4 scenarii excepționale ale conflictului Rusia-Ucraina

PentagonLeaks: Cele 4 scenarii excepționale în conflictul Rusia-Ucraina.

Un document secret al serviciilor de informații aflat printre documentele care au apărut pe internet în ultimele zile, a fost obținut de prestigiosul ziar The New York Times și arată cum se pregătesc pentru situații neprevăzute oficialii americani, după un an de război în Ucraina.

Scenariile și evaluările Agenției de Informații pentru Apărare a SUA, includ printre altele și moartea președinților Vladimir Putin  și Volodimir Zelenski.

Hotnews.ro. relatează că Analiza Agenției de Informații a Apărării evidențiază patru scenarii „neprevăzute” și modul în care acestea ar putea afecta cursul conflictului din Ucraina. Scenariile ipotetice includ moartea președinților Vladimir Putin al Rusiei și Volodimir Zelenski al Ucrainei, înlăturarea unor lideri din cadrul Forțelor Armate Ruse și o lovitură ucraineană asupra Kremlinului.

Documentul arată că cel mai probabil războiul se va prelungi, și descrie modul în care fiecare dintre aceste scenarii ar putea avea ca rezultat fie o escaladare în Ucraina, fie o încheiere negociată a conflictului sau să nu aibă niciun efect substanțial asupra traiectoriei războiului.

Documentul este un produs destul de tipic creat de agențiile de informații și este conceput pentru a ajuta ofițerii, factorii de decizie sau parlamentarii să se gândească la posibilele rezultate ale unor evenimente importante și să evalueze opțiunile.

Acesta poartă mențiunea „RELIDO”, ceea ce indică faptul că decizia de a da mai departe informațiile – unor parteneri străini, de exemplu – revine unor înalți oficiali. Este datat 24 februarie și este etichetat „UN AN”, ceea ce sugerează că analiza a fost efectuată la un an de la începutul invaziei ruse în Ucraina.

Unul dintre cele patru scenarii ipotetice arată ce s-ar putea întâmpla dacă Ucraina lovește Kremlinul. Este identificată o gamă largă de implicații. Evenimentul ar putea duce la o escaladare, dacă Putin ar răspunde revoltei rușilor prin lansarea unei mobilizări militare la scară largă și ar lua în considerare utilizarea armelor nucleare tactice.

Pe de altă parte, temerile rușilor l-ar putea determina să negocieze o încheiere a războiului. Administrația Biden a fost foarte îngrijorată de o posibilă lovitură ucraineană asupra Moscovei, deoarece aceasta ar putea duce la o escaladare drastică din partea Rusiei. Riscurile unui astfel de atac din partea Ucrainei sunt unul dintre motivele pentru care Statele Unite au fost reticente în a furniza Kievului rachete cu rază mai lungă de acțiune.

Documentul nu spune care dintre aceste scenarii ar avea șanse mai mari să devină realitate. Oficialii americani au refuzat să spună dacă documentul este autentic, dar nu au contestat autenticitatea acestuia. Documentul este similar cu altele produse la Statul Major de la Pentagonul despre care oficialii oficialii au spus că sunt reale.

Citiți mai mult la: https://www.digi24.ro/stiri/externe/pentagonleaks

VIDEO: Pentru traducerea automată în limba română activați butonul TRANSLATE din dreapta, jos.

Războiul din Ucraina: Washingtonul trece la planul B

Opinie: A inceput Planul B al SUA pentru razboiul din Ucraina.

Statele Unite au trecut deja la planul B, consemnează https://www.unz.com . Nu, administrația Biden nu a emis o declarație oficială în această privință însă mutarea a început deja.

Brain Trustul de la Washington a renunțat la orice speranță în a câștiga direct războiul (Planul A) și a adoptat, astfel, o strategie complet diferită. (Planul B).

Planul B este o combinație a două elemente principale:

A – o strategie de negare, care este „o abordare defensivă menită să împiedice un adversar” să își atingă obiectivele. În acest caz, obiectivul este de a prelungi conflictul cât mai mult timp posibil pentru a împiedica rușii să obțină o victorie clară. Aceasta este prioritatea principală.

B – Continuarea creșterii și intensificării atacurilor asimetrice asupra infrastructurii vitale și a zonelor civile din Rusia propriu-zisă, pentru a provoca cât mai multe daune Rusiei.

Acesta este, în esență, planul B.

Orice preocupare pentru poporul ucrainean sau pentru viitoarea viabilitate a statului ucrainean nu a fost luată în considerare în calculele cinice ale Washingtonului.

Ceea ce contează este prevenirea unei victorii rusești și provocarea a cât mai multă durere Rusiei. Acestea sunt obiectivele principale. În termeni practici, acest lucru înseamnă că mai mulți soldați ucraineni vor fi măcelăriți în masă pentru a continua să folosească Ucraina ca rampă de lansare pentru atacuri împotriva Rusiei. De fapt, liderii războinici britanici au confirmat deja ceea ce spunem aici. Consultați acest extras dintr-un articol de la Zero Hedge:

„… șeful apărării din Marea Britanie, amiralul Sir Tony Radakin, a declarat pentru Financial Times că noua infuzie de ajutor militar din partea Occidentului va ajuta Ucraina să-și sporească loviturile cu rază lungă de acțiune asupra teritoriului rusesc:

Ucraina este pregătită să sporească atacurile cu rază lungă de acțiune în interiorul Rusiei, în condițiile în care un aflux de ajutor militar occidental are ca scop să ajute Kievul să modeleze războiul „în moduri mult mai puternice”, a declarat șeful armatei britanice….

Amiralul Radakin a continuat: ‘Pe măsură ce Ucraina câștigă mai multe capacități pentru lupta cu rază lungă de acțiune … capacitatea sa de a continua operațiunile de profunzime va deveni [din ce în ce mai mult] o caracteristică’ a războiului…… Mai multe cuvinte ale lui Radakin indică o escaladare (și nu negocieri) în cele ce urmează… Șeful Apărării din Marea Britanie spune că Ucraina va crește atacurile cu rază lungă de acțiune în Rusia, Zero Hedge.”

Înțelegi acum la ce mă refer? Acesta este Planul B scris negru pe alb.

Nu mai există nicio așteptare că Ucraina va câștiga războiul. Niciuna.

Țara va fi pur și simplu folosită ca o platformă pentru a persecuta, hărțui și teroriza poporul rus. Acesta este Planul B pe scurt.

Dar cum putem fi siguri că Planul B a început deja?

În primul rând, luați în considerare alocarea resurselor prevăzute în cadrul noului ‘Supliment de securitate națională’ pe care Biden l-a promulgat la începutul acestei săptămâni. Proiectul de lege prevede 61 de miliarde de dolari pentru Ucraina, din care doar 13 miliarde de dolari vor fi cheltuite pentru arme și sisteme de armament. Cum va ajuta această sumă infimă la înfrângerea armatei ruse?

Rețineți că SUA și aliații din NATO au cheltuit deja peste 200 de miliarde de dolari pentru finanțarea războiului din Ucraina, iar ucrainenii pierd. Cum ar trebui ca alte 13 miliarde de dolari să facă vreo diferență?

Nu o va face și nici nu se intenționează să o facă. Așa cum am spus mai devreme, scopul real al banilor este de a preveni o victorie clară a Rusiei prin lansarea unor atacuri aleatorii asupra infrastructurii critice și a zonelor civile din Rusia. Odată ce înțelegeți că planul operațional de bază s-a schimbat, evoluțiile de pe teren încep să capete sens. Scopul este de a antagoniza un rival geopolitic, nu de a câștiga un război. Ați înțeles?

Iată ce nu va face pachetul de ajutor de 61 de miliarde de dolari: (Potrivit analistului politic Ted Snider)

„Nu va oferi suficienți bani. Nu va furniza armele atât de necesare și nici nu le va livra la timp. Nu va furniza trupele, de care este nevoie și mai mult. Și nu va oferi victoria…..Deși 61 de miliarde de dolari reprezintă o sumă masivă de bani, nu este suficient de masivă pentru a învinge Rusia. La ce nu vor ajuta cele 61 de miliarde de dolari pentru Ucraina, The American Conservative.”

Nu ajută la nimic, majoritatea celor mai bine antrenate unități de luptă din Ucraina au fost deja nimicite. Au dispărut.

lă „în această etapă” pe lista invitaților.

Foto: Volodimir Zelenski/ Ukraine Presidency via Bestimage

Acest lucru a forțat regimul Zelensky să rețină oameni de pe străzile Kievului și să-i trimită în luptă cu o pregătire de doar două săptămâni, motiv pentru care pierderile sunt atât de mari. Nimeni nu crede că acești „recruți înverșunați” vor pune în dificultate armata rusă sau chiar îi vor încetini înaintarea inexorabilă. Nimeni.

Acești oameni sunt pur și simplu sacrificați pentru ca Washingtonul să poată continua să lanseze atacuri cu drone asupra instalațiilor petroliere rusești din apropierea Moscovei sau să bombardeze sate civile la granița rusă sau să efectueze lovituri aeriene asupra podului Kerch.

Cu alte cuvinte, această orgie continuă de măcel este perpetuată pentru ca elitele occidentale demente să poată continua să dea lovituri fulgerătoare pe care ursul rusesc le îndepărtează ca pe un țânțar sâcâitor. Aceasta este valoarea pe care aceste elite miliardare o acordă vieții umane. Pentru ei asta nu înseamnă nimic.

Dintr-un extras al unui articol scris de Scott Ritter aflăm că:

„Președintele SUA, Joe Biden, a semnat recent promulgarea unui pachet de 95 de miliarde de dolari, amânat de mult timp, care include un ajutor de 61 de miliarde de dolari pentru Ucraina. Cel puțin 13,8 miliarde de dolari din această sumă vor fi folosiți pentru livrarea de armament, cum ar fi rachete ATACMS cu rază lungă de acțiune și avioane de vânătoare F-16….

‘Asistența militară de 13,8 miliarde de dolari care va fi oferită Ucrainei va fi insuficientă pentru a opri practic avansul rusesc în curs de desfășurare’ și ‘pentru a schimba rezultatul pe câmpul de luptă’, a declarat el…

În prezent, Rusia se bucură de ‘superioritate militară, dacă nu chiar de supremație absolută, de-a lungul întregii linii de contact, nu doar pe linia frontului, ci și extinzându-se mult în zonele din spate ale zonelor de apărare ucrainene’… Scott Ritter: Ajutorul militar consistent al SUA pentru Ucraina nu va împiedica avantajul strategic al Rusiei, scrie Sputnik.”

Poporul american care crede, în mod prostesc, că noul pachet de ajutor suplimentar va contribui la expulzarea ‘răilor’ ruși din Ucraina, trăiește în La La Land. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr. Nimeni care urmărește evenimentele de pe teren nu crede că Ucraina are vreo șansă de a învinge o armată rusă bine echipată și foarte motivată, care se mândrește cu rezerve aproape nelimitate, capacitate industrială nelimitată, resurse nelimitate și o convingere fermă că Occidentul se folosește de Ucraina pentru a le destrăma țara și a-și instala propria marionetă la Moscova. Pentru asta luptă și de aceea vor câștiga. Iată mai multe detalii de la Snider:

„Cele 61 de miliarde de dolari nu vor schimba rezultatul acestui război”, Nicolai Petro, profesor de științe politice la Universitatea din Rodos și autorul cărții Tragedia Ucrainei, (Potrivit lui) Valery Zaluzhny…..Aceasta… ar necesita de cinci până la șapte ori mai mult decât această sumă, sau 350-400 de miliarde de dolari. (Dar) Chiar dacă banii ar fi suficienți, aceștia nu ar asigura Ucrainei armele de care are nevoie, deoarece armele nu sunt disponibile pentru cumpărare. (Potrivit) colonelului în retragere al armatei SUA Daniel Davis, Senior Fellow la Defense Priorities: chiar dacă primești banii, nu vei avea numărul de proiectile de artilerie, de rachete interceptoare pentru apărarea aeriană. Nu se pot produce proiectilele de artilerie mai repede decât o facem acum. Este o chestiune de capacitate fizică: nu putem face acest lucru…

Chiar dacă Occidentul ar putea furniza Ucrainei armele la timp, ‘marea problemă pentru Ucraina’, spune Davis, nu este furnizarea de arme, ci ‘problema resurselor umane’. Pierderile Ucrainei pe câmpul de luptă, prin decese și răniri, au lăsat Ucraina cu o problemă de personal mai mare decât cea a artileriei…. chiar dacă SUA ar da Ucrainei toate armele de care are nevoie, ‘nu au oamenii care să le folosească’. Ce nu vor face cele 61 de miliarde de dolari pentru Ucraina, The American Conservative.

Toate acestea sunt lucruri destul de simple. Evident, dacă nu ai oamenii, banii sau armele necesare, vei pierde. Și, administratorii maniaci ai acestei cruciade anti-Rusia eșuate ȘTIU că Ucraina va pierde, dar au ales să continue războiul oricum. De ce?

Pentru că viețile, distrugerile și dizolvarea statului ucrainean nu contează pentru ei. Tot ceea ce contează este să provoace durere Rusiei, indiferent de costuri. Aceasta este ‘cauza nobilă’ pentru care 500.000 de ucraineni și-au dat viața. Și acesta este motivul pentru care acest dezastru sângeros continuă să se prelungească la nesfârșit, chiar dacă rezultatul nu a fost niciodată pus la îndoială.

*

Acest articol a fost publicat inițial de The Unz Review.

Michael Whitney este un renumit analist geopolitic și social stabilit în statul Washington. Și-a început cariera de cetățean-jurnalist independent în anul 2002, cu un angajament față de jurnalismul onest, justiția socială și pacea mondială.Este cercetător asociat al Centrului de Cercetare a Globalizării (CRG).

Proiectul creerii unui stat al evreilor în Europa

Foto 1940: Intrarea armatei sovietice în Basarabia

Israelul European – un proiect al comunităţii evreieşti de a crea un stat al evreilor în Europa.

Radu Mihai Crişan spune că „ideea creării unui Israel european pe teritoriul românesc, data din timpul ministrului de interne francez (de origine evreiasca!) Isaac Adolphe Cremieux (1796 – 1880) care a fost un mare susținător al acesteia!”.

Despre acelasi lucru vorbea şi Paul Goma, care arăta că la Conferința de Pace de la Paris (1919 – 1920), preşedintele american Woodrow Wilson a susținut un plan de formare a unui Israel european alcătuit din: „Galiția, Slovacia, Maramureş, Bucovina, Moldova, Basarabia, şi o parte a Ucrainei – capitala la Lemberg (Lvov)”.

Publicația online https://anonimus.ro relatează că, atunci când „la 23 martie 1924 începe la Curtea cu Juraţi din Bucureşti judecarea aşa-zisului complot al Studenţimii împotriva propriului guvern(;), a avut loc celebra depoziţie de martori din partea Istoriei şi Divinităţii a prof. dr. Nicolae Paulescu:

„Cauza ajunsă înaintea domniilor d-voastră este conspiraţia Forţelor Oculte mondiale de a ni se lua dreptul nostru la suveranitate şi de a fonda aici în spaţiul carpato-ponto-dunărean…un Israel european. Israelul european: stat bi-naţional cu evreii, clasă conducătoare în calitate de naţiune învingătoare şi cu noi, românii, clasă subordonată, în calitate de naţiune învinsă”.
În momentul în care a aparut la evrei ideea creerii unui stat evreiesc european, protocroniştii evrei au inventat o teorie care să le dea dreptul să solicite un astfel de lucru.

Astfel că, teoria unor protocronişti evrei susține că… evreii ar fi colonizat Dacia cu câteva secole înaintea colonizării romane. Alţii sustineau şi susțin că evreii (de sorginte maghiară!) erau în Dacia în numar mare încă înaintea formării poporului român!

Dintre inventatorii şi susținătorii unor astfel de teorii trebuie amintiți: Schwartzfeld Elias, Johan Kaspar Bluntschli sau Bernard Stambler care în prezent sunt contrazişi de lucrarea «Izvoare şi mărturii referitoare la evreii din România 1986, XXI-XXII» – Gyémánt 2004.
Ideea crearii unui Israel european pe teritoriul românesc şi-a făcut simțită prezența atât la Conferința internațională de la Berlin din 1878, cât şi la cea de la Paris de după primul război mondial, prin presiunile făcute asupra României ca să „accepte încetățenirea necondiționată a oricarui evreu” care voia să se stabilească în România.

De menționat este faptul că venirea evreilor în România după 1830 a făcut ca în Moldova în principalele oraşe majoritatea populației să fie evreiască: Orhei=57,8%; Soroca=56,9%; Bălți=55,9%; Hotin=50%; Chişinău=45,9%  şi Fălticeni=57%; Dorohoi=53,6%; Iaşi=50,8%. Mai mult, în 1933 premierul liberal I.G. Duca a semnat un acord internațional prin care accepta intrarea în țară a încă 300.000 de evrei.

Unul dintre instrumentele folosite pentru îndeplinirea planului a fost partidul comunist. De aceea, la izbucnirea revoluției comuniste din Rusia din 1917, când statutul Basarabiei începea să se schimbe, evreii au încercat să se împotrivească. Ei militau pentru „caracterul unitar al Rusiei libere” şi au fost împotriva chemării armatei române de a opri haosul „revoluționar” care domnea. Mai trebuie evidențiat faptul că în perioada 1917 – 27 martie 1918, evreii au cerut ca în comitetele revoluționare să se vorbească doar în rusă.

Poziția minorităților etnice în ceea ce priveşte statutul Basarabiei în perioada 1917-1918 ne este prezentată de istoricul Rodica Svetlicinâi, care afirmă că germanii, polonezii şi evreii susțineau autonomia Basarabiei, iar bulgarii şi ucrainenii voiau unirea cu Ucraina. Același istoric ne spune că: „pe parcursul anilor 1918-1924, estimarea pe naționalități arăta că germanii şi polonezii acceptau guvernarea românească, pe când ruşii, ucrainenii, găgăuzii, evreii şi bulgarii doreau să se unească cu Uniunea Sovietică”.

Astfel că unii dintre membrii Sfatului Țării, în prima lui configurație, doreau ramânerea Basarabiei în componența Rusiei şi s-au opus chemării armatei române pentru a restabili ordinea. Aceştia erau membrii Bundului: Grindfeld Nadejda, Grinfeld Veniamin, G. Grinberg, Grinstein, Lando Gutman, dar şi N. S. Rabei (Rabbei), A. Z. Rabinovici, Seinberg, dar mai ales Iakir Iona şi Levenzon Filip.

Organizatia politică națională evreiască Bund propaga două idei de bază: autonomia national culturală evreiască şi menținerea Basarabiei în componenta Imperiului Rus.

După unirea Basarabiei cu România de la 27 martie 1918, evreii au continuat să lupte şi să spere, şi datorită lobby-ului făcut au reuşit ca la Conferinta de Pace de la Paris (1919 – 1920), preşedintele american Woodrow Wilson să sustină un plan de formare a unui Israel european alcătuit din: „Galiția, Slovacia, Maramureş, Bucovina, Moldova, Basarabia, şi o parte a Ucrainei – cu capitala la Lemberg (Lvov)”.

Cum planul lui W. Wilson nu a putut fi îndeplinit, toate energiile s-au canalizat spre varianta unei republici sovietice, astfel încât „începând cu 23 august 1939 – pactul Stalin-Hitler! – printre evrei a început să circule promisiunea fermă că în curând Tovarăşul Stalin va preface Basarabia românească în Republica Socialistă Sovietică Evreiască”. 

De aceea, atunci când, prin dictatul din 26 iunie 1940, Rusia sovietică (U.R.S.S.) a reocupat Basarabia, dar a furat şi Bucovina de Nord, evreii din Chişinău îi întâmpinaseră pe sovietici cu lozinci ca: „Bine ați venit! V-am așteptat 22 ani!”. Mai mult, după 28 iunie 1940, evreii cereau şi TransNistria (Ucraina dintre Nistru şi Bug).

Unul dintre  liderii de seamă ai evreimii din România, Alexandru Şafran (remarcabil rabin şef în România), a recunoscut cam cu jumătate de gură cele întâmplate declarând în 1946: „Ultimatumul sovietic de la 26 iunie 1940 şi anexarea teritoriului dintre Prut şi Nistru la Uniunea Sovietică a fost întâmpinată cu bucurie de unii evrei din aripa stângă şi comunişti”.

La 7 aprilie 1944, în timpul celui de-al doilea război mondial, în momentul intrării armatei sovietice în Botoşani, evreii, care controlau în acel moment oraşul şi care-şi formaseră o administraţie proprie, au declarat Republica Autonomă Sovietică Evreiască.

 Mare parte din populaţie, precum şi administraţia românească fuseseră evacuate în sudul ţării înainte de intrarea armatei sovietice în Botoşani, astfel că evreii au preluat conducerea oraşului şi şi-au declarat propria republică sovietică evreiască. 

Ulterior, sovieticii au instaurat o altă administraţie comunistă conform cu politica pe care o aveau în vedere. Totuşi, Stalin s-a ținut de cuvânt şi conform cu spiritul propriei politici a naționalitătilor pe care o promova, a fondat în 1928, în URSS, la granița cu China, Regiunea Autonomă Evreiască, gândită ca un cămin național evreiesc. Anterior, „a existat proiectul creării pe teritoriul Crimeei a unei republici autonome pentru evreimea sovietică, însă a precumpănit ideea ca viitoarea țară a evreilor să nu devină un port-avion nescufundabil al URSS,astfel încât s-a ajuns la varianta enunțată mai sus, a unei regiuni autonome în Extremul Orient sovietic.

Decizia privind soluționarea evreilor în zonele libere ale regiunii Amur a fost adoptată la 28 martie 1928 de către Președintele Comitetului Executiv Central. La 20.08.1930, același organ al guvernului sovietic a luat decizia privind formarea regiunii Birobidjan, care face parte din Teritoriul Orientului îndepărtat. Centrul acestei unități administrative era localitatea Tikhonskaia.

În 1931, a fost redenumită Birobidjan. Ceva mai târziu, statutul districtului a fost schimbat. Pe teritoriul său a fost creată Regiunea Autonomă Evreiască. 

Regiunea administrativă a fost fondată cu ajutorul Komzet (Комитет по земельному устройству еврейских трудящихся, КОМЗЕТ – Comitetul pentru colonizarea în teritoriu a evreilor truditori), fiind gândită ca un cămin național evreiesc. Această acțiune era în spiritul politicii naționalităților promovată de Stalin, în conformitate cu care fiecare grup național din Uniunea Sovietică trebuia să primească un teritoriu în care să-și dezvolte în mod autonom cultura, în cadrul general socialist.

De asemenea, această unitate teritorială ar fi trebuit să răspundă la două amenințări presupuse la adresa sovietelor: iudaismul, (care se opunea politicii oficiale ateiste), și sionismul și a țelului său suprem, crearea statului Israel. Ideea lui Stalin era să creeze un „Sion Sovietic”, unde cultura evreiască socialistă putea fi dezvoltată liber. Limba națională ar fi trebuit să fie limba idiș, nu limba ebraică, artele socialiste ateiste trebuind să înlocuiască treptat valorile tradiționale iudaice.

Experimentul Birobidjan a fost oprit în cele din urmă în timpul primei campanii staliniste de epurări. Liderii evreilor au fost arestați și executați, iar școlile evreiești au fost închise. La scurtă vreme după aceasta, izbucnirea celui de-al doilea război mondial a pus capăt oricăror încercări de colonizare a evreilor în Orientul Îndepărtat Sovietic. Pentru o scurtă perioadă, după încheierea conflagrației mondiale, s-a reîncercat reînvierea visului căminului național al evreilor din Birobidjan. Eforturile în această direcție au fost stopate odată cu declanșarea celui de-al doilea val al epurărilor staliniste și a scandalului complotului doctorilor și cu fondarea statului modern Israel. Încă o dată, conducătorii evrei sovietici au fost arestați și s-au făcut eforturi pentru distrugerea urmelor de cultură evreiască din zonă. Până și colecțiile iudaice ale bibliotecilor locale au fost distruse prin ardere.

În anii care au urmat, ideea unei regiuni autonome evreiești a fost dată uitării. Anumiți cercetători, precum Louis Rapoport, Jonathan Brent sau Vladimir Naumov, afirmă chiar că Stalin ar fi conceput un plan pentru strămutarea tuturor evreilor în Birobidjan, după modelul deportărilor tătarilor din Crimeea, germanilor de pe Volga sau a cecenilor. Așa-numitul Complot al doctorilor nu ar fi fost decât evenimentul premergător al acestui plan de deportare. Dacă a fost așa, planul a fost întrerupt de moartea lui Stalin din 5 martie 1953. Odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice și inițierea noilor politici liberale ruse cu privire la emigrare, cei mai mulți evrei rămași în Birobidjan au plecat în Germania sau Israel.

În 1991, Regiunea Autonomă Evreiască a fost trecută de sub jurisdicția Krainei Habarovsk , dar evreii rămași reprezentau un procent nesemnificativ din populația locală. Totuși, din nou a început să se învețe în școlile evreiești, ziarul Birobidzhaner Shtern a reînceput să publice o ediție în idiș, iar mai multe posturi de radio emit în limba idiș.

Autonomia evreiască (vezi harta) are acum o suprafață de de 36.000 km² (cam cât Belgia), și o populație de numai 190.915 locuitori (în 2002), dintre care numai aproximativ 1,2% (2.327 de persoane) mai sunt evrei.

Restul populației este format din ruși (aproximativ 90%) și ucraineni. Regiunea Autonomă Evreiască este o regiune mai întinsă decât suprafața statului modern Israel. Capitala regiunii este Birobidjan. În 2015, numărul celor care locuiau pe teritoriul său scăzuse la 168.000 de persoane.

CITIȚI ȘI:

REGIUNEA AUTONOMĂ SOVIETICA EVREIASCA DE LA GRANITA CU CHINA. EVREII LUI STALIN.