LA UN AN DE LA INVADAREA CRIMEII, DESPRE OCCIDENTALII CARE AU ÎNCURAJAT AGRESIVITATEA RUSIEI ÎN ULTIMII TREIZECI DE ANI,PRIN COMPLICITATE SAU INDIFERENȚĂ

©EPA/ARTUR SHVARTS  |   Thierry Mariani, membru al Comisiei pentru Afaceri Externe a Adunării Naționale Franceze și vicepreședinte al grupului de prietenie Franța-Rusia, însoțit de parlamentari francezi, gustă pâine și sare în timp ce președinte al Consiliului de Stat al Crimeei, Vladimir Konstantinov zâmbește în timpul unei ceremonii de bun venit la Ialta, Crimeea, 23 iulie 2015.

Presa independentă rusă, despre occidentalii care, prin indiferență sau complicitate, au încurajat agresivitatea Rusiei în ultimii treizeci de ani

Imperialismul rusesc de astăzi este rezultatul politicilor din „liberalii” ani 90, tolerate la vremea respectivă de Occident și de Ucraina, scrie presa independentă rusă.

Aceasta mai arată că, invadând Ucraina, Rusia i-a făcut pe europeni să își regăsească solidaritatea, dar și cum, anterior, Moscova a plătit parlamentari din UE pentru a susține anexarea Crimeii de către Rusia.

Jurnaliștii au analizat și atitudinea artiștilor ruși față de război și au constatat că aceia care sunt relevanți pentru tineri au evitat să îl susțină sau chiar l-au condamnat,scrie publicația online https://www.veridica.ro.

[…]

ISTORIES: Cum a încercat Kremlinul să-i corupă pe eurodeputați ca aceștia să susțină anexarea Crimeii.

La scurt timp după anexarea Crimeii, un grup de experți în tehnologii politice afiliat puterii a încercat să reabiliteze imaginea Rusiei în exterior. Se urmărea obținerea recunoașterii de către statele Uniunii Europene a „alipirii” peninsulei, sau cel puțin inițierea unei mișcări în acest sens, și anularea sancțiunilor legate de anexare.

Scurgerile de informații din corespondența angajatului în cadrul aparatului Dumei de Stat Sargis Mizarkhanyan, care coordona legăturile cu politicienii europeni, denotă că interacțiunile cu deputații din parlamentele câtorva țări din UE nu s-au limitat doar la plata pentru participarea acestora la forumurile patriotice de la Ialta și la alegerile din Rusia în calitate de observatori. Zeci de mii de euro au fost cheltuiți pentru promovarea unor rezoluții proruse în parlamente, iar în cazul votării „corecte” era prevăzută o plată suplimentară.

Informațiile puse pe internet de hackerii ucraineni conțin aproximativ 20 de mii de scrisori, din perioada 2007-2017, din poșta electronică a lui Sargis Mirzakhanyan, expert în PR, care la momentul anexării Crimeii deținea funcția de asistent al deputatului în Duma de stat Igor Zotov. De asemenea, el era membru al consiliului comitetului de experți al Dumei de Stat pentru afaceri CSI, integrare eurasiatică și legături cu diaspora. Mizarkhanyan avea legături cu administrația prezidențială și figura în această calitate în lista de telefoane a unor prieteni de-ai săi. Unul dintre cei mai importanți corespondenți i-a fost Inal Ardzinba, la acel moment angajat în administrația prezidențială, subalternul lui Vladislav Surkov.

Mizarkhanian discuta cu Ardzinba în primul rând tema Ucrainei. În competența sa erau articolele la comandă în media ucrainene și ruse, angajarea bloggerilor și provocatorilor pe internet, precum și organizarea mitingurilor prorusești.

Inițial, Mizarkhanyan și echipa sa acționau în cadrul unei organizații neînregistrate oficial „Agenția internațională de politică actuală”, iar la începutul anului 2017 a fost înființată SRL Hemingway Partners, înregistrată pe numele mamei sale. În prezentarea companiei erau descrise frumos proiectele realizate – în primul rând cele de media, dar și alte acțiuni, de la mitinguri până la alegeri, de la „nivelarea amenințărilor informaționale și organizarea anticampaniilor” până la „elaborarea strategiilor de acces direct la persoane decidente”. […]

Cea mai răsunătoare bombă mediatică

„Bombă! În rezoluție: 1) recunoașterea Crimeii; 2) anularea sancțiunilor; 3) atac împotriva lui Mogerini! Aceasta va fi cea mai puternică bombă mediatică!”, îi scria Mirzakhanyan unuia dintre colegii săi, în aprilie 2016.

Este vorba de proiectul de rezoluție a Consiliului regiunii italiene Veneto, propus de unul dintre deputați, Stefano Valdegamberi. Propunerea acestei rezoluții este indicată în prezentarea Hemingway Partners drept unul dintre proiectele internaționale ale grupului Mirzakhanyan, iar în mail-ul său sunt depistate, cu aproape o lună până la vot, nu doar textul rezoluției, dar și un document în care este descris un „plan de acțiuni” și este indicat că rezoluția va fi susținută de 29 de deputați.

Rezoluția într-adevăr a fost votată în mai 2016 (de 27 de persoane). În rezoluție este condamnată politica UE „discriminatorie și nedreaptă din punct de vedere al dreptului internațional” față de peninsula Crimeea. De asemenea, Consiliul regiunii Veneto a chemat la ridicarea sancțiunilor și a fost prima instituție europeană care a recunoscut Crimeea ca parte a Rusiei.

După Veneto au urmat rezoluții similare proruse adoptate de alte două regiuni italiene – Liguria și Lombardia. […]

La o altă scrisoare este anexat un „plan de acțiuni” întitulat „Rezoluții în Austria și Italia”. Din acesta reiese că rezoluția adoptată în Veneto urmează să fie prezentată mai sus, deja la nivel național, în Parlamentul italian. Este indicat că rezoluția va fi propusă în Senat de colegul lui Valdegamberi din partidul de dreapta „Liga Nordului”, senatorul Paolo Tosato. La finalul documentului, la capitolul „Buget” este indicat „20 000 EUR + 20 000 EUR (propunerea pe ordinea de zi), în caz de vot pozitiv + 15 000 EUR pentru fiecare caz”.

Peste câteva zile, Tosato a introdus în Parlament proiectul rezoluției – Senatul italian l-a respins pe 27 iunie. […]

În același document este indicat devizul de cheltuieli pentru introducerea unei rezoluții similare în Parlamentul austriac: „20 000 EUR, în caz de vot pozitiv + 15 000 EUR”. Executor – deputatul Johannes Hubner, dintr-un alt partid naționalist, Partidul Libertății din Austria. În iunie 2016, Hubner a propus o astfel de rezoluție, dar, la fel ca în cazul Italiei, aceasta nu a fost susținută de majoritatea deputaților.

Hubner, la fel ca și Tosato, neagă că a primit bani pentru introducerea și votarea rezoluției.

În mail-ul lui Mirzakhanyan sunt și alte „planuri de acțiuni” asemănătoare, în particular pentru Letonia, Grecia și chiar APCE, însă nu au ajuns până la etapa audierilor.

Echipa lui Mirzakhanyan a obținut cel mai mare succes în Cipru unde, în iulie 2016, Parlamentul  național a votat o asemenea rezoluție.

[…]

Promovarea rezoluțiilor cu narative pro Kremlin reprezintă doar o parte din intensa interacțiune a echipei lui Mirzakhanyan cu politicienii și presa europeană.

Eurodeputații de dreapta au vizitat de mai multe ori Crimeea ocupată. Delegațiile mai reprezentative erau desantate la Forumul internațional anual de la Ialta, înființat la un an după „alipirea” peninsulei.

RIDDLE: Războiul stelelor

Autoritățile ruse continuă să lupte cu artiștii și muzicienii de opoziție. Ei sunt declarați agenți străini și le sunt deschise dosare penale. Sunt anulate concertele interpreților și trupelor indezirabile. Actorii care critică războiul sunt dați afară din teatre. Deputații propun să fie tăiate din filme scenele cu artiștii respectivi sau să fie indicați ca „trădători”.

Kremlinul și-ar fi dorit o susținere totală a războiului din partea oamenilor de cultură, dar e sprijinit doar de artiștii superloiali și apropiați puterii, cu audiență doar în rândul generațiilor mai în vârstă. Artiștii populari în rândul tinerilor critică acțiunile autorităților și războiul. Kremlinul pierde pe acest câmp de luptă și acționează în stilul său obișnuit – interzice și persecută. Aceasta, însă, stârnește și mai mult interesul tinerilor pentru artiștii și muzicienii de opoziție.

De la începutul războiului, scena muzicală rusă, industria filmului și a teatrului s-au divizat în trei tabere. Într-una sunt vedetele care condamnă războiul, în alta cei care nu-l susțin public și în cea de-a treia sunt personajele care și-au exprimat loialitatea deplină față de autoritățile ruse și susținerea față de război. Din primele două categorii fac parte majoritatea interpreților și actorilor, sunt oameni care se bucură de popularitate (mai ales la tineri). Pentru război s-au pronunțat fie vedetele din eșaloanele doi și trei, fie favoriții generației în vârstă. Kremlinul, evident, nu este mulțumit de această situație. Potrivit sondajelor, tinerii au o atitudine mai sceptică față de război și față de autorități în general, iar „liderii de opinie”, rapperii și rockerii, sunt solidari cu publicul lor și nu încearcă să-l convingă de ceea ce-și dorește puterea.

Cine sunt vedetele care susțin războiul? De regulă, acestea sunt personaje ale căror cariere depind de promovarea la televiziune, sau care își câștigă existența din participarea la concerte corporative la mari companii de stat sau cu legături la stat. Ei sunt de mult timp loiali puterii, pentru că înțeleg că aceasta este sursa bunăstării lor. Publicul lor este în vârstă – oameni care se uită la televizor. Pentru vedetele din eșalonul doi și mai cu seamă pentru cele de mâna a treia, susținerea războiului a devenit o șansă de câștig la concertele organizate de Kremlin. Loialitatea acestora, însă, nu-i aduce rating puterii și nu mărește nivelul susținerii războiului în societate.

GRANI.RU: Rusia trebuie să plece

Președinta Georgiei Salome Zurabișvili a declarat că „Rusia practic a pierdut deja toate bătăliile, sau chiar războiul”. „Problema georgiană, de asemenea, trebuie să fie pe masa tratativelor. Rusia trebuie să învețe care-i sunt hotarele”, a adăugat Zurabișvili. Ea consideră că societatea occidentală este în drept să ceară de la Vladimir Putin „retragerea trupelor ruse de pe teritoriul recunoscut la nivel internațional al Georgiei ca  pe una din condițiile acordului de pace cu Ucraina”. Altfel, consideră ea, „Occidentul va comite o mare greșeală, ca în 2008 și 2014”.

[…]

Nu e vorba doar de cazul Georgiei. Este vorba de dreptul internațional ca atare. Dacă în urma războiului Ucraina își va restabili integritatea teritorială, iar Georgia și Moldova vor rămâne în continuare state-infirme, cu siguranță va avea loc un nou război, mai mare și mai sângeros. Aceasta se referă și la celelalte foste republici sovietice.

[…]

Eșecul proiectului revanșard trebuie să ducă la cel mai important lucru – la restabilirea dreptului internațional, la sfârșitul acestui coșmar, pe care Rusia l-a declanșat în spațiul post-sovietic încă de la începutul anilor 1990, cu ajutorul instrumentelor pe care le-a moștenit de la Uniunea Sovietică. Transnistria, Abhazia, Osetia de Sud – toate au fost instrumente pe care administrația lui Mihail Gorbaciov le-a folosit în încercarea de a menține Moldova și Georgia în componența URSS, deoarece aceste republici, alături de cele baltice, militau pentru independența lor. (Mai erau Armenia și Azerbaidjan, însă acestea au fost prinse în capcana sângeroasă a Karabahului).

Administrația lui Boris Elțin a folosit aceste conflicte pentru a-și fortifica influența în spațiul post-sovietic, ca Moldova și Georgia „să nu plece nicăieri” (și într-adevăr, cu ajutorul acestui conflict, Georgia a fost, totuși, târâră în CSI, organizația la care a refuzat să adere în 1991, iar în Moldova au fost readuși la putere comuniștii).

Ucraina a urmărit cu indiferență aceste experimente ale Kremlinului – păreau războaie străine. Chiar și Transnistria aflată la frontiera ucraineană a fost percepută drept o sursă de îmbogățire pentru funcționarii ucraineni și contrabandiști și nu ca un semn al unui viitor război al Rusiei cu Ucraina. […]

Această miopie periculoasă a dus Ucraina și poporul ei către o adevărată catastrofă. Occidentul a ignorat cu încăpățânare comportamentul banditesc al Rusiei lui Elțin și al Rusiei putiniste în spațiul post-sovietic. Liberalii ruși vorbesc până în prezent cu respirația întretăiată despre minunații ani 90, de parcă nu ar înțelege că nazismul și imperialismul tocmai luau ființă. Atunci a mers la Tiraspol, la agenții KGB care cu câteva săptămâni mai devreme de vizita sa susținuseră GKCP-ul, vice-președintele rus Alexandr Ruțkoi, care acum condamnă războiul.

Poate că, dacă nu ar fi mers, astăzi nu ar fi avut ce să condamne? Dacă comunitatea internațională ar fi insistat din primele zile ale prăbușirii URSS pe reglementarea conflictelor de pe teritoriile fostelor republici sovietice și nu ar fi admis dezmembrarea lor; dacă ar fi avut aceeași atitudine față de tragedia poporului cecen pe care a avut-o față de tragedia din Kosovo; dacă ar fi reacționat adecvat la anexarea Crimeii și la izbucnirea războiului în Donbass, nu s-ar fi întâmplat nimic din ceea ce are loc astăzi și ceea ce încă urmează să se întâmple.

De aceea, Salome Zurabișvili are absolută dreptate. Dreptul internațional trebuie restabilit. Alternativa acestei restabiliri va fi al treilea război mondial și moartea a zeci, dacă nu a sute de milioane de oameni din Europa și America de Nord. Astfel, problema nu e deloc doar a Georgiei.

Publicitate

Oficialii ruși din Crimeea își pregătesc FUGA și își cumpără case în Rusia! Cum se va întoarce Crimeea între granițele Ucrainei?

 Peste o lună se vor împlini nouă ani de când Rusia a ocupat Peninsula Crimeea, regizând un referendum ilegal. 

În prezent, întreaga Ucraină conștientizează că războiul ar trebui să se încheie numai când armata ucraineană va atinge granițele statului așa cum au fost stabilite acestea în 1991. Or asta presupune eliberarea Peninsulei Crimeea. 

E bine de știut că, de ani și ani, locuitorii Crimeei sunt prizonieri ai spațiului informațional rus, fapt care îi separă aproape complet de celelalte părți ale Ucrainei. De asemenea, pentru restul ucrainenilor este destul de dificil să înțeleagă exact ce se întâmplă pe teritoriul Republicii Autonome.  

Jurnalista ucraineană Anna Neplii, animată de dorința de a afla unele răspunsuri, l-a intervievat pe președintele Mejlis-ului tătăresc din Crimeea, Refat Chubarov, care e și vicepreședinte al Consiliului reprezentanților poporului tătar din Peninsulă.

Discuția a atins și problema represiunii în masă a tătarilor, precum și scenariul eliberării Crimeei, finalizându-se cu analiza amenințărilor nucleare lansate pe bandă rulantă de satrapii de la Kremlin. 

 

Refat Chubarov (foto): Din vara lui 2022, Crimeea a devenit un posibil teritoriu pentru desfășurarea operațiunilor militare. Armata ucraineană a reușit lovituri de succes asupra instalațiilor militare din Peninsulă – o lovitură pe un aerodrom militar din orașul Novofedorivka, lângă Saki, în urma căreia au murit aproximativ 50 de militari ruși, amintesc și exploziile puternice de la depozitele de muniții de lângă Dzhankoy, dar și atacul cu dronă asupra clădirii din Sevastopol a sediului Flotei Mării Negre. Toate aceste acțiuni au ajutat populația din Crimeea să realizeze că eliberarea poate fi posibilă.  

Se estimează că în timpul ocupației ilegale a Crimeei pe teritoriul ei s-au stabilit aproximativ un milion de cetățeni ruși. Erau siguri că acest teritoriu va deveni pentru totdeauna o parte a Federației Ruse, dar astăzi își dau seama că viitorul le este amenințat. În ultimele luni, fluxul rușilor care vor să se stabilească în Crimeea a ajuns la zero. Desigur, mulți dintre rușii deja veniți încearcă să își vândă imobilele și să părăsească Peninsula. Pe de altă parte, cetățenii care au crezut, la momentul ocupației din 2012, că venirea Rusiei va aduce schimbări în bine, își dau seama că ocupația le-a adus multe probleme pe cap și că acum le sunt amenințate până și viețile, pentru că războiul este posibil pe teritoriul Crimeei. Mulți dintre acești oameni și-au venit în fire.  

A treia categorie o reprezintă oamenii care au rămas loiali statului ucrainean – etnicii ucraineni și tătarii din Crimeea. În 2022, aceștia au primit speranța că, într-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat, Crimeea se va întoarce între granițele firești ale Ucrainei.  

Toate aceste modificări de percepție sunt vizibile și pentru ocupanții ruși, care încearcă să folosească diverse metode cu scopul controlării în continuare a societății. Rușii vor să convingă populația că Peninsula Crimeea ar fi de necucerit pentru Forțele Armate ale Ucrainei. Prin urmare, cu cât războiul se aproprie mai mult de Crimeea, cu atât represiunea și persecuțiile cresc în intensitate. De notat și că, după 24 februarie, rușii și-au reluat persecuțiile împotriva tătarilor din Crimeea, unde problema drepturilor omului s-a înrăutățit semnificativ, fapt dovedit de numeroasele crime, răpiri și arestări ilegale, deopotrivă cu diverse alte abuzuri.  

Momentan, majoritatea oficialilor sunt pe locurile lor, dar cu toții înțeleg că vor trebui să plece. Cei care au mai multe oportunități pregătesc aerodromuri alternative pe teritoriul Rusiei cu scopul de a-și evacua din timp familiile. Primim informații că reprezentanții regimului rusesc de ocupație și colaboratorii lor locali își cumpără case pe teritoriul Rusiei, ceea ce indică faptul că se pregătesc să își ia zborul. 

Jurnalist: În opinia dumneavoastră, cum credeți că Ucraina își va recupera Crimeea? Prin mijloace militare sau prin mijloace diplomatice? 

Refat Chubarov: Acum este foarte greu de spus, întrucât totul va depinde de evoluțiile ce vor avea loc în războiul ruso-ucrainean. Cu cât sunt mai multe victorii din partea Forțelor Armate ale Ucrainei, cu atât este mai mare procesul de dezintegrare și descentralizare al Rusiei imperiale. Când înfrângerea Kremlinului va deveni inevitabilă, o mulțime de procese vor avea loc la Moscova și în alte centre pe care acum încă le manevrează.

Există factori care permit Rusiei să mențină Crimeea sub controlul său. În primul rând, podul Crimeei peste strâmtoarea Kerci asigură transferarea de personal militar și armament. În al doilea rând, e vorba despre flota rusă din Marea Neagră, care se află la Sevastopol – mă refer la navele de pe care este lovită Ucraina cu rachete. În al treilea rând, există un coridor pe uscat: Chongar-Mariupol-Rostov. Dacă trupele ucrainene vor lovi aceste trei obiective principale e posibil să nu mai aibă nevoie de bătălii crâncene pe teritoriul Crimeei.  

În general, orice victorie de răsunet a Ucrainei va avea consecințe pentru Rusia. Acest lucru se va manifesta fie prin comportamentul conducerii politico-militare, fie în comportamentul unor grupuri mari de oameni, fie în politica regiunilor încă aflate sub talpa Kremlinului. 

Jurnalist: Federația Rusă amenință în mod uzual că, dacă va pierde Crimeea, se va ajunge la război nuclear. Cât de reale sunt aceste amenințări? 

Refat Chubarov: Rusia recurge de multă vreme la șantajarea nucleară a întregii lumi. O perioadă a reușit, însă toate evenimentele care s-au succedat după februarie 2022, cu toate crimele săvârșite de armata rusă și cu așa-zisele referendumuri din teritoriile ocupate, au transformat acțiunile Rusiei într-o farsă. Dacă în 2014, lumea liberă și civilizată, realizând ilegalitatea așa-zisului referendum de anexare a Crimeei, a ezitat să întreprindă acțiuni tranșante împotriva Rusiei, iată că după momentul februarie 2022 Occidentul s-a trezit. Țările occidentale au conștientizat că amenințarea rusă planează și asupra lor, așa că au decis să se apere, construindu-și apărarea în jurul Ucrainei. E deja clar că războiul ruso-ucrainean nu se poate încheia decât cu victoria militară a Ucrainei. Indiferent de evenimentele care vor avea loc de-a lungul războiului, acest vector nu se va schimba.   

Politicienii occidentali au depășit cu brio frica pe care vrea să o impună șantajul nuclear al Rusiei. Subiectul războiului nuclear este ineficient și din punct de vedere propagandistic. În plus, fiți convinși că politicienii ruși sunt conștienți că, dacă vor folosi arme nucleare, răspunsul NATO va fi atât de puternic încât nu va mai rămâne nimic nici din ei, nici din Rusia. Frica de război nuclear are efect de bumerang – ajunge până în anturajul lui Putin și coboară până în buncărele lui.

Citiți interviul integral accesând : https://podul.ro/articol/19864/interviu-dezvluirile-unui-lider-al-ttarilor

Vladimir Putin a împlinit 70 de ani

©EPA-EFE/ANATOLY MALTSEV  |   Artistul rus Alexei Serghienko pozează în fața piesei sale de artă „Putin cu un cățel” (pânză/ulei, 200×200 cm) dedicată președintelui rus Vladimir Putin

Președintele rus, Vladimir Putin, a aniversat, vineri, 7 octombrie, 70 de ani de la naștere, sub o ploaie de laude din partea subalternilor din țară și a puținilor săi aliați externi – constată media internațională, care notează că toți aceștia au trecut sub tăcere eșecurile trupelor ruse în Ucraina invadată, consemnează publicația https://www.veridica.ro.

„Dumnezeu v-a adus la putere, astfel încât să puteți îndeplini o misiune de o importanță deosebită și de mare responsabilitate pentru soarta țării și a poporului ei” – i-a scris lui Putin patriarhul ortodox Kiril, care i-a îndemnat pe ruși să se roage pentru sănătatea președintelui.

Principalul aliat al lui Putin, președintele autoritar belarus Alexander Lukașenko, i-a dăruit de ziua lui un tractor.

Liderul tadjik, Emomali Rahmon, vede în omologul său rus un „lider puternic și înțelept”, iar președintele pro-moscovit al Ceceniei, Ramzan Kadîrov, „una dintre cele mai influente și remarcabile personalități ale vremurilor contemporane”. 

Președintele Dumei de Stat, camera inferioară a parlamentului de la Moscova, Viaceslav Volodin, a scris pe Telegram că „dacă există Putin, există Rusia”.

Ziua de naștere a lui Putin, la putere din 1999, marchează, de asemenea, împlinirea a 16 ani de la asasinarea celebrei jurnaliste de investigație Anna Politkovskaia, considerată o voce foarte incomodă pentru Kremlin. Ea ar fi ar fi avut astăzi 64 de ani.

Un cadou special făcut de ucraineni lui Vladimir Putin de ziua lui

CNN relatează că sâmbătă dimineața o explozie imensă a provocat prăbușirea unor părți din șoseaua și podul feroviar construite de Rusia peste strâmtoarea Kerci de la Marea Azov după anexarea Crimeei.

Imagini și înregistrări video de la fața locului au arătat că sâmbătă dimineață la ora locală 06:07 (03:07 GMT), o explozie devastatoare a făcut ca mari porțiuni din podul rutier și feroviar care unește cele două maluri ale strâmtorii Kerci să devină impracticabile.

Incendiul de pe podul strategic care leagă Rusia continentală de peninsula ucraineană Crimeea, anexată de Moscova în 2014, ar fi fost provocat de explozia unei maşini-capcană – susţin investigatorii antiteroriști ruși, citați de agenţiile de presă. Traficul de pe pod a fost suspendat. 

Agențiile de presă relatează că ulterior, pe o porțiune separată a podului, un incendiu a cuprins un tren de cisterne de combustibil.

Un oficial rus din Crimeea a dat vina pentru acest dezastru pe „vandalii ucraineni”.

Purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, a declarat că „reacția regimului de la Kiev la distrugerea infrastructurii civile demonstrează natura sa teroristă”.

Foto: Un uriaș nor de flăcări și fum a fost provocat sâmbătă dimineața de explozia de pe podul Kerci.

Podul construit de Rusia după anexarea Peninsulei Crimeea în 2014, a fost inaugurat în 2018, trece peste strâmtoarea Kerci și leagă teritoriul rus de peninsula Crimeea.

Cu o lungime de 19 kilometri, acesta este cel mai lung pod construit de Rusia și cel mai lung pod din Europa.

Construcția a valorat miliarde de dolari.

În afară de utilitatea pe care o are în transporturi, acest pod a asigurat stăpânirea strategică a lui Vladimir Putin asupra Crimeei, iar în prezent, podul este utilizat de armata rusă pentru aprovizionarea trupelor sale de invazie din sudul Ucrainei.

Another video from the Crimean bridge! Another explosion moment today pic.twitter.com/rMzCnUM8oM

— ТРУХА⚡️English (@TpyxaNews) October 8, 2022