Moscova lansează atacuri la adresa ministrului de externe român care a declarat că ”aşa-numită limbă moldovenească nu există, ci este un construct artificial creat de Uniunea Sovietică şi folosit apoi de Rusia în scopuri propagandistice”

Foto: Bogdan Aurescu și Maria Zaharova

Deranjată de o declaraţie a ministrului român de externe Bogdan Aurescu, care a spus luni la Bruxelles, că aşa-numită limbă moldovenească nu există, ci este un construct artificial creat de Uniunea Sovietică şi folosit apoi de Rusia în scopuri propagandistice, purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, i-a dat replica, marţi, fără niciun fel de tact diplomatic, spunând că în această logică şi ministrul român de externe poate fi numit o „construcţie artificială”, relatează publicația https://timpul.md.,care apare la Chișinău.

„Ministrul român de Externe, Bogdan Aurescu, a declarat că limba moldovenească nu a existat niciodată, ea ar fi fost creată artificial în perioada sovietică. Nici domnul Bogdan Aurescu nu a existat niciodată, dar până la urmă a fost creat. Este posibil acum să-l numim o „construcţie artificială”?” – a scris marţi Maria Zaharova pe contul său de Telegram.

Continuând, ea îl jigneşte chiar pe şeful diplomaţiei române spunând : „Spre deosebire de ministrul român, limba moldovenească reprezintă un fenomen important în istoria lumii”.

În plus, Zaharova afirmă că „limba moldovenească este mai veche decât limba română” şi face trimitere la o altă postare a ei de pe Telegram făcută sâmbătă, 18 martie, când reacţionase la un comunicat al MAE român ce saluta adoptarea, la Chişinău, a legii referitoare la „limba română”.

Conform explicaţiilor Mariei Zaharova, limba română şi limba moldovenească sunt într-adevăr asemănătoare, dar „sunt dialecte diferite”.

Argumentele – îndoielnice – pe care le aduce în continuare Zaharova se încheie cu concluzia elucubrantă că limba română ar trebui redenumită limba moldovenească, pentru că aceasta din urmă este mai veche decât româna:

„În lingvistica istorică, există de mult timp un consens în privinţa limbilor moldovenească şi română. Ele sunt într-adevăr asemănătoare, dar sunt dialecte diferite. Limba moldovenească este o limbă veche a moldovenilor, este menţionată în lucrări din secolul al XVII-lea. În 1628, a fost publicată cartea savantului german I. Alsted „Comorile cronologiei”, în care moldoveneasca – lingua moldavorum – este menţionată în tabelul limbilor şi dialectelor Pământului. Există, de asemenea, referiri mai vechi la limba moldovenească, până în secolul al XVI-lea. Şi atunci nu exista limba română, exista limba română veche, care se numeşte mai corect, aşa cum consideră majoritatea cercetătorilor, limba valahă.

Limba română propriu-zisă s-a format abia la sfârşitul secolului al XVIII-lea, după ce teologul român Samuil Micu-Klein a creat un set de reguli şi o gramatică. Mai mult decât atât, limba moldovenească, ca limbă a statalităţii moderne, este în mod organic un simbol al autoidentificării locuitorilor moldoveni, formată în interiorul graniţelor moderne din 1940. Prin abandonarea limbii moldoveneşti, actualul regim de la Chişinău ridică întrebarea: a cui este acum Basarabia (care a fost ocupată de România până în 1940) şi cui aparţin pământurile de-a lungul Nistrului (care au făcut parte din Ucraina până în 1940)? În mod paradoxal, limba moldovenească este acum păstrată oficial doar în Transnistria. Dacă vor să rescrie numele limbii, atunci să se ţină de logica istorică şi să numească limba română moldovenească, şi nu invers”, a recomandat Zaharova în postarea ei de sâmbătă.

Aflat luni la Bruxelles, unde a participat la Consiliul Afaceri Externe al UE, şeful diplomaţiei române Bogdan Aurescu a fost întrebat despre această reacţie a reprezentantei Ministerului de Externe de la Moscova.

„Nu se obişnuieşte ca un ministru de externe să comenteze declaraţiile unui alt ministru de externe”, a spus Bogdan Aurescu. El a precizat că, atunci când Parlamentul de la Chişinău a luat această decizie istorică, România a salutat acest pas foarte important. „Pentru că restabileşte adevărul istoric legat de numele oficial al limbii din Republica Moldova. În acelaşi timp, este un gest de maturitate al societăţii din Republica Moldova şi al aderării la valorile europene. Aşa-numită limbă moldovenească nu există, este un construct artificial creat de Uniunea Sovietică şi folosit mai apoi de Rusia în scopuri propagandistice”, a spus Bogdan Aurescu, citat de TVR Moldova.

Prin aceste așa-numite argumente anunțate de Moscova se demonstrează o lipsă de respect față de cetățenii Republicii Moldova susține analistul Nicolae Negru, transmite Radio Chișinău.

Ignoranța și necunoașterea unor cetățeni este exploatată în R. Moldova de cei care încearcă să profite de aceste vulnerabilități pe subiectul limbii vorbite, făcându-se referințe false la cronicari și cei care au menționat că vorbesc ”limba moldovenească”.

Limba română este produsul evoluției istorice și contribuției tuturor provinciilor românești și reprezintă una dintre cele mai unitare limbi, potrivit analistului.

„Noi nu vorbim limba cronicarilor, noi am evoluat. Limba română literară nu este numai produsul graiului moldovenesc, este și produsul graiului muntenesc, oltenesc, ardelenesc. Să ne atribuim limba literară română doar nouă, să spunem că este limbă moldovenească, este un furt intelectual. Înseamnă că ignorăm contribuția celorlalte regiuni, celorlalte provincii românești. Lucrul acesta s-a întâmplat oriunde și cu limba italiană, și cu limba germană. Să spui că așa cum vorbeau siberienii sau cum vorbeau novgorodenii, asta e limba rusă, sau ucraineană… Absolut toate limbile au trecut prin acest proces”, amai adăugat Nicolae Negru.

Declarațiile făcute de oficiali de la Moscova precum că limba moldovenească este mai veche decât cea română demonstrează ori o ignoranță crasă, ori o lipsă totală de respect față de cetățenii Republicii Moldova, susține Nicolae Negru.

”Desigur că înainte de a începe pădurea, au fost niște copaci. Copacul a fost mai vechi decât pădurea, poți să spui așa ceva, dar cine nu știe asta. De unde au avut cronicarii noștri conștiința că noi vorbim aceeași limbă cu cei din Muntenia, cu cei din Ardeal. Existând acest stat feudal Moldova, s-a întipărit în mintea unora limba moldovenească, dar nu era o limbă în adevăratul sens al cuvântului, era un grai”, a declarat editorialistul.

Proiectul referitor la înlocuirea sintagmei „limba moldovenească” cu „limba română” în toată legislaţia Republicii Moldova a fost adoptat, săptămâna trecută, în a doua lectură, în Parlamentul de la Chişinău.

Astfel, în toată legislaţia ţării, termenul „limba română” va trebui să înlocuiască sintagmele „limba moldovenească”, „limba oficială”, „limba de stat” şi „limba maternă”. Totodată, sărbătoarea naţională „Limba noastră”, aşa cum este denumită în prezent în Hotărârea Parlamentului cu privire la zilele comemorative, zilele de sărbătoare şi zilele de odihnă şi în Codul muncii, va fi redenumită „Limba română”.

Publicitate

SEMNAL: SE ÎNCEARCĂ DIN NOU DEMOLAREA STATUII LUI Mircea Vulcănescu – unul dintre cei mai străluciți intelectuali pe care i-a dat acest popor

Mircea Vulcănescu a fost unul dintre cei mai străluciți intelectuali pe care i-a dat această țară. Filosof, sociolog, om de litere, profesor de Etică și teolog, Mircea Vulcănescu a fost și un economist redutabil. A lucrat ca subsecretar de stat la Ministerul Finanțelor, între 27 ianuarie 1941 și 23 august 1944, în guvernarea Antonescu.

Grație inteligenței sale, sprijinită de combinația de dârzenie și abilitate cu care Mareșalul a manevrat în relațiile cu Hitler, Mircea Vulcănescu a reușit practic să lase după război o țară care și-a dublat rezervele de aur (lucru nereușit de nici un alt stat beligerant), care a reușit să stocheze armament pentru recucerirea Ardealului de Nord, o țară în care nu doar hrana a fost din abundență, dar în care a crescut și consumul obiectelor de lux.

Cum a fost posibilă o asemenea performanță, unică printre statele beligerante, a explicat amănunțit Mircea Vulcănescu însuși în cadrul procesul celui de-al doilea lot al foștilor membri ai Guvernului Antonescu, în care a fost acuzat de „hitlerism” și de „declararea și continuarea războiului contra Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice”.

Motive pentru care este prigonit și azi de politrucii staliniști.

Pledoaria sa din 15 ianuarie 1948, în fața Curții de Apel București, Secția a IX-a Criminală, care a durat patru ore, este un document excepțional.

Aici se găsesc explicațiile Miracolului Economic al României, pe timp de război și sub ocupația germană de facto.

Pentru documentare, https://www.activenews.ro. a folosit cartea Mircea Vulcănescu – Ultimul cuvânt, Ed. Humanitas, 1992.

„Statul sunt eu!”

Primul detaliu lămuritor este organizarea Guvernului, condus cu mână forte de Mareșalul Antonescu. Acesta impune să fie singura persoană care face politică efectivă, restul membrilor Cabinetului trebuind să fie experți care să propună măsuri. Deciziile și răspunderile și le asuma exclusiv Antonescu.

Iată ce spunea Mareșalul într-o ședință de Consiliu din 1941: 

„Când veți fi chemați să răspundeți de ceea ce ați făcut, eu sunt acela care va răspunde pentru dvs. toți. De aceea pretind să știu tot ce faceți în sectoarele dvs. de activitate. Pentru că numai eu guvernez în țara asta.” 

Rezultatele economice excepționale ale României se datorează și unei grile de reguli de colaborare cu Germania aplicate cu strășnicie.

Iată care erau principiile colaborării industriale:

1. „Nu se colaborează decât în domeniile unde dezvoltarea întreprinderilor românești nu este asigurată în timp de pace, fie din lipsa materiilor prime, fie din aceea a debușeurilor.”

2. „Nu se colaborează decât dacă partenerul străin aduce industriei românești: materia primă, utilajul tehnic, priceperea tehnică (specialiști, licențe, brevete), finanțare sau comenzi – pe care industria românească nu și le poate procura din interior.”

3. „Și numai dacă colaboratorul străin se angajează să formeze personalul tehnic românesc la dânsul în întreprinderi.”

4. „Nu se alienează fondul bogățiilor românești, în sensul că nu se cedează majoritatea acțiunilor întreprinderii.”

5. „Nu se cedează conducerea generală a întreprinderilor din mâinile românești.”

Iată și principiile colaborării economice:

1. „Nu se exportă nimic în Germania decât după ce se rezervă cantitățile necesare consumului intern și după ce se rezervă și cantitățile de export necesare pentru acoperirea importurilor trebuitoare țării, pe care aceasta nu și le poate procura din Germania.”

2. „Schimburile se fac în mod echilibrat, la prețuri fixe; fiecare spor de preț dintr- o parte trebuie compensat de un spor corespunzător de cealaltă. Se admit depășiri momentane într-un sens sau altul, dar ele trebuie să fie compensate în cursul anului contractual.”

3. „În acoperirea exporturilor, se primesc mărfuri necesare pieței și investițiilor statului; unelte agricole, mașini, piese de schimb, dar și rente, averi mobiliare și răscumpărări de datorii externe.”

4. „Petrolul, materialul necesar războiului, se exportă pe armament.”

5. „Efortul net de finanțare, făcut din interior pentru aceste schimburi se acoperă cu aur și devize libere.”

Tot Germania a fost scoasă datoare

Drept urmare, România nu a fost secătuită. Dimpotrivă. Exporturile de grâne sunt mult mai mici decât înainte de război.

Astfel, dacă în perioada interbelică exportam între 100 și 300.000 de vagoane de grâne anual, „în patru ani (1941 – 1944), România exportă în total 85.000 de vagoane (…) Pentru a ne da seama de situație, ajuge să spunem că după 23 august 1944, în nouă luni, până la capitularea Germaniei, România a furnizat aliaților, oficial 63.000 de vagoane cereale”, arată Vulcănescu.

Începuse „frăția” cu URSS.

Exporturile de lemn în Germania sunt nici 10% din cele interbelice. La fel se întâmplă și pentru produsele alimentare – trebuia să alimenteze mașina de război germană, exporturile au scăzut, de la 7 milioane de tone în 1936, la o medie anuală de 3 milioane. De notat, consumul intern crește de la 1,7 la 2,5 milioane tone anual.

În schimb, cresc importurile, care permit economiei românești să funcționeze. Cu excepția produselor coloniale, interceptate de blocada aliată, unde importurile scad cu o zecime, la țesături și pielărie – reduse cu un sfert, respectiv o treime – celelalte importuri cresc. Se înregistrează importuri record la cocs, fier în bare, vehicule etc.

Pâinea albă, zahărul, săpunul se vindeau la liber, fără cartelă. Toate produsele s-au ieftinit. Doar la bijuterii sau ceasuri elvețiene se înregistrează creșteri de prețuri. Ceea ce spune multe despre nivelul de trai din România.

Dar abilitatea formidabilă a României a fost ca, în condițiile acestui flagrant dezechilibru între importuri și exporturi, să iasă cu balanța financiară dreaptă.

Cheia a reprezentat-o jocul prețurilor: prețurile medii ale produselor românești exportate au crescut de cca 5 ori la produsele de bază, în vreme ce, la import, prețurile produselor metalurgice și materiilor prime (baza importurilor) abia dacă s-au dublat față de 1938.

Acesteia i s-a adăugat și jocul decontărilor și al sistemului de clearing (troc) care opera în paralel între cele două țări. Astfel, la 23 august 1944, tot Germania era datoare României, cu 56 miliarde de mărci germane.

„Să nu ne răzbunați!”

Mircea Vulcănescu fusese condamnat pe 9 octombrie 1946, în primă instanță, la opt ani temniță grea.

Excepționala sa pledoarie se dovedește inutilă, iar în ianuarie 1948, Curtea de Apel menține pedeapsa.

Strălucitul spirit enciclopedist, sufletul grupării Criterion, în care fusese coleg cu Mircea Eliade, Cioran, Mihail Sebastian, Vasile Voiculescu, Sandu Tudor, Eugen Ionescu, Dan Botta, Emil Botta, Petru Comarnescu, Haig Acterian, Eugen Jebeleanu sau Constantin Noica, se vede aruncat din nou în temniță, ca urmare a trei legi ticăloase (312/1945, 455/1946 și 29/1947) semnate de Regele Mihai la presiunea comuniștilor, și cărora le-a căzut victimă toată floarea intelectualității românești. Cu câțiva ani în urmă, același Rege îl decora pe Vulcănescu.

Devine deținutul K9320 de la Aiud, „Pușcăria Intelectualilor”.

Acolo avea să moară la numai 48 de ani, după o trecere pe la Jivala care îi va fi fatală. Prietenul și colegul său de celulă John Halmaghi povestește în 1977, în revista Discursul contemporan de la Paris:

„A apărut un gardian și l-a scos pe el și grupul său afară, în curtea interioară a Fortului Jilava, unde au fost bătuți cu ciomege și bastoane de cauciuc până la leșin. Apoi, i-au dezbrăcat până la pielea goală, zvârlindu-i grămadă în bezna din Celula Neagră; căci, fără nici o lumină, întunericul din Celula Neagră era absolut. Parcă uitați, acolo au stat, între urină și fecale, trei zile și trei nopți. Nemâncați, în frig, în umezeală. N-aveau nici scaune, nici masă, nici vreun pat. Alergau toți prin murdărie, de la un colț la altul, spre a se încălzi și spre a nu lăsa trupurile să se prăbușească. Mircea Vulcănescu a fost cel care i-a încurajat cel mai mult și le-a întreținut treaz spiritul. Până când el însuși și-a dat seama de tragicul situației în care se găseau.

«Nu există nici o scăpare pentru noi, decât dacă se întâmplă ceva, care să forțeze administrația la o măsură de salvare, dacă o salvare mai există. Eu nu mai pot rezista fizicește. Mă simt epuizat de toată energia. Mă voi așeza jos, pe pântece, în ultimele clipe ale vieții mele și în felul acesta voi veți avea un loc să vă odihniți, pe trupul meu. Rog pe Dumnezeu să primească sufletul meu și să vă ajute pe voi să supraviețuiți…»”.

Se îmbolnăvește de pleurezie, dar i se refuză transferul la Spitalul Penitenciar Văcărești și este trimis înapoi la Aiud. Pe 28 octombrie, moare la numai 48 de ani, lăsând ca testament zguduitoarele cuvinte: 

„Să nu ne răzbunați!”

Cum a fost pregătit Momentul Ardeal

În perioada 1941 – 23 august 1944, România a reușit să-și răscumpere creanțe din străinătate și să-și procure, tot din străinătate, aur și devize convertibile în aur de cca. 11 vagoane (din care 8 ½ din Germania). Ca urmare, stocul de aur al BNR s-a dublat, de la 13 ½ la 24 ½ vagoane.

Vulcănescu a arătat în fața instanței:

„Este o situație unică, nemaiîntâlnită în nici o altă țară, chiar victorioasă, cum e cazul Angliei, care nu a putut să-și acopere nevoile decât cedând din aurul și portofoliile străine pe care le poseda în alte țări, rămânând și îndatorată.”

Ca urmare a acestei realități, prin rezervele acumulate, prin cantitățile importate de armament german importate și netrimise pe front, România devine o bază importantă de aprovizionare a aliaților pentru războiul dus în Vest, după 23 august.

Într-un raport realizat de Institutul Românesc de Conjunctură – condus de comuniști, printre care Lucrețiu Pătrășcanu -, se arăta:

„Convențiile economice, aparent defavorabile, au jucat, în realitate, în favoarea României.”

Însuși Hitler i-a reproșat asta lui Antonescu la ultima lor întrevedere (5-6 august 1944):

„Contribuția economică a României către Axă a fost meschină.”

În raportul unei Legații neutre (neprecizată), interceptat de serviciile secrete românești și citat în instanță, se spune:

„Ceea ce România a izbutit să obțină de la nemți în cursul negocierilor economice cu Germania ține de domeniul miracolului.”

Antonescu dorea ca, după înfrângerea Germaniei, România să fie pregătită de un nou război, cel al eliberării Ardealului.

Iată ce declară generalul Sănătescu, premier din 23 august și șeful Statului Major în timpul războiului împotriva Germaniei din 1944- 1945:

„Campania împotriva nemților și ungurilor a putut să fie dusă de țara noastră cu materialul de război ce ne-a rămas de la predecesorii noștri (…) După 23 august, țara nu a fost în stare să creeze, nici să procure nici un fel de armament și chiar din cel existent am fost nevoiți să dăm o bună parte.”

În stenograma ședinței Consiliului din 25 iulie 1942, ministrul de Externe Mihai Antonescu arată ce răspuns a fost împuternicit să-i dea lui Martin Luther, reprezentantul diplomației germane, la oferta unor compensații teritoriale în Răsărit:

„Așezat de veacuri în Carpați, poporul român nu e un popor de stepă și leagănul neamului nostru nu poate fi un obiect de schimb. Nici Mihai Antonescu, nici în trecut și nici azi, și nici Mareșalul n-au renunțat la Ardealul de Nord. Aceasta constituie o poziție ireductibilă.”

ÎN APĂRAREA lui Mircea VULCĂNESCU! Miercuri, 28 decembrie 2022 ora 9 dimineața, în fața Primăriei Sector 2 din București!

Fundația Ion Gavrilă Ogoranu a notificat Primăria Capitalei și organele de ordine, conform Legii 60 din 1991, în legătură cu organizarea unei manifestări publice în ziua de miercuri 28 decembrie 2022, ora 9, în fața Primăriei Sectorului 2 din București, str. Chiristigiilor nr. 11-13, informează https://adevarul.ro.

După ce s-a încercat ștergerea numelui Mircea Vulcănescu de pe sigla unui liceu din Capitală, acum, de sărbători, se votează demolarea bustului martirului din Piața Sfântul Ștefan.

Miercuri, 28 decembrie 2022, începând cu ora 9.00, sunt așteptați în fața Primăriei Sectorului 2 din București toți cei care vor să aducă un omagiu memoriei lui Mircea Vulcănescu, exterminat de regimul comunist în închisoarea de la Aiud, în 1949.

„Manifestarea are caracter cultural, religios și comemorativ, iar conform legii, acest gen de manifestări nu sunt supuse obligativității declarării lor prealabile. Totuși, am notificat autoritățile în drept în legătură cu inițiativa noastră, care este așadar una legală. Prin această manifestare, vrem să oprim pe membrii Consiliului Local al Sectorului 2 să ia o decizie care ar fi nu doar ilegală (Mircea Vulcănescu este considerat martir al temnițelor comuniste, fiind menționat ca atare, alături de alte victime ale regimului totalitar, în expunerea de motive a Legii 127 / 2017 pentru instituirea Zilei naționale de cinstire a martirilor din temnițele comuniste), ci și contrară adevărului istoric și juridic (Vulcănescu nu a fost condamnat pentru crime de război și nici pentru decizii politice care să fi afectat comunitatea evreiască din România, așa cum au fost induși în eroare reprezentanții Consiliului Local și Primăriei Sector 2 de către Institutul Elie Wiesel, care se află la originea acestui proiect de hotărâre)“, spune Florin Dobrescu, președintele Fundației „Ion Gavrilă Ogoranu“.

Protestul academicienilor

Academicienii Răzvan Theodorescu şi Bogdan Simionescu protestează împotriva „demolării bustului lui Mircea Vulcănescu.

„În mediile informate ale Capitalei circulă vestea despre pregătirea de către autorităţile locale a iminentei demolări a monumentului lui Mircea Vulcănescu.

Dacă zvonul se adevereşte, asistăm la o nouă acţiune talibană împotriva culturii româneşti. Mircea Vulcănescu nu rămâne în istoria noastră ca un efemer subsecretar de stat într-un guvern antonescian, ci ca un eminent gânditor, sociolog şi economist interbelic, mort în temniţele comuniste.

Protestăm împotriva acestei acţiuni inculte şi atragem atenţia opiniei publice că această măsură stalinistă de «damnatio memoriae» prejudiciază grav locul bunei noastre aşezări europene”, se arată în protestul transmis de Răzvan Theodorescu şi Bogdan Simionescu.

Neomarxiștii doresc prin înlăturarea statuii lui Mircea Vulcănescu anihilarea memoriei poporului român și împiedicarea unirii acestuia în jurul valorilor sale identitare.

Publicația online https://www.activenews.ro informează că această operațiune a fost declanșată special de sărbători, în stil hoțesc, pentru a se derula fără prea mari opreliști.

Lansată pe 7 decembrie, a doua zi după Sfântul Nicolae, demolarea trebuia să fie executată, ritualic, chiar de Nașterea Domnului, dar o Comisie din cadrul Primăriei Sectorului 2, unde totul era ca și aprobat, și-a dat seama că este nevoie și de un aviz al Direcției de Cultură a Primăriei Capitalei. Drept urmare, votarea Proiectului de Hotărâre a fost amânată de către primarul USR Radu Mihaiu pentru ședința odinară a CLS 2 din 28 decembrie 2022 care se va desfășura online, pentru că, probabil, majoritatea aleșilor sunt deja plecați în vacanță. La Punctul 3 al ședinței tronează demolarea statuii marelui gânditor ucis de bolșevici în urmă cu exact 70 de ani, în 1952, la vârsta de 48 de ani.

Nu este singura tentativă de asasinare din spațiul public românesc a statuii lui Mircea Vulcănescu. Acestea au început imediat după înălțarea chipului de bronz al marelui român oferit de artista Valentina Boștină orașului București. Prima tentativă a avut loc în 2014. A două încercare de atentat terorist cultural a fost în 2017, când responsabilii de atunci ai Primăriei Sector 2 au respins atacul cu demnitate arătând că edificarea statuii s-a făcut cu toate documentele și avizele prevăzute de lege.

Tot în 2017 s-a încercat eliminarea denumirii Liceului „Mircea Vulcănescu”. Nu s-a reușit nici asta. Atunci, la apelul Academicianului Nicolae Breban de Apărare a Memoriei lui Mircea Vulcănescu s-au alăturat mii de români și academicienii Ioan Aurel Pop, Victor Voicu, Victor Spinei (vicepreședinte al Academiei), Bogdan Simionescu (vicepreședinte al Academiei), Gheorghe Păun, Răzvan Theodorescu (fost Ministru al Culturii), precum și Virgil Nemoianu, prof. dr., membru de onoare al Academiei Române, Ștefan Afloroaei, membru-corespondent al Academiei Române, Mircia Dumitrescu, artist plastic, membru-corespondent al Academiei Române, artiștii Sorin Dumitrescu și Eugen Mihăescu, membri de Onoare ai Academiei Române, președintele AFDPR Octav Bjoza și mulți alții. 

PROPAGANDA RUSIEI ”DENAZIFICĂ” ÎN CEL MAI PUR STIL STALINIST CULTURA ROMÂNIEI ETICHETÂND OBRAZNIC CA ”FASCIȘTI” SAU ”CRIMINALI DE RĂZBOI” MARI PERSONALITĂȚI ALE CULTURII NOASTRE

Putin și Ambasada Rusiei ”denazifică” stalinist cultura românească: Gyr, Vulcănescu și Goga,sunt taxați ca fasciști, naziști sau criminali de război

 

Jurnalistul Eugen Cișmașu scrie în publicația online https://podul.ro că agentura de spionaj rusă camuflată sub titulatura diplomatică de ”Ambasada Federației Ruse în România” comite un nou atac la memoria națională a românilor.

Publicând, pe pagina sa de facebook, trimiterea către raportul Ministerului Rus de Externe privind ”glorificarea nazismului, răspândirea neonazismului și a altor practici care contribuie la escaladarea formelor moderne de rasism, discriminare rasială, xenofobie și intoleranță asociată”, Ambasada amplifică retorica acuzatoare a Rusiei în privința acelor elemente de referință memorialistică și social – culturală pe care ideologia bolșevic – comunistă le-ar dori pentru totdeauna rescrise conform istoriei mistificate, predate de decenii, în laboratoarele Kremlinului. 

”Experții” lui Putin acuză faptul că ”numele tovarășului de arme al lui Hitler, Mareșalul Ion Antonescu” dă și acum numele unor străzi din așezările Beket (jud. Dolj), 1 Decembrie (jud. Ilfov), Rimnicu Sarat (judetul Buzau), Marasesti (judetul Vrancea), iar portretul Mareșalului încă nu a fost dat jos de pe pereții bisericilor bucureștene, în special de pe pereții ”Bisericii Sfinții Constantin și Elena”, acolo unde ”complicele Führerului este înfățișat într-o imagine pozitivă a unui ctitor”, imaginea sa aflându-se și în prezent în biserica Mănăstirii Mihai Vodă, ”printre regii și ierarhii bisericești deosebit de venerati ai României”. 

”Din ce în ce mai mult se încearcă trecerea sub tăcere a caracterul criminal al actelor complicilor români ai Germaniei naziste, scoțând în evidență „celelalte realizări” ale acestora în domeniul culturii și științei”, spune raportul Ministerului Rus de Externe, amintând faptul că, la data de 1 aprilie 2021, la inițiativa Primăriei din Iași, ”a fost dezvelit un bust al fostului premier (1937-1938), poet și dramaturg O. Goga. Guvernul său, care a inclus principalul ideolog al fascismului românesc A.C. Cuza, a urmat un curs naționalist pro-fascist, cu accent pe Germania nazistă în politica externă, iar sub O. Goga s-a dat un decret prin care români îi privau pe evrei de cetățenie”.

Isterizant pentru propaganda rusă, care mistifică după bunul plac realitatea, este și faptul că, în ianuarie 2020, ”revista Tribuna, finanțată de Consiliul Județean Cluj, a publicat un articol laudativ despre Radu Gyr – Demetrescu (foto stânga), prezentându-l ca „martir al temnițelor comuniste” dar fără a menționa și trecutul său și faptul că a fost recunoscut ca și criminal de război”.

Moscova acuză, de asemenea, faptul că România prezentă încearcă ”să-l văruiască pe Mircea Vulcănescu (foto ultimul din dreapta) ca filosof remarcabil”, în condițiile existenței, vezi Doamne, a unui verdict al instanțelor comuniste din 1946, care îl considerau pe marele om de cultură și martir al neamului un veritabil ”criminal de război”.

La rândul lui, ziaristul și omul politic din Republica Moldova, Alecu Reniță scrie în https://podul.ro că ambasadorul Rusiei la București, V.Kuzmin, urmașul ideologului stalinist Andrei Jdanov, intră iarăși cu cizmele murdare, în patrimoniul cultural și spiritual al României, dând indicații, ca în anii terorii roșii și proletcultismului, pe cine ar trebui românii să-i scoată definitiv din istoria culturii și civilizației românești.

Vechea etichetă de fasciști, lipită după 23 august 1944 de marionetele Moscovei (de la Ana Pauker la Iosif Kișinevschi), elitelor românești, pentru a le închide și extermina, utilizată și în secolul XXI, de reprezentanții lui Putler.

Ei, care ucid populația pașnică a Ucrainei, ei, care întruchipează nazismul, fascismul și șovinismul velicorus, ne acuză de toate păcatele, crimele și bolile lor.

Cum ar spune Ion Creangă, pe care încă, mă mir, nu ne cere Lavrov și Kuzmin să renunțăm la el – deci, cum s-ar adresa clasicul vouă – bre, ticăloșilor și mangosiților, dacă ați uitat vă amintim! Stalin s-a înfrățit primul cu Hitler, mai înainte, dar oficial la 23 august 1939.

Vedeți presa de atunci: nu Bucureștiul îl elogia pe Hitler, ci Moscova. Nu Bucureștiul îl elogia pe Stalin, ci Berlinul. Voi ați bătut palma în Kremlin la 23 august 1939, să împărțiți banditește Europa, să jefuiți și să înrobiți popoarele libere. La braț, împreună, ați năvălit în Polonia și ați sfâșiat-o ca pe o pradă. Ați trecut apoi la statele baltice. Cu acordul fratelui său Hitler, la 28 iunie 1940, Stalin ocupă Estul României și declanșează un genocid împotriva a peste trei milioane de români. Rețineți: dacă nu atacați România în iunie 1940, în vecii vecilor armata română nu intra în război împotriva voastră. A făcut-o pentru a-și reîntoarce pământurile ei legitime și istorice – Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța.

Stalin, Molotov, Beria împreună cu toată banda lui Hitler au declanșat cel de-al doilea război mondial, ei fac parte din primul și cel mai monstruos grup de criminali de război. Acești doi odioși criminali ai umanității au ucis zeci de milioane de oameni și au distrus soarta unor popoare întregi.

Putin este urmașul cel mai fidel al tandemului Hitler-Stalin, iar indivizi ca vechiul KGB-ist/FSB-ist, „ambasadorul” V.Kuzmin (foto) s-ar înscrie perfect în categoria propagandiștilor lui Goebbels, care promovează în spațiul românesc șovinismul velicorus în amestec cu nazismul, încurajând lepădăturile populiste și cominterniste de pe ambele maluri ale Prutului.

„Ambasadorului” restanțier V.Kuzmin, care a făcut foarte mult rău la Chișinău și a luat cu el propaganda mincinoasă și otrăvită la București, îl îndemn să rețină următorul adevăr: în prezent, singurul cuib de fasciști, naziști, șovini și xenofobi din Europa aflați la putere se găsesc la Moscova, în Kremlin.

La viitorul tribunal al criminalilor de război, nu voi o să mai faceți listele pentru exterminarea elitelor altor popoare, ci Kievul o să vă aducă pe toți pe banca acuzaților pentru crimele voastre oribile comise în Ucraina. Acolo vom prezenta și dosarul Basarabiei răstignite în anii ocupației rusești. Iar în listă, la sigur, cu probele de rigoare, vor figura și propagandiștii, care ațâță ura între popoare, întrețin războiul și dictează popoarelor libere pe cine să-l excludă sau să-l păstreze în istoria, memoria și cultura lor națională.

Și nu ne mai fluturați din deget, fiindcă mâna și înfățișarea vă este pătată de sângele copiilor ucraineni!

Voi, staliniști, hitleriști și putiniști, trebuie să fiți condamnați pentru vecie, nu patrioții și martirii neamului românesc. Destul că ați falsificat toată istoria Basarabiei românești, destul că ați exterminat fizic elitele din stânga Prutului, destul că ați îndoctrinat milioane de români și i-ați terorizat să se transforme în moldoveni și să urască România.

Nu ne mai dați indicații pe cine să-i scoatem din istoria și cultura noastră, și să-i ponegrim. Timpul vostru în România se sfârșește, chiar dacă mai aveți cozi de topor și partide care vă servesc!