CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

1999 – DECIZIA CURAJOASĂ A PREȘEDINTELUI EMIL CONSTANTINESCU DE A INTERZICE ÎN TIMPUL RĂZBOIULUI DIN IUGOSLAVIA SURVOLUL AVIOANELOR RUSEȘTI CĂTRE SERBIA

Emil Constantinescu, la vremea respectivă președintele României, alături de Bill Clinton, la vremea respectivă președintele Statelor Unite ale Americii. Foto din timpul vizitei din 1997 a liderului american la București

Emil Constantinescu, la vremea respectivă președintele României, alături de Bill Clinton, președintele Statelor Unite ale Americii. Foto din timpul vizitei din 1997 a liderului american la București

 România a ales cartea câștigătoare

Emil Constantinescu povestește cum în 1999 a anulat survolul avioanelor militare rusești către Serbia. România a ales SUA.

Fostul președinte Emil Constantinescu, în una din rarele apariții publice, a vorbit despre Parteneriatul Strategic dintre România și Statele Unite ale Americii, parteneriat care a împlinit 25 de ani și care a schimbat destinul țării noastre, atât în ceea ce privește securitatea, cât și rolul geopolitic pe Flancul Estic al NATO.

Parteneriatul Strategic România-SUA, lansat la 11 iulie 1997, în Piața Universității din București, de către președinții Emil Constantinescu și Bill Clinton, a reprezentat o piatră de hotar în consolidarea securității naționale și a favorizat admiterea în NATO și integrarea în Uniunea Europeană. Consecințele sale s-au manifestat nu numai în plan geopolitic, dar și economic, social și cultural, așa cum reamintește ISACCL.

Despre cele petrecute atunci, și mai ales ulterior, prin criza de proporții din 1999 care a culminat cu intervenția NATO ca urmare a operațiunilor militare ale Serbiei împotriva populației din Kosovo și a crizei umanitare uriașe declanșate de regimul ultranaționalist de la Belgrad, condus la vremea respectivă de Slobodan Miloșevici.

Președintele Emil Constantinescu a discutat despre toate aceste evenimente care au jucat un rol esențial în istoria României, în cadrul unei emisiuni la Televiziunea Română.

Încă din 1992 existau două opțiuni „de care eram conștient”, își începe discursul fostul președinte Emil Constantinescu.

„Prima era consolidarea a ceea ce se realizase din interiorul fostului lagăr socialist. Pentru că prăbușirea URSS și sfârșitul Războiului Rece se datorează glasnost și perestroikăi care au dărâmat regimul comunist, apoi statele din Europa Centrală și de Est s-au eliberat (…) În această situație ori se consolida ceea ce se realizase fără niciun merit de către Occident, prin revoluțiile pașnice din Europa Centrală și de Est – pașnice, cu excepția celei sângeroase din România -.

A doua variantă era încercarea unei alte generații sau acelor din planul doi, serviciile secrete și Armata rusă care avea un mare sentiment de frustrare, să revină. Acest lucru s-a realizat doi ani mai târziu când Parlamentul din Belarus a votat unirea cu Rusia, Parlamentul sârb a votat și el iar în Ucraina a picat la câteva voturi.

Pe tabla de șah, așa cum o vedea Brzezinski (n.r. – Zbigniew Brzezinski, fost consilier pe probleme de securitate la Casa Albă), România era cea care ori „lega” Rusia, Belarusul și Ucraina de Serbia, ori „intra” și asigura flancul estic alături de Polonia și Turcia cu care SUA aveau parteneriate strategice. Deci ori eram pe flancul care apără și azi Europa de o revenire a forței armate în fața forței dreptului, ori intram în celălalt joc”, rememorează președintele Emil Constantinescu.


Emil Constantinescu: Trebuia să fiu suspendat și supus unui referendum de demitere, dar Ion Iliescu nu a invocat Tratatul

Fostul președinte a adăugat că „datele” nu indicau parteneriatul cu SUA, în contextul unui Tratat important pe care România l-a încălcat și pentru care el ar fi putut fi suspendat și supus unui referendum de demitere.

„Aveam toate „datele” să intrăm în varianta a doua deoarece aveam un tratat aprobat și ratificat în Parlament de alianță cu Serbia, prin care am fi trebuit să avem acordul Serbiei și Rusiei să intrăm în NATO, sau dacă, așa cum se preconiza, teritoriul României avea să fie folosit cu drept de survol. În litera Tratatului acest lucru nu putea fi aprobat. Aceasta era situația în 1997. Eu nu am respectat acest Tratat. În mod normal trebuia să fiu suspendat de către Parlament și supus referendumului”, a explicat Emil Constantinescu, vorbind despre criza din 1999.

El a adăugat, având în vedere importanța drumului european ales de România, că nici opoziția nu a făcut apel la acest Tratat, fiind un consens general cu privire la calea de urmat și a amintit de politica de reconciliere pe care a promovat-o.

„De această dată datorită politicii de reconciliere națională pe care am promovat-o în cei patru ani, președintele Iliescu care semnase acest Tratat nu l-a invocat. Nu știu câți din cei care ne ascultă sau care au scris despre această perioadă știu aceste lucruri”, a mai adăugat Constantinescu care a afirmat că în 1997 România nu era sub nicio formă pregătită să adere la NATO, fiind departe de a îndeplini criteriile. 


Emil Constantinescu își amintește cum a anulat survolul deasupra României a avioanelor militare rusești care se îndreptau spre Serbia

Președintele Emil Constantinescu a mai precizat că Parteneriatul Strategic și garanțiile de securitate oferite de SUA au stat la baza deciziei de a interzice survolul României avioanelor militare rusești, încărcate cu armament și trupe militare.

Acest lucru a stat la baza deciziei mele de a anula survolul avioanelor rusești care trasportau armament pe aeroportul din Priștina, ocupat de cei de la baza rusă din Serbia. Prin această decizie m-am bazat că România avea un parteneriat cu SUA și dădusem drept de survol SUA, a conchis fostul președinte Emil Constantinescu, care a amintit că ulterior Boris Elțîn, fostul președinte al Federației Ruse, a ordonat ca avioanele militare ruse să se întoarcă.

Declarațiile au fost făcute de președintele Emil Constantinescu în cadrul emisiunii Radar Geopolitic de la TVR, preluate de https://www.defenseromania.ro.

18/07/2022 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ALTERNATIVA LA UNIRE SAU CALEA SPRE NICĂIERI

Un mare geopolitician, am impresia că Samuel Huntington, spunea că o dată la 30-40 de ani, în lume se produc cutremure geopolitice majore, care reconfigurează regiuni întregi de pe glob și schimbă substanțial paradigmele politice.

Mai mult decât atât, acestea se soldează cu prăbușirea unor imperii, reîmpărțiri teritoriale, schimbarea hotarelor și apariția unor state noi pe harta lumii, constată  https://federiuc.net.

Harta României după Marea Unire

În Europa secolului 20, am avut trei astfel de seisme – 1914-1918 (Primul Război Mondial), 1939-1945 (Al Doilea Război Mondial), 1988-1991 (destrămarea Uniunii Sovietice).

Asupra României și actualului stat independent Republica Moldova, aceste conflagrații au avut efecte directe – la 27 martie 1918, Basarabia s-a unit cu România, iar la 1 decembrie, odată cu revenirea Transilvaniei la trupul țării, a fost constituit statul național unitar român.

În urma celui de-al doilea cutremur geopolitic, Basarabia a fost ruptă din nou din trupul României și încorporată în URSS, iar după cel de-al treilea a devenit stat „independent” și așa a rămas până în prezent.

Astăzi, dacă ținem cont de această ciclicitate, dar și de turbulențele majore, provocate, mai ales, de invadarea Ucrainei de către Rusia, putem afirma aproape cu certitudine că ne aflăm în mijlocul unui nou cutremur geopolitic.

Conform logicii enunțate mai sus, ar urma să fim din nou martori ai prăbușirii unor imperii, reîmpărțirilor teritoriale, schimbării hotarelor și/sau apariției unor state noi pe harta lumii. Și, desigur, la renunțarea unor vechi paradigme și la apariția unor noi dominante politico-ideologice.

„Independența” și „aderarea la UE” versus unirea cu România

Acum, referitor la afirmația din titlu. Vedem că, în cazul Basarabiei (Republica Moldova, cum se numește astăzi), în primele două faze (dacă facem abstracție de ceea ce s-a întâmplat cu acest teritoriu în secolul al 19-lea), existau doar două opțiuni – fie cu Rusia, fie cu România.

A treia s-a conturat abia spre sfârșitul secolului, când am asistat la prăbușirea Uniunii Sovietice. Atunci a apărut și opțiunea „independenței”, ca soluție „de compromis” între marile puteri.

Am accentuat intenționat ultima parte din enunț, pentru că am certitudinea că „independența definitivă” a reprezentat o soluție de alternativă, agreată de străini, în locul „independenței tranzitorii”, agreată de românii de pe cele două maluri ale Prutului.

Pentru că, inițial, „independența” Republicii Moldova nu reprezenta decât o etapă, o primă fază, premergătoare reunirii cu România.

Exact așa cum s-a întâmplat în 1917-1918 – întâi am devenit subiect de drept internațional, apoi am aplicat dreptul la autodeterminare.

De altfel, dacă citiți Declarația de Independență, veți vedea că ea vorbește cu text deschis despre intenția reunirii Republicii Moldova cu România, nicidecum despre independență permanentă.

Prin urmare, nu noi am vrut să fim „independenți”, alții au vrut acest lucru. Noi doar ne-am lăsat „convinși” sau am fost constrânși, mai exact.

„Ceea ce cereți voi e prea mult, dar noi vă propunem așa o variantă, acceptabilă pentru toți”, cam acesta a fost mesajul, cred eu. Nu doar din partea Rusiei, insist, deoarece ea era prea slăbită atunci, ca să poată impune o asemenea decizie finală (cu tot cu războiul ei din Transnistria).

Pentru că, dacă Occidentul ar fi fost de partea noastră, ar fi denunțat Pactul Ribbentrop-Molotov și în cazul nostru, nu doar în cazul balticilor, polonezilor și cine a mai fost acolo. Dar în cazul nostru pactul nu a fost denunțat, de facto, cel puțin.

Acum istoria se repetă – un nou cutremur geopolitic, respectiv, o nouă șansă pentru… reunire.

Și, din nou, apare de nicăieri o soluție de alternativă – statutul de „țară-candidat” pentru integrarea în UE, de această dată. Nu vi se asociază cu nimic? Credeți că e o mișcare clar antirusească?

Dar dacă e și asta o soluție de compromis, nu v-ați gândit? La fel ca și „independența permanentă” și care ar putea fi agreată de marile puteri, inclusiv Rusia?!

„Decât Unirea, mai bine așa”. Iar noi suntem, din nou, „convinși” sau constrânși să o acceptăm (?). Ah, da, guvernarea antirusească și proeuropeană de la Chișinău și… ce mai era acolo… Se poate să zâmbesc?

Nu știu cât de proeuropeană și cât de antirusească este guvernarea de la Chișinău, dar conștientizez destul de clar, mai ales ținând cont de context, cât de antiromânească este.

Și nu doar cea de la Chișinău, ci și cea de la București. Două inimi gemene, București și Chișinău… Inimi străine, nu românești, ca să nu reinterpretăm vorba poetului.

În loc de Post Scriptum

Chiar dacă ceea ce spun vine în contradicție flagrantă cu opinia euroentuziaștilor de pe ambele maluri ale Prutului, eu cred că atât Rusia, cât și Occidentul colectiv nu-și doresc în coaste o Românie mare, puternică, autosuficientă și, cel mai important, care să dea dovadă de caracter și capacitate de rezistență.

Or, unirea cu Republica Moldova ar reprezenta, pentru România, în mod special, nu doar recuperarea unor teritorii pierdute și corectarea unor nedreptăți istorice. Asta e o nimica toată pentru cei care privesc lucrurile global. Ar reprezenta, în primul rând, un energizant puternic, care ar stimula sentimentul de mândrie națională.

Având un moral ridicat, poporul român ar deveni mult mai sigur pe sine și mai combativ, ceea ce ar produce metamorfoze profunde la nivel psiho-social și ar duce, în definitiv, la o reevaluare totală a paradigmei social-politice, dar mai ales economice. De ce ar avea nevoie străinii de așa ceva, nu-i mai ok așa cum este?

De altfel, Ucraina se află cam tot pe aici, dar ea merită o analiză aparte.

10/07/2022 Posted by | analize | , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

ÎN RUSIA LUI VLADIMIR PUTIN continuă dominația de tip exterminator asupra popoarelor cotropite

Exista doua tipuri de colonialism:
1) cel care exercita doar o dominatie militara, politica, economica, lingvistica sau culturala asupra unei comunitati etnice, fara a-i pune insa in pericol, din punct de vedere biologic, existenta ; si
2) cel care, prin exterminare fizica sau prin colonizare masiva si atent dirijata, urmarește distrugerea acelei comunitati.

Imperiile coloniale (englez, francez, spaniol, portughez, rus) au aplicat, de la caz la caz, ambele variante de dominație.
Existenta SUA, Canadei, Argentinei si Australiei sunt efectul acestui al doilea tip de colonialism, bazat pe colonizare intensa sau (si) pe exterminarea baătinasilor.
Imperiul Roman si-a datorat succesul său primului tip de colonialism (cel bazat doar pe dominatie militară , politică, economică, lingvistică si culturală), colonizarea romana , atâta câtă a fost, neputând modifica decat in foarte mica masura structura genetica a populatiilor cucerite.
Mexicul, Peru si Filipine sunt exemple de colonii rezultate in urma unei dominatii în care factorul numit colonizare a fost moderat, slab sau inexistent.
Imperialismul de azi al SUA , spre deosebire de cel din epoca cuceririi Vestului Salbatic, (bazat pe exterminarea bastinasilor si colonizare masiva), se inscrie in mod evident in categoria colonialismului edificat pe dominatie militara, politica, economica si culturala. Spre deosebire de acesta, 
imperialismul rusesc, chiar si azi, pastreaza toate caracteristicile dominatiei de tip exterminator si sau colonizator.
Crimele si deportările in massă din perioada stalinista n-au fost , desi s-au efectuat sub faldurile luptei de clasa, decât o evidenta expresie a războiului total si necruțător purtat de Imperiul Rus impotriva popoarelor căzute in robia sa.
Dovada: diminuarea rapida si spectaculoasă a numărului ne-rușilor, exprimată în procente, din Imperiul Țarist ( URSS, Rusia)!



Nu mai dau cazul Basarabiei, de care am vorbit de mai multe ori, ci cel al asa -ziselor „republici” si districte ”autonome” aflate in componenta Imperiului lui Putin.








Harta Imperiului Rus


1) Yamalia-Neneția (anul 1938), neneți: 30%, rusi: 42%; ( 2002), neneți: 6%, rusi: 61%; 2) Khantya Manisia( 1939), khanty+mansi: 19%; ( 2002) khanty+mansi:2%!, rusi: 68%; 3) Mari (1939), mari:47%, rusi: 46%; ( 2002), mari:44%, rusi: 47%; 3) Kharachay- Cerkezia ( 1926), cerkezi: 16%, karachay: 52%, rusi:2,6%; (2002), cerkezi: 11%, karachay:38%, rusi: 33%! 4) Komi (1926), komi: 92%, rusi: 6,6%; (2002), komi: 25%, rusi: 60%! 5) Adîgheia (1926), adîghi: 44%, rusi: 23%; (20002), adîghi: 24%, rusi: 64%.
În urmatoarele entități, cică naționale , autohtonii au ajuns minoritari în raport cu coloniștii rusofoni: Karelia ( 9%, rusii:76%!); Bașkiria ( 29%, rusii: 36%); Udmurtia (29%, rusii: 60%!) ; Buryația (27%, rușii:67%!); Mordovia (40%, rusii:53%)…in altele, autohtonii inca mai sunt majoritari dar rușii reprezintă un procent suficient de important pentru a constitui o garantie sigura a continuarii dominatiei coloniale a Moscovei, precum si a succesului procesului de rusificare lingvistica: Ciuvasia( 67%, rusii:30%); Kabardino-Balkaria( 55%, rusii:25%); Kalmucia( 53%, rusii:35%); Osetia de Nord ( 62%, rusii:23%); Tatarstan ( 53%, rusii: 40%) , prezenta unei importante minoritati ruse fiind si pretextul ideal al oricarei interventii” speciale” a Kremlinului in vederea restabilirii „drepturilor ” acesteia , incalcate in mod inevitabil, necesar si flagrant, de catre guvernele „fasciste” si „nationaliste” ale oricarei natiuni de pe acest pamant, bineințeles, cu excepția celei ruse, ca apoi, dupa pătrunderea tancurilor eliberatoare, în urma unor referendumuri perfect legale, popoarele eliberate să opteze cu o larga majoritate rămânerea pe vecie sub oblăduirea rusească.
Bineinteles că în cărtile de istorie se va menționa, dupa modelul celor intrebuințate prin școlile fostei RSS Estonia , ca națiunile eliberate astfel „au renunțat voluntar” la independența lor!
Ca doar ele au fost mereu , si vor rămane intotdeauna in „sferele de interes special” ale marii națiuni ruse, garanta pacii mondiale si a armoniei inter-etnice perpetue intre fruntariile sale, pe care le traseaza, periodic, pe unde vrea ea.
De aceea rolul idiotilor utili, recrutati din randurile popoarelor aflate in vecinatatea hotarelor sale temporare, prezinta și acum, ca si in trecut pentru Rusia o deosebita insemnatate …
Esential e sa se creadă despre ei ca sunt oameni de bună credință și bine intentionați, care se vad nevoiti sa intrebuinteze pseudonime, nu din lașitate, ci dintr-o prudență absolut necesară în contextul unui regim ca al nostru care reprimă drastic libertatea de expresie… dar numai până la venirea armatei eliberatoare de la răsărit (Sursa: Victor Grigor prin https://ioncoja.ro)

09/07/2022 Posted by | analize | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: