Ucraina ar trebui să se gândească și la problemele de ordin tehnic și juridic pe care le va ridica victoria împotriva Rusiei

”Pachetul de victorie ucraineană”: o conversație cu Yaroslav Hrytsak, doctor în istorie.

Ce se va întâmpla cu criminalii și colaboraționiștii Rusiei ?

În prezent, Ucraina nu ar trebui doar să dezvolte în mod activ, un plan pentru înfrângerea invadatorilor ruși, ci să se și gândească la problemele de ordin tehnic și juridic pe care le va ridica victoria împotriva Rusiei, atât pe arena internațională cât și pe cea internă. 

„Cred că ar trebui să dezvoltăm în mod activ un proiect pentru victoria noastră. Trebuie să promovăm suficient de mult acest proiect pentru a-l aduce în Occident. Când va veni timpul ca Rusia să se predea, ea va încerca să dicteze condițiile capitulării. Când se va discuta despre aceste condiții, trebuie neapărat să răsune o voce ucraineană puternică”, explică Yaroslav Hrytsak, istoric și publicist ucrainean, profesor la Universitatea Catolică din Ucraina, pentru https://www.kyivpost.com., preluat de https://podul.ro.

”A fi pro-rus înseamnă aproape același lucru cu a nu te spăla pe dinți”

În prezent, vocea Kremlinului în Occident a început să slăbească rapid. Fondurile uriașe care au fost investite în propaganda rusă din străinătate s-au pierdut aproape complet și irevocabil.

La urma urmei, propaganda funcționează atunci când este însoțită și confirmată de realitate. Iar realitatea de acum este că Rusia a declanșat o invazie sângeroasă la scară largă a teritoriului Ucrainei.

”Propaganda rusă nu mai poate convinge. Deocamdată, a fi pro-rus înseamnă aproape același lucru cu a nu te spăla pe dinți dimineața. Astăzi, propaganda rusă care operează pe teritoriul Federației Ruse se amplifică prin intermediul consumului gospodăresc. O întrebare este dacă ea mai funcționează în teritoriile ucrainene recent ocupate. Acest lucru nu este încă cunoscut cu siguranță, totuși, presupun că propaganda rusă a încetat complet să funcționeze în Ucraina. Putin a distrus roadele propagandei sale cu rachete rusești”, a spus Hrytsak.

Situația era cu totul alta în urmă cu opt ani, când Rusia a anexat Crimeea și a ocupat teritoriile din estul Ucrainei, revărsând o susținută și agresivă propagandă pro-rusă. Treptat, acest lucru a șters identitatea națională din mintea cetățenilor ucraineni care au rămas să trăiască în ocupație.

Cu toate acestea, problema recuperării și restabilirii acestei identități după eliberarea teritoriilor nu este de o importanță capitală în acest moment.

La urma urmei, problema nu poate fi rezolvată rapid. Inevitabil, procesul de recuperare va avea loc treptat și în principal datorită schimbării generațiilor. 

Catharsis: sistemul judiciar și comisia adevărului în teritoriile eliberate de sub ocupația rusească 

Potrivit istoricului Yaroslav Hrytsak, după eliberarea zonelor care au fost ocupate de trupele rusești, în primul rând este necesar să se creeze o instanță de justiție. Apoi vor fi identificați cu acuratețe infractorii și vor fi duși în fața justiției. În plus, ar trebui introduse restricții privind drepturile tuturor celor care au participat la organismele guvernamentale impuse de Rusia pe teritoriul Ucrainei.

Potrivit profesorului, de exemplu, instanța le poate retrage celor în cauză dreptul de a ocupa funcții în orice instituții guvernamentale, existând și posibilitatea de a le interzice să participe la alegeri pentru o perioadă de cel puțin 10 ani.  

Al doilea pas ar trebui să fie înființarea unei Comisii pentru Adevăr și Reconciliere, așa cum s-a întâmplat în Africa de Sud, în 1996. Această comisie a fost angajată în investigarea crimelor politice din perioada Apartheid-ului. 

Potrivit lui Hrytsak, acesta ar trebui să fie un proces de probă. Infractorului i se dă de ales – închisoare sau comisie. Dacă o alege pe cea din urmă, trebuie să-și mărturisească toate crimele în fața victimelor și a presei.

”Ceea ce se numește Catharsis trebuie să se întâmple. Adică trebuie să existe ceva pentru ca toți cei responsabili să înțeleagă ce s-a întâmplat cu adevărat. Iar justiția ar trebui să se facă exclusiv în cadrul legii”, subliniază Hrytsak.

Cum prevenim instalarea unui regim autoritar și răbufnirea unui război civil după victoria Ucrainei în războiul cu Rusia 

Știm cu siguranță că mulți oameni care au poziții pro-ucrainene au rămas în continuare să locuiască în teritoriile ocupate în acest an. În același timp, nimeni nu-i va împiedica pe cei care au opinii pro-ruse să plece împreună cu trupele Rusiei.

Cu toate acestea, potrivit lui Hrytsak, alți cetățeni pot fi atrofiați politic. La urma urmei, aceștia pot accepta orice conducere politică care se dovedește a fi puternică. Însă ceea ce contează nu este doar puterea conducerii politice, ci eficiența acesteia. 

”Avem nevoie de un guvern care să poată face reforme politice și economice. Presupun că investițiile uriașe în reconstrucție vor fi direcționate către regiunile eliberate de sub ocupația rusească. Și acolo unde sunt investiții, sunt oportunități, dar și tentații uriașe. În Occident se discută deja condițiile în care Ucraina va primi acești bani. Până la urmă, oficialii occidentali văd deja pericolul sub forma corupției și a oligarhilor”, explică publicistul.

Prin urmare, acum este important să se formeze un „Pachet de victorie” – o listă de măsuri care să asigure prosperitatea Ucrainei în viitor și să reducă riscurile dezvoltării conflictelor interne, precum și riscul apariției unui regim autoritar.

„Mi-e teamă că, după victorie, societatea ucraineană se va confrunta cu o dispută mai acută – cine a făcut mai mult de dragul victoriei. La urma urmei, toată lumea știe că victoria are mulți părinți, iar înfrângerea are unul. Și când alegătorii vor începe să lupte, o vor face pentru cei care au făcut mai mult și sunt mai puțin de vină”, punctează Yaroslav Hrytsak.

Un exemplu izbitor de încurajare și incitare a unui astfel de conflict intern este rezultatul războiului greco-persan. Când un mic trib de greci a învins imensul imperiu al perșilor și a fost foarte mândru de el. Cu toate acestea, la 20 de ani după aceea, a început războiul grecesc dintre Atena și Sparta. A durat mai mult și a fost mai violent decât războiul cu perșii.

„A câștiga un război nu înseamnă deloc sfârșitul războiului. Și victoria poate duce la războaie civile, războaie în jurul modului în care ne vedem viitorul. Cred că este deja necesar să lucrăm pentru a preveni așa ceva”, subliniază doctorul în Științe Istorice. Prin urmare, problemele tehnice precum formarea de noi proiecte politice – care ar putea reprezenta o adevărată contrapondere la președintele Volodymyr Zelensky – sunt acum deosebit de importante.

”Zelensky, care merită tot respectul, trebuie să aibă o contrapondere politică, altfel vor fi din nou amenințări la adresa regimului autoritar. Vreau ca, în sfârșit, Ucraina să aibă un sistem bipartit și ca acesta să existe permanent. Pentru că noi nu am avut partide care să dureze mai mult de 10 ani. În această situație, conflictele sunt inevitabile, dar pentru ca acestea să nu degenereze într-o confruntare civilă acută, avem nevoie de un paratrăsnet – o luptă politică normală în societate”, spune Hrytsak.Este posibil să se creeze un sistem de contrapondere a sistemelor politice, în primul rând, datorită reformei judiciare. E nevoie de un sistem independent nu doar de ingerința autorităților, ci în general independent de oricine altcineva.

„Deși nu este cazul, nu văd cum va avea Ucraina energia necesară pentru a ne reface și reconstrui țara. După cum îmi spun economiștii, 75% din rentabilitatea investiției în Ucraina vine de la oameni care abia sunt la început de drum în afaceri. Statul trebuie să creeze condiții pentru antreprenori. În schimb, vedem că, recent, autoritățile au făcut multe pentru a face antreprenoriatul periculos, a conchis Hrytsak.

Publicitate

Nu trebuie uitată ziua în care Rusia a cotropit și anexat Basarabia și Nordul Bucovinei, sfâșiind România noastră

Despre ziua de 28 iunie 1940 au curs râuri de minciuni în Basarabia şi în spaţiul sovietic şi, din păcate, mai continuă să curgă. Ideologia comunistă şi propaganda rusească au transformat tragedia poporului român dezmembrat şi umilit la el acasă, într-o mare sărbătoare oficială şi un prilej de bucurie pentru „eliberatori” şi sclavi. 

Oricare alt punct de vedere, în afară de cel al Moscovei, asupra zilei de 28 iunie, însemna pentru orice moldovean în perioada de ocupaţie, excluderea din viaţa socială, prigonire, închisoare şi Siberia. 

Spaima de a spune adevărul despre ziua de 28 iunie 1940 a fost atât de mare, încât şi astăzi, după 30 de ani de relativă libertate, se tace sau se perpetuează minciunile din timpul Uniunii Sovietice, scrie jurnalistul unionist basarabean Alecu Reniță, în https://www.podul.ro.

Cea mai urâtă, rău mirositoare şi scârboasă minciună scornită de Kremlin despre ziua de 28 iunie a fost că în acea zi neagră, nenorocită şi blestemată din vara anului 1940, românii basarabeni şi bucovineni, au fost chipurile ”salvaţi” şi ”eliberaţi” de către ruşi de sub talpa nemiloasă şi jugul „ocupanţilor români”. 

Cărţile şi manualele ticluite de „eliberatori” plesneau de ură împotriva românilor şi a României, o ţară burgheză care „s-a folosit de slăbiciunea imperiului ţarist din 1917 şi a ocupat Basarabia, rupând-o cu forţa de la Rusia”.

Din acele manuale jegoase, amestecate cu o oribilă propagandă antiromânească, s-au scurs cele mai toxice deşeuri care au otrăvit mintea, sufletul şi cugetarea a milioane de fraţi, care încetul cu încetul au devenit ostaticii teoriei staliniste care pretindea că moldovenii şi românii ar fi două naţiuni diferite care vorbesc două limbi diferite, că România ar vrea să-i asimileze, să-i transforme pe moldoveni în români etc. 

În fiecare clipă, oră, zi, săptămână, timp de o jumătate de secol, românilor basarabeni si bucovineni li se băga pe gât de propaganda sovietică (radio, TV, presa scrisă, manuale, întruniri, evenimente) care spunea că jandarmul român are insomnie şi stă ascuns pe dreapta Prutului şi aşteaptă momentul potrivit ca să-l treacă şi să ocupe Basarabia.În fapt, ca moldovean, nu erai considerat cetăţean sovietic deplin, dacă nu îţi scăpărau ochii de ură atunci când rosteai cuvântul România. 

Şi după prăbuşirea URSS, triada trădătoare Lucinschi-Voronin-Dodon, a avut misiunea – sub masca apărării statalităţii moldave şi creării naţiunii civice moldovenești – să promoveze moldovenismul stalinist, să cultive ura faţă de tot ce e românesc, să păstreze în Constituţie art.13 care proclamă ”limba moldovenească”drept limbă oficială în statul R.Moldova şi să scuipe conştient pe istoria şi identitatea propriului popor. 

E o ruşine imensă să ajungi în secolul XXI, să stai în genunchi, să lingi talpa care te-a strivit şi să-i mulţumeşti Moscovei că te-a rupt de la părinţi, deportându-te într-un orfelinat sau lagăr de concentrare.

La 28 iunie s-au împlinit 82 de ani de când defuncta Uniune Sovietică a dezmembrat România noastră şi poporul român. Uniunea Sovietică a dispărut, dar nu şi nedreptăţile pe care le-a făcut împotriva unităţii și a existenței însăși a naţiunii române. 

Minciunile despre „eliberarea” Basarabiei şi Bucovinei de către tancurile ruseşti vor trece definitiv în manualele de psihiatrie, iar ziua de 28 iunie va fi declarată zi de doliu naţional în toată România și va rămâne şi după reîntregirea naţiunii.

Ea va fi ca un dangăt de clopot în memoria tuturor celor care au păstrat fiinţa românească în timpuri de restrişte, dar şi ca un avertisment tuturor cominterniștilor de pe ambele maluri ale Prutului, guvernanților, colaboraţioniştilor, cozilor de topor, slugilor şi vorono-dodoniştilor care se dezic de Identitatea, Istoria, Neamul şi Ţara lor. 

REPUBLICA SOVIETICĂ EVREIASCĂ DE O ZI de la BOTOȘANI

    

Câți români mai  ştiu că, în ziua de 7 Aprilie a anului 1944 , judeţul Botoşani a fost declarat Republica Socialistă Sovietică ?

Foto : ”Tovarășa”Ana Pauker

Născută Hanna Rabinsohn, la 13 februarie 1893 și decedată la 3 iunie 1960, Ana Pauker a fost o activistă comunistă evreică de frunte, ajunsă după ocuparea României de catre sovietici lider al grupării promoscovite („Pauker”), care a controlat până în 1952 partidul Comunist Român. A fost vice–prim-ministru și ministru de externe al României.

În timpul  celui de-al doilea Război Mondial, începând cu primăvara lui 1944 trupele românești și germane de pe teritoriul României, încă aliate, au dus lupte grele încercând să facă față tăvălugului sovietic pe anumite linii defensive, în special Rădăuți-Suceava-Fălticeni-Târgu Neamț-Pașcani-Tg Frumos-Iași, unde frontul se stabilizase pentru o scurtă perioadă de timp.

Trupele rusești motorizate si de tancuri conduse de mareșalul Koniev au pătruns în Botoșani încă din luna aprilie a acelui an, mai precis la 7 aprilie, cu trupe motorizate și tancuri.

 Ziua era una a victoriei supreme pentru sovietici. Botoșanii erau prima localitate mare din România ”eliberată” de Armata Roșie, moment marcat la Moscova cu 15 salve de tun.
Germanii nu s-au lăsat mai prejos și au răspuns a doua zi, bombardând cu aviația și transformând pe 8 aprilie 1944 orașul în ruină.

În timp ce judeţul Botoşani fusese “eliberat”, restul ţării noastre ramasese  sub control româno-german si se pregătea pentru invazia iminentă sovietică ce urma sa se producă.

Ofensiva rusească a dus la un exod al populației. În primul rând, s-a retras administrația română din Dorohoi și Botoșani și odată cu aceștia o parte a populației românești.

Evreii care aveau încă din secolul al XVIII-lea la Botoşani și Dotohoi o importantă comunitate, au rămas și i-au întâmpinat pe sovietici ca pe niște eliberatori.

În fruntea orașului Botoșani s-a instalat imediat un primar evreu pe nume Carol Artberger, care şi-a schimbat numele în Emil Ardeleanu.

  Acest “Emil Ardeleanu” a  solicitat  imediat generalilor sovietici ca Botoşaniul să devină Republică Sovietică Evreiască, cu steag, monedă constituție și conducere administrativă de sine stătătoare.

Noua „republică evreiască” urma să fie o republică autonomă sub jurisdicția URSS. Din memoriile lăsate în scris de evrei contemporani cu evenimentele de atunci, această „republică” ar fi devenit o realitate, rezistând timp de 6 luni, atât cât a durat ocupația sovietică în Botoșani, adică din aprilie până în septembrie.

Au existat și legende care spuneau că în lipsa administraţiei româneşti, evreii ar fi condus oraşul numai două săptămâni, sau numai două zile .

A doua zi, pe 8 aprilie, au venit în oraș șefii  comunişti moscoviți în frunte cu Ana Pauker şi Teoharie Georgescu.

 Conducerea centrală a PCR, auzind de modul cum au degenerat lucrurile la Botoșani și de dorința celor rămași în oraș de a deveni Republică Autonomă Sovietică au apelat la Ana Pauker să-i convingă pe inițiatori să renunțe la planurile lor de independență.

Mai precis Ana Pauker, Vasile Luca și Teoharie Georgescu i-au chemat pe „republicani”, care erau toți comuniști, la o întâlnire în sala fostului teatru „Leonard” și i-au convins rapid să renunțe la negocierile cu sovieticii și la planurile lor. 

Odinioară, strada “7 Aprilie” (numele dorea sa reamintească “eliberarea Botoșanului” de catre ruși), era importantă pentru orașul Botoșani, acolo existând o autogară, o piaţă şi zeci de magazine.

Majoritatea locuitorilor zonei erau evrei, dar aceștia au  părăsit pe parcursul anilor orașul și țara,majoritatea emigrând în Israel.

CITIȚI ȘI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2010/06/24/proiectul-esuat-al-unui-israel-european

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2010/01/18/evreii-lui-stalin-despre-republica-sovietica-evreiasca-de-la-granita-cu-china/