CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Oficialii ruși din Crimeea își pregătesc FUGA și își cumpără case în Rusia! Cum se va întoarce Crimeea între granițele Ucrainei?

 Peste o lună se vor împlini nouă ani de când Rusia a ocupat Peninsula Crimeea, regizând un referendum ilegal. 

În prezent, întreaga Ucraină conștientizează că războiul ar trebui să se încheie numai când armata ucraineană va atinge granițele statului așa cum au fost stabilite acestea în 1991. Or asta presupune eliberarea Peninsulei Crimeea. 

E bine de știut că, de ani și ani, locuitorii Crimeei sunt prizonieri ai spațiului informațional rus, fapt care îi separă aproape complet de celelalte părți ale Ucrainei. De asemenea, pentru restul ucrainenilor este destul de dificil să înțeleagă exact ce se întâmplă pe teritoriul Republicii Autonome.  

Jurnalista ucraineană Anna Neplii, animată de dorința de a afla unele răspunsuri, l-a intervievat pe președintele Mejlis-ului tătăresc din Crimeea, Refat Chubarov, care e și vicepreședinte al Consiliului reprezentanților poporului tătar din Peninsulă.

Discuția a atins și problema represiunii în masă a tătarilor, precum și scenariul eliberării Crimeei, finalizându-se cu analiza amenințărilor nucleare lansate pe bandă rulantă de satrapii de la Kremlin. 

 

Refat Chubarov (foto): Din vara lui 2022, Crimeea a devenit un posibil teritoriu pentru desfășurarea operațiunilor militare. Armata ucraineană a reușit lovituri de succes asupra instalațiilor militare din Peninsulă – o lovitură pe un aerodrom militar din orașul Novofedorivka, lângă Saki, în urma căreia au murit aproximativ 50 de militari ruși, amintesc și exploziile puternice de la depozitele de muniții de lângă Dzhankoy, dar și atacul cu dronă asupra clădirii din Sevastopol a sediului Flotei Mării Negre. Toate aceste acțiuni au ajutat populația din Crimeea să realizeze că eliberarea poate fi posibilă.  

Se estimează că în timpul ocupației ilegale a Crimeei pe teritoriul ei s-au stabilit aproximativ un milion de cetățeni ruși. Erau siguri că acest teritoriu va deveni pentru totdeauna o parte a Federației Ruse, dar astăzi își dau seama că viitorul le este amenințat. În ultimele luni, fluxul rușilor care vor să se stabilească în Crimeea a ajuns la zero. Desigur, mulți dintre rușii deja veniți încearcă să își vândă imobilele și să părăsească Peninsula. Pe de altă parte, cetățenii care au crezut, la momentul ocupației din 2012, că venirea Rusiei va aduce schimbări în bine, își dau seama că ocupația le-a adus multe probleme pe cap și că acum le sunt amenințate până și viețile, pentru că războiul este posibil pe teritoriul Crimeei. Mulți dintre acești oameni și-au venit în fire.  

A treia categorie o reprezintă oamenii care au rămas loiali statului ucrainean – etnicii ucraineni și tătarii din Crimeea. În 2022, aceștia au primit speranța că, într-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat, Crimeea se va întoarce între granițele firești ale Ucrainei.  

Toate aceste modificări de percepție sunt vizibile și pentru ocupanții ruși, care încearcă să folosească diverse metode cu scopul controlării în continuare a societății. Rușii vor să convingă populația că Peninsula Crimeea ar fi de necucerit pentru Forțele Armate ale Ucrainei. Prin urmare, cu cât războiul se aproprie mai mult de Crimeea, cu atât represiunea și persecuțiile cresc în intensitate. De notat și că, după 24 februarie, rușii și-au reluat persecuțiile împotriva tătarilor din Crimeea, unde problema drepturilor omului s-a înrăutățit semnificativ, fapt dovedit de numeroasele crime, răpiri și arestări ilegale, deopotrivă cu diverse alte abuzuri.  

Momentan, majoritatea oficialilor sunt pe locurile lor, dar cu toții înțeleg că vor trebui să plece. Cei care au mai multe oportunități pregătesc aerodromuri alternative pe teritoriul Rusiei cu scopul de a-și evacua din timp familiile. Primim informații că reprezentanții regimului rusesc de ocupație și colaboratorii lor locali își cumpără case pe teritoriul Rusiei, ceea ce indică faptul că se pregătesc să își ia zborul. 

Jurnalist: În opinia dumneavoastră, cum credeți că Ucraina își va recupera Crimeea? Prin mijloace militare sau prin mijloace diplomatice? 

Refat Chubarov: Acum este foarte greu de spus, întrucât totul va depinde de evoluțiile ce vor avea loc în războiul ruso-ucrainean. Cu cât sunt mai multe victorii din partea Forțelor Armate ale Ucrainei, cu atât este mai mare procesul de dezintegrare și descentralizare al Rusiei imperiale. Când înfrângerea Kremlinului va deveni inevitabilă, o mulțime de procese vor avea loc la Moscova și în alte centre pe care acum încă le manevrează.

Există factori care permit Rusiei să mențină Crimeea sub controlul său. În primul rând, podul Crimeei peste strâmtoarea Kerci asigură transferarea de personal militar și armament. În al doilea rând, e vorba despre flota rusă din Marea Neagră, care se află la Sevastopol – mă refer la navele de pe care este lovită Ucraina cu rachete. În al treilea rând, există un coridor pe uscat: Chongar-Mariupol-Rostov. Dacă trupele ucrainene vor lovi aceste trei obiective principale e posibil să nu mai aibă nevoie de bătălii crâncene pe teritoriul Crimeei.  

În general, orice victorie de răsunet a Ucrainei va avea consecințe pentru Rusia. Acest lucru se va manifesta fie prin comportamentul conducerii politico-militare, fie în comportamentul unor grupuri mari de oameni, fie în politica regiunilor încă aflate sub talpa Kremlinului. 

Jurnalist: Federația Rusă amenință în mod uzual că, dacă va pierde Crimeea, se va ajunge la război nuclear. Cât de reale sunt aceste amenințări? 

Refat Chubarov: Rusia recurge de multă vreme la șantajarea nucleară a întregii lumi. O perioadă a reușit, însă toate evenimentele care s-au succedat după februarie 2022, cu toate crimele săvârșite de armata rusă și cu așa-zisele referendumuri din teritoriile ocupate, au transformat acțiunile Rusiei într-o farsă. Dacă în 2014, lumea liberă și civilizată, realizând ilegalitatea așa-zisului referendum de anexare a Crimeei, a ezitat să întreprindă acțiuni tranșante împotriva Rusiei, iată că după momentul februarie 2022 Occidentul s-a trezit. Țările occidentale au conștientizat că amenințarea rusă planează și asupra lor, așa că au decis să se apere, construindu-și apărarea în jurul Ucrainei. E deja clar că războiul ruso-ucrainean nu se poate încheia decât cu victoria militară a Ucrainei. Indiferent de evenimentele care vor avea loc de-a lungul războiului, acest vector nu se va schimba.   

Politicienii occidentali au depășit cu brio frica pe care vrea să o impună șantajul nuclear al Rusiei. Subiectul războiului nuclear este ineficient și din punct de vedere propagandistic. În plus, fiți convinși că politicienii ruși sunt conștienți că, dacă vor folosi arme nucleare, răspunsul NATO va fi atât de puternic încât nu va mai rămâne nimic nici din ei, nici din Rusia. Frica de război nuclear are efect de bumerang – ajunge până în anturajul lui Putin și coboară până în buncărele lui.

Citiți interviul integral accesând : https://podul.ro/articol/19864/interviu-dezvluirile-unui-lider-al-ttarilor

Publicitate

21/01/2023 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Vladimir Putin a împlinit 70 de ani

Artistul rus Alexey Sergienko pozează în fața piesei sale de artă „Putin cu un cățel” (pânză/ulei, 200x200 cm) dedicată președintelui rus Vladimir Putin la Sankt Petersburg, Rusia, 06 octombrie 2022.
©EPA-EFE/ANATOLY MALTSEV  |   Artistul rus Alexei Serghienko pozează în fața piesei sale de artă „Putin cu un cățel” (pânză/ulei, 200×200 cm) dedicată președintelui rus Vladimir Putin

Președintele rus, Vladimir Putin, a aniversat, vineri, 7 octombrie, 70 de ani de la naștere, sub o ploaie de laude din partea subalternilor din țară și a puținilor săi aliați externi – constată media internațională, care notează că toți aceștia au trecut sub tăcere eșecurile trupelor ruse în Ucraina invadată, consemnează publicația https://www.veridica.ro.

„Dumnezeu v-a adus la putere, astfel încât să puteți îndeplini o misiune de o importanță deosebită și de mare responsabilitate pentru soarta țării și a poporului ei” – i-a scris lui Putin patriarhul ortodox Kiril, care i-a îndemnat pe ruși să se roage pentru sănătatea președintelui.

Principalul aliat al lui Putin, președintele autoritar belarus Alexander Lukașenko, i-a dăruit de ziua lui un tractor.

Liderul tadjik, Emomali Rahmon, vede în omologul său rus un „lider puternic și înțelept”, iar președintele pro-moscovit al Ceceniei, Ramzan Kadîrov, „una dintre cele mai influente și remarcabile personalități ale vremurilor contemporane”. 

Președintele Dumei de Stat, camera inferioară a parlamentului de la Moscova, Viaceslav Volodin, a scris pe Telegram că „dacă există Putin, există Rusia”.

Ziua de naștere a lui Putin, la putere din 1999, marchează, de asemenea, împlinirea a 16 ani de la asasinarea celebrei jurnaliste de investigație Anna Politkovskaia, considerată o voce foarte incomodă pentru Kremlin. Ea ar fi ar fi avut astăzi 64 de ani.

Un cadou special făcut de ucraineni lui Vladimir Putin de ziua lui

CNN relatează că sâmbătă dimineața o explozie imensă a provocat prăbușirea unor părți din șoseaua și podul feroviar construite de Rusia peste strâmtoarea Kerci de la Marea Azov după anexarea Crimeei.

Imagini și înregistrări video de la fața locului au arătat că sâmbătă dimineață la ora locală 06:07 (03:07 GMT), o explozie devastatoare a făcut ca mari porțiuni din podul rutier și feroviar care unește cele două maluri ale strâmtorii Kerci să devină impracticabile.

Incendiul de pe podul strategic care leagă Rusia continentală de peninsula ucraineană Crimeea, anexată de Moscova în 2014, ar fi fost provocat de explozia unei maşini-capcană – susţin investigatorii antiteroriști ruși, citați de agenţiile de presă. Traficul de pe pod a fost suspendat. 

Agențiile de presă relatează că ulterior, pe o porțiune separată a podului, un incendiu a cuprins un tren de cisterne de combustibil.

Un oficial rus din Crimeea a dat vina pentru acest dezastru pe „vandalii ucraineni”.

Purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, a declarat că „reacția regimului de la Kiev la distrugerea infrastructurii civile demonstrează natura sa teroristă”.

Foto: Un uriaș nor de flăcări și fum a fost provocat sâmbătă dimineața de explozia de pe podul Kerci.

Podul construit de Rusia după anexarea Peninsulei Crimeea în 2014, a fost inaugurat în 2018, trece peste strâmtoarea Kerci și leagă teritoriul rus de peninsula Crimeea.

Cu o lungime de 19 kilometri, acesta este cel mai lung pod construit de Rusia și cel mai lung pod din Europa.

Construcția a valorat miliarde de dolari.

În afară de utilitatea pe care o are în transporturi, acest pod a asigurat stăpânirea strategică a lui Vladimir Putin asupra Crimeei, iar în prezent, podul este utilizat de armata rusă pentru aprovizionarea trupelor sale de invazie din sudul Ucrainei.

08/10/2022 Posted by | PRESA INTERNATIONALA | , , , , , , , , | 2 comentarii

ANALIZĂ: ORBIREA NATO în strategia sa la Marea Neagră ne pune pe toți în pericol

NATO nu se concentrează prea mult pe Marea Neagră , fapt care ne pune pe toți în pericol

Timp de peste două sute de ani, fiecare război european în care a fost implicată Marea Britanie și-a avut originea în jumătatea de est a continentului. De la Războiul de independență al Greciei din anii 1820 până la Războiul Crimeii din anii 1850 și la cele două Războaie Mondiale, începând cu bombardarea Belgradului de către Austro-Ungaria, la sfârșitul lunii iulie 1914, și cu invadarea Poloniei de către Germania nazistă, în septembrie 1939, până la bosniaci și la războaiele din Kosovo din anii 1990, o regulă de fier a istoriei britanice moderne a fost aceea că mereu crizele militare din Europa vin asupra noastră din aceste țări estice „despre care știm puține lucruri”, scrie Gabriel Elefteriu, director de cercetare la Policy Exchange și șef la Space Policy Unit într-un articol publicat în http://www.spectator.co.uk, reluat de https://www.capital.ro.NATO nu se concentrează prea mult pe Marea Neagră.

Descrierea concisă făcută de Neville Chamberlain este încă, în mare parte, adevărată astăzi: politica britanică în regiunea de dincolo de Cortina de Fier, precum și discuțiile publice despre Europa de Est s-au concentrat, în principal, asupra Poloniei și a țărilor baltice, unde au fost dislocate trupe britanice.

Dar această focalizare nordică riscă o lipsă de apreciere a pericolelor existente mai spre sud.

Cum atenția s-a îndreptat, în mare parte, spre țările baltice – aproape în toate simulările sau evaluările militare majore începând din 2014 estimându-se că acolo ar putea începe un război fierbinte cu Rusia –  regiunea Mării Negre a fost mult mai puțin discutată, deși din ea s-a purtat orice bătălie rusească, de fapt.

Aceste lupte includ Cecenia (anii 1990), Georgia (2008), Crimeea și Donbasul (2014-15), iar acum atacul total al lui Putin asupra Ucrainei.

Bazele Rusiei de la Marea Neagră – în special Sevastopol – au acționat ca punct de plecare și sursă de aprovizionare pentru operațiunile sale militare din Siria.

În timp ce planificatorii NATO s-au concentrat, în primul rând, pe Suwalki Gap, Moscova a marcat, de multă vreme, „direcția strategică de sud” – inclusiv Balcanii – în activitățile sale militare.

Este timpul ca Occidentul să se trezească la realitățile strategice complete ale regiunii Mării Negre și să recunoască faptul că aici, nu în țările baltice, se va decide lupta pe termen lung împotriva expansionismului Rusiei.

Indiferent de rezultatul războiului din Ucraina, țări precum România sau Moldova sunt acum potențiale puncte fierbinți în noul peisaj de securitate al Europei de Est, se arată în The Spectator.

Există mai multe moduri în care Rusia ar putea exploata complexitățile și vulnerabilitățile locale, pentru a declanșa noi crize militare ce ar putea târî NATO într-un conflict.

Măsurând peste 380 de mile, granița României cu Ucraina este cea mai lungă dintre toate granițele țărilor NATO.

Insula Șerpilor, ocupată de trupele rusești în primele zile ale războiului, se află la numai 48 de mile distanță de orașul de coastă românesc Sulina.

Crimeea, ticsită cu rachetele, navele și avioanele de război ale Moscovei, se află la aproximativ 250 de mile spre est – la mai puțin de o jumătate de oră de zbor pentru bombardierele rusești Sukhoi Su-34.

Rușii pot lovi Constanța, cel mai mare port al României și, totodată, al NATO la Marea Neagră, direct din Crimeea, cu rachete Iskander.

Tabloul maritim s-a înrăutățit

Odată cu invadarea Ucrainei și cu trupele rusești făcând presiuni asupra orașului Nikolaiev, sperând să ajungă la Odesa, situația militară a României s-a transformat mai mult decât cea a oricărei alte națiuni aliate.

Tabloul maritim s-a înrăutățit categoric, odată ce Marina rusă a preluat controlul asupra apelor din partea nordică a Mării Negre, după ce a distrus forțele navale ucrainene, în prima fază a războiului.

Acest lucru contează foarte mult pentru ceea ce rușii ar putea plănui să realizeze în Budjak, zona din Ucraina care se întinde la sud de Odesa și se învecinează cu România, Moldova și Transnistria.

În ultima săptămână, Flota rusă a Mării Negre a bombardat orașe de coastă ca Zatoka și Bilenke, care se află pe singura rută terestră directă dinspre România spre Odesa. (Dacă este folosită în acest scop, aceasta ar fi, de asemenea, cea mai scurtă rută de aprovizionare directă către o zonă de operațiuni din Ucraina, cu o lungime de numai 186 de mile.)

Drumul alternativ trece prin punctul sudic al Transnistriei, care găzduiește „pacificatori” ruși încă din anii 1990. Rusia ar putea foarte bine să încerce un asalt în Budjak, încercând să desprindă sudul Ucrainei de România și să se conecteze cu contingentul său transnistrean.

Toate acestea servesc ca o aducere aminte cu privire la cât de aproape este România de conflict – și, prin urmare, cât de expusă a devenit poziția sa pe harta militară a NATO.

Perspectiva de a avea trupe rusești staționate din nou la frontierele sale – și mai ales lângă Delta Dunării – a fost cel mai întunecat coșmar al României, de când Armata Roșie a părăsit țara, în 1958, după 14 ani de ocupație.

Dacă Odesa va cădea, în cele din urmă, Rusia nu va finaliza doar cucerirea întregului litoral al Ucrainei.

De asemenea, va obține un pod terestru către Transnistria, „republica” nerecunoscută care s-a desprins de Moldova în anii 1990, când Uniunea Sovietică s-a dezintegrat, și care a rămas într-un conflict înghețat de atunci.

Moscova ar putea relua scenariul din Donbas

Cu trupele obișnuite rusești defilând apoi în Transnistria, este cu totul posibil ca Moscova să încerce să reia scenariul din Donbas în Moldova. Autoritățile transnistrene ar face presiuni asupra guvernului moldovean ca să accepte federalizarea țării – lucru pe care l-au urmărit de mult timp – sub amenințarea armelor (rusești).

Moldovei i-ar fi imposibil să se opună singură unui astfel de acord de tip Minsk II, având în vedere forțele sale armate reduse. Acest lucru ar lăsa Transnistria controlată de ruși, cu drept de veto asupra afacerilor moldovenești, punând cu siguranță capăt aspirațiilor țării la UE.

Un astfel de scenariu ar deschide dileme uriașe pentru NATO, având în vedere că Moldova este țara-soră a României, cele două fiind separate în 1945 de către Stalin.

Bucureștiului și celorlalte capitale din NATO le-ar fi greu să privească pasiv cum ultima țară democratică, integră și liberă, aflată între Rusia și NATO, s-ar prăbuși sub presiunea Kremlinului.

Ce-ar fi dacă Moldova – care este neutră potrivit Constituției sale – ar cere o misiune internațională de „menținere a păcii”, care să fie dislocată la granița sa de est, de exemplu?

O altă „soluție” de urgență pentru o astfel de situație, deja discutată în unele părți, ar fi ca Moldova să recunoască independența Transnistrei și apoi să ceară reunificarea cu România, devenind astfel, peste noapte, un teritoriu NATO.

Probabil că nimic din toate acestea nu se va întâmpla, dar oferă o idee despre dilemelor foarte reale – și despre pericolul clar și prezent – ​​cu care se confruntă factorii de decizie locali și, într-adevăr, alianța în ansamblu, în timp ce sunt analizate consecințele potențialei înaintări militare a Rusiei în Ucraina.

Consolidarea și unificarea flancului estic al NATO este acum prioritate strategică zero. Acest lucru necesită o decizie politică în capitalele occidentale, pentru a acorda o pondere egală ambelor capete ale frontului dintre țările baltice și Marea Neagră.

Flancul estic al NATO a fost dezechilibrat

În termeni militari, flancul estic al NATO a fost dezechilibrat din punctul de vedere al concepției de la Summitul Alianței din 2016, de la Varșovia, care a stabilit o „prezență avansată sporită” în Letonia, Lituania, Estonia, Polonia și la Marea Baltică; și o „prezență avansată personalizată” mult mai slabă în România și la Marea Neagră (care este acum actualizată în grabă, ca răspuns la război). Este posibil ca acesta din urmă să fi contribuit la eșecul NATO în descurajarea invaziei ruse.

Un alt factor de complicare a fost faptul că România se află pe o „linie” organizațională sau la granița dintre comenzile operaționale ale NATO din Europa de Nord și cele din Sud. Împreună cu regiunea Mării Negre, se încadrează în zona de responsabilitate a Comandamentului Forțelor Comune ale NATO de la Napoli, care este în mare parte un comandament maritim. Cu toate acestea, principala problemă militară a României în raport cu Rusia este în plan terestru, nu în cel maritim, așa cum se transmite uneori, în mod eronat, printr-un accent excesiv asupra Mării Negre.

Pentru a înrăutăți lucrurile, rețeaua de relații – între oficiali, politicieni, experți, oameni de afaceri – și interese și legături reciproce dintre statele vest-europene și cele baltice, inclusiv Polonia, nu are un echivalent real în jurul Mării Negre.

Acest lucru reflectă, în mare parte, un eșec din partea țărilor regionale, în special a României și a Moldovei, de a căuta un profil mai înalt în geopolitica Europei. În general, au optat în schimb pentru o politică externă modestă, lipsită de imaginație: adesea din lipsă de viziune, dar și din îngrijorare cu privire la posibilele reacții rusești.

Turcia ar fi trebuit să fie un partener important, dar complexitatea propriei politici a Ankarei față de Rusia și față de Occident au lucrat, de asemenea, împotriva construirii unei politici coerente aliate în regiunea Mării Negre.

Rol politic și economic pentru Marea Britanie

Toate acestea trebuie să se schimbe, dacă Occidentul dorește să securizeze în mod corespunzător această zonă și să descurajeze alte agresiuni rusești, în special împotriva Moldovei, care este ținta cea mai vulnerabilă.

Pe lângă ceea ce poate face NATO prin intermediul noilor implementări, politici și mesaje strategice ale aliaților, există un rol politic și economic esențial pe care națiunile lider ca Marea Britanie îl pot juca în integrarea mai strânsă a acestor țări în cadrele, dialogurile și relațiile care s-au dezvoltat în spațiul baltic.

Această activitate de „conectivitate” va trebui, de asemenea, să valorifice inițiative regionale mai largi, cum ar fi Inițiativa celor Trei Mări, care cuprinde și Balcanii. Marea Britanie își intensifică deja eforturile în acest sens, odată cu numirea de către premier a mareșalului Stuart Peach, ca trimis special al Regatului Unit în Balcani.

Aceasta este o mișcare inteligentă, care demonstrează un nivel diferit de intenție britanică în regiune, având în vedere că Peach a fost șef al Statului Major al Apărării și tocmai și-a încheiat mandatul de președinte al Comitetului militar al NATO.

De la începutul războiului, România a primit vizite ale unor personalități militare de vârf din Marea Britanie, inclusiv șeful Statului Major al Apărării britanic, amiralul Sir Tony Radakin, și șeful Statului Major General, generalul Sir Mark Carleton-Smith.

Secretarul Apărării, Ben Wallace, va călători și el în această țară, în viitorul apropiat. Această concentrare intensificată a Marii Britanii asupra României ca bastion cheie al NATO în regiune nu ar trebui să rămână circumstanțială: ar trebui să se transforme într-un angajament mai susținut la nivelurile oficiale superioare.

Marea Britanie trebuie să dezvolte o politică pentru Europa de Est, care să cuprindă întreaga regiune – de la Marea Baltică, până la Marea Neagră – în ansamblu.

Având în vedere ceea ce știm despre capacitatea istorică a acestor țări de a ne atrage în războaiele lor, stabilizarea acestei părți a lumii merită toată atenția și toate resursele de care dispunem.

28/03/2022 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: