CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Un un album foto realizat de un renumit fotograf german în România secolului trecut

 

 

 

 Kurt Hielscher (n. 1881 – d. 1948) a fost unul dintre cei mai renumiți fotografi germani ai timpului său, care a devenit cunoscut prin albumele sale fotografice din perioada Primului Razboi Mondial și din perioda interbelica, inedite la acea vreme.

Artistul era originar din Silezia. A străbatut mai multe state europene: Spania, Italia, Iugoslavia, Danemarca, Norvegia dar si Romania.

În anul 1933 apărea la Leipzig un album fotografic despre România realizat de fotograful german Kurt Hielscher.

O adevărată bijuterie, un album fascinant care avea să fixeze pentru posteritate atmosfera anilor interbelici așa cum puține albume asemănătoare au făcut-o.

Lucrarea sa despre România este cel mai complex și profesionist album fotografic realizat despre țara noastră a acelor timpuri.

 

 

 Hielscher scria: “Pe lângă mulțumirea pe care am simțit-o, lucrând, m-a cuprins și durerea că întreg poporul român este amenințat de un dușman crunt, căci de cultura acestei țări binecuvântate de soare se apropie norii grei ai Occidentului: praful civilizației care înăbușe orice viață plină de coloare. Unele sate au și fost învăluite; norul cenușiu acoperă tot mai mult uneltele strămoșești și coloarea veselă a costumelor, înecându-le în monocromia stinsă a modei de pretutindeni. Așa își pierde treptat, un popor cu simț artistic, străvechea sa înfățișare. De aceea am dat în aceste fotografii atâta importanță vieții populare în dauna peisajului. Mi se pare că aș putea salva astfel prin cartea mea, pentru timpurile viitoare, ceea ce încet și continuu este sortit pieririi. Fie ca o soartă prielnică să păstreze încă mult timp poporul acestor munți, văi și câmpii, în frumusețea și spontaneitatea sa.”

 

 

010Fotografi-romani-kurt-hielscher

040Fotografi-romani-kurt-hielscher

 

041Fotografi-romani-kurt-hielscher

122Fotografi-romani-kurt-hielscher

027Fotografi-romani-kurt-hielscher

 

Vânzătoare de covrigi

Negustor de opinci

144Fotografi-romani-kurt-hielscher

148Fotografi-romani-kurt-hielscher

 

064Fotografi-romani-kurt-hielscher

063Fotografi-romani-kurt-hielscher

105Fotografi-romani-kurt-hielscher

150Fotografi-romani-kurt-hielscher

056Fotografi-romani-kurt-hielscher

 

068Fotografi-romani-kurt-hielscher

 

069Fotografi-romani-kurt-hielscher

 

076Fotografi-romani-kurt-hielscher

073Fotografi-romani-kurt-hielscher

078Fotografi-romani-kurt-hielscher

 

080Fotografi-romani-kurt-hielscher

136Fotografi-romani-kurt-hielscher

071Fotografi-romani-kurt-hielscher

 

081Fotografi-romani-kurt-hielscher

 

082Fotografi-romani-kurt-hielscher

Ciobani din Novaci

034Fotografi-romani-kurt-hielscher

La prânz

024Fotografi-romani-kurt-hielscher

 

026Fotografi-romani-kurt-hielscher

075Fotografi-romani-kurt-hielscher

077Fotografi-romani-kurt-hielscher

140Fotografi-romani-kurt-hielscher

La vatră

090Fotografi-romani-kurt-hielscher

Familie de moți

088Fotografi-romani-kurt-hielscher

059Fotografi-romani-kurt-hielscher

058Fotografi-romani-kurt-hielscher

141Fotografi-romani-kurt-hielscher

147Fotografi-romani-kurt-hielscher

127Fotografi-romani-kurt-hielscher

135Fotografi-romani-kurt-hielscher

130Fotografi-romani-kurt-hielscher

124Fotografi-romani-kurt-hielscher

131Fotografi-romani-kurt-hielscher

062Fotografi-romani-kurt-hielscher

091Fotografi-romani-kurt-hielscher

072Fotografi-romani-kurt-hielscher

020Fotografi-romani-kurt-hielscher

043Fotografi-romani-kurt-hielscher

023Fotografi-romani-kurt-hielscher

092Fotografi-romani-kurt-hielscher

049Fotografi-romani-kurt-hielscher

025Fotografi-romani-kurt-hielscher

094Fotografi-romani-kurt-hielscher

103Fotografi-romani-kurt-hielscher

045Fotografi-romani-kurt-hielscher

042Fotografi-romani-kurt-hielscher

107Fotografi-romani-kurt-hielscher

110Fotografi-romani-kurt-hielscher

114Fotografi-romani-kurt-hielscher

Silistra – tarabă

044Fotografi-romani-kurt-hielscher

133Fotografi-romani-kurt-hielscher

045Fotografi-romani-kurt-hielscher

067Fotografi-romani-kurt-hielscher

019Fotografi-romani-kurt-hielscher

016Fotografi-romani-kurt-hielscher

018Fotografi-romani-kurt-hielscher

017Fotografi-romani-kurt-hielscher

 

055Fotografi-romani-kurt-hielscher

009Fotografi-romani-kurt-hielscher

001Fotografi-romani-kurt-hielscher

051Fotografi-romani-kurt-hielscher

CITIȚI ȘI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2012/09/21/video-si-fotogalerie-bucurestiul-trecut-in-istorie-generatii-care-ne-surad-din-vremuri-apuse/

 

 

 

 

 

Reclame

22/05/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ZIUA DE 21 MAI ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ziua de 21 mai în istoria noastră  

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 1666 (21 mai stil vechi / 31 mai 1666, stil nou), se încheie prima din cele patru domnii a lui Gheorghe Duca în Moldova, acesta fiind mazilit de turci.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Gheorghe Duca era un grec originar din Rumelia, venit în Moldova de mic, împreună cu părinţii săi. În timpul domniei lui Vasile Lupu îl întîlnim printre slujitorii de la curtea domnească. O căsătorie reuşită cu o fată din familia Buhuş îi asigură ulterior dregătoria de mare vistiernic în timpul domniei lui Dabija Vodă.

După moartea acestuia, Dabijoaia reuşeşte prin vechile sale cunoştinţe greceşti din Istanbul să obţină firmanul domniei Moldovei pentru Gheorghe Duca, ginerele ei.

Le era tuturor cu bine, fiind şi el din boierii ţării domnit, cît nu se plînge nime nici de o strîmbătate”, scrie cronicarul Ion Neculce.

Gheorghe Duca a continuat politica internă promovată de Eustratie Dabija, întărind boierilor şi bisericii mai multe stăpîniri de sate, păduri, fîneţe etc. şi acordînd privilegii fiscale.

Ca şi alţi domni, Gheorghe Duca s-a străduit să repopuleze ţara, împuternicind călugării unor mănăstiri sau persoane laice să aducă oameni străini pentru a întemeia noi sate, proaspeţii sosiţi urmînd să se bucure de înlesniri fiscale.

Totuşi, prima domnie a lui Gheorghe Duca a fost scurtă (noiembrie 1665 – 21 / 31 mai 1666). Nu se cunoaşte exact de ce a fost mazilit.

Un izvor polonez spune că Gheorghe Duca ar fi fost mazilit de turci, aceştia încercînd “să pună mîna pe comorile sale” sau pentru că domnul Moldovei ar fi conspirat cu hanul Crimeii împotriva Porţii.

Ultima cauză este indicată şi de Ion Neculce, dar cu precizarea că scrisorile lui Duca Vodă către han au fost scrise la îndemnul marelui vizir, care voia sa se convingă de fidelitatea hanului şi că Gheorghe Duca a fost mazilit pe nedrept.

Oricum, primind firmanul de mazilire, Gheorghe Duca a trimis o sumă mare de bani la Poartă, cu intenţia de a recîştiga bunăvoinţa sultanului, banii însă nu ajung la destinaţie, fiind interceptaţi de paşa de Silistra.

Domnul mazilit este dus la Istanbul (Constantinopol), iar în locul lui a fost numit domn Iliaş Alexandru.

 

 

 

 

1816: Prin decret imperial, A. N. Bahmetev este desemnat în funcția de rezident imperial în Basarabia țaristă.

 

 

 

 

 

 

 

1826: S-a născut (la Hanau, în Germania), sculptorul român de origine germană Karl Storck; (d. 18 mai 1887, București).

 

 

S-a stabilit în România în 1849 și a fost primul profesor de sculptură la Școala de arte frumoase din București (Școala de Belle-Arte, fondată de Theodor Aman în 1864), a cărei catedră de specialitate a condus-o până la moarte.

Este autorul primelor sculpturi monumentale din Bucureşti.

In colaborare cu Paul Focșeneanu, a conceput basorelieful de pe frontonul Universității din București (distrus în timpul bombordamentelor aeriene americane din 4 aprilie 1944), executat în stil neoclasic, care a introdus simbolistica mitologică și alegorică în sculptura românească

Este autorul statuilor „Domnița Bălașa”, „Spătarul Mihail Cantacuzino”, „Ana Davila” si realizator al busturilor lui Theodor Aman și C.A. Rosetti.

Fiii săi, Carl (1854-1926) şi Frederic (1872-1942), au fost şi ei sculptori.

 

 

 

 

 

1836: A murit la Bucuresti, Barbu Paris Mumuleanu, poet autodidact, promotor al unei filosofii hedoniste, cu un stil asemănător cu cel al lui Costache Conachi şi Ienăchiţă Văcărescu.

Tatal sau era un negustor de maruntisuri, numit pe atunci „mamular” si de aceea se pare ca numele lui adevaratera Mamuleanu, de la „mamulean”.

A scris poezii erotice, senzuale, dar in acelasi timp monotone.

In 1825 ii pare volumul de poezii Caracterurile barbatilor si muerilor in versuri.
Poema Plangerea si tanguirea Valahiei asupra nemultemirii streinilor ce au derapanat-o, a apărut la Buda, făra semnătura. Este o elegie exprimând durerea și mânia țării în haosul provocat de Eterie.

Ulterior a evoluat spre iluminism, fiind  susţinut şi apreciat de Heliade Rădulescu , care i-a tipărit postum volumul „Poezii” (1837), de orientare clasică şi preromantică. A colaborat la „Curierul românesc”.

Mihai Eminescu i-a atribuit epitetul de „Glas de durere”, în poezia sa „Epigonii” (n. 1794,la Slatina).

1848 (21 mai /2 iunie): Sunt ucişi de armată la Mihalţ, lângă Alba Iulia, 12 ţărani români care ocupaseră un pământ acaparat pe nedrept cu un an în urmă, de contele Esterhazy.

Aceasta tragedie este cunoscuta si sub numele de Masacrul de la Mihalţ.

 

1855: S-a născut în Ucraina, criticul literar, sociologul şi omul politic socialist român de origine evreiască, Constantin Dobrogeanu – Gherea (numele său real era Solomon Katz); (d. 7 mai 1920).

S-a refugiat în România în anul 1875, unde s-a stabilit definitiv în 1879.

A fost ales membru post-mortem al Academiei Române in 1948; (m. 1920).

1880: S-a nascut in București, Tudor Arghezi (pe numele real Ion N. Theodorescu), poet, dramaturg si ziarist roman, autorul „Biletelor de papagal”, al „Cuvintelor potrivite” si al „Florilor de mucegai”. Debutul sau literar a avut loc in publicatia „Liga ortodoxa”.

Intre 1900-1904, a fost călugar la Cernica deși nu era credincios.

Ulterior, a declarat ca de fapt dorea sa aiba un stil de viață comod. Nu a rezistat prea mult și a plecat fără o țintă precisă prin Europa.

 

 

 

S-a reîntors in tara in 1912, cand a si inceput sa fie activ in viata literara. A publicat in „Facla”, „Viata romaneasca”, „Teatru”.Intre 1918-1919, a fost inchis, alaturi de alti 11 jurnalisti romani, la Vacaresti pentru acte de tradare.

Primul sau volum – „Cuvinte potrivite” – a aparut in 1927, iar un an mai tarziu scoate pe piata revista „Pilete de papagal”, dupa care publica carte dupa carte.

In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, in 30 septembrie 1943, este din nou inchis, de aceasta data dupa publicarea unui pamflet in care l-a atacat pe ambasadorul Germaniei in România.
A fost eliberat peste un an, dar problemele nu au incetat sa il ocoleasca, scriitorul fiind interzis  si de regimul comunist.

Conducatorul comunist  de atunci al României, Gheorghe Ghorghiu Dej, l-a reabilitat, astfel încât spre finalul vieții a fost ales și membru al Academiei Române și s-a bucurat de o viață lipsită de griji.
A decedat in 1967, fiindu-i organizate funeralii naționale.

NOTĂ: Unele surse (Dicţionarul scriitorilor români A-C, 1995) mentioneaza ca data a naşterii sale data de 23 mai 1880.

 

 

 

1881: S-a născut   pictorul și graficianul român de origine evreiască, Iosif Iser , membru al Academiei Române din 1955.

A studiat la München și la Paris;  între 1905 şi 1907, pleacă la Paris pentru a-şi continua studiile la Academia Ranson.

În capitala Franţei, se alătură avangardei din Montmartre. Acolo, îi cunoaşte pe Brâncuşi şi Derrain.

Se va întoarce iar la Bucureşti în 1909, unde va pregăti prima sa expoziţie la Palatul Ateneului.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Între 1921 şi 1934 a trăit din nou la Paris, reîntorcându-se, după cel de-Al Doilea Război Mondial, în România şi pictând teme socialiste, în special portrete de muncitori; (d. 25 aprilie 1958, București),

 

 

 

 

 

 

 

1887: S-a născut Florica Musicescu, pianistă și profesoară de pian, unul din fondatorii școlii române de pian, fiica compozitorului și muzicologului Gavriil Musicescu.; (d. 1969).

 

 

 

 

 

 

A predat câteva decenii pianul  la Academia Regală de Muzică din București, devenită, după al II-lea Război Mondial, Conservatorul de Muzică din București.

Mulți pianiști români celebri ai secolului XX s-au format sub îndrumarea sa: Dinu Lipatti, Corneliu Gheorghiu , Radu Lupu, Dan Grigore, Madeleine Cantacuzino, Paul Dan, Sorin Enăchescu, Mihai Brediceanu, Svetla Protich, Marietta Orlov, Myriam Marbe, Mîndru Katz, Tamás Vesmás, Shulamith Shapira, Maria Fotino.

 

 

 

 

 

1891: Omul politic român Dumitru C. Brătianu a devenit şeful Partidului Liberal din România, în urma morţii fratelui său Ion C. Brătianu.

 

 

Dumitru C. Bratianu

 

Dimitrie C. Bratianu (n. 1818, Pitesti – d. 8 iunie 1892, București).

 

 

 

 

 

A fost fiul stolnicului Constantin (Dincă) Brătianu din Piteşti și fratele  mai mare al marelui om politic Ion C. Brătianu.

 

 

 

 

 

 

1892: A decedat Grigore I. Cobălcescu, întemeietorul şcolii româneşti de geologie  (născut la data de 22 septembrie  1831, la Iași). 

 

 
 
 
Grigore Cobălcescu ( 1831 – 1892)

 

 

A fost un mare specialist in  geologie şi paleontologie, membru titular al Academiei  Romane din 1886.

A fost primul profesor de geologie si mineralogie  al Universitatii din Iasi si a  elaborat prima lucrare românească de geologie, Calcarul de la Răpidea (1862).

O insulă din Arhipelagul Palmer  din Antartica  (la graniţa dintre oceanele Pacific şi Atlantic) îi poartă numele (Cobalescou Island), la propunerea  savantului roman Emil Racovita, în timpul expediţiei sale pe vasul Belgica.

 

 

 

1897: S-a născut renumita aviatoare şi paraşutistă română, Smaranda Brăescu; (d. 2 februarie 1948).

 

 

 

 

 

 

 

 

Smaranda Brăescu a fost prima femeie parașutist cu brevet din România (Berlin, 1928) şi brevet de pilot de aviaţie (Clevlend, SUA, 1933); campioană mondială la paraşutism cu record mondial feminin (6.000 de metri, în 1931) şi campioana mondiala (record mondial absolut 7.233 metri, în 1932 la Sacramento, SUA); (m. 1948)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1897: A murit Carol Miculi, compozitor, pedagog şi pianist, elev al lui Chopin; (n. 1821).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1899: S-a născut Constantin Bobescu, compozitor, violonist şi dirijor; (m. 1992).

 

 

 

 

 Studiile muzicale le-a început în Iaşi (1907-1908)  cu fraţii săi Aurel şi Jean Bobescu (teorie-solfegiu, vioară) şi cu Eduard Caudella (vioară, 1908-1912), continuându-le la Conservatorul „Cornetti” din Craiova (1912-1916), cu Ion Soloviu (teorie-solfegiu), George Fotino (armonie), Jean Bobescu (vioară).

S-a perfecţionat la „Schola Cantorum” din Paris (1920-1924, 1926-1927), cu Nestor Lejeune (vioară), Vincent d’Indy (compoziţie, orchestraţie), Achille Philippe, Guy de Lioncourt (contrapunct) şi Paul Le Flem (armonie, contrapunct).
     
     A debutat ca violonist la vârsta de 7 ani în Iaşi (acompaniat la pian de Enrico Mezzetti), continuându-şi cariera de interpret în ţară şi peste hotare; violonist în Orchestra simfonică „George Enescu” din Iaşi (1918-1927).

A fost  profesor de vioară la Conservatorul Cernăuţi (1927-1928), director şi profesor de vioară la Conservatorul „Astra” din Braşov (1928-1935); dirijor de cor la Reuniunea Română de Cântări „Gh. Dinţa” din Cluj (1929-1934), dirijor de orchestră la Radio-Bucureşti (1935-1972).
     
     A întreprins turnee artistice în Franţa, Belgia, Bulgaria, Cuba, Mexic, Spania, URSS şi Iugoslavia. A făcut parte din Cvartetul de coarde „George Enescu” din Bucureşti (1940-1946). A scris articole în „Gazeta Transilvaniei” (Braşov), „Scânteia”, „Muzica” etc.

A susţinut emisiuni de radio şi televiziune si a  înregistrat discuri – ca violonist şi dirijor – la Casa de discuri „Electrecord” din Bucureşti.

A fost distins cu Ordinul Meritul clasa III (1954) şi clasa II (1959), Titlul de „Artist emerit” (1955) şi Ordinul „Meritul cultural”, clasa II (1968).

 

1906: S-a nascut la Falticeni, prozatoarea si poeta Profira Sadoveanu, fiica scriitorului  Mihail Sadoveanu; (d. 3 octombrie 2003, Bucuresti ).

 

 

 

 

Profira Sadoveanu – portret de Aurel Baesu

 

 

 

 

 

 

 

A tradus, uneori in colaborare cu cumnata ei Valeria Sadoveanu, din opera lui A.P.Cehov. A.N.Ostrovski, K.D.Usinski, H. de Balzac)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1910 (21 mai/3 iunie: A luat  fiinţă „Muzeul Simu”, cu o colectie de  opere de o inestimabilă valoare aparţinând unor mari artişti români sau străini adunate de colecţionarul de artă Anastase Simu (1854-1935).

In 1927 acesta a dăruit casa şi întreaga sa colecţie de arta statului. Odată cu demolarea clădirii în 1960, colecţia de artă a fost dispersată în mai multe muzee.

 

 

1918: In zilele de 20 si 21 mai regele României Ferdinand I s-a aflat  în vizită la Chișinău în Basarabia.

 

 

 

 
 Regele Ferdinand I (n.1865 – d.1927)

 

1932: S-a născut prozatoarea şi traducătoarea de limba franceză Ileana Vulpescu ; cel mai cunoscut roman al său, “Arta conversației”, a fost înainte de 1989, un best- seller .

 

 

 

 

 

 

1964: A decedat Tudor Vianu, filosof al culturii, estetician, critic literar, scriitor, istoric literar si  memorialist român, membru titular al Academiei Române din 1955; (n. (n. 27 decembrie 1897/8 ianuarie 1898, Giurgiu).

 

 

 

 

 

 

În 1941 tipărește Arta prozatorilor români, poate cea mai cunoscută și mai comentată dintre cărțile sale, un exemplu de analiză stilistică în care este anticipată acribia formalismului sau a structuralismului. În 1942 publică la Editura Cugetarea volumul Introducere în teoria valorilor, întemeiată pe observația conștiinței.

După reforma învățământului din 1947 este scos de la catedra sa de Estetică și preia cursul de istorie a literaturii universale, devenind un precursor al comparatismului literar de la Facultatea de Litere a Universității din București.

Între 1946 și 1947 a fost ambasador al României la Belgrad și a fost criticat pentru unele concesii pe care le-ar fi făcut noului regim.

Anul 1952 îl surprinde în afara Facultății, devine simplu cercetător la Institutul de Lingvistică, lucrând la Dicționarul limbii române moderne și la Dicționarul limbii poetice a lui Mihai Eminescu.

După 1955 este reintegrat în mediul academic universitar și se dedică redactării unor studii, micro-monografii despre CervantesShakespeareCamoensVoltaireGoetheF.M. DostoievskiStendhalOdobescu.

Toate aceste studii vor fi ulterior în volumul Studii de literatură universală și comparată. Studiile de stilistică sunt reunite în alte două antologii Probleme de stil și artă literară și Problemele metaforei și alte studii de stilistică

În 1964 moare in urma unui infarct miocardic.

 

 

 

 

 

1973: Matematicianul roman Grigore Moisil, considerat parintele informaticii romanesti, a incetat din viata la Ottawa, la varsta de 67 de ani. S-a născut la Tulcea in 10 ianurie 1906 intr-o familie de intelectuali, tatal sau fiind membru al Academiei Romane.

A studiat in localitatea natală, iar in 1924 a fost admis concomitent  la Politehnica și la Facultatea de Matematică – unde i-a avut ca profesori pe Dimitrie Pompeiu și Gheorghe Tițeica.

A abandonat cursurile de inginerie, iar din 1929 s-a dedicat exclusiv matematicii. Un an mai târziu s-a înscris  la celebra universitate Sorbona, din Paris, remarcandu-se pentru cunostintele sale.

Dupa sustinerea examenului de docenta s-a stabilit la Iasi, unde a primit un post de conferențiar la catedra de matematica a universitatii.

Este autorul a numeroase studii de specialitate, cercetarile sale in domeniul logicii punând bazele școlii de matematică din Romania.

A devenit membru al Academiei Române in 1948, dar și al celei din Bologna.

 

 

 

Grigore Moisil : “Ce este un pesimist? Un optimist bine informat.”

 

A introdus algebrele  trivalente şi polivalente, care astazi sunt cunoscute sub numele de  „algebrele Lukasiewicz-Moisil”, a elaborat metode noi de analiza si sinteza a automatelor finite si a avut contributii valoroase in domeniul teoriei algebrice a mecanismelor automate, lucrări în domeniile analizei funcţionale, algebrei, geometriei diferenţiale, logicii matematice (pe care a aplicat-o şi la tehnica automatizărilor); a avut o activitate de pionierat în domeniul lingvisticii matematice.

 

 

1982: Politicianul comunist Constantin Dascalescu este numit prim-ministru al guvernului Republicii Socialiste Romania, succedându-i lui  Ilie Verdet.

A demisionat la 22 decembrie 1989, forțat de revoluționarii care ocupaseră sediul Comitetului Central al PCR dupa fuga dictatorului Ceausescu.

 

 

 

 

 

1991: A murit împuşcat de un necunoscut în incinta Universităţii din Chicago, Ioan Petru Culianu, istoric al religiilor si scriitor roman.

Familia Culianu are rădăcini aromâne, venind din Macedonia (provincie a Imperiului Otoman) în Moldova pe la 1700. Străbunicul patern al lui Ioan Petru Culianu, matematicianul Neculai Culianu, junimist, apropiat al lui Titu Maiorescu, a fost rector al Universității din Iași [(1880-1898]).

La începutul sec. XX, boierii Culianu erau universitari, agricultori, oameni politici. Familia se înrudea cu Garabet Ibrăileanu, Paul Zarifopol, Zizi Lambrino și Mihail Sadoveanu.

Bunicul din partea mamei, Petru Bogdan, întemeietorul primei catedre de chimie fizică din țară, a fost profesor la Universitatea din Iași, fiind alternativ rector și prorector al aceleiași Universități între 1926 și 1940

 

 

 Imagini pentru Ioan Petru Culianu

 

Ioan Petru Culianu,

 

 

 

 

 

 

în 1972 a plecat la cursurile de vară de la Perugia/Italia, unde a solicitat azil politic, dupa care s-a stabilit apoi în Olanda şi ulterior, în SUA.

A fost elevul preferat al lui Mircea Eliade şi urmaş al acestuia la Catedra de istorie a religiilor de la Universitatea din Chicago (n.5 ianuarie  1950, Iasi)

A fost asasinat  în plină forță creatoare, la numai 41 de ani.

Înainte de asasinarea sa în stil KGB („O tipică execuție în stil KGB-ist”, a comentat ulterior Ion Pacepa,  primise scrisori de amenințare cu moartea; amenințările se intensificaseră în urma publicării unui interviu incendiar în Revista 22 din 5 aprilie 1991, ca și în urma vizitei la Chicago a fostului suveran al României, Regele Mihai I, și a familiei regale, în aprilie 1991.

Pe fondul unei puternice campanii antiregaliste care se desfășura în România, Ioan Petru Culianu a militat pentru o schimbare de regim, pentru revenirea regelui în țară.

 

 

 

 

1994: A murit actorul român de teatru şi film Ştefan Tapalagă; (n. 1933).

 

 

 

Stefan Tapalaga

 

 

 

 

S-a născut pe 4 aprilie 1933, la Dorohoi, pe atunci reședința județului cu acelasi nume.

A fost  primul copil al familiei și fratele mai mare al actriței Rodica Tapalagă.  

 

 

 

 

1995: A murit general-locotenent medic Gheorghe Niculescu; a introdus pentru prima dată în România tratamentul cu laser de slabă putere în ortopedie şi traumatologie.

A devenit membru de onoare al Academiei Române din 1992; (n. 1923).

 

 

 

2000: Are loc la Alba Iulia ceremonia dezvelirii Monumentului omului politic Corneliu Coposu , cu ocazia împlinirii a 86 de ani de la naşterea  sa.

 

 

 

2005 : Luminiţa Anghel şi trupa Sistem, reprezentanti ai României, s-au  clasat pe locul trei la cea de-a 50-a  ediţie Eurovision de la Kiev, in  Ucraina. Câştigătoarea acelei ediţii a fost reprezentanta Greciei.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2012 (21/22) : A murit Irina Mavrodin, poetă, eseistă, traducătoare de limba franceză şi profesor de literatură franceză la Universitatea din București; (născută la 12 iunie 1929, Oradea)

A publicat o suită de cărţi devenite repere bibliografice de prim rang si  a avut o contribuţie importantă în domeniul teoriei şi istoriei literare, precum şi în domeniul traducerii literare. A tradus ciclul de romane “În căutarea timpului pierdut” de Marcel Proust.

A fost recompensată cu Ordinul „Chevalier des Arts et des Lettres“, cu Premiul Academiei Române, cu Premiul Uniunii Scriitorilor.    

 

2017: A murit sculptorul Petre Grăjdeanu; (n. 1937).

 

 

 

 

 

 

  2014: A decedat compozitorul şi muzicologul Theodor Grigoriu; (n. 25 iulie 1926, Galaţi)

 

 

 

 

 Studiile muzicale le-a început din copilărie în Bucureşti (1933-1936) cu Constantin Botez (vioară), apoi la Conservatorul din Bucureşti (1934-1936) cu Cecilia Nitzulescu-Lupu şi George Enacovici (vioară) şi la Conservatorul „Pro Arte” din Bucureşti (1936-1940) cu Romeo Alexandrescu (teorie-solfegiu), Nina Alexandrescu (vioară) şi Emanoil Ciomac (istoria muzicii).

A luat lecţii particulare de compoziţie în Bucureşti cu Romeo Alexandrescu (1940-1949) şi Mihail Jora (1949-1954). S-a perfecţionat (aspirantura) la Conservatorul „I.P. Ceaikovski” din Moscova (1954-1955) cu Aram Haciaturian (compoziţie), E.K. Golubiev (polifonie) şi D.N. Rogal-Levitzki (orchestraţie). Paralel cu studiile muzicale a urmat şi cursurile Facultăţii de Arhitectură din Bucureşti (1949-1954).

A fost secretar al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România (1968-1989), profesor (master-class) la Universitatea de Teatru şi Film din Bucureşti (1997-1998) şi profesor asociat la Universitatea de Muzică din Bucureşti (1998-1999).

A publicat studii, eseuri, articole, recenzii şi interviuri în „Muzica”, „Actualitatea muzicală”, „Secolul 20”, „Contemporanul”, „România literară”, „Cinema”, „Astra” (Braşov), „Arc”, „Flacăra”, „România liberă”, „Scânteia tineretului”, „Tribuna” (Cluj Napoca) etc.

S-a impus prin volumul Muzica şi nimbul poeziei – operă de gândire originală a unui compozitor cu har literar autentic.  Prin tot ce a lăsat muzicii noastre, Grigoriu se înscrie în galeria personalităţilor de prestigiu naţional, care a contribuit la afirmarea şcolii muzicale româneşti contemporane în context universal.

A susţinut conferinţe, comunicări ştiinţifice, referate în ţară şi în străinătate (Paris, Moscova, Londra şi New York). A fost  membru al Academiei Franceze „Arts-Sciences-Lettres” (din 1990). A fost distins cu Menţiunea II la Premiul de compoziţie George Enescu din Bucureşti (1943), cu Premiile Uniunii Compozitorilor (1953, 1969, 1974, 1976, 1984, 1992), cu Premiul de film „Pelicanul alb” din Mamaia (1965), cu Ordinul „Meritul cultural”, clasa II şi clasa III (de două ori), cu Premiul Academiei Române (1975), cu Medalia de Aur a Academiei Franceze „Arts-Sciences-Lettres” (1990), cu Marele premiu al Uniunii Compozitorilor din România (1998) şi cu Premiul II la Concursul internaţional de compoziţie de la Metz (2000).

 

 

 

 

 

 2018: A murit Mircea Maliţa, scriitor, eseist, matematician, diplomat și profesor; autor de studii de prognoză socială, de istoria civilizaţiilor şi a diplomaţiei.

 

 

 

 

 

Imagini pentru Mircea Maliţa,photos

 

 

 

A fost preşedintele fondator al Fundaţiei Universitare a Mării Negre, patronul spiritual al Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române „Ion I. C. Brătianu”, membru fondator al Centrului European de Cultură din Bucureşti; membru titular al Academiei Române din 1991; (n. 1927).

 

 

 

 

 

 

 

Data de 21 mai este începând cu anul  2001, Ziua oraşului Constanța.

Constanța este orașul cel mai vechi atestat de pe teritoriul României. Prima atestare documentară datează din 657 î.Hr. când pe locul actualei peninsule (și chiar sub apele de azi, în dreptul Cazinoului), s-a intemeiat o colonie greacă numită Tomis.

Localitatea a fost cucerită de romani în 71 î.Hr. și redenumită Constantiana după sora împăratului Constantin cel Mare. În cursul secolului XIII Marea cea mare (cum era denumită atunci Marea Neagră) a fost dominată de negustorii italieni din Genova care au ajutat la dezvoltarea orașului.

Ulterior, Constanța a suferit sub conducerea otomană un declin, devenind un simplu sat locuit de pescari greci și de crescători tătari de cai și oi.

Localitatea a redevenit oraș după construirea căii ferate Cernavodă-Constanța și a portului pentru exportul grânelor românești, în 1865.

 

 

 

 

Imagini pentru vedere constanşa photos

 

 

 Vedere din Constanța

 

După Războiul de Independență (1877-1878), când Dobrogea a devenit parte a Regatului României, Constanța, principal port al statului român, a crescut continuu, deținând acest rol până astăzi.

 

 

 

 

 

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

 

 

 

 

 

 

Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena

 

 

 

 Astazi sunt Sfintii Constantin si Elena. Afla povestea celor care au dat libertate crestinismului

 

 

 

 

 Sfantul Constantin a fost fiul imparatului Constantius Chlorus si al Elenei. S-a nascut la 27 februarie 272, in cetatea Naissus (astazi, Nis, in Serbia). Dupa moartea tatalui sau din 304, a fost proclamat imparat. Intra in conflict cu Maxentiu, fiul imparatului Maximian, pentru ca acesta dorea sa ocupe functia pe care el o detinea.

In ziua premergatoare luptei cu Maxentiu, in anul 312, Constantin a vazut pe cer o cruce luminoasa si o inscriptie: In hoc signum vinces (prin acest semn vei birui).

Noaptea, in vis, i se descopera Hristos si-l indeamna sa puna semnul sfintei cruci pe toate steagurile armatei sale. Constantin va iesi biruitor din lupta.

In anul 313 va da un decret prin care va opri prigonirea crestinilor si astfel, crestinismul devine religie permisa in imperiu. Religia crestina va deveni religie de stat, in vremea imparatului Teodosie cel Mare (379-395).

Amintim ca in vremea imparatului Constantin s-a tinut primul Sinod Ecumenic, la Niceea in anul 325, unde a fost inlaturata erezia lui Arie si s-au alcatuit primele articole din Crez.

Imparatul Constantin a murit in anul 337, la zece ani de la trecerea la cele vesnice a mamei sale.

Imparateasa Elena, mama sfantului Constantin, este cea care a descoperit pe dealul Golgotei, crucea pe care a fost rastignit Hristos. A zidit Biserica Sfantului Mormant, Biserica din Bethleem, pe cea din Nazaret si multe alte sfinte locasuri.

Hramul istoric al Catedralei Patriarhale din Bucuresti

Unul dintre cele mai vechi lacasuri de cult din tara inchinate Sfintilor Imparati Constantin si Elena este Catedrala patriarhala din Bucuresti, ctitorie a voievodului Tarii Romanesti, Constantin Serban Basarab (1654-1658), care a fost sfintita in 1658 de patriarhul Macarie al Antiohiei si al Intregului Orient, impreuna cu mitropolitul Stefan al Tarii Romanesti si cu episcopii de Ramnic si de Buzau.

 

 

 

 

Foto: Catedrala şi Palatul Patriarhiei din Bucureşti

 

In anul 2002, la sărbătoarea hramului catedralei, o delegaţie a Bisericii Ortodoxe din Cipru a dăruit vrednicului de pomenire patriarh Teoctist Arăpaşu, o raclă cu părticele din moaştele Sfinţilor Impăraţi Constantin şi Elena, aduse de la Mănăstirea Kykkos, împreună cu o copie dupa icoana Maicii Domnului pictată de Sfântul Evanghelist Luca, care se păstrează în mănăstirea cipriotă.

 

 

 

 

 

 

 

Citiți și:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/05/21/o-istorie-a-zilei-de-21-mai-video-4/

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

 

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Istoria md;

  3. Wikipedia org.

  4. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;

  5. mediafax.ro;

  6. worldwideromania.com;

  7. Enciclopedia Romaniei.ro;

  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  9. Crestin Ortodox.ro

 

 

 

21/05/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

OLENA VOLOȘANCA,  ȚARINA ROMÂNCĂ DE LA MOSCOVA ȘI DESTINUL SĂU TRAGIC

 

 

Elena Voloșanca Olena

 

 

Foto: Detaliu din giuglgiul brodat care înfăţişeaza încoronarea lui Ivan cel Tânăr, soţul Olenei Voloşanca. În imagine s-ar afla şi fiica lui Ştefan cel Mare.

 

 

 

Istoricul Constantin Gane (prozator și memorialist român) scrie în cartea sa ”Trecute vieţi de doamne şi domniţe”, că în anii 1480-1481, la curtea domnească a lui Ştefan de la Suceava a sosit în peţit de la Moscova o delegaţie de boieri ruşi.

Fiica marelui domn moldovean, Olena, urma să-şi lege destinul de Ivan cel Tânăr, viitorul Cneaz al Moscovei.
Logodna a avut loc la Suceava în absenţa mirelui, doar în prezenţa delegaţiei de boieri moscoviţi care aveau împuternicire prin procură de la cneaz, de a săvârşi logodna.
După zile întregi de serbări şi ospeţe, Ştefan cel Mare şi-a lăsat fiica să plece împreună cu boierii de la Moscova, fără să bănuiască ce destin crunt o aștepta.

Domniţa Elena (Olena) a părăsit meleagurile natale şi curtea de la Suceava, fără să știe că nu-şi va mai vedea niciodată tatăl.

Văduvă, în urma unui deces misterios

Istoricii notează faptul că Ştefan i-a dat fiicei sale trei boieri care să o urmeze în drumul până la Moscova.

Olena s-a oprit în Polonia, unde a fost întâmpinată cu daruri şi alai, aşa cum i se cuvenea în viitoarea sa calitate de ţarină a Moscovei.
În ţara soţului său, a fost primită de mama cneazului Moscovei Ivan al III-lea, Maria Iaroslavna.
Ruşii i-au spus fiicei lui Ştefan cel Mare, ”Voloşanca”, adică românca.

Marea sa căsătorie cu Ivan cel Tânăr a avut loc la Moscova pe 12 ianuarie 1483.

În toamna anului următor, la 10 octombrie 1483, Elena l-a născut pe Dimitrie, moştenitorul tatălui său.
Ivan cel Tânăr a murit pe neaşteptate la şapte ani de la căsătorie, în 1490.
Istoricii au ridicat semne de întrebare în legătură cu moartea ţarului. S-a spus că ar fi fost răpus de o boală de picioare sau că ar fi fost, de fapt, otrăvit de un medic veneţian, în urma unei conspiraţii pusă la cale de mama sa vitregă, Sofia, soţia cneazului Ivan al III-lea.

Aceasta ar fi urmărit înlăturarea lui Ivan pentru urcarea pe tron a fiului ei natural, Vasilie.

Olena a rămas văduvă la curtea Moscovei, aşteptând ca fiul ei Dimitrie să fie înscăunat cneaz.

 

 

 

 

Foto: Ştefan cel Mare şi soţiile salePrima din stanga, Domniţa Elena (Olena), fiica lui Ştefan cel Mare şi a Evdochiei de Kiev.

 

 

Viaţa Olenei Voloşanca s-a transformat, la scurt timp după moartea soţului său, într’un coşmar. Ivan al III-lea a fost cel care a hotărât, iniţial, urcarea lui Dimitrie, fiul Elenei Voloşanca, pe tronul moscovit.

Încoronarea fiului româncei a fost prima încoronare oficială din istoria Moscovei pe al cărui tron urca chiar nepotul domnitorului moldovean de la Suceava.

Încoronarea a avut loc la data de 4 februarie 1498, în Catedrala Adormirii. Dimitrie, care avea doar 15 ani, a devenit astfel cneaz al Vladimirului, al Moscovei şi al Novgorodului.

Momentul încoronării a fost imortalizat, la dispoziţia Olenei Voloşanca, sub forma unui giulgiul numit ”Ceremonie bisericească” (detaliu în poză).
Se spune că lucrarea ţesută cu fire de aur şi argint a fost primul tablou laic din Rusia. Bucuria Voloşancăi care tocmai îşi văzuse fiul mare cneaz al Moscovei avea să fie de scurtă durată.

 

 

 

 

 

 

Giulgiul – Procesiune bisericească, reprezentare laică a încoronării lui Dimitrie cneaz de Moscova, 1498

Sofia şi fiul ei Vasilie Ivanovici au continuat uneltirile. Potrivit istoricilor, curtea moscovită era împărţită între adepţii lui Dimitrie şi boierii care complotau pentru înlăturarea acestuia de la tron în favoarea fiului Sofiei.

În 1499, Sofia reuşeşte să capete încrederea marelui cneaz Ivan cel Mare şi planul ei privind înscăunarea lui Vasilie prinde contur.
În 1502, în urma intrigilor şi uneltirilor Sofiei, Olena şi fiul ei Dimitrie cad în dizgraţia lui Ivan al III-lea.

Acesta cere ca Dimitrie să nu mai fie numit cneaz şi nici el, nici mama lui, Olena, să nu fie pomeniţi în slujbele bisericeşti. Dispune arestul la domiciliu pentru cei doi, şi astfel fiica lui Ştefan cel Mare ajunge prizonieră la Moscova.

După ce Vasilie a ajuns oficial cneaz, Olena Voloşanca şi fiul ei Dimitrie au fost trimişi în închisoare.

Veştile despre ceea ce se întâmpla la curtea Moscovei ajunseseră în 1502 şi la urechile domnitorului Moldovei.

Informatorii lui Ştefan cel Mare i’au spus însă că ştirile referitoare la întemniţarea Olenei sunt minciuni.

Marele Domn  a murit în 1504, fără să afle adevărul despre destinul tragic al fiicei sale, Olena.

Olena Voloşanca a murit în temniţă la data de 18 ianuarie 1505 şi a fost înmormântată la mănăstirea Voznesenskaia.

Patru ani mai târziu a murit de foame şi frig în închisoare şi fiul ei, Dimitrie, nepotul domnitorului Ştefan cel Mare.
După moartea Marelui Cneaz Vasilie, pe tronul Moscovei a ajuns fiul acestuia, Ivan al IV-lea, rămas în istorie sub numele de Ivan cel Groaznic, cel mai sângeros conducător din istoria Rusiei.

 

 

CITIȚI ȘI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2011/01/31/fiica-lui-stefan-cel-mare-al-moldovei-olena-elena-volosanca1465-%E2%80%93-1505/

 

Surse:

https://www.facebook.com/ThraxusAres/?__tn__=kC-RHH-R&eid=ARD1KSlomKXxmjvejzXnVIu0bPfshuuq6wIYH80tRDKvZahLGh58DKFSxTJDShMRsKLcMLoqlPayr1s0&hc_ref=ARSIzEEuQTYyhZWdB66WwY4jnnTroDiVyMHYrl6IfycVQ6a89L1yBz7LgrjAuknEM68&fref=nf

http://basarabialiterara.com.md/?p=35960

21/05/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: