CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Teoria conspirației în muzică: Disputa creată de emisiunile cu frecvența sunetului de 432 de hertzi vs transmisiile pe 440 hertzi și controlul minții umane prin intermediul muzicii

 

 

 

 

Teoria conspirației despre frecvența sunetului - 440Hz / 432Hz

 

Știința cimaticii, studiul sunetului vizibil și al vibrației, dovedește că frecvența și vibrația sunt principiile care stau la baza materiei și vieții pe această planetă.

Când o undă sonoră se deplasează într-un mediu fizic (nisip, aer, apă, etc), frecvența acelei unde are un impact direct asupra structurii mediului prin care trece.

La fel și creierul nostru, poate fi străbătut de unde pe care nu le putem percepe la nivel conștient, dar în subconștient efectele pot fi devastatoare.

Pentru a înțelege mai bine despre ce este vorba, trebuie să ne întoarcem puțin în istorie…

Frecvența 432 Hz, cunoscută și ca A-ul lui Verdi (Giuseppe Verdi), este o frecvență alternativă  matematic calculată ca fiind în armonie cu universul.

  

  Muzica emisă în frecvență 432 Hz transmite energii de vindecare deoarece este un ton natural ce poate fi demonstrat prin principiile fundamentale ale matematicii. Astfel, prin 1940, Statele Unite au reușit să introducă frecvența 440 Hz la nivel internațional, iar în final, în 1953 această frecvență a devenit ISO 16-standard.

Astăzi majoritatea muzicii de pe glob este reglată la frecvența de 440 Hz, așa cum a fost stabilită la nivel internațional de către International Standards Organisation (ISO) în 1953.

Așadar, ascultăm muzică pe “frecvența materialistă și violentă” de 440 hertzi, în locul “frecvenței naturale și armonioase”de 432 hertzi, în ciuda faptului că frecvența de 440 de hertzi poate avea un efect nesănătos asupra psihicului uman, în timp ce muzica Universului, muzica naturii care transmite energii benefice și vindecatoare este acordată pe frecvența de 432 de hertzi…

Se spune ca schimbarea de la frecvență de la 432 de hertzi la 440 de hertzi ar fi fost hotărâtă în anul 1940 de ministrul propagandei naziste, Goebbels. cu scopul de a-i face pe oameni sa devina prizonieri ai unui anumit tip de comportament psihic și că a fost utilizată pentru a modifica felul în care oamenii gândesc și simt..

Ce este cu adevărat ciudat este faptul că și în Statele Unite a fost copiat modelul nazist și s-a trecut la frecvența de 440 Hz, o frecvență artificială, care se indepărtează de simetria vibrațiilor sacre naturale. Noile studii științifice despre vibrații și oscilații, au dus la concluzia că standardul internațional folosit în prezent poate genera efecte nedorite asupra sănătății omului,la nivelul conștiinței umane și a comportamentelor sociale.

 

Ce este frecvența 440 Hz ?

 

440 Hz este un standard internațional al frecvenței de transmisie sonoră ce nu corespunde vibrațiilor simetrice. Este o frecvență artificială ce se suprapune vibrațiilor sacre și dăunează psihicului  omului modern.

Într-o scriere intitulată “Musical Cult Control” autorul menționează:

“Industria muzicală include această frecvență impusă, manipulând pupulația într-o agresiune la scară largă, agitație psiho-socială și suferință emoțională predispunând populația la boli psihice.

Trebuie să ieși în stradă și să arunci o privire în jur. Ce vezi ? Copii mergând la școală, tineri în drum spre locul de muncă, o femeie care-și plimbă copilul în cărucior, un bărbat plimbându-și câinele – și ce au toți aceștia în comun ? Dispozitive de ascultat muzică! Ingenios, nu-i așa ?”

Prin muzica pe care o ascultăm, aceste frecvențe distructive ne afectează gândurile generând perturbare, dezbinare și lipsă de armonie. În plus, se urmărește stimularea organului care controlează corpul – creierul – ducând în cele din urmă la boli, conflicte sociale, război.

Frecvența și vibrația dețin puteri ascunse ce ne afectează viețile, sănătatea, societatea și lumea în care trăim.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dacă accesați pe Google, „432 Hz”, veți găsi un număr extraordinar de articole și videoclipuri despre transmisiunile muzicale pe banda 432 Hz și despre presupusele lor proprietăți de vindecare și calmante.

Dacă insistați, veți găsi și o „explicație” conform căreia acest fenomen 432 Hz este într- un fel reglat la vibrațiile naturii în sine.  

 De asemenea, veți găsi multe argumente mistice, cum ar fi acela că există 432 de statui ale lui Buddha pe Muntele Meru sau că cifra respectivă este oarecum legată de chakre.

Ceea ce se poate spune cu certitudine, este faptul că argumentele cu privire la proprietățile mistice ale numărul 432 sunt un nonsens total. Este important să înțelegem că 432 Hz se referă la numărul de vibrații pe secundă, iar „o secundă” este o unitate aleasă destul de arbitrar.

Inițial (din vechime până în Evul Mediu), ora era împărțită în 2, 3, 4 sau 12 părți egale, dar niciodată în 60 (deci nu existat nici măcar un minut). Fracții de un minut nu au fost folosite deloc (nu existau dispozitive la momentul respectiv, care să poată măsura astfel de perioade scurte de timp). 

Dacă am fi împărțit totul în 12 părți, „secunda” ar fi putut deveni 1/12 dintr-un minut sau poate 1/1728 de oră (1728 = 12 ×12 × ×12), ceea ce ar da o valoare numerică complet diferită pentru aceeași frecvență. Definiția actuală este doar o coincidență.

Practica de a împărți un minut în 60 de secunde nu a existat până în sec. al XVI -lea, și chiar atunci, multe ceasuri au funcționau ușor diferit.  

În epoca lui Bach, nu exista un mod standardizat de a regla instrumentele. Aceeași piesă ar putea suna diferit  în funcție de locul și momentul în care era executată..

În 1939, a avut loc la Londra o conferință internațională care a dus la o recomandare de utilizare a A = 440 Hz, ca un compromis între diferitele sisteme de reglare utilizate la acea vreme, unele dintre ele ajungând peste 450 Hz. 

Această recomandare a fost susținută în plus de faptul că BBC impunea orchestrelor lor să se alinieze la 440 Hz în loc de 439 Hz, deoarece 439 este un număr prim, iar frecvența corespunzătoare era greu de generat cu ceasurile standard. În cele din urmă, în deceniul al 6-lea al secolului trecut standardul A = 440 Hz a fost adoptat de Organizația Internațională de Standardizare (ISO).

Practic, toată muzica contemporană produsă în comerț este reglată la A = 440 Hz. Cu toate acestea, majoritatea orchestrelor simfonice ignoră standardul și se stabilsc la 441, 442 sau 443 Hz, în timp ce orchestrele specializate în muzică mai veche folosesc uneori o reglare apropiată de cea pentru care piesa a fost scrisă inițial, care poate varia de la 415 Hz la 470 Hz.

 

“Asa cum releva Hamlyn Encyclopedia of Complemetary Health, cimatica se definește ca o modalitate de terapie cu ajutorul sunetului, bazata in esență pe faptul ca orice celula a organismului viu este controlata de un camp electromagnetic care rezoneaza la anumite frecvente particulare de sunet.

Când organismul este sănătos, aceste frecvențe sunt staționare și constante, dar orice disfunctie sau boala rupe armonia corpului si, in zona afectata, se genereaza o rezonanta crescuta.

Principiul de baza al cimaticii se intemeiaza pe premisa ca “presiunile mediului inconjurator se exercita prin propagare ondulatorie si ca materia reactioneaza la aceste presiuni luand o forma care depinde de frecventa undelor.”(cf. Opris). Avand in vedere o atare premisa, sunetul si lumina se definesc in egala masura ca principii ordonatoare ale lumii cosmice si umane.

Rezulta ca știința cimatică este un obiect de interes, intrucât:

– nu este numai o procedura terapeutica indreptata spre rezolvarea diferitelor tipuri de afectiuni, respectiv o procedura profilactica, de stimulare generala a organismului, ci este si o terapie integratoare, holista, cu privire la natura si functionalitatea organismului omenesc;

– efectele sunetului se afla intr-o stransă dependență de câmpurile electro-magnetice (luminoase) .
Intr-o maniera complementara explicatiilor si interventiilor medicinei conventionale, cimatica se defineste in buna masura ca aparținând practiciloă energetică.

Aceste practici actioneaza asupra campurilor biologice care inconjoara si influenteaza corpul uman. Relatia dintre lumina si sunet este sintetizata de dr. Sir Peter Guy Manners, reprezentant cunoscut al cimaticii: “lumina, in calitate de energie electro-informationala constient dobandita de la soare intra in organism, prin nervul optic al ochiului. Lumina stimuleaza direct glanda pineala, care este organ foto-reactiv, responsabil pentru producerea unor variati agenti neuro-umorali.

Glanda pineala este conectata la hipotalamus, și mediaza in fiecare moment, la nivel subconștient, toate procesele vitale ale organismului, fie pe cale directa, fie prin conexiune cu glanda pituitara, cu sistemul nervos autonom sau cu cortexul cerebral. Hipotalamusul este in relatie cu celulele cromofilice, care transforma lumina electro-magnetica in impulsuri neuro-chimice, transmise direct catre glanda pituitara. Aceasta, la randul ei, elaboreaza si secreta hormoni care stimuleaza in continuare secretia altor hormoni ai organismului, contribuind astfel la mentinerea homeostazei. Prin expunerea activitatii subconstiente a mintii (a sistemului nervos in ansamblul sau) la vibratii pure, fie ele culori sau sunete, se poate echilibra sistemul neuro-endocrin al corpului. In plus, lumina pura si sunetele armonice stimuleaza centrul “extatic” al creierului, prin declansarea si stimularea secretiei celui mai puternic opium natural: endorfinele. 

Fie doar aceasta sintetica explicatie si ne va fi de-ajuns pentru a intelege ca, din perspectiva cimaticii, lumina si sunetul au o esentiala importanta in realizarea functiilor sistemului nervos central si vegetativ si implicit in realizarea starii de sanatate a complexului minte-corp. Caci, adevarata vindecare sau echilibrare a organismului uman o reprezinta benefica si permanenta transformare a starilor psiho-afective si psiho-logice in stari bio-fiziologice si reciproc. Evidentierea corelatiei dintre lumina si sunet se regaseste si in corespondenta directa dintre cele 7 culori esentiale ale spectrului solar, cele 7 note muzicale si cele 7 complexe organic-endocrine (avand asociate tot atatea chakre sau centri de forta) ale organismului uman.”

“ Toate acestea fiind spuse, putem spune ca, din perspectiva cimaticii, lumina si sunetul au o esentiala importanta in realizarea functiilor sistemului nervos central si vegetativ si implicit in realizarea starii de sanatate a complexului minte-corp. Evidentierea corelatiei dintre lumina si sunet se regaseste si in corespondenta directa dintre cele 7 culori esentiale ale spectrului solar, cele 7 note muzicale si cele 7 complexe organic-endocrine (avand asociate tot atatea chakre sau centri de forta) ale organismului uman.”

“Recent, în Germania, cercetatorii au luat ADN-ul unui băiat de 17ani, inregistrand frecventele sunetelor sale. Baiatul a murit accidental , dar oamenii de stiinta au inca inregistrarea frecventelor personale. Mai tarziu, frecventele ADN-ului tanarului de 17 ani, au fost transmise unui barbat in varsta de aproape 40 ani. Surpriza? Barbatul a suferit transformari majore si aproape ca a ajuns un adolescent. Pielea a intinerit , silueta I s-a subtiat iar parul i-a revenit la culoarea naturala. Astazi la peste 40 de ani, barbatul inca arata ca un tanar la inceput de viata.”

“ Miracolele, concluzioneaza Dr. Manners, au fost doar lucruri simple pe care oamenii nu le-au inteles. Astazi putem explica miracolele. Acestea se potrivesc perfect cu tehnologiile avansate.”

 

 

Ascultați în  videoclipul de mai jos cum pot fi distinse diferențele între  432 Hz care este o frecvență pură și naturală în timp ce 440 Hz pare o frecvență nenaturală, ruptă de la natură.

 

 

 

 

 

 

 

Surse: 

 

 

Conspiratia Melodiilor acordate pe frecventa 440 Hz – o deviere deliberata de la frecventa armonioasa din natura a celor 432 Hz! Un teribil mod de a produce mesaje subliminale pentru a afecta psiho-emotional oamenii!

 

 

http://www.whydontyoutrythis.com/2013/08/440hz-music-conspiracy-to-detune-good-vibrations-from-natural-432hz.html

 

https://jakubmarian.com/the-432-hz-vs-440-hz-conspiracy-theory/

 

 

 

Teoria conspirației despre frecvența sunetului – 440Hz / 432Hz

 

 

 

 

17/10/2019 Posted by | analize | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

La 80 de ani de la semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov, Putin îi ia apărarea lui Stalin

 

 

 

 

Imagini pentru pact ribbentrop molotov photos

Foto: 23 august 1939: Semnarea pactului criminal sovieto-german privitor la împărţirea Europei între cele două imperii totalitare. Stalin rânjea satisfăcut…

 

 

 

Anul acesta, pe 23 august s-au împlinit 80 de ani de la semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov (sau Pactul Hitler-Stalin) între Germania şi Uniunea Sovietică, document care a însemnat împărţirea sferelor de influenţă în Europa între cele două puteri. 

Practic, acest pact de neagresiune stipula că părţile semnatare erau libere să acţioneze conform propriilor interese politice şi teritoriale, cu condiţia să nu o facă în detrimentul celeilalte părţi, iar miezul problemei îl reprezenta de fapt controlul asupra spaţiului european dintre cele două state.

Începând din anul 1937, Germania a susţinut prin Memorandumul Hossbach, dorinţa sa de stăpânire a Europei, ccea ce ar fi însemnat distrugerea şi cucerirea Cehoslovaciei, Poloniei şi în final a URSS, cu obiective colaterale în vestul europei: înfrângerea Franţei şi Angliei.

Pe 14 august 1939, ministrul de externe german, Ribbentrop anunţă Kremlinul că statul său doreşte încheierea unui Pact de Neagresiune, trei zile mai târziu, negocierile anglo-franco- sovietice aveau să se întrerupă, urmând să înceapă tratativele între sovietici şi nazişti.  

URSS a condiţionat însă semnarea unui eventual Pact cu Reich-ul de negocierea unui protocol special.

Tratatul de neagresiune a fost semnat în cele din urmă, pe 23 august 1939, de ministrul de externe al URSS, Veaceslav Molotov, şi cel al Germaniei, Joachim von Ribbentrop, cu doar o săptămână înainte de începerea celui de-al Doilea Război Mondial.

Actul în sine, care nu avea o valoare politică ci doar  una propagandistică, conţinea însă un protocol-anexă secret care împărţea Europa Centrală şi de Est în sfere de influenţă.

Deşi semnaseră acest Tratat, ambele ţări erau conştiente că aveau să ajungă în cele din urmă la un conflict, unul din punctele obţinute de ambele părţi fiind câştigarea de timp.

Germania se vedea astfel la adăpost de un eventual conflict armat pe două fronturi, putând  astfel să îşi concentreze atenţia spre  invadarea Poloniei, care a avut loc la doar o săptămână după semnarea Tratatului, iar Stalin avea posibilitatea să îşi întărească  forţele armate, dar şi să anexeze teritorii  care să absoarbă din şocul unei potenţiale ofensive militare germane asupra sa.

Comentatorii politici afirmă că semnarea Tratatului Ribbentrop – Molotov, un act fără precedent în istoria Europei, a condus la izbucnirea unui lung război mondial, cu pagube şi pierderi omeneşti incomensurabile, iar absenţa lui ar fi însemnat, poate, evitarea acestui conflict sângeros.

Consecinţe pentru România

 

Ca urmare a semnării Tratatului Ribbentrop – Molotov, pe 26 iunie 1940, comisarul poporului pentru afaceri externe al URSS, Viaceslav Molotov, i-a prezentat ambasadorului României la Moscova, Gheorghe Davidescu, un ultimatum prin care i se cerea României „retrocedarea” Basarabiei până pe 28 iunie.

Pe 28 iunie 1940 Guvernul român condus de Gheorghe Tătărescu, după consultări cu reprezentanţii Germaniei şi Italiei, a acceptat să se supună condiţiilor sovietice.

Prin comunicatul Marelui Stat Major al Armatei Române, populaţia a fost anunţată în mod oficial despre acceptarea ultimatumului de către Bucureşti şi despre intenţia guvernului de a evacuare a armatei şi administraţiei de pe malul drept al Prutului.

În conformitate cu prevederile ultimatumului, trei oraşe cheie – Chişinău, Cernăuţi şi Cetatea Albă – trebuiau să fie predate sovieticilor până la ora 14:00. Până pe 2 iulie, noua graniţă de-a lungul râului Prut a fost închisă definitiv.

Pe plan intern, cedările teritoriale din anul 1940 au produs o revoltă în rândul populaţiei româneşti şi a grăbit scăderea popularităţii regimului regelui Carol al II-lea şi în final abdicarea şi exilul, permiţând formarea Guvernului generalului Ion Antonescu şi al Gărzii de Fier.

În privinţa teritoriilor româneşti aflate în atenţia URSS, în urma pactului semnat la 23 august, în cea mai mare parte a teritoriului ocupat, sovieticii au proclamat RSS Moldovenească, iar partea sudică a Basarabiei, Bugeacul, și nordul Bucovinei au fost alipite la RSS Ucraineană.

Odată cu proclamarea RSS Moldovenești, aşa zisa RSS Autonomă Moldovenească, o republică autonomă „moldovenească”creată în 1924  la răsărit de Nistru, a fost împărțită între cele două republici sovietice vecine, Moldova sovietică și Ucraina.

Ocupația sovietică a fost întreruptă pentru scurtă vreme în 1941, după ce România a declanșat operațiunile militare de eliberare a teritoriilor ocupate de URSS, dar acestea au fost în cele din urmă ocupate din nou de sovietici în 1944.

Prevederile acestui tratat monstruos au condus şi la alte cedări din teritoriul românesc, prin noi acţiuni revizioniste.

Al doilea Dictat de la Viena din 30 august 1940, a impus României renunţarea la o mare parte din Transilvania, în favoarea Ungariei, acţiune impusă de Germania şi Italia sub formă de „arbitraj”.

În fine, Tratatul de la Craiova, semnat la 7 septembrie 1940 între România și Bulgaria, stipula că România cedează partea sudică a Dobrogei (Cadrilaterul – cedat iniţial de către Bulgaria României, în urma Păcii de la București din anul 1913), și este de acord cu realizarea unor schimburi de populație.

Ministerul rus de Externe susține că, pentru URSS, semnarea tratatului de neagresiune cu Germania, încheiat în 1939 în ajunul izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial, a fost un „pas forțat”.

Pe pagina sa oficiala de pe VKontakte, MAE rus afirma recent că Pactul Molotov-Ribbentrop „a permis Uniunii Sovietice să întârzie începerea războiului Germania cu aproape doi ani” și să intre în el „de pe linii strategice mai avantajoase”, fiind în acest fel ”salvate sute de mii de vieți”.

MAE rus a menționat că Uniunea Sovietică a semnat acordul cu Germania nazistă după ce nu a reuşit sa semneze acorduri de asistență reciprocă cu Anglia și Franța.

 

Putin îi ia apărarea lui Stalin

Preşedintele Vladimir Putin s-a implicat şi el în controversă, asigurând că Stalin s-a văzut obligat să încheie pactul cu diavolul, adică cu Hitler, după ce Anglia şi Franţa au refuzat să formeze o coaliţie antinazistă.

Conform acestei versiuni, URSS a semnat pactul pentru a-şi garanta securitatea, întrucât nu era pregătită să facă faţă armatei germane, astfel că prin decizia sa ar fi căutat doar să câştige timp.

Aceasta este şi poziţia susţinută de istoriografia oficială rusă, care acuză de revizionism pe oricine pune la îndoială intenţiile lui Stalin, în pofida faptului că, după ce Germania a invadat Polonia pe 2 septembrie, Armata Roşie a făcut acelaşi lucru două săptămâni mai târziu.

”Dacă nu am fi semnat acel acord (…) nu am fi reuşit să obţinem 2-3 luni de rezistenţă eroică a Armatei Roşii, nu am fi putut să ne evacuăm întreprinderile către est, nu am mai fi avut timp să ne transferăm diviziile siberiene pentru a apăra capitala”, susţine fostul ministru rus al apărării Serghei Ivanov.

El apără poziţia conform căreia războiul a fost provocat nu de pactul încheiat de Viaceslav Molotov şi Joachim von Ribbentrop, în prezenţa lui Stalin, ci de hotărârea englezilor şi francezilor de a-i preda Cehoslovacia lui Hitler prin Acordul de la Munchen din 1938.

 

Versiunea sovietică a celui de-al Doilea Război Mondial

 

Conform versiunii sovieticilor, războiul a început oficial odată cu invazia germană din 22 iunie 1941, deşi URSS s-a folosit de pactul Ribbentrop- Molotov pentru a invada Finlanda în noiembrie 1939, pentru a ocupa Basarabia şi a instala guverne marionetă în statele baltice, precum şi pentru a ucide 22.000 de militari polonezi la Katyn între 1940 şi 1941.

Mulţi istorici ruşi consideră că Stalin nu doar că nu a câştigat timp prin semnarea acestui pact, dar nici nu a reuşit să pregătească armata pentru o posibilă agresiune după ce în 1937 epurase aproape în întregime corpul de ofiţeri superiori, respectiv generalii şi comandanţii de divizii.

Utilizatorii de social media critică Ministerul rus de Externe evidenţiind consecințele imediate ale pactului şi anume faptul că  în teritoriile ocupate de URSS ca urmare a semnării cu Berlinul a protocoalelor secrete, în locul terorii naziste s-a instaurat cea comunistă.

De exemplu, zeci de mii de oameni au fost deportați din Ţările Baltice, Basarabia şi Bucovina de nord, înainte de război, alții au amintit de asasinatele in masa de la Katyn (Polonia).

Declaratia MAE rus a venit odată cu  aniversarea a 80 de ani de la parada militara comună sovieto-germană de pe 22 septembrie 1939, din Brest, cu ocazia transmiterii oraşului de către germani, către armata rosie.

Brestul, care aparținea Poloniei, a fost ocupat de Wehrmacht în timpul campaniei împotriva acestei țări, care a început la 1 septembrie. Pe 17 septembrie, trupele sovietice au intrat în Polonia.

 

 

 

Foto: Parada comună sovieto – germană de la Brest, prilejuită de ocuparea Poloniei şi împărţirea teritoriului acestei ţări între cele două imperii agresoare. 

 

 

În conformitate cu prevederile Pactului încheiat între Germania și URSS, orașul Brest făcea parte din așa-numita sferă sovietică de influență și trebuia transferat sub controlul URSS

Teza „necesitații” semnarii pactului, care chipurile ar fi amânat războiul și a oferit Armatei Roșii timp și poziții avantajoase din punct de vedere strategic, este de asemenea extrem de îndoielnică.
În primul rând, nu există documente care să ateste planurile Germaniei de a ataca URSS în 1939 sau în 1940.

În al doilea rând, mutarea frontierei URSS spre vest nu a ajutat Moscova în 1941 – teritoriile pe care le-a primit în baza pactului au fost pierdute chiar din primele săptămâni ale războiului.

În plus, încrederea conducerii sovietice că Germania va respecta pactul de neagresiune și teama de a-l provoca pe Hitler nu au permis la timp mobilizarea și concentrarea trupelor din provinciile interne. Aceasta a fost una dintre cauzele dezastrului armatei rosii din 1941.

 

Ministerul Afacerilor Externe (MAE) al ţării noastre a anunţat  că România, Estonia, Letonia, Lituania şi Polonia au semnat o Declaraţie comună cu ocazia împlinirii a 80 de ani de la semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov.

„Data de 23 august marchează 80 de ani de la semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov între Uniunea Sovietică şi Germania Nazistă care a declanşat Al Doilea Război Mondial şi a condamnat jumătate din Europa la decenii de suferinţă.

Pactul a conţinut protocolul secret care a împărţit Europa de Est în sfere de influenţă”, se arată în Declaraţie.

„Durerea şi nedreptatea nu vor cădea în uitare niciodată. Noi ne vom aminti. Amintind şi comemorând ororile din trecut, avem cunoştinţele şi puterea să îi respingem pe cei care urmăresc să reînvie aceste ideologii sau care doresc să exonereze aceste ideologii de crimele şi de culpabilitatea lor.

Memoria victimelor ne determină să promovăm justiţia istorică prin continuarea cercetărilor ştiinţifice şi prin ridicarea nivelului de conştientizare publică asupra moştenirii totalitare pe continentul european. Dreptatea şi adevărul reprezintă baza pentru o reconciliere durabilă şi construirea unui viitor comun. Victimele abuzurilor totalitare au dreptul să li se facă dreptate.

Din nefericire, practica investigării crimelor comise de regimurile totalitare şi aducerea în justiţie a autorilor a fost insuficientă şi inconsecventă în diferite ţări. Facem apel la guvernele tuturor ţărilor europene să ofere atât sprijin moral, cât şi material pentru investigaţiile în curs ce vizează regimurile totalitare”, precizează Declaraţia MAE român.

Tocmai pentru a cinsti memoria celor care şi-au pierdut viaţa ca urmare a conflictelor şi regimurilor ce au urmat semnării acestui tratat, în anul 2009, Parlamentul European a declarat data de 23 august drept Ziua Europeană de comemorare a victimelor stalinismului şi nazismului.

 

 

 

 

 

 

Surse:

 

 

https://www.defenseromania.ro/pactul-ribbentrop-molotov-rusia-a-publicat-protocolul-secret- 

 

Radio România Cultural

 

http://www.paginaderusia.ro/a-salvat-sute-de-mii-de-vieti-moscova-sustine-ca urss-a-fost-obligata 

 

 reporterglobal.ro 

01/10/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

PRIMUL RĂZBOI MONDIAL ȘI BĂTĂLIA PENTRU BUCOVINA

Imagini pentru bukowina map

Bătălia imperiilor în Bucovina

Studenți! Muzele tac. A sosit ceasul bătăliei, o bătălie în numele civilizației germanice amenințate la răsărit de către barbari şi invidiate de inamicul de la apus. Astfel se aprinde din nou furor teutonicus. Renaște entuziasmul războaielor de eliberare şi începe războiul sfânt” (Apel al rectorilor universităților din Bavaria, 3 august 1914)*

 Decretată în noaptea 30 iulie 1914, mobilizarea generală a bucovinenilor s-a făcut la regimentele 23 Landwehr şi 41 Infanterie, respectiv 4 şi 9 Dragoni, grupate în cadrul diviziei 43 Landwehr, care astfel va avea în război o structură diferită de cea din timpul păcii.La începutul războiului, divizia 43 a ocupat poziţii pe malul galiţian al Nistrului, în zona Zaleszczyki, făcând parte din dispozitivul de patru divizii al generalului Kovess, destinat apărării Galiţiei Orientale şi Bucovinei, numit „Armee-Gruppe Kovess” – transformat ulterior în Armata a II-a.

Glotașii erau înrolați la Brigada 35 Miliții (Landsturm), care în august 1914 era concentrată pe granița cu Basarabia contra unui atac rusesc. Încă din prima lună de război, au loc câteva lupte izolate în zonele Novoseliţa, Boian, Mahala, Rarancea, Toporăuţi şi Ocna, urmate de un atac general rusesc asupra pozițiilor Brigăzii 35, considerate ca o zonă slabă a frontului.În consecința, generalul Pavlov ocupă practic fără luptă Cernăuţii în 2 septembrie 1914, instalând aici şi administrația civilă rusă, în 15 septembrie.

Tot în 15 septembrie, rușii ocupă Storojineţul şi ating linia Siretului până la granița română, la Movileni, fără a înainta, însă, mai mult. Se poate presupune că Brigada 35 Miliții – poate și Divizia 43 – s-a retras dincolo de Siret.

În 21 octombrie 1914, austriecii reocupă Cernăuţii şi regiunea între Siret şi Prut – probabil nordul regiunii de dincolo de Prut rămâne ocupată de ruşi.

Imediat se vor recruta două corpuri de voluntari în armata austriacă, în scopul apărării Bucovinei contra ruşilor, şi anume: „Corpul Voluntarilor Ucraineni” (huţani), compus din peste 1.000 de oameni, care depun jurământul la Seletin în 20 noiembrie 1914, şi „Corpul de Legionari Români”, din 1.500 de oameni, care depun jurământul la Câmpulung (Moldovenesc) în 2 decembrie 1914.

Abia constituiţi, ei sunt nevoiţi să acopere retragerea austriecilor în faţa noii invazii ruseşti, formând ariergarda.

Mulţi sunt împuşcaţi, restul va opune ultima rezistenţă la Câmpulung, apoi se vor risipi.Rușii din cadrul „Grupului Nistru”, în ofensivă contra austriecilor generalului Pflanzer, ocupă Cernăuţiul în 26 noiembrie 1914, trec peste Prut, ocupă Storojineţ, Siret, Suceava, Câmpulung, înaintează prin Pojorâta şi Valea Putnei spre Mestecăneşti (Mestecăniș), dar nu pot trece în valea Bistriței, oprindu-se pe culme.

Astfel, întregul pretoriat Vatra Dornei rămâne neocupat. În toată iarna dintre 1914 şi 1915 se vor desfășura doar lupte de tranșee.

În februarie 1915, armata austriacă, refăcută în iarnă sub comanda generalului de cavalerie Pflanzer Maltici – sub forma „Armee-Gruppe Pflanzer-Baltin”, ulterior Armata a VII-a -, reia ofensiva în Bucovina, reocupă Câmpulung, Suceava, Siret, apoi Cernăuţi la 15 februarie 1915 (sau 17 februarie, după alte surse), luând 60.000 de prizonieri ruşi.Frontul rusesc se va stabiliza pe linia Toporăuţi-Rarancea-Boian, deci cu câțiva kilometri la vest de granița bucovineană.

Administrația austriacă va funcționa în continuare normal, exista însă starea de asediu şi cenzura scrisorilor.

Apărarea graniței cu Basarabia cade în sarcina maiorului român Daniil Pop (sau Papp, român transilvănean – în 1928 ajunsese general în Armata Română, comandant al Corpului VII de Armată Teritorial), fortificat la Ostriţa – probabil la comanda vechii Brigăzi 35 Landsturm.Atacul contra Rusiei va continua de pe linia Nistrului spre nord.

În teritoriul bucovinean se semnalează doar un atac rusesc asupra Armatei a VII-a la Cernăuţi, în ziua de Crăciun a anului 1915, interpretat de austrieci ca având mai ales scopul politic de a atrage România în război de partea Rusiei.

Oricum, rușii se vor retrage cu pierderi mari.În iunie 1916 are loc ofensiva generală Brusilov, după numele comandantului Armatei a VIII-a ruse. La aripa sudică, atacul generalului Letcinski contra Armatei a VII-a a generalului Pflanzer pleacă din Basarabia, înconjoară poziţiile austriece ale maiorului Pop pe la Mamorniţa, trecând peste teritoriul românesc – România fiind neutră la acea dată -, şi ocupă la 17 iunie 1916 Cernăuţiul.

Până în 30 iunie, rușii ocupă Storojineţ, Siret, Suceava, Câmpulung şi ajung pe linia râurilor Ceremuş-Moldova-Putna, iar la începutul lui septembrie 1916 ating linia finală, reluând vechile poziții de la Mestecăneşti.

Pretoriatul Vatra Dornei rămâne din nou neocupat.Autoritățile civile şi ecleziastice s-au refugiat din Bucovina la Praga, unde au rămas până la sfârșitul războiului.După intrarea României în război, la 28 august 1916, în zona Vatra Dornei se făcea legătura cu frontul românesc. Există şi informații privind dislocarea unor unități militare românești în sud-estul Bucovinei.

Astfel, în primăvara lui 1917, Armata a VII-a austro-ungară apare stând în fața Armatei I-a române, aflate în refacere – pentru scurt timp, probabil, în rest aici se  găsea Armata a IX-a rusă. De asemenea, zona Suceava-Burdujeni era raion de refacere pentru Divizia a II-a de Cavalerie română.

În timpul Revoluției, unitățile ruse din Bucovina, care aparțineau în majoritate Armatei a VIII-a, au depus jurământul pentru Republică în 23 aprilie 1917.

Contraofensiva germano-austroungară din iulie-august 1917, consecutivă ofensivei nereușite a lui Kerenski din iulie, duce la recucerirea Galiţiei de Est şi a Bucovinei între 19 iulie şi 15 august 1917.

Cernăuţiul e ocupat în 3 august. Ruşii nu mai vor să lupte şi românii trebuie să oprească inițiativa la Mărăşti, pentru a trimite trupe în sprijinul aripii drepte a frontului, în sud-estul Bucovinei.

De altfel, zona aflată aproximativ la est de linia Siret-Rădăuţi-Gura Humorului va rămâne neocupată de austrieci, pe lângă zona aflată la est de Cernăuţi, spre Novoseliţa.

Acum prezența românilor în sud-estul Bucovinei este sigură, dar după tratatul de la Cotroceni, din mai 1918 – sau, după alte surse, după tratatul preliminar de la Buftea, din martie 1918 -, trupele române trebuie retrase din Bucovina lăsând loc unităților austro-ungare şi germane.

Intrarea Diviziei a VIII-a române, condusă de generalul Zadic, în Cernăuți la 11 noiembrie 1918 pune capăt altor luni de tulburări, mai ales privind partajul româno-ucrainean al Bucovinei.

 

https://franckmelen.wordpress.com/2011/05/24/batalia-imperiilor-in-bucovina/

*** John KEEGAN, “A History of Warfare”, Londra, 1993 / L’Esprit Frapeur, 2000** Dan Grecu – Deva, “Bucovina în Primul Război Mondial (1914-1918)”, în Buletinul Cercului de Studii a Istoriei Poștale din Ardeal, Banat şi Bucovina, An III, Nr. 3

26/04/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: