CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

MIMAREA DEMOCRAȚIEI ÎN ȚĂRILE CU DEMOCRAȚIA ASEDIATĂ

proteste | Pagina 6 | Digi24

Lecția democrației mimate pentru democrațiile asediate

Ce mai înseamnă democrațiile? În România, premierul aruncă parlamentul în derizoriu. În Rusia, alegerile sunt trucate de la un cap la altul. Iar în SUA, generalii își permit să joace țonțoroiul pe nasul liderului ales.

Aplicația Smart Voting a fundației lui Navalnîi a fost ștearsă din App Stores

Nu e nimeni deasupra legii? Să avem pardon. Unii dintre cei mai neaveniți dregători sunt, ori se cred, mai cu moț decât oricine. Grav e că și marile concerne tehnologice s-au plasat pe grumazul libertății, sufocând-o eficient. Nu e niciun sistem mai bun decât democrația?

Pe moment, prestigiul ei rămâne uriaș, de vreme ce îi face mare concurență nu dictatura, ci democrația mimată.

Ea câștigă permanent poziții noi nu doar în Rusia și România cuplului Iohannis-Cîțu, ci și în SUA, scrie  Petre M. Iancu în https://www.dw.com/ro.

Cazul românesc

În România, un premier care se ticăloșește pe zi ce trece e de părere că poate deroba după bunul său plac parlamentul de o parte din drepturile sacrosancte ale instituției cheie a democrației.

Spre paguba democrației și a imaginii ei și a României, un Florin Cîțu tot mai trufaș, mai narcisist și mai alăturea cu drumul liberalismului, care, dacă n-ar fi iresponsabil, ar aplana instantaneu criza politică demisionând, a afirmat că, după schimbarea radicală a compoziției politice a puterii și a cabinetului n-ar fi ”nevoie să ceară un vot de încredere în Guvern”. Ar trebui să solicite doar ”aprobarea pentru noii miniștri”, înlocuindu-i pe cei dați afară de el, nejustificat și abuziv, de la USR-PLUS.

Iată, la București, o mostră de democrație mimată. Una anticonstituțională, promovată de șeful Guvernului, pe care-l patronează și cu care, spre paguba țării, s-a aliat, vai, șeful statului. Ca și cum țara n-ar avea o Constituție. Ca și cum Parlamentul n-ar reprezenta voința suveranului, care este națiunea. Ca și cum poporul n-ar avea niciun cuvânt de spus, dacă oligarhia, în speță premierul, cu de la sine putere modifică din temelii arhitectura, structura și orientarea puterii politice.

Întrucât însă România e o țară cu o democrație de mult defectă rău, plină de televiziuni și publicații cumpărate cu tot cu stelele și steluțele ei jurnalistice din buzunarele vestei oligarhiei securistice pe care pare a o sluji cu abnegație mare, conform faptelor sale, și penelistul Florin Cîțu, nu e de așteptat ca noul derapaj grav al premierului să iște cine știe ce revolte firești în presa arondată.

În schimb, trompetele agitpropului antidemocratic vor continua să mimeze orientarea democratică, înfierând cu furie proletară culpele imaginare ale victimei useriste prefăcute în făptaș, care n-ar fi trebuit chipurile să plece de la putere, ori să ”se alieze” (la semnăturile pentru sabotata moțiune de cenzură) cu AUR, ceea ce, în narativul propagandei, ar prefigura o viitoare ”coaliție”. Că USR-PLUS contestă net și vehement o atare alianță nu mai ”contează” pentru dezinformatori.

Că, sub guvernare penelistă, România cade atât de dur la testul autenticității democratice și realunecă în fesenismul imitației ieftine de liberalism, de parcă la butoanele țării ar fi un Dragnea, sau Adrian Năstase, ține parțial și de reflexul românesc de a se orienta în funcție de marile puteri. Înaintea Primului Război Mondial a învins atracția anglo-franceză, la finele perioadei interbelice, nazismul. Apoi, România a devenit satelitul obedient al Moscovei, mimând sub Ceaușescu o independență fantezistă. Atât de profund înrădăcinată a fost această docilitate față de Rusia, încât Ion Iliescu nu s-a dat în lături să semneze, în februarie 1991, când Uniunea Sovietică era deja cu două picioare în groapă, un tratat cu defunctul imperiu comunist. Căci în comunism credea și spera.

Derapajul american, modelul celui românesc?

Acum, americanofilul Cîțu, care a trăit și studiat mulți ani în SUA, manevrează România spre un guvern minoritar tolerat, în fapt, condus din umbră de PSD, care e rebotezatul PCR. Ce i-a inspirat convingerea că o asemenea coaliție monstruoasă ar putea fi acceptată de mulți? Noul comunism, care și-a ițit de mult capul și în SUA, devenite de câteva decenii Înalta Poartă nouă pentru dregătorii români?

Peste ocean, șeful statelor majore ale forțelor armate americane, Milley, și-a permis să-și trădeze comandantul suprem, pe președintele democratic ales al SUA, oferind Chinei comuniste informații confidențiale, în spatelele șefului statului.

Peste capul președintelui, Milley a dat Beijingului asigurări că America nu va ataca China, respectiv că o va înștiința în prealabil.

În reacție, generalul, care se apără afirmând, fals, că asemenea convorbiri ar constitui o rutină, e, pe bună dreptate, acuzat de trădare. Conform jurnalistului Bob Woodward şi a coautorului cărții sale, ”Pericol”, Robert Costa, generalul Milley considera la finele anului 2020 că Trump ar fi intrat într-un declin psihic grav după alegeri. Generalul a ordonat deci militarilor, îngrijorat fiind de soarta arsenalului nuclear, să nu execute ordine fără a-l implica pe el, Milley.

Ceea ce reprezintă înlocuirea ilegală a comandantului suprem, un puci militar, deci o clară și indiscutabilă trădare de țară, precum și violarea principiilor democrației, care implică subordonarea armatei puterii alese, civile. Or, nu e posibil ca un general să-și aroge dreptul de a-și evalua psihic superiorul, dansând țonțoroiul pe nasul unui om politic legitimat de o alegere liberă.

Or, Casa Albă și-a manifestat, culmea, ”totala încredere” în general. Ceea ce validează neîncrederea firească pe care o trezește mai nou, în Europa și în lume, atât administrația lui Joe Biden, cu dezastruoasa ei retragere din Afganistan, pentru care sunt de vină, prin asumare și lipsa protestelor și a demisiei, și Milley, și șeful Pentagonului, Lloyd Austin, și cel al diplomației, Blinken, cât și presa ideologic ultraprogresistă susținând-o necondiționat. 

PCR, Putin și votul inteligent în democrația mimată

Comunismul, tot mai asertiv peste ocean, s-a menținut și în Duma de Stat a Rusiei. Partidul comunist e una din cele trei formațiuni admise la alegeri de puterea dictatorială, putinistă, care nu vrea în ruptul capului să renunțe la copierea democrației și menține, deci, intact falsul spectacol al pluripartidismului. Cele trei partide poartă etichete plastografiate, fiind, in corpore, extremiste (de dreapta, ca LDPR, de stânga, ca PCR, ori de stânga-dreapta dughinistă, cum e învrăjbitorul Partid Rusia Unită) precum și obediente unui lider suprem ce seamănă leit cu un sângeros capo di tutti capi hipertrofiat și înarmat nu cu pistoale, ci cu bombe atomice și cu rachetele lor purtătoare.

Dar chiar și în aproape totalitara tiranie rusă, mimarea democrației oferă opoziției șanse de luptă și de îndreptare a situației prin tactica genială, numită de mișcarea lui Alexei Navalnîi smart voting, votul deștept.

Acest sistem plasează ștampila de vot în serviciul contracarării omnipotenței dictatorului, în speță a partidului său. O pune deasupra opțiunii politice inițiale a alegătorului, chiar dacă sufragiul trebuie acordat unui membru al partidului comunist, plasat mai bine în sondaje decât alți candidați ai opoziției. Dar e oare acceptabil să i se dea votul și unui comunist? În principiu, nu.

Dar în condițiile în care dictatorul determină cine are ori n-are voie să participe la alegeri, respectiv cine va ieși câștigător (independenții fiind amenințați ori șantajați, ca s-o lase baltă, cu securitatea lor și a familiei, sau cu sejururi după gratii), orice demers slăbind formațiunea guvernamentală putinistă e măsura patriotic și democratic utilă. E atât de utilă, încât Kremlinul a reacționat nu doar încarcerându-l pe Navalnîi, după ce a încercat în zadar să-l asasineze, ori scoțându-i în afara legii partidul. Ci și apelând la marile concerne tehnologice, precum Google și Apple, cărora le-a cerut să-i suprime aplicația, prin care Alexei Navalnîi și ONG-ul său anticorupție li se adresau alegătorilor.

Spune totul despre orientarea acestor concerne americane, despre ”valorile” lor nondemocratice, precum și despre calitatea democrației de peste ocean, că Big Tech a acceptat fără să crâcnească dictatul lui Vladimir Putin și a procedat la cenzură în slujba dictaturii ruse. Google și Apple au șters fără urmă, din ale lor App Stores, aplicațiile fundației anti-corupție a lui Navalnîi. Or, deși oficialitățile ruse (Roskomnadsor) avertizaseră cele două gigantice concerne din internet cu amenzi și pedepse penale, accesul la cenzuratul app putând fi cotat ca ”imixtiune” externă în procesul electoral rusesc, Google și Apple n-ar fi trebuit în veci să se supună dictatului moscovit.

Are perfectă dreptate șeful Fundației Anticorupție a lui Navalnîi, Jdanov, să acuze marile companii din domeniul tehnologiei informației de a fi procedat la un ”act rușinos de cenzură politică încântând propaganda autoritarului regim rusesc”. Or, nu e primul și nici ultimul.

De unde reiese că, profitând de prestigiul democrației, unul imens, astfel încât nici tirani învederați nu îndrăznesc să abandoneze total mimarea ei, militanții pentru democrații nemimate și apărătorii democrațiilor defecte și asediate au a-și lua urgent măsuri de precauție și de a-și organiza rapid căi de comunicare aflate la adăpost de vechii și noii cenzori. De dincolo sau dincoace de ocean.

27/10/2021 Posted by | analize | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Crimeea de la tătari la ocupanții ruși

Criza din Crimeea, un RusoMaidan. Rusia incurajeaza revolta celor ...

Peninsula Crimeea a făcut parte din Rusia începând cu anul 1783, când imperiul țarist a anexat-o în urma înfrângerii Imperiului Otoman.

În 1954 guvernul sovietic a decis transferarea acestui teritoriu de sub autoritatea Republicii Sovietice Federative Socialiste Ruse, către RSS Ucraineană. 

Transferul a fost anunțat în presa sovietică la sfârșitul lunii februarie 1954, la opt zile după ce Prezidiul Sovietului Suprem al URSS aprobase o rezoluție în acest sens.

Hanatul Crimeei avea un statut aparte ca vasal al otomanilor: hanul lor era urmașul sultanului la tronul otoman in cazul în care sultanul nu avea un mostenitor de sex masculin, putea declara razboi și incheia pace fără acordul sultanului, iar hanii crimeeni primeau ambasadori și erau platiti pentru participarea la razboaie. 

Ce nevoie avea Hanatul Crimeei de rușii eliberatori și ocupanți?

Rusia prin prevederile Tratatului de la Kuciuk-Kainargi din 1774, si ulterior prin ocuparea Crimeei și a unei părți din Moldova a încălcat un alt tratat international pe care il acceptase, se subliniază într-un articol publicat pe https://ioncoja.ro/crimeea-intre-tatari-si-rusi/.

Este vorba de Capitulația de la 1740 dintre Franța si Imperiul otoman, pe care cardinalul Fleury, primul ministru al regelui Ludovic al XV-lea, în perioada 1726 – 1743, a impus-o si Marilor Puteri europene, inclusiv Rusiei, prin care se angajau să respecte granițele statelor vasale Imperiului otoman: Țara Românească, Moldova, Hanatul Crimeei, statele georgiene și armene din Caucaz.

Profitand de declinul Franței, Rusia a luat cu japca niste teritorii ce nu erau otomane: tatarești, moldovenesti si ca sa tempereze Austria i-a oferit pe tava Bucovina. Ar fi trebuit sa fie cunoscute de toți propagandiștii de doi bani efectele negative ale amintitului tratat asupra Țărilor Române.

În fapt după 1740 Rusia a încercat prin tratatele internaționale ulterioare, la Bucuresti 1812,Paris 1856, Berlin 1878, să anexeze părți din teritoriul Tărilor Române, țări ce nu au fost niciodată provincii otomane .
Populatia Crimeei a fost majoritar tătara si a fost obligată din 1781 (alipirea oficiala a Crimeei) sa se refugieze in Imperiul otoman și în provincia acestuia-Dobrogea.

Dacă ne-am documenta in randul comunitatii tatare din Dobrogea, am fi uimiți să aflăm câți tătari au fost nevoiti sa fugă din Crimeea.

Prigoana a continuat și pe vremea lui Stalin și elocvent este si filmul despre marele aviator tătar, Amet Khan Sultan, erou al URSS in Al Doilea Razboi Mondial, care asista neputincios într-o permisie, la expulzarea in Siberia a rudelor sale și a intregii populații a tătarilor din Crimeea, la fel ca și în cazul poporului cecen.


Crimeea a ajuns la Ucraina in urma unui tratat recunoscut si semnat de URSS, dar si de RSS Rusa si RSS Ucrainiană, iar granitele Ucrainiei au facut obiectul tratatelor pe care această țară le-a incheiat cu Urss și cu vecinii săi, inclusiv cu România.

Daca Ucraina nu ar fi renunțat la arsenalul nuclear moștenit de la fosta URSS, după ce a primit asigurări de la Marile Puteri (SUA, Rusia și Marea Britanie), prin Tratatul de la Budapesta din 1994, că îi vor fi garantate granițele, Putin nu ar fi avut nici curajul și nici tupeul să o atace și să anexeze Crimeea.

CITIȚI ȘI:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Memorandumul_de_la_Budapesta

28/03/2021 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , | Lasă un comentariu

R.Moldova, printre potențialele ținte ale Rusiei pentru o nouă invazie. „Ar putea Putin ordona o nouă invazie?

Sursă foto: Ministerul Apărării al Federației Ruse - Facebook

Sursă foto: Ministerul Apărării al Federației Ruse – Facebook

„Un agent al KGB-ului precum e Vladimir Putin știe să își ascundă sentimentele. Dar în 2013, după ce fostul președinte Barack Obama l-a caracterizat „copilul plictisit din fundul clasei”, Putin a reacționat nervos. Și pe bună dreptate: Copiii plictisiți din fundul clasei sunt rareori ambițioși. Putin, din prima zi a domniei sale de 21 de ani a avut planuri ambițioase, atât personale cât și pentru Federația Rusă”.

Așa își începe analiza intitulată „Ar putea Putin ordona o nouă invazie?”, în publicația Politico, cercetătorul Leon Aron, expert în spațiul ex-sovietic, într-un articol reprodus de https://www.defenseromania.ro/.

Acesta amintește că una din principalele priorități pentru Putin, după ce a devenit președinte, a fost controlul asupra instituțiilor ce nu se mai aflau în sfera de dominație politică după prăbușirea URSS: industrii majore, justiție, mass-media etc.

Apoi și-a alimentat ambițiile geostrategice prin „incursiunile din Ucraina și Crimeea, alianța militară cu Siria și atacurile asupra democrațiilor occidentale”.

În opinia expertului, multe dintre elementele din 2014 care au dus la invazia Ucrainei se regăsesc și azi, iar administrația Biden ar trebui să dezvolte o strategie cu privire la Federația Rusă.

Deja vu „Crimeea 2014”

Leon Aron precizează că sunt cel puțin două motive pentru care Putin ar putea ordona acțiuni militare similare cu cele din 2014. În primul rând setea președintelui rus de glorie iar cel de-al doilea intenția de a avea un „mandat pe viață” într-o țară în care economia și veniturile stagnează de mai bine de un deceniu iar pandemia de Covid-19 a lăsat răni adânci.

Mai mult, arestarea opozantului Alexei Navalnîi a declanșat proteste în peste 100 de orașe ale Rusiei, pentru prima oară de la demonstrațiile împotriva lui Putin din 2011.

Astfel, în 2014, când situația economică a Rusiei era tot sumbră, Putin a folosit „întoarcerea” Crimeei pentru a contracara criza economică și pentru a își crește popularitatea. Acțiune care i-a reușit, legitimându-și astfel mandatul. 

Sursa citată arată că dacă în 2013 Vladimir Putin avea o popularitate în scădere de 65%, după anexarea ilegală a Crimeei aceasta a explodat la 81%. Iar dacă în 1999 la numirea în funcția de premier nu era foarte cunoscut, popularitatea sa a crescut vertiginos imediat după acțiunea militară din Cecenia.

Cel mai mare nivel a fost atins în septembrie 2008, după războiul din august 2008 împotriva Georgiei.

Atunci Vladimir Putin avea o popularitate de 88%! 

Tarile unde Putin si-a pus piciorul in usa. "Conflictele inghetate" ar  putea aduce Rusia la doar 500 km de Bucuresti - Stirileprotv.ro

Georgia, Republica Moldova și Ucraina, potențiale ținte ale lui Putin pentru un „război scurt și victorios”

„Putin ar putea recurge la ceea ce a făcut foarte bine în trecut: războaie scurte și victorioase”, scrie Politico.

„În cazul în care Putin vrea să poarte un nou război scurt și victorios nu duce lipsă de potențiale ținte. Există cel puțin cinci state care ar putea fi victimele unor acțiuni militare. Trei dintre ele – Georgia, Republica Moldova și Ucraina – sunt state pe teritoriul cărora există conflicte înghețate ce pot fi foarte ușor reactivate de către trupele rusești sau de către separatiștii susținuți de Moscova”, precizează expertul Leon Aron în analiza sa.

El spune că alte state ce ar putea fi potențiale ținte ale Moscovei sunt Belarusul și Kazahstanul, ultimul cu cei mai mulți etnici ruși după Ucraina.

Totuși, semnalează Politico, niciuna din aceste țări nu ar putea să-i potolească ambițiile mari ale lui Putin atunci când vine vorba despre geostrategie.

O astfel de ambiție e reprezentată de statele baltice: Estonia, Letonia și Lituania, toate însă membre NATO.

„Deși Putin s-a lăudat să ajungă la Riga și Tallinn în două zile, o Reconquista imperială rusă este puțin probabilă. Rușii nu vor veni cu tancurile.

În schimb, Moscova ar putea desfășura o operațiune „hibridă”, pe modelul Crimeea, acțiune condusă de către forțele ruse, mai exact forțele speciale și unitățile de parașutiști de elită din cadrul Districtul Militar Vest al Federației Ruse”, precizează expertul în analiza sa. 

Politico îl citează pe generalul John Nicholson, fost comandant al trupelor SUA și NATO din Afganistan, care a estimat că NATO poate mobiliza în aproximativ 90 de zile o forță militară care să o depășească pe cea a Federației Ruse în zona Baltică.

„În schimb, au trecut doar trei săptămâni de la invazia Crimeei, până la așa-zisul referendum și anexarea oficială a Peninsulei la Federația Rusă”, mai precizează sursa citată.

17/03/2021 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: