CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

„Aliaţii” sovietici au confiscat după 23 august 1944 tot ce au vrut

ARHIVELE NU ARD /// Sovieticii au confiscat tot ce au crezut că le este util

Convenția de Armistițiu încheiată la Moscova la 12 septembrie 1944, cu Națiunile Unite, nu a prevăzut nimic în legătură cu soarta prizonierilor de război capturați de Armata Română.

 De asemenea, nici o referire la tehnica de luptă și la armamentul capturat de români. Prin urmare, conform convențiilor și regulilor internaționale, prizonierii și capturile de război aparțin de drept armatei care le-a făcut.

Așa că în cazul capturilor făcute de Armata Română, acestea trebuiau să rămână la dispoziția Înaltului Comandament român.

Însă, contrar acestor reglementări și în dezacord cu normele generale ale ducerii razboiului de coaliție, sovieticii au preluat, în mod ilegal, majoritatea militarilor germani și maghiari, capturați de Armata Română.

Așa au procedat la București, unde între cei preluați în mod abuziv de către sovietici s-au numărat și cinci din cei 14 generali capturați de trupele române în august 1944 și aflați sub stare de arest la Legația germană din București.

Ei au fost ridicați de ofițeri sovieici la 2 septembrie 1944. În nota nr. 101.904/7 martie 1945 sefului Sectiei I-a din Marele Stat Major, colonelul I. Simionescu, amintea promisiunea verbală a generalului Vinogradov cu ocazia semnării Protocolului militar de la 26 octombrie 1944, că România are dreptul de „a păstra prizonierii și capturile făcute de forțele armate române”.

Dar, în realitate, sovieticii au confiscat tot ce au crezut ca le este util (armament și tehnică de luptă germană, utilaje industriale, material rulant de cale ferată, vapoare) Juristul Radu Boroș, consilier juridic în cadrul Comisiei Aliate de Control, a încercat să respecte legislația română și să stopeze multe din abuzurile sovietice, după cum ne-a declarat:

Între 28 august şi 12 septembrie, la Constanţa, amiralul Bogdenko, care a fost apoi şi preşedintele Comisiei Aliate de Control din România, a dat ordin ca toate unităţile marinei române şi ale flotilei de Dunăre să fie concentrate la Constanţa….

Mi-a povestit un amic al meu, comandorul Trandafirescu, că în ziua de 28 august amiralul Bogdenko a zis că vrea să treacă în revistă flota română.

I s-a făcut o primire frumoasă, cu trecere în revistă. Toate vasele erau în portul Constanţa.

S-a făcut o festivitate. Asta dimineaţa. Seara, trupe de infanterie sovietice au intrat în portul Constanţa şi au omorât santinelele române.

Nu au tras cu armele. Le-au omorât cu baioneta. Au făcut prizonieri pe toţi ofiţerii care se găseau la nave, subofiţerii şi foarte puţini dintre mateloţi

Şi au declarat toată flota română captură de război. Toate unităţile, vedetele, crucişător, tot ce aveam, au totalizat, dacă îmi aduc bine aminte 101 sau 105 unităţi. Vă spun toate aceste amănunte pentru că e vorba de « problema capturii ».

Un alt caz : În această perioadă în România se găseau câteva mii de vagoane de cale ferată italiene.

La un moment dat – eu eram la Comisia de Armistiţiu – am primit o notă în care se spunea că autorităţile române să consemneaze ca pradă de război toate aceste vagoane de cale ferată.

La fel trei sau cinci remorchere italieneşti pe Dunăre . Mi-a venit hârtia. Eram consilier juridic. Trebuia să o rezolv.

Asta se întâmpla către sfârşitul lui 1946. Eu am dat un aviz negativ acestei consemnări şi am spus că Italia nu mai era în stare de război nici cu Rusia sovietică, nici cu România.

Am mai spus că dreptul internaţional recunoaşte dreptul de captură de război numai ca o situaţie de fapt, adică trebuie să fie o stare de război, o luptă care să justifice luarea în posesie a acestor bunuri.

Or, din momentul când ruşii au intrat în România, ei nu au mai intrat bătându-se. Eu au fost primiţi! Nu mai erau consideraţi inamici.

Nu mai era situaţia de fapt care legitima consecinţa juridică a capturii.

Spre satisfacţia noastră, recunosc, Comisia Aliată de Control, care era sub controlul rusesc, mi-a dat dreptate!

Şi au renunţat să pretindă capturarea acestor nave de pe Dunăre şi vagoanele de cale ferată.

Dar mai târziu, după ce s-a recunoscut că nu sunt bunuri de captură, Guvernul italian le-a cedat Rusiei în contul despăgubirilor de război.

[Arhiva de istorie orală – Radio România. Interviu realizat de Octavian Silivestru, Emilian Blînda, Mariana Conovici, 1995] preluare https://www.timpul.md/

 

 

 

 

CITIŢI ŞI:

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/09/23/o-istorie-a-zilei-de-23-septembrie-video/

 

Reclame

23/09/2018 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | Un comentariu

DOCUMENT SBU (Serviciul Secret Ucrainean) – Patriarhia Moscovei din 1945 creație a KGB

 

 

 

Patriarhia Moscovei

 

SBU: Patriarhia Moscovei din 1945 creație a KGB(DOCUMENT)

 

  Patriarhia Moscovei este o creație a serviciilor secrete sovietice, anunță Serviciul de Securitate al Ucrainei(SBU), care a declasificat și dat publicității câteva documente de arhivă în care comisarii sovietici de securitate au arătat că toți delegații fără excepție (ierarhi, preoți, călugări, mireni) la Marele Sinod local al Bisericii Ortodoxe Ruse – Patriarhia Moscovei din 1945 au fost persoane racolate de KGB.

Trecere subită de la ateism la ortodoxism

E necesar să menționăm că în tagma istoricilor acest lucru nu este neapărat nou. Problema schimbării radicale a regimului sovietic față de ortodoxie a fost tratată de mulți istorici și clerici.

Se știe deja ca regimul sovietic era fundamentat și de ateism și a dus la destrămarea Bisericii Ortodoxe Ruse, arestând, torturând, asasinând tot ce a putut de la creștini de rând, până la înalte fețe bisericești, care nu erau în deplin de acord cu modul criminal de guvernare a regimului sovietic.

În 1939  pe întreg teritoriul URSS, înainte de a începe Al Doilea Război Mondial, mai erau în libertate numai patru mitropoliți și câțiva episcopi care activau ca preoți de parohie.

Declanșarea atacului german asupra URSS a schimbat această situație, Stalin știind să se folosească cu abilitate de formidabila influență pe care Biserica încă o deținea în rândurile poporului, lucru dovedit chiar din data de 22 iunie 1941, când mitropolitul Serghie adresează un mesaj patriotic poporului rus.

Slujbele religioase și pastoralele ierarhilor au avut un rol important în mobilizarea poporului în lupta împotriva nazismului, oamenii răspunzând necondiționat la chemările Bisericii. [1]

Stalin descoperă o nouă ”armă”

De fapt, Stalin redescoperise forța vechiului „ortodoxism“ al Imperiului țarilor și a urmărit într-o primă instanță să creeze o „Internaţională ortodoxă“, prin care să controleze popoarele ortodoxe intrate în sfera de influență sovietică, dar și Bisericile ortodoxe care mai rămăseseră în afară.[1]

Lumea ortodoxă controlată de Moscova urma să devină mai apoi contraponderea catolicismului „imperialist“, în jurul patriarhatului rus trebuind să se adune lumea „iubitoare de pace“ de pretutindeni, care să denunțe „mașinațiile odioase“ ale imperialiștilor anglo-americani.

Noua misiune îi revenea patriarhului Alexei I, ales în această funcție de sinodul general din 2-4 februarie 1945 în prezența unui număr surprinzător de mare de delegații bisericești din alte țări, fapt de neconceput cu câțiva ani înainte, dar care acum dovedea noua deschidere a Bisericii Ruse.[1]

După cum se poate observa, era evident că mâna de fier a lui Stalin, nu putea lăsa reapariția Bisericii Ortodoxe Ruse necontrolată. 

Alexei I (1945-1970) ales în 1945, la sinod ca Patriarh era imposibil să nu fie un element al structurilor de forță ale URSS sau în cel mai rău caz, un element controlat sau supus regimului.

Alexei I ar fi mândru de Chiril I al Moscovei

Astăzi, Patriarhul Rusiei, Chiril, din păcate nu este  cu nimic mai prejos de fostul Patriarh Alexei I, făcând jocurile lui Vladimir Putin în spațiul ortodoxiei, fiind un agent de vază al serviciilor de informație rusești, un model de diplomație externă a intereselor rusești și a viziunilor dughiniste (panslaviste, panortodixiste) în spațiul creștin-ortodox și nu numai.

Eliberarea în spațiul public și declasificarea acestor documente s-a produs datorită relațiilor aprinse dintre diplomația ucraineană și cea rusă din ultimii ani cauzate de anexarea Crimeei de către Rusia și ocupării unor teritorii din estul Ucrainei.

Acest lucru probabil a fost realizat și datorită dorinței Ucrainei de a scoate Biserica Ortodoxa Ucraineană și de a o pune sub tutela Patriarhului de la Constantinopol, de la care se așteaptă recunoașterea Patriarhiei de la Kiev.

Documentele de arhivă ce demonstrează acest lucru se găsesc pe blogul personal al cercetătorului științific Vlad Cubreacov.

_________________________

  1. Ziarul Lumina, Avatarurile Ortodoxiei ruse în perioada 1917-1948, http://ziarullumina.ro/avatarurile-ortodoxiei-ruse-in-perioada-1917-1948-36120.html, accesat pe 22.04.2018.

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/08/10/ziua-de-10-august-in-istoria-romanilor/

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/08/10/o-istorie-a-zilei-de-10-august-video-4/

10/08/2018 Posted by | CREDINTA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

MAREA UNIRE- ROMÂNIA LA 100 DE ANI. VIDEO

 

 

 

Imagini pentru harta romania mare

“Marea Unire – România, la 100 de ani” nu este o lecţie seacă de istorie, ci un documentar bazat pe oameni şi mărturiile acestora. Temerile, bucuriile şi speranţele lor însoţesc spectatorul pe parcursul celor 80 de minute, transformate într-o călătorie provocatoare pentru cei care vor să simtă emoţia.

Acest documentar prezintă atât momentul Marii Uniri, pus în contextul internaţional, dar evaluat şi de fiecare individ care are legătură cu ce s-a întâmplat în 1918.

România, la 100 de ani, înseamnă şi suferinţa celor care au fost despărţiţi de familiilor lor şi deportaţi.

Finalul deschis, invită la meditaţie, prin dorinţele exprimate de românii din Basarabia şi Bucovina de Nord despre ce mai pot aştepta din partea României.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CITIŢI ŞI :

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2017/12/01/unirea-de-la-1-decembrie-1918-un-eveniment-astral-al-istoriei-poporului-nostru/

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/08/05/ziua-de-5-august-in-istoria-romanilor/

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/08/05/o-istorie-a-zilei-de-5-august-video-4/

 

 

 

 

 

 

 

 

05/08/2018 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: