CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Nicolae Negru: Pe cine amenință Putin, când vorbește despre teritoriile „tradiționale, din punct de vedere istoric, rusești”?

 

 

 

 

 

 

Nicolae Negru: Unirea japoneză – Valeriu Saharneanu

 

 

 

 

 

Nicolae Negru: Pe cine amenință Putin, care sunt teritoriile „tradiționale, din punct de vedere istoric, rusești”?

 

Iată fraza lui Putin, pe care a rostit-o la o televiziune rusă, pe 21 iunie, trimițind fiori de gheață vecinilor Rusiei și întregii Europe „de la Lisabona la Vladivostok”:

„La crearea Uniunii Sovietice, în acord era prevăzut dreptul de ieșire, dar fiindcă nu era stabilită procedura, apare întrebarea: dacă o republică oarecare a intrat în componența Uniunii Sovietice, dar a primit în bagajul său enorm de multe pământuri rusești, teritorii rusești tradiționale din punct de vedere istoric, iar apoi a hotărât deodată să iasă din componența acestei Uniuni – în cazul acesta să fi ieșit cu ce a venit și să nu fi cărat cu sine „cadourile” de la poporul rus”, scrie Nicolae Negru pe www.ziarulnational.md, preluat de Romanian Global News. 

Falsul, absurdul acestei declarații constă în faptul că nicio „republică” nu a intrat benevol în componența URSS, ci au fost „intrate”, aplicându-se forța militară a bolșevicilor, iar „cadouri” teritoriale s-au făcut în ambele sensuri, prin transferuri „reciproce”, dictate de Moscova, din rațiuni diferite. În cazul Ucrainei, Kazahstanului, Belarusului, Estoniei, Federația Rusă nu numai a „cedat”, ci și a primit teritorii.

De aceea, probabil, la despărțire, Moscova nu a emis pretenții și a recunoscut hotarele dintre republici stabilite în perioada URSS. De ce și-a amintit acum, după treizeci de ani, Putin de ele? Regretele ar fi trebuit să i le adreseze lui Boris Elțin, când acesta l-a numit succesor.

(După Țările Baltice, Federația Rusă și-a proclamat prima suveranitatea la 12 iunie 1990, iar Ucraina – la 16 iulie 1990, Belarusul – la 27 iulie 1990, iar Kazahstanul – abia la 25 octombrie 1990.)

Chiar a doua zi după interviul cu Putin, pe 22 iunie, Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, a încercat să asigure toată lumea că Rusia nu are pretenții teritoriale față de țările vecine, dar nu a convins pe nimeni, declarația președintelui rus, ca o bombă cu efect întârziat, tulbură și sperie spațiul post-sovietic în continuare (ucrainenii, kazahii, belarușii simțindu-se vizați în primul rând), îngrijorează nu numai Bruxellesul, ci și Washingtonul.

Rusia a ocupat deja o parte a teritoriului ucrainean, războiul ruso-ucrainean e în stare latentă, armistițiul se încalcă și luptele pot escalada în orice clipă. În același interviu, Putin spune că „Crimeea a fost întotdeauna a noastră, chiar din punct de vedere juridic”.

„Time.com” publica, pe 23 iunie, un articol intitulat „De ce oficiali din SUA și UE sunt îngrijorați că Putin ar putea întreprinde o nouă agresiune în Ucraina”.

Temerile lor sunt legate de faptul că popularitatea lui Putin e în scădere în urma pandemiei și a problemelor economice legate de prăbușirea prețurilor la petrol pe piața mondială.

El ar putea încerca să distragă atenția rușilor de la eșecurile sale printr-o nouă operațiune militară în estul Ucrainei.

Organizarea unei ample parade militare la Moscova, pe 24 iunie, în pofida faptului că Rusia e a treia țară în lume după numărul de infectări cu COVID-19, vorbește iarăși despre dispoziția agresivă a lui Putin, consideră sursele publicației.

Există însă și alte semnale că el pune ceva la cale, că e setat pe fapte „mărețe”. E vorba în primul rând de schimbarea Constituției și posibilitatea de a rămâne președinte până în 2036.

Putin nu a exclus deja că va candida, pentru a nu-i sustrage pe ruși de la trebi și a evita dificila pentru ei sarcină de a-i găsi un succesor.

În noua Constituție se stipulează supremația legilor naționale asupra celor internaționale, ca să fie clar de la bun început că Rusia va scuipa pe obligațiile sale internaționale de până acum, inclusiv recunoașterea hotarelor post-sovietice, neconvenabile ei.

Putin a publicat, pe 18 iunie, un articol în „The National Interest”, în care încearcă să pună pe seama Occidentului vina pentru faptul că Stalin a încheiat cu Hitler un pact secret de împărțire a Europei.

El nu explică de ce, învingând Germania nazistă, Armata Roșie nu a plecat acasă, însă menționează că Țările Baltice, ocupate în urma tranzacției cu Hitler, au fost anexate de URSS în „conformitate cu dreptul internațional”, în urma „voinței liber exprimate” de popoarele respective.

Cu alte cuvinte, și acestea sunt teritorii „tradiționale, istoricește, rusești”, sabia revanșei atârnă și asupra lor.

Să nu ne facem iluzii că Putin nu ar avea pretenții față de Republica Moldova, chiar dacă în cazul nostru s-a rupt din teritoriu mai mult decât s-a dat.

Și Basarabia, ca fostă gubernie, și RASSM, din Novorossia, sunt teritorii „tradiționale” rusești, întrebați-l pe Patriarhul Kirill, el a binecuvântat războiul pentru reconstituirea Novorosssiei…

Nimeni nu e în siguranță, Putin îi amenință pe toți. Important e să ne ținem de politica externă „echilibrată”, să nu ne ascundem sub umbrela NATO, să fim în permanență „neutri”, adică la îndemâna Rusiei revanșarde, setate pe „adunarea teritoriilor tradiționale rusești”.

Aceasta, la rândul său, va deschide ușa Siberiei pentru China și Mongolia, când va veni timpul să adune și ele „teritoriile tradiționale, din punct de vedere istoric”, respectiv chinezești și mongole.

30/06/2020 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Un comentariu

LA 80 DE ANI DE LA SEMNARE, RUSIA LUI PUTIN A PUBLICAT ANEXA SECRETĂ A PACTULUI RIBBENTROP- MOLOTOV

Molotov éppen aláír, Ribbentrop és Sztálin balról figyel. Az 1939. augusztus 23-án létrejött Molotov-Ribbentrop paktummal eldőlt a balti régió sorsa is. #moszkvater

Foto: 23 august 19139 – Semnarea Pactului Ribbentrop- Molotov

 

 

Moscova a publicat recent protocolul secret al pactului Ribbentrop-Molotov, la 80 de ani de la semnarea acestuia. Evenimentul a sporit diviziunile între ruşii care cred că URSS nu avea la acea vreme altă alternativă decât să încheie acest pact cu Germania nazistă şi cei care consideră că el i-a dat aripi lui Hitler să invadeze Polonia şi să declanşeze al Doilea Război Mondial, relatează agenţia EFE, citată de Agerpres.

Documentul, cunoscut şi ca ”Pactul Communazi” (asociere a termenilor ”comunism” şi ”nazism”), cuprinde trei clauze, respectiv împărţirea Finlandei şi a celor trei state baltice (Lituania, Letonia, Estonia), o clauză privind Polonia, ce prevede inclusiv posibila ei dispariţie ca stat independent, şi una privind Basarabia.

Conform surselor istorice, Germania şi-a declarat totalul dezinteres faţă de teritoriul Basarabiei, dorit de sovietici, şi astfel nu a avut obiecţii faţă de eventuale modificări ale graniţei aici în favoarea Uniunii Sovietice, scrie EFE.

Vladimir Putin s-a implicat şi el în controversă, asigurând că Stalin s-a văzut obligat să încheie pactul cu diavolul, adică cu Hitler, după ce Anglia şi Franţa au refuzat să formeze o coaliţie antinazistă.

Conform acestei versiuni, URSS a semnat pactul pentru a-şi garanta securitatea, întrucât nu era pregătită să facă faţă armatei germane, astfel că prin decizia sa ar fi căutat doar să câştige timp.

Aceasta este şi poziţia susţinută de istoriografia oficială rusă, care acuză de revizionism pe oricine pune la îndoială intenţiile lui Stalin, în pofida faptului că, după ce Germania a invadat Polonia pe 2 septembrie, Armata Roşie a făcut acelaşi lucru două săptămâni mai târziu.

Conform versiunii sovieticilor, războiul a început oficial odată cu invazia germană din 22 iunie 1941, deşi URSS s-a folosit de pactul Ribbentrop-Molotov pentru a invada Finlanda în noiembrie 1939, pentru a ocupa Basarabia şi a instala guverne marionetă în statele baltice.

Istorici occidentali, inclusiv germani, condamnă pactul estimând că Stalin, disperat fiind să evite un război, i-a dat aripi celui de-al Treilea Reich să transforme în realitate visul de a-şi extinde ”spaţiul vital”.

 

 

 

DE CE A PUBLICAT RUSIA LUI PUTIN, ANEXELE SECRETE ALE PACTULUI RIBBENTROP-MOLOTOV, LA 80 DE ANI DE LA SEMNARE!

 

Până în 1989, existenţa anexei secrete a pactului nu a fost recunoscută de URSS, considerând-o propagandă imperialistă a statelor capitaliste.

Despre pact și consecințele sale nefaste pentru estul Europei,serviciile secrete occidentale au aflat a doua zi după semnare, atunci când ambasadorul german de la Moscova a lăsat intenționat pe masa de lucru copia pactului pentru a o vedea secretarul său, despre  care știa că este în contact cu un diplomat britanic.

După război, Aliații au găsit în arhivele naziste copia pactului în limba germană şi au publicat- o. 

Paradoxal, pusă în faţa evidenţei, Moscova nu l-a recunoscut, pretinzând că ar fi un fals .

Abia în 1989, Gorbaciov a recunoscut existenţa clauzelor secrete ale pactului și consecințele sale nefaste pentru pacea Europei.

Imediat, Ceaușescu i-a cerut public să dea înapoi Basarabia.

Pactul Ribbentrop-Molotov a împărțit Europa de est între Hitler și Stalin în cel mai cinic mod.

Și unul și altul dintre dictatori au avut nevoie de pact: Hitler pentru a avea pace în spatele frontului în ofensiva din Occident spre zdrobirea Franței, iar Stalin a câștigat timp pentru a pune Armata Roșie pe picior de război.

Felul cum s-a semnat pactul a semănat cu înțelegerea între doi gangsteri.

Paradoxal Stalin i-a întins o mână lui Hitler la Congresul al XVIII -lea al PCUS din martie 1939, când nu a mai atacat Germania nazistă și a criticat antifascismul de paradă.

Hitler a înțeles semnalul că dictatorul Stalin poate să-l înțeleagă la împărțeala Europei.

Stalin a cerut Franței și Angliei accesul Armatei Roșii prin Polonia și România pentru a apăra Cehoslovacia de invazia germană, de fapt un pretext să cucerească centrul Europei.

Bineînțeles că Londra și Parisul nu au fost de acord pentru că respectau suveranitatea Poloniei și României, care refuzau trupe sovietice pe teritoriul lor.

Pe de altă parte, Hitler cerea de la polonezi portul Gdansk, dar a fost refuzat de Varșovia.

La rândul lor Aliații nu puteau să negocieze peste voința Poloniei.

Hitler și Stalin au înțeles repede că Londra și Parisul, care respectă democrația și suveranitatea Poloniei și României, vor temporiza şi îi vor purta cu vorba .

Anglia și Franța nu puteau anula sistemul de pace de la Versailles, pe care Germania și Rusia sovietică nu doreau să-l respecte, așa că înțelegerea s-a făcut repede, ca între doi bătăuși de cartier.

Hitler i-a trimis pe 19 august 1939 din reședința sa de vară din Bavaria, o scrisoare personală  lui Stalin, în care îi cerea să-l primească pe ministrul de externe Ribbentrop la Moscova înainte de 26 august.

Hitler se grăbea pentru că dorea să atace Polonia, iar Stalin a acceptat oferta și i-a răspuns prietenește lui Hitler.

Imediat  ministrul german de externe Ribbentrop a zburat la Moscova cu avionul personal al lui Hitler, fiind imediat primit de Stalin şi după ce au băut carafe de vodcă o zi întreagă noaptea pe la ora două au semnat pactul cu clauza secretă, la Kremlin.

Celebrele fotografii de la semnare făcute de un fotograf german îi arată pe Stalin, Molotov și Ribbentrop beți turtă și cu țigări în mâini.

Prin acest pact fără să se respecte nicio normă de drept internațional s-a reîmpărțit Polonia, s-au lichidat statele baltice care deveneau sovietice, iar România trebuia să piardă Basarabia, fapt care nu-i interesa pe nemți.

După pact a urmat un acord comercial care a fost respectat până la invazia germană din 22 iunie 1941.

În urma pactului, Germania a invadat în Polonia, dar nu s-a așteptat la riposta eroică a armatei poloneze. Stalin i-a dat o mână de ajutor lui Hitler și a cotropit la rândul său Polonia în data 17 septembrie 1939.

 

Imagini pentru pact ribbentrop photos

 

Atacată, pe două fronturi, Polonia  nu a mai rezistat. A urmat masacrul de la Katyn, unde mii de ofițeri polonezi au fost împușcați de sovietici.

În februarie 1941, Armata Roșie a invadat țările baltice, iar în iunie 1940 prin ultimatumul lui Molotov, comisarul  sovietic pentru  afaceri externe, i se cerea României să renunțe la Basarabia.

Fără sprijinul în petrol și resurse al lui Stalin, armata germană nu avea cum să zdrobească armatele franco-britanice în lunile mai-iunie 1940.

Cine spune că pactul a fost un act de autoapărare a URSS, minte cu nerușinare, încalcă adevărul istoric și contestă  în fapt principiile de drept internațional, care consfinţesc dreptul popoarelor la suveranitate.

Pactul Ribbentrop-Molotov a fost un act de agresiune asupra popoarelor suverane ale Europei și o acțiune împotriva păcii și dreptului internațional.

De ce publică abia acum Putin  copia în limba rusă a pactului?

Vrea cumva să dea  un semnal Germaniei că în condițiile actuale, când Trump le strică socotelile, Moscova și Berlinul pot  să- şi împartă , conform intereselor lor Europa de est,  aşa cum au făcut în 1939  ?

Ca și atunci, Germania este legată economic ombilical   de Rusia, iar războiul comercial al SUA cu China și Rusia lovește în UE.

E  pe scena de șah a politicii o mutare care pare că îndeamnă Germania să-şi  schimbe traiectoria diplomatică și comercială.

Înțelegeri germano-ruse  care prind  România la mijlocul intereselor marilor puteri, ca în 23 august 1939 au mai fost în Europa,  iar viziunea agresivă de o parte sau alta nu ne face bine pe termen lung.

Prioritatea noastră zero pentru păstrarea identității și suveranității este unirea cu Republica Moldova, pentru a putea contracara frontul de fărâmițare a statelor est-europene cu binecuvântarea Moscovei și Berlinului?

Apropo, pe 24 august 1944, Basarabia nu a fost eliberată de URSS, aşa cum susţine propaganda şi istoria măsluită rusească, ea a fost pur şi simplu cotropită de trupele sovietice.

Cineva trebuie să-i spună asta preşedintelui- slugă rusească  la Chişinău,  Igor Dodon, care face declarații antiromânești și în neconcordanță cu adevărul istoric, dar se bucură de subvențiile generoase puse de România la dispoziţia R. Moldova .

Ionuț Țene

Napocanews.ro

 

 

 

30/08/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Istorici occidentali susţin în baza unor documente descoperite recent, că propaganda ruso-sovietică a falsificat istoria şi că la Kursk a avut loc una dintre cele mai oribile înfrângeri ale Armatei Roșii din istoria războiului. Rusia protestează …vehement

 

german-panzers-at-kursk

Bătălia de la Kursk. Cea mai mare confruntare de tancuri din istorie

 

 

La Kursk, Armata germană a încercat să închidă forțele sovietice într-o capcană și să distrugă Armata rusă prinsă la mijloc, întorcând decisiv războiul din Est din nou în favoarea Germaniei după dezastrul de la Stalingrad 

Operațiunea „Citadela” cunoscută și ca Bătălia de la Kursk, era programată în prima parte a lunii mai, dar Hitler a dat ordin de atac în primele ore ale zilei de 5 iulie. 

Noile tancuri germane Panther, un răspuns la devastatoarele tancuri sovietice T-34, împreună cu tancurile Tiger, își demonstrează rapid superioritatea.

 

 

 

 

(w670)

 

 

Tunul de mare viteză, blindajul înclinat și gros, mobilitatea,  puterea lor de foc, toate acestea erau avantaje enorme şi au putut fi verificate pentru prima dată la Kursk, când tancurile Panther au  avut parte de acțiune .

Pe lângă linia de apărare, la Kursk, rușii aveau superioritatea în trupe, tunuri și tancuri, într-o proporție de 3 la 1.  

 

 

 

După 6 zile de la începutul operațiunii, pe 11 iulie 1943, armata mareșalului Erich von Manstein a distrus sute de tancuri rusești cu puține pierderi. Nemții erau euforici.  

La 12 iulie 1943 are loc cea mai mare luptă cu tancuri pe un singur câmp, aproape de orașul Prohorovka. Tancurile germane au fost depășite numeric de peste trei ori  de tancurile sovietice iar pierderile rușilor sunt cumplite.

Pierd aproape 200 de tancuri într-o singură zi, în timp ce nemții pierd doar cinci.

În iulie 1943, forțele britanice și americane debarcau în Sicilia şi exista pericolul ca Italia, aliata Germaniei, să fie copleșită și învinsă.

Hitler a fost forțat să ia o decizie strategică radicală  și să retragă mari unități din est.

Mareșalul Erich von Manstein era conștient că o asemenea decizie periclita succesul la Kursk, dar decizia Fuhrerului a fost definitivă, considerând invadarea Italiei de către Aliaţi un pericol strategic mult mai mare pentru Germania.

În fond, Sicilia era mult mai aproape de Berlin decât îndepărtatul Kursk.

 

 

 

tancuri in lupta

Operațiunea „Citadela” a fost anulată. 

La Kursk, germanii au pierdut aproape 57.000 de soldați, față de aproape 178.000 cât au pierdut rușii.  

Mareșalul Erich von Manstein a fost demis de Hitler martie 1944, şi după război a fost condamnat la 18 ani de închisoare pentru crime de război, dar a fost eliberat după patru ani. Avea să moară în 1973.

Bătălia de la Kursk a fost martora unui război total și devastator.

Cu toată superioritatea tehnologică, germanii au fost copleșiți de numărul uriaș al efectivelor sovietice și de decizia lui Stalin de a sacrifica oricât ar fi fost necesar pentru a-i opri.

Germania nazistă nu va mai avansa niciodată în Est, scrie National Geographic preluat de publicaţia https://www.defenseromania.ro/batalia-de-la-kursk.

După aproape un veac de la acest eveniment, istorici occidentali neagă victoria sovietică de la Kursk, iar Rusia se va plâge la ONU, după ce un articol publicat în Die Welt a negat această ”mare victorie” militară a armatei roșii.

Camera Publica a Rusiei va depune o plângere la Consiliul de Securitate al ONU, în legătură cu propunerea făcută într-un articol al publicației germane Die Welt de a se demola ”Monumentul Victoriei” de la Prohorovka, unde, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, ar fi avut loc ”marea bătălie a tancurilor de la Kursk”.

Președintele comisiei Camerei pentru dezvoltarea diplomației publice, cooperării umanitare și conservării valorilor tradiționale, Elena Sutormina, a explicat că plângerea este „pe simplul fapt al falsificării istoriei”.

În opinia lui Sutormina, comunitatea internațională ar trebui să dea „o evaluare dură și fără compromis” unei asemenea declarații.

În același timp, la 12 iulie, centrul de presă al agenției de știri ”Russia Today” a anunțat o masă rotundă intitulată „Bătălia de la Prohorovka, un nou câmp al războiului informațional cu Rusia”. Masa rotunda fi prezidata de aceeasi Sutormina.

Anterior, ziarul german Die Welt a publicat un articol analitic care sustine că bătălia de lângă Prohorovka, regiunea Belgorod, care conform versiunii oficiale este considerată cea mai mare lupta de tancuri din timpul celui de-al Doilea război mondial, cu greu poate fi denumită „bătălie” și cu atât mai putin „victorioasă” pentru URSS.

Bazându-se pe fotografii ale recunoașterii aeriene a Wehrmachtului, descoperite de istoricii germani și britanici, publicatia susține că Prohorovka a fost în fapt una dintre cele mai oribile înfrângeri ale Armatei Roșii de-a lungul întregului război.

„Judecând după cele mai recente cercetări bazate pe fotografii reale ale acelor vremuri, nu a existat nicio victorie sovietică, niciun fel de bătălie majoră a tancurilor sub Prohorovka”, scrie Die Welt.

„În realitate, circa 200 de tancuri ale celui de-al 29-lea corp de armata al URSS au efectuat la Prohorovka un atac inutil suicidal în stil kamikaze.

În conformitate cu versiunea sovieto-rusă, la bătălia frontala ar fi participat 850 tancuri sovietice și 800 germane. Tot conform propagandei sovietice, au fost distruse aproximativ 400 de tancuri germane. În fapt, 672 de tancuri sovietice au întâlnit pe câmpul de lupta doar 186 de tancuri germane.

Până pe 12 iulie, Armata Roșie a pierdut 235 de vehicule, în timp ce germanii doar 5. Și acest lucru s-a întâmplat pe un câmp de numai câțiva kilometri pătrați”.

În acest sens, autorul materialului din Die Welt susţine că autoritățile ruse ar trebui, de fapt, să demoleze clădirile memoriale de la Prohorovka, deoarece bătălia s-a încheiat cu un dezastru pentru partea sovietică.

Articolul din Die Welt a provocat indignare profunda printre reprezentanții autorităților ruse.

În special, Franz Klințevici, membru al Comitetului pentru Apărare și Securitate al Consiliului Federației, i-a dorit autorul materialului să „ardă în iad”.

 

CITIŢI ŞI:

http://www.historynet.com/battle-of-kursk-germanys-lost-victory-in-world-war-ii.htm

 

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/un-mit-al-propagandei-sovietice-kursk-1943-cea-mai-mare-b-t-lie-tancuri

23/07/2019 Posted by | DIVERSE | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: