CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Cum falsifică Kremlinul adevărul despre trecut în speranţa că va supravieţui în istorie prin reînvierea propagandei de stat. VIDEO

Coșmarul secolului XXI? Revigorarea propagandei de stat a Federației Ruse sau Cum deturnează Kremlinul adevărul despre trecut pentru a supravieţui în istorie

 

 

Coșmarul secolului XXI? Revigorarea propagandei de stat a Federației Ruse sau Cum deturnează Kremlinul adevărul despre trecut pentru a supravieţui în istorie

 

Centrul pentru Analiză Politică Europeană (CEPA) a publicat, o primă serie de analize despre Rusia, în ultima sa scurtă apariţie, din 18 ianuarie 207, intitulată „Revigorarea propagandei de stat: Cum a deturnat Kremlinul istoria ca să supravieţuiască”.

Autorul analizei, Maria Snegovaya face o disecţie a politicii Kremlinului, care se străduieşte să schimbe ,,imaginea identităţii Rusiei”, prin eforturi sistematice de transformare a istoriei ţării într-un instrument al statului.

Repetarea istoriei ruseşti – şi renaşterea unor naraţiuni ,,puternic anti-occidentale” – a devenit o componentă importantă a strategiei de supravieţuire a regimului. Părţi ale vechii propagande de stat renaşte – cu consecinţe semnificative pentru relaţiile Moscovei cu Occidentul. 

Care-i problema de fapt !?

Observatorii occidentali dau vina uneori pe deciziile guvernelor lor (cum ar fi, deexemplu, pentru expansiunea NATO sau desfăşurarea programului de apărare antirachetă în Europa de Est) pentru înrăutăţirea relaţiilor dintre SUA şi Rusia, în ultimii ani. Cu toate acestea, o examinare mai atentă a ,,faptelor” ne arată că viziunea Kremlinului asupra  Occidentului a fost mult timp ostilă.  În plus, convingerea sa asupra necesităţii de a consolida rolul Rusiei pe scena internaţională a rămas relativ neschimbată încă din primele zile ale ,,domniei” lui Vladimir Putin.

Susţinerea acestor opinii a reprezentat o continuitate a ,,temelor istorice de bază”, care au devenit tot mai pronunţate în timp. Acestea includ – printre altele – şi ,,măreţia naţională a Rusiei” şi ,,victoria glorioasă” asupra fascismului în cel de-al doilea război mondial.

Kremlinul a ,,injectat” aceste naraţiuni într-o conştiinţă naţională ,,re-imaginată” pentru a-şi susţine politicile atât acasă, cât şi în străinătate.

Din cauza fondului profesional KGB-ist şi a disperării sale faţă de dizolvarea Uniunii  Sovietice, printre alţi factori, Vladimir Putin nu a fost niciodată deosebit de ,,îndrăgit” de către SUA, democraţiile Europei sau instituţiile multilaterale occidentale, precum NATO şi UE.

În particular, el acuză Occidentul de destrămarea URSS şi exploatarea ,,slăbiciunilor” ruseşti, din anii 1990. În timp ce încă lucra în St. Petersburg, în această perioadă, potrivit unor dovezi publice, Putin a folosit, uneori, o retorică anti-vest, o reminiscenţă ulterioară fiind regăsită în „discursul de la München„, din 2007, în cadrul întâlnirilor cu reprezentanţii occidentali.

Ecourile unor astfel de suspiciuni se regăsesc (şi) în primele interviuri publice ale lui Putin, în care vorbea despre ,,necesitatea restabilirii puterii geopolitice a Rusiei”, pentru a stabili o ,,lume multipolară” – un eufemism pentru reducerea influenţei mondiale a SUA.

 

 

 

Convingerea lui Vladimir Putin despre importanţa istoriei (Rusiei – n.a.) a devenit evidentă încă din 2001, când întregul guvern rus a fost convocat pentru a analiza conţinutul manualelor şi al cărţilor profesorilor, referitoare la istoria rusă contemporană.

Guvernul rus a considerat că ,,multe descrieri negative au apărut în manualele din anii 1990”, şi ca atare ,,se recomandă” să fie înlocuite de ,,o nouă viziune a istoriei ruseşti care să promoveze întărirea patriotismului, cetăţenia, conştiinţa naţională de sine şi optimismul istoric„. În consecinţă,  multe programe educaţionale naţionale au fost adoptate în anii următori.

Mai mult, însăşi Vladimir Putin credea că Rusia are nevoie de o versiune ,,pro-regim” a istoriei, din cauza convingerii sale – puternice -, că Statele Unite se aflau în spatele ,,revoluţiilor colorate” din Georgia (2003) şi din Ucraina – în anul următor -, precum şi a revoluţiei din Kârgâzstan – din 2005 -, potrivit părerii lui Gleb Pavlowsky, un consilier al Administraţiei Prezidenţiale şi ,,participant activ la elaborarea noii abordări istorice”.

Vladimir Putin era îngrijorat, de faptul, că aceste evenimente ar putea duce la instabilitate în interiorul Rusiei, care ar fi putut ameninţa, chiar şi, propria sa guvernare. Alarma de la Kremlin a fost sporită  – şi mai mult – de observaţiile preşedintelui SUA, George W. Bush, care a prezis mai multe astfel de revoluţii – în ţări precum Belarus – , susţinând iniţiativele SUA pentru sprijinirea mişcărilor ,,mai populare”, împotriva regimurilor autoritare, din altă părţi ale lumii.

,,Revoluţiile colorate” au convins ,,tehnicienii” de la Kremlin că regimul nu avea o strategie de mobilizare a tinerilor, de îndoctrinare sau alte simboluri naţionale, cu care ar putea contracara tendinţele similare din Rusia.

Ca rezultat, strategul politic şef al lui Vladimir Putin, Vladislav Surkov, a întreprins o iniţiativă de dezvoltare a unor programe de educaţie politică a tinerilor din Rusia, dar şi a elitelor, care conţineau şi elemente antirevoluţionare îndreptate împotriva duşmanilor externi, precum SUA sau a ,,lumii conspiraţioniste” împotriva Rusiei.

Noua campanie a subliniat conceptul că Rusia este o ,,democraţie suverană„, dar a fost conceput şi pentru a stimula sentimentul popular anti-occidental prin creşterea propagandei de stat, prin crearea mişcării de tineret ,,Nashi” (Ai noştri), concomitent cu represiunea ONG-urilor şi a activiştilor pentru drepturile omului. Noul concept a făcut, de asemenea, ca utilizarea corectă a istoriei ruseşti să fie considerată ,,o chestiune de interes naţional vital”.

Din 2005, standardizarea educaţiei a fost unul dintre cele patru mari proiecte naţionale, fiind supravegheat de către Dmitri Medvedev, un aliat al Putin şi ulterior preşedinte al Rusiei.

Foto: Dmitri Medvedev și Vladimir Putin

 

O strategie de securitate naţională, dezvoltată mai târziu, a avertizat împotriva ,,încercărilor de revizuire a istoriei Rusiei, a rolului şi locului ei în istoria mondială … „, care ar putea influenţa negativ securitatea naţională a ţării.

Ministrul culturii, Vladimir Medinsky, a numit interesele naţionale ale Rusiei drept ,,principalul standard al adevărului şi credibilităţii unei lucrări istorice„, iar noul concept avea menirea ,,să insufle mândrie tinerei generaţii şi să favorizeze patriotismul”.

Temele comune au inclus şi rolul Ortodoxiei Răsăritene în unificarea poporului rus dar şi al viziunii, conform căreia, de-a lungul istoriei Rusia a fost ca o ,,cetate asediată” aflată sub atacul Occidentului.

Acelaşi consilier prezidenţial, d-l Gleb Pavlowski, descrie viziunea istorică a lui Vladimir Putin ca fiind ,,Thermidoriană[1] – adică, orientată spre combaterea revoluţiei şi consolidarea statului rus.

În conformitate cu această nouă viziune, încă din 2007, prin ordin al Administraţiei Prezidenţiale, a fost creat un nou manual al cadrelor didactice, printre ale cărei teme, cea mai importantă sublinia ,,lupta istorică a Rusiei pentru a-şi păstra suveranitatea împotriva Occidentului prădător”.

De asemenea, s-au făcut presiuni pentru ca ,,represiunile lui Stalin să fie interpretate ca un rău necesar”, iar prăbuşirea URSS să fie descrisă ca ,,o greşeală tragică care a împiedicat progresul Rusiei”.

Manualul a fost urmat de publicarea unei controversate cărţi de istorie care explică  epurările (în fapt, crimele – n.a.) lui Stalin prin ,,cerinţele de modernizare într-o situaţie în care resursele erau limitate„…….

În 2016, a fost publicat un alt set de manuale de istorie, care au fost şi mai explicite în descrierea Rusiei, care s-a opus ,,eroic” atacurilor din trecut ale agresorilor occidentali – încă, din secolul al XIII-lea -, fie de cavalerii teutoni (învinşi de prinţul rus Alexandru Nevsky), fie de fasciştii germani – şi aliaţii lor – sau, mai recent, de ,,coaliţiile unite anti-ruseşti, având ca scop pedepsirea Rusiei” şi ,,apărarea” Ucrainei.

Interesant de menţionat, chiar şi ,,revoluţia din octombrie 1917 este acum, adesea, descrisă ca fiind ,,parţial, un produs al interferenţelor occidentale””.

Serialele difuzate, în 2017, de  televiziunea de stat, pentru a marca aniversarea a 100 de ani de la Marea Revoluţie Socialistă,  subliniau faptul că ,,revoluţionarii ruşi au fost susţinuţi financiar de către … Germania!”.

Pentru glorificarea trecutului rusesc, acum, Kremlinul pune accentul asupra ,,Vestului agresor”, în mod subversiv – istoric -, ceea ce coincide şi se suprapune cu încercările permanente de ,,înnălbire” a trecutului sovietic.

Este, adesea, uitat faptul că, imediat după ce a preluat puterea, Vladimir Putin a început să restaureze simbolurile sovietice, cu portretele lui Stalin pe ele.

Această situaţie a fost urmată de revenirea imnului sovietic, la sfârşitul anului 2000, şi al stelei în cinci colţuri, ca un simbol al armatei ruse, din 2002.

 

Simbolul armatei sovietice restilizat pentru armata rusă în 2002

Aceste ,,mişcări” au contribuit la valorificarea sindromului post-imperial al Rusiei şi la nostalgia sovietică, dar şi la reflecţie asupra ataşamentului lui Putin faţă de ideea puterii imperiale ruse şi afinitatea sa pentru ideea de ,,istorie utilă„, cea care întăreşte statul centralizat.

În 2005, Putin a descris destrămarea URSS drept ,,cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului al XX-lea” şi ,,cea mai mare dramă a poporului rus”.

O reflecţie suplimentară pe această temă se regăseşte în referinţele repetate ale lui Vladimir Putin la aşa-numitele „frăţii” sau în ,,fraternitatea oamenilor uniţi de cultură şi limbă” din alte ţări post-sovietice.

Un astfel de limbaj aminteşte de termenul din vocabular: ,,asistenţă frăţească„; pe care URSS l-a folosit în timpul invaziilor sale militare.

Aceste declaraţii au precedat apariţia ulterioară a doctrinei Kremlinului,  a ,,păcii ruseşti” – Russkiy Mir[2] -, care descrie etnicii ruşi din ţările vecine ca trăind într-o ,,naţiune divizată”, după prăbuşirea Uniunii Sovietice în 1991. În timp ce ,,Russkiy Mir” a fost creat ca un instrument pentru a justifica responsabilitatea Rusiei de ,,a proteja comunităţile de limbă rusă din afara graniţelor sale”, acest concept a fost, de fapt, o dezvoltare logică a viziunii Kremlinului asupra Rusiei viitoare, ca cea mai mare „naţiune divizată„.

Pentru Kremlin, simbolul cheie al auto-afirmării împotriva Occidentului a devenit ,,glorificarea victoriei Rusiei în al doilea război mondial”, care a devenit locus-ul (poziţia genetică în şirul ADN – n.a.) istoriei ruse şi sovietice – simbolul adevăratului sens istoric al Rusiei.

Sociologul rus Lev Gudkov spune că această victorie a fost interpretată ca un triumf asupra – nu numai a -, Germaniei ,,dar şi asupra Occidentului” şi ,,a transformat memoria Victoriei într-o demonstraţie de putere şi o sursă a dreptului moral al Rusiei de a-şi dicta voinţa faţă de ceilalți”…….

Ministrul rus de externe Serghei Lavrov, de exemplu,  a scris prin 2016 că ,,aspiraţiile anti-ruseşti ale elitelor europene şi dorinţa lor de a porni maşinăria lui Hitler împotriva Uniunii Sovietice au condus la cel de-al doilea război mondial; catastrofa a fost rectificată cu participarea majoră a Rusiei … „.

Victoria Rusiei (numai !? – n.a.) în cel de-al doilea război mondial a venit să justifice politicile şi greşelile conducerii militare ruseşti/sovietice. Manualul de istorie din 2016, de exemplu, nu are nicio analiză asupra pierderilor mari (morţi sau prizonieri – n.a.) sau despre  retragerea Armatei Roşii la începutul războiului, etc., ceea ce s-a întâmplat din cauza calculelor şi aprecierilor greşite ale lui Stalin.

Se menţionează, doar, că ,,războiul a izbucnit brusc pentru unităţile militare sovietice situate de-a lungul graniţelor”.

În mod similar, războiul este portretizat ca fiind ,,exclusiv defensiv”; orice referire la crimele de război ale Uniunii Sovietice, la pactul Ribbentrop-Molotov, la masacrele de la Katyn şi represiunile din timpul ocupaţiei ţărilor est-europene, care au succedat victoriei, sunt tabu.

În lumina lecturii istoriei ruseşti, ca fiind în mare măsură ,,de ne-condamnat”, Kremlinul a sporit persecuţiile, din ce în ce mai mult, împotriva celor care ameninţă să ,,distorsioneze” imaginea trecutului glorios al Rusiei.

În 2009, după sugestiile repetate ale politicienilor ruşi de a incrimina ,,reabilitarea nazismului„, preşedintele de atunci – Dmitri Medvedev -, a înfiinţat o ,,Comisie de Adevăr Istoric” pentru a combate falsificarea istoriei.

Comisia a fost apoi înlocuită de o lege, în 2014, care incriminează reabilitarea nazismului şi ,,orice activităţi critice faţă de acţiunile sovietice din perioada 1939-1945”. Curţile (de justiţie –n.a.) din Rusia au interpretat, în mare măsură, reabilitarea naziştilor.

De exemplu, au fost urmărite şi persecutate persoanele care criticau pactul pe care Stalin la semnat cu Hitler pentru a diviza Europa de Est. De la trecerea legii, aproximativ 15 persoane au fost condamnate.

În mod similar, studenţii, cercetătorii şi apărătorii drepturilor omului care studiază aceste episoade istorice controversate sunt din ce în ce mai expuşi urmăririi penale de către stat.

În 2016, Serghei Mironenko, fostul director al Arhivelor de Stat ale Rusiei, a fost destul de ,,neliniştit”  după ce arhiva a publicat materiale, clasificate anterior, care au pus la îndoială legenda sovietică a ,,Gărzii lui Panfilov” (soldaţi ai Armatei Roşii, despre care s-a spus că au murit ,,eroic”,  rezistând unui atac nazist).

La începutul anului 2017, Iuri Dmitriev, un activist în domeniul drepturilor omului şi istoric al atrocităţilor lui Stalin (conduce filiala regională a Memorialului[3] din nordul Kareliei), a fost acuzat, în mod fals, de pedofilie.

În 2016, Ministerul Justiţiei al Rusiei a desemnat Memorial-ul ca ,,agentură străină”.

În noiembrie 2017, un discurs ţinut în faţa parlamentului german de un elev rus de la liceu Nikolai Desyatnichenko – în care a declarat că mulţi dintre soldaţii germani ucişi sau capturaţi la Stalingrad erau ,,bărbaţi nevinovaţi” care ,,voiau să trăiască paşnic” şi ,,nu voiau să se lupte” – a provocat un scandal şi-o criză publică în Rusia.

Zeci de reclamaţii au curs la procurorii statului, poliţia federală, oficialii şcolii locale şi principala agenţie de securitate a Rusiei (FSB? – n.a.) l-au acuzat pe Desyatnichenko că ,,face declaraţii controversate” şi chiar ,,încercă să reabiliteze memoria criminalilor nazişti”.

Modul în care Kremlinul foloseşte istoria are (tot) mai multe implicaţii politice.

Analiza de mai sus pune la îndoială opinia – pe scară largă -, conform căreia Rusia a considerat în mod ,,justificabil” că expansiunea NATO după prăbuşirea URSS este provocatoare şi că a încălcat asigurările acordate liderilor sovietici, pe măsură ce războiul rece a ,,scăzut”.

În realitate, părerea lui Vladimir Putin potrivit căreia alianţa NATO este ostilă, probabil că, a precedat aderării celor trei state baltice la alianţă, precum şi ,,calea” aleasă de către fostele republici sovietice, Georgia şi Ucraina.

În al doilea rând, deturnarea istoriei Rusiei este, mai degrabă, rezultatul preocupării Kremlinului faţă de revoluţiile ,,colorate”, care ar putea declanşa reacţii în interiorul ţării şi care ar ameninţa regimul însuşi.

Dacă este cazul, probabil că Rusia va trebui să rămână o putere agresivă – ,,Thermidoriană„-, atâta timp cât Vladimir Putin va rămâne conducătorul ei.

ÎN LOC DE CONCLUZII (n.a.):

,,Rusia are propriile „linii roşii’“în politică, iar Occidentul trebuie să le respecte”, este una din cele mai recente declaraţii ale ministrului rus de externe, Serghei Lavrov, într-un interviu acordat publicaţiei „Kommersant”.

Şi continuă: ….”Rusofobia este fără precedent. Nu am văzut niciodată asta pe durata Războiului Rece. Atunci existau anumite reguli, o anumită decenţă (!?)… Acum, toată buna-cuviinţă a fost înlăturată. Rusia are anumite interese şi oamenii ar trebui să ţină cont de ele. Rusia are linii roşii. Cred că politicienii serioşi din Europa înţeleg că aceste linii roşii trebuie respectate, aşa cum au fost respectate în timpul Războiului Rece„, ……

Dacă, ….. ,,glorificarea victoriei Rusiei în al doilea război mondial”, a însemnat ,,o demonstraţie de putere şi o sursă a dreptului moral al Rusiei de a-şi dicta voinţa faţă de ceilalţi”, iar ……. ,,represiunile lui Stalin să fie interpretate ca un rău necesar”, prin ,,cerinţele de modernizare într-o situaţie în care resursele erau limitate„, …….o întrebare e necesară !

Cum trebuie înţeleasă atitudinea Rusiei, şi declaraţia lui Serghei Lavrov, raportată la ,,o anumită decenţă”?!…………………

Nu mai contează cine a zis: ,,Cei care îşi uită istoria, sunt condamnaţi s-o repete!”

Oare: ,,Istoria se poate repeta, mai întâi ca farsă, apoi ca tragedie!”.

Farsa o trăim, cotidian, o simţim, o respirăm şi …. ne otrăvim cu ea! Încet şi sigur, …

Ce urmează ?

 

 

 

 

 

 

(Traducere şi adaptare: Mihai COPEŢCHI – KOPECKY. Sursa: The Center for European Policy Analysis(CEPA) publishes its latest brief on “Reviving the Propaganda State: How the Kremlin hijacked history to survive.”, Author: Maria Snegovaya, ian. 2018) prin România Breaking News.

All opinions are those of the author and do not necessarily represent the position or views of the institutions they represent or the Center for European Policy Analysis.

[1]Thermidorian se referă la 9 Termidor Anul II (27 iulie 1794), conform calendarului republican francez,când Robespierre și alți revoluționari radicali au atacat Convenția Națională. Thermidor reprezintă ultimul joc al domniei terorii. (Sursa: Wikipedia)

[2] Se mai utiliza termenul de Pax Sovietica (Pacea sovietică) – o denumire aplicată de autori individuali în raport cu zona de influență aUniunii Sovietice – „țările socialiste“ -, în timpul războiului rece (1945-1991).

[3]MEMORIAL: An International Historical, Educational, Human Rights And Charitable Society.

Anunțuri

07/02/2018 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

Preoţi ortodocşi din România, R.Moldova, Bulgaria şi alte ţări, antrenaţi de Moscova în acţiuni de propagandă antioccidentală. VIDEO

Moscova folosește preoți ortodocși din România pentru a face propagandă antiamericană 

 

 

Moscova folosește preoți ortodocși din România și Bulgaria pentru a face propagandă antiamericană Kremlinul se folosește de preoţi ortodocşi din România pentru a alimenta protestele împotriva fracturării hidraulice, informeaza televiziunea Digi24, care citează un raport recent prezentat în Congresul American pe tema eforturilor Rusiei de a destabiliza democrațiile europene.

Potrivit sursei citate nu doar în România, dar şi în Bulgaria, Kremlinul s-a folosit de preoţi ortodocşi pentru a alimenta protestele faţă de fracturarea hidraulică, îndreptate împotriva companiei americane Chevron.

Raportul de 206 de pagini, vorbește și despre felul în care Biserica rusă a devenit un instrument al statului şi e folosită pentru promovarea şi legitimarea intereselor Kremlinului.Raportul, intitulat „Atacurile asimetrice ale lui Putin impotriva democratiei in Rusia si in Europa: implicatii pentru securitatea nationala americana”, prezinta pe larg parcursul si metodele lui Vladimir Putin, pe care il acuza, alaturi de regimul lui, de coruptie şi spălare de bani, propaganda, legaturi cu crima organizata si comandarea de asasinate politice.

Capitole ale raportului descriu tentativele rusesti de ingerinţă în diverse procese electorale din Europa prezentând şi recomandări. (hotnews.ro)

Vladimir Putin este calificat drept o ameninţare gravă la adresa Statelor Unite pe care Donald Trump preferă să nu o ia în seamă.

Documentul acuza legaturile dintre Ministerul rus de Externe si Biserica Ortodoxa rusă pentru a promova interesele Kremlinului.

Biserica Ortodoxa rusa se bucură de un sprijin puternic din partea oligarhilor conectaţi la Kremlin, Konstantin Malofeev si Vladimir Yakunin, ambii supuşi sancţiunilor americane.

„In Bulgaria si România, Kremlinul ar fi cooptat preoţi ortodocşi pentru a conduce proteste anti-fracturare hidraulica”, o referire la manifestaţiile impotriva explorării si exploatarii gazelor de şist care au avut loc in 2012 in Romania.

Vârful acestor proteste a fost în 2013, iar mişcarea anti-gaze de şist a avut în centrul ei şi membri ai clerului din Moldova. Ei bine, Moscova şi-a aplicat planul descris prin intermediul Bisericii Ortodoxe Ruse. Asta potrivit unui scenariu, care apare într-unraport al senatorilor democraţi din Statele Unite.

Cercetarea vorbeşte, printre altele, despre felul în care Biserica rusă a devenit un instrument al statului şi e folosită pentru promovarea şi legitimarea intereselor Kremlinului. Totul, pentru reafirmarea noii ordini internaţionale dorite de Vladimir Putin.

Dincolo de felul în care Biserica Ortodoxă Rusă e considerată un agent al haosului rusesc, cum e numit acest război de influenţă, raportul publicat de Comisia pentru Afaceri Externe din Senatul american arată cum amestecul Rusiei în alegerile prezidenţiale din Statele Unite nu e ceva nou.

 

 

El face parte dintr-un tipar vechi de aproape două decenii al regimului Putin de a ataca democraţia şi statul de drept în ţări europene, dar şi în Statele Unite.

Potrivit raportului, în Republica Moldova, preoţi de rang înalt au „lucrat pentru a opri integrarea tarii cu Uniunea Europeana (conducând manifestarile anti-homosexuali si chiar pretinzând că noile pasapoarte biometrice pentru UE sunt satanice deoarece au un cod numeric format din 13 cifre), iar preoţii din Muntenegru au condus eforturile pentru a impiedica aderarea tarii la NATO”.

 

preot

 

În total, raportul detaliază atacurile ruseşti din 19 ţări. E vorba de exemplu, de campanii de dezinformare, atacuri cibernetice, finanţarea de mişcări politice de extremă dreapta sau de folosirea resurselor energetice drept armă politică.

Sunt ameninţări care se văd şi la Bucureşti.

Ministrul român de Externe a avertizat chiar în urmă cu câteva zile că statele şi societăţile din regiunea noastră sunt un „poligon de încercare” al Rusiei, care foloseşte toate aceste tactici hibride şi accentuează astfel, o spirală a instabilităţii regionale.

Încă în 2014 au fost date declaraţii la nivelul cel mai înalt al NATO potrivit cărora:

„Am intalnit aliaţi care pot confirma că Rusia, ca parte a sofisticatelor sale operaţiuni de informare si dezinformare, s-a implicat activ impreuna cu asa-numitele organizaţii neguvernamentale – acele organizatii de mediu ce duc campanii impotriva gazelor de sist – pentru a mentine dependenta Europei de importurile de gaz rusesc. ”

Uniunea Europeană şi NATO, precum şi organizaţii nonguvernamentale au luat măsuri pentru contracararea campaniilor ruse în scopul dezinformării în România, Polonia şi ţările baltice, iar Bucureştiul a exprimat preocupare privind dependenţa energetică de Rusia, arată un raport al Congresului SUA.

„În urmă cu peste 20 de ani, Vladimir Putin a obţinut şi a consolidat puterea prin exploatarea practicilor de şantaj, temerilor de terorism şi război. Începând de atunci, liderul rus a combinat aventurismul militar şi agresiunile în străinătate cu propaganda şi actele de reprimare politică la nivel intern, pentru a convinge publicul intern că va restabili măreţia şi poziţia respectabilă a Rusiei pe scena mondială.

Vladimir Putin a oferit putere serviciilor de securitate şi le-a folosit pentru a-şi consolida controlul la nivel politic, social şi economic (…)”, se arată în raportul intitulat „Atacul asimetric al lui Vladimir Putin asupra democraţiei în Rusia şi Europa: Implicaţiile pentru siguranţa naţională a SUA”, elaborat de membri democraţi ai Comisiei pentru Relaţii Externe din Senatul SUA.

Sistemele democratice precum Statele Unite şi naţiunile din Europa sunt considerate provocări de către Vladimir Putin, din cauza sancţiunilor adoptate contra Rusiei, deoarece „sunt alternative atrăgătoare la sistemul său corupt şi infracţional” şi pentru că ţările care au guvernare transparentă, stat de drept şi presă liberă rezistă mai bine corupţiei răspândite în afara graniţelor Rusiei, precizează raportul.

„Prin urmare, Vladimir Putin a fixat ca o prioritate a regimului său atacarea democraţiilor din Europa şi SUA şi subminarea alianţei transatlantice de care depind de peste 70 de ani pacea şi prosperitatea Europei. Liderul rus a utilizat serviciile de securitate, presa, companii publice şi private, grupuri de crimă organizată, organizaţii sociale şi religioase pentru dezinformare, influenţarea alegerilor, alimentarea corupţiei, ameninţarea securităţii energetice (…)”, se arată în document.

Raportul constată că Uniunea Europeană şi NATO au luat măsuri pentru contracararea ingerinţelor Rusiei. „Şi unele organizaţii nonguvernamentale şi institute de cercetare au lansat programe regionale pentru contracararea dezinformării. (…)”. Un efort de acest gen este „Iniţiativa de Informare privind Instrumentele utilizate în Conflicte, administrată de Centrul pentru Analizarea Politicilor Europene (Center for European Policy Analysis – CEPA), un institut american care are filiale în Europa. Programul monitorizează conţinutul şi tehnicile pentru dezinformare folosite asupra Belarusului, Estoniei, Letoniei, Lituaniei, Poloniei şi României. În afara monitorizării, Iniţiativa oferă asistenţă liderilor politici pentru dezvoltarea de strategii în scopul contracarării dezinformării”, se arată în raport.

„Ţări europene au exprimat opoziţie puternică faţă de proiectul Gazoductului Nord Stream 2, care ar putea face Europa mai dependentă de resursele energetice ruse şi ar diminua semnificativ veniturile obţinute de instituţiile guvernamentale din Ucraina prin taxele de tranzit pe teritoriul ucrainean.

În vara anului 2016, liderii din Croaţia, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia şi România i-au trimis o scrisoare preşedintelui Comisiei Europene în care exprimau preocupare că proiectul gazoductului Nord Stream 2 ar putea genera «consecinţe geopolitice destabilizatoare» şi ar «prezenta anumite riscuri privind securitatea energetică», în special prin creşterea dependenţei ţărilor central şi est-europene de gazul rusesc”, subliniază raportul.

 

 

 

 

 

SURSE: 

https://www.flux24.ro/raport-al-unor-senatori-democrati-americani-rusia-a-folosit-preoti-din-romania/

https://www.ziarulnational.md/moscova-foloseste-preoti-ortodocsi-din-romania-si-bulgaria-pentru-a-face-propaganda-antiamericana/

https://www.europalibera.org/a/28968583.html

https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/raport-american-preoti-ortodocsi-romani-a-lucreazaa-pentru-vladimir-putin–179573.html

12/01/2018 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Statul agresor Rusia se teme… VIDEO

Rusia, stat agresor și ocupant, se teme de sistemele antibalistice montate de SUA în Polonia, România și Japonia. Ce argumente are MAE Rus?

Rusia, stat agresor și ocupant, se teme de sistemele antibalistice montate de SUA în Polonia, România și Japonia. Ce argumente are MAE Rus?

 

Federația Rusă, declarat conform unei recente rezoluții a Organizației Națiunilor Unite, stat agresor și ocupant, a condamnat cu fermitate decizia Statelor Unite de a vinde Japoniei sisteme antibalistice de tip Aegis.Maria Zaharova, purtătorul de cuvânt al Ministerului rus de Externe, a explicat că elementele antirachetă din Japonia sunt parte a planului SUA de a crea un „sistem antibalistic global”.

Moscova susţine că instalaţiile antirachetă ale Statelor Unite au dublă utilitate, defensivă şi ofensivă.Conform unui comunicat postat pe site-ul Ministerului de Externe de la Moscova, „Din punct de vedere tehnic şi funcţional, sistemele antibalistice instalate în Japonia sunt identice cu cele americane, care pot lansa atât rachete de interceptare, cât şi rachete de croazieră cu raze scurte şi medii de acţiune”.

Oficialii din Japonia argumentează că sistemele antibalistice primite de la SUA vor fi sub comandamentul Guvernului de la Tokyo, având rolul contracarării ameninţărilor Coreei de Nord.

Rusia a respins argumentele Japoniei prin vocea lui Serghei Riabkov, adjunct al ministrului rus de Externe, care a precizat că „am analizat comunicatul Ministerului nipon de Externe, conform căruia sistemul antibalistic va fi sub comandamentul Guvernului de la Tokyo şi nu va ameninţa Rusia şi alte ţări.

Însă toată lumea este conştientă că Japonia a fost atrasă de mult timp în crearea segmentului asiatic al sistemului antibalistic global american (…)”.

„Statele Unite au dispus montarea unor astfel de sisteme şi în bazele militare americane din România şi Polonia, în apropierea frontierelor vestice ale Rusiei, prin încălcarea Tratatului INF din 1987, care interzice instalarea unor astfel de sisteme terestre”.

„Faptul că astfel de sisteme complexe apar acum şi în apropierea frontierelor estice ale Rusiei creează o nouă situaţie, pe care nu o putem ignora în planificarea noastră militară”, atrage atenţia Serghei Riabkov.

Administraţia Vladimir Putin a criticat de nenumărate ori iniţiativa SUA de a instala elemente antirachetă, în cadrul NATO, în România şi Polonia, precum şi montarea unui sistem antibalistic în Coreea de Sud. Washingtonul şi NATO susţin că instalaţiile antirachetă din Europa nu sunt îndreptate contra Rusiei, vizând contracararea ameninţărilor balistice din Iran, în timp ce sistemul din Coreea de Sud vizează ameninţarea nord-coreeană.

Relaţiile dintre Rusia şi Occident sunt grav afectate de crizele din Ucraina şi Siria.Rusia trece cu vederea propriile sale incalcari in ceea ce priveste legislatia internationala. De asemenea, activarea scuturilor antiracheta de catre SUA si NATO este necesara in contextul in care se dezvoltă pe mapamond puteri nucleare impredictibile precum Iran sau Coreea de Nord.

De asemenea, felul in care Rusia a procedat în Ucraina  incalcând cu buna stiinţă Acordurile de la Minsk, ne sugereaza o Rusie – de asemenea putere nucleara – a cărei politică, de asemenea, poate fi caracterizată de neprevăzut.

Ne amintim că în 2016, potrivit Curții Penale Internaționale, Rusia a fost calificată ca stat care a invadat Crimeea, agresor și ocupant în Ucraina.

 

 

 

 

Sursa:

02/01/2018 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , , , , , , , , | 6 comentarii

%d blogeri au apreciat asta: