CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Ocupația sovietică – cea mai lungă ocupație pe care a suportat-o țara noastră în ultimii 300 de ani. VIDEO

Intrarea Armatei Roșii în România, sursă foto: Radio România Actualități

Intrarea Armatei Roșii în România, sursă foto: Radio România Actualități

Ocupația sovietică în România. Armata română a încercat să opună rezistență Armatei Roșii

Ocupația sovietică a fost cea mai lungă ocupație pe care a suportat-o țara noastră în ultimii 300 de ani. Ea s-a întins pe o perioadă de 14 ani, din 1944 până la retragerea Armatei Roșii în 1958.

Ocupația sovietică a fost brutală iar soldații Armatei Roșii s-au comportat pe teritoriul țării noastre nu ca o „armată eliberatoare” staționată într-un stat aliat, ci precum o armată de ocupație, cu toate caracteristicile acesteia din urmă.

Oficial, după cel de-al Doilea Război Mondial, URSS și-a motivat prezența militară pe teritoriul nostru prin necesitatea de a asigura legăturile cu Austria.

Tratatul de Pace dintre România și Aliați a fost semnat pe 10 februarie 1947. Potrivit acordului, în 90 de zile trupele sovietice ar fi trebui să se retragă. Exista însă o clauză de care Moscova a profitat și care preciza că sovieticii își pot menține trupele pentru a asigura legătura cu zona de ocupație din Austria. Tratatul de Pace a limitat și forța Armatei române la 138.000 de soldați.

Dar în mai 1955, sovieticii, conduși pe vremea respectivă de Nikita Hrușciov, au semnat tratatul de pace cu Austria. Astfel Bucureștiul a putut ridica problema prezenței Armatei Roșii în România.

Dej s-a folosit de prezența Armatei Roșii și a cerut plecarea sovieticilor abia după consolidarea puterii

Gheorghe Gheorghiu Dej a fost cel care i-a solicitat lui Emil Bodnăraș să-i propună lui Hrușciov retragerea trupelor sovietice. La început Hrușciov nu a fost încântat deloc de idee, acuzând chiar partea română că nu e recunoscătoare Moscovei. Se întâmpla în 1955, iar România argumenta că o prezență sovietică nu mai era necesară în contextul în care țara noastră era înconjurată de state socialiste.

Hrușciov a acceptat în cele din urmă solicitarea lui Dej, dar acordul privind retragerea a fost semnat abia trei ani mai târziu în 1958. În tot acest timp, Dej, responsabil de stalinizare, a jucat rolul vasalului obedient, inclusiv în 1956 în timpul revoluției maghiare. Paradoxul face că Gheorghe Gheorghiu Dej, unul din liderii politici din blocul comunist care a atins cel mai obedient nivel față fața Moscovei, avea să devină cel care va da naștere politicii de independență față de Moscova și va pune bazele unui comunism autohton de sorginte naționalistă pe care îl va consolida Nicolae Ceaușescu.

Revenind însă la ocupația sovietică, gestul lui Dej de a cere retragerea trupelor nu trebuie privit ca un act de eroism. În fond, Dej s-a folosit de prezența Armatei Roșii. Iar cererea ca trupele sovietice să părăsească România era făcută în contextul în care liderul comunist român își consolidase putere, partidele istorice erau desființate iar liderii lor politici mureau sau au murit deja în închisorile comuniste.

Armata Roșie, o armată de ocupație

2. Soldați ai... (armata-rosie-soldati-sovietici_83999900.jpg)

Foto: Soldați ai Armatei Roșii, sursă foto: Scribd

La mijlocul anului 1946 aproximativ 145.000 de soldați sovietici se aflau în România. După 1950 numărul acestora a fost de aproximativ 30.000, efectul de intimidare fiind deja atins, într-un stat vasal Moscovei.

Sovieticii au fost o armată de ocupație care a recurs la rechiziții forțate, devastări ale bunurilor statului și au jefuit proprietățile private. Soldații Armatei Roșii au tratat militarii români precum inamici. Un raport din martie 1945 al Inspectoratului General al Jandarmeriei precizează că în decurs de patru luni au fost înregistrate 189 de agresiuni ale Armatei Roșii doar împotriva  militarilor români. Majoritatea dintre aceste incidente s-au soldat cu morți și răniți după ce s-a deschis focul. Totodată, în septembrie și octombrie 1944 au avut loc 828 de devastări ale sediilor de stat, fiind jefuite 1.121 de depozite și 22.103 locuințe ale cetățenilor români. Și acestea sunt cifre menționate în rapoarte. Situația la nivelul general al țării era infinit mai gravă.

Istoricul Adrian Cioroianu explică, în volumul său „Pe umerii lui Marx: o introducere în istoria comunismului românesc”, psihologia soldatului sovietic: „în mare parte copii de ţărani de pe teritoriul URSS, fără o pregătire serioasă în afara umanismului comunist pe care-l asimilaseră în şcoala primară (şi care, evident, împărţea lumea, fără nuanţe, în buni şi răi după cum spunea o dogmă politică pe care ei nu trebuiau s-o înţeleagă ci doar s-o înveţe pe de rost), aceşti soldaţi capabili de eroisme şi de sacrificii imense (pe care Armata Roşie le-a şi făcut) simţeau că nu mai pot fi opriţi în drumul lor spre Berlin. Convinşi totodată că au intrat în România ca eliberatori, poate că mulţi dintre ei se aşteptau la mai multă recunoştinţă din partea unui popor care-i privea mai degrabă cu suspiciune şi teamă”

Armata română a încercat, fără succes, să opună rezistență Armatei Roșii

Armata română a încercat inițial să opună rezistență Armatei Sovietice care se comporta ca pe teritoriul inamic. Un ordin din 30 septembrie 1944, al generalului Gheorghe Mihail, preciza următoarele: „ Armata, poliţia şi jandarmeria se vor opune cu ultima energie, la nevoie chiar recurgând la arme, în cazurile când ostaşi sovietici, izolaţi sau în grupuri, sau alţi indivizi care utilizând fraudulos uniforma sovietică vor încerca să ridice cu forţa sau să jefuiască bunurile Statului sau particulare”.

Pe data de 9 octombrie generalul Mihail revine cu o circulară care avea ca scop prevenirea incidentelor dintre cele două armate. El cerea ostașilor noștri să evite, în discuțiile directe sau cele telefonice, orice remarcă provocatoare la adresa sovieticilor. 

Istoricul Adrian Cioroianu semnalează că pe data de 26 decembrie 1948 s-a semnat între Republica Populară Română și Uniunea Sovietică o Convenție referitoare la staționarea Armatei Roșii, în care erau stabilite obligațiile țării noastre. 

Astfel, autoritățile române trebuiau să spună la dispoziție sovieticilor cazărmi, aerodromuri, localuri de serviciu, câmpuri de instrucție etc. Și, asemenea armatelor de ocupație, Bucureștiul a plătit rușilor „eliberarea”. S-au achitat pentru trupele sovietice chirii ale locuințelor și a altor clădiri, energie electrică, aprovizionare cu apă și alte alimente. De-a lungul ocupației au existat mai multe astfel de acorduri pentru aprovizionare. 

Ocupația Armatei Roșii, plătită de statul român

Potrivit unui acord din 8 iulie 1949, „specialiștii” – consilieri sovietici plasați în structurile Armatei noastre –  beneficiau de locuințe mobilate în mod gratuit, serviciile de întreținere precum lumina, telefonul sau apa le erau plătite de statul român.

La fel se întâmpla și cu serviciile medicale. Republica Populară Română achita și transportul acestora din și dinspre URSS. De transport gratuit beneficiau și familiile acestor consilieri. Iar din 1950, RPR, prin Sovrombanc, achita și un salariu acestor consilieri sovietici, între 2.000 și 4.000 de ruble, în funcție de calificarea fiecărora. 

În privința acestei discriminări a condițiilor de viață, în comparație cu ofițerii Armatei române, ca să nu mai vorbim de restul populației secătuită de anii războiului, militarii noștri și conducerea Armatei au fost într-o permanentă neînțelegere cu Armata Roșie, chiar și în anii cei mai obedienți din timpul sovietizării. 

Cu toate că Armata Roșie a părăsit Republica Populară Română pe muzică de fanfară, fiind ovaționată în drum spre gări de oamenii scoși din casă, sovieticii au fost și s-au comportat în cei 14 ani asemenea unei armate de ocupație pe un teritoriu inimic.

Plecarea Armatei Roșii „eliberatoare” e sintetizată perfect, de către istoricul Adrian Cioroianu, într-o singură frază:

„În fapt, Armata Roșie devenea cu adevărat eliberatoare prin însăși plecarea sa”.

Sursă: Adrian Cioroianu, Pe umerii lui Marx: o introducere în istoria comunismului românesc, 2005, Editura Curtea Vecheextrase https://www.defenseromania.ro/ocupatia-sovietica-in-romania-armata-romana-a-incercat-sa-opuna-rezistenta-armatei-rosii .

21/03/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Nicolae Negru: Pe cine amenință Putin, când vorbește despre teritoriile „tradiționale, din punct de vedere istoric, rusești”?

 

 

 

 

 

 

Nicolae Negru: Unirea japoneză – Valeriu Saharneanu

 

 

 

 

 

Nicolae Negru: Pe cine amenință Putin, care sunt teritoriile „tradiționale, din punct de vedere istoric, rusești”?

 

Iată fraza lui Putin, pe care a rostit-o la o televiziune rusă, pe 21 iunie, trimițind fiori de gheață vecinilor Rusiei și întregii Europe „de la Lisabona la Vladivostok”:

„La crearea Uniunii Sovietice, în acord era prevăzut dreptul de ieșire, dar fiindcă nu era stabilită procedura, apare întrebarea: dacă o republică oarecare a intrat în componența Uniunii Sovietice, dar a primit în bagajul său enorm de multe pământuri rusești, teritorii rusești tradiționale din punct de vedere istoric, iar apoi a hotărât deodată să iasă din componența acestei Uniuni – în cazul acesta să fi ieșit cu ce a venit și să nu fi cărat cu sine „cadourile” de la poporul rus”, scrie Nicolae Negru pe www.ziarulnational.md, preluat de Romanian Global News. 

Falsul, absurdul acestei declarații constă în faptul că nicio „republică” nu a intrat benevol în componența URSS, ci au fost „intrate”, aplicându-se forța militară a bolșevicilor, iar „cadouri” teritoriale s-au făcut în ambele sensuri, prin transferuri „reciproce”, dictate de Moscova, din rațiuni diferite. În cazul Ucrainei, Kazahstanului, Belarusului, Estoniei, Federația Rusă nu numai a „cedat”, ci și a primit teritorii.

De aceea, probabil, la despărțire, Moscova nu a emis pretenții și a recunoscut hotarele dintre republici stabilite în perioada URSS. De ce și-a amintit acum, după treizeci de ani, Putin de ele? Regretele ar fi trebuit să i le adreseze lui Boris Elțin, când acesta l-a numit succesor.

(După Țările Baltice, Federația Rusă și-a proclamat prima suveranitatea la 12 iunie 1990, iar Ucraina – la 16 iulie 1990, Belarusul – la 27 iulie 1990, iar Kazahstanul – abia la 25 octombrie 1990.)

Chiar a doua zi după interviul cu Putin, pe 22 iunie, Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, a încercat să asigure toată lumea că Rusia nu are pretenții teritoriale față de țările vecine, dar nu a convins pe nimeni, declarația președintelui rus, ca o bombă cu efect întârziat, tulbură și sperie spațiul post-sovietic în continuare (ucrainenii, kazahii, belarușii simțindu-se vizați în primul rând), îngrijorează nu numai Bruxellesul, ci și Washingtonul.

Rusia a ocupat deja o parte a teritoriului ucrainean, războiul ruso-ucrainean e în stare latentă, armistițiul se încalcă și luptele pot escalada în orice clipă. În același interviu, Putin spune că „Crimeea a fost întotdeauna a noastră, chiar din punct de vedere juridic”.

„Time.com” publica, pe 23 iunie, un articol intitulat „De ce oficiali din SUA și UE sunt îngrijorați că Putin ar putea întreprinde o nouă agresiune în Ucraina”.

Temerile lor sunt legate de faptul că popularitatea lui Putin e în scădere în urma pandemiei și a problemelor economice legate de prăbușirea prețurilor la petrol pe piața mondială.

El ar putea încerca să distragă atenția rușilor de la eșecurile sale printr-o nouă operațiune militară în estul Ucrainei.

Organizarea unei ample parade militare la Moscova, pe 24 iunie, în pofida faptului că Rusia e a treia țară în lume după numărul de infectări cu COVID-19, vorbește iarăși despre dispoziția agresivă a lui Putin, consideră sursele publicației.

Există însă și alte semnale că el pune ceva la cale, că e setat pe fapte „mărețe”. E vorba în primul rând de schimbarea Constituției și posibilitatea de a rămâne președinte până în 2036.

Putin nu a exclus deja că va candida, pentru a nu-i sustrage pe ruși de la trebi și a evita dificila pentru ei sarcină de a-i găsi un succesor.

În noua Constituție se stipulează supremația legilor naționale asupra celor internaționale, ca să fie clar de la bun început că Rusia va scuipa pe obligațiile sale internaționale de până acum, inclusiv recunoașterea hotarelor post-sovietice, neconvenabile ei.

Putin a publicat, pe 18 iunie, un articol în „The National Interest”, în care încearcă să pună pe seama Occidentului vina pentru faptul că Stalin a încheiat cu Hitler un pact secret de împărțire a Europei.

El nu explică de ce, învingând Germania nazistă, Armata Roșie nu a plecat acasă, însă menționează că Țările Baltice, ocupate în urma tranzacției cu Hitler, au fost anexate de URSS în „conformitate cu dreptul internațional”, în urma „voinței liber exprimate” de popoarele respective.

Cu alte cuvinte, și acestea sunt teritorii „tradiționale, istoricește, rusești”, sabia revanșei atârnă și asupra lor.

Să nu ne facem iluzii că Putin nu ar avea pretenții față de Republica Moldova, chiar dacă în cazul nostru s-a rupt din teritoriu mai mult decât s-a dat.

Și Basarabia, ca fostă gubernie, și RASSM, din Novorossia, sunt teritorii „tradiționale” rusești, întrebați-l pe Patriarhul Kirill, el a binecuvântat războiul pentru reconstituirea Novorosssiei…

Nimeni nu e în siguranță, Putin îi amenință pe toți. Important e să ne ținem de politica externă „echilibrată”, să nu ne ascundem sub umbrela NATO, să fim în permanență „neutri”, adică la îndemâna Rusiei revanșarde, setate pe „adunarea teritoriilor tradiționale rusești”.

Aceasta, la rândul său, va deschide ușa Siberiei pentru China și Mongolia, când va veni timpul să adune și ele „teritoriile tradiționale, din punct de vedere istoric”, respectiv chinezești și mongole.

30/06/2020 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Un comentariu

LA 80 DE ANI DE LA SEMNARE, RUSIA LUI PUTIN A PUBLICAT ANEXA SECRETĂ A PACTULUI RIBBENTROP- MOLOTOV

Molotov éppen aláír, Ribbentrop és Sztálin balról figyel. Az 1939. augusztus 23-án létrejött Molotov-Ribbentrop paktummal eldőlt a balti régió sorsa is. #moszkvater

Foto: 23 august 19139 – Semnarea Pactului Ribbentrop- Molotov

 

 

Moscova a publicat recent protocolul secret al pactului Ribbentrop-Molotov, la 80 de ani de la semnarea acestuia. Evenimentul a sporit diviziunile între ruşii care cred că URSS nu avea la acea vreme altă alternativă decât să încheie acest pact cu Germania nazistă şi cei care consideră că el i-a dat aripi lui Hitler să invadeze Polonia şi să declanşeze al Doilea Război Mondial, relatează agenţia EFE, citată de Agerpres.

Documentul, cunoscut şi ca ”Pactul Communazi” (asociere a termenilor ”comunism” şi ”nazism”), cuprinde trei clauze, respectiv împărţirea Finlandei şi a celor trei state baltice (Lituania, Letonia, Estonia), o clauză privind Polonia, ce prevede inclusiv posibila ei dispariţie ca stat independent, şi una privind Basarabia.

Conform surselor istorice, Germania şi-a declarat totalul dezinteres faţă de teritoriul Basarabiei, dorit de sovietici, şi astfel nu a avut obiecţii faţă de eventuale modificări ale graniţei aici în favoarea Uniunii Sovietice, scrie EFE.

Vladimir Putin s-a implicat şi el în controversă, asigurând că Stalin s-a văzut obligat să încheie pactul cu diavolul, adică cu Hitler, după ce Anglia şi Franţa au refuzat să formeze o coaliţie antinazistă.

Conform acestei versiuni, URSS a semnat pactul pentru a-şi garanta securitatea, întrucât nu era pregătită să facă faţă armatei germane, astfel că prin decizia sa ar fi căutat doar să câştige timp.

Aceasta este şi poziţia susţinută de istoriografia oficială rusă, care acuză de revizionism pe oricine pune la îndoială intenţiile lui Stalin, în pofida faptului că, după ce Germania a invadat Polonia pe 2 septembrie, Armata Roşie a făcut acelaşi lucru două săptămâni mai târziu.

Conform versiunii sovieticilor, războiul a început oficial odată cu invazia germană din 22 iunie 1941, deşi URSS s-a folosit de pactul Ribbentrop-Molotov pentru a invada Finlanda în noiembrie 1939, pentru a ocupa Basarabia şi a instala guverne marionetă în statele baltice.

Istorici occidentali, inclusiv germani, condamnă pactul estimând că Stalin, disperat fiind să evite un război, i-a dat aripi celui de-al Treilea Reich să transforme în realitate visul de a-şi extinde ”spaţiul vital”.

 

 

 

DE CE A PUBLICAT RUSIA LUI PUTIN, ANEXELE SECRETE ALE PACTULUI RIBBENTROP-MOLOTOV, LA 80 DE ANI DE LA SEMNARE!

 

Până în 1989, existenţa anexei secrete a pactului nu a fost recunoscută de URSS, considerând-o propagandă imperialistă a statelor capitaliste.

Despre pact și consecințele sale nefaste pentru estul Europei,serviciile secrete occidentale au aflat a doua zi după semnare, atunci când ambasadorul german de la Moscova a lăsat intenționat pe masa de lucru copia pactului pentru a o vedea secretarul său, despre  care știa că este în contact cu un diplomat britanic.

După război, Aliații au găsit în arhivele naziste copia pactului în limba germană şi au publicat- o. 

Paradoxal, pusă în faţa evidenţei, Moscova nu l-a recunoscut, pretinzând că ar fi un fals .

Abia în 1989, Gorbaciov a recunoscut existenţa clauzelor secrete ale pactului și consecințele sale nefaste pentru pacea Europei.

Imediat, Ceaușescu i-a cerut public să dea înapoi Basarabia.

Pactul Ribbentrop-Molotov a împărțit Europa de est între Hitler și Stalin în cel mai cinic mod.

Și unul și altul dintre dictatori au avut nevoie de pact: Hitler pentru a avea pace în spatele frontului în ofensiva din Occident spre zdrobirea Franței, iar Stalin a câștigat timp pentru a pune Armata Roșie pe picior de război.

Felul cum s-a semnat pactul a semănat cu înțelegerea între doi gangsteri.

Paradoxal Stalin i-a întins o mână lui Hitler la Congresul al XVIII -lea al PCUS din martie 1939, când nu a mai atacat Germania nazistă și a criticat antifascismul de paradă.

Hitler a înțeles semnalul că dictatorul Stalin poate să-l înțeleagă la împărțeala Europei.

Stalin a cerut Franței și Angliei accesul Armatei Roșii prin Polonia și România pentru a apăra Cehoslovacia de invazia germană, de fapt un pretext să cucerească centrul Europei.

Bineînțeles că Londra și Parisul nu au fost de acord pentru că respectau suveranitatea Poloniei și României, care refuzau trupe sovietice pe teritoriul lor.

Pe de altă parte, Hitler cerea de la polonezi portul Gdansk, dar a fost refuzat de Varșovia.

La rândul lor Aliații nu puteau să negocieze peste voința Poloniei.

Hitler și Stalin au înțeles repede că Londra și Parisul, care respectă democrația și suveranitatea Poloniei și României, vor temporiza şi îi vor purta cu vorba .

Anglia și Franța nu puteau anula sistemul de pace de la Versailles, pe care Germania și Rusia sovietică nu doreau să-l respecte, așa că înțelegerea s-a făcut repede, ca între doi bătăuși de cartier.

Hitler i-a trimis pe 19 august 1939 din reședința sa de vară din Bavaria, o scrisoare personală  lui Stalin, în care îi cerea să-l primească pe ministrul de externe Ribbentrop la Moscova înainte de 26 august.

Hitler se grăbea pentru că dorea să atace Polonia, iar Stalin a acceptat oferta și i-a răspuns prietenește lui Hitler.

Imediat  ministrul german de externe Ribbentrop a zburat la Moscova cu avionul personal al lui Hitler, fiind imediat primit de Stalin şi după ce au băut carafe de vodcă o zi întreagă noaptea pe la ora două au semnat pactul cu clauza secretă, la Kremlin.

Celebrele fotografii de la semnare făcute de un fotograf german îi arată pe Stalin, Molotov și Ribbentrop beți turtă și cu țigări în mâini.

Prin acest pact fără să se respecte nicio normă de drept internațional s-a reîmpărțit Polonia, s-au lichidat statele baltice care deveneau sovietice, iar România trebuia să piardă Basarabia, fapt care nu-i interesa pe nemți.

După pact a urmat un acord comercial care a fost respectat până la invazia germană din 22 iunie 1941.

În urma pactului, Germania a invadat în Polonia, dar nu s-a așteptat la riposta eroică a armatei poloneze. Stalin i-a dat o mână de ajutor lui Hitler și a cotropit la rândul său Polonia în data 17 septembrie 1939.

 

Imagini pentru pact ribbentrop photos

 

Atacată, pe două fronturi, Polonia  nu a mai rezistat. A urmat masacrul de la Katyn, unde mii de ofițeri polonezi au fost împușcați de sovietici.

În februarie 1941, Armata Roșie a invadat țările baltice, iar în iunie 1940 prin ultimatumul lui Molotov, comisarul  sovietic pentru  afaceri externe, i se cerea României să renunțe la Basarabia.

Fără sprijinul în petrol și resurse al lui Stalin, armata germană nu avea cum să zdrobească armatele franco-britanice în lunile mai-iunie 1940.

Cine spune că pactul a fost un act de autoapărare a URSS, minte cu nerușinare, încalcă adevărul istoric și contestă  în fapt principiile de drept internațional, care consfinţesc dreptul popoarelor la suveranitate.

Pactul Ribbentrop-Molotov a fost un act de agresiune asupra popoarelor suverane ale Europei și o acțiune împotriva păcii și dreptului internațional.

De ce publică abia acum Putin  copia în limba rusă a pactului?

Vrea cumva să dea  un semnal Germaniei că în condițiile actuale, când Trump le strică socotelile, Moscova și Berlinul pot  să- şi împartă , conform intereselor lor Europa de est,  aşa cum au făcut în 1939  ?

Ca și atunci, Germania este legată economic ombilical   de Rusia, iar războiul comercial al SUA cu China și Rusia lovește în UE.

E  pe scena de șah a politicii o mutare care pare că îndeamnă Germania să-şi  schimbe traiectoria diplomatică și comercială.

Înțelegeri germano-ruse  care prind  România la mijlocul intereselor marilor puteri, ca în 23 august 1939 au mai fost în Europa,  iar viziunea agresivă de o parte sau alta nu ne face bine pe termen lung.

Prioritatea noastră zero pentru păstrarea identității și suveranității este unirea cu Republica Moldova, pentru a putea contracara frontul de fărâmițare a statelor est-europene cu binecuvântarea Moscovei și Berlinului?

Apropo, pe 24 august 1944, Basarabia nu a fost eliberată de URSS, aşa cum susţine propaganda şi istoria măsluită rusească, ea a fost pur şi simplu cotropită de trupele sovietice.

Cineva trebuie să-i spună asta preşedintelui- slugă rusească  la Chişinău,  Igor Dodon, care face declarații antiromânești și în neconcordanță cu adevărul istoric, dar se bucură de subvențiile generoase puse de România la dispoziţia R. Moldova .

Ionuț Țene

Napocanews.ro

 

 

 

30/08/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: