CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

27 iunie 1940 : Imperiul sovietic trimite cea de-a doua notă ultimativă Guvernului României. VIDEO

Image result for ocuparea basarabiei photos

 

„Din punct de vedere geografic, etnografic, istoric si economic, unirea Basarabiei cu Romania este pe deplin justificata.”
(Tratatul de la Paris, 28 octombrie 1920)

 

 

La 26 iunie 1940, la ora 22:00, Comisarul poporului pentru afaceri externe al URSS, Viaceslav Molotov, i-a prezentat ministrului plenipotențiar al României la Moscova, Gheorghe Davidescu, un ultimatum prin care i se cerea României „retrocedarea” Basarabiei până pe 28 iunie și „transferul” părții de nord a Bucovinei către Uniunea Sovietică.

Reprezentantul României a fost invitat la sediul Comisariatului Afacerilor Străine, unde, fără nici o explicație, i-a fost înmânată nota ultimativă adresată României.

  Nota ultimativă a guvernului sovietic, 26 iunie 1940 

„În anul 1918, România, folosindu-se de slăbiciunea militară a Rusiei, a desfăcut de la Uniunea Sovietică (Rusia) o parte din teritoriul ei, Basarabia, călcând prin aceasta unitatea seculară a Basarabiei, populată în principal cu ucraineni, cu Republica Sovietică Ucraineană.

Uniunea Sovietică nu s-a împăcat niciodată cu faptul luării cu forţa a Basarabiei, ceea ce guvernul sovietic a declarat nu o dată şi deschis în  faţa întregii lumi.

Acum, când slăbiciunea militară a U.R.S.S. a trecut în  domeniul trecutului, iar situaţia internaţională care s-a creat cere rezolvarea rapidă a chestiunilor moştenite din trecut pentru a pune în fine bazele unei păci solide între ţări, U.R.S.S. consideră necesar şi oportun ca în interesele restabilirii adevărului să păşească împreună cu România la rezolvarea imediată a chestiunii înapoierii Basarabiei Uniunii Sovietice.

Guvernul sovietic consideră că chestiunea întoarcerii Basarabiei este legată în mod organic de chestiunea transmiterii către U.R.S.S. a acelei părţi a Bucovinei a cărei populaţiune este legată în marea sa majoritate de Ucraina Sovietică prin comunitatea soartei istorice, cât şi prin comunitatea de limbă şi compoziţiune naţională.

Un astfel de act ar fi cu atât mai just cu cât transmiterea părţii de nord a Bucovinei către U.R.S.S. ar reprezenta, este drept că numai într-o măsură neînsemnată, un mijloc de despăgubire a acelei mari pierderi care a fost pricinuită U.R.S.S. şi  populaţiei Basarabiei prin dominaţia de 22 de ani a României în  Basarabia.

Guvernul U.R.S.S. propune guvernului regal al României:

1. Să înapoieze cu orice preţ Uniunii Sovietice Basarabia;

2. Să transmită Uniunii Sovietice partea de nord a Bucovinei cu frontierele sale potrivit cu harta alăturată.

Guvernul sovietic îşi exprimă speranţa că guvernul român va primi propunerile de faţă ale U.R.S.S. şi că aceasta va da posibilitatea de a se rezolva pe cale paşnică conflictul prelungit dintre U.R.S.S. şi România.

Guvernul sovietic aşteaptă răspunsul guvernului regal al României în  decursul zilei de 27 iunie curent.

 (Universul, 4 iulie 1940)

Ultimatumul mai adăuga:

„Acum, când slăbiciunea militară a URSS a trecut în domeniul trecutului, iar situația internațională care s-a creat cere rezolvarea rapidă a chestiunilor moștenite din trecut pentru a pune în fine bazele unei păci solide între țări, URSS consideră necesar și oportun ca în interesele restabilirii adevărului să pășească împreună cu România la rezolvarea imediată a chestiunii înapoierii Basarabiei Uniunii Sovietice.”

Observăm că sovieticii nu s-au sfiit să strecoare încă din prima frază a  Ultimatumului o minciună neruşinată, cum că această provincie istorică ar fi fost populată majoritar de ucraineni :

” Romînia a desfăcut de la Uniunea Sovietică (Rusia) o parte din teritoriul ei, Basarabia, călcând prin aceasta unitatea seculară a Basarabiei, populată în principal cu ucraineni, cu Republica Sovietică Ucraineană”.

Regele Carol II-lea, rămas fără parlament, convoacă un Consiliul de Coroană  la amiaza  zilei de 27 iunie 1940, la care participă 27 de miniştri şi consilieri regali 

Rezultatul acestei şedinţe a Consiliului de Coroană a fost :

  • 11 contra cedării teritoriilor;

  • 10 acceptă cedarea teritoriilor;

  • 5 pentru discuţii;

  • 1 rezervat (Ghorghe Tătărescu, Primul-Ministru al României)

În cursul după-amiezii zilei de 27 iunie, Casa Regală de la București a făcut public, mai întâi prin radio, următorul anunț:
1. Astăzi, la ora 12,30, sub Înalta Președinție a M. S. Regelui (Carol al II-lea – n. n.) a avut (loc) ședința Consiliului de Coroană la Palatul Regal din București.
2. Consiliul a luat în deliberare nota remisă aseară, 26 iunie, la orele 22, de guvernul URSS ministrului nostru la Moscova, prin care guvernul sovietic cere cedarea Basarabiei și a Bucovinei de nord, cerând răspunsul guvernului român în cursul zilei de 27 iunie a. c.
3. Consiliul, în dorința de a păstra raporturi pașnice cu URSS, a aprobat hotărârea guvernului român de a cere ca guvernul sovietic să fixeze locul și data unde ar putea să aibă loc întâlnirea delegațiilor ambelor guverne pentru a lua în discuție Nota Sovietică.
Se așteaptă răspunsul guvernului URSS la propunerea guvernului român.

Guvernul U.R.S.S. a adresat Guvernului român o notă care a fost remisă la 26 iunie 1940, seara, de către Excelența Sa domnul Molotov, Președintele Comisarilor Poporului ai Uniunii Sovietice și Comisar al Poporului pentru Afacerile Străine, Excelenței Sale domnul Davidescu, Ministrul României la Moscova.

Fiind însuflețit de aceeași dorință ca și Guvernul sovietic de a vedea rezolvate prin mijloace pacifice toate chestiunile care ar putea să producă o neînțelegere între U.R.S.S. și România, Guvernul Regal declară că este gata să procedeze imediat, și în sprijinul cel mai larg la discuțiunea amicală și de comun acord a tuturor propunerilor emanînd de la Guvernul sovietic.

În consecință, Guvernul român cere Guvernului sovietic să binevoiască a indica locul și data ce dorește să fixeze în acest scop. De îndată ce va fi primit un răspuns din partea Guvernului sovietic, Guvernul român iși va desemna delegații și nădăjduiește ca conversațiile cu reprezentanții Guvernului sovietic vor avea ca rezultat să creeze relațiuni trainice de bună înțelegere și prietenie între U.R.S.S. și România.

Este evident faptul că Guvernul României nu a răspuns punctual la propunerile sovietice, încercînd să cîștige timp.

Din această cauză, Guvernul sovietic trimite Guvernului României o a doua NOTĂ ULTIMATIVĂ din noaptea de 27/28 iunie 1940:

Guvernul U.R.S.S. consideră răspunsul Guvernului Regal al României din 27 iunie ca imprecis, deoarece în răspuns nu se spune direct că el primește propunerea Guvernului sovietic de a-i restitui neîntîrziat Basarabia și partea de Nord a Bucovinei. Însă cum Ministrul României la Moscova, domnul Davidescu, a explicat că răspunsul menționat al Guvernului Regal al României înseamnă accedarea la propunerea Guvernului sovietic, Guvernul sovietic, primind această explicație a domnului Davidescu, propune:

  1. În decurs de 4 zile, începînd de la ora 14:00, după ora Moscovei, la 28 iunie, să se evacueze teritoriul Basarabiei și Bucovinei de trupele românești.

  2. Trupele sovietice în același timp să ocupe teritoriul Basarabiei și partea de Nord a Bucovinei.

  3. În decursul zilei de 28 iunie, trupele sovietice să ocupe următoarele puncte: Cernăuți, Chișinau, Cetatea Albă.

  4. Guvernul Regal al României să ia asupra sa răspunderea în ceea ce privește păstrarea și nedeteriorarea căilor ferate, a parcurilor de locomotive și vagoane, podurilor, depozitelor, aerodromurilor, întreprinderilor industriale, uzinelor electrice, telegrafului.

  5. Să numească o comisie alcătuită din reprezentanți ai Guvernelor român și al U.R.S.S., cîte doi din fiecare parte, pentru lichidarea chestiunilor în litigiu în legătură cu evacuarea armatei române și instituțiilor din Basarabia și partea de Nord a Bucovinei.

Guvernul sovietic insistă ca Guvernul Regal al României să răspundă la propunerea sus-menționată nu mai tîrziu de 28 iunie, ora 12:00 ziua (ora Moscovei).

În această notă nu se mai discuta de frontierele dintre cele două țări, ci numai despre evacuarea teritoriilor Basarabiei și Bucovinei de către armata română. 

În aceeași zi este dat un înalt decret regal prin care era mobilizată întreaga armată de uscat, aer și marină. Decretul a fost contrasemnat de Gheorghe Tătărescu, președintele Consiliului de Miniștri, și de generalul de corp de armată Ion Ilcușu.

Conform ziarului „Universul”, ca urmare a decretului de mobilizare „Bărbați tineri sau mai vârstnici, de toate categoriile iau cu asalt trenurile, fiecare voind să ajungă cât mai repede la unitățile lor”.

A fost convocată o a doua şedinţă a Consiliului de Coroană din 27 iunie 1940 rezultatul votului fiind următorul:

  • 6 contra cedării teritoriilor către URSS ;

  • 19 acceptă cedarea teritoriilor;

  • 1 expectativ – Victor Antonescu;

În urma acestui vot, guvernul român condus de Gheorghe Tătărescu, după ce primise și sfaturi din partea Germaniei și Italiei, a acceptat să se supună condițiilor sovietice.

 

Prins într-un clește și abandonat de aliații tradiționali, Guvernul României ia una din cele mai discutabile decizii, care va avea consecințe nefaste pentru milioane de români și va pecetlui soarta țării pentru următoarea jumătate de secol.
Decizia de acceptare a ultimatului sovietic și de executare a unei „retrageri” (s-a evitat folosirea cuvântului „cedare”) din Basarabia și nordul Bucovinei a fost luată în Consiliul de Coroană din noaptea de 27 – 28 iunie 1940.

După cum este consemnat în jurnalul regelui Carol al II-lea, rezultatul votului a fost următorul:
6 voturi pentru respingerea ultimatumului: Ștefan Ciobanu, Silviu Dragomir, Victor Iamandi, Nicolae Iorga, Traian Pop, Ernest Urdăreanu
20 de voturi pentru acceptarea ultimatumului: Petre Andrei, Constantin Anghelescu, Constantin Argetoianu, Ernest Ballif, Aurelian Bentoiu, Mircea Cancicov, Ioan Christu, Mitiță Constantinescu, Mihail Ghelmegeanu, Ion Gigurtu, Constantin C. Giurescu, Nicolae Hortolomei, Ioan Ilcuș (Ministru de război), Ion Macovei, Gheorghe Mironescu, Radu Portocală, Mihai Ralea, Victor Slăvescu, Gheorghe Tătărescu (prim ministru), Florea Țenescu (șeful marelui Stat Major al Armatei)
o abținere: Victor Antonescu.
Nu este clar dacă regele a participat sau nu la discuții, sau dacă a votat sau nu.
În ședința Consiliului de Miniștri din 28 iunie, la ora 16.00, noul ministru al afacerilor externe, Constantin Argetoianu, le-a relatat colegilor săi „evenimentele care au făcut obiectul deliberărilor Consiliului de Coroană din 27 iunie”, comunicându-le hotărârea guvernului român de a accepta prevederile ultimatumului.

Constantin Argetoianu adăuga că „Această acceptare obligă guvernul român să evacueze teritoriul Basarabiei și cel din nordul Bucovinei în termen de 4 zile, cu începere de la 28 iunie, ora 12”.

 

 

 

Carol II-lea, Rege al RomânieiGheorghe Tătărescu, prim ministru al României, 1939-1940

Foto: Carol II-lea, Rege al României şi Gheorghe Tătărescu,

primul ministru al României, 1939-1940

 

 

La ora când avea loc această comunicare, trupele sovietice trecuseră deja frontiera României, orașele Cernăuți, Chișinău și Cetatea Albă fiind ocupate în după-amiaza aceleiași zile. La ora când avea loc această comunicare, trupele sovietice trecuseră deja frontiera României, orașele Cernăuți, Chișinău și Cetatea Albă fiind ocupate în după-amiaza aceleiași zile. 

Guvernul român a căutat să evite, chiar dacă doar temporar, un război cu Uniunea Sovietică. Ca urmare, toate instalațiile militare au fost cedate fără a fi distruse și fără a se trage un singur foc de armă, armata română având ordine stricte să nu răspundă niciunei provocări.

Dintr-o populație de 3.776.000 de locuitori, (în conformitate cu rezultatele recensământul din 1930), în teritoriile ocupate de URSS, 2.078.000 (55%) erau etnici români.

Peste 200.000 de locuitori de toate etniile s-au refugiat în România în cele câteva zile care au urmat după 28 iunie.

 

 

 

 

Related image

 

 

 

Pe 3 iulie la ora 12.00 autoritățile sovietice de ocupație au închis punctele de trecere la frontieră, astfel că în România au reușit să treacă doar o parte din cei care au dorit să se refugieze.

În aceeași zi la ora 13.00 toată populația României a păstrat un minut de reculegere.

Circulația a fost complet suspendată în întreaga țară la aceeași oră pentru un minut.

 

 

 

 

Image result for ocuparea basarabiei photos

28 iunie 1940 – Doliu pentru Basarabia şi Bucovina

 

 

 

Teritoriul ocupat a fost organizat de sovietici pe 2 august 1940 după cum urmează: cea mai mare parte a Basarabiei și o mică parte din RSSA Moldovenească (care a fost desființată cu această ocazie) au fost proclamate ca o nouă republică sovietică – RSS Moldovenească.

A fost stabilită o rată de schimb de 40 lei pentru o rublă, ceea ce a făcut ca soldații și oficialii sovietici deplasați în zonă să cumpere produsele aflate în magazine la prețuri extrem de mici.

Întrucât magazinele nu au fost reaprovizionate, a rezultat o criză dezastruoasă pentru sectorul comercial al economiei zonale.

Bucovina de nord și jumătatea nordică a județului Hotin (Ținutul Herța), ca și partea de sud a Basarabiei (cea mai mare parte a județelor Ismail și Cetatea Albă, așa numitul „Bugeac”) au fost date Ucrainei sovietice.

Această împărțire a fost hotărâtă de o comisie condusă de Nikita Sergheevici Hrușciov.
În perioada 1940-1941, s-a declanșat o campanie de persecuții împotriva localnicilor – arestări arbitrare, torturi, execuții și deportări în gulagurile Siberiei.

Au rezultat, conform unor estimări, aproximativ 57.000 de morți și peste 100.000 de deportați. Economia celor două regiuni a fost paralizată de exproprierea intreprinderilor particulare și de sistemul cotelor și rechizițiilor din agricultură.

Au trecut  77 de ani de la tragicele evenimente din 1940…

Deputatul Constantin Codreanu, originar din Basarabia, a făcut o insufleţită Declarație politică în Parlamentul României:

1. Se împlinesc 77 de ani de la raptul teritorial din 28 iunie 1940, când aproximativ 4 milioane de cetățeni ai României, în cea mai mare parte etnici români, din județele Bălți, Cahul, Cernăuți, Cetatea Albă, Dorohoi, Hotin, Ismail, Lăpușna, Orhei, Rădăuți, Soroca, Storojineț și Tighina – un total de 50 762 kilometri pătrați – s-au pomenit sub ocupația fostei URSS, urmare a ultimaturilor din 26 și 27 iunie 1940. Acestea puneau în practică prevederile Protocolului adițional secret al odiosului Pact Ribbentrop-Molotov, semnat de Berlin și Moscova.

2. Ocupația militară sovietică a estului și nordului României au însemnat hăcuirea teritorială a Basarabiei și anexarea nordului și sudului provinciei noastre istorice la Ucraina, împreună cu nordul Bucovinei și ținutul Herța, peste 200 000 de români refugiați în interiorul Țării, peste 100 000 de români de etnie germană strămutați forțat în Germania, peste 200 000 de conaționali deportați în Siberia și Asia centrală, peste 200 000 de români înrolați forțat în armata sovietică și căzuți pe fronturile celui de al Doilea Război Mondial, peste 200 000 de victime ale foametei organizate de Stalin în 1946, genocid cultural, rusificare forțată și o gravă amputare a conștiinței etnice.

3. Aducem, un pios omagiu tuturor românilor care au plătit cu suferință sau chiar cu viața lor pe altarul intereselor murdare ale imperiului din răsărit.

4. Constatarea acestor fapte este un prilej de reflecție istorică orientată către viitor. Nu există loc pentru lamentații. În actualul context regional și internațional, în ajunul Centenarului Marii Uniri, este de datoria noastră morală și patriotică să ne concentrăm exemplar priceperea și eforturile, dincolo de orice diferență de partid, pentru sprijinirea românilor din teritoriile anexate de fostul imperiu sovietic.

5. După aderarea la NATO și la Uniunea Europeană, următorul nostru Proiect de Țară trebuie să fie reunirea României cu Republica Moldova.

6. Repararea unei istorii strâmbe poate fi realizată în pofida tuturor obstacolelor care ne sunt ridicate în față de adversari redutabili, dar totuși slabi. De partea noastră este adevărul și dreptatea istorică, de partea lor doar interese meschine și setea de control și putere.

7. Toate forțele politice ale țării sunt chemate să-și dea mâna pentru decizii și acțiuni consensuale privind punerea în aplicare a Ideii Unirii.

Unirea ca scop politic realist reclamă unirea clasei noastre politice, aici, la București.

Sunt convins că suntem capabili să dăm dovadă de voință politică nestrămutată și să acționăm transpartinic.

 

 

 

 

 

 

 

 

CITIŢI ŞI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/03/06/prima-ocupatie-sovietica-a-teritoriilor-romanesti-de-la-est-de-prut-1940-1941-cronologia-terorii/

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/03/08/premizele-cotropirii-basarabiei-bucovinei-de-nord-si-a-tinutului-herta-e-de-catre-sovietici-la-28-iunie-1940/

 

 

 

 

Surse: 

http://www.istoria.md

https://ro.wikipedia.org/wiki

27/06/2017 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Putin vorbeşte despre „demonizarea excesivă” a odiosului criminal Stalin

 

 

 

Cum vede Putin „demonizarea excesivă” a lui Stalin şi cu cine îl compară el pe dictatorul sovietic

 

Preşedintele rus Vladimir Putin consideră că „demonizarea excesivă” a lui Stalin reprezintă una dintre modalităţile de a ataca „Uniunea Sovietică şi Rusia”, într-un interviu acordat regizorului american Oliver Stone pentru un film documentar în patru episoade, difuzat săptămâna aceasta de postul american de televiziune Showtime (grupul CBS), potrivit agenţiei de presă TASS, postului de televiziune al armatei ruse Zvezda şi portalului RBC, preluate de  agerpres.

„Mi se pare că demonizarea excesivă a lui Stalin reprezintă una dintre modalităţile de a ataca Uniunea Sovietică şi Rusia.

De a arăta că Rusia din zilele noastre poartă nişte pete din naştere staliniste.

Cu toţii avem nişte semne din naştere şi ce dacă?”, a spus liderul rus.

Preşedintele Rusiei l-a numit, de asemenea, pe Stalin drept o „figură istorică complexă” şi un „produs al epocii sale”.

Referindu-se la „demonizarea lui Stalin”, Putin a evocat personalitatea lui Oliver Cromwell din istoria Angliei.

„A fost un om sângeros, a venit la putere pe valul unor schimbări revoluţionare şi a devenit un dictator şi un tiran. Ei bine, monumente în cinstea sa sunt încă în picioare oriunde în Marea Britanie”, a spus preşedintele Rusiei.

În acelaşi context, Putin a amintit şi de Napoleon, pentru care s-a creat „un cult”.

El a venit la putere „în urma revoluţiei” din Franţa, a restaurat monarhia şi a devenit împărat, dar a adus Franţa în pragul unei „catastrofe naţionale” şi la o „înfrângere totală”, a amintit preşedintele rus, adăugând că situaţii de acest gen sunt numeroase în istoria omenirii.

În Rusia au avut loc schimbări cardinale, deşi în mentalul ruşilor „ceva totuşi a rămas” din acea perioadă, când la putere s-a aflat fostul dictator sovietic Iosif Vissarionovici Stalin.

„Dar aceasta nu înseamnă ca ar trebui să uitam despre ororile stalinismului legate de Gulag şi de exterminarea a milioane de conaţionali”, a spus liderul de la Kremlin.

În 2002, Putin l-a numit pe Stalin dictator, dar a cerut să nu fie ignorat rolul său în istorie, întrucât el s-a aflat la conducere când URSS a obţinut victoria în Marele Război pentru Apărarea Patriei, aşa cum este numit în Rusia, în cel De-al Doilea Război Mondial.

În 2013, preşedintele rus a mai declarat că „establishment-ul liberal” îl consideră pe Stalin drept un dictator, la fel de sângeros ca Oliver Cromwell.

Conform unui sondaj realizat de Centrul Levada, în ianuarie 2017, sentimentul de simpatie pentru Stalin a atins un maxim istoric în ultimii 16 ani.

Dacă în martie 2016, 37% dintre ruşi manifestau un sentiment de „simpatie”, „admiraţie” şi „respect” pentru dictatorul sovietic, în 2017 procentul acestora a crescut la 46%, potrivit portalului RBC, apropiat opoziţiei. 

În 1939, Uniunea Sovietică și Germania nazistă s-au înțeles nu doar să împarta Polonia, dar, de asemenea, Moscova s-a angajat sa livreze petrol pentru Germania, pe care Hitler l-a folosit în războiul împotriva Marii Britanii, iar mai târziu împotriva Uniunii Sovietice, scrie Arutz 7.

Președintele rus Vladimir Putin repetă „eroarea cea mai catastrofală a lui Stalin”.

„Toată lumea știe despre pactul revoltator și, în cele din urmă fatal, din 23 august 1939, între naziști și Uniunea Sovietică, în care Hitler și Stalin s-au inteles sa atace împreună Europa” – se spune in articol.

Invazia lui Hitler în Polonia a fost pentru Marea Britanie și Franța un motiv pentru a declara război Germaniei naziste. Este interesant faptul că premierul britanic Winston Churchill nu a declarat război și Uniunii Sovietice, care de asemenea a invadat teritoriul polonez.

Cu toate acestea, cel mai important aspect al pactului din 1939 între Germania și Uniunea Sovietică nu a fost invadarea Poloniei, ci livrările către germani de petrol și alte resurse naturale vitale, care au oferit un impuls suplimentar pentru efortul de război al lui Hitler împotriva britanicilor, iar mai târziu împotriva Uniunii Sovietice însăși.

„De fapt, fără petrolul sovietic, care i-a fost trimis lui Hitler din 1939 și până la „Operațiunea Barbarossa”, el nu avea cantitatea necesară de combustibil pentru a efectua, pe 22 iunie 1941, un atac fulgerator asupra Uniunii Sovietice”, – scrie publicatia.

Ca urmare a agresiunii trupelor lui Hitler, URSS a pierdut 4 milioane de soldați ucisi și 3 milioane au fost luați prizonieri – toate acestea, datorită aprovizionării cu petrol oferit cu generozitate de Stalin.

Stalin și „ministrul lui de externe” au fost, probabil, cei mai mari proști din istorie.

Și au rămas așa până acum, cand Rusia a ajuns sub conducerea președintelui Putin și a ministrului sau de externe Serghei Lavrov.

Stalin a oferit cadou lui Hitler două lucruri: Polonia și țiței. Astăzi, Putin se prezintă în faţa Iranului cu alte două daruri: Siria și uraniu, din care se pot produce bombe nucleare.

La fel ca în 1939, când Uniunea Sovietică și Germania au atacat Polonia, astăzi Rusia și Iran „au convenit împreună sa atace Siria”.

Putin crede că Iranul va fi de acord să împartă Siria. Dar, aceasta impartire a teritoriului sirian se va termina dupa ce Teheranul va prelua controlul asupra partii sale.

Apoi, el va lua și partea președintelui rus, crede autorul.

 Vladimir Putin, i-a recunoscut regizorului american Oliver Stone că a fost ţinta mai multor tentative de asasinat, regizorul avansând cifra de cinci încercări de asasinat, cifră pe care Putin nu ar fi negat-o, conform The Times.

Celebrul regizor american (Plutonul, JFK, Wall Street, dar şi pentru apetenţa sa mai recentă pentru subiecte de documentar precum Fidel Castro, Hugo Chavez sau Edward Snowden, pe care le abordează într-o manieră pe care unii o consideră pro domo), a realizat un interviu-documentar cu Putin la Kremlin, care a fost difuzat începând cu 12 iunie de televiziunea americană Showtime, parte a CBS.

 

 

 

 

 

Surse:

 

http://www.reportervirtual.ro/2017/06/putin-demonizarea-lui-stalin-este-un-atac-asupra-rusiei.html

– stiripesurse.ro

– Cristian Gheorghe

18/06/2017 Posted by | PRESA INTERNATIONALA | , , , , , , , | 1 comentariu

MAREA BRITANIE ȘI SUA, AU FOST PĂRTAȘI CU URSS LA DESTRĂMAREA STATULUI NAȚIONAL ROMÂN

 

 

 
S.U.A., MAREA BRITANIE ȘI URSS, PĂRTAȘI LA UN FALS ISTORIC ȘI LA DESTRĂMAREA STATULUI NAȚIONAL ROMÂN

 

 

Se împlinesc 71 de ani de când liderii U.R.S.S., Marii Britanii şi S.U.A. s-au întrunit la Yalta, în Crimeea, pentru a discuta evoluţia confruntarilor militare şi organizarea lumii dupa încheierea celui de-Al Doilea Rǎzboi Mondial…

Localitatea a fost aleas  de liderul sovietic I.V. Stalin, propunere pe care Churchill şi Roosevelt au acceptat-o. Oraşul Yalta se afl  în Crimeea, pe coasta de nord a Marii Negre, acolo unde  îşi petrecea vacanţele aristocraţia rusa, inclusiv familia imperial, iar dup 1920 se odihnea „poporul muncitor” prin reprezentanţii sai. Era unul dintre oraşele U.R.S.S. în care I.V. Stalin poposea în fiecare vara.

Cei doi lideri occidentali, în drumul spre Yalta, s-au întâlnit mai întâi în Malta, în ziua de 3 februarie 1945. Churchill a sosit cu avionul, în timp ce Roosevelt a facut o lunga calotorie cu vaporul.Discuţia între cei doi a avut loc la bordul vaporului „Quincy”, intrat în rada portului La Valletta.

Scenariul avea sa  se repete peste 44 ani, la 2-3 decembrie 1989, când Gorbaciov şi Bush Sr. s-au întâlnit tot pe un vapor, aflat în zona portului La Valletta, pentru a discuta şi hotarî soarta Europei şi a lumii.

„Protocolul lucrarilor Conferinţei din Crimeea”

Churchill şi Roosevelt şi-au continuat drumul pâna la Yalta, unde au fost întâmpinaţi de I.V. Stalin.Prima şedinţa  plenara a avut loc în ziua de 5 februarie, iar ultima, în 11 februarie, când a fost semnat „Protocolul lucrarilor Conferinţei din Crimeea”, din care rezulta ca s-au discutat şi convenit asupra urmatoarelor:

– Organizaţia Mondialǎ (O.N.U.);

– Declaraţia asupra popoarelor eliberate;

– Dezarmarea Germaniei; Zona de ocupaţie francezǎ şi Consiliul de Control pentru Germania;

– Reparaţii;

– Mari criminali de rǎzboi; Polonia; Iugoslavia; Frontiera italo-iugoslavǎ;

– Frontiera italo-austriacǎ;

– Relaţiile bulgaro-iugoslave;

– Europa de Sud-Est; Iran;

– Întâlnirile celor trei miniştri de Externe.

De asemenea, a fost semnat un „Acord privind intrarea în rǎzboi a U.R.S.S. contra Japoniei”.

„Lovitura de maciuca”

Dupa cum se observa, România n-a constituit subiect de discuţie, numele ţarii noastre fiind menţionat în documentele încheiate doar o singura  dat  într-o formulare eliptica: „Instalaţiile petroliere din România”.

Aceasta  realitate se datora faptului ca situaţia României fusese tranşata  înca  din octombrie 1944, când premierul britanic s-a înţeles cu Stalin privind viitorul acesteia, iar preşedintele S.U.A. a acceptat cele stabilite. Daca poziţia U.R.S.S. era bine cunoscut, atitudinea Marii Britanii a constituit o adevarat „lovitura  de maciuca ” pentru clasa politica  din ţara noastra şi pentru poporul român.

S.U.A. şi Marea Britanie, partaşi la un fals istoric şi la destramarea statului naţional român.

La 5 septembrie 1940, premierul britanic Wiston Churchill declarase în Camera Comunelor:

 „Noi nu vom recunoaşte schimbarile teritoriale care se vor face în timpul rǎzboiului, mai puţin acelea care vor fi consecinţa unui acord de înţelegere între pǎrţile interesate”.

Ulterior, aceasta formula  a fost inclusǎ în „Carta Atlanticulu i ” semnata  de S.U.A. şi Marea Britanie în 1941, la care a aderat şi Uniunea Sovietica. Ulterior, pe parcursul discuţiilor sovieto-britanice şi sovieto-americane s-a adoptat ideea potrivit cǎreia graniţa dintre România şi U.R.S.S. a fost stabilitǎ pe baza „convenţiei româno-sovietice din 28 iunie 1940”.

Cu alte cuvinte, liderii occidentali se faceau ca nu mai ţin minte ca Basarabia şi nordul Bucovinei au fost ocupate de armata sovietica  în urma a notelor ultimative din 26 şi 27 iunie 1940 şi ca  nu a existat nici o „convenţie” între cele doua  state.

Ca urmare, au înscris aceasta  formulare în Convenţia de armistiţiu din 12 septembrie 1944, facându-se partaşi nu numai la un fals istoric, dar şi la destramarea statului naţional român, susţinând pactul Molotov-Ribbentrop din 23 august 1939, pe care-l condamnasera cu vehemenţa  la vremea respectiva.

 

 

Stalin a bifat, în semn de aprobare

 

 

Premierul britanic a mers şi mai departe. În discuţia avuta  cu I.V. Stalin la Moscova în ziua de 9 octombrie 1944, i-a propus „sa  nu ne certam pentru nimicuri”, drept care scris cu mâna sa „acordul de procentaj”.

 

 

 

 

Notiţa lui Churchill arătată lui Stalin

 

 

 

 

 

În dreptul României a menţionat: Rusia – 90%; Alţii (S.U.A., Marea Britanie) – 10%. Pentru Churchill, ţǎri precum România, Iugoslavia, Bulgaria, Ungaria, Grecia erau „nimicuri” pe care le putea vinde ca la „tarabǎ”.

Relatând acest episod, liderul britanic avea sa scrie în memoriile sale ca Stalin „a bifat coala, în semn de aprobare”.

Acest acord a fost ţinut secret, el fiind dezvaluit abia în cartea „The Second World War”, 6 volume, publicate în anii 1948-1954.

 

 

„Declaraţiei asupra popoarelor eliberate”

 

 

 

Înţelegerea fiind realizat la Moscova, la Conferinţa de la Yalta nu s-a mai discutat situaţia României, deşi mulţi români îşi pusesera mari speranţe ca primul ministru britanic şi preşedintele S.U.A. nu vor accepta pretenţiile lui Stalin. Evident, acordurile erau secrete, astfel ca românii nu-şi puteau imaginaca ţara lor a fost oferita liderului sovietic „pe tava” de marii democraţi ai occidentului.

Pe de alta parte, presa şi posturile de radio din S.U.A. şi Marea Britanie au facut o larga publicitate „Declaraţiei asupra popoarelor eliberate” semnata la Yalta, în care se menţiona ca cei trei şi-au exprimat acordul de a le „ajuta sa rezolve prin mijloace democratice problemele lor politice şi economice cele mai urgente”.

Cât de sincera era aceasta declaraţie s-a vazut peste mai puţin de o luna, când A. I Vişinski s-a deplasat la Bucureşti, impunând formarea la 6 martie 1945, a unui „guvern democrat popular” prezidat de dr. Petru Groza.

Liderii S.U.A. şi ai Marii Britanii au protestat formal împotriva brutalei ingerinţe sovietice, dar au sfârşit prin a recunoaşte acest guvern în februarie 1946, adicǎ la un an dupa Yalta.

Yalta, simbol al acordurilor secrete dintre marile puteri

Au trecut 71 de ani de la acea întâlnire istorica din Crimeea, dar în conştiinţa românilor şi nu numai a lor, Yalta ramâne un simbol al acordurilor secrete dintre marile puteri (indiferent de regimul lor politic), de împarţire şi reîmparţire a lumii, de consolidare a poziţiilor lor pe seama statelor mici sau învinse.

În acelaşi timp, Yalta este expresia demagogiei şi înşelatoriei politice a celor care în spatele uşilor închise îşi împart teritorii şi resurse, iar în public vorbesc despre „democraţie”, „libertate”, ajutor” etc.

 

„Licuriciul mic urmeazǎ licuriciul mare”

 

Consecinţele acordurilor încheiate la Yalta continua  sa-şi faca  efectul. Dupa ce U.R.S.S. s-a destramat în 1991, sudul Basarabiei şi nordul Bucovinei au trecut sub ocupaţia Ucrainei.

Acum, în 2015, guvernul de la Kiev le ordona românilor din aceste teritorii sa lupte cu arma în mâna  în Est pentru a asigura integritatea teritoriala a Ucrainei.

La rândul sau, Moldova de Rasarit, devenita Republica Moldova, se zbate în lungi crize politice şi într-o situaţie economica şi sociala deplorabila.

Pe de alta parte, guvernanţii de la Bucureşti nu doresc sa ştie ce s-a întâmplat la Yalta, ei sunt mândri ca ţara lor face parte din N.A.T.O., iar S.U.A. îşi instaleaza baze militare în România.

Un fost preşedinte a formulat plastic actuala politica a ţarii noastre: „Licuriciul mic urmeaza licuriciul mare”.

 

 

 

Prof. univ. dr. Ioan Scurtu – Basarabia literara.com.md.

12/12/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: