CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

7 iulie 1997: PENTRU PRIMA DATĂ DE LA CONSTITUIREA ROMÂNIEI MARI,UN GUVERN ROMÂN A CEDAT PĂRȚI ALE TERIORIULUI NAȚIONAL FĂRĂ A FI AMENINȚAT CU AGRESIUNEA

Foto: În ziua de 2 iunie 1997, a fost semnat de către preşedinţii Emil Constantinescu (dreapta) şi Leonid Kucima (stânga), «Tratatul de la Neptun», «Privind Relaţiile de Bună Vecinătate şi Cooperare între România şi Ucraina».

Primele alegeri de după Revoluția din Decembrie 1989, cele din 20 mai, Duminica Orbului, au adus la putere un parlament extrem de hulit, a cărui activitate a început cu Mineriada din iunie 1990 și, implicit, cu înăbușirea fenomenului Piața Universității, scrie Ion Spânu în https://www.cotidianul.ro, preluat de Romanian Global News.

Cu toate acestea, în ședința din 28 noiembrie 1991, acest Parlament a adoptat cu unanimitate de voturi o „Declarație a Parlamentului României privind Referendumul din Ucraina, din 1 Decembrie 1991”, declarație publicată în Monitorul Oficial nr. 243 din 29 noiembrie 1991.
Acest document de o importanța crucială a fost, practic, uitat de toată lumea, fiind ignorat complet atunci cînd președintele Emil Constantinescu a semnat Tratatul de vecinătate cu Ucraina.

Așadar, acum 31 de ani, Parlamentul condus de Alexandru Bîrlădeanu și Dan Marțian, dominat de FSN-ul lui Ion Iliescu, a adoptat acest document senzațional, de un patriotism imposibil de imaginat astăzi, cînd toată clasa politică, împreună cu președintele Klaus Iohannis nu știu cum să se închine mai vizibil la ordinele venite din afară, fără să crîcnescă o vorbă despre teritoriile românești alipite samavolnic de către URSS la teritoriul Ucrainei! În cor cu presa lor obedientă.

Despre ce era vorba? Ucraina anunțase că va organiza la 1 decembrie 1991 (ce ironie!, tocmai de ziua noastră națională) un Referendum prin care să-și declare independența. Cu cîteva zile înainte, mai exact pe 28 noiembrie 1991, Parlamentul României s-a întrunit în ședință extraordinară și a adoptat această „Declarație a Parlamentului României privind Referendumul din Ucraina, din 1 Decembrie 1991”, al cărei text îl reproducem mai jos.

Citiți-l cu mîndrie:


„Declarația Parlamentului României privind Referendumul din Ucraina, din 1 Decembrie 1991

  1. Parlamentul României a luat cunoştinţa de hotărîrea autorităţilor de la Kiev de a organiza la 1 decembrie 1991 un referendum asupra independentei Republicii Ucraina.
    Profund atașat principiilor fundamentale ale respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi ale popoarelor de a-şi hotărîri soarta, Parlamentul României saluta hotărîrea autorităţilor ucrainene de la Kiev de a organiza un referendum privitor la independenta Republicii Ucraina.
    Avînd în vedere ca acest referendum ar urma să se desfăşoare şi pe teritoriile româneşti – Bucovina de Nord, Tinutul Herta, Tinutul Hotin, precum şi judeţele din sudul Basarabiei -, Parlamentul României declara solemn ca aceste teritorii au fost rupte din trupul tarii, iar Pactul Ribbentrop-Molotov a fost declarat nul şi neavenit, ab initio, de U.R.S.S. la 24 decembrie 1989 şi de Parlamentul României la 24 iunie 1991.

    Desigur, este dreptul Ucrainei sa organizeze un referendum pentru independenta sa, dar acest referendum nu poate avea valabilitate în privința teritoriilor româneşti anexate abuziv de fosta U.R.S.S., teritorii care nu au aparţinut niciodată Ucrainei şi sînt de drept ale României.
  2. Parlamentul României reitereaza atasamentul faţă de prevederile Actului inal al Conferintei C.S.C.E. de la Helsinki, care admite posibilitatea modificării frontierelor pe cai paşnice, diplomatice.
  3. Parlamentul României declară solemn ca referendumul organizat de autorităţile de la Kiev în teritoriile româneşti încorporate cu forța în cadrul fostei U.R.S.S. – respectiv în Bucovina de Nord, Tinutul Herta, Tinutul Hotin, precum şi în judeţele din sudul Basarabiei – este nul şi neavenit, precum şi consecinţele acestuia.
  4. Parlamentul României cere parlamentelor şi guvernelor tuturor statelor care vor recunoaşte independenta Ucrainei să declare expres că această recunoştinţă nu se extinde asupra teritoriilor româneşti menţionate.
  5. Parlamentul României se pronunţă pentru începerea unui dialog cu Parlamentul de la Kiev în vederea examinării, împreună a problemelor stabilirii unor relaţii de bună vecinătate şi colaborare între România şi Ucraina şi invita, în acest scop, o delegaţie parlamentară ucraineana urmează să efectueze o vizita la Bucureşti, cat mai curând posibil.
  6. Parlamentul României solicită guvernului țării să înceapă de urgență negocieri cu autorităţile de la Kiev în problema teritoriilor româneşti anexate cu forța de U.R.S.S.
    Aceasta declaraţie a fost adoptată de Parlamentul României în şedinţa din 28 noiembrie 1991, cu unanimitate de voturi.

    PREŞEDINTELE SENATULUI – academician ALEXANDRU BÂRLADEANU
    PREŞEDINTELE ADUNĂRII DEPUTAŢILOR – MARŢIAN DAN”
    .

Iată mai jos facsimilul din Monitorul Oficial unde a fost publicată „Declarația…”, invitîndu-vă pe toți, s-o citiți cu mare atenție:

Au urmat tratativele cu noul stat ucrainean și la 7 iulie 1997, într-o atmosferă de totală confuzie, Senatul României a ratificat cu 65 de voturi pentru, 50 contra, 3 abțineri, într-o atmosferă de totală confuzie, „Tratatul cu Ucraina”.

Documentul fusese semnat, inițial, de către miniștrii de externe ai celor două țări, pe 3 mai la Kiev, iar apoi de către cei doi președinți, la 2 iunie 1997 la Neptun.

La data votării acestui act, președintele Senatului era Petre Roman, ministrul de Externe – Adrian Severin, președinte al României – Emil Constantinescu.

Cum Adrian Severin-Skvosnik, evreu originar din Chișinău și nepot al Anei Pauker, a cedat ucrainenilor Insula Șerpilor.

Regretatul Aurel Preda Mătăsaru, unul dintre marii experți ai MAE român, ambasador, general de justiție și diplomat de carieră, fost director la Direcția Juridică a Ministerului Afacerilor Externe, ministru-consilier, cadru universitar de prestigiu, AUTOR AL PROIECTULUI DECLARAȚIEI DE INDEPENDENȚĂ A CELUI DE-AL DOILEA STAT ROMÂNESC, REPUBLICA MOLDOVA și participant la negocierile bilaterale privind Tratatul cu Ucraina, declara ziarului Timpul de la Chișinău:

„ În faza discuțiilor pe această temă, în calitate de director al Direcției juridice și a Tratatelor din MAE de la București, am contribuit decisiv la elaborarea mandatului delegației române în anii 1994-1995.

Din păcate, ca de obicei, în ultimii ani, lovitura a fost primită de la cine nu te așteptai, și anume, de la fostul ministru de externe Adrian Severin (un evreu originar prin familie de la Chișinău), care în cadrul negocierilor cu ucrainenii pentru încheierea tratatului politic de bază a recunoscut, pe neașteptate, că Insula Șerpilor aparține Ucrainei, cerând ca această precizare să fie inclusă în textul Acordului conex.

Vă imaginați, cred, uimirea delegației ucrainenilor, care, după aceea, au chefuit toată noaptea la Ambasada Ucrainei de la București. Și aveau dreptate! Era un dar neașteptat…”

Am refuzat, ţinând seama de cursul negocierilor, să particip la încheierea acestui ruşinos Tratat, prin care România a capitulat necondiţionat în timp de pace în faţa Ucrainei.

Drept urmare, Republica Ucraina – stat apărut în 1991 – dispunea de un act prin care actuala graniță îi este recunoscută de statul român.

S-au adus prejudicii şi R. Moldova, prin recunoaşterea vechii graniţe dintre URSS şi România (pe porţiunea Ucrainei), pentru că i-a răpit acesteia, fără a o consulta, calitatea de riveran la Marea Neagră, ca urmare a înglobării unei părţi a Basarabiei de Sud în RSS Ucraineană în 1940 (linia Kalinin) şi recunoaşterea acestei graniţe de România independentă, prin semnarea la stațiunea Neptun, în anul 1997, a Tratatului mai sus menţionat. De cine? De un semibasarabean, fostul preşedinte Emil Constantinescu.

De ce s-a semnat totuși Tratatul cu Ucraina?

 În speranța unor avantaje ipotetice: admiterea României în N.A.T.O., Bucureștiul a cedat Ucrainei nordul Bucovinei, ținutul Herța, sudul Basarabiei și Insula Șerpilor.

 Principalul artizan al acestei monstruozități a fost Adrian Severin, dupa numele lui adevarat Skvosnik (foto).

Domnul Skvosnik cunoștea bine interesele poporului român si este la fel de îngrijorat acum, ca și în trecut, la fel ca de cantitatea excesiva a hidrogenului din apa.

Eu i-am spus ministrului ca nu fac prostituție din negocierea Tratatului cu Ucraina și am refuzat sa mai duc tratative. Dumitru Ciaușu a acceptat si a primit postul de ambasador la Paris.

Nu a existat posibilitatea ca Insula Șerpilor sa fie tratată separat de nordul Bucovinei, de Herța și sudul Basarabiei.

Ucraina recunoaște că a condamnat Pactul Molotov-Ribbentrop, dar pretinde ca acest document „a facut o dreptate istorica Ucrainei”.

Practic, prin Tratatul din 1997, noi am reconfirmat diktatul Molotov-Ribbentrop, dar am acceptat și viciile de consimtamânt: le-am luat basarabenilor dreptul de ieșire la Marea Neagră.

Prin prostia lui, Severin a întărit o realitate impusă prin diktat.

Succesiune de drept nu exista nici în dreptul intern, nici în dreptul international. Daca bunicul dumneavoastra va lasa o mostenire grevată de datorii și procese, nimeni nu vă poate obliga s-o acceptați.

În faza finala a colaționarii Tratatului cu Ucraina, cutuma diplomatica spune ca se verifica doar corectitudinea lingvistica a documentului în ambele limbi. Nimeni nu mai face modificari.

În acea perioada, Adrian Severin l-a trimis pe Dumitru Ciaușu prin Olanda pentru sensibilizarea etc., etc… În locul lui Ciaușu, a venit la tratative însuși ministrul de externe al României, deși nu era de rangul lui. Se trecuse deci la colaționarea tratatului.

România mai are de facut o propunere”, a spus Adrian Severin. Anton Buteiko, seful delegatiei ucrainene, a trântit ochelarii de dosarul din fata lui: ministrul nostru încalcase cutuma.

Adrian Severin a cerut sa se adauge „referitor la Insula Serpilor, care apartine Ucrainei”.

Buteiko a fost atât de uluit, încât a uitat că discuțiile se purtau în engleză și a dat-o pe rusă: „Pavtarite pajalusta!” – „Repetați vă rog!

Iar Adrian Severin a repetat în engleză și impecabil în rusă: „Insula Șerpilor, care aparține Ucrainei”.

În seara urmatoare, Buteiko, șeful delegației ucrainene, s-a îmbătat crunt: nici ucrainenii nu-și imaginau că va fi atât de ușor cu urmașii lui Dănilă Prepeleac, cel care, din doi boi mari și frumoși, a ramas cu o punga goală”.

În loc de concluzii:

Profesorul univ. dr. Tiberiu Tudor, membru de onoare al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, a explicat într-un interviu pe care https://www.activenews.ro l-a prezentat integral, că președintele României de atunci, Emil Constantinescu, a promis încă din ianuarie 1997 că va recunoaște „realitățile istorice” în ceea ce privește relația dintre țara noastră și Ucraina, deși nu avea niciun mandat să facă asemenea declarații.

Președintele Constantinescu a cedat inclusiv Insula Șerpilor, un alt teritoriu al României luat cu forța de URSS în 1948, după terminarea războiului!

„În anul 1997, imediat după preluarea puterii de către Convenția Democrată, am fost luați prin surprindere de câteva declarații contrare interesului național pe termen lung ale rectorului Universității noastre, profesorul Emil Constantinescu, devenit președinte al României.

Printre altele, la conferința de la Davos, în ianuarie 1997, și-a declarat disponibilitatea pentru ceea ce a numit „sacrificiul istoric”- recunoașterea dreptului de succesiune a Republicii Ucraina asupra teritoriilor românești ocupate prin forță de către defuncta Uniune Sovietică. Trebuie subliniat că aceste declarații ale președintelui Constantinescu au fost făcute fără un minim mandat, cel din partea Parlamentului României.

În discuțiile pe care le-am avut cu profesorul Constantinescu am realizat că este insensibil la ceea ce eu și mulți colegi consideram interese naționale strategice ale României, la est și la vest ”, a afirmat profesorul Tudor, autorul cărții „Istoria unei trădări naționale – Tratatul cu Ucraina”.

Atitudinea capitulardă și dezonorantă a Guvernanților de atunci este nejustificată mai ales că în 1991, Parlamentul României anunțase oficial că nu recunoaște orice încercare de legitimizare din partea Ucrainei asupra teritoriilor românești luate cu forța de către URSS.

Mai mult, în 1993, Guvernul României a notificat omologii ucraineni că în urma dispariției Uniunii Sovietice în 1991, tratatul de frontieră dintre cele două părți din 1961 a devenit caduc.

Tratatul din 1961 recunoștea granița impusă României după pierderea celui de-al doilea război mondial, iar faptul că partea română îl denunța ca fiind caduc, afirma clar necesitatea unei noi negocieri!

„În Declarația Parlamentului României din 28 noiembrie 1991, adoptată cu unanimitate de voturi în ședința Camerelor reunite, se spune:

Parlamentul României, luând cunoștință de hotărârea autorităților de la Kiev de a organiza la 1 decembrie 1991 un referendum asupra independenței Republicii Ucraina.

– declară solemn că referendumul organizat de autoritățile de la Kiev în teritoriile românești încorporate cu forța în cadrul fostei U.R.S.S. – respectiv Bucovina de Nord, ținutul Herța, ținutul Hotin precum și în județele din sudul Basarabiei – este nul și neavenit, precum și consecințele acestuia.

– cere parlamentarilor și guvernelor tuturor statelor care vor recunoaște independența Ucrainei să declare expres că această recunoaștere nu se extinde și asupra teritoriilor românești menționate.

 solicită Guvernului țării să înceapă de urgență negocieri cu autoritățile de la Kiev în problema teritoriilor românești anexate cu forța de U.R.S.S.

Tot în acest sens, în aprilie 1993, Guvernul Român notifică Guvernului Ucrainean faptul că, urmare a dispariției Uniunii Sovietice și a apariției la frontiera de est a României a două noi state independente, Ucraina și Republica Moldova, Tratatul privind regimul frontierei de stat româno-sovietice, colaborarea și asistența mutuală în problemele de frontieră, încheiat în 1961, a devenit caduc.

Se afirmă, de asemenea, disponibilitatea Părții române de a începe negocierea cu Partea ucraineană a unui acord în acest domeniu.

Tratatul din 1961 confirma frontiera sovieto-română impusă prin Tratatul de Pace de la Paris din 1947 și Protocolul Groza-Molotov din 1948, în condițiile ocupației sovietice, sfera sa de reglementare limitându-se, desigur, la problemele regimului de frontieră și ale colaborării și asistenței mutuale.

Notificarea caducității Tratatului din 1961 cu Uniunea Sovietică, ca urmare a dispariției acesteia ca subiect de drept internațional, și exprimarea disponibilității de negociere cu noul stat apărut la frontiera de est a României – Republica Ucraina – era un act menit să deschidă câmpul discuției problemei frontierei dintre România și Ucraina, în spiritul Actului Final de la Helsinki”, consideră profesorul Tudor.

Profesorul Tudor afirmă că opinia publică a fost indusă în eroare de o campanie de manipulare, ai cărei artizani au fost Convenția Democratică (CDR), aflată atunci la Guvernare și președintele Constantinescu, iar unealta principală a fost abia înființatul PRO TV.

O extraordinară campanie de manipulare a opiniei publice și a parlamentarilor este pusă în funcțiune.

Principalii artizani ai acestei acțiuni sunt președintele Emil Constantinescu, președintele Senatului Petre Roman și ministrul de externe din acea perioadă, Adrian Severin.

„Nimeni nu a venit să spună că, de fapt, la îndemnul lui Silviu Brucan, „ideologul”, prin intermediul PRO TV, au acționat cei doi oameni de stat, Petre Roman și Adrian Severin. Iar președintele Emil Constantinescu a semnat tratatul ca pe un document de rând, măsurat de o iresponsabilitate pe care astăzi nu o recunoaște”, a afirmat profesorul Tudor în cartea sa  „Istoria unei trădări naționale – Tratatul cu Ucraina”.

Concluzia îi aparține regretatului academician, profesor și istoric, Florin Constantiniu:

„În 1997, pentru prima dată de la constituirea României Mari, un guvern român a cedat părți ale teritoriului național fără a fi amenințat cu agresiunea (ca în 1940), sau fără a se gasi sub presiunea ocupantului străin (ca în 1944 și 1947). Opinia publică românească nu a perceput dimensiunea dramatică a evenimentului.

Cartea profesorului Tiberiu Tudor dezvăluie gravele erori săvârșite de factorii decizionali ai țării în desfășurarea negocierilor și în redactarea Tratatului, precum și de parlamentarii chemați să-l ratifice. Românii trebuie să cunoască adevărul într-o problemă capitală, în care cenzura, manipulările, propaganda și presiunile exercitate de Putere au ocultat sensul real al negocierilor și al Tratatului.”

Conform Articolului 27, „Prezentul Tratat se încheie pe termen de 10 ani. Valabilitatea lui se prelungește automat pe perioade de câte cinci ani, dacă nici una din părțile contractante nu va încunoștiința în scris cealaltă parte despre intenția de a-l denunța, cu cel puțin un an înaintea expirări perioadei de valabilitate respective”.

Iată însă că niciunul dintre președinții și guvernele care s-au perindat de atunci la conducerea României, nu a avut curajul să denunțe rușinosul tratat gândit de Silviu Brucan, Emil Constantinescu, Petre Roman și Adrian Severin-Skvosnik.

Speranța însă rămâne și nu trebuie să moară!

CITIȚI ȘI:

http://www.ziaristionline.ro/2017/10/24/a-murit-aurel-preda-curajosul-diplomat-roman-care-a-negociat-unirea-cu-basarabia-si-a-denuntat-tradarea-romaniei-prin-tratatul-cu-ucraina/

29/09/2022 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

VLADIMIR PUTIN AFIRMĂ CĂ POPORUL UCRAINEAN NU EXISTĂ !

Noua „istorie” a Ucrainei, în viziunea Kremlinului

Jurnalistul Konstantin von Egger, scrie în https://www.dw.com/ro, că Vladimir Putin vorbea în urmă cu un an într-un eseu, completat cu un interviu video, „Despre unitatea istorică a ruşilor şi ucrainenilor”,despre faptul că nu există un popor independent ucrainean, fiindcă acesta este totuna cu poporul rus.

În articolul şi în interviul respectiv, Putin mai spunea că statul ucrainean este o construcţie artificială, o întâmplare istorică şi ar trebui să mulţumească Rusiei că îi tolerează existenţa.

Este ceva fără precedent!

Potrivit lui Putin, alungarea de la putere a fostului preşedinte ucrainean Viktor Ianukovici (pro-rus), în februarie 2014, a fost punctul culminant al unui plan occidental vechi de decenii de înfiinţare în Ucraina a ceva ce el numeşte „anti-Rusia” și care urmărește să menţină Rusia în şah.

Din 2014, Ucraina nu mai este suverană, ci se află sub „administraţie străină” – un nume de cod pentru SUA şi vasalii lor din UE.

Putin a avertizat că Moscova nu va tolera această stare de fapt și că există de asemenea milioane de ucraineni cărora nu le place situaţia şi cărora le este dor de îmbrăţişarea fraţilor lor ruşi.

Eseul lui Putin poartă clar pecetea convingerilor serviciilor secrete ruse: un amestec alcătuit din mesianism imperial, convingerea că banii domină lumea şi bizare teorii ale conspiraţiei.

Mediile sociale din Rusia au făcut praf articolul lui Putin la doar câteva ore de la publicare. Istorici, ziarişti şi sociologi au găsit în el o sumedenie de contradicţii, greşeli de logică şi afirmaţii false.

Poate că asta i-a făcut pe consilieri să-i sugereze preşedintelui să realizeze şi un interviu video explicativ. În plus, eseul demonstrează că, pentru Putin, nu există în acest moment o prioritate mai mare decât Ucraina.

Un nou val de infectări cu coronavirus în Rusia, situaţia instabilă a economiei, ameninţarea talibană pentru Asia Centrală – toate acestea sunt mai puţin importante în ochii săi decât Ucraina.

Putin se simte jignit

Dar de ce acum? Putin priveşte adesea politica prin prisma relaţiilor personale şi este cunoscută sensibilitatea sa faţă de jigniri reale sau imaginare. Evident, el este foarte supărat pe preşedintele ucrainean Zelenski.

Acesta l-a plasat recent în arest pe Viktor Medvedciuc (foto), un politician şi om de afaceri pro-rus din Ucraina, chiar dacă acesta este chiar naşul fiicei lui Putin.

Medvedciuc este preşedintele formaţiunii „Opposition Platform – For Life”, apropiată Kremlinului, care se opune încă din 2014 activităţilor pro-occidentale ale conducerii de la Kiev.

Putin nu pronunţă niciodată numele lui Zelenski, nici atunci când este întrebat dacă nu cumva are programată o întâlnire cu el. Putin nu pronunţă niciodată nici numele lui Alexei Navalnîi.

În universul criptic al lui Putin, alcătuit din simboluri şi semne, aceasta este expresia duşmăniei extreme.

Aparent, Zelenski este pentru Putin încarnarea acestei „anti-Rusii” pe care occidentul viclean o edifică în Ucraina, pe care Putin făgăduieşte în articolul său să o combată.

Putin neagă legitimitatea întregii clase politice din Ucraina, reiterând ideea că populaţia Ucrainei este una iar conducerea ucraineană este alta.

Noi (adică Rusia aşa cum o vede Putin) iubim poporul, dar nu-i privim pe liderii ucraineni ca pe nişte politicieni, ci ca pe nişte marionete ale occidentului. Doar că multe milioane de ucraineni i-au ales democratic atât pe preşedinte, cât şi pe membrii Parlamentului.

Din prima zi a revoluţiei portocalii, el a demonstrat că este incapabil să înţeleagă că oamenii au liber arbitru şi pot participa liberi la viaţa politică. Nici zecile de morţi căzuţi în confruntarea cu regimul Ianukovici în februarie 2014 nu l-au făcut să-şi schimbe părerea.

NATO rămâne marele duşman

Putin este îngrijorat şi de activităţile NATO la Marea Neagră şi de cooerarea activă a Ucrainei cu Alianţa.

La fel ca întotdeauna, Putin încearcă să-i sperie pe ucraineni şi occidentali prin imprevizibilitatea sa. Şi arată şi ce l-ar putea îmblânzi: eliberarea lui Viktor Medvedciuc (chiar dacă nu o spune direct) şi negocieri directe cu separatiştii aşa-numitelor republici Doneţk şi Lugansk, teritorii din estul Ucrainei controlate de facto de Rusia.

Aceasta ar corespunde unei recunoaşteri oficiale a acestor teritorii pro-ruse.

La Kiev nu va aproba nimeni niciodată măcar una din aceste solicitări. Astfel că Putin va trece la acţiune, blocând de exemplu livrările de gaz prin Ucraina, recunoscând regimurile-marionetă din Donbas și atacând militar Ucraina.

Lupta împotriva închipuitei „anti-Rusia” a devenit opera sa de viaţă.

Konstantin von Eggert este un jurnalist și comentator politic rus.  În 1992-1998 a fost corespondent diplomatic, iar mai târziu redactor străin adjunct al cotidianului Izvestia.

A fost șeful biroului de la Moscova pentru serviciul rusesc al BBC în 2002-2008, iar redactor adjunct și apoi redactor-șef al postului de radio Kommersant FM în 2012-2013.

De asemenea, Konstantin este un cronicar obișnuit pentru Deutsche Welle, scriind despre Rusia și spațiul post-sovietic. 

În 2008, pentru serviciile oferite BBC, regina Elisabeta a II-a l-a numit membru de onoare al Ordinului Imperiului Britanic.

În același an, președintele Valdas Adamkus ia acordat Crucea de Comandant a Ordinului Meritului Lituaniei.

În cele ce urmează, puteți urmări un videoclip referitor la eseul lui Vladimir Putin despre „Despre unitatea istorică a ruşilor şi ucrainenilor”.

Pentru limba română activați butonul subtitrări-traducere automată.

23/09/2022 Posted by | analize | , , , , , , , | Un comentariu

Rusia a declanșat mascarada legalizării anexării unor teritorii aparținând Ucrainei

Foto: REUTERS/Alexander Ermochenko – Membrii comisiei electorale locale la o secție de votare înaintea referendumului planificat privind aderarea la Rusia a autoproclamatei republici populare Donețk, la Donețk, Ucraina, 22 septembrie 2022.

  • Provinciile ucrainene Lugansk, Donețk, Herson și Zaporojie, ”votează”
  • Aceste teritorii reprezintă aproximativ 15% din suprafața Ucrainei
  • Se consideră că acest proces deschide calea pentru escaladarea pretențiilor Rusiei

KIEV, 23 sept (Reuters) – Votul a început vineri într-o parte a Ucrainei controlată de ruși în cadrul unui referendum pe care Rusia îl folosește pentru a justifica anexarea a patru regiuni. Un oficial ucrainean a scris că votul este obligatoriu.

„A început la referendumul pentru ca regiunea Zaporojie să devină parte a Rusiei ca entitate constitutivă a Federației Ruse! Ne întoarcem acasă! Bravo, prieteni!” a spus Vladimir Rogov, un oficial al administrației regiunii separatiste susținute de Rusia.

Referendumurile organizate de Moscova au fost condamnate pe scară largă în Occident ca ilegitime și pentru că preced anexarea lor ilegală la Rusia.

Serhiy Gaidai, guvernatorul ucrainean al regiunii Lugansk, a declarat că în orașul Bilovodsk cotropit de ruși, șeful unei întreprinderi le-a spus angajaților că referendumul este obligatoriu, iar cei care vor refuza să voteze vor fi concediați, iar numele lor vor fi comunicate serviciului de securitate.

El a spus că în orașul Starobilsk, autoritățile ruse au interzis populației să părăsească orașul până marți și că au fost trimise grupuri armate să percheziționeze casele și să constrângă oamenii să iasă pentru a lua parte la referendum.

Votul în cele patru regiuni din provinciile Lugansk, Donețk, Herson și Zaporojie, care reprezeintă aproximativ 15% din teritoriul ucrainean, urmează să aibă loc de vineri până marți.

Voturile au loc după ce în această lună Ucraina a recucerit într-o contraofensivă zone mari de teritoriul acaparat de ruși , la șapte luni după ce Rusia a declanșat acest război care a ucis mii de oameni, a strămutat alte milioane și a afectat economia globală.

Referendumurile au fost discutate timp luni de zile de autoritățile pro-moscovite, dar recentele victorii ale Ucrainei au determinat hotărârea oficialilor de a urgenta programarea acestora.

Președintele Vladimir Putin a anunțat săptămâna aceasta un decret menit să înroleze imediat 300.000 de militari ruși pentru a lupta în Ucraina. Moscova încearcă astfel să recâștige inițiativa în acest în conflict.

Rusia susține că este necesar ca oamenii din regiune să-și exprime punctul de vedere.

„Încă de la începutul operațiunii… am spus că popoarele teritoriilor respective ar trebui să-și decidă soarta, iar întreaga situație actuală confirmă că vor să fie stăpâni pe soarta lor”, a declarat în această săptămână ministrul rus de externe Serghei Lavrov.

Ucraina spune că Rusia intenționează să considere rezultatele referendumului ca un semn de sprijin popular și apoi să le folosească ca pretext pentru anexarea acestor teritorii, similar cu preluarea Crimeei în 2014, pe care comunitatea internațională nu a recunoscut-o.

JUSTIFICAREA AUTOAPĂRĂRII

Prin încorporarea celor patru teritorii ucrainene în Rusia, Moscova ar putea justifica escaladarea militară, pretinzând că aceasta este necesară pentru a-și apăra teritoriul. Putin a declarat miercuri că Rusia va „utiliza toate mijloacele de care dispune” pentru a se proteja, o aparentă referire la armele nucleare. „Acesta nu este o cacealma”, a adăugat el.

„Încălcarea teritoriului rus este o crimă care vă permite să folosiți toate forțele de autoapărare”, a declarat Dmitri Medvedev, care a fost președintele Rusiei din 2008 până în 2012, într-o postare pe Telegram.

Rezultatele referendumului în favoarea Rusiei sunt considerate inevitabile. Votul din Crimeea din 2014, calificat la nivel internațional ca trucat, a avut ca rezultat oficial un procent de 97% în favoarea anexării oficiale.

Referendumurile au fost denunțate de mulți dintre liderii mondiali, printre care președintele american Joe Biden, secretarul general al ONU Antonio Guterres și președintele francez Emmanuel Macron, precum și de oficiali ai NATO, Uniunii Europene și Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE).

Aceste„referendumuri simulate” sunt „ilegale și ilegitime”, s-a spus într-o declarație oficială a NATO.

OSCE, care monitorizează alegerile, a declarat că rezultatele nu vor avea forță legală, deoarece nu sunt conforme cu legea ucraineană sau standardele internaționale iar zonele în care se desfășoară nu sunt sigure.

Nu vor exista observatori independenți și o mare parte din populația existentă aici înainte de război a fugit.

Rusia consideră deja că Luhansk și Donețk, care împreună formează regiunea Donbas, Moscova parțial ocupată în 2014, sunt state independente.

Ucraina și Occidentul consideră că toate părțile Ucrainei deținute de forțele ruse sunt ocupate ilegal. Rusia nu controlează pe deplin niciuna dintre cele patru regiuni, cu doar aproximativ 60% din regiunea Donețk în mâinile Rusiei.

Ucraina a spus că referendumurile au fost un semn că Rusia era speriată. „Orice decizie pe care conducerea rusă o poate lua nu schimbă nimic pentru Ucraina”, a declarat joi președintele ucrainean Volodimir Zelenski.

„Ne interesează strict sarcinile care ne sunt în fața. Aceasta este eliberarea țării noastre, apărarea poporului nostru și mobilizarea sprijinului mondial (opinia publică) pentru a îndeplini aceste sarcini”.

Putin spune că Rusia desfășoară o „operațiune militară specială” pentru a demilitariza Ucraina, a scăpa de naționaliști periculoși și pentru a apăra Rusia de NATO.

Kievul și Occidentul numesc acțiunile Rusiei o încercare imperialistă neprovocată de a recuceri o țară care a scăpat de dominația rusă odată cu destrămarea Uniunii Sovietice din 1991.

„PIERDERI”

Statul Major al Ucrainei a declarat că Rusia a lansat atacuri în regiunea Donețk și că bombardamentele ucrainene au rănit un general rus în regiunea Lugansk.

„Inamicul continuă să sufere pierderi, în special în rândul conducerii”, a spus vineri.

Rusia a pierdut câțiva comandanți de rang înalt în timpul războiului de șapte luni.

Șeful separatiștilor susținuți de ruși din Donețk a denunțat atacurile ucrainene drept „obuze barbare cinice” menite să provoace cât mai multe daune civililor.

„De aceea dorim să acționăm rapid și cu mai multă hotărâre cu măsuri precum organizarea referendumului”, a spus Denis Pușilin.

23/09/2022 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | 4 comentarii

%d blogeri au apreciat: