CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Istoricul și omul politic basarabean Valeriu Matei: „E nevoie ca istoria și timpul să facă dreptate și pentru poporul român!”

S-au împlinit 82 de ani de la semnarea la Moscova, la 23 august 1939, a sceleratului pact sovieto-nazist Ribbentrop-Molotov, cunoscut și ca Pactul Stalin-Hitler.

În urma acestei înțelegeri tâlhărești, URSS a cotropit Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, după ce cu puțin timp înainte agresase Polonia, Finlanda, Estonia Letonia și Lituania.

ÎN TIMP, IMPERIUL SOVIETIC A FOST PEDEPSIT DE PROVIDENȚĂ, DESTRĂMÂNDU-SE

Istoricul basarabean Valeriu Matei a explicat pentru Q Magazine care au fost consecințele acestui pact pentru teritoriile românești, dar și pentru celelalte state agresate, opiniile sale fiind consemnate de revista https://www.qmagazine.ro.

Pactul sovieto-nazist, alături de protocoalele adiționale secrete, a însemnat deschiderea porții pentru declanșarea celui de-Al Doilea Război Mondial, un conflict pe care Germania lui Hitler l-a declanșat la 1 septembrie 1939 și la scurt timp după aceea de Imperiul Sovietic condus de Stalin la 17 septembrie, același an.

„Aceste țări agresoare nu-și puneau nici un fel de opreliști în declanșarea acțiunilor ostile față de terțe state. Au fost declanșate, astfel, agresiuni asupra Poloniei, Finlandei, Estoniei, Letoniei, Lituaniei și României.  Notele ultimative ale sovieticilor din 26 și 27 iunie 1940, trimise României, au fost puse în aplicare de sovietici, aceștia fiind susținuți în pretențiile lor teritoriale de Germania hitleristă, de Italia condusă de Mussolini, de Ungaria, Bulgaria și alte state satelit.”, a subliniat Valeriu Matei.

Anexa secretă care stabilea sferele de influență sovietică și germană

„România suportă până astăzi consecințele acelei cârdășii sovieto-hitleriste, prin faptul că teritoriile de la răsărit de Prut au rămas înstrăinate de Țară, ocupate, anexate, transmise unor terțe state”.

Prin înțelegerile din perioada 28 iunie – 4 noiembrie 1940, teritoriile anexate de sovietici ale Basarabiei, nordului Bucovinei și Ținutului Herței au fost ciopârțite și împărțite.

A fost creată în mod ad hoc, fără niciun fel de acte justificative, așa-zisa Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, la 2 august 1940, fără să-i fie stabilite frontierele.

Divizarea acestor teritorii s-a făcut în conformitate cu interesele grupării ucrainene din Comitetul Central al Partidului Comunist Bolșevic, condusă de Nikita Sergheevici Hrușciov și de Semion Timoșenko, ministrul Apărării al Imperiului Sovietic în acea perioadă.

URSS a promovat în teritoriile ocupate o politică de asimilare și deznaționalizare, cum nu s-a mai produs în altă parte. Istoricul amintește că din mai mult de 2 milioane de locuitori, câți au rămas după ocuparea sovietică, peste 850 de mii au fost deportați în Siberia. 

A fost distrusă intelectualitatea, aproape sută la sută, purtătorii de conștiință națională și civică. Au fost deportați țăranii proprietari de pământuri.

A fost realizat un diabolic proces de deznaționalizare și rusificare, de cultivare a urii față de noi înșine, cuvântul român fiind folosit doar împreună cu calificativele fascist, ocupant burghezo-moșieresc etc., bibliotecile de carte românească au fost arse, bisericile și mănăstirile – închise și pângărite, monumentele de istorie și cultură distruse.

În 50 de ani de ocupație sovietică, prin acest proces de ideologizare și dezinformare, o parte a populației a fost îndepărtată de valorile culturii și spiritualității românești. Se stimula existența unei așa-zise limbi moldovenești deosebită de limba română, prin utilizarea alfabetului rusesc, introducerea de calchieri din rusă, prin traduceri hazardate sau prin editarea de dicționare (cuvântelnice) artificiale.

Totuși ocupanții sovietici nu au reușit să-i deznaționalizeze pe românii de la răsărit de Prut! Țărănimea basarabeană a știut să revină acasă. Intelectualitatea a fost refăcută, iar procesul de renaștere națională declanșat la mijlocul anilor 80 ai secolului trecut – e o dovadă.

În 30 de ani de la separarea de Imperiul Sovietic au fost lichidate parțial aceste consecințe. Trebuie, însă, să avem răbdare, să muncim împreună în permanență ca să lichidăm definitiv efectele unui regim diabolic cum nu a mai fost cunoscut de alte națiuni”, a mai declarat acesta pentru Q Magazine.

 „În timp, Imperiul Sovietic a fost pedepsit de providență, destrămându-se, pentru că era clădit pe jertfa și sângele unor popoare ocupate.

Consecințele acestui pact au fost lichidate prin proclamarea independenței Lituaniei, apoi a Letoniei și Estoniei. Teritoriile românești de la răsărit de Prut s-au eliberat parțial de sovietici, proclamându-se independența Republicii Moldova la 27 august 1991, dar pentru sudul Basarabiei și nordul Bucovinei, ținutul Herței, situația este mult mai tristă și delicată.”, a adăugat istoricul Valeriu Matei.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este Scriitorul-poetul-omul-politic-istoricul-Valeriu-Matei-foto-Agerpres-in-Q-Magazine-1024x682.jpeg

Valeriu Matei – scriitor, istoric și om politic din Republica Moldova, deputat în Parlament între 1990 și 2001, membru de onoare al Academiei Române din 2011.

În 1990, a scos din Arhivele sovietice Actele de dezmembrare a Basarabiei și rapoartele de ocupare a acestui teritoriu, pe care le-a tradus și publicat în română, franceză și engleză. Este principalul autor al Declarației de Independență a Republicii Moldova față de Imperiul sovietic.

ADDENDA:

În 2008, Parlamentul European a declarat ziua de 23 august drept Ziua Europeană de comemorare a victimelor stalinismului şi nazismului.

În 2019, Parlamentul European a votat adoptarea unei rezoluţii prin care UE condamnă Pactul Ribbentrop-Molotov încheiat între Uniunea Sovietică şi Germania nazistă.

Pe de altă parte, preşedintele rus Vladimir Putin a declarat că poziţia Uniunii Europene împotriva Pactului Ribbentrop-Molotov, care a premers declanşarea celui de-Al Doilea Război Mondial, este o „minciună neruşinată”, dovedind astfel încă odată că Rusia nu a înțeles nimic din lecțiile pe care i le-a dat istoria tragică a ultimului secol.

08/10/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Condamnarea de către Parlamentul European a agresiunii sovietice împotriva României : ”URSS a ocupat și anexat în 1940 părți din România, niciodată returnate”

Centrul s-a erodat în Parlamentul European | Europa | DW | 27.05.2019

Parlamentul european recunoaște pierderile teritoriale românești!

Parlamentul European a condamnat Pactul Ribbentrop-Molotov încheiat între Uniunea Sovietică și Germania nazistă, semnat la 23 august 1939 : ”URSS a ocupat și anexat în 1940 părți din România, niciodată returnate”.


Rezoluţia adoptată de plenul Parlamentului European prevede, printre altele, angajamentul UE de combatere a negării Holocaustului, instituirea Zilei Internaţionale a eroilor împotriva totalitarismului pe 25 mai, iar pe 23 august ziua de comemorare a victimelor regimurilor totalitare și  recunoaşterea de către statele membre UE că „Uniunea Sovietică Comunistă a ocupat şi a anexat părţi ale României, în iunie 1940, teritorii care nu au fost niciodată returnate”, consemnează https://www.infobrasov.net.
Din cei 653 de europarlamentari prezenţi, 535 au votat pentru adoptarea rezoluţiei, 66 au votat „împotrivă” şi 52 s-au abţinut de la vot.

Redăm parțial textul Rezoluţiei Parlamentului European din 19 septembrie 2019 referitoare la importanţa memoriei istorice europene pentru viitorul Europei:


Reaminteşte că, aşa cum se prevede la articolul 2 din TUE, Uniunea se întemeiază pevalorile respectării demnităţii umane, libertăţii, democraţiei, egalităţii, statului de drept, precum şi pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparţin minorităţilor; reaminteşte că aceste valori sunt comune tuturor statelor membre;
întrucât, ca o consecință directă a Pactului Ribbentrop-Molotov, urmat de Tratatul de prietenie frontieră germano-sovietic din 28 septembrie 1939, Republica Polonă a fost invadată mai întâi de Hitler și două săptămâni mai târziu de Stalin, care a înlăturat independența acestei țări, ceea ce a reprezentat o tragedie fără precedent pentru poporul polonez – Uniunea Sovietică comunistă a început un război agresiv împotriva Finlandei la 30 noiembrie 1939, iar în iunie 1940 a ocupat și a anexat părți din România – teritorii care nu au fost niciodată returnate – și a anexat republicile independente
Lituania, Letonia și Estonia;
-Subliniază că cel de-Al Doilea Război Mondial, cel mai devastator război din istoria Europei, a izbucnit ca urmare imediată a cunoscutului Tratat de neagresiune nazistosovietic din 23 august 1939, cunoscut şi sub numele de Pactul Molotov-Ribbentrop, şi a protocoalelor sale secrete, prin care două regimuri totalitare care doreau să cucerească lumea au împărţit Europa în două zone de influenţă;

Reaminteşte că regimurile naziste şi comuniste au comis genocid şi crime în masă şi au recurs la deportări, cauzând în secolul XX pierderi de vieţi omeneşti şi privări de libertate la o scară nemaivăzută în istoria umanităţii; reaminteşte crimele îngrozitoareale Holocaustului comise de regimul nazist; condamnă în termenii cei mai categoriciactele de agresiune, crimele împotriva umanităţii şi încălcările în masă ale drepturilor omului comise de regimurile totalitare nazist, comunist şi de alte regimuri totalitare;

  • Îşi exprimă respectul profund pentru fiecare victimă a acestor regimuri totalitare şi invită toate instituţiile şi actorii UE să depună toate eforturile pentru a se asigura că crimele totalitare îngrozitoare împotriva umanităţii şi încălcările sistematice grave ale drepturilor omului sunt rememorate şi aduse în faţa instanţelor, precum şi să garantezecă astfel de crime nu vor fi niciodată repetate; subliniază că este important să se păstreze vii amintirile trecutului, deoarece nu există reconciliere fără rememorare, şi îşi reiterează poziţia solidară împotriva tuturor regimurilor totalitare, indiferent de contextul ideologic;
  • Invită toate statele membre ale UE să efectueze o evaluare clară şi principială a crimelor şi actelor de agresiune comise de regimurile totalitare comuniste şi de regimul nazist;
  • Condamnă toate manifestările şi propagarea ideologiilor totalitare, precum nazismul şi stalinismul, în UE;
  • Subliniază faptul că, având în vedere aderarea lor la UE şi la NATO, ţările din Europa Centrală şi de Est nu numai că s-au întors în familia europeană a ţărilor democratice libere, dar au demonstrat, de asemenea, un succes, cu sprijinul UE, în implementarea reformelor şi în dezvoltarea socioeconomică; subliniază, cu toate acestea, că această opţiune ar trebui să rămână deschisă şi altor ţări europene, astfel cum se prevede la articolul 49 din TUE;
  • Susţine în continuare că Rusia rămâne cea mai mare victimă a totalitarismului comunist şi că ea nu se va putea transforma într-un stat democratic cât timp guvernul, elita politică şi propaganda politică continuă să acopere crimele comuniste şi să glorifice regimul sovietic totalitar; invită, aşadar, societatea rusă să privească în faţă cu sinceritate tragediile propriului trecut;
  • Este profund îngrijorat de eforturile depuse de actuala conducere a Rusiei pentru a distorsiona faptele istorice şi a încerca să ascundă crimele comise de regimul totalitar sovietic şi consideră că acestea reprezintă o componentă periculoasă a războiului informaţional purtat împotriva Europei democratice, care îşi propune să dezbine Europa şi, prin urmare, solicită Comisiei să contracareze în mod decisiv aceste eforturi;

  • Îşi exprimă îngrijorarea privind utilizarea în continuare a simbolurilor regimurilor totalitare în sfera publică şi în scopuri comerciale şi reaminteşte că o serie de ţări europene au interzis utilizarea atât a simbolurilor naziste, cât şi a celor comuniste;
    -Ia act de faptul că existenţa în continuare în spaţiile publice din unele state membre a monumentelor şi memorialelor (parcuri, pieţe, străzi etc.) care glorifică regimurile totalitare deschide calea către denaturarea faptelor istorice cu privire la consecinţele celui de Al Doilea Război Mondial şi către propagarea sistemului politic totalitar;

  • Condamnă faptul că forţele politice extremiste şi xenofobe din Europa recurg din ce în ce mai des la denaturarea faptelor istorice şi utilizează un simbolism şi o retorică care amintesc anumite aspecte ale propagandei totalitare, inclusiv rasismul, antisemitismul şi ura faţă de minorităţile sexuale şi de alt tip;
Învață ușor istoria!
  • Îndeamnă statele membre să asigure respectarea dispoziţiilor deciziei-cadru a Consiliului, pentru a combate organizaţiile care propagă discursuri de incitare la ură şi violenţă în spaţiile publice şi online şi să interzică efectiv grupurile neofasciste şi neonaziste, precum şi orice altă fundaţie sau asociaţie care preamăreşte şi glorifică nazismul şi fascismul sau orice altă formă de totalitarism, respectând în acelaşi timp ordinea de drept şi jurisdicţia naţională;
  • Subliniază că trecutul tragic al Europei ar trebui să constituie în continuare o sursă de inspiraţie morală şi politică pentru a face faţă provocărilor lumii de astăzi, printre care lupta pentru o lume mai echitabilă, crearea unor societăţi şi comunităţi deschise şi tolerante, care să accepte minorităţile etnice, religioase şi sexuale, făcând în aşa fel încât toţi oamenii să se recunoască în valorile europene;
  • Încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, guvernelor şi parlamentelor statelor membre, Dumei ruse şi parlamentelor ţărilor din Parteneriatul estic”.

24/09/2021 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , | Lasă un comentariu

CERCETĂRI PRIVITOARE LA ROMÂNII DE LA EST DE BUG (1941-1944),ORGANIZATE DE INSTITUTUL CENTRAL DE STATISTICĂ SUB CONDUCEREA SOCIOLOGULUI ANTON GOLOPENȚIA (Ep.III).

„Fără amintirea Patriei” – ROMÂNII DE LA EST DE BUG în cercetarea echipelor organizate de Institutul Central de Statistică 1941-1944 (Ep.3)

FRAGMENTE DIN VOLUMUL IN PREGATIRE „CALATORII IDENTITARE”

În continuarea articolului

”CERCETĂRI PRIVITOARE LA ROMÂNII DE LA EST DE BUG (1941-1944),ORGANIZATE DE INSTITUTUL CENTRAL DE STATISTICĂ SUB CONDUCEREA SOCIOLOGULUI ANTON GOLOPENȚIA” (Ep.II). https://wordpress.com/post/cersipamantromanesc.wordpress.com/164225

* * *

Multe din localităţile bejenilor români aveau nume româneşti: Arcaşi (pe malul drept al Bugului), Grădiniţă, Şerban, Solobozia Valahă (între Nistru şi Bug), Bucureşti, Vaslui (pe Nipru), Olteanka, Voloskaia (Valahă), denumirile geografice indicând explicit naţionalitatea locuitorilor.

O încheiere la această succintă prezentare a campaniei de identificare a românilor de la est de Bug ar trebui să cuprindă şi destinul oamenilor care au realizat studiul, ca şi posteritatea enormului material documentar rezultat în urma efortului de cercetare.

         OAMENII

Anton Golopentia şi-a continuat activitatea în cadrul I.C.S. în funcţia de director general 1947-19148). În 1950 a fost arestat (ridicat din Biblioteca Academiei) în procesul lui Lucreţiu Pătrăşcanu, cu care colaborase anterior.

Nu a mai fost eliberat din detenţie. Moare în închisoarea Văcăreşti la numai 42 de ani, după ce “cunoscuse” tehnicile de interogare care începuseră să fie folosite în RepublicaPopulară Română.

În 1996, George Popescu, fostul său colaborator îi aduce un cald elogiu, spunând esenţialul despre Anton Golopentia: “Domnia sa ştia că nu eram doar un teritoriu şi o populaţie. Ci un popor şi o ţară”. Nicolae Betea a fost condamnatla 10 ani închisoare şi 5 ani domiciliu forţat în Bărăgan, lângă Feteşti. A murit intr-u azil de bătrâni din Bucureşti. Constantin Pavel, care a executat şi el, o condamnare identică, înnebuneşte.

Sabin Manuila a reuşit în 1948 să părăsească România, stabilindu-se la New York. Aflat pe pământ american colaborează cu dr. Wilhelm Filderman, fostul conducător al “Uniunii Comunităţilor Evreieşti”.

Împreună elaborează studiul” Evoluţia numerică regională a populaţiei evreieşti din România”. Anton Raţiu, de asemenea, anchetat de securitate avea să scrie în volumul publicat în 1994: “Viaţa mi s-a scurs pe acelaşi făgaş, al aceluiaşi destin întunecat, amar, obscur. Destin hărăzit de mereu aceeaşi şi aceeaşi sursă cinică şi barbară”.

Nichita Smochină, recunoscut acum drept cel mai reprezentativ exponent al românilor transnistreni a fost nevoit să se ascundă în munţi ceva timp. Supravegheat operativ de securitate – situaţie de care era conştient – evită să-şi mai întâlnească apropiaţii pentru a nu-i expune unor eventuale măsuri administrative.

Târziu, i se recunoaşte calitatea de membru corespondent al academiei, dar fără să primească şi pensia la care era îndreptăţit în această calitate. Alexandru Smochină care funcţionase ca subprefect în Gvernamintul civil al Transnistriei (1941-1944) a fost interogat cu privire la activitatea sa din Tiraspol şi Berezovca în timpul războiului.

În decembrie 1948 a fost arestat de securitatea romană şi predat organelor sovietice de “specialitate”. Rechizitorul împotriva sa menţiona următoarele infracţiuni prevăzute în Codul penal al R.S.S. Ucrainiene: “spionaj împotriva statului sovietic”, “propagandă antisovietică pe timp de război” şi… “românizarea moldovenilor”.

În 1949 a fost condamnat la 25 de ani de Gulag, pedeapsa pe care a executat-o la Kolama, Republica Yakutia, dincolo de Cercul Polar. A fost eliberat în 1956.

Nu toţi colegii şi colaboratorii lui Golopentia au avut de suferit: Henri H. Stahl şi-a continuat opera.

În 1969 primeşte titlul de “profesor emerit al R.S.R”, devenind în 1974 membru corespondent al Academiei Române. Corneliu Mănescu a ajuns ministru de externe, demis în perioada Ceauşescu.

Traian Herseni a continuat să-şi publice studiile de referinţă până la încetarea din viaţă. Ovidiu Bârlea a lucrat la Institutul de folclor Bucureşti. În 1981 a semnat excepţionalul studiu “Folclorul românesc “(volum II publicat în 1983). Întreaga sa activitate a fost recunoscută ca o pagină de excepţie în istoria folcloristicii româneşti.

Nicolae Marin Dunăre va publica mai multe lucrări de arta populară, studii despre portul popular, broderii ţărăneşti şi ornamentică tradiţională. Gheorghe (George) Retegan, arestat în 1950 sub acuzaţia de “crimă de înaltă trădare” va fi achitat de Tribunalul Militar Bucureşti.

A publicat în “Revista română de statistică”. Până la pensionare a fost profesor la A.S.E. şi Universitatea Bucureşti.

MATERIALUL DOCUMENTAR

Represaliile care s-au abătut asupra unora dintre cercatatori au fost însoţite de o politică de respingere a oricărei analize a rezultatelor obţinute pe teren în condiţii vitrege, datorate numai şi numai abnegaţiei membrilor echipelor coordonate de Anton Golopentia.

Materialul documentar oferit cercetătorilor spre studiu, analiza şi, eventual, actualizare nu a mai fost valorificat din punct de vedere academic, ştiinţific sau documentar.În parte, acest dezinteres a fost încurajat şi de atenuarea interesului pentru destinul românilor din afara ţării, în general şi a romanităţii răsăritene, în special.

Volumul publicat de Anton Raţiu în 1994 a reprezentat singura apariţie în peste 50 de ani. Abia în 2006, când apare monumentală monografie a activităţii I.R.E.B., editată de Sanda Golopentia, preocupările unei generaţii de valoare au fost readuse în atenţia publică; o generaţie care a continuat opera înaintaşilor fără a căror eforturi am fi rămas doar o populaţie obscură, îngroşând rinduriele locuitorilor dintr-un imperiu vecin. Comunităţile studiate între 1941-1944 au suferit, ele însele un proces de deznaţionalizare/asimilare.

Simboluri populare la românii de la Est de Bug

Vasile Harea sesizase devreme că situaţia grupurilor izolate în stepa nu poate dăinui: Această stare de lucruri nu poate să se prelungească la nesfârşit. Înstrăinarea completă îi ameninţa…” (13). Lucurile s-au schimbat după cel de-al II-lea război mondial când, potrivit propagandei sovietice, aceste grupuri de populaţie au început: “Să trăiască în familia unită a popoarelor Uniunii Sovietice, fiind egali în drepturi, fericiţi şi liberi “. Procesul de pierdere identitară a continuat în ritm accelerat; aria limbii române s-a restrâns totodată dramatic. Dispariţia grupurilor etnice, minoritare, izolate de masă mare a contionalilor nu reprezintă, la scara istorică, un caz singular. În ceea ce priveşte evoluţia populaţiilor româneşti se cunoaşte cazul pisticosilor, locuitori valahi din Bitinia, nord-vestul Asiei Mici sau situaţia goralilor din Polonia, desprinse, în timp, din trunchiul lot etnic.

După decembrie 1989, nici noi nu ne-am mai preocupat de cei rămaşi departe. Exceptând fotografiile prof. Vasile Soimaru. (14) şi un documentar realizat de Marian Voicu pentru Televiziunea Romană nu există alte mărturii contemporane despre românii/moldovenii de la est de Bug.

Cu atât mai remarcabile au fost cercetările folcloriştilor din Chişinău, sub direcţia Academiei de Ştiinţe a Moldovei (la acea epocă, încă R.S.S.M.) în regiunile Nikolaev, Khirovograd, în raioanele Voznesensk, Arbuzinca, Pervomaisk, Olsansk (1969-1970) sau în Nordul Caucazului (1987-1988. Trebuie menţionate: culegerea de folclor moldovenesc “Şi cânt codului cu drag” publicată în 1987, volumul lui T. Colac “Nistrule, apleacă-ţi malul. Folclor poetic din Transnistria” apărut la Chişinău în anul 2004 sau lucrarea “Folclor românesc de la est de Nistru, de Bug, din Nordul Caucazului” publicată în două volume sub egida Institutului de folclor al A.S. M., Chişinău, 1987.

Jurnalistul de televiziune, Marian Voicu a oferit un document impresionant care ne îngăduie să vedem astăzi, o comunitate românească, ce fusese studiată şi de participanţii la I.R.E.B. Sub titlul “Români uitaţi. Moldovenii de dincolo de Prut”, reportajul intră în viaţa locuitorilor din Martanosa şi Grutkoe, regiunea Kirovograd, sate aflate în stepa ucrainiana de peste 300 de ani. Aflăm un grup uman marginalizat care-şi practică limba maternă în cadrul limitat al relaţiilor de familie; o limbă de ogradă.

Deşi îşi vorbesc limba numai în jurul mesei – aşa cum apar filmaţi – limba română rămâne singurul reper de identitate şi o sursă puternică de confort identitar. Sunt conştienţi de precaritatea vieţii lor. Îi atrag atenţia reporterului ca mai vorbesc limba română, deşi influenţată de limba. ucrainiana, recunosc că “au calicit limba”.

Unul “grăieşte curat”, dar un puşti declara “Ia niznaiu moldovski “, cu toate că înţelege limba maternă.

Şcoala e în ucrainiana, iar biserica nu şi-a revenit după decenii de “ateism ştiinţific”. Matusa Maria Vartic se arata mai sceptică şi precizează, râzând, că ei vorbesc… “limba martanosa”. Mai au rude în Moldova (Basarabia), pe la Cahul.

“Acolo e România?” întreabă o mătuşă.” Nu “, vine răspunsul. “Nu încă”?, se mira mătuşă. (filmul, realizat în iunie 2000 este disponibil pe vimeo.com).

Gustul amar care persistă după vizionare avertizează că, în absenţa unui sentiment real de solidaritate culturală şi lingvistică, românii estici pot fi considerate de-acum încolo doar un subiect de arhivă, o pagină de carte cumpărată la anticariat, un expozeu istoric; fără materialitatea solidă a unei existenţe sociale. O amintire…

Temele de cercetare şi metodologia aplicată în teren aprofundate de poiectul I.R.E.B. constituie o operă unică care ne oferă şi în prezent argumentele pentru a înţelege mai bine mecanismele asimilării.

Subiectul este cu atât mai actual cu cât marile migraţii contemporane- spre statele Uniunii Europene, spre S.U.A sau Canada, şi nu numai – indică şi un scenariu posibil al pierderii condiţiei naţionale originare.

Ştiri de presă menţionau că în anul 2016 s-au născut mai mulţi copii români în afara frontierelor ţării, decât în interiorul lor; un avertisment care justifica abordarea de urgenţă a fenomenului. Exodul masiv al populaţiei României şi deteritorializarea sentimentului identitar pot fi urmate de un proces de deculturalizare, desfăşurat în etape desigur, dar ireversibil.

În sfârşit, soarta ţesăturilor expuse în 1943 la sediul I.C.S. trebuie umarita peste ani. Conform art. 12 din Convenţia de Armistiţiu (publicată în Monitorul Oficial nr. 219/22 septembrie 1944) semnată la Moscova de către Lucreţiu Pătrăşcanu şi mareşalul sovietic Rodion Malinowski, guvernul român s – a obligat să restituie, în “desăvârşită bună stare”, valorile luate de pe teritoriile Uniunii Sovietice în timpul războiului.

Astfel, toate cusăturile – textile de interior sau de port – toate ţesăturile lucrate în şezători de tărăncile române din Dombass au devenit “captură de război” care trebuiau restituite. Şterguri, şervete, păretare, chilimuri, paturi înflorate, scoarţe, broderii în fir de lână sau de mătase, căpătâie (feţe de perne) au devenit la insistenţa învingătorilor – subit interesaţi de arta populară românească – “pradă de război “a învinsului. Nu au mai ajuns în muzeele noastre etnografice. Au fost restituite Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste.

În mod cu totul miraculos, o mică parte din cusături rămăseseră în grija familei Golopenția în aşteptarea unor vremuri prielnice. După emigrarea doamnei Sanda Golopenția în S.U.A., o parte din ţesăturile achiziţionate la schimb pe malurile Donețului au reintrat în posesia fiicei sociologului Anton Golopenția.

În anul 2006, aceasta donează piesele Muzeului Ţăranului Român. După 71 de ani, ţesăturile ajung, din nou, în faţa unui public avizat: se organizează expoziţia “În urma acului. Românii de peste Bug”, coordonată de Ioana Popescu, M.T.R., 2014.

Un epilog nesperat, singurul, marcat de încrederea stăruinţei.

VA URMA

Note

13) citat de dr. hab. Nicolae Baiesu, “ Observatii privind cultura populara a romanilor de la est de Nistru, Bug, din Nordul Caucazului” , in revista “Akademos”, nr. 2 (13), iunie 2009, Chisinau
14) Vasile Soimaru, “Romanii din jurul Romaniei. Monografie etnofotografica”, Ed. Magic Print-Onesti si Ed. Serebia-Chisinau, 2014
15) Dr. hab. Nicolae Baiesu, op. cit., p. 109-111

SURSA:

România Breaking News – RBN Press - ROMÂNIA BREAKING NEWS

01/09/2021 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: