CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Prof.dr.Ion COJA despre anti-românism și anti-semitism

Dublă lansare de carte la Colegiul „Mircea cel Bătrân“

Anti-românism și anti-semitism

Spuneam deunăzi că noi, românii, trebuie să conștientizăm existența anti-românismului ca factor în istoria noastră modernă și mai ales în ziua de azi. E cazul să luăm exemplul evreilor, al liderilor evrei din Israel și din comunitatea internațională iudaică, în a căror strategie este obligatoriu cuprinsă și preocuparea de a face față activităților anti-semite.

O preocupare oficial recunoscută și activă prin nenumărate instituții și strategii.

Nu cunosc exact în ce constau aceste activități anti-semite, dar nu mă îndoiesc că ele există și au o tradiție milenară, multi-milenară. Se poate spune că anti-semitismul apare odată cu primele manifestări în istorie ale iudaismului. Evreii au avut un talent aparte de a stârni reacții de respingere, de distanțare din partea comunităților etnice cu care au venit în contact. Nu mă încumet să intru în detaliile acestui subiect deja analizat de persoane și autori mult mai bine informați decât mine. Bibliografia este imensă, incluzând o sumedenie de autori „anti-semiți” dintre cei mai prestigioși! Firește, replica evreilor nu lipsește. O replică deseori punitivă, chiar disproporționată! Face parte din strategia evreiască de combatere și descurajare a adversității sistematice față de valorile și interesele lumii iudaice.

Ne poate fi de folos modelul iudaic?

Este prima întrebare pe care ne-o punem și la care ne grăbim să dăm un răspuns: Nu! Nu prea ne folosește la ceva replica dată de evrei celor care le-au pus în primejdie interesele, însăși existența.

Experiența și tradițiile evreice nu ne pot fi de folos atunci când ne organizăm și noi pentru a face față activităților anti-românești.

Aceste activități nu sunt o reacție cât de cât justificată la un comportament românesc provocator, agresiv cât de cât!

Asta în vreme ce activitățile anti-românești se desfășoară într-o deplină clandestinitate, fără a fi percepute de marele public, nici chiar de serviciile gândite să apere societatea românească de orice fel de agresiune, inclusiv de agresiunile discrete, bine conspirate. Aceste servicii „inteligente” își fac și nu-și prea fac datoria în fața agresiunilor anti-românești mascate în fel și chip.

De-a lungul istoriei aceste servicii și-au făcut datoria cu sincope care pun la îndoială onorabilitatea celor care le-au condus. Bunăoară dacă ne referim la serviciile secrete de azi, la SRI, SIE etc, va trebui să consemnăm o „sincopă” care nu ne și nu le onorează deloc!

A existat și o aripă patriotică, naționalistă în Securitate, ca și-n armată, înainte de1990, dar aceasta a fost scoasă din joc de Iulian Vlad și acoliții săi, care au organizat „revoluția” din decembrie 1989!

După 1990 acțiunile anti-românești s-au desfășurat în toată voia. Cu „voie de la poliție”! Și de la guvern, ba chiar și de la Parlament, interesele elementare ale românilor, ca etnie majoritară în România, fiind neglijate sau sabotate chiar, fără nici o rezistență din partea clasei politice.

Cine a promovat sau a tolerat activități anti-românești după 1990? Toți președinții României de care am avut parte, toți prim-miniștrii și așa mai departe în jos, în ierarhia guvernării. O unanimitate înfricoșătoare. Pe cât de înfricoșătoare, pe atât de dezgustătoare!

Ca să dăm și exemple și ca să nu fiu acuzat de partizanat politic mă pot referi la situația românilor care trăiesc ca minoritate etnică în țările din jurul României.

Acești români sunt dintotdeauna ținta unei politici de des-naționalizare, de asimilare etnică forțată, fără ca guvernanții de la București să reacționeze cât de cât la de-românizarea românilor minoritari în statele învecinate!

Indiferent de partidul aflat la putere, guvernul României a fost mereu nepăsător cu privire la soarta acestor frați români!

În România în schimb legislația și practica în materie de minoritâți etnice este extrem de generoasă, românii oferind minorităților etnice chiar un regim de descriminare pozitivă, cu avantaje care fac ca condiția de minoritar etnic să fie în multe cazuri de preferat condiției de etnic român majoritar. Bunăoara în „secuime”, în județele Harghita și Covasna.

Nu este rău că s-a ajuns la această situație, cu condiția ca guvernanții români să discute cu guvernanții omologi din statele vecine de pe poziția acestei situații, reclamând ca românii minoritari etnici din țările învecinate să se bucure de un regim de reciprocitate, să li se aplice măsurile pe care statul român le practică în raport cu minoritățile etnice din România.

După semnarea păcii la Trianon în 1920, în România rămâneau să trăiască peste un milion de minoritari maghiari, iar în Ungaria un număr de circa 400.000 de români rămâneau să trăiască ca cetățeni maghiari de etnie română, în vecinătatea imediată a graniței noastre de Vest.

Nota bene: dacă puterile aliate și-ar fi respectat promisiunile făcute României în 1916 înainte de intrarea noastră în război împotriva puterilor centrale, granița noastră de vest ar fi trebuit să fie pe Tisa și i-ar fi cuprins pe majoritatea românilor care au rămas să trăiască în Ungaria de după Trianon. Azi, după 100 de ani de la Trianon, numărul maghiarilor din România este mai mare ca în 1920, iar numărul românilor din Ungaria s-a redus la circa 40.000 de suflete.

În suta de ani scursă, nu a existat nicio preocupare a guvernanților de la București pentru protejarea românilor din Ungaria, pentru contracararea politicii maghiare de des-naționalizare a românilor. Guvernanții s-au arătat a fi preocupați, timorați chiar, de propaganda internațională făcută de Budapesta pe tema regimului de des-naționalizare la care ar fi fost supuși maghiarii din România, temă prezentă și azi în textele de propagandă revizionistă maghiară, o propagandă pe cât de mincinoasă, pe atât de insistentă și de penetrantă, de convingătoare pentru persoanele și entitățile neinformate.

Românii din Ungaria nu au dispărut, dar sunt timorați de atitudinea guvernanților maghiari și preferă să se declare maghiari pentru a nu-și complica existența. Dar sunt gata să-și afirme adevărata identitate națională dacă ar simți un sprijin energic de la București! Acest sprijin încă mai este așteptat de zeci de mii de români din Ungaria!

De ce nu și-au respectat marile puteri promisiunile făcute României pentru a o convinge să iasă din neutralitate și să intre în război de partea Antantei? După părera mea a contat mult și un fapt care nu fusese luat în calcul în 1916: după 1 Decembrie 1918 România s-a prezentat la Conferința de pace revendicând un teritoriu mult sporit prin desprinderea Basarabiei de imperiul țarist, de imperiul sovietic. România Mare era mai mare decât o visaseră politicienii români la intrarea în război în 1916!

O Românie cu granița de Vest pe Tisa ar fi fost o Românie îndreptățită să aibă această frontieră. Așa cum era îndreptățită să aibă pe Nistru granița de Est. Iar îndreptățirea o dădea principiul naționalității, al populației majoritare. Între cele două rîuri emblematice, de la Nistru pân la Tisa, românii erau net majoritari în 1918. În virtutea numărului lor mai mare, a faptului că românii sunt poporul cel mai numeros din Europa de Est.

Am enunțat în felul acesta unul din motivele care explică apariția anti-românismului. Faptul că suntem neamul cel mai numeros din această parte a lumii ne acordă, cel puțin teoretic, un statut de care dacă noi nu prea suntem conștienți, dacă nu știm să facem caz de acest statut, ceilalți însă, vecinii noștri, își dau seama mai bine decât noi ce valoare are acest statut și mulți reacționează omenește, adică lăsându-se pradă păcatului omenesc numit invidie, pizmă! Nu trezim simpatia nimănui prin faptul că suntem țara cea mai mare din Europa răsăriteană, cu atât mai mult nu devenim mai ușor de suportat pentru dreptul nostru de a lărgi teritoriul național românesc chiar dincolo de Nistru! În momentul de față suntem singura țară din Europa, poate chiar din lume, care, prin aplicarea principiilor de drept internațional, avem perspectiva de a ne lărgi hotarele prin unirea cu Basarabia, cu Republica Moldova. Această perspectivă, atât de îndreptățită, nu găsește prea mulți susținători nici printre puterile decidente ale momentului istoric.

Multe din aceste puteri sunt confruntate la ele acasă cu tendințe centrifuge, cu perspectiva secesiunii revendicată de forțe politice separatiste, care se pronunță răspicat în acest sens. Bunăoară Marea Britanie, Spania, Franța, Italia, Rusia în Europa.Cu ceva ani în urmă numărul mare de români din Balcani făcea ca limba română să fie lingva franca în acest colț de lume, locuit de un mozaic de popoare, dintre care noi valahii, noi românii, am fost și suntem poporul cel mai numeros, cel mai important.

Nu avem dreptul să ne sfiim de a recunoaște acest lucru și de a ne purta în consecință! N-am făcut-o până acum! Și rău am făcut! O greșeală care ar putea să ne coste mult dacă nu o îndreptăm cât mai curând!Primul pas reclamat de situația de fapt este să purcedem la o campanie susținută și permanentă de salvare a românității fraților noștri trăitori ca minoritari la sud, la vest, la nord și la est de frontierele politice ale statului numit România.

Aceste frontiere nu coincid cu fruntariile neamului românesc!Suntem și vechi pe teritoriul ocupat de comunitățile de români. Acolo unde sunt consemnați de istorie românii sunt populație autohtonă. Sunt primii ocupanți! Ai sentimentul că în virtutea acestui fapt românii și-au ales țara, au ales ținuturile care să le fie vatră, baștină străbună. Drept care țara lor, terra nostra, este deosebit de frumoasă și de îndestulătoare ca resurse naturale necesare unui trai îmbelșugat!

Strămoșii noștri au știut să aleagă! Pământul românesc ne oferă această posibilitate, a belșugului dobândit ușor prin muncă, motiv foarte serios ca să fim pizmuiți pentru țara noastră, să trezim elanul cotropitor sau acaparator al străinilor, al vecinilor.

Am fost în permanență asediați de neprieteni care au râvnit la ce este al nostru în mod definitoriu, în primul rând teritoriul, pământul! În momentul de față, adică după 1990, agresiunea la care suntem supuși se desfășoară în forme inedite, practicate pentru prima oară în istorie.

Fără declarații de război, fără trupe militare masate la graniță sau deja intrate în țară, nici nu ne dăm seama că suntem o țară pe cale de a fi ocupată. Unii analiști consideră că deja suntem ocupați și că ni s-a impus condiția de colonie.

Nu e clar a cui colonie suntem, avem mai mulți stăpâni, iar cei care ne-au impus acest regim colonial nu sunt un stat, nu au statut politic, ci sunt companiile multinaționale care s-au instalat în România în condițiile perfect legale ale economiei de piață, așa cum ni s-a spus că trebuie să fie regimul post-comunist de care am vrut să avem parte după „revoluția” din decembrie 1989, fără să ne fie clar care este reversul economiei de piață!Așadar trebuie să concluzionăm, să conștientizăm că suntem o țară agresată, deja ocupată, cu o suveranitate națională mult redusă față de 1990, și că este imperios necesar să avem o reacție de apărare întru totul legitimă.

Este sarcina fiecărui partid, a fiecărui om politic, a fiecărui formator de opinie publică, să mediteze la acest subiect și să pună umărul la găsirea și implementarea soluțiilor.

Este timpul colaborării frățești. Nu mai avem voie să ținem seama de antipatii și ideosincrazii. Corabia noastră este în plină furtună și toți pasagerii, strâns uniți în jurul mateloților, trebuie să se facă utili cu ceva pentru cauza comună care se cheamă salvarea Patriei.

Salus Patriae suprema lex!

Ion Coja (Text selectat din articolul publicat de scriitorul român Dan Culcer în blogul său http://asymetria-anticariat.blogspot.com)

01/12/2021 Posted by | analize | , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Începuturile Americii, pelerinii și socialismul

Pelerinii și socialismul, începuturile Americii

Socialismul, una dintre cele mai neinspirate ideologii din istorie, a fost infirmat în mod repetat și fără excepție. Cu toate acestea, continuă să-și arate capul hidos – fiind în mod constant reambalat și prezentat drept un lucru bun, analizează Dr. Jerry Newcombe într-un articol Illinois Family Institute, tradus și adaptat de publicația românilor americani Tribuna.US.

Clasa conducătoare este singura care beneficiază de pe urma socialismului, ea fiind și cea care implementează această formă de furt guvernamental.

În mod uimitor, America timpurie a experimentat un episod de socialism. Coloniștii Pelerini au încercat socialismul timp de doi ani – și aproape că le-a fost fatal.

În cartea sa, Socialism: The True History from Platon to the Present, William J. Federer citează regulamentele socialiste impuse Pelerinilor de acei negustori londonezi care au finanțat crearea coloniei lor.

Conform acordului făcut cu acești investitori, membrii Coloniei Plymouth au convenit să-și pună la comun toate bunurile și toate roadele muncii lor, fiecare persoană având dreptul la o cotă egală din total. Indiferent cât de mult sau de puțin munceai, obțineai aceleași beneficii.

Pentru documentarul nostru pe Providence Forum , „The Pilgrims“, l-am intervievat pe Leo Martin, fondatorul Muzeului Jenney din Plymouth.

Martin mi-a spus: „Așadar, pelerinii au sosit aici într-o situație socialistă practic, o viață la comun, în care toți cei de pe plantație lucrau pe același câmp, își cultivau hrana, apoi, la sfârșitul sezonului, pur și simplu împărțeau în mod egal ceea ce au produs.“

L-am intervievat și pe Dennis Prager, fondatorul PragerU, iar el mi-a spus: „Pelerinii au experimentat socialismul sau bunurile la comun, și și-au dat seama că nu funcționează. Este împotriva naturii umane. În momentul în care le spui oamenilor că va avea grijă comunitatea de ei, încep să lucreze mai puțin. Subminează caracterul“.

Și exact asta s-a întâmplat. William Bradford, liderul Pelerinilor, care a fost guvernatorul lor timp de aproximativ trei decenii, a fost și principalul lor cronicar. Cartea sa, Of Plymouth Plantation, documentează povestea lor uimitoare, care include prima celebrare a Zilei Recunoștinței – a cărei aniversare de 400 de ani o sărbătorim luna aceasta.

Bradford i-a convocat pe unii dintre liderii Pelerinilor pentru a discuta despre metode de a crește producția de porumb.

The Pilgrims and Socialism

Concluzia a fost desființarea acestei prevederi de „bunuri la comun“, oferind în schimb fiecărei persoane sau familii propriul teren și permițându-le să se bucure de roadele muncii lor fără a fi forțați să trudească pentru alții, astfel încât „să nu mai lâncezească în sărăcie.“

Decizia a funcționat. Abandonarea socialismului și implementarea proprietății private a terenurilor și a liberei inițiative au crescut dramatic producția.

Bradford scrie: „Acest lucru a funcționat foarte bine, pentru că i-a determinat pe toți să pună mâna la treabă… Femeile au mers acum de bunăvoie la câmp și și-au luat micuții cu ele să semene porumb; aceleași persoane care înainte ar fi invocat neputință și fragilitate; și dacă le-ai fi forțat ar fi fost considerat o mare tiranie și opresiune“.

Bradford recunoaște că s-au lăsat păcăliți de „deșertăciunea acelei fantezii a lui Platon… de parcă ar fi fost mai înțelepți decât Dumnezeu“. Se consideră că Platon a fost primul care a prezentat socialismul – a deține toate lucrurile la comun.

Când de fapt cele Zece Porunci precizează: „Să nu furi“ (ceea ce implică proprietatea privată). Dumnezeu nu adaugă stipulația „decât dacă ești guvernul“.

Socialismul este furtul executat de către guvern, a lua cu forța ceea ce a obținut cineva pentru a-l redistribui celui care nu a obținut la fel.

Slavă Domnului că pelerinii au constatat falimentul socialismului înainte de a fi prea târziu.

Leo Martin spune că este minunat că pelerinii au abandonat socialismul atunci când au făcut-o, deoarece i-a ajutat să devină productivi și prosperi.

Martin menționează: „Știați că în prezent 10% din populația Statelor Unite sunt descendenți Mayflower? Treizeci de milioane de oameni rezultați din cincizeci și unu.“

Pelerinii au fost atât de recunoscători pentru ceea ce făcuse Dumnezeu pentru ei, încât și-au luat timp să-I mulțumească pentru multele Sale binecuvântări.

Ziua Recunoștinței este o sărbătoare anuală care ne reamintește de rădăcinile creștine ale națiunii noastre.

Dar socialismul nu subminează doar productivitatea. Subminează și recunoștința față de Dumnezeu.

Pelerinii erau oameni evlavioși care și-au sacrificat confortul pentru a se putea închina lui Isus în puritatea Evangheliei. Au fost oameni cărora le-a păsat de alții și au căutat să împlinească porunca „să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți“.

Dacă Pelerinii au descoperit că socialismul nu a funcționat nici măcar pentru ei, cum ne putem aștepta ca socialismul să funcționeze pentru oricine altcineva, inclusiv pentru cei care sunt pur și simplu egoiști și așteaptă să trăiască din munca altuia? Pe scurt, socialismul s-a dovedit din nou a fi o idee proastă.

Socialismul continuă să eșueze oriunde ar fi implementat.Nu ar fi timpul ca omenirea să învețe odată această lecție care s-a repetat în istorie?

28/11/2021 Posted by | analize | , , , , , , , | Lasă un comentariu

Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial nu a adus libertate în Europa

Acum 75 de ani, sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial nu a adus libertate în Europa

SUA, România și alți opt aliați NATO denunță “încercările lamentabile de a falsifica istoria”:
Acum 75 de ani, sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial nu a adus libertate în Europa

Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa, la 8 mai 1945, nu a adus libertate în Europa, iar societățile din spatele Cortinei de Fier au căutat cu disperare o cale spre democrație și independență, au transmis joi seară într-o declarație comună miniștrii afacerilor externe din Bulgaria, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia și Statele Unite ale Americii, document ocazionat de aniversarea a 75 ani de la capitularea Germaniei naziste și încheierea celei de-a doua conflagrații mondiale în Europa.

“Cu prilejul aniversării a 75 ani de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în anul 2020, aducem un tribut victimelor și tuturor soldaților care au luptat pentru înfrângerea regimului nazist și pentru a pune capăt Holocaustului. În timp ce luna mai 1945 a adus încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, nu a adus libertate în Europa. Centrul și Estul Europei au rămas sub dominația regimului comunist pentru încă aproape 50 de ani. Statele baltice au fost ocupate ilegal și anexate, iar pumnul de fier al Uniunii Sovietice a fost impus celorlalte state captive, prin intermediul forței militare covârșitoare, a represiunii și a controlului ideologic”, se arată în textul declarației remise CaleaEuropeană.ro, comentat de publicația românilor americani https://tribuna.us.

Declarația semnată de SUA și cei nouă aliați NATO de pe flancul estic al Alianței Nord-Atlantice evocă evenimentele “pietre de hotar” care au avut loc în spatele Cortinei de Fier de la debutul Războiului Rece și până în 1989.

“Timp de multe decenii, numeroși cetățeni europeni din Centrul și Estul continentului și-au sacrificat viața luptând pentru libertate, în timp ce milioane de oameni au fost privați de drepturi și libertăți fundamentale, au fost supuși torturii și strămutați forțat. Societățile din spatele Cortinei de Fier au căutat cu disperare o cale spre democrație și independență. Evenimentele din 1956, fondarea și activitățile Cartei 77, Mișcarea Solidaritatea, Lanțul Baltic, Toamna Națiunilor din 1989 și căderea Zidului Berlinului au fost importante pietre de hotar”, subliniază miniștrii celor zece aliați euro-atlantici.

Declarația semnată de SUA și cei nouă aliați NATO de pe flancul estic al Alianței Nord-Atlantice condamnă tentativele de rescrierea a evenimentelor istorice care au dus la declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial și la divizarea Europei după încheierea conflagrației mondiale.

Acestea “reprezintă o încercare lamentabilă de a falsifica istoria“, susțin cei zece miniștri de externe, într-o reacție menită să atenueze acțiunile Rusiei din ultimul an, care a criticat declarațiile occidentale de condamnare a Pactului Ribbentrop – Molotov sau care, prin vocea președintelui Vladimir Putin, a susținut că Polonia ar fi încheiat o înțelegere secretă cu Germania nazistă.

Citiți și În ajunul aniversării a 75 de ani de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, liderii țărilor baltice condamnă într-o declarație comună încercările Moscovei de ”falsificare a istoriei”

“Astăzi, lucrăm împreună pentru a avea o Europă puternică și liberă, în care prevalează drepturile omului, democrația și statul de drept. Viitorul ar trebui să fie fondat pe fapte istorice și pe dreptate pentru victimele regimurilor totalitare. Suntem deschiși la dialog cu toți cei care sunt interesați să urmeze aceste principii”.

“Ne dorim să le reamintim tuturor membrilor comunității internaționale faptul că durabilitatea, pe termen lung, a securității internaționale, stabilitatea și pacea necesită un angajament continuu și autentic pentru respectarea dreptului internațional, inclusiv a suveranității și integrității teritoriale a tuturor statelor.

 Învățând lecțiile dureroase ale celui de-al Doilea Război Mondial, lansăm un apel către comunitatea de a ni se alătura pentru a respinge ferm conceptul sferelor de influență și insistăm pentru egalitatea tuturor statelor suverane”, conchid miniștrii afacerilor externe din din Bulgaria, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia și Statele Unite ale Americii.

Ziua Victoriei Coaliției Națiunilor Unite împotriva Germaniei naziste în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale este sărbătorită în Europa și în SUA la 8 mai, spre deosebire de Rusia care celebrează acest moment la 9 mai. Capitularea Germaniei naziste a intrat în vigoare la 8 mai, ora 23:01 (CET).

Acum 75 de ani, în urma semnării actului de capitulare necondiţionată a Germaniei naziste s-a încheiat, în Europa, cel mai mare conflict din istorie, în care şi-au pierdut viaţa peste 60 de milioane de oameni, militari şi civili. Pentru prima dată, pierderile civile sunt mai mari decât cele militare.

Urmările războiului, inclusiv schimbările geopolitice, culturale şi economice, au fost fără precedent. Cel de-Al Doilea Război Mondial a luat sfârşit odată cu capitularea Japoniei, în urma bombardamentelor nucleare asupra oraşelor Hiroshima şi Nagasaki (6 şi 9 august), armistiţiul fiind semnat la 2 septembrie 1945, pe puntea cuirasatului Missouri.

26/11/2021 Posted by | analize | , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: