altă zi de atacuri cu rachete la scară largă asupra infrastructurii energetice slăbite a Ucrainei a aruncat o mare parte a țării în întuneric. Atacurile necruțătoare s-au intensificat dramatic pe măsură ce trupele de luptă ruse continuă să se alăture unităților lor de-a lungul perimetrului în pregătirea pentru o ofensivă majoră de iarnă, scrie https://gandeste.org.

Președintele rus Vladimir Putin a așteptat cu răbdare ca regimul Zelensky să înțeleagă gravitatea situației și să facă presiuni pentru negocieri bilaterale. Dar președintele ucrainean s-a încăpățânat să respingă diplomația la fiecare pas, optând în schimb să lupte până la capăt. El este susținut pe deplin în această decizie de susținătorii săi de la Washington, care văd conflictul ca pe o oportunitate de a slăbi Rusia, astfel încât să nu împiedice planurile SUA de a „pivota” spre Asia.

Ultimele atacuri au creat o problemă mult mai mare. Nu doar rețelele de distribuție au fost atacate, ci și elementele care leagă instalațiile de producere a energiei electrice din Ucraina la rețeaua de distribuție.

Toate cele patru centrale nucleare din Ucraina cu cele 15 reactoare ale lor sunt acum în modul de oprire. Kievul, împreună cu majoritatea celorlalte orașe din Ucraina, nu mai are electricitate.” Ucraina – Luminile stinse, fără apă și, în curând, fără căldură” (Moon of Alabama)

„Obiectivul operațiunii ruse este de a submina capacitatea Ucrainei de a duce războiul. Atacurile asupra rețelei electrice, a nodurilor feroviare, a depozitelor de combustibil, a podurilor și a centrelor de comandă și control ale Ucrainei sunt doar Faza 1 a unei operațiuni în două faze care este concepută pentru a învinge inamicul și a duce războiul la capăt rapid.

Rusia a adunat aproximativ 500.000 de soldați într-o forță de luptă care va străbate țara de-a lungul a trei axe principale, anihilând forțele ucrainene oriunde vor fi întâlnite și cucerind orașele cheie pe parcurs.

Liniile critice de aprovizionare din Polonia vor fi blocate, lăsând izolate trupele pe front și vulnerabile la atac.

În cele din urmă, regimul și forțele lor de securitate vor fi ucise sau capturate. Moscova nu va permite unui guvern care este în mod deschis ostil față de Rusia să conducă țara”, declară într-un interviu colonelul Douglas MacGregor.

„Acum sunt 540.000 de soldați ruși staționați în jurul periferiei Ucrainei care se pregătesc să lanseze o ofensivă majoră care cred că va pune capăt, probabil, războiului din Ucraina. 540.000 de trupe rusești, 1.000 de sisteme de artilerie cu rachete, 5.000 de vehicule blindate de luptă, inclusiv cel puțin 15.000 de tancuri, sute și sute de rachete balistice tactice. Ucraina va experimenta acum un război la o scară pe care nu am mai văzut-o din 1945.” – Colonelul Douglas MacGregor, pentru Rumble

MacGregor, din nou: „Totul s-a schimbat acum… probabilitatea mare este ca ofensiva să înceapă în următoarele câteva săptămâni, ori de câte ori pământul îngheață complet și rușii consideră că forțele lor sunt pregătite. Și ei vor avansa și vor termina acest stat ucrainean Să nu ne păcălim pe noi înșine, regimul de la Kiev este foarte probabil să fie anihilat împreună cu restul forțelor sale armate… .

Cea mai mare greșeală pe care am putea-o face noi în Vest este să ne implicăm.

Acum, ce se întâmplă după aceea, nu știu. Sunt destul de încrezător că rușii nu vor să rămână în vestul Ucrainei… Rusia tratează acum Ucraina ca pe un adevărat inamic. Anterior nu era. Iar acest lucru nu se înțelege în Vest. Ucraina este pe cale să fie anihilată.”

Articol de Mike Whitney, jurnalist și geopolitician

Opinia mea: Așteptările inițiale ale lui Putin au fost ca poporul ucrainean și parte din generalii ucraineni, în urma invaziei, să se delimiteze de guvernul Zelensky și să-l înlocuiască. Nu s-a întâmplat. Ulterior, planul a fost ca armata rusă să ocupe regiunile din Est, unde trăiește majoritar populația rusă. Cu pierderi minime pentru poporul ucrainean și armata rusă.

Numai că, văzând că în urma ocupării a 22% din teritoriul ucrainean, susținut puternic cu armament de țările NATO, Zelensky refuză orice negociere și în urma bombardării podului Crimeei și a navelor sale din Marea Neagră, înțelegând că scopul Occidentului este să prelungească acest conflict ani de zile, Putin a trecut la soluția finală: distrugerea totală a infrastructurii Ucrainei.

A intrat într-un război total, pe care vrea să-l termine cât mai repede.

O să vedeți că așa va fi. Din păcate. Occidentul pare intrat în transă. Înfrângerea Ucrainei va fi și înfrângerea sa. Iar Rusia va ieși întărită, geopolitic.

05/12/2022 Posted by | ANALIZE | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: