CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Formele incredibile pe care le pot lua războaiele hibride

Foto: Muzicienii americani MacMiller, Prince și Tom Petty, se numără printre numeroasele victime ale drogului ucigaș numit fentanil.

Aflăm cu stupoare că principala cauză a morții din SUA pentru segmentul de vârstă 18 ani – 45 ani este un drog sintetic, extrem de puternic numit … fentanil, un opioid sintetic de peste 100 de ori mai puternic decât morfina, iar dependența de el se dezvoltă extrem de ușor, scrie publicația https://trenduri.blogspot.com. Și ar mai fi ceva: fentanilul este … mortal, doza limită fiind de doar două miligrame.

Raportul toxicologic în cazul decesului rapperului și producătorului de muzică MacMiller a arătat că rapperul a murit după ce și-a administrat accidental o combinație letală de substanțe, inclusiv fentanil – același opioid care a fost cauza morții faimosului cântăreț Prince și a cunoscutului muzician Tom Petty.

Artista Demi Lovato, care activează în domeniul muzicii, al actoriei și în lumea modei,a fost și ea la un pas de moarte, după ce a luat o supradoză de droguri.

Artista nu a vrut să le spună paramedicilor ce a luat, însă surse implicate în investigație au declarat dezvăluit recent că aceasta ar fi prizat la folie oxicodonă combinată cu fentanil.

Demi Lovato se otevřeně přiznala k pansexualitě. Je součástí abecední mafie  | EVROPA 2

Din fericire, ea a a primit ajutor la timp, medicii reușind să o readucă în simțiri.

După ce a fost externată din spitalul de urgență, Demi a petrecut trei luni într-un centru de dezintoxicare,până să revină la o viață socială activă, relatează https://www.unsitedemuzica.ro/special/Totul-despre-fentanil-un-drog-la-moda.

 Medicii susțin că ultilizarea acestui drog a devenit tot mai răspândită în rândul populației americane și în general în Occident.

Pentru a explica cât de puternic și de periculos este fentanilul, Ben Levenson, un expert în adicții, l-a comparat cu alte droguri, mai populare.

„Este de 50 până la 100 de ori mai puternic decât morfina și până la 50 de ori mai puternic decât heroina pură”, a spus medicul. Acesta a explicat că fentanilul este un medicament care se eliberează doar în baza prescripției medicale și este destinat pentru gestionarea durerilor cronice, în cazul intervențiilor chirurgicale și pentru bolnavii de cancer, în stadii terminale.

 „Fentanilul a fost utilizat inițial pentru a alina durerile dinainte de moarte. Nu era destinat pentru managementul durerilor. Se face un mare abuz de prescriere a acestui medicament și de aceea face tot mai multe victime în rândul dependenților de droguri.

Te ia repede, dar efectul se duce rapid. Așa că nu este deloc indicat, spre exemplu, în cazul cuiva care a suferit o operație la genunchi, deși mulți medici îl prescriu cu atâta ușurință”

Comercializat în Statele Unite sub denumirile Actiq, Duragesic și Sublimaze, fentanilul a fost sintetizat prima oară de Paul Janssen, în anul 1959, și a fost scos pe piață un am mai târziu, ca o alternativă la petidină, substanță cunoscută mai bine ca Demerol.

În prezent, substanța este utilizată în scop medical medical în moduri foarte variate, inclusiv sub formă de spray oral sau acadele, și a devenit foarte căutat. Acesta mai poate fi administrat intravenos ca soluție ori poate fi făcut pudră și tras pe nas, precum cocaina. 

Pentru piața neagră din SUA, drogul e produs de cartelurile mexicane și, de obicei, este amestecat cu alte droguri pentru a le face mai potente. De asemenea, e foarte vândut sub forma pastilelor de durere, care fac furori pe piața medicală a SUA. 

Abuzul de fentanil în scop recreațional a început prin anii ’70 și a fost introdus pe stradă sub diverse denumiri precum Apache, China Girl, China White, Dance Fever sau TNT. Inițial, acesta era furat din farmacii, însă, cu timpul, dealerii de droguri au învățat să-l prepare și au început să-l amestece în dozele de heroină și cocaină, combinație cunoscută sub denumirile de Bomb, Drop Dead, Flatline și Lethal Injection.

 Este nevoie doar de un singur gram de fentanil pentru a produce 7.000 de doze.

Partea interesantă abia acum urmează: cu toate că drogul e produs în Mexic, chimicalele din care se face sunt aduse din China. Astfel, cerberii americani aruncă bănuială că întreg know how-ul necesar producerii drogului provine tot din China. Altfel e puțin probabil ca chimiștii cu pistolul la chimir din Mexic să viseze ei peste noapte cum se fabrică o asemenea armă de distrugere în masă. Iar intrarea în SUA a drogului nu e deloc îngreunată, având în vedere varza de la frontiera sudică a țării.

Însă nu trebuie ignorat ceea ce am spus, anume că avem de-a face cu un medicament generic, astfel încât, la banii care se învârt pe piața neagră a drogurilor, e puțin probabil să nu găsești la liber schema necesară producerii substanței active.

Pe moment cifrele nu par impresionante deoarece e vorba doar de vreo sută de mii de decese de la supradoza cu fentanil. Treaba însă se află abia la început, iar piața drogului este una care se extinde la majoritatea covârșitoare a americanilor. Dacă v-ați întrebat cum de s-a obținut acolo un popor atât de docil, răspunsul îl aveți în generalizarea consumului de droguri.

Pastilele de durere, pe care le prescrie orice doctor în cantități colosale, sunt de fapt opioide legale. Mai mult, vivacitatea cu care s-a dat drumul la liber consumului de iarbă ne arată cât se poate de limpede radiografia unei societăți dependente. 

Aici vine acuza care poate părea fără sens că fentanilul are capacitatea de a  deveni cel mai mare dușman al Americii, deoarece o națiune drogată este perfect similară unui drogat decăzut: așa cum pe ăla îl atragi în cursa mortală cu un drog mai puternic, la fel poți face la nivel de națiune.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este AVvXsEjMEmtEqgb-YtN6cNbmfzgnCMi-0wVr3RSPd9z9Hd6D7PZiD5Ne3_-gcZfPZZHOdFMdpDl3ddXMfn5TUtgFzH6PuWyin6cDo2LRUewZ0n0VpCjB7w5KDZM3k5wQTnW82r6FY8gHwpU9lecQFSiO-2CiYH1iSmy2yR3epUMfwDAvK1FipF1eBp8Ot-WhWQ=s320

De aceea mulți acuză China că, prin intermediul fentanilului, a dat un nou atac asupra SUA. Atacul anterior fiind, desigur, cel cu COVID-ul. 

Ne întrebăm însă, în ceea ce privește COVID-ul, cum se face că majoritatea covârșitoare a cercetărilor de la laboratorul din Wuhan au fost subvenționate de către americani? Cum de există acea coincidență cu banii americani pompați isteric de ani buni în studiul coronavirușilor? Și nu doar în China, ci, așa cum am arătat, cam peste tot pe unde se află laboratoare biologice legate ombilical de SUA.

„Operațiunea fentanil” pare una de optimizare financiară. Ai un „drog-minune” care-i deosebit de ieftin și numai bun să potențeze efectul drogurilor naturale, dar mult mai scumpe. Ce vă spune asta? Nu vi se pare a fi o operațiune de optimizare similară celor corporatiste?

Este vorba de un atac hibrid în războiul ruso-chinez? Dacă vă grăbiți să negați s-ar putea să greșiți. Asta deoarece nu știm foarte bine în ce tabără joacă CIA. Văzând jocurile făcute de serviciile secrete americane, finalizate cu instalarea în forță a lui Joe Biden – care nu-i nimic altceva decât o păpușă care fragilizează teribil SUA – n-am putea spune că acestea joacă de partea Statelor Unite ci, mai degrabă, de partea păpușarilor globaliști.

Iar globalismul, așa cum am spus-o de mai multe ori, convine de minune Chinei în condițiile în care globalismul înseamnă că toată marfa se fabrică în China. 

Avem de-a face așadar cu încă un episod al mega-războiului hibrid aflat în desfășurare? Trageți singuri concluziile!

21/12/2021 Posted by | PRESA INTERNATIONALA, PRESA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

R.Moldova – ținta unui război hibrid dus de zeci de ani de Moscova

7 DECEMBRIE, CAMERA DE COMERT, INDUSTRIE SI AGRICULTURA BRAILA - “ECONOMIA  ROMANIEI IN CONTEXTUL RAZBOIULUI HIBRID” - MDpress

Războiul hibrid contra Moldovei, declanșat de către regimul sovietic încă la sfârșitul anilor ’80 și continuat de autoritățile ruse după 1991, nu a încetat în aceste trei decenii nici pentru o clipă, luând diferite forme.

Fiecare din aceste forme urmărea anumite scopuri, pe care le vom specifica în continuare,scrie Ruslan ȘEVCENCO în https://www.limbaromana.md.

Prima dintre aceste forme ale războiului hibrid merită să fie nominalizată forma clasică a acestuia – războiul „fierbinte”.

Ea a fost aplicată de către Rusia împotriva Moldovei o singură dată, în timpul războiului transnistrean.

Scopul acestei forme de război a fost crearea imaginii „criminale” a Moldovei în ochii locuitorilor de pe malul stâng al Nistrului. Țara noastră era prezentată permanent în mass-media drept dușman și „ocupant”, împotriva căruia populația regiunii trebuie să lupte, pentru a obține „independența” de „naționaliști” și a exclude reîntregirea Moldovei o dată și pentru totdeauna.

Pregătirile către acest război au început încă în anii 1989-1990. Atunci separatiștii organizau „referendumuri” ilegale cu privire la „intrarea în componența RMN” a anumitor localități, în cazul creării acesteia.

Când cei de la Tiraspol s-au convins că autoritățile Moldovei și-au ales calea strict formală, anulând deciziile criminale ale separatiștilor, ei au făcut încă un pas înainte, creând în septembrie-noiembrie 1990 structurile puterii locale, paralele cu cele constituționale ale Moldovei.

Cu ajutorul trupelor armatei a 14-a, la sfârșitul anului 1990 – începutul lui 1992, separatiștii acaparau depozitele cu armament și muniții, pe care le aplicau în confruntările cu poliția, iar din mai-iunie 1992 – și cu armata Moldovei, în special la 13 noiembrie și 13 decembrie 1991, și în procesul lichidării organelor de forță ale Moldovei pe malul stâng al Nistrului (MAI și MSN) (septembrie 1991 – martie 1992).

În martie-iulie 1992 ei au declanșat, cu susținerea directă a Rusiei, război contra autorităților constituționale ale Moldovei, lichidând, cu excepția câtorva sate, prezența puterii centrale a Moldovei peste Nistru. Totodată, ei au reușit preluarea sub control și a unui sector al malului drept al Nistrului (cu satele Merenești, Gâsca, Chițcani ș.a.).

Rusia a recunoscut că a condus acțiunile separatiștilor, semnând la 21 iulie 1992 Tratatul moldo-rus, care a oprit războiul transnistrean.

Ukraine helps Moldova regain control over border in Transnistrian  regionEuromaidan Press | News and views from Ukraine

Peste 1500 de morți și răniți, circa 108 000 de refugiați, inclusiv peste 50 de mii – pe malul drept al Nistrului, distrugerea a 28 de instituții preșcolare, 41 de instituții de studii medii speciale, 12 miliarde de ruble au costat pierderile în urma războiului și 15 miliarde de ruble s-au cheltuit la restabilirea localităților care au suferit (întreg venitul național al Moldovei în 1991 a constituit 15,4 miliarde de ruble) – acestea sunt rezultatele dramatice ale războiului moldo-rus, care a permis propagandei ruse crearea mai multor mituri despre „crimele” armatei și poliției Moldovei în lupta cu separatiștii.

Dar și după 1991 Rusia nu a lăsat Moldova în pace și continuă procesul formării pe teritoriul nostru a mai multor grupări de extremiști și teroriști potențiali, înrolează cetățenii noștri în războiul contra Ucrainei în Donbas și pentru apărarea lui B. Asad în Siria. Din păcate, nu vedem o ripostă adecvată la aceste acțiuni criminale ale Rusiei din partea autorităților Moldovei.

Forma economică a războiului hibrid se efectua în aceste 3 decenii prin metode diferite. Începând cu 1 aprilie 1991 separatiștii au interzis tuturor întreprinderilor și organizațiilor regiunii transnistrene se efectueze alocări în bugetul de stat al Moldovei (în acea perioada Transnistria dădea 24% din venitul național al țării).

Între 20 iunie și 10 august 1992 separatiștii, ca răspuns la ofensiva Armatei Naționale și a poliției la Tighina, au deconectat partea centrală a Moldovei, inclusiv Chișinăul, de la alimentarea cu gaze naturale, iar la 3-10 iulie 1992 Hidrocentrala de la Dubăsari a încetat să ofere electricitate pe malul drept al Nistrului.

Cu ajutorul Rusiei, în martie-aprilie 1991 a fost organizată separarea structurilor financiare ale regiunii, inclusiv a secțiilor bancare. Autoritățile ruse au blocat atât conturile cetățenilor Moldovei, cât și ale întreprinderilor ei în „Vneșekonombank” al URSS.

După încheierea războiului, separatiștii din Tiraspol, pe parcursul anilor ’90, de mai multe ori au încercat să șantajeze autoritățile Moldovei cu deconectarea repetată de la gazoduct, în cazul în care puterile centrale nu vor face cedări. Sub presiunea Moscovei, aceste cedări se efectuau.

Spre exemplu, la începutul anului 1996, Tiraspolul a obținut exemplarele ștampilelor vamale ale Moldovei, valabile atunci, pe care le-a folosit pentru lărgirea comerțului său extern ilegal.

Următoarea etapa a războiului economic contra Moldovei poate fi considerată etapa martie 2006-noiembrie 2007. După introducerea de către autoritățile Moldovei a noilor ștampile vamale, ceea ce a limitat considerabil „comerțul extern” al separatiștilor, Rusia a încercat să impună conducerea țării noastre să ofere ștampilele vamale și Tiraspolului, și a introdus, la 27 martie 2006, embargoul la producția vinicolă a Moldovei.

Dar, în pofida pierderilor esențiale economice, conducerea Moldovei de atunci, în frunte cu V. Voronin, nu a cedat, și Tiraspolul nu a obținut noile ștampile vamale. Acest lucru a impus structurile economice ale Transnistriei să se înregistreze la Camera de Înregistrare a Moldovei, iar Moscova, în noiembrie 2007, a fost nevoită să continue importarea vinurilor moldovenești. Astfel, Rusia putinistă a recunoscut înfrângerea sa rușinoasă în fața Moldovei.

În anii 2010, 2013, 2014 Rusia a introdus embargoul la importarea producției agricole din Moldova, încercând să impună noua conducere a țării să facă noi cedări Tiraspolului și să accepte „suveranitatea” și „independența” acestuia, dar nici de data aceasta nu a obținut succes.

Forma politico-diplomatică a războiului contra Moldovei a fost declanșată de către Rusia practic imediat după recunoașterea independenței Moldovei și stabilirea relațiilor diplomatice cu țara noastră. Scopul principal al acesteia, la etapa inițială, a fost impunerea conducerii Moldovei să accepte existența „independentă” a regiunii transnistrene și să legifereze această situație prin acordarea unui „statut special”.

Pentru prima dată această părere a fost exprimată de separatiști încă în anul 1992 și până în prezent este apărată și promovată de Kremlin.

Însă, în pofida încercărilor de a soluționa conflictul printr-un compromis (spre exemplu, Acordul de la Moscova (8 mai 1997), care a legiferat activitatea separatiștilor în domeniul comerțului extern), această încercare a eșuat, pentru că Moscova insista asupra „egalării în drepturi” a autorităților legale și a separatiștilor transnistreni.

Însă în acest document se afla o constatare importantă a Kremlinului – Rusia a confirmat integritatea statului nostru în frontierele existente la 1 ianuarie 1990, adică până la începerea războiului, recunoscând prin aceasta ilegalitatea „drepturilor” regiunii la oarecare „independență”.

Sub presiunea organizațiilor internaționale, Rusia a fost nevoită să semneze documentele de la Istanbul, care prevedeau retragerea armatelor ruse din Transnistria (noiembrie 1999), dar a sabotat realizarea în practică a acestui act și nu l-a executat nici până în prezent. În 2002-2003 Moscova din nou a încercat să „egaleze” Transnistria cu autoritățile centrale ale Moldovei prin paragrafele Planului Kozak, care acorda Tiraspolului dreptul de veto la toate deciziile principale ale autorităților centrale și permitea ieșirea lui din componența Moldovei într-un mod „legal”.

Acest plan nu a fost realizat numai datorită presiunii din partea ambasadorilor străini. Dar presiunea Moscovei asupra Moldovei a continuat. La 18 martie 2009, V. Voronin, la insistența Kremlinului, a semnat cu liderul separatist I. Smirnov și Președintele Rusiei D. Medvedev o declarație în care a susținut prezența armatelor ruse pe teritoriul Transnistriei „până la reglementarea politică definitivă a conflictului”.

Dar, după plecarea de la putere a PCRM, noile autorități ale Moldovei au continuat încercările de a obține integritatea țării și au început să apeleze intens la organizațiile internaționale.

Rezultatul eforturilor lor au fost două rezoluții: ale APCE (9 iulie și 2 octombrie 2012), prin care au fost condamnate „alegerile” ilegale în organele puterii locale din regiune și din nou se exprima solicitarea de retragere a armatei ruse din Moldova, și rezoluția Asambleii Generale a ONU din 22 iunie 2018, care, la fel, a cerut retragerea necondiționată a trupelor ruse. În pofida ignorării prevederilor acestor documente de către Rusia, este evident că presiunea internațională asupra regimului lui Putin în problema transnistreană nu va înceta.

Forma cultural-lingvistică a războiului hibrid pe parcursul a câtorva decenii a suportat și ea modificări esențiale. Dacă la etapa inițială forțele proruse în Moldova cereau în mod necondiționat asigurarea „bilingvismului moldo-rus”, după adoptarea legislației lingvistice, care a acordat limbii ruse „doar” statutul de limbă de comunicare interetnică, ei și-au schimbat tactica. Acum ei promovau ideea precum că în Moldova s-a instaurat regim de „segregare lingvistică” și eliminare a vorbitorilor de limbă rusă din viața social-politică și culturală a Moldovei.

După 1990 aceste forțe au declanșat procesul de eliminare completă a limbii române din circulație pe teritoriul regiunii transnistrene. În locul ei a fost declarat formal „trilingvismul” (limbile rusă, ucraineană, română) cu dominația totală a limbii ruse, în realitate. Această politică este promovată de către pseudoautoritățile regiunii și în prezent.

Dar în privința autorităților legale ale Moldovei separatiștii permanent atrag atenția Moscovei la „slăbirea pozițiilor limbii ruse”. Deși acest proces este evident, pentru că URSS, în care cunoașterea limbii ruse era obligatorie, a dispărut de pe scenă, iar în Moldova au rămas circa 18% de alolingvi (din care doar 4% sunt ruși).

În afara acestuia, războiul hibrid se desfășoară și în sfera culturii și a istoriei. Propaganda rusă în Moldova permanent afirmă că în țara noastră, chipurile, are loc „lichidarea relațiilor multiseculare istorice cu Rusia”, westernizarea culturii naționale, ruperea de trecutul său. Deoarece autoritățile Moldovei practic nu întreprind eforturi pentru a contesta aceste afirmații false, noi suntem martori cum rezultatele propagandei ruse își pune rădăcinile în creierii concetățenilor noștri, transformându-i în servitori ordinari ai intereselor Rusiei. Eforturi similare Rusia întreprinde și în sfera istoriei, încercând să dezrădăcineze din istoria noastră faptele, care confirmă legăturile strânse ale Moldovei medievale cu Europa și să redirecționeze atenția locuitorilor țării, în special a tineretului, la „legăturile prietenești cu Rusia”.

Pentru obținerea acestui scop, Ștefan cel Mare și D. Cantemir sunt declarați de către propagandiștii ruși drept „prieteni” ai Rusiei, deși anume Ștefan cel Mare, în 1502, a rupt toate legăturile cu Rusia, iar D. Cantemir scria în Descrierea Moldovei că în timpul lui, rușii în Moldova, împreună cu ungurii, erau doar sclavi. Se impune teza falsă despre „eliberarea” Moldovei de Turcia, în 1812, de către Rusia și, respectiv, în 1940 și 1944 – de către România și Germania.

Prin aceste afirmații se ignoră total dispozițiile și dorințele populației și chiar faptul plebiscitului, propus României de către URSS în 1924, pentru a afla dispozițiile reale ale populației între Prut și Nistru.

Sunt falsificate zeci și sute de fapte și evenimente istorice și politice, legate în trecutul nostru cu Rusia și URSS în favoarea acestora. Trebuie de constatat că, în ultimii ani, această formă a propagandei devine tot mai dură și mai agresivă.

În acest context, istoricii Moldovei nu trebuie să se limiteze în cercetările sale doar la studierea aspectelor, cu privire la foamete și deportări, pentru că ele, în prezent, nu trezesc reacția așteptată din partea populației, ci să găsească noi mărturii, care contestă argumentat falsurile propagandei ruse despre Moldova.

Altă formă a războiului hibrid contra Moldovei este cea informațională. Acesta este un element al războiului hibrid care poate duce la anumite schimbări de ordin politic și juridic. Și acest mecanism a fost declanșat de regimul sovietic, iar după 1991 – promovat și de autoritățile ruse.

Propaganda rusă încearcă permanent să dovedească „legalitatea” separării Transnistriei, să infiltreze în creierii moldovenilor ideea că orice rezistență opusă separatiștilor, nemaivorbind de război, este o „crimă”.

Propaganda rusă necontenit promovează ideea slăbiciunii Moldovei, care „este o țară mică și nu are niciun viitor”, și argumentează, totodată, teza, că influența Occidentului este doar negativă, care nu aduce nimic bun Moldovei și locuitorilor ei. În urma acesteia, propagandiștii ruși creează artificial situația, în care moldovenii, chipurile, au doar două căi de dezvoltare – ori cu „Occidentul degradat”, sau cu Rusia, care este legată cu Moldova „prin legăturile de prietenie multiseculară”.

Sunt complet ignorate orice neajunsuri ale Rusiei, eșecurile ei politice și economice, este tabuizată critica la adresa dictatorului rus V. Putin. Cu toate acestea însă este permisă orice critică, orice insultări la adresa Occidentului, ponegrirea Ucrainei, unde „guvernează banderoviștii”, iar în ultimul timp și a Belarusului, pentru că aceste țări au respins ideea „frăției popoarelor slave” sub conducerea „marelui popor rus”, urmărită de V. Putin.

În urma acestei propagande, o bună parte a cetățenilor noștri, orientați spre Rusia, au devenit practic coloana a 5-a în Moldova, „omuleții verzi” în haine civile, care sunt gata și fără transformarea Moldovei în cel de-al doilea Donbas, în mod benevol să cedeze Rusiei și agenturii ei locale toate pârghiile puterii în Moldova.

Acești „omuleți” se află nu doar printre vorbitorii de limbă rusă, dar și printre unii moldoveni, care s-au rusificat atât de tare, că interesele Rusiei pentru ei sunt mai importante decât interesele Patriei noastre – Moldova.

Anume acest fapt, în opinia noastră, este una din principalele cauze ale continuării războiului hibrid contra Moldovei.

Și doar conștientizarea pericolului care vine din partea acestei categorii de cetățeni, luarea măsurilor hotărâte și eficiente pentru contracararea influenței propagandei ruse asupra cetățenilor Moldovei poate, într-adevăr, să îmbunătățească situația internă în țara noastră.

23/07/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: