CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 8 IANUARIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR


1392: Este  pentru prima data menţionata intr-un document emis în Muntenia, dregatoria „stolnicului ”. 

În Principatul Moldova acesta apare atestat pentru prima oară in data de 18 noiembrie 1393.

Stolnicul era un dregător personal al domnitorului, care se îngrijea de masa şi mâncărurile acestuia, precum şi de aprovizionarea curţii domneşti cu unele alimente.

Tot în această dată are loc şi prima menţiune a “paharnicului ” în Muntenia.

În Moldova acesta se menţionează pentru prima oară la 16 septembrie 1408. Paharnicul era un dregător personal al domnitorului, care se ocupa de băutura necesară meselor curţii domneşti, precum şi aprovizionarea cu vin a pivniţelor domneşti.

Imagine similară

     

  Stema  Moldovei și Stema Munteniei                        

Paharnicul era direct subordonat domnitorului si se ocupa de procurarea băuturilor necesare meselor curţii domneşti, precum şi de aprovizionarea cu vin a pivniţelor domneşti.

1595 : Oastea munteană condusă de Mihai Vitezul i-a înfrânt pe turci la Silistra.

După declanșarea revoltei antiotomane, la 13 noiembrie 1594 (când a ucis creditorii turci, ceea ce a echivalat cu o declarație de război), Mihai Viteazul a atacat și pustiit malurile Dunării cu scopul de a institui controlul asupra acestui segment al marelui fluviu.

Au fost atacate, rând pe rând, Giurgiu (cetate care n-a putut fi cucerită), Târgul de Floci (8 decembrie 1594), Hârșova (1 ianuarie 1595) și Silistra (8 ianuarie 1595).

1788 (8/19 ianuarie): S-a născut la Moscova, generalul rus Pavel Dmitrievici Kiseliov (Kiseleff); d. 26 noiembrie 1872, Paris, Franța.

1788-1872 Pavel Kiseleff

A fost un strălucit general reformator rus, în timpul domniei conservatorului țar Nicolae I al Rusiei. Între 1829–1834 a condus administrația militară rusească a Țării Românești. A fost Președinte plenipotențiar al divanurilor Moldovei și Țării Românești în timpul administrației militare ruse.

A contribuit la reorganizarea administrativă a celor două principate și la întocmirea Regulamentelor Organice, care de fapt au fost primele Constituții din istoria Moldovei și Valahiei.

Aceste regulamente organice au fost introduse in Tara Romaneasca în 1831 și în Moldova în 1832.

Ca ambasador al Rusiei la Paris în perioada 1856–1862, a sprijinit unirea Principatelor Române.

1849 : Masacrul de la Aiud

Răsculații români și sași din Munții Apuseni de sub comanda lui Axente Sever și Simion Probu Prodan au intrat în Aiud la 8 ianuarie 1849 (zi de Crăciun, după calendarul iulian). După ocuparea orașului, părăsit de unitățile revoluționare maghiare, unele surse indică că a început un măcel, alte surse doar că au fost mici jafuri, comise mai ales de sași.

Aproximativ 800-1000 femei, bătrâni și copii maghiari ar fi fost torturați și omorâți cu securi și furci, iar Colegiul Național Bethlen și valoroasa sa bibliotecă au fost incendiate.

Teroarea s-ar fi terminat la 17 ianuarie. Trupurile morților ar fi fost aruncate în șanțurile cetății. Axente Sever a fost arestat în februarie 1849, acuzat fiind că ar fi participat la masacru, dar a fost găsit nevinovat la proces. La fel, preotul greco-catolic Simion Probu Prodan a fost găsit nevinovat de către autoritățile imperiale.

1864: Se redeschide, după reorganizare, Şcoala Preparandală de la Trei Ierarhi Iași, înființată în 15 decembrie 1855,sub conducerea lui Titu Maiorescu. La 8 octombrie 1863 Alexandru Odobescu, Ministrul Instrucțiunii Publice, l-a numit director pe Titu Maiorescu, care, înainte de deschiderea cursurilor a mers la Berlin, pentru a studia organizarea unei școli normale și metodele didactice pe care le puneau in practică.

Pe lîngă studii de pedagogie, în această școală s-au întrodus lecții de gramatică, compunere, psihologie, dictare, aritmetică, caligrafie, muzică și agronomie.

Până la Titu Miorescu, școala înființată în 15 decembrie 1855, de domnitorul Grigore Alexandru Ghica, sub numele Școala Preparandală, se numea când Institutul Preparandal, când Școla Vasiliană sau Școala Preparandală de la Trei Sfetitele.

Titu Maiorescu a stabilit numele Școala Normală Vasiliană de la Trei Ierarhi Iași. 

Printre cursanţii înscrişi în anul întâi, s-a aflat şi Ion Creangă.

Titu Liviu Maiorescu (foto, n. 15 februarie 1840, Craiova – d. 18 iunie 1917, București), a fost o personalitate remarcabilă a sfârșitului secolului al XIX-lea și începutului secolului XX academician, avocat, critic literar, eseist, estetician, filosof, pedagog, politician și prim-ministru al României între 1912 și 1914, ministru de interne, mason si membru fondator al Academiei Române .

Este autorul celebrei teorii sociologice a formelor fără fond, baza junimismului politic și „piatra de fundament” pe care s-au construit operele lui Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale și Ioan Slavici.

1873: S-a născut Iuliu Maniu, jurist si politician roman din Ardeal, unul dintre ctitorii Unirii Transilvaniei cu România.

A fost preşedinte al Partidului Naţional Român (1918-1926), apoi, după fuziunea PNR cu Partidul Ţărănesc/Mihalache, preşedinte al PNŢ (1926-1933; 1937-1947).

A fost prim-ministru (1928-1930, iunie-octombrie 1930, 1932-1933) și membru de onoare al Academiei Române din 1919. După 1944 a încercat să se opună sovietizării ţării noastre. 

Opozant al regimului comunist, a fost implicat într-un proces de tradare inscenat de comuniști in 1947, care a devenit şi pretext al desfiinţării PNŢ, in urma caruia  a fost condamnat la detenţie pe viaţă şi întemniţat la inchisoarea Sighet unde, in ziua de 5 februarie 1953, la vârsta de 80 de ani, a murit. 

Corpul i-a fost  aruncat într-o groapă comună, în fostul cimitir al săracilor.

 

1892: In zilele de  8-9 ianuarie s-a desfasurat  la Sibiu, in Transilvania, Conferinţa extraordinară a Partidului Naţional Român, care a  votat un Memorandum către împăratul austriac Franz Joseph, cuprinzând revendicările celor trei milioane de români din monarhia austro-ungară, precum şi o critică a politicii naţionale intolerante a guvernului ungar.

Conferinţa l-a ales preşedinte al partidului pe dr.Ioan Raţiu.Memorandumul prezenta consecinţele instaurării dualismului austro-ungar şi cuprindea principalele revendicări ale românilor transilvăneni, printre care se număra recunoaşterea drepturilor politice şi confesionale. Totodată, memorandumul se dorea a fi un protest faţă politica de maghiarizare practicată de autorităţi împotriva românilor din Ardeal şi faţă de persecuţiile la care erau supuşi aceştia, cuprinzând o analiză bine documentată a situaţiei economice, politice, sociale şi culturale a românilor transilvăneni de la formarea dualismului austro-ungar în februarie 1867.

A fost al treilea moment major de manifestare al ardelenilor faţă de tendinţele evidente de deznaţionalizare promovate de autorităţile maghiare, după Supplex Libellus Valachorum (1791) şi Pronunciamentul de la Blaj din mai 1868.

Memorandumul a marcat apogeul luptei de emancipare a românilor din Transilvania din sec al XIX-lea, aducând problema românească în conştiinţa europeană.

 1899: S-a născut Ion Jovin, medic și profesor; întemeietorul oncologiei şi radioterapiei româneşti; deţinut politic (1947-1952); membru post-mortem al Academiei Române din 2017; (m. 1994).

1902: S-a născut la Brăila arhitectul Octav Doicescu, participant la realizarea unor ansambluri arhitectonice celebre precum Opera Română din Bucureşti, Fântâna Mioriţa  şi Institutul Politehnic din Bucureşti.

Octav Doicescu, părintele cartierului Primăverii | artavizuala21

Foto: Octav Doicescu ( d. 10 mai 1981, București), academician român, arhitect, profesor universitar, membru titular (1974) al Academiei Române.

A fost cetățean de onoare al orașului New York, 1939, titlu acordat lui Doicescu de celebrul primar Fiorello La Guardia (1882 – 1947) ca apreciere pentru proiectarea Pavilionului Casa Română la Expoziția universală New York World’s Fair 1939.

A  conceput Parcul Herăstrău din Bucuresti, si a proiectat  primele case în cartierul Jianu, numit astăzi „Primăverii”.

1919:A încetat din viață Stan Poetaș (5 decembrie 1870, Ulmu, Brăila – 8 ianuarie 1919, Călărașeuca, Basarabia/R. Moldova).

General de armată în timpul Primului Război Mondial; a luptat la Mărăști, Mărășești și Oituz; a condus bătălia de la Neajlov–Argeș (Bătălia Bucureștilor).

În toamna anului 1918 a fost trimis în misiune în Basarabia, pentru a apăra populația civilă de grupările anarhiste care începuseră să-și facă simțită prezența în zonă.

În ziua de 8 ianuarie 1919, în timp ce se afla împreună cu un mic detașament pe drumul Otaci-Călărașeuca, a fost împușcat din spate de oamenii din banda de agitatori a lui G.I. Bărbuță. Generalul și toți soldații care îl însoțeau au fost omorâți, iar cadavrele au fost pângărite, cercetările ulterioare stabilind că ucigașul lui Poetaș a fost un anume S. Fosu.

Istoricul Constantin Kirițescu a scris despre moartea generalului Stan Poetaș: „I-a fost dat să moară, lovit de un glonț mișel, tras din spate, acestui erou legendar al armatei române, care la Topraisar, Neajlov și la Mărășești înfruntase de atâtea ori moartea în față, în cele mai dramatice momente ale războiului nostru”.

1919: Comitetul Central Săsesc a recunoscut la Mediaş, actul UNIRII Transilvaniei cu Romania, de la 1 decembrie 1918.

Manifestul Adunării saşilor întrunită la Mediaş de aderare la hotărârile de la Alba Iulia mentiona ca :

„Prin unirea cu România a Transilvaniei şi a ţinuturilor ungurene locuite de Români s-a creat un teritor compact, unitatea căruia se întemeiază pe relaţiunile lui etnice.
        În vederea acestor fapte şi în convingerea că aici s-a îndeplinit un proces de istorie universală, poporul săsec din Transilvania, aşezându-se pe tărâmul dreptului de autodeterminare a popoarelor, decide alipirea sa la Regatul României şi trimite poporului român salutul său frăţesc împreună cu urări cordiale la îndeplinirea idealelor sale naţionale.
        Poporul săsesc din Transilvania ţine prin aceasta seamă nu numai de evoluţia istoriei universale, ci şi de dreptul natural al poporului român la formarea statului său naţional unitar şi exprimă aşteptarea plină de încredere, că poporul şi statul român, căruia poporul săsesc îi pune la dispoziţie tradiţionala sa hărnicie, va fi condus faţă de el totdeauna de sentimente nobile şi echitabile.

(…)   În conştiinţa deplină a importanţei acestei hotărâri poporul săsec se consideră de azi înainte ca membru al statului român, iar fiii şi fiicele sale ca cetăţeni ai acestui stat.

Roagă pe Dumnezeu, ca pasul acesta plin de răspunderi, pe care s-a simţit obligat a-l face, să-l îndrepte spre bine şi să-l însoţească cu binecuvântarea sa.”

 1921: S-a născut geofizicianul şi profesorul Radu Botezatu autorul unor importante cercetări în domeniul prospecţiunilor şi cercetărilor geofizice aplicate în geologie, urmate de elaborarea unor noi metode şi procedee de an.  A absolvit în 1945 Facultatea de Mine și Metalurgie, din cadrul Școlii Politehnice timișorene.

Foto: Prof. Radu Botezatu n. 8 ianuarie 1921- d.11 ianuarie 1988

A lucrat ca inginer la Societatea petroliferă Româno-Americană Moreni, șef de echipă Prospecțiuni geofizice, șef serviciu Gravimetrie la Centrala Petrolieră Muntenia și la Comitetul Geologic, ulterior îndeplinind funcții administrative importante, respectiv: inginer șef și director al Întreprinderii de Prospecțiuni și Laboratoare (a Comitetului Geologic) și adjunct al ministrului Minelor, Petrolului și Geologiei. În 1970 a obținut titlul de Doctor în Științe, iar în 1974 a devenit Doctor Docent. A fost profesor universitar la Departamentul de Geofizică, Facultatea de Geologie și Geofizică, Universitatea din București. Din lucrările sale: Prospecțiuni geofiziceMetode geofizice de cercetare a subsoluluiInterpretarea geologică a prospecțiunilor geofiziceProspectarea geofizică a zăcămintelor de minereuri.

A fost membru corespondent al Academiei Române din 1974.

1928: A decedat Dumitru Kiriac-Georgescu, compozitor, profesor, dirijor de cor şi folclorist, unul dintre precursorii şcolii moderne de compoziţie în România; (n.06.03.1866).

Orientarea muzicii corale și vocale a lui D.G. Kiriac este legată de valorificarea folclorului și a trăsăturilor modale ale acestuia.

1928: S-a născut la București, regizorul român Manole Marcus (“Zodia Fecioarei”, “Mitică Popescu”, “Marea sfidare”); (m.12 octombrie 1994, București).

A absolvit în 1955 Institutul Național de Artă Teatrală și Cinematografică din București.

În deceniul ’50, când cultura românească a fost subordonată proletcultismului, Manole Marcus a realizat un număr de filme de comedie, tributare stilului proletcultist al epocii în care a lucrat.

Către a doua jumătate a anilor 1960, regizorul a abordat un ton mai grav.

Printre realizările sale se disting : Viața nu iartăZodia FecioareiCanarul și viscolulPuterea și adevărulActorul și sălbaticiiOperațiunea MonstrulOrgoliiNon StopMitică PopescuMarea sfidare etc.

1928: A încetat din viață la Viena compozitorul român Dumitru Georgescu-Kiriac, profesor, dirijor de cor și folclorist (6/18 martie 1866, București ).

A fondat Societatea Compozitorilor români în 1920 și Corala Carmen.

1932: A murit juristul Constantin Hamangiu, al cărui nume este legat de publicarea tuturor actelor legislative emise în România de la începutul secolului al XIX-lea până în primele decenii ale secolului al XX-lea („Codul general al României”, în 30 de volume). A fost membru de onoare al Academiei Române din 1930; (n. 1869).

 1933: Se constituie la Deva, sub conducerea avocatului si politicianului dr. Petru Groza, organizaţia ţărăneasca de stânga, Frontul Plugariloral cărei scop era acela de a mobiliza la luptă masele țărănești pentru apărarea drepturilor și libertăților lor.

Inițiată după plecarea lui Petru Groza din Partidul Poporului, al generalului Alexandru Averescu, mișcarea s-a răspândit curând în Banat, iar apoi și în celelalte zone ale României.

În septembrie 1935 Frontul Plugarilor a semnat un acord cu Uniunea oamenilor muncii maghiari din România, MADOSZ, iar la 6 decembrie 1935, la Țebea, sub gorunul lui Horea, a încheiat o înțelegere cu Blocul Democratic (organizație aflată sub influența PCR, pe atunci în ilegalitate) și cu Partidul Socialist. Membri marcanți ai organizației au fost, alături de Petru Groza: Miron Belea, Ion Moga Fileriu, Romulus Zăroni și Octav Livezeanu.

La 12 octombrie 1944, Frontul Plugarilor a participat la constituirea Frontului Național Democrat (F.N.D.), împreună cu P.C.R. și alte partide de stânga.

A contribuit la instaurarea comunismului în România, și a participat la guvernare alături de Partidul Comunist Român (respectiv Partidul Muncitoresc Român).

La alegerile din 1946 a fost aliat al comuniștilor în cadrul „Blocului Partidelor Democrate”. 

Organizația a sfârșit prin a se autodizolva în 1953.

1939: S-a născut în localitatea Capul Codrului, Suceava, sculptorul român Silviu Catargiu, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din 1968 și președinte al Filialei Galați între anii 1974–1990; (d.17 ianuarie 2016, Galați).

A absolvit Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, promoția 1965, secția sculptură, clasa profesorului Romulus Ladea. Din același an s-a stabilit la Galați și a participat la toate expozițiile Filialei Galați a UAP și la manifestările interjudețene.

Până la pensionare a fost profesor la mai multe școli. A participat la expoziții naționale în București (1968–1980), la tabere naționale de sculptură: Măgura Buzăului, Galați, Tabăra națională de sculptură în lemn de nuc, Muzeul de Artă Vizuală Galați.

Din lucrările sale de artă monumentală se evidențiază: Bachus (Focșani), Aurora (Măgura Buzăului), Pasărea apelor (Galați), Vasile Alecsandri, bust monumental, (satul Vasile Alecsandri, comuna Braniștea, județul Galați), Icar (Muzeul de Artă Vizuală, Galați), Reculegere (Luncavița, Tulcea), Rugăciune (Brăila) etc. A fost distins cu Medalia Meritul Cultural, cl.I, Categoria C – Arte Plastice (2004). Biografie ilustrată 

1944 : S-a născut la Câmpina, compozitorul Dan Ștefănică, dirijor și profesor, membru al Uniunii Cineaștilor din România și al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România; d.17 decembrie 2010, București.

1944-2010 Dan Ştefănică

A fost absolvent al Academiei de Muzică din București, secția Compoziție, profesori Marțian Negrea, Alfred Mendelsohn, Anatol Vieru.

A susținut, ca pianist și dirijor, concerte de jazz (1964–1971) a întreprins turnee artistice ca pianist de muzică ușoară și jazz.

A fost membru fondator al Societății Culturale Teatrul din Turn, Sighișoara (1997).

A compus muzică de teatru: Pygmalion; muzică ușoară: Pasărea măiastră; muzică de film: Jachetele galbeneDomnișoaraAuricaCel mai iubit dintre pământeniCrucea de piatrăTerente – Regele bălțilorDulcea saună a morții etc.

1959 : S-a născut la Arad, scriitorul român Ovidiu Coriolan Pecican, istoric și publicist.A debutat în revista Flacăra roșie din Arad (1978), iar debutul editorial în 1985 în antologiile Gustul liveziiO planetă numită anticipația și Romanul românesc în interviuri, fiind prezent în culegeri de povestiri SF.

1959 Ovidiu Pecican Scriitor

A absolvit Facultatea de Istorie-Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj în 1985, a devenit Doctor în Istorie în 1998.

 Este profesor universitar la Facultatea de Studii Europene, precum și cercetător la Institutul de Antropologie Culturală din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj.

În 2008 a fost numit ambasador național al Anului European al Dialogului Intercultural. Împreună cu Sorin Mitu, Lucia Copoeru, Virgiliu Țârău și Liviu Țârău este coautor al manualelor de istorie pentru clasele a XI-a și a XII-a.

A realizat emisiuni TV: Clujul trăitAgartha ClubSarea-n bucateTransparențe. Este membru al grupului de intelectualii ardeleni Provincia. A înființat la Cluj revista culturală independentă Avalon. Din iulie 2021 este directorul revistei Steaua.

1979:  S-a născut renumitul fotbalist român Adrian Mutu.

A jucat pentru echipa națională 71 de meciuri și a marcat 35 goluri. A evoluat la turneele internaționale Euro 2000 și Campionatul European de Fotbal 2008, unde a marcat singurul gol al naționalei române în meciul contra Italiei, dar a și ratat un penalty în ultimele 10 minute ale aceluiași meci. 

A primit Medalia Meritul Sportiv cl.III (2008). A fost cel mai bun marcator din istoria naționalei României, cu 35 de goluri înscrise, record pe care îl împarte cu Gheorghe Hagi. După retragerea din activitatea competițională, a fost antrenor la FC Voluntari (a salvat echipa de la retrogradare), la echipa de rezerve a clubului Al Wahda FC din Emiratele Arabe Unite, la echipa națională de tineret a României (pe care a calificat-o la Campionatul European U21, 2021), apoi la FC U Craiova 1948.

1990: Este promulgat Decretul CFSN nr. 30/8 ianuarie 1990 al Consiliului Frontului Salvării Naţionale (CFSN), privind înfiinţarea Agenţiei Române de Presă (ROMPRES).

ROMPRES – Agenție de presă, s-a înființat, în subordinea Consiliului Frontului Salvării Naționale, ROMPRES – Agenție de presă, succesoare a agențiilor naționale Rador și Agerpres – prin reorganizarea Agenției Române de Presă Agerpres, care s-a desființat. Din iulie 2008, Agenția Națională Rompres a revenit la numele Agerpres.

1990: Tribunalul Municipiului Bucureşti autorizează funcţionarea primului partid politic din România post-comunistă, PNŢ-CD, continuator al partidului istoric interzis în 1947.

Foto: Corneliu Coposu și Sigla PNȚ- cd  

             

Luptatorul anticomunist Corneliu Coposu a început organizarea acestui partid istoric  în chiar noaptea de 22-23 decembrie 1989, lansând un “Apel către ţară”.

El a devenit preşedinte al PNŢCD. La 22.XII.1989 Partidul Naţional Ţărănesc (PNŢ) şi-a reluat activitatea legal. Tot atunci s-a fondat Partidul Creştin Naţional Ţărănesc (PCNŢ).

La data de 28.XII.1989 cele două formaţiuni politice (PNŢ şi PCNŢ) au fuzionat, formând PNŢCD (Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat), continuatorul tradiţional al politicii Partidului Naţional Ţărănesc, partid istoric interzis de comunişti în 1947.

În 22 decembrie 1989, PNŢ a lansat manifestul „Apel către ţară”, semnat, printre alţii, de Corneliu Coposu, Ion Diaconescu şi Niculae Ionescu Galbeni.

Ulterior, s-a adoptat o declaraţie programatică în care se preciza că instaurarea democraţiei, a unei economii libere şi a libertăţii religioase reprezentau principalele obiective ale partidului.

1992: Stabilirea de relaţii diplomatice între România şi Federaţia Rusă, continuatoarea URSS.După dispariția URSS s-a convenit ca reprezentanțele diplomatice și consulare ale URSS în România să fie considerate reprezentanțe diplomatice și consulare ale Federației Ruse, iar misiunea țării noastre la Moscova să fie considerată Ambasadă a României în Federația Rusă.

1998: A murit istoricul Alexandru Elian care s-a ocupat de  domeniile predilecte: relaţiile Ţărilor Române cu Bizanţul, istoria culturii româneşti medievale, precum şi momentele principale ale istoriei Bisericii Ortodoxe; membru titular al Academiei Române din  (n. 1910). NOTĂ: Unele surse dau moartea sa la 7.I.1998

2000: A decedat mezzosoprana Martha Kessler.


Născută 9 aprilie 1930, la Recaș, județul Timiș, România, a fost căsătorită cu muzicianul amator, criticul muzical, scriitorul și medicul Klaus Kessler (n. 3 octombrie 1925 la Timișoara – d. 20 decembrie 2005 la București). 

A avut o spectaculoasa sa carieră de cântăreață, care a durat din 1950 până în 1980.

A debutat în 1950 la Catedrala Evanghelică din Sibiu cu Missa în si minor (BWV 232) de Johann Sebastian Bach.

Ulterior, a făcut parte din cvartetul vocal al Filarmonicii „George Enescu” din București, unde a cântat timp de 30 de ani.

A susținut spectacole în toată Europa, în Uniunea Sovietică și în Israel. A realizat un concert care a ilustrat cântecul popoarelor pe stiluri și epoci, și a cutreierat lumea cu el, de la Belgrad la Barcelona, de la Marea Roșie la Ierusalim, de la Paris în Crimeea, fiind primită cu respectul datorat marilor artiști.

2010: A decedat la Chișinău, compozitorul Anatol Neamțu (n. 20 februarie 1954, Lunga, Florești), cunoscut interpret vocal și chitarist din Republica Moldova.

 A aprticipat la înregistrările de studio cu foarte mulți artiști basarabeni, iar în ultima perioadă a vieții a înregistrat și un album de muzică proprie.

A decedat prematur, ca urmare a unei operații de extirpare a unei tumori cerebrale. Deși operația a fost considerată reușită, peste mai puțin de două săptămâni a decedat.

Ora de muzică | În amintirea lui Anatol Neamțu

2019: A decedat la București, dirijorul, compozitor și pianist, Cornel Trăilescu; (n.11 august 1926, Timișoara ).

A fost membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România și s-a dedicat mai mult de o jumatate de veac din cei peste 90 de ani de viață, Operei Naționale din București, unde a activat în cadrul Operei Naționale București ca dirijor de cor între anii 1952-1955. Apoi, începând cu 1955 pentru mai mult de jumătate de secol, până în 2011, a fost prim dirijor, iar în perioada 1992-1993 a ocupat funcția de Director General.

În calitate de compozitor a semnat opere precum „Motanul încălțat” (1961) – operă pentru copii, în 3 acte; „Domnișoara Nastasia” (1965) – balet în 9 tablouri, libret după piesa lui George Mihail Zamfirescu; „Primăvara” (1972), balet în 3 acte; „Bălcescu” (1974) – operă în 3 acte; „Dragoste și jertfă/ Drum spre glorie„ (1977) – operă în 3 acte libretul după piesa Marele Soldat de Dan Tărchilă; „Albă ca zăpada”(1986) – balet, libretul după basmul Fraților Grimm; „Fântâna Blanduziei” (2002) – operetă în 3 acte, libretul după feeria lui Vasile Alecsandri.

În decursul carierei a primit mai multe distincții: Ordinul Meritul Cultural cls. IV, Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (20 aprilie 1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român” Ordinul Meritul Cultural în grad de cavaler (2004).

2022: A decedat la vârsta de 73 de ani, politicianul român de etnie maghiară Attila Béla Ladislau Kelemen (n. 4 mai 1948, Târgu Mureș, România), deputat în Parlamentul României între 1996 și 2016 și membru al Parlamentului European între 1 ianuarie-9 decembrie 2007.

A făcut parte din grupul Partidul Popular European.

Era de profesie medic veterinar, fiind și membru fondator și președintele de onoare al Asociației Chinologice Mureș. Attila Kelemen a fost vicepreședinte al Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice, iar între anii 1996 și 2004 fost liderul grupului UDMR din Camera Deputaților.

În anul 2004 a candidat din partea UDMR la funcția de primar al municipiului Târgu Mureș, ocazie cu care a obținut 40,34% din voturile exprimate de electorat, față procentul de 56,53% obținut de Dorin Florea, care a fost ales primar din primul tur de scrutin.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Cuvios Gheorghe Hozevitul

Sfântul Cuvios Gheorghe Hozevitul

Sfântul Cuvios Gheorghe a trait in secolul al VII-lea. Dupa ce isi imparte averea saracilor, merge la Ierusalim sa se inchine la mormantul Mantuitorului. Intra in cinul monahal la manastirea Hozeva.

Datorita ascezei, luptei impotriva patimilor, se umple de darul Sfantului Duh si devine un stalp insufletit si o icoana a tuturor bunatatilor atat pentru cei din manastire, cat si pentru cei din afara ei.

A stralucit cu nevointele si s-a dezlipit de toata desfatarea lumeasca, capatand si darul de a face minuni. Nu a slabit din infrânare pâna la trecerea sa la cele vesnice.

Cuvioasa Domnica

PELERIN ORTODOX » 8 ianuarie: SFÂNTA DOMNICA (Viaţa, Canonul)

Cuvioasa maica Domnica a trait în zilele marelui împarat Teodosie, si a ajuns pâna în zilele lui Leon si Zenon, care au împaratit în anii 474-491. Domnica era din cetatea Cartaginei de lânga Carhidon. Si dupa o rânduiala de la Dumnezeu, s-a dus la Constantinopol, împreuna ca alte patru fecioare.

Iar Nectarie, care era atunci patriarh, fiind îndemnat de o descoperire dumnezeiasca, le-a primit si le-a botezat. Sfânta Domnica avea şi darul de a proroci, pentru că a văzut înainte moartea împăratului, despre care l-a şi înştiinţat. Apoi a văzut pe sfântul înger venind şi sfinţind firea apelor, precum şi alte preamărite taine dumnezeieşti i s-au descoperit.

Deci, cuvioasa Domnica intrând în viata calugareasca, s-a luptat cu osteneli si a ajuns la schimnicie desavârsita, învrednicindu-se sa faca si minuni. Si proorocind multora despre cele ce aveau sa fie, s-a mutat catre Domnul.

Bibliografie (surse):

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric; 
  3. Calendar Creștin Ortodox.ro
  4. http://www.rador.ro/2019/01/07/calendarul-evenimentelor-7-ianuarie-selectiuni-5/;
  5. http://istoria.md/articol/695/7_ianuarie,_istoricul_zilei;
  6. Cinemagia.ro.
Publicitate

08/01/2023 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ZIUA DE 7 IANUARIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 1869: S-a născut la București,  scriitorul Ştefan Orăşanu; (d. 12 noiembrie 1903, București).

ISTORIA ROMANIEI CONTEMPORANE  - NOTE CRITICE de STEFAN ORASANU , EXTRAS DIN

 A făcut studiile elementare, liceale și universitare la București, fiind licențiat în Litere și Filosofie (1901).

În 1902 a obținut o bursă în Germania, pentru a studia istoria modernă și contemporană, dar nu a putut beneficia de ea din cauza bolii care, în curând, îi va curma viața.

A fost funcționar la Biblioteca Academiei Române, a făcut parte din comitetul de redacție al Convorbirilor literare, iar in 1901 l-a suplinit pe Nicolae Iorga la catedra de Istorie a Universității București.

A scris poezie, dar mai ales studii de istorie si istorie literara, cronica dramatica, muzicala si de arta plastica.

A colaborat la Economia naționalăEpocaLiga literarăLiteratorulRevista societății „Tinerimea română”România literară.

1872 (7/10): S-a născut  sculptorul român de origine germană Frederic Storck,  fiul sculptorului Karl Storck şi soţul pictoriţei Cecilia Cuţescu-Storck. ; (m. 26 decembrie 1942).

A studiat la Școala de arte frumoase din București, avându-l profesor pe Ion Georgescu, apoi la München.

Imagini pentru frederic storck sculptor

   A fost profesor la Școala de arte frumoase din București și membru fondator al societății Tinerimea artistică.

1881 (7/20): S-a născut la Piatra Neamț, prozatoarea română Irina Lecca (d. 30 noiembrie 1953, Mănăstirea Văratec). Familia ei provenea din Basarabia, printre rudele sale numărându-se actorul Matei Millo și scriitorul Gr. N. Lazu, frate cu mama sa.

După moartea soţului, s-a retras la Mănăstirea Văratec, unde s-a dedicat vieţii monahale; în răstimpul cât a fost stareţă (1940-1942; 1946-1951), s-a preocupat de organizarea unui orfelinat, a atelierelor de ţesătorie şi broderie, precum şi de învăţământul seminarial monahal.

1895:  S-a nascut pianista de renume mondial Clara Haskill; (d. 1960).

Născută în România într-o familie de evrei sefarzi români, a fost  nevoită să se refugieze în 1940 în Franța, de unde datorită persecuțiilor rasiale, în 1942 a trecut în Elveția, la Vevey, unde a fost naturalizată elvețiană.  

 1902: S-a născut geologul Nicolae S. Petrulian; contribuţii la studiul mineralogic şi geochimic al unor zăcăminte de minereuri complexe din România; membru titular al Academiei Române din 1963; (m. 1983).

 1914 : A murit Atanasie Marian Marienescu, istoric, filolog, scriitor, folclorist şi etnograf; lui i se datorează tipărirea primei culegeri de colinde din teritoriile româneşti (1859); membru corespondent al Societăţii Academice Române şi, apoi, membru titular al Academiei Române din 1881 (n. 1830) – 105 ani. NOTĂ: Dicţionarul scriitorilor români M-Q (2001) dă moartea la 7/20.I.1915.

La 5 – 7 ianuarie 1914 are loc la Ploieşti, in  România, primul Congres de sine stătător al sindicatelor.

1916: S-a născut  la Petrești, în jud. Dâmbovița, Elena Ceausescu, (n.Lenuța Petrescu), fost prim-viceprim-ministru al României comuniste şi soţia dictatorului Nicolae Ceauşescu;

Certificatul său de naștere indica greșit ziua de 7 ianuarie 1919 ca dată a nașterii sale.

A  terminat doar 4 clase primare, fiind din punct de vedere școlar foarte slab pregatită.

În 1937 a intrat în rândurile Partidului Comunist Român, unde il  cunoaște  pe Nicolae Ceaușescu în 1939. Cei doi se vor căsători în 1945.

 Până în anul 1969  nu a avut nici o funcție politică, fiind directoare la ICECHIM (Institutul de Cercetari Chimice). Din anul 1979 numele Elenei Ceaușescu este asociat “Cabinetului nr. 2″, devenind astfel a doua persoană în stat din punct de vedere al importanței politice.

In 1989, a fost condamnată la moarte și executată în data de 25.12.1989, laTargoviste, împreună cu soțul ei, Nicolae Ceaușescu. Cei doi au fost executați in urma sentinței Tribunalului Militar Excepțional înființat in timpul revoltei populare anticomuniste din România, printr-un decret al Consiliului Frontului Salvării Naționale pe 24 decembrie 1989.

1917 (7/20): Se înfiinţează la Iaşi, în România, „Comitetul naţional al românilor emigraţi din Austro-Ungaria”, format din 12 persoane (Vasile Lucaciu, Octavian Goga, Ion Nistor, Sever Bocu ş.a.), care a semnat „Declaraţia de război împotriva monarhiei austro-ungare”.

 1918: S-a născut Ion Frunzetti, critic și istoric de artă, poet, publicist, eseist și traducător român (d. d. 11.09.1985).

 1919: Are loc la Sibiu, România, Congresul Partidului Social-Democrat Român din Ardeal şi Banat, in timpul  caruia se  adoptă programul partidului.

1926: S-a născut scriitorul Mircea Sântimbreanu, autor de literatură pentru copii, publicist, scenarist şi producator de film român (“Lîngă groapa cu furnici”, “Recreaţia mare”); (d. 19.08.1999).

1931: A avut loc, la sala Femina din Bucuresti, premiera filmului „Ecaterina Teodoroiu”, film sonor (cu dialog în inserturi) despre eroina de la Jiu.

1933: S-a nascut  renumita actriță română, Ioana Bulcă (Ioana Bulcă-Diaconescu).

Din 1959 a fost  actriță a Teatrului Național din București.

1943: A decedat la New York, inventatorul Nikola Tesla ( n. 10 iulie 1856, Smiljan, Austro-Ungaria, astăzi în Croația) , fizician, inginer mecanic, inginer electrician și unul dintre promotorii cei mai importanți ai electricității comerciale.

Tesla este considerat ca fiind unul dintre cei mai mari oameni de știință ai sfârșitului de secol XIX și începutului de secol XX.

Invențiile, precum și munca teoretica ale lui Tesla au pus bazele cunoștințelor moderne despre curentul alternativ, puterea electrică, sistemele de curent alternativ, incluzând sistemele polifazice, sistemele de distribuție a puterii și motorul pe curent alternativ, care au stat la baza celei  de-a doua Revoluții Industriale.

Câteva dintre invențiile lui Tesla: Curentul alternativ (CA) (1882), Radioul, Becul fară filament sau lampa fluorescentă, Principiile teoretice ale radarului; Rețele de curent alternativ cu una sau trei faze; Generator și motor cu mai multe faze; Tehnologia de transmisie fără fir (wireless) și telecomanda (1898); Circuitul de înalt voltaj „Tesla Coil” (1891); Motorul de inducție (1887); Submarinul electric; Studii asupra razelor X; Teoria dinamicâ a gravitației; Câmpul de propulsie anti-electromagnetic sau propulsia spațială (brevetul #6,555,114 din 1928); Undele gravitaționale; Bobina Tesla; Generatorul de cutremure; Raza morții; Plăcile de energie violetă sau pozitivă; Electroterapia; Principiul de decolare a avioanelor dintr-un punct fix; Conceptul vehiculelor electrice etc.

1946: În România, la presiunile Comisiei Aliate de Control, în guvernul dr. Petru Groza au fost admişi câte un reprezentant al PNŢ şi PNL, în calitate de miniştri secretari de stat fără portofoliu, fapt ce a dus după aproape patru luni, la sfârşitul „grevei regale” (începute la 21.VIII.1945). Pe 7 ianuarie 1946 cei doi miniștri (Mihail Romniceanu, respectiv Emil Hațieganu) au depus jurământul .

 

Așadar, Guvernul Petru Groza a primit și recunoaștere din partea SUA și Marii Britanii. În fond, însă, toate aceste angajamente au rămas doar utopii și promisiuni false.Alegerile din 1946 au fost falsificate, partidele istorice desfințate, Occidentul privea intenționat în altă parte iar Regele Mihai I  a rămas singur,fiind silit în scurt timp de comuniști să renunțe la tron.Poporul român a rămas pentru aproape jumătate de secol la cheremul dictaturii comuniste.

1954: S-a născut fizicianul Marius-Ioan Piso; fondator, director executiv (din 1995) și preşedinte al Agenţiei Spaţiale Române (din 2004), fondator al Institutului de Ştiinţe Spaţiale (1991); autorul a peste 20 de brevete în senzori inerţiali şi de gravitaţie, comunicaţii optice şi tehnologie nano-magneticǎ; a contribuit la dezvoltarea politicilor spațiale din România.

1958: A decedat politicianul Petru Groza, fost  președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale dupa instaurarea regimului comunist, fondator și președinte al Frontului Plugarilor din România; (n. 7 decembrie 1884).

Jurist, moșier şi om politic, a fost preşedinte al organizaţiei de stânga „Frontul Plugarilor” (1933-1953); vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (noiembrie 1944 – februarie 1945).

Sub presiunea militară sovietică, regele Mihai I a fost nevoit să accepte numirea lui ca prim-ministru.

Groza a format, la 6 martie 1945, un  guvern dominat de comuniști, în care ministerele-cheie erau deţinute de slugile comuniste ale Moscovei.

A fost preşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale – şeful statului (1952-1958) .

 1962: S-a născut fosta canotoare Florica Lavric, câştigătoare a medaliei de aur la JO de la Los Angeles (1984) cu echipajul de 4+1 rame (m. 2014).

Florica Lavric

1990: Consiliul Frontului Salvarii Nationale din Romania  a adoptat Decretul – Lege nr.6 privind abolirea pedepsei cu moartea.

1992: În Romania a început recensământul populației și al locuințelor. Acțiunea s-a încheiat la 14 ianuarie 1992.

Cifra de 22.810.035 persoane a marcat o creştere cu 1.353.000 a persoanelor înregistrate (respectiv 7,1%) faţă de recensământul din 1977. Ponderea populaţiei române în totalul cetăţenilor a crescut de la 88,1%, în 1977, la 89,5%.

Etnici număr %
Români20,408,54289.5
Maghiari1,624,9597.1
Romi401,0871.8
Germani119,4620.5
Ucraineni65,7640.3
Ruși38,6060.2
Turci29,8320.1
Sârbi29,4080.1
Tătari24,5960.1
Slovaci19,5940.1
Bulgari9,8510.1
Evrei8,9550.0
Cehi5,7970.0
Polonezi4,2320.0
Croați4,0850.0
Greci3,9400.0
Armeni1,9570.0
Alții8,6020.0
Nedeclarată7660.0
Total22,810,035100.0

1993: A decedat cunoscutul muzician român Sile Dinicu, pianist, dirijor, compozitor și orchestrator de muzică ușoară (a fost dirijor al Orchestrei de Estradă a Radiodifuziunii timp de 34 de ani); (n. 10.12.1919, Bacău).

1996: A murit actorul Ion Manta; (n. 1906).

Ion Manta | Discography | Discogs

A fost actor la Teatrul Municipal (Bulandra) și a colaborat cu Teatrul Național Radiofonic.

A jucat în filmele ”Alarmă în munți”(1955) și ”Furtuna”(1960).

1997: Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a luat hotărârea de înfiinţare a Consiliului Naţional de Acţiune Împotriva Corupţiei şi Crimei Organizate (CNAICCO), coordonat de preşedintele României şi funcţionînd pe lângă CSAT.

1998: A decedat academicianul Alexandru Elian (n. 27 octombrie 1910, București), istoric, membru titular (1993) al Academiei Române, considerat a fi unul dintre cei mai mari bizantinologi români.

1999:  A încetat din viaţă poetul şi graficianul Constantin Dracsin (n. 20 iulie 1940).

 2007: A murit Sorana Coroamă-Stanca, regizor, profesor, dramaturg, critic teatral şi publicist; soţia lui Dominic Stanca, scriitor şi actor (n. 24 ianuarie 1921, la Chişinău, azi în R. Moldova).

Amintiri din teatrul romanesc: Sorana Coroama

A fost fiica medicului profesor universitar ieșean Gheorghe Placinteanu  și a compozitoarei Mansi Berberis .

După absolvirea Facultății de Chimie Industrială a Politehnicii „Gh. Asachi” din Iasi in 1946, s-a îndreptat spre regia de teatru.

Între 1959 – 1965 a fost exclusă din viața publică și din teatru, din motive politice (mai mulți membri ai familiei au fost persecutați de autoritățile comuniste) și a fost nevoită să lucreze la Cooperativa „Arta Aplicată”, unde a confecționat mărgele și nasturi, pentru a-și câștiga existența.

 A regizat peste 190 de spectacole de teatru, si a colaborat la radio-televiziune regizând serialul MușatiniiO noapte furtunoasă – Caragiale, Egmont – Goethe și teatru radiofonic.

A fost cadru universitar la Institutul de Teatru I.L.Caragiale din București, la Facultatea de Filologie  a Universitatii din Cluj și la Universitatea „Hyperion” din București.

2009: Ministrul Economiei, Adriean Videanu, a anunţat că a luat decizia de a instaura situaţia de urgenţă în sistemul energetic, în urma sistării livrărilor de gaze ruseşti către România.

2011: A încetat din viaţă Ion Vova, cunoscut actor şi regizor al Teatrului Naţional Radiofonic. 

Fonoteca de Aur a Radio România a fost îmbogăţită cu montările sale inegalabile din Moliere, Shakespeare, Ibsen, Shaw, Alecsandri, Caragiale, Muşatescu, prin intermediul cărora Ion Vova a devenit nemuritor. Creaţiile sale au încântat generaţii la rând şi continuă să fie şi astăzi de o actualitate artistică remarcabilă.

Ion Vova este, aşadar, una dintre personalitățilecare au edificat la noi, Radioul.

 Pe numele său adevărat Vladimir Stelian Ionescu) era  supranumit „Domnul Radio”. Din 1952 a fost regizor şi realizator de emisiuni de umor la Radiodifuziunea Română, numele său fiind legat de teatrul la microfon, de emisiunile educative pentru copii şi de programele de divertisment „Ora veselă” (n. 1917, la Berlin, unde se afla mama sa, actriţa şi cântăreaţa Aglaia Ionescu care studia canto.)

A fost nelipsit de la Radio până la vârsta de 93 de ani, până la începutul lunii noiembrie 2010, manifestând o vitalitate ieşită din comun. 

 

2013: A decedat la Panciu, județul Vrancea, arhiepiscopul Epifanie Norocel (n. 14 decembrie 1932, Mălini, județul Baia, primind  la botez numele de Gavril Norocel),  fost episcop român, membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

A îndeplinit funcțiile de stareț al Mănăstirii Neamț (1971-1975), episcop-vicar al Arhiepiscopiei Tomisului și Dunării de Jos (1975-1982), episcop al Buzăului (1982-2009) și arhiepiscop al Buzăului și Vrancei (2009-2013).

În anul 1961 a fost licențiat în Teologie la Academia Teologică din Sofia, a studiat teologia la București și Moscova. Între 1965-1971 a fost profesor și director la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț.

Între 1971-1975 a fost starețul Mănăstirii Neamț, iar în data de 9 noiembrie 1975 a fost ales de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca episcop-vicar al Arhiepiscopiei Tomisului și Dunării de Jos, cu titulatura de „Tomitanul” și reședința la Constanța (sediul Arhiepiscopiei se afla la Galați).

În anul 1981 a fost ales ca episcop al Episcopiei Buzăului, devenind arhiepiscop după ridicarea episcopiei în anul 2009 la rangul de arhiepiscopie a Buzăului și Vrancei.

A suferit un infarct miocardic în timp ce se deplasa către Mănăstirea Brazi din județul Vrancea, în ziua de 7 ianuarie 2013 si a fost transportat de urgență la spitalul din Panciu, dar medicii de acolo nu au reușit să-l resusciteze

2017: A decedat fizicianul Nicolae Ionescu-Pallas; autorul a peste 250 lucrări ştiinţifice, abordând variate domenii ale fizicii şi matematicii (mecanica clasică şi cea relativistă, termodinamica, mecanica cuantică, fizica laserilor şi cea a plasmei, cosmologia şi matematicile aplicate) dar şi ale istoriei şi filosofiei ştiinţei; membru de onoare al Academiei Române din 2016; (n. 1932).

Nicolae Ionescu-Pallas fost ales membru al Comitetului academic pentru filozofie și istorie a științei, membru al Societății Europene de fizică (1971), membru al grupului European pentru spectroscopie atomică (1970), membru al Institutului pentru Cultură Științifică Ettore Majorana (1976), membru al Societății Internaționale de gravitație și
relativitate generală (1978), membru al Societății astronomice din India (1982) și membru al Consiliului Național pentru Enciclopedia de Fizică (1983).
O fațetă mai puțin cunoscută a personalității regretatului savant și om de cultură care a fost Nicolae Ionescu-Pallas este cea legată de pasiunea și sârguința cu care s-a aplecat asupra studiului muzicii psaltice din repertoriul coral românesc.
Împreună cu preotul prof. univ. dr. Nicu Moldoveanu a editat piese din repertoriul sacru al Cântărilor Sfintelor Liturghii.

CALENDAR CRESTIN ORTODOX

Sfântul Ioan Botezatorul

Predică la Soborul Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul - Pr. Ion Cârciuleanu  | Doxologia

In fiecare an, pe 7 ianuarie, sarbatorim Soborul Sfantului Ioan Botezatorul, zi in care il cinstim pe cel care l-a botezat pe Hristos in Iordan.

Sfantul Ioan Botezatorul s-a nascut in cetatea Orini, in familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendenta a semintiei lui Aaron.

Nasterea prorocului Ioan s-a petrecut cu sase luni inaintea nasterii lui Iisus. Nasterea sa a fost vestita de catre ingerul Gavriil lui Zaharia, in timp ce acesta slujea la templu.

Pentru ca nu va da crezare celor vestite de ingerul Gavriil, Zaharia va ramane mut pana la punerea numelui fiului sau. 

Sf.Ioan a inceput sa predice in al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu, pe cand Pontiu Pilat era procuratorul Iudeii (Luca 3, 1-2). El a avut menirea de a pregăti poporul pentru primirea lui Mesia si de a-L descoperi pe Acesta si a-L face cunoscut lui Israel. Mesajul principal pe care el il transmitea era: „Pocaiti-va, ca s-a apropiat imparatia cerurilor!”.

Din Evanghelie cunoaștem că Irod, la un ospăț prilejuit de sarbatorirea zilei de nastere, a taiat capul Sfantului Ioan Botezatorul, la cererea Irodiadei. In acea vreme, Sfantul Ioan era intemnitat in castelul lui Irod de la Maherus. Ioan il mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era sotia fratelui său.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 73108_ioan.jpg

In ura ei de moarte, Irodiada a sfatuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase si placuse oaspetilor si indeosebi lui Irod, să ceară de la acesta capul Botezatorului ca rasplată.

Circa doua milioane de români poartă numele de Ion, Ioan, Ioana.

Biserica a inchinat Sfântului Ioan șase sarbatori: zamislirea lui (23 septembrie), nasterea (24 iunie), soborul lui (7 ianuarie), taierea capului (29 august), prima si a doua aflare a capului lui (24 februarie) si a treia aflare a capului sau (25 mai).

La mulți ani fericiți tuturor celor ce poartă numele Sfântului Ioan Botezatorul !

Bibliografie (surse):

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric; 
  3. Calendar Creștin Ortodox.ro
  4. http://www.rador.ro/2019/01/07/calendarul-evenimentelor-7-ianuarie-selectiuni-5/;
  5. http://istoria.md/articol/695/7_ianuarie,_istoricul_zilei;
  6. Cinemagia.ro.

07/01/2023 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ISTROROMÂNII- RAMURA ROMÂNITĂȚII CARE DISPARE SUB OCHII NOȘTRI

In Croatia, intr-un colt uitat de lume, de o parte si de alta a singurului munte din peninsula Istria (harta sus), se afla cateva sate sarace, unele aproape in intregime parasite, in care, timp de multe sute de ani, s-a vorbit romaneste. La inceputul secolului al Xix-lea erau, probabil, vreo opt mii de suflete. Astazi au ramas mai putin de 200. Strainii le-au spus cici, celor de la nord de munte, si ciribiri, celor de la sud. Documentele vechi italiene ii numeau rumeri. Slavii le spun spun vlasi, iar limba si-o numesc vlaski. Oamenii de știinta le-au spus istro-romani.

Invatatii spun ca istro-romanii faceau parte, prin secolul VII (pe la anii 800 dupa Hristos), din ramura românilor vestici, traitori in nord-vestul Peninsulei Balcanice, in Serbia, Bosnia si Croatia, din care astazi au mai ramas locuitorii Banatului sarbesc. Au fost impinsi spre vest, pana in peninsula Istria, in secolul Xv, de catre turci, sau poate mai devreme. Cativa cercetatori sustin ca ar fi plecat din Tara Motilor și Maramures, deoarece au in dialectul lor o particularitate care se regasea in trecut in regiunile mentionate: il transforma pe n in r atunci cand se afla intre doua vocale. Adica spun mara, spure, bura pentru mâna, spune, buna.

Odata ajunsi in peninsula Istria, romanii s-au stabilit in preajma singurului munte din zona: Muntele Mare (Monte Maggiore). In trecut, teritoriul locuit de ei era mult mai intins, dar astazi, istro-romana se mai vorbeste doar in vreo opt sate: la nord de munte, in satul Jeiani, cel mai mare si mai conservator sat de istro-romani, iar la sud, in cateva asezari marunte, grupate in jurul satului Susnievita (in italiana Valdarsa). Regiunea fusese pustiita de ciuma inainte de venirea romanilor, care si-au intemeiat satele pe pamant gol. Ei au devenit oamenii locului. Solul rosu, neroditor, nu le-a oferit prea multe.

Aveau turme de oi si vite, faceau putina agricultura si, mai ales, produceau carbune de lemn, profitand de putinele paduri din zona. Apoi isi incarcau cosurile cu mangal, le urcau in spinare si treceau muntele ca sa-l vanda la Trieste sau la Fiume. Stiau sa faca si otet, pe care il vindeau pana departe. In vremurile trecute, existau in zona si cateva lacuri in care isi adapau turmele. Astazi nu mai exista nici unul.

Unele au fost secate pentru ca raspandeau malaria, altele au secat singure, iar cel din urma, lacul Cepici, a fost secat in 1981, cand s-a construit tunelul ce strabate muntele dintr-o parte in alta. Casele istro-romanilor sunt toate modeste, fara garduri, cladite din piatra intunecata. Au avut dintotdeauna o viata simpla, plina de greutati. Nimeni nu a fost de partea lor: nici pamantul, nici autoritatile, nici vecinii, nici fratii lor romani. Au fost mereu singuri.

Istro-romanii se stiu catolici dintotdeauna. Nu au avut niciodata preoti istro-romani, botezurile, nuntile si inmormantarile lor erau celebrate in alta limba decat a lor. Dar au traditii si legende foarte asemanatoare cu ale noastre. Astazi, istro-romanii nu mai au animale si nici vechile ocupatii. Cei mai multi sunt “batari”, cum spun ei la batrani, iar cei ce sunt inca in putere muncesc prin orase. Nu au scoala in limba lor, nici preot, nici carti, iar fratii lor romani nu au auzit de ei. Au venit cei de la Unesco si de la Discovery si i-au filmat. Au ales din toate cele cateva mii de limbi pe cale de disparitie de pe tot pamantul, doar noua. Iar intre cele noua, istro-romana. Lingvistii americani se ocupa de comunitatea de istro-romani din New York, unde exista vreo doua sute de vorbitori: cam cati au ramas in totalitate si in satele lor natale.

Au venit si italienii sa ii ajute pe istro-romanii din Croatia, sa atraga atentia asupra lor. S-au luptat pentru ei si unii romani stabiliti in Italia, cu mijloace putine si entuziasm mare. Cei mai bravi dintre ei sunt Petru Ratiu si Elena Pantazescu, impreuna cu sotul ei, Ervino Curtis. Au facut manifestari, conferinte, congrese, expozitii.

Dar mai mult nu pot face nici ei. Si croatii sunt foarte deschisi la dialog. Nimeni nu-i impiedica pe istro-romani sa-si cultive traditiile si limba. Dar ei singuri nu pot face nimic, caci nu au bani si nici intelectuali care sa se priceapa la astfel de lucruri. Ei sunt oameni simpli, de la tara, hraniti doar de pamantul lor cel rosu si arid. E nevoie de proiecte serioase, costisitoare, pe termen lung, pentru a opri, in cel de-al 12-lea ceas, disparitia limbii lor si, prin aceasta, disparitia lor ca grup.

O limbă condamnată la moarte

Cati dintre românii din România au auzit de istro-români? Au auzit de aromâni (sau macedoromâni), pentru ca multi dintre acestia s-au stabilit in România, mai ales in Dobrogea, si unii au devenit chiar persoane publice. Poate au auzit de meglenoromani, pentru ca si acestia au ajuns in Romania, in numar mic, si si-au intemeiat cateva sate. Dar despre istro-romani cine a auzit?

La noi, foarte multa vreme nu s-a stiut de existenta lor. Abia pe la mijlocul secolului al XIX-lea a ajuns la ei primul carturar român, Ion Maiorescu, tatăl lui Titu Maiorescu. In vremea aceea, Istria era a austriecilor, care au stapanit-o timp de o suta de ani, pana la 1918. Mare a fost uimirea lui Maiorescu sa-i gaseasca si sa-i auda vorbind! El a deschis sirul invățatilor care s-au ocupat de aceasta ramura de romanitate, dar tot el a fost si cel dintai care a prevazut sfarsitul apropiat al acesteia: doar doua-trei generatii mai aveau sa vorbeasca, in viziunea lui Maiorescu, acest dialect. E adevarat ca au trecut mai multe generatii, dar sfarsitul e aproape.

Dupa primul razboi mondial, Istria a devenit teritoriu italian. Istro-romanii nu aveau invatamant in limba lor, ci mergeau la scoli italiene. A fost o perioada de liniste si de bine pentru ei. Au avansat si cercetarile asupra lor. Profesorul iesean Theodor Burada, venit in Istria sa le studieze limba, il incurajeaza pe tanarul Andrei Glavina, din satul Valdarsa, sa vina in Romania, unde i se oferise o bursa. Dupa studii la Iasi si la Blaj, Glavina se intoarce acasa, reuneste toate satele de istro-romani de la sud de munte intr-o singura comuna, Valdarsa, si infiinteaza prima (si, din pacate, ultima) scoala cu predare in limba locala.

Din nefericire, Glavina moare tânăr, iar scoala se inchide dupa doar patru ani de functionare, din lipsa unui invatator roman. Cel de-al doilea razboi mondial a insemnat inceputul sfarsitului, marele exod. In 1945, peninsula a fost ocupata de armata lui Tito. Istria s-a pustiit din nou, ca de o noua ciuma, sate intregi au fost abandonate. Cei mai multi au plecat in Statele Unite, Canada, Australia, dar si in Italia. In 1960, numarul istro-romanilor era estimat abia la 1500, in 1994 la 450, iar in anul 2000 la doar 250. Casatoriile mixte au crescut mult in ultimul timp, tinerii, atatia cati mai sunt, se stabilesc in orase, iar numarul vorbitorilor scade foarte repede. Dupa aprecierile specialistilor, daca nu se face urgent ceva, in cel mult trei decenii aceasta limba nu va mai exista.

Istria a devenit teritoriu iugoslav dupa 1945 si toti istro-romanii au invatat limba croata. Invatamantul este de atunci doar in limba croata. Numele satelor au fost slavizate, numele de persoana la fel. Daca pe o harta din 1926 aproape toata Istria este acoperita de nume de sate romanesti, precum Catun (nu mai putin de 11 asezari din Istria aveau acest nume!), Bolovani, Carbune, Sucodru, Costarcean, Floricici, Ierbulisce, Murari, Dosani, Ciobani, Buzet, Vlahi etc., astazi foarte putine din aceste nume mai exista. Istro-româna se vorbeste doar in familie, iar tinerii refuza astazi sa o mai invete, caci o percep ca pe o limba fara prestigiu, inutila.

Nu i-a invatat nimeni sa fie mandri de limba lor, nu le-a spus nimeni ce comoara detin. Până in 1989, la noi nu s-a putut face nimic pentru ei. Dupa 1989 nu a existat interes.

Astazi este deja foarte, foarte tarziu. Dar inca mai exista o raza de speranta, scrie https://romaniabreakingnews.ro.

Sub ochii noștri se stinge o ramură a poporului român

Doar un număr extrem de mic de persoane mai vorbeşte azi dialectul istro-român.

Sub cerul albastru al Croaţiei se consumă ultimul act din tragedia unei întregi ramuri a poporului român. Comunitatea istro-română este pe cale de dispariţie şi nici autorităţile române, nici cele croate nu au găsit vreo soluţie pentru a salva această ramură a românităţii, constată romanialibera.ro preluată de  https://anonimus.ro.

Chiar dacă, în ultimul deceniu, autorităţile croate au luat măsuri pentru a proteja această comunitate care trăieşte în Peninsula Istria, iar istro-românii sunt recunoscuţi drept minoritate naţională în Croaţia, aceste măsuri nu pot compensa deceniile de asimilare forţată din perioada interbelică, în care cea mai mare parte a Peninsulei Istria aparţinea Italiei, ori în perioada iugoslavă, când interesele istro-românilor au fost sacrificate.

Potrivit unui recensământ croat din anul 2001, în Istria mai existau doar 48 de persoane care vorbeau dialectul istro-român al limbii române.

Însă statistici neoficiale arată că numărul probabil al membrilor acestei ramuri izolate a poporului român ar fi de circa 2.000 de persoane. Istro-românii se denumesc pe ei înşişi romeni, româri sau romeri.

Ei sunt singura ramură a poporulului român care este sută la sută de confesiune catolică.

Rugăciunea CEÅCE NOSTRU (Tatăl Nostru)

”În lumele lui Ceåce, lu Fil’u e lu Svetu Spirit, Amen!

Ceåce nostru, cårle ști în cer, posveti-sa numele Tev, neca vire cesaria Tea, fie vol’a a Tea, cum e în cer, åșa și pre pemint.

Pâra nostrea cea de tote zilele dea-ne-v-o åstez.

Și ne scuzea pecatele nostre, cum și noi scuzeaim lu cel’i cårl’i ne ofendesc.

Și nu duce pre noi în napast și ne scapea de cela revu. Amen!”

Daco-românii, aromânii şi megleno-românii sunt majoritar ortodocşi.

Prima atestare oficială

Prima atestare oficială a istro-românilor datează din anul 940, când Constantin al VII-lea, împărat al Imperiului Roman de Răsărit, în cartea sa, «De administrando imperii», aminteşte că în Peninsula Istria există oameni care îşi spun ei înşişi romani, deşi nu provin din Roma.

Prezenţa istro-românilor este consemnată şi de cronicile sârbeşti din Evul Mediu, dar şi de numeroşi autori italieni, care menţionează că limba istro-românilor este aceeaşi cu cea vorbită în Valahia. De aceea, slavii croaţi şi sloveni au folosit numele de vlahi, pentru a-i desemna pe istro-români, întocmai cum grecii, sârbii ori bulgarii au folosit etnonimul vlahi pentru a-i desemna atât pe daco-români, cât şi pe aromâni.

În secolul al XII-lea, cronicile menţionează numele unuia dintre conducătorii istro-românilor: Radul. Istoricii italieni consideră că istro-românii sunt urmaşii veteranilor din legiunile romane, colonizaţi în Peninsula Istria după cucerirea acesteia de către romani. Există unii istorici români care consideră că istro-românii ar fi migrat, acum şase secole, din zona Munţilor Apuseni, după ce Peninsula Istria ar fi fost depopulată de o epidemie de ciumă.

Există şi istorici sârbi, precum Pavle Ivici, care consideră că istro-românii reprezintă o populaţie autohtonă, înrudită cu aromânii, iar din vechea populaţie romanică, despărţită de năvălirea slavilor în Peninsula Balcanică, ar fi evoluat în Istria trei ramuri diferite: istro-românii, istrienii şi veglioţii.

Ultimii români sau poate, vechi români care locuiau în insula Veglia, azi Krk, au dispărut de pe scena istoriei. Cronicile familiei Frangipani au păstrat o serie de informaţii valoroase despre veglioţi, inclusiv nume de sate precum Poliţa (Polijca) sau trans­crierea rugăciunii Tatăl Nostru, în dialectul lor: Ţaţe Nostru, la fel ca şi în istro-română.

În Evul Mediu, când Istria aparţinea Republicii Veneţiene, istro-românii au putut să îşi păstreze vechiul lor grai. De asemenea, în perioada austro-ungară, istro-românii reprezentau majoritatea populaţiei în judeţul Arsa.

Prima şcoală istro-română, în perioada italiană

După primul război mondial, Istria a revenit Italiei.

În perioada fascistă, italienii au schimbat numele principalei aşezări locuite de istro-români, Susnjevica, în Valdarsa. Oraşul număra circa 3.000 de locuitori.

Profesorul Andrea Glavina, educat în România, a fost numit lider al comunităţii de istro-români.

Foto: Andrei Glavina, considerat apostol național și figura emblematica a istroromânilor.

Andrei Glavina s-a nascut la 30 martie 1881, la Sușnievița si a murit la Pola, la numai 44 de ani, în ziua de 9 februarie 1925. Adolescent fiind, a impresionat, prin vioiciune și inteligență, pe profesorul român T. Burada, care facea cercetari etno-lingvistice în zonă.

Tânărul istroromân a fost adus în România, începându-și studiile la Iași, pe care apoi le va continua în marele centru cultural al Blajului, unde a și terminat liceul.

S-a întors în Istria, devenind pentru o vreme învățător la scoala italiană din Arenzo. In 1905, datorita lui, s-a publicat pentru prima data, sub forma unui calendar, o lucrare scrisa în dialect si adresata conationalilor lui: Calindaru lu Rumeri din Istrie cu figure lucrat parvea votea de Andreiu Glavina si Constantin Diculescu.

Alaturi de bogata sa activitate publicistică – strângere de marturii de graiuri locale și de informatii asupra vieții istroromânilor – Glavina s-a impus și prin eforturile sale de creare a unei școli românești. Despre acestea, Sextil Puscariu scria astfel, în 1925: „Propaganda slava, stimulata de guvernul central din Viena, si indiferența românilor liberi față de fratii lor istrieni au facut aproape inutile eforturile lui Andrei Glavina. Destinul i-a rezervat rolul aproape exclusiv de apostol național”.

După primul război mondial, în care Glavina a luptat eroic, și-a reluat activitatea în noile condiții create prin integrarea Istriei în hotarele statului italian care, initial a manifestat o relativa întelegere fata de dezideratele românilor.

Astfel, în 1920 a fost autorizata trimiterea din România a unui învățător si a unor cărți, donate de Academia Româna. Iar în 1921, Andrei Glavina a reusit sa deschidă, tot la Valdarsa, prima scoala româneasca din Istria, purtând denumirea simbolică de „Imparatul Traian”.

La un moment dat, aceasta scoala numara 443 de elevi adunati din toate cele sapte sate si catune de la sud de Monte Maggiore, ea desfasurându-si activitatea atât în româna, cât si în italiana.

Dar dupa moartea lui Glavina, a încetat si predarea în limba româna, iar dupa cea de-a doua conflagratie mondiala, limba croata s-a introdus obligatoriu în procesul de învatamânt. Nici o initiativa a autoritatilor române nu a dat roade în acest sens.

Astfel, între 1893 si 1935, au fost aduși în România la studii câtiva istroromâni, dar multora li s-a interzis apoi de către autorități revenirea în tinuturile de baștina. Chiar Glavina s-a deplasat la Bucure,ti pentru a obtine ajutoare mai substanțiale, dar vizita lui s-a soldat doar cu un mic sprijin financiar de la omul politic I.C. Gradisteanu, susținător de altfel si al cauzei timocenilor si aromânilor sud-dunăreni (pentru acestia din urma, actiunile statului român fiind mult mai vizibile).

În prezent, localitatea Valdarsa – Susnjevica mai numără cca.200 de locuitori. Şi asta pentru că cei mai mulţi istro-români şi-au părăsit căminele la finalul celui de-al doilea război mondial, când Peninsula Istria a fost ocupată de Iugoslavia, iar regimul comunist al lui Iosip Broz Tito a început să se impună prin metode brutale.

Istro-românii, la fel ca şi cei mai mulţi italieni din Istria, au fost forţaţi să emigreze. Marea migraţie istriană a afectat 300.000 de persoane, cei mai mulţi italieni, dar şi istro-români, croaţi şi sloveni. Cei mai mulţi dintre istro-români plecaţi din casele lor în 1946 au emigrat în Italia, alţii au trecut Oceanul Atlantic şi s-au stabilit în Statele Unite ale Americii şi în Canada.

În perioada iugoslavă, singura şcoală istro-română, creată de Andrea Glavina în Valdarsa, a fost înlocuită cu o şcoală italiană. După căderea comunismului şi destrămarea Iugoslaviei, cei mai mulţi dintre istro-români au rămas în Croaţia.

Recensămintele oficiale nu au atestat nici măcar un vorbitor de istro-română în partea Peninsulei Istria care a revenit Sloveniei. Nici în Italia nu au fost înregistraţi oficial istro-români.

Totuşi, în anul 1994, după ce Croaţia independentă a fost recunoscută ca stat aparte, la Trieste a fost formată Asociaţia Andrea Glavina, care se luptă pentru a asigura supravieţuirea limbii istro-române şi a comunităţii istro-românilor.

04/01/2023 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: