CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Politica lingvistică promovată de autorităţile de la Chișinău are drept scop rusificarea populaţiei băştinaşe,

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru români cu tricolor photos

 

 

 

 

 

 

S-a demonstrat fără dubii, că politica lingvistică promovată de autorităţile de la Chișinău are drept vector de bază rusificarea populaţiei băştinaşe, calea cea mai scurtă de deznaţionalizare a moldovenilor „contaminaţi de virusul naţionalismului”.

Este de fapt o continuare a ceea ce şi-au dorit cu atâta ardoare şi n-au reuşit să realizeze până la capăt autorităţile sovietice. În epoca pe care noi, cei naivi, o credeam apusă pentru totdeauna s-a reuşit „doar” rusificarea masivă a grupurilor etnice conlocuitoare. Cu toate eforturile depuse de autorităţi pe parcursul celei de-a doua jumătăţi a secolului trecut, nu s-a înfăptuit totuşi rusificarea totală a românilor basarabeni.

În mare parte ei şi-au păstrat limba maternă. Poate tocmai acesta este motivul pentru care actualii guvernanţi se grăbesc cu atâta înfrigurare să isprăvească lucrul la care aspiră.

După o perioadă de revenire treptată la normalitate, asistăm astăzi la o recrudescenţă fără precedent a procesului de rusificare – prin legislaţie, prin învăţământ, prin intermediul mijloacelor de informare în masă etc.

Toate însă nu dau rezultatele scontate, deocamdată, cel puţin. Cele mai multe tentative ale autorităţilor de a oficializa limba rusă întâmpină o opoziţie hotărâtă din partea comunităţii majoritare, româneşti, din R. Moldova.

Nemulţumite de ritmul lent de rusificare, autorităţile actuale sunt într-o căutare febrilă a unor noi căi mai eficiente de oficializare a limbii ruse. Proiectul de federalizare a Republicii Moldova şi este – în viziunea autorilor lui – acea pârghie ce va permite introducerea masivă a limbii ruse.

Anume acestei limbi i se va atribui statutul de limbă oficială a virtualului stat federativ, ea fiind folosită, chipurile, în calitate de „limbă de comunicare între popoare”.

Este clar pentru toată lumea că planurile de reunificare teritorială a Republicii Moldova prin federalizare rămân un vis irealizabil chiar şi pentru cei care propun această soluţie.

Scopul suprem al unor atare planuri este transformarea acestui teritoriu într-o enclavă rusească. Două piedici, două obstacole, în opinia guvernanţilor, mai stau în calea atingerii ţintei propuse: limba română şi istoria românilor.

Şi tocmai de aceea ei doresc să pecetluiască soarta lor.

Trebuie spus că politica lingvistică promovată de oficialităţile comuniste este imorală din cel puţin două considerente.

În primul rând, pentru că această politică este îndreptată împotriva propriului popor, împotriva celor care constituie majoritatea în stat

În al doilea rând, în înfăptuirea ei se procedează la lezarea, până la excludere, a celor mai elementare norme de convieţuire umană şi la încălcarea celor mai evidente legi ale societăţii.

Asemenea „politică lingvistică” este însă una total falimentară. Ceea ce nu iau în calcul autorităţile actuale atunci când încearcă să impună pe orice cale limba rusă este puterea de rezistenţă a populaţiei de la ţară care niciodată nu-şi va orienta comportamentul lingvistic în funcţie de directivele venite din centru. În plus, pentru întreaga societate ingerinţa politicienilor în sfera lingvistică va constitui o adevărată cutie a Pandorei.

Oricare ar fi planurile celor care guvernează ţara cu referire la sfera de funcţionare a limbilor, ei ar trebui să aibă în vedere că politizarea excesivă a acestei zone destul de sensibile va provoca un Cernobâl lingvistic, adică un dezastru ale cărui urmări se vor face simţite încă mult timp.

E adevărat că cine seamănă vânt va culege furtună, însă nu e mai puţin adevărat şi faptul că de roadele amare ale unei asemenea politici lingvistice nesăbuite vom avea parte noi toţi.

Ion BĂRBUŢĂ

Revista Limba Română
Nr. 2-3, anul XIII, 2003

  

 

 

 

 

24/03/2020 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Un raport al guvernatorul rus al Basarabiei, Timkovski : ”Tot ce e mai criminal în Rusia, caută să-şi facă drum în Basarabia”

Imagini pentru basarabeni sec XIX photos

„Tot ce e mai criminal în Rusia…”

Ruptă mişeleşte din trupul Moldovei, în urma războiului ruso-turc din 1806-1812, încheiat cu pacea de la Bucureşti(16 mai 1812) „ţara numită Basarabia şi locuită în principal de valahi, a fost alipită Rusiei(…) Deja în timpul Ecaterinei a II-a graniţa de vest rusă a ajuns până la Nistru, cuprinzând astfel o mare parte din teritoriul locuit de valahi”.

Aşa se află scris în lucrarea „Descrierea etnografică a popoarelor Rusiei”, tipărită la Petersburg în 1862.

Această „ţară valahă” îşi spijinea, din cele mai vechi timpuri, hotarul de apus pe meterezele Carpaţilor, iar cel de răsărit pe puternicile cetăţi de graniţă: Hotinul, Soroca, Orheiul, Tighina şi Cetatea Albă, toate datând încă din secolul al XIV-lea, din vremea domniei lui Roman I(1392-1394), cel care îşi luase şi titlul de „mare domn, singur stăpânitor al Moldovei de la munte la mare”.

Aceste cetăţi au fost consolidate pe vremea lui Alexandru cel Bun (1400-1432), pentru a ajunge la apogeul puterii sub glorioasa domnie a lui Ştefan cel Mare şi Sfânt (1457-1504), când Moldova a cunoscut cea mai înfloritoare epocă a sa.

La numai câţiva ani după ocuparea Basarabiei, o statistică rusească, datând din 1817, consemna o realitate incontestabilă: majoritatea absolută a populaţiei ei, respectiv 86 la sută, era formată din români şi numai 6,5 la sută de ruşi, ucraineni şi ruteni. Pentru a întări parcă şi mai mult aceste date, guvernatorul rus al Basarabiei, Timkovski, scria într-un raport din 1827:

Provincia Basarabia se compune din două categorii de locuitori: moldovenii autohtoni şi vagabonzii care reuşesc să se strecoare încoace. Tot ce e mai criminal în Rusia, caută să-şi facă drum aici, în speranţa de a se putea ascunde de crimele lor”.

Puternica acţiune de deznaţionalizare a populaţiei româneşti autohtone şi de strămutare a acesteia, dubla de o masivă colonizare a altor populaţii (ruşi, bulgari, găgăuzi, germani etc) au început să dea roade, astfel că într-un interval relativ scurt, de nici trei decenii,  populaţia românească a Basarabiei mai reprezenta doar 66,4 la sută, rămânând totuşi majoritară.

În „Lista localităţilor din Imperiul rus”, publicată la Petersburg, în 1862, este consemnat faptul că „românii sunt cei ma vechi şi cei mai numeroşi locutori ai Basarabiei”.

Într-o altă lucrare a căpitanului de stat major, Zasciuk (ajuns general), publicată tot la Petersburg, se scria:

Moldovenii formează majoritatea populaţiei din cifra totală(a Basarabiei, n.n.). Moldovenii locuiesc foarte mulţi în regiunea de centru şi de nord a Basarabiei şi pot fi socotiţi aborigenii aestei regiuni(…). Limba lor are rădăcini latine şi păstrează mai multe particularităţi originale ale vechii limbi a romanilor decât limba italiană”

În lucrarea amintită la început (Descrierea etnografică a popoarelor Rusiei), autorul ei, etnograful T.de Pauly, referinduse la vechimea şi orginea poporului român, scria:

Valahii sau rumânii sunt un popor ieşit în primele secole ale erei noastre, prin amestecul de daci, romani şi slavi. Poporul rumânesc e cu totul distinct de vecinii săi slavi şi maghiari şi numără în total vreo opt milioane de suflete, din care770.000 trăiesc în imperiul rusesc, locuind în cea mai mare parte în Basarabia (620.000), iar restul în guberniile Herson, Ecaterinoslav şi Podolea”.

Între acţiunile iniţiate de autorităţile ţariste pentru rusificarea românilor basarabeni s-a înscris şi actul samavolnic din 1867, prin care limba română a fost scoasă din toate şcolile din Basarabia, astfel învăţământul s-a desfăşurat numai în limba rusă.

La puţin timp, în 1871, Basarabia a fost transformată în gubernie rusească, supunându-se în totalitate doar legilor ruseşti, ca toate celelate gubernii.

Ca urmare, toate posturile de conducere din administraţie, ca şi cele religioase, au fost ocupate numai de ruşi.

În fruntea Bisericii basarabene a fost instalat episcopul Pavel Lebedev, un specialist în rusificare, care a început imediat o adevărată prigoană spirituală împotriva românilor basarabeni, menită să şteargă cât mai degrabă orice urmă de românism.

În cadrul acesteia, a fost desfiinţată catedra de limbă română de la Seminarul teologic din Chişinău, a fost închisă vechea tipografie eparhială, înfiinţată în 1813 de către mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni, au fost alungaţi din parohii preoţii români şi s-au înfiinţat aşa-zisele „strane ruseşti”, pentru oficierea sfintei liturghii în limba rusă.

Această teribilă acţiune de rusificare a populaţiei româneşti din Basarabia, precum şi urmările sale nefaste, au fost consemnate chiar de o serie de istorici ruşi. Astfel, N.N. Durnovo, în lucarea sa întitulată „Politica panslavistă rusă”, apărută la Moscova, în 1908, scria:

Poporul basarabean, mulţumită rusificării silnice, e transforat într-o hoardă de robi muţi şi ignoranţi. Acestui popor i s-a interzis să înveţe limba sa natală în şcoli, i s-a interzis să se roage lui Dumnezeu în graiul părinţilor săi, sute de mii de deseatine din pământul său au fost împărţite coloniştilor ruşi, bulgari, germani şi aceasta numai de a-l sili să-şi părăsească ţara.

Numai într-un singur an, 885 de familii ţărăneşti basarabene au trebuit să plece în Siberia spre a o coloniza. Bieţii oameni îşi lasă holdele roditoare pentru că nu mai pot trăi în ţara lor”.

În ce priveşte colonizarea Basrabiei cu străini, de care aminteşte istoricul rus, precizăm că doar în primii ani de după războiul ruso-turc, din 1806-1812, au fost aduse aici 2 487 de familii, cu 10.218 suflete, din care 1 479 de familii, cu 6 171 suflete erau bulgari şi găgăuzi(populaţie de origine turco-cumană trecută la creştinism).

Acţiunea de colonizare a Basarabiei a continuat şi în anii următori, astfel că până în 1827 au fost înfiinţate 42 de colonii bulgăreşti şi găgăuze, cărora li s-au adăugat alte 24 de colonii germane, scrie http://www.ziarulnatiunea.ro/2018/02/02/tot-ce-e-mai-criminal-in-rusia/.

05/03/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

In R.Moldova se vorbeşte limba rusa şi moldo-rusa, nu doar limba „moldoveneasca”. VIDEO

 

La Universitatea de Stat din Moldova

Republica Moldova : misiunea dificilă a limbii oficiale 

Fără vize. Aşa se numeşte seria de reportaje pe care le difuzează RFI Romania începând de azi. De săptămâna viitoare, cetăţenii Republicii Moldova vor circula fără vize în Uniunea Europeană.

Cum se trăieşte în ţara vecină, care sunt aspiraţiile celor de acolo, cum e resimţită tensiunea din Ucraina – iată câteva dintre temele pe care Eliza Frâncu şi Valeria Viţu le vor prezenta în fiecare zi.

Primul reportaj este despre situaţia complicată în care se află limba română. Acum un an a fost decretată limba oficială a Republicii Moldova, în locul limbii moldoveneşti.

Zeci de mii de oameni au ieşit să sărbătorească în strada. Părea că se corectează în sfârşit o nedreptate istorică. Ce s-a schimbat de atunci? Nu mare lucru, răspund analişti, lingvişti sau oamenii de pe stradă. Dincolo de faptul ca mulţi afirmă în continuare că vorbesc moldovenească, exista şi o competiţie între română şi rusă.***Impresia cu care pleci din România, că vei ateriza la Chişinău şi că vei fi, lingvistic, ca acasă, se spulberă destul de repede. Chiar de la aeroport.

Pasagerii, dar şi cei mai mulţi funcţionari din aeroport vorbesc în rusă.  Unul din şoferii de taxi neautorizaţi care se plimbă prin aeroport în căutare de clienţi mă întreabă, în rusă, dacă vreau un taxi.Pe drum spre centrul Chişinăului, şoferul de taxi Vitalie murmură versurile unui cântec rusesc de la radio. „Sunteţi rus?”, îl întreb.

„A, nu, moldovan”, îmi răspunde. Îşi găseşte cuvintele cu greu şi îmi mărturiseşte că se străduie să vorbească „academic” limba română cu mine.  Pentru că altfel, nu aş înţelege, crede el. „Păi ce limbă vorbeşti?”, îl întreb, din nou. „Moldovenească”, îmi răspunde fără să ezite. „80% română, de restul rusă”, îmi calculează pe loc.

E doar un vârf al aisbergului.În centrul capitalei, în majoritatea restaurantelor eşti întâmpinat cu tradiţionalul „Zdravstvuite”. La fel, în multe dintre magazine.

Cum jumătate din produsele din supermarketuri sunt de producţie rusească, aşa că marca pe care o vezi de departe pe rafturi e în litere chirilice. E adevărat, în magazinele mari, produsele au undeva pe latură şi eticheta în română. La magazinul de bomboane Bucuria, una dintre vânzătoare mă depistează rapid că sunt româncă. „Cum v-aţi dat seama?”.

„Româna are alt accent”, îmi răspunde.În drum spre hotel, trec pe lângă mine cupluri de tineri. Cei mai mulţi vorbesc ruseşte. Dar şi cei care vorbesc româneşte tot cu „Privet” se salută între ei.

„Poate că o situaţie ceva mai complexă la noi este cu lexicul şi aici se resimte foarte mult influenţa limbii ruse. De aceea v-a şi spus tânărul acesta că e un fel de română amestecată cu rusă:  pentru că aici, în special în zonele urbane, e un bilingvism foarte puternic, româno-rus.

Intri de exemplu într-un loc public, într-un magazin, în care nu se ştie în ce limbă ţi se va răspunde. Eu de pildă prefer să încep discuţia sau să cer ceva într-un magazin în limba română. Dar asta nu înseamnă că mi se va răspunde în limba română. Şi atunci, în funcţie de cât sunt de grăbită, depinde cum vorbesc şi eu mai departe.

Aş putea să vorbesc şi eu tot în rusă ca să rezolv repede – dacă mi s-a vorbit în rusă, dar s-ar putea să mă încăpăţânez şi să tachinez vânzătoarea până la lacrimi”.

Este ce explică pentru RFI lingvistul Irina Condrea, şefa Departamentului de limbă română de la Universitatea de Stat din Moldova.Mai multe drepturi pentru rusă decât pentru română.

Dar sunt puţini care procedează aşa. Şi se ajunge la paradoxul în care la angajare ţi se dă examen minuţios de…limbă rusă. În schimb, pe vorbitorii de rusă nu îi întreabă nimeni câtă română ştiu.

Drept pentru care mulţi nici nu mai sunt bilingvi, ci trăiesc folosindu-se doar de limba rusă într-o ţară unde limba oficială este limba română.

Cel mai probabil, au cunoştinţe de bază de limbă română, dar refuză să o vorbească. Nu le-o cere nimeni.

La intrarea într-un alt parc din centrul Chişinăului,  pe soclul statuii lui Ştefan, scrie aşa : „Ştefan cel Mare şi Sfânt este cel mai mare român al tuturor timpurilor”.

În  spatele statuii, e un banner atârnat cu sfori de gard: „Asociaţia Vatra Românească vă îndeamnă să răspundeţi la recensământul din 2014: „Da, sunt român şi vorbesc româneşte”.Nu departe de intrarea în parc, o doamnă stă sub un cort în care şi-a desfăşurat un cearşaf scris cu vopsea: „vorbim româneşte, deci suntem români”.

Nişte bucureşteni turişti la Chişinău îşi fac poze cu afişul. Doamna Dodonina se uită la ei zâmbind şi îşi strânge cu grijă de pe tarabă nişte liste cu semnături.

„Noi aici facem un recensământ paralel, adică ducem evidenţa vorbitorilor de limbă română şi a românilor din Republica Moldova. Vrem să confruntăm cifrele oficiale cu ale noastre. Este asociaţia Tinerii Moldovei.

Dar eu sunt profesoară şi îi ajut  voluntar. Vreun milion (de cetăţeni moldoveni, n.r.) au cetăţenie română şi nu suntem siguri că la recensământul oficial se vor declara români. Se declară moldoveni şi vorbitori de limba moldovenească. Dar nu există limba moldovenească”, spune doamna Dodonina.

E a doua oară în mai puţin de o oră de când am pus piciorul la Chişinău că aud sintagma ce părea de domeniul trecutului: „limba moldovenească”.

Unul dintre motive este că aspectele legale ce ţin de limba română nu sunt încă rezolvate, nici măcar după decizia Curţii Constituţionale .

Legislaţia secundară este este una perimată. Totul se desfăşoară încă după o lege din 1989, respectiv aşa-numita „Lege privind funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul RSS Moldoveneşti”.

O lege care dă foarte multe drepturi limbii ruse, ne mai explică lingvistul Irina Condrea.Practic, la 23 de ani după dezmembrarea URSS, orice om din Republica Moldova  poate parcurge întregul sistem educaţional ştiind doar limba rusă. În acelaşi timp însă, fără să ştii limba rusă, nu te poţi descurca în Republica Moldova.

Chiar şi la piaţă, dacă vrei lapte, trebuie să te uiţi unde scrie „Moloko”. Şi să ştii, evident, alfabetul chirilic. O parte dintre vânzători tot în limba rusă îşi strigă reclamele la produse.

În afara capitalei, rusificare accentuată.

Iar asta se întâmplă în capitală, în Chişinău. În zone precum cea din nord, limba română tinde să devină o raritate. Există enclave rusificate cu totul, sate compacte locuite de ruşi la Bălţi unde se vorbeşte numai rusa.

Alte sate locuite de ucraineni, care de asemenea vorbesc rusă. Nu ucraineană. Cea mai dramatică situaţie este totuşi în Autonomia găgăuză, unde pe stradă, în locuri publice, în familie, oamenii vorbesc doar rusa şi refuză categoric o discuţie în limba română.

” Tot ce trebuie să meargă în teritoriu – actele şi deciziile – se trimit în limba română. Se trimit şi în Găgăuzia, unde oamenii nu cunosc limba română. Trebuie să angajeze un traducător, care nu se ştie ce calificare are. Aşa că lucrurile sunt foarte complicate. Au fost ciocniri nu o singură dată pentru că ei vor să primească toată documentaţia în limba rusă.

Discuţiile se încep cam aşa…..<<Atunci, dacă nu înţelegeţi limba română, haideţi să vă trimitem în limba maternă, în găgăuză>>. Dar ei nici găgăuza nu prea o ştiu. Anul trecut de exemplu a fost o situaţie dramatică la examenul de bac. Cei din Găgăuzia au picat la limba română foarte mulţi „.Aşadar nimic nu s-a schimbat după decizia Curţii Constituţionale. Şi nici nu putea să se schimbe.

De ce? Iată cum explică, pentru RFI, comentatorul politic Oazu Nantoi.„Din simplul motiv că atunci când s-a destrămat URSS-ul , era un segment de intelectuali care a preluat iniţiativa. Inclusiv primul guvern, în frunte cu domnul Mircea Druc, a introdus în şcoli limba şi literatura română.

Şi la 21 iulie 1994  a fost votată Constituţia Republicii Moldova unde a apărut blestematul Articol 13, cum că limba oficială, limba de stat este limba moldovenească în grafie latină. Această dedublare a conştiinţei durează până în prezent. Chiar şi acum există în Parlament de pildă traducere sincron în limba rusă pentru unii din aleşii poporului care nu cunosc limba ţării.

Şi totodată avem specialişti în denumirea limbii. Denumirea limbii este un instrument de manipulare a populaţiei, prin românofobie. Un segment al populaţiei, circa 30%, se lasă manipulat prin mesaje xenofobe, românofobe. Şi mai este încă ceva, legat cumva tehnic de decizia asta a Curţii Constituţionale. Argumentarea juridică lasă de dorit. Spre regret, în ultimii ani la noi nu au rămas piloni ai statului care să nu fie puşi la îndoială.

Inclusiv Curtea noastră Consituţională cu decizia ei de anul trecut”.Prin propaganda activă rusească, prin pasivitatea moldovenilor şi prin lipsa de unitate la nivel politic continuă aşadar confuzia fundamentală creată cu bună ştiinţă în urmă cu jumătate de secol de Comintern şi care se referă la diferenţa dintre cetăţenie şi identitate etnică.

Soluţii? În primul rând, decizia instanţei supreme trebuie completată cu o schimbare a legii privind limbile.

Apoi, mai există o speranţă că, odată cu ridicarea vizelor pentru Europa şi călătoria liberă în România, odată cu schimburile economice mai consistente, odată cu poduri mai multe peste frontierele fizice şi psihice, situaţia se va mai schimba şi la nivel lingvistic. E nevoie de răbdare şi de ceva efort. Pe ambele maluri ale Prutului.

 

Sursa: http://www.rfi.ro/reportaj

 

 

 

06/03/2016 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: