O REPUBLICĂ creată pe un teritoriu furat de RUSIA de la români

Harta teritoriilor românești la 1812 ( https://istoriiregasite.wordpress.com)

28 iunie 1940 este o zi cheie în istoria existenței statului Republica Moldova. Fără raptul teritorial pus la cale de Stalin, în cârdășie cu Hitler, statul actual R. Moldova nu ar fi existat.

Dacă anexarea Basarabiei din 1812 a fost o împărțire  a principatului Moldovei (între Turcia si Imperiul Rus), anexarea acestui pământ românesc de către URSS, din iunie 1940, este un jaf teritorial clasic…

Publicația https://timpul.md constată pe bună dreptate că fără niciun drept, fără niciun temei și fără nicio bază legală, URSS a furat o parte din teritoriul României – provincia estică rămasă în istorie cu numele de Basarabia.

Trebuie să fie clar pentru toată lumea că Rusia sovietică a furat o bucată de pământ ce aparținea românilor.

Politicienii de astăzi conduc un stat pe un teritoriu furat de la români de către un dictator nebun și sângeros.

Dacă moldovenii pot avea un stat pe un teritoriu furat de la români și locuit în prezent de cetățeni români, acest lucru servește drept „fundament” și pentru așa zisul „popor transnistrean” să-și facă „țară” pe un pământ furat de la moldoveni…

Basarabia – teritoriu furat de ruși de la români

Paradoxul elitei politice pro-europene din R. Moldova, este că ea înțelege că Republica Moldova nu are niciun drept istoric asupra teritoriilor furate de sovietici de la România.

Nu există niciun temei juridic pentru existența unei „republici” a Moldovei, cât timp statul România este continuatoarea de drept și de fapt a principatului Moldova.

Recunoașterea de către UE a dreptului absolut legal a României de a oferi cetățenii este un prim pas făcut de Bruxelles spre o viitoare unire a R. Moldova cu România în cadrul UE, prin accederea la UE.

Moldovenii nu și-au pierdut niciodată din punct de vedere legal dreptul de a fi cetățeni români, prin ascendența lor din români.

De frica rușilor, sau de frica pierderii accesului la putere – politicienii din Chișinău, refuză de 30 de ani să spună un adevăr simplu cetățenilor, anume că R. Moldova există pe un teritoriu furat de la români.

Iar „pro-europenii” din Chișinău, administrează de facto, temporar, un pământ furat de Stalin de la România.

Publicitate

MOMENT ISTORIC: Basarabenii revin oficial în matca limbii române. Parlamentul Republicii Moldova a adoptat proiectul de lege în care așa zisa ” limba moldovenească” este înlocuită cu ”limba română”

Proiectul de lege privind înlocuirea sintagmei „limba moldovenească” cu „limba română” în toată legislația R.Moldova, inclusiv Constituția R.Moldova, a fost votat în prima lectură de Parlamentul de la Chișinău.

Articolul 13 din Constituția Republicii Moldova, moștenire a epocii de tristă amintire a ocupației rusești, care prevedea că limba de stat este „moldovenească, funcţionând în baza grafiei latine”, va fi modificat.

Media de peste Prut relatează că la 10 ani de la data când Înalta Curte a menționat că „Declarația de Independență e mai presus decât Constituția”, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat joi, 2 martie 2023, Proiectul de lege privind înlocuirea sintagmei „limba moldovenească” cu „limba română” în toate legile din Republica Moldova, inclusiv Constituţie, iar sărbătoarea naţională „Limba noastră” se va numi „Limba română”.

Astfel, în textul legilor Republicii Moldova se vor opera următoarele modificări:

– cuvintele „limba moldovenească”, la orice formă gramaticală, se substituie cu „limba română” la forma gramaticală corespunzătoare;
– cuvintele „limba de stat”, „limba oficială” și „limba maternă”, la orice formă gramaticală, în cazul în care se are în vedere limba de stat a Republicii Moldova, se substituie cu „limba română” la forma gramaticală corespunzătoare.

În timpul prezentării proiectului s-au produs îmbrânceli şi altercaţii între deputaţii majorităţii parlamentare PAS (Partidul Acţiune şi Solidaritate, proeuropean) şi cei ai opoziţiei de stânga proruse, notează portalul Deschide.md.

Deputaţii Blocului Comuniştilor şi Socialiştilor (BCS) care au boicotat iniţial şedinţa, s-au întors în sală şi au încercat să împiedice parlamentul să voteze proiectul respectiv.

La un moment dat, în faţa tribunei oficiale au ieşit mai mulţi deputaţi ai BCS cu pancarte cu înscrisuri precum ‘Moldova, moldoveni, moldovenesc’ sau ‘Nu vă bateţi joc de Constituţie’.

Imediat, mai mulţi parlamentari PAS au smuls pancartele, urmând o altercaţie între aceştia şi colegii lor din fracţiunea BCS. Au urmat mai multe îmbrânceli, timp în care deputaţii socialişti şi comunişti au început să scandeze „Moldova” şi „Anticipate”, relatează publicația Deschide.md.

ZIUA DE 19 IANUARIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

19 ianuarie în istoria noastră

1629: A decedat Mitropolitul Moldovei si Sucevei, Anastasie Crimca; (n.1560).

S-a născut în a doua jumătate a secolului XVI. Datele biografice din perioada iniţială a vieţii sale sunt cunoscute cu aproximaţie. Se admite că este de baştină din Suceava, din familia negustorului Ioan Crimca.

Numele său de mirean era Ilie și în 1587 domnitorul Petru Şchiopul i-a dăruit pentru slujba credincioasă o selişte (loc necultivat bun pentru cultura cerealelor).

Se presupune că s-a călugărit în acelaşi an la mănăstirea Putna, ca un an mai târziu să devină egumenul mănăstirii Galata din preajma cetăţii de scaun a Ţării Moldovei.

În timpul stăpânirii lui Mihai Viteazul în Moldova, este ales episcop al Rădăuților (iunie 1600); în septembrie 1600 a pierdut scaunul, retrăgându-se la moșia sa Dragomirești, lângă Suceava.

În 1602 a ctitorit (împreună cu frații Lupu și Simion Stroici) o bisericuță, devenită apoi bolniță, iar mai tîrziu biserica monumentală a mănăstirii care se va numi Dragomirna, cu hramul „Pogorarea Duhului Sfânt”, una dintre cele mai de seamă creații arhitectonice ale începutului de epocă modernă în spațiul românesc.

În primăvara anului 1606 este ales episcop de Roman, iar în primăvara lui 1608 mitropolit al Moldovei, cu reședința în Suceava, păstorind până la moarte (cu o întrerupere în anii 1617 – 1619).

În calitate de mitropolit a luat măsuri pentru o mai bună desfășurare a vieții mănăstirești și pentru scutirea slujitorilor Bisericii de dări; a avut o atitudine potrivnică închinării lăcașurilor așezămintelor din afara țării și împotriva călugărilor străini aflați în mănăstirile moldovene (în marea lor majoritate greci).
Anastasie Crimca – portret fantezist de la Manastirea Dragomirna

A îndeplinit două misiuni diplomatice în Polonia, din încredințarea domnilor țării; a înființat, cu cheltuiala sa, un spital în Suceava (1619), acesta fiind primul atestat documentar în mediul urban de la noi. A purtat o grijă deosebită ctitoriei sale Dragomirna.

Aici a creat o adevarată școală de caligrafi miniaturiști, Crimca însuși fiind înzestrat cu talent artistic deosebit.

Se constată o similitudine între decorațiile picturale ale lăcașului și miniaturi, evidențiind influența pe care a exercitat-o asupra picturii murale a Dragomirnei.

După calculele specialiştilor până în prezent se cunosc nouă manuscrise executate de Anastasie Crimca, iar altele trei doar semnalate. Dintre cele mai cunoscute opere de copist ale cărturarului moldovean fac parte „Tetraevanghelierul” şi „Evanghelia” din 1609, două Liturghiere din 1610, „Tetraevanghelierul” din 16114, „Liturghierul” şi „Psaltirea” din 1616, precum şi un „Apostol” din 1619, toate aflate în colecţiile din România.

De asemenea lui Anastasie Crimca i se atribuie, reieşind din maniera de executare, un şir de alte manuscrise în număr de circa 25. Dintre acestea 13 aparţinînd lui Anastasie şi şcolii sale caligrafice au fost identificate în bibliotecile şi arhivele din Ucraina şi Rusia.

Alte opere ale lui Anastasie Crimca au ajuns în bibliotecile din Viena, după anexarea Bucovinei (n.r. Moldovei de nord) de către austrieci. Cercetătorii constată că în opera lui A. Crimca sunt originale interpretări picturale ale literaturii creştine şi ca imaginaţie depăşesc modelele clasice bizantine şi slave.

A. Crimca este cunoscut şi ca autor al unui imn religios în limba slavonă „Vers de plîngere al omului căzut adresat sufletului său”, operă cu profund conţinut de morală creştină. În primele decenii ale secolului XVII, activitatea cărturărească a lui Anastasie Crimca a dat un nou şi puternic suflu culturii de limbă slavonă în Moldova.

În perioada imediat următoare cărţile sale au servit drept izvoade şi modele caligrafice pentru copiştii de carte manuscrisă în limba română.

Manuscrisele din țară: „Apostolul de la Viena” și un Tetraevanghel din Lvov cuprind peste 250 de miniaturi (scene și portrete biblice), la care se adaugă frontispicii și inițiale înflorate și 15 autoportrete lucrate de mitropolit sau de ucenicii lui.

1806 : S-a nascut in localitatea Bezin (azi Donici, in Orhei, R.Moldova, fabulistul roman Alecu Donici ; (d. 21 ianuarie 1865).

Creatia sa a fost influentata  de fabulele lui La Fontaine și Krilov. In 1835 s-a  evidențiat ca traducator in revista moscovita Teleskop, traducand fabule de Pușkin și Krilov.

In cooperare cu Constantin Negruzzi traduce și publica “Satire și alte poetice compuneri” de Antioh Cantemir, traduce poemul lui Pușkin “Țiganii”(1837) și alte creații ale clasicilor literaturii universale.

La Iași, deține o funcție în Epitropia școlilor, apoi – cea de asesor al curții de apel, activează și ca membru al divanului obștesc. Se alătură inițiativelor culturale legate de dezvoltarea învățămîntului public, a presei periodice, a teatrului național.

Întreține legături strînse cu aproape toți literații moldoveni, colaborează la „Albina Românească”, „Dacia literară”, „Propășirea” și la alte publicații periodice. În afară de fabule, a compus poezii și piese de teatru. Creația lui Donici a fost înalt apreciată de Mihail Kogălniceanu, Grigore Alexandrescu, Vasile Alecsandri și alți contemporani.

  Eminescu insuși îl situa printre scriitorii care „și-au încuscrit talentul individual cu geniul poporului…”, numindu-l, în poezia „Epigonii” – „Donici, cuib de-nțelepciune”.

A murit la 21 ianuarie 1865 la Iași, în Principatele Unite.

OPERA:

Fabule, pref. de C. Negruzzi, Bucuresti, f.a.:
Povestea fabulei, pref. de C. Negruzzi, f.a.;
Fabule, Chisinau, 1936; Fabule, Bucuresti, 1936;
Fabule, Iasi, 1840 (ed. II, 1842);
Fabule, ed. ingrijita de V. Ciobanii, pref. de E. Boldan, Bucuresti, 1952 (ed. II. 1956; ed. in, 1958).

Traduceri:

A. S. Puskin, Tiganii, Bucuresti, 1837;
Satire si alte poetice compuneri de printul Antioh Cantemir, in colaborare cu C. Negruzzi, Iasi, 1844 (ed. II, 1858).

1821: S-a constituit Comitetul de Oblăduire, menit să asigure conducerea Țării Românești până la stabilirea succesorului fostului domnitor, Alexandru Șuțu, decedat cu o zi înainte

 Tudor Vladimirescu părăsise Bucureştiul în fruntea unei cete de arnăuţi   îndreaptandu-se  spre Tîrgu Jiu, unde va ajunge la 21 ianuarie.

În scurt timp urma să înceapă revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu care avea ca obiectiv principal  înlăturarea regimului fanariot din Muntenia; (19/31 ianuarie).

1821(19/31 ianuarie): S-a constituit în Muntenia,  Comitetul de Oblăduire, un organism provizoriu destinat conducerii țării până la stabilirea succesorului fostului domnitor, Alexandru Suțu, decedat cu o zi înainte. Practic, avea rolul unei regențe și era compusă din cei mai puternici boieri autohtoni din partida națională, Grigore Brâncoveanu, Grigore Ghica și Barbu Văcărescu, membri ai Comitetului de Oblăduire dar și ai Eteriei care au încheiat un act de colaborare cu Tudor Vladimirescu prin care i-au făgăduit slugerului, să-i acorde tot sprijinul dacă va ridica poporul la arme.

Acest organism apărea în contextul internațional, în care mișcările de masă sociale și naționale zdruncinau continentul european, dar și în condițiile intensificării mișcărilor de eliberare națională a popoarelor din Peninsula Balcanică supuse Porții și adâncirii antagonismului dintre Imperiul țarist și Imperiul otoman.

1834: Se deschide, la Bucureşti, Şcoala de muzică vocală, declamaţie şi literatură a Societăţii Filarmonice, nucleul viitorului Conservator. Primul director şi profesor de literatură a fost Ion Heliade Rădulescu.

1847: A decedat Marie Antoinette, Princesse Murat (n. 5 ianuarie 1793), bunica din partea paternă a regelui Carol I al României.

Prin căsătoria cu Karl, Prinț de Hohenzollern-Sigmaringen, ea a devenit membră a Casei de Hohenzollern-Sigmaringen și Prințesă consort de Hohenzollern-Sigmaringen.

A fost nepoata lui Joachim Murat, rege al celor Două Sicilii din 1808 până în 1815 și cumnat al lui Napoleon Bonaparte, prin căsătoria sa cu sora mai mică a lui Napoleon, Caroline Bonaparte.

1849: La 19 ianuarie /1 februarie, moţii înfrîng o oaste maghiara la Mărişel, în timpul apărării eroice a regiunii Munţilor Apuseni de către armatele ţărăneşti comandate de Avram Iancu.

Hălmagiul este ocupat după o lupte grele duse intre trupa maiorului ungur Beke Jozsef compusă din 3500 secui, care dispunea de şase tunuri, şi lăncierii şi puşcaşii români conduşi de  Ioan Buteanu.

În această luptă s-a distins ţăranca Palaghia Roşu.

1857 : La Chişinău, Basarabia ţaristă, este încheiat Protocolul in baza  căruia a fost trasată noua frontieră dn partea de sud a acestui teritoriu anexat de Rusia in 1812.

Hotarele principatelor româneşti 1856-1859

1872: S-a născut   sculptorul român de origine germană, Frederic Storck ),fiul sculptorului Karl Storck  si fratele sculptorului Carol Storck și soțul pictoriței Cecilia Cuțescu Storck.

                         Cecilia Cuțescu –  Storck         Frederic Storck

A studiat la Școala de arte frumoase din București, avându-l profesor pe Ion Georgescu, apoi la München.

A executat  portrete remarcabile (Ion Heliade Rădulescu, Alexandru Macedonski, Anastase Simu, regele Carol I al României, Regina Elisabeta, Friedrich von Schiller, Johann Wolfgang von Goethe, Alfonso Castaldi, Spiru Haret etc.) și sculpturi alegorice („Adevărul”, pentru Palatul de Justiție din București, „Industria”, „Agricultura” pentru Palatul Administrativ din Galați.

A fost profesor la Școala de arte frumoase din București și membru fondator al societății Tinerimea artistică.

A decedat la  26 decembrie 1942.

1885: S-a născut la Craiova, compozitorul și muzicologul, Ionel Gh. Brătianu, fiul compozitorului Gheorghe Brătianu ; d.31 martie 1921, Sinaia.

A absolvit Conservatorul de Muzică din București în 1905. A fost profesor de muzică vocală la Seminarul Nifon Mitropolitul (1903-1921) și la Liceul „Gh. Șincai”(1914-1921). A dirijat spectacole de operetă la Compania lirică română „C. Grigoriu” din București și la Teatrul de operetă „N. Leonard”.

A compus muzică de teatru, simfonică, de cameră, vocală și corală: Liturghia pentru cor bărbătesc, Florăreasa, fiind autorul binecunoscutelor cântece patriotice Pui de lei și Imnul eroilor.

1889: Statul român a devenit proprietarul tuturor căilor ferate de pe teritoriul României, care măsurau 1.377 km.

1890: S-a nascut fizicianul român Stefan Procopiu, fizician român, Doctor Honoris Causa al Institutului Politehnic din Iaşi, membru al Academiei Române, desemnat în două rânduri în comisia de recomandări la Premiul Nobel.

A fost licențiat al secției Fizico–Chimice a Facultății de Științe din Iași (1912), după care a urmat alte studii universitare la Paris. 

A fost asistent universitar la catedra de Aplicațiile electricității la Universitatea din București și a devenit șef de lucrări la catedra universitară sus-amintită. A urmat studii de specialitate la Paris cu profesorii Gabriel Lippmann, Marie Curie, Paul Langevin, Aimè Cotton, Charles Fabry, lucrând la Laboratoire de récherches physique.

Doctor în Științe Fizice la Sorbona din 5 martie 1924.A fost numit profesor titular la catedra de Gravitate, Căldură și Electricitate a Universității din Iași, la care a predat până la pensionare. A fost decanul Facultății de Electrotehnică a Politehnicii „Gheorghe Asachi” din Iași de la înființarea ei (decembrie 1937), până în 1941, când a devenit decan al Facultății de Științe a Universității Iași. A publicat 177 de lucrări științifice. Desemnat în două rînduri în comisia de recomandări la Premiul Nobel, a fost distins cu Ordinul Muncii, Ordinul Meritul Științific și Ordinul Steaua României.

 Este descoperitorul magnetonului Bohr-Procopiu (1919, alături de Niels  Bohr) si  al Efectului Procopiu de depolarizare a luminii.

Savantul de talie mondială a încetat din viață în Iași la 22 august 1972 A publicat 177 de lucrări științifice.

1905 : A încetat din viaţă medicul ceh, naturalizat român, Felix Iacob, membru titular al Academiei Române din 30 iunie 1879 și vicepreședinte al Academiei Romane; (n. 6 ianuarie 1832).

A fost o personalitate științifică în domeniul igienei, îndeplinind funcția de medic-șef al Capitalei și a participat la Războiul de Independență al României, conducând spitalele militare din Turnu Măgurele.

 1922: In România, se formează și funcționează până la 27 martie 1926, un guvern liberal în frunte cu Ionel I.C.Brătianu.

. 

Guvernul iberal s-a instalat după demisia Guvernului Alexandru Averescu (2).

Pe 15 octombrie 1923 a participat la momentul solemn al încoronării Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria ca regi ai României Mari.

Partidul Național-Liberal a dominat viața politică interbelică, extinzându-se la scara noului teritoriu, iar guvernele Brătianu au avut în vedere racordarea României la noile realități postbelice: votul universal, reforma agrară, Constituția din 1923, Legea pentru organizarea armatei, Legea pentru organizarea și exproprierea căilor ferate, Legea pentru învățământul primar, Legea organizării judecătorești, Legea pentru înființarea Patriarhiei Române, Legea pentru unificarea administrativă, Legea electorală.

1927: S-a născut la București, solista de muzică lăutărească Romica Puceanud. 24 octombrie 1996, București a fost o solistă română de muzică lăutărească, de etnie romă, supranumită regina cântecului lăutăresc.

A început să cânte alături de tatăl său din 1934, a debutat la 14 ani la Hanul Galben din Târgoviște, iar apoi s-a impus ca solistă în taraful fraților Gore (Aurel și Victor), verii ei, interpretând cântece de mahala. Din 1944 era deja numită „Regina noastră” (a țiganilor). Și-a făcut numele cântând în majoritatea cârciumilor din zonele Floreasca și Herăstrău.

A înregistrat primele piese la casa de discuri Electrecord, debutând discografic cu două discuri de ebonită, reeditate ulterior pe disc de vinil, primul album cu taraful fraților Gore.

Din 1970 a început turnee în străinătate: SUA, Japonia, China, Israel (împreună cu Doina Badea), RDG. A colaborat cu violonistul Florea Cioacă și acordeonistul Andrei Mihalache și, mai târziu, cu violonistul Ion Albeșteanu. A cântat în diverse restaurante bucureșten și pe scena Teatrului de revistă „Constantin Tănase”, alături de Stela Popescu, Alexandru Arșinel, Nicu Constantin. În 1986 s-a mutat la New York, iar în 1991 a revenit în România. A decedat în 24 octombrie 1996 la câteva zile după accidentul rutier petrecut în 19 octombrie între Dor Mărunt și Dragoș Vodă (județul Călărași).

1930: S-a nascut la Petrila, jud.Hunedoara,   dirijorul si compozitorul de etnie maghiara Ludovic Bacs, fondator si conducator al Orchestrei de camera “Musica rediviva” din Bucuresti.

A decedat la 30 iunie 2015.

Între 1962-1968 a fost asistent la Academia de Muzică din București, devenind ulterior profesor asociat la clasa de dirijat orchestră, citire de partituri, muzică de cameră.

Cariera sa muzicală a fost strâns legată de Societatea Română de Radiodifuziune, unde și-a desfășurat activitatea din 1957.

1932: S-a născut   solistul vocal, compozitorul si orchestratorul român Constantin Drăghici; (d.9 aprilie 2015).

Din 1953 a fost angajat timp de trei ani în Ansamblul Doina al Armatei, iar in 1956  se angajează în Corul Operei din Cluj. In 1957 intră la Conservator.

A fost  remarcat de cantaretul de opereta Ion Dacian și vine la invitația acestuia la București. Din 1960 face parte din Ansamblul Teatrului de Stat de Operetă din București.

Își continuă studiile la Conservatoul „Ciprian Porumbescu” pe care le termină în 1962. Abordează și muzică ușoară de estradă.

În 1961 debutează la televiziune cu piesa Nu ești de vină tu de Enrico Fanciotti devenind  o prezență constantă a emisiunilor realizate de Valeriu Lazarov și Alexandru Bocăneț.

În 1962 obține Medalia de Bronz la Festivalul Tineretului de la Helsinki cu melodii compuse de Nicolae Kirculescu și Henri Mălineanu.

În 1967 obține premiul al III-lea la Festivalul Național de Muzică Ușoară Mamaia cu compoziția proprie N-ar trebui. Alături de Teatrul Constantin Tănase face turnee în Franța, Germania, Italia, Rusia, Polonia, Bulgaria. Înregistrează pentru case de discuri din Germania (Amiga, Show, BASF). Participă la inaugurarea canalului german de televiziune în culori.

Alături de teatrul Ion Vasilescu face turnee în Israel.

Artistul si-a petrecut o bună perioadă din viață în SUA. În 1982, în urma unui contract la Town Hall, New York, i se oferă un angajament pentru încă un an. Cântă în programe de night club, musicaluri.

În Los Angeles colaborează cu Margareta Pâslaru și cu formația lui Radu Goldiș, iar în 1990 se întoarce în țară și susține recital la Festivalul Mamaia. În perioada 1992-1995 se stabilește în Germania și apoi revine în Romînia.

1943: S-a născut  la Buzău poetul și prozatorul Ion Nicolescu; d.17 februarie 2012 , Buzău.

A urmat cursurile Facultății de Filosofie a Universității din București (1962–1968) și a debutat publicistic în ziarul Steagul roșu din Bacău (1966), iar editorial cu volumul de versuri Indulgențe (1969), conținând poeme ludice și parodice.

A colaborat cu poezie și articole la diverse reviste, în special la Luceafărul. A fost autorul unor versuri cântate de Nicu Alifantis sau de Florian Pittiș, un poet apreciat de Ion Barbu și de Al. Piru. S-a făcut remarcat cu volumele de versuri: Ironice, Mioritada, Retorica, Vox populi vox dei, Scrisori de serviciu.

„Reprezentant de seamă al avangardei anilor ’70, buzoianul a fost și ultimul boem autentic al literaturii noastre, ignorat de autorități, ocolit de confrați, uitat de critici și de editori în ultimii, tragici, 20 de ani de viață” (Adi Pârvu – Modernitatea unui mare poet: Ion Nicolescu).

1948: Autoritățile comuniste au dispus desființarea barourilor de avocați

 Legea nr. 3/17 ianuarie 1948 pentru desființarea Barourilor și înființarea Colegiilor de Avocați din România, intrată în vigoare la 19 ianuarie,prevedea că „în locul Barourilor se înființează Colegiul de avocați pe județe cu sediul în capitala județului, iar în locul Uniunii Barourilor, Uniunea Colegiilor de avocați din România”.

1951: A decedat  C.C. Nottara, fiul actorului Constantin I. Nottara, una dintre personalitǎțile de primǎ linie din muzica româneascǎ a primei jumǎtǎți din secolul XX, compozitor, violonist – concertist, profesor, dirijor și critic muzical. A fost stimulat de mic spre muzicǎ de mama lui, cântǎreața și pianista Elena Nottara – eleva lui George Ștephǎnescu. Pregǎtirea lui Constantin C. Nottara s-a realizat în trei centre muzicale.

La București a început studiul viorii cu Nicolae Cerchez, iar din 1900 pânǎ în 1907 urmeazǎ cursurile Conservatorului de Muzicǎ și Declamațiune, unde i-a avut profesori pe Robert Klenck (vioarǎ), Dumitru Georgescu Kiriac (teorie-solfegiu) și Alfonso Castaldi (armonie, compoziție, dirijat).

La Paris începe în 1907 studiile de vioară cu George Enescu și Henri Berthelier, totodatǎ urmeazǎ cursuri de compoziție la conservatorul din capitala Franței. La Berlin începe din 1909 ultima sa etapǎ de studii.

Pânǎ în 1913 urmeazǎ cursuri la Konigliche Akademie der Kunstler la clasa de vioarǎ a lui Karl Klinger, pe lângǎ celelalte materii, se afirmǎ ca violinist în recitaluri și concerte, ca membru în diferite orchestre și formații de cvartet de coarde.

A fǎcut parte din generația care l-a secondat pe George Enescu în consolidarea școlii muzicale moderne românești.

A fost membru fondator şi dirijor al Orchestrei Municipiului Bucureşti (1929-1939), dirijor al Orchestrei Radio (1933-1938) şi membru fondator al Societăţii compozitorilor români (1940); (n. 1 octombrie 1890).

Printre lucrările sale se numără un poem pentru vioară și orchestră (1920), o suită (1930), „Poemul Păcii” (1948), un nonet, baletul mimodramă „Iris”, operele „La drumul mare” (după Cehov, 1941), „Se face ziuă” (după Zaharia Bârsan, 1943).

Aflată la început sub influența impresionismului francez, creația lui Nottara s-a integrat treptat tendinței primelor decenii ale secolului XX de formare a unui stil național românesc.

Ultima sa operǎ (1950), consideratǎ și cea mai valoroasǎ, Ovidiu, dupǎ piesa lui Vasile Alecsandri, a rǎmas neterminatǎ; revizuirea întregii partituri, ca și finalizarea actului al V-lea fiind întreprinse de compozitorul Wilhelm Georg Berger.

1971: A murit inginerul energetician Martin Bercovici, unul dintre pionierii planurilor de electrificare a Romaniei; membru al Academiei Române; (n.24 august 1902).

1981:  A decedat Catinca Ralea, traducătoare, regizoare de film, actriță și realizatoare de emisiuni radio-tv din România.

A fost fiica  criticului literar Mihai Ralea  si sotia actorului Emanoil Petrut; (n.5.septembrie 1929).

A condus secția de limbă engleză la Radio Romania  mai mulți ani.

La București există o stradă numită în cinstea ei, iar la Societatea Română de Radiodifuziune, o sală este numită în cinstea ei.

1999:  Greva minerilor din Valea Jiului. După forţarea barajului din Defileul Jiului, minerii intră în Târgu Jiu. Armata avertizează ca va interveni “dacă forţele de ordine nu ar reuşi să controleze situaţia”.

 

Preşedintele  Emil Constantinescu a anunţat că autorităţile sunt hotărâte să împiedice repetarea descinderilor minerilor în Capitală din 1990 şi 1991. Minerii au refuzat  să negocieze cu o comisie guvernamentală desemnată în acest sens.

  2015: A decedat la Ploiesti, marele inventator român Virgilius Justin Capră (n. 22 februarie 1933, Măgureni, județul Prahova).

A fost un profesor și inginer român care a inventat mai multe vehicule cu consum redus de carburant și rucsacul cu reacție ⁠(en –jet pack).

A primit diferite distincții și premii de anvergura redusă precum: Premiul Arca, Premiul Ifia Eco pentru cea mai bună invenție ecologică (triciclu electric sau hibrid, împreună cu Marian Velcea); diploma Eureca Gold Medal pentru același aparat; diploma Salonului Internațional de invenții de la Geneva și Premiul Dan Voiculescu și multe altele.

Cititi si :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/01/19/o-istorie-a-zilei-de-19-ianuarie-video-3

Bibliografie (surse):

1. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;
2. Istoria md.;
3. Istoricul zilei blogspot.com;
4. Crestin Ortodox.ro;
5. Wikipedia;
6. http://www.worldwideromania.com
7.  Bogdan Murgescu, Istoria Romaniei in texte
8. Rador.ro;
9. Cinemagia.ro.