PROPAGANDA RUSĂ RĂSPÂNDEȘTE ȘTIRI FALSE PRIVITOARE LA IMINENȚA UNUI SCHIMB DE TERITORII ÎNTRE R.MOLDOVA ȘI UCRAINA

FAKE NEWS: Chișinăul negociază cu Kievul un schimb de teritorii: oferă un depozit militar din Transnistria în locul unei părți a regiunii Odessa

Publicația online https://www.veridica.ro/stiri-false relatează că potrivit unei narațiuni false distribuite de presa rusă, Republica Moldova vrea să îi dea Ucrainei Transnistria în schimbul unei părți a regiunii Odessa, iar Kievul ar putea în acest fel, să captureze depozitul de muniție pe care Rusia îl are în Transnistria.

În realitate nu s-a pus problema unui astfel de transfer de teritorii, iar în ceea ce privește depozitul, Republica Moldova cere cu insistență, de zeci de ani, ca muniția să fie transferată în Rusia iar militarii care o păzesc, retrași de pe teritoriul său.

ȘTIRE: „În Republica Moldova este examinată public posibilitatea să-i fie transmisă Ucrainei o parte din teritoriul său, unde sunt amplasate depozitele cu muniție militară rusească. Președintele Republicii Moldova Maia Sandu a declarat anterior că ar fi gata să se împartă cu vecinii.

Liderul Partidului Social Democrat din Moldova, Victor Șelin a declarat pentru Novaia Gazeta (NG) că ”Ucraina duce lipsă de muniție, iar Moldova ar putea să cadă de acord să schimbe depozitele militare pe o parte a regiunii Odessa. Potrivit lui, afacerea i-ar conveni și României, care va putea, astfel, controla gurile Dunării. În curând aceasta va deveni cea mai stringentă problemă în regiune, potrivit politicianului”.

NARAȚIUNE: Republica Moldova este gata să-și încalce statutul de neutralitate și să se implice în război de partea Ucrainei, făcând schimb de teritorii pentru a-i oferi acces la un depozit militar

CONTEXT/ETOS LOCAL: Transnistria a fost alipită la fosta Republică Sovietică Socialistă Moldovenească în timpul URSS, în schimb regiuni din sud și nord au fost transmise Ucrainei. Odată cu destrămarea URSS, Transnistria și-au autoproclamat independența, iar în 1992 s-a ajuns la un conflict armat.

Pe teritoriul enclavei separatiste, sprijinite de Moscova, se află la Cobasna și un depozit militar cu aproximativ 20.000 de tone de muniție, păzit de un contingent militar rus. Prezența acestuia este considerat unul din principalele impedimente în calea reglementării conflictului înghețat din regiune.

Prezența militară rusă în vestul Ucrainei și existența unui regim filorus în regiunea separatistă a revenit în atenția comunității internaționale odată cu începerea războiului din Ucraina, iar de atunci a început să fie promovată mai intens și ideea unui posibil schimb de teritorii, posibilitate care nu este discutată oficial de Chișinău și Kiev. De asemenea, și unele voci de la București fac aluzii la pretenții teritoriale pe care România, dar și alte state le-ar putea înainta Ucrainei.

OBIECTIV: Să reia acuzațiile promovate de propaganda de la Moscova că autoritățile pro-europene de la Chișinău s-ar implica sau ar fi gata să se implice în războiul din Ucraina de partea Kievului. Să readucă în discuție subiectul unui posibil schimb de teritorii dintre Republica Moldova și Ucraina, pentru a provoca incertitudine și fobii în rândul populației. Indirect, să readucă în discuție tezele promovate de Moscova că Ucraina nu este un stat național.

DE CE ESTE FALSĂ NARAȚIUNEA: Republica Moldova și Ucraina au semnat în 1992 Tratatul bilateral în care își recunosc reciproc granițele. Subiectul unui transfer de teritorii apare însă cu regularitate în presa rusă sau de la Chișinău, aparent pentru a incita spiritele ,deoarece nu există nicio intenție a Chișinăului și Kievului în privința unui posibil schimb de teritorii.

Chișinăul optează pentru reglementarea pașnică a conflictului transnistreană și consideră regiunea parte a Republicii Moldova, așa cum este prevăzut și în Constituție și niciodată, la nivel oficial, nu a fost discutată posibilitatea schimbului de teritorii.

De altfel, un fost ministru al Apărării de la Chișinău, Vitalie Marinuța, a declarat pentru NG că muniția de la Cobasna este ieșită din uz, dar declarațiile acestuia nu sunt luate în considerare de publicațiile în limba rusă https://sm.news și https://eadaily.com.

Subiectul pare să fie promovat de presa rusă și pentru a realimenta o altă teză promovată de Moscova în privința faptului că Ucraina nu este un stat național și vecinele sale ar avea dreptul la părți ale teritoriului său.

Această teză este folosită și pentru a reduce simpatia și sprijinul comunității internaționale pentru Ucraina în contextul războiului său de apărare împotriva Rusiei.

Publicitate

Cum folosește Moscova dezinformările create chiar de ea pentru a amenința România

Amenințările Rusiei la adresa României. Cum folosește Moscova dezinformările create chiar de ea

Citim pe situl https://romania.europalibera.org că tot mai mulți oficiali ruși amenință România cu represalii pentru un ajutor ipotetic dat Ucrainei referindu-se la amenințări imaginare pe care România le-ar aduce Federației Ruse prin acțiunile sale.

Propaganda oficialilor de la Moscova a lansat, duminică, o nouă temă care vizează România. Ministerul rus al Apărării a susținut, pe contul de Telegram, că Ucraina exportă masiv cereale în România iar pe drumul de întoarcere sunt aduse, în schimb, arme și muniții străine. Oficialii de la București neagă.

Potrivit Moscovei, România ar fi beneficiat de exporturi masive de cereale, porumb, plante oleaginoase și animale de fermă. Acestea ar ajunge în România nu doar rutier și feroviar, ci și cu barje din portul Izmail, de-a lungul Dunării. Rușii susțin că ar fi fost exportate astfel nu mai puțin de 20 de milioane de tone de marfă. În schimbul cerealelor, România ar fi trimis arme și muniție străine.

Anexarea Moldovei, atacul asupra Transnistriei sau montarea scutului de la Deveselu cu scop ofensiv sunt doar câteva dintre temele pe care propaganda rusă le-a folosit pentru a cere pedepsirea României.

Amenințările au crescut în ultima săptămână, când propaganda rusă vorbește chiar de posibilitatea începerii celui de-al treilea război mondial după ce România și Polonia ar putea fi ținte ale unor atacuri cu rachetele Kalibr.

Cum a inventat și folosit Moscova discursul care să motiveze un eventual atac cu rachete împotriva României

Pe 25 aprilie, în ziua de Paști, Igor Girkin (Strelkov), fost ministru al apărării în așa numita ”Republica Populară Donețk” susținea că România face pregătiri pe ascuns pentru război. Strelkov spunea că un număr imens de soldați și ofițeri români au fost aduși în Moldova sub masca „militarilor moldoveni”.

Informația era propagată pe Telegram și preluată de publicația rusă Pravda. Fostul membru al serviciilor secrete ruse mai susține că depozitele cu uniforme și încălțăminte militare, rațiile armatei NATO și alte echipamente militare auxiliare sunt construite și alimentate în grabă, din afară, în Republica Moldova.

Strelkov susținea că Moldova nu importă armele, pentru că atunci când armata română va ocupa Moldova, va „veni cu totul al ei”.

Strelkov este un veteran al armatei ruse, fost ofițer al Serviciului Federal de Securitate (FSB), care a jucat un rol cheie în anexarea Crimeei de către Federația Rusă și, mai târziu, în Războiul din Donbas, ca organizator al grupărilor militante ale așa-numitei Republici Populare Donețk.

A condus un grup de militanți în Ucraina, unde a participat la asediul Sloviansk. În timpul bătăliei și-a sporit influența și în cele din urmă a devenit comandantul militar de facto al tuturor forțelor separatiste din regiunea Donbas.

O zi mai târziu, pe 26 aprilie, politologul Serghei Markov declara pentru aceeași Pravda că „România, cu sprijinul NATO și cu participarea armatei ucrainene, intenționează să pună mâna pe Transnistria și să efectueze represiuni politice masive împotriva tuturor susținătorilor Rusiei. Acest lucru va pune Rusia într-o poziție foarte dificilă. După operațiunea militară, România plănuiește să anexeze Moldova”.

Serghei Alexandrovici Markov, fost consilier al lui Vladimir Putin era intervievat în calitate de vicepreședinte al Forumului rus pentru afaceri internaționale și copreședinte al Consiliului Național Strategic al Rusiei.

Putin însuși a amenințat cu represalii armate statele care ajută Ucraina.

Pe 28 aprilie, chiar Vladimir Putin amenința cu un răspuns fulgerător și rapid, „dacă cineva din exterior va dori să intervină în situația din Ucraina și va reprezenta o amenințare strategică, inacceptabilă pentru Rusia”.

Joi, într-o analiză a aceleiași publicații ruse Pravda se trecea la ideea că Rusia trebuie să pedepsească statele care ajută Ucraina.

„Furnizând arme, Germania și alte țări NATO s-au făcut singure, de facto, părți la război. Ucraina a devenit prin urmare un câmp de luptă în conflictul dintre NATO și Rusia pe tema normelor de securitate din Europa, conflict care escaladează de ani”, susținea articolul.

Articolul arăta și care ar urma să fie țintele principale pentru rachetele Kalibr: „țările care furnizează activ arme letale regimului nazist de la Kiev – Cehia, Polonia, Slovenia, Turcia, Germania și SUA”. Pravda nominaliza și Bulgaria, care ar face transport de arme neoficial.

Aceeași analiză arăta că prima țintă a rușilor ar putea fi România, care „ar putea invada acum Transnistria pentru a-și salva frații moldoveni de acolo.”

Polonia e următoarea pe lista publicației ruse, pentru că „această țară servește drept punct de tranzit pentru toate transporturile de armament din țările vestice către Ucraina.”

Publicația concluzionează că fie fizic, fie mental, aceste țări nu vor supraviețui unui atac cu rachete Kalibr și că ar fi vorba despre „un preludiu al celui de-al Treilea Război Mondial”, „dar aliații SUA ar fi primii care l-ar pierde, din cauza comportamentului lor indezirabil”.

Analist: Narativele Rusiei sunt aceleași din 1918

Profesorul Ștefan Popescu, analist de politică internațională spune că amenințările Rusiei la adresa României fac parte dintr-un arsenal narativ folosit de Rusia (și URSS) împotriva României din 1918.

„Nu sunt prea creativi din acest punct de vedere. După ce Basarabia a revenit la patria mamă, au existat narative care se arate că România complotează împotriva statalității sovietice sau rusești. Ei reprezentau România ca un stat imperialist, ca un stat care a apărut din neant și care s-a format luând Moldova, Transilvania, luând Bucovina, luând Banatul”, precizează Popescu.

Analistul de politică externă Ștefan Popescu spune că eșecul de pe front a dus la creșterea amenințărilor directe ale Rusiei față de statele din zonă.

El spune că au fost date periodic asemenea mesaje de către Rusia – după 1918, în perioada interbelică sau chiar în comunism, când „România era prezentată ca un stat imperialist, ca un stat agresiv tot timpul”.

În ultimii ani, amenințările Rusiei au crescut mai ales după instalarea scutului de la Deveselu, iar creșterea în intensitate din ultimele zile are ca scop alimentarea propriei populații cu discursuri favorabile.

„Această schimbare de ton mai agresivă a narativului rusesc vine pe fondul neatingerii obiectivelor inițiale din Ucraina. Sunt mesaje adresate publicului rus pentru a arăta că Federația Rusă nu se luptă numai cu forțele ucrainene, dar se luptă și cu alte state, nu numai cu Statele Unite ale Americii și statele occidentale, dar și cu state din est, în primul rând, România și Polonia, care găzduiesc elemente ale scutului antirachetă și care sunt și țări de frontieră”, explică Popescu.

Amenințări ale Rusiei la adresa României în 2022:

• 21 ianuarie 2022 – Rusia cere retragerea NATO din România și Bulgaria;
• 1 februarie 2022 – Putin spune că lansatoarele de rachetă din România şi Polonia sunt o ameninţare pentru Rusia;
• 6 martie 2022 – Rusia amenință voalat România și Polonia: Orice țară care pune la dispoziția Ucrainei aerodromurile poate fi considerată ca parte din conflict;
• 8 martie 2022 – Rusia ameninţă România şi Polonia că, dacă găzduiesc avioane ucrainene de luptă, vor fi considerate state co-beligerante, după ce un avion de luptă ucrainean a fost „interceptat” şi dirijat spre un aeroport militar din Bacău, în condiţii neclare;

Ce arme a dat România Ucrainei

România a fost, conform datelor oficiale, unul dintre statele care a ajutat cel mai puțin Ucraina cu armament.

La două luni de la invazia Rusiei în Ucraina și pe fondul apelurilor tot mai apăsate ale președintelui Zelenski pentru armament greu, România se pregătea să modifice legislația în așa fel încât să poată dona arme.

Până acum, ajutorul concret dat Ucrainei de România se ridică la 2.000 de căști de protecție balistică și a 2.000 de veste antiglonț, care alături de „elemente de muniție” au o valoare de circa 2 milioane de euro, potrivit MApN.

Recent, Ucraina a cerut României ajutor de tehnică militară grea. Până acum nu există informații despre un răspuns pozitiv la această cerere.

Propagandă rusească: ”Fasciștii” zburdă la Kiev și la București

Foto: Războiul din Ucraina a atras ca magnetul fasciștii rusi, scrie Süddeutsche Zeitung.

După „fasciștii” de la Kiev, urmează „fasciștii” de la București

Atacul lansat de un purtător de cuvânt al Ministerului de Externe rus la adresa Bucureștiului privind o presupusă „rescriere a istoriei” celui de-Al Doilea Război Mondial nu este nici întâmplător, nici singular, ci debutul unei campanii propagandistice care urmărește să descrie România drept un stat revizionist, cvasi-fascist, care ar căuta să rescrie granițele în Europa de Est.

Scopul evident al demonizării României este să ofere muniție forțelor pro-ruse din Republica Moldova și separatiștilor din Transnistria și Găgăuzia și delegitimarea măsurilor de apărare pe care le-ar lua România pentru a răspunde militarizării agresive a peninsulei Crimeea și Mării Negre.

Rușilor le place să creadă despre ei că sunt sofisticați și subtili în politica externă, unde încă se bucură de reputația că ar juca șah în vreme ce americanii, simpli și bădărani, ar juca poker. Și atacul lansat de purtătorul de cuvânt al MAE rus, Maria Zaharova, la adresa României pare să se înscrie în același joc sofisticat.

Ce a spus doamna în cauză? Domnia sa s-a referit la o expoziție deschisă pe 27 ianuarie – care este totodată Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului – privind deportarea etnicilor germani din Transilvania în URSS, pe care a acuzat-o că ar fi avut „tonuri fățiș antisovietice și antirusești”, punându-se accentul pe condamnarea acțiunilor „crude, inumane” ale „forțelor de ocupație sovietice” față de etnicii germani și lăsându-se în schimb deoparte „fapte pe larg cunoscute care dovedesc vina Berlinului și a Bucureștiului în genocidul evreilor și al țiganilor”.

„La ceremonia de deschidere a expoziției (despre deportarea sașilor) nu s-a auzit niciun fel de condamnare a Holocaustului, niciun cuvânt de compasiune pentru evreii români. A fost dat uitării adevărul istoric potrivit căruia listele cu germani care urmau să fie exilați din România postbelică au fost întocmite chiar de administrația românească”, a denunțat Zaharova.

În acest mod, a spus oficialul rus, Bucureștiul și-a asigurat reducerea comunității de sași și totodată a comunității maghiare în Transilvania în favoarea populației românești.

„Cine, dacă nu în primul rând președintele României, etnicul german Klaus Iohannis, ar trebui să cunoască aceste pagini din istoria recentă a țării sale” a lansat întrebarea în eter Maria Zaharova care a introdus și amenințarea de rigoare precizând că „în aceste zile când este marcată capitularea naziștilor la Stalingrad, Rusia nu a uitat de partea cui a luptat armata română în acele zile”.

Ce avem aici? Avem, mai întâi un a avertisment aruncat ostentativ în fața autorităților române că Moscova știe ce se întâmplă la București și urmărește cu atenție ce se întâmplă aici.

„Știm tot ce faceți, avem ochi peste tot”, acesta este primul mesaj pe care rușii au dorit să ni-l transmită. În al doilea rând avem o acuzație deschisă de epurare etnică. Rușii, care i-au deportat pe etnicii germani, acuză autoritățile române că au alcătuit listele cu germanii – dar și cu ungurii – care urmau să fie deportați în URSS.

În realitate, nu există nici o dovadă că ar fi existat o acțiune sistematică de deportare a altei etnii cu excepția celei germane, dar rușii, care sunt maeștri la rescrierea istoriei, introduc în mod deliberat deportarea ungurilor pentru a amplifica în mod deliberat tensiuni etnice româno-maghiare care nu există.

Vorbim de acuzații de epurare etnică din partea unei puteri care i-a dus pe românii din Basarabia în Kazahstan, ca să punem lucrurile în perspectivă istorică.

Cât despre acuzația că românii au făcut listele cu germani, aceasta poate fi adevărată. Întrebarea este însă dacă rușii au cerut astfel de liste

Acuzația fundamentală este însă aceea de negare sau cel puțin de lipsă de sensibilitate față de Holocaust.

Să admitem din start că data lansării expoziției despre deportarea germanilor a fost neinspirat aleasă. Holocaustul este unic în istorie și ziua comemorării victimelor Holocaustului ar fi trebuit consacrată exclusiv acestora.

Dar, acestea fiind zise, trebuie spus că România a făcut pași enormi către recunoașterea și asumarea vinei istorice a participării la Holocaust, pași pe care Rusia nu i-a făcut niciodată și nici nu îi va face vreodată pentru a-și asuma pogromurile anti-evreiești postbelice.

Acuzațiile Rusiei nu au alt scop decât să creeze imaginea unei Românii revizioniste și cvasi-fasciste, când adevărații revizioniști și fasciști se află la Moscova.

Acesta ar fi trebuit să fie mesajul de răspuns al Ministerului de Externe al domnului Lazăr Comănescu, nu scuzele penibile pe care le-a emis MAE.

Cât despre amenințarea că Rusia nu uită Stalingradul și participarea României la războiul din Est, nu există decât un singur răspuns demn: „România nu uită pactul Stalin-Hitler/Ribbentrop-Molotov”.

(autor: Cristian Câmpeanu, surse: România Liberă și https://foaienationala.ro).