CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

29 octombrie 1942- Ion Antonescu îi scria lui Brătianu despre motivul pentru care ROMÂNIA a trecut NISTRUL. VIDEO

ION ANTONESCU – SCRISOARE INCENDIARĂ adresată lui C.I.C. BRĂTIANU la 29 octombrie 1942. OMORURILE de la JILAVA, AFACEREA SKODA și motivul pentru care ROMÂNIA a trecut NISTRUL. ISTORIA-ALTFEL decât la ȘCOALĂ

Un pasaj din scrisoarea lui Ion Antonescu către Brătianu

A mă fi oprit pe Nistru şi a retrage forţele din Rusia înseamnă pentru un om care mai poate încă judeca, a anihila dintr-o dată totul, toate sacrificiile făcute la trecerea Prutului, acţiune în contra nu v-aţi pronunţat public; însemnează a ne dezonora pe vecie ca popor; însemnează a crea ţării, în cazul victoriei germane, condiţii dezastruoase, fără a ne asigura, în cazul victoriei ruse, nici provinciile pentru care luptăm şi avem datoria sacră să luptăm, nici graniţele care vor voi să ni le mai lase ruşii, nici libertăţile noastre şi nici măcar viaţa familiilor şi copiilor noştri; în sfârşit, însemnează din cauza nestabilităţii şi feloniei pe care mă sfătuiţi să o practic – şi aceasta este cea mai mare crimă – a asigura ţării în viitoarea comunitate europeană o poziţie morală care îi va ridica drepturile idealurilor sale şi ar putea să-i fie chiar fatală.

Gestul pe care mi-l cereţi să-l fac, domnule Brătianu, va face din neamul românesc o victimă a tuturor, fiindcă concomitent cu dezorganizarea, prăbuşirea şi distrugerea armatei ar începe instaurarea anarhiei în ţară.

Comuniştii, legionarii, jidanii, ungurii, saşii ar începe agitaţiile, lupta, distrugerea ordinii, a liniştii, pentru a profita de ocazie, pentru a da ultima lovitură de picior unui neam care cu adevărat ar merita calificativul de netrebnic. Ungurii ar ocupa imediat restul Ardealului.

Iată, domnule Brătianu, la ce ar da naştere gestul pe care mi-l cereţi să-l fac.

Ar fi gestul nefericit al unui soldat lipsit de onoare, al unui om de stat nu numai inconştient, dar nebun.

(din cartea „Basarabia în timpul celui de-al doilea război mondial” de Anatol Petrencu).

17/10/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Noi, urmașii unei civilizații și ai unui neam de oameni mândri, suntem datori să schimbăm soarta României de azi !

Sfinxul Romanilor_Dan Tomozei

Să nu vă mai fie rușine că sunteți români !

Celor care încă nu ați uitat că sunteți români, urmașii unei civilizații și ai unui neam de oameni mândri, ridicați-vă și schimbați soarta României de azi!

Îmbrăcați din nou cămașa mândriei de a fi români, ne îndeamnă jurnalistul și scriitorul  Dan Tomozei. Ajutați-i pe toți cei care au uitat cine sunt, pe toți cei care nu au știut niciodată, pe toți cei care au învățat strâmb despre neamul și țara lor, că a fi român este o mândrie și o datorie de onoare în fața celor care au trăit și murit pentru demnitatea și liniștea acestui popor mereu încercat!

Ajutați pe toți să vadă adevărul simplu: România este țara românilor!

Să nu vă mai fie rușine că ați greșit, e timpul să facem România un spațiu al românilor și al celor care vin aici pentru a ne respecta!

Să nu vă mai fie rușine pentru că printre noi se găsesc și nemernici care ne insultă țara, istoria, valorile, e timpul să ne apărăm și afirmăm demnitatea!

Să nu vă mai fie rușine pentru că am ajuns săraci și umiliți, e timpul să ne ridicăm și să privim realitatea în față!

Să nu vă mai fie rușine de prezent, istoria noastră și tot ceea ce lăsăm în urmă sunt mai importante decât existența fiecăruia dintre noi!

Să nu vă mai fie rușine să spuneți că sunteți români, pentru că nu un om lipsit de educație, de morală, de credință și onoare poate să reprezinte România, chiar dacă acel om este președintele, premierul, primarul … unul care o vreme ocupă o funcție!

Să nu vă mai fie rușine să spuneți că România este țara voastră, locul în care ne-am născut și unde vom muri afirmând dreptul la libertatea și demnitatea noastră!

Să nu vă mai fie rușine să spuneți că sunteți români creștini, ajutând Biserica să redevină o conduită și nu o afacere!

Să nu vă mai fie rușine să le spuneți copiilor că familia este formată din femeie și bărbat, pentru că numai așa vor înțelege diferența dintre iubire și conviețuire!

Să nu vă mai fie rușine să vă priviți în propria oglindă, având permanent în față încrederea că schimbarea românilor și României începe cu fiecare dintre noi!

Să nu vă mai fie rușine să le spuneți celor care continuă să trateze România fără respect că nu sunt bine veniți aici, pentru că numai așa vor afla că țara noastră nu este un teritoriu al jafului și nelegiuirii!

Fiți mândri că sunteți români, pentru că suferința și bucuria sunt ingredientele din care se hrănește și își trage seva istorică întreaga noastră existență, de la geto-daci până la românul sărăcit de atâta democrație!

Să nu vă mai fie rușine că sunteți români, ci pentru fiecare clipă în care uitați că sunteți români !
Ridicați privirea și respirați adânc, e timpul să vă scuturați de prostie și lașitate!

Dan Tomozei

Jurnalistul român  Dan Tomozei, a activat în perioada 1992–2010, în presa locală şi naţională din România, unde a fost corespondent, redactor, redactor‑şef, producător la: Tribuna din Sibiu, Mediafax, PRO TV, Jurnalul NaţionalDacii liberi.

A fost desemnat în mai multe rânduri jurnalistul anului în presa locală şi naţională, recompensat cu premii şi burse naţionale şi europene pentru activitatea jurnalistică. Din octombrie 2010 este expert al secţiei de limbă română – Radio China Internaţional.

Este autorul volumelor: Iluzia Democraţiei (2010), Descoperind China-Beijing (2012), Dialoguri la Beijing (2013), Diplomaţia Panda, ediția I (2014), Diplomaţia Panda, ediția a II-a (2015).

09/10/2021 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

UN REPUTAT JURNALIST DE LA CHIȘINĂU ARGUMENTEAZĂ că astăzi, România nu e pregătită – nici financiar, nici spiritual – să facă Unirea cu o jumătate de Moldovă plină ochi cu antiromâni…

Eu sunt categoric împotriva unirii R. Moldova cu România !

Haideţi să pornim de la aceea că practicând mai mulţi ani o meserie începi să suferi de o anumită uzură emoţională.

De asemenea uzură suferă nu numai medicii, vânzătoarele de bilete de la gară, groparii ş.a.m.d., dar şi ziariştii, constată reputatul jurnalist Constantin Tănase, într-un articol din http://www.Timpul.md.

Din cauza (sau graţie!?) acestei uzuri emoţionale „mediatice” nu mai suntem atât de sensibili, nu lăcrimăm când scriem despre violuri şi crime. Facem „cronica criminală” senini, sorbindu-ne fericiţi cafeaua.

După decenii lungi de „nu se poate”, astăzi putem să discutăm deschis şi liber despre „unirea cu România”.

Dacă acum două decenii această sintagmă îmi umplea inima cu parfumul tuturor teilor din Copou, astăzi, atins şi eu de „uzura profesională”, reacţionez mai „pragmatic” la această temă. Aş avea nevoie de zeci de pagini ca să explic de ce se întâmplă asta.

Deşi azi sunt un unionist mai convins decât ieri, scriu mai puţin pe această temă. De ce? Poate de aceea că, în ultimele decenii, cunoscând mai bine România, am început s-o iubesc mai mult, mai sincer şi mai profund decât atunci când cunoşteam această ţară din cărţi.

Cred că în aceşti ani am devenit mai responsabil când trebuie să răspund la întrebarea „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie?”. Eu nu mai pot striga ca Ilie Bratu „Unire aici şi acum!”. Ba mai mult, mă tem de astfel de oameni şi mă uit cu multă suspiciune la ei.

Am observat un lucru: când moldoveanul (mare meşter la fel de fel de „variante”!) vede că „treaba” nu mai merge şi statalitatea s-a înglodat, îşi aduce aminte de România – adică, staţi, bre, că mai am o „variantă”, unirea cu România! (O, zeilor, câţi potlogari şi aventurieri au făcut averi pe această idee!) Dacă în răstimp apare altă „variantă” – un gheşeft moldovenesc sau o funcţie bine plătită la stat -, moldoveanul devine din nou statalist. Întotdeauna am trăit un sentiment de adâncă ruşine faţă de România pentru acest „pragmatism” al moldovenilor mei.

Azi, când clasa politică s-a făcut de cacao, neputând timp de doi ani să rezolve o simplă problemă cum este cea a alegerii preşedintelui, împingând astfel Moldova în haos, unii şi-au amintit din nou de „varianta” unirii cu România.

Moldoveanul, ca să nu-şi pună la contribuţie materia cenuşie şi muşchii, e gata să declare ideea unirii drept un fel de „idee ciuce” nord-coreeană, dar – fiţi atenţi! – numai până ce îşi va vedea spinul scos din talpă, că după aceasta iar începe cu… variantele.

Astăzi, chestiunea unirii cu România e o problemă cu mult mai complicată decât a fost acum 20 de ani. Să nu uităm, am creat statul, avem armată, puşcării, guvern – o şleahtă numeroasă de funcţionari pentru care „ideea ciuce” e mulgerea Bugetului. Să ne amintim de ceea ce spunea Ernest Gellner în această problemă de principiu. Subliniez, să se vadă de departe:

 „Dacă o naţiune dată are două state, rezultă cu necesitate că glorioasa unificare a naţiunii ar reduce la jumătate numărul ei de prim-miniştri, şefi de stat, preşedinţi de academie, manageri ai echipei de fotbal şi aşa mai departe ca un factor n. Pentru orice persoană care ocupă un post de acest gen, după unificare, vor fi n-l care l-au pierdut. Adică toţi acei n-l vor fi perdanţi ai unificării , chiar dacă naţiunea în ansamblu are de câştigat. La fel, este neîndoielnic că, dacă e bine să fii şef mai mare sau şef mai mic, diferenţa dintre aceste posturi nu este atât de pronunţată ca între a fi şef indiferent de ce mărime şi a nu fi şef deloc”.

În afară de şefi şi şefuleţi, mai există Măria Sa, poporul. Trebuie să recunoaştem că noi avem probleme mari nu numai cu elitele, ci şi cu poporul. De fapt, cum e sacul şi cârpeala! Aproape două sute de ani a trăit sub ruşi.

Când trăieşti prea mult timp în rahat, te obişnuieşti atât de mult cu el, încât acesta nu te mai deranjează, nici nu-l observi, ci dimpotrivă, când rahatul dispare, îi duci lipsa. De acest sindrom suferă nu numai curvele şi narcomanii, ci şi unele popoare eliberate de sub jugul ocupanţilor.

Întrebaţi-l pe un moldovean, chiar dacă se declară unionist, de ce vrea să se unească cu România şi o să vedeţi ce o să vă răspundă…

Cei care vorbesc azi la Chişinău despre „unirea cu România” nu ne spun dacă ne unim împreună cu Voronin, Tkaciuk, Dodon, Şelin, Klimenko ş.a., cu partidele lor şi aderenţii acestora. Îmi imaginez, în cazul unei uniri „aici şi acum”, ce ar face aceştia din dulcea mea Românie!

E un fleac, de exemplu, că ar cere limba rusă limbă de stat la Iaşi! Aceştia au „variante” şi mai serioase! La aceasta să mai adăugăm un „fleac”: azi însăşi România are nişte probleme serioase. Chiar dacă a îngroşat culorile, Andrei Pleşu a pus degetul pe rană.

Citez: „România care se vede, mai exact România care ni se arată prin ziare şi pe ecranele televizoarelor e o ţară în care am încetat, de o bună bucată de vreme, să mă mai simt acasă. E o ţară de nunţi mitocăneşti devenite ştiri de prime-time, o ţară de fătuci nărăvaşe şi inarticulate ajunse vedete, de divorţuri de mahala mediatizate festiv, de cancanuri buruienoase, de politicieni care se întrec în grosolănii de cartier, de băieţi fini care nu se jenează să se înghesuie prin studiouri alături de proşti ţanţoşi, nulităţi isterice şi ţaţe volubile, o ţară care exportă hoţi şi cerşetori, o ţară care dedică ore şi zile întregi familiei Ceauşescu, prietenilor, descendenţilor şi bucătarilor ei, o ţară care se uită la OTV şi care crede că un „tribun” expirat şi nevrotic e un comentator politic valabil, o ţară care trăieşte pelerinajul la moaştele sfinţilor ca pe un iureş în izmene la Mărăşeşti şi campaniile electorale ca pe o afacere cu făină şi ulei”.

Să vedeţi ce variante de „înflorire a naţiunii române” ar găsi aceştia cu… „omologii” lor basarabeni!

Eu iubesc prea mult România ca să-i doresc un asemenea viitor. Astăzi, România – nici financiar, nici spiritual – nu e pregătită să „înghită” o jumătate de Moldovă plină ochi cu antiromâni. La asta trebuie să ne gândim. Din acest punct de vedere, eu sunt categoric împotriva unirii R. Moldova cu România după formula „aici şi acum”. Unirea nu poate fi „variantă de rezervă” pentru un popor care se crede mai şmecher decât este în realitate… Unirea cu România, îmi spunea cândva un prieten, e un destin. Iar destinul, adaug eu, nu poate fi tratat ca o „variantă de rezervă”.
Poate sufăr de uzură emoţională, dar aşa văd eu problema.

05/10/2021 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: