Planul PROMETEU- Polonia va fi noul pol de putere al bloculului comunitar care se va forma după sfârșitul războiului din Ucraina, ca un tampon între puterea hegemonică germană și cea rusă

Marius Ghilezan: Planul Prometeu de organizare a unui nou bloc comunitar

Polonia va fi noul pol de putere al bloculului comunitar care se va forma după sfârșitul războiului din Ucraina, dacă nu apar disfuncționalități în Planul Prometeu, scrie jurnalistul Marius Ghilezan în https://romanialibera.ro, preluat de Romanian Global News.

Deși relațiile dintre familiile conservatoare ale lui Jarosław Kaczyński, liderul de facto al Poloniei și Viktor Orbán, șeful administrației maghiare, s-au mai răcit – conjunctural, se zice – Ungaria va fi puterea pivotală dintre Estul sino-rus și tânărul Occident, născut sub protectorat britanic.
Dacă centrul politic și administrativ va fi la Varșovia, cel economic al noii construcții – la Budapesta.

Plan tutelat de Londra

Noul bloc comunitar, aflat în stare de proiect de peste treizeci de ani, a fost agreat la Londra, încă din 1992 și garantat de guvernul Majestății Sale, Regele Charles al III, ca o moștenire de la mama sa Regina Elisabeta a II-a.

Acesta reface, sub forma unei confederații, vechea Uniune polono-lituaniană, care a existat 240 de ani, între 1569 -1795, ca un tampon între puterea hegemonică germană și cea rusă. Viziunea este îndrăzneață, pentru că vizează mai multe țări: Estonia, Letonia, Lituania, Cehia, Slovacia, România, Ungaria și Bulgaria.

Planul Prometeu este numele proiectului “Intermarium” al Mareșalului Józef Piłsudski, întâiul șef de stat al Poloniei independente de după primul război mondial, care ar cuprinde statele de la Marea Baltică, până la Marea Neagră.

Acesta viza o dezmembrare pașnică a URSS și reducerea influenței geopolitice a Germaniei, deziderate formulate încă din 1922.

Despre inițiativa celor Trei Mări, sau nașterea unui nou bloc răsăritean

Principal obiectiv al planului, cunoscut ca Inițiativa celor Trei Mări, este crearea confederației transcarpatice, cu scopul de a garanta un echilibru durabil de putere în Europa Centrală, cu națiuni suverane, împotriva presiunilor imperialiste, atât din vest, cât și din est.
Astfel se explică perseverența guvernului de la Varșovia de a susține cauza ucraineană. Polonia are nu doar un gând, ci o amplă viziune.
Prometeu a reușit să convingă Administrațiile succesive ale SUA și diferitele guverne ale Majestății Sale Regina Elisabeta a II-a, printr-un concurs de factori determinanți. Reprezentanții elitelor poloneze din exil s-au coordonat pentru a recompune visul din vis: o Polonie, cu rol protectiv, într-o nouă lume occidentală.

Susținerea anglo-americană a lui Prometeu s-a bazat pe trei piloni

Cauza poloneză n-ar fi avut șanse de izbândă, dacă Polonia n-ar fi fost susținută, în primul rând de-o emigrație puternică, determinată și unitară, care a ținut cu țara, indiferent de guvernările conservatoare, liberale sau comuniste, care s-au perindat la putere.
În al doilea rând, programul pacifist al doctrinei Giedroyc, formulat încă din anii 1950, în jurul unui for de gândire al revistei “Kultura,” apărută în exil, a convins marile cancelarii ale lumii, mă rog, cele care contează în scrierea tezelor geopolitice heliocentrice.

Fost ziarist în perioada interbelică, ajuns în Franța, după căderea țării sale sub Cortina de Fier, Jerzy Giedroyc a lansat inițiativa unei împăcări istorice între Polonia și Ucraina, prin iertarea agresiunilor naziste și renunțarea la pretenții revizioniste. În jurul său, s-au grupat mai mulți intelectuali.
Au decis că interesul major de securitate al Poloniei, care se va elibera într-o zi, va fi să aibă în Ucraina, un scut față de imperialismul rus, dar și un prieten. Încă din primul deceniu de după al doilea război mondial s-au lansat în acțiuni de susținere a cauzei ucrainiene.
Se poate spune că polonezii au fost primii promotori ai ideii intrării Ucrainei în NATO și UE, dintr-un interes egoist: mai multă securitate și mai multă de protecție.

Fără Coroana britanică, cardinalul Józef Wojtyła n-ar fi ajuns Papă
În al treilea rând (poate că ar fi trebuit să fie primul argument, dar am preferat o înșiruire cronologică), rolul Papei Ioan Paul al II-lea în susținerea cauzei de mărire polono-lituaniană. Sanctitatea Sa poate fi considerată cea mai puternică personalitate pe care s-a sprijinit proiectul polonez.

Încă de la înscăunarea sa, a ținut o relație permanentă cu Palatul Buckingham, fără de care – printre altele fie spus – n-ar fi ajuns Pontif, dar asta e o altă discuție. S-a întâlnit cu Regina Elisabeta a II-a de cinci ori, nu doar ca o recompensă a Coroanei pentru medierea conflictului din Insulele Falkland! Relația a avut resorturi mesianice.
Acțiunile pregătitoare de convingere a Marilor Puteri că soluția Intermarium e benefică pentru viitorul pașnic al Europei au fost susținute în secret de Regina Marii Britanii.

Nu doar ca un corolar de minuni, Polonia s-a bucurat de existența unui geniu a geopoliticii: Zbigniew Brzeziński, consilier de securitate al unui președinte american și creatorul conceptului de: „Cordon sanitar de protecție a NATO,” format dintr-o salbă de state, de la Marea Nordului, la Marea Neagră.

El a convins administrația Carter de nevoia creării unui bloc comunitar între Vest și Est, prezentând rațiunile de securitate, nu visul națiunii sale de a redeveni o putere imperială.

Polonezul care a prevăzut nevoia de bipolaritate a lumii.

A fost profesor la diferite facultăți americane, fiind considerat un geopolitician mult mai cu viziune decât Fukuyama, cu al său sfârșit al istoriei, de după prăbușirea URSS.

Deși un anticomunist notoriu, Brzeziński n-a căzut în extaz când s-a prăbușit Uniunea Sovietică, ba din contră, a susținut că lumea va fi bipolară, în ciuda interesului hegemonic al SUA.
Iată, un simplu corolar de fapte și de gândire strategică descrie modul cum Planul Prometeu a fost agreat de Marile Puteri.
Intermarium este o zonă care ar izola Europa civilizațională, cu o suprafață, conform hărților, de trei ori mai mare decât Germania și Franța la un loc. Rolul său enunțat este de protecție a bătrânelor state europene.

Înțelesul ascuns, e că se plănuiește o reîmpărțire a Europei cu sprijin englez, că doar BREXIT-ul nu s-a făcut la plesneală.
Stakeholderii americani ar dicta, astfel, prețul cerealelor la marile burse din lume. În aceste state, s-ar grupa 78% din producția mondială de grâne.

Planul polonez Intermarium are o vechime de peste o sută de ani. Mareșalul Pilsudski, mare admirator al Reginei Maria a României, când Polonia nu era decât o imensă fermă, urmărea să taie tendințele hegemonice ale Germaniei și URSS.

Astăzi, vor să fie cei mai mari câștigători ai războiului din Ucraine, prin crearea unei uniuni de state, cu administația centrală la Varșovia. Poate rămâne dosr un vis, dar România unde va fi?

VOCILE LUMII

Newlinesinstitute.org scrie că Polonia va deveni un important jucător european.

Polonia vede propriile istorii tulburi în destinul Ucrainei, și se teme că istoria s-ar putea repeta. În viitorul previzibil, Polonia va continua să aprofundeze legăturile sale militare cu SUA și cu alți aliați ai NATO, pentru a se asigura că nu există nicio îndoială în legătură cu articolul 5 din Tratatul de Bază, iar statul și societatea deopotrivă vor face tot ce le stă în putere pentru a se asigura că vecinii de la est sunt țări libere și independente.

Publicitate

Finlanda a devenit cea de-a 31 țară care a intrat în Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO)

Astăzi, 4 aprilie 2023, Finlanda a devenit cea de-a 31 țară care a intrat în Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO). În momentul aderării Finlandei la NATO, lungimea graniței dintre organizație și Rusia se va mări considerabil. Ceremonia de aderare a Finlandei la NATO este însoțită de mai multe evenimente, printre care declarațiile de presă ale oficialilor și întâlnirea Comisiei NATO-Ucraina cu Finlanda și Suedia.

Odată cu aderarea Finlandei la NATO, va avea loc și Reuniunea miniştrilor Afacerilor Externe ai statelor membre NATO. În cadrul reuniunii, oficialii vor aborda subiectul războiului ilegal al Rusiei împotriva Ucrainei.

NATO a anunțat că oficialii ar putea dezvolta, în cadrul reuniunii, un program multianual de sprijin pentru Ucraina.

Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a salutat aderarea Finlandei la organizație, spunând: „Va fi o zi bună pentru securitatea Finlandei, pentru securitatea nordică și pentru NATO în ansamblu”.

Acum sa vedem cum se comporta Putin!? Dupa ce la inceputul razboiului sustinea ca atacul asupra Ucrainei e doar un „raspuns” impotriva apropierii granitei NATO. Deci linia frontierei statelor NATO tocmai s-a dublat.

Lungimea graniței dintre Rusia și NATO s-a dublat

Finlanda împarte o frontieră de 1 340 km cu Rusia. Aceasta a depus oficial cererea de alăture la NATO în data de 22 martie 2022, pe fonul agresiunii ruse în Ucraina. Alături de Finlanda, cererea de aderare a depus-o și Suedia. Aderarea Suediei încă nu a fost acceptată de către Turcia și Ungaria.

Potrivit BBC, până în data de 22 februarie 2022, atât Finlanda, cât și Suedia, abordau o politică de nealiniere la alianță. Situația s-a schimbat esențial după invazia rusă în Ucraina, aceasta determinând o creștere a opiniei publice finlandeze în favoarea aderării la NATO în proporție de 80 %.

Purtătorul de cuvânt al Kremlinului a avertizat că Rusia va „vedea îndeaproape” ceea ce se întâmplă în Finlanda, descriind extinderea NATO drept o „încălcare a securității noastre și a intereselor noastre naționale”.

ÎN FAȚA amenințărilor militare, informaționale și politice rusești, Republica Moldova ia măsuri de consolidare a securității sale și mizează pe sprijinul Occidentului

©EPA-EFE/DUMITRU DORU  |   Transportoare blindate „Piranha-3 H” expuse în cadrul ceremoniei oficiale de primire a acestor vehicule militare în Chișinău, Moldova, 12 ianuarie 2023.

Rusia amenință militar, informațional și politic Republica Moldova. Chișinăul ia măsuri de consolidare a securității și mizează pe sprijinul partenerilor occidentali

Publicația online https://www.veridica.ro informează că bombardamentele rusești asupra Ucrainei au alertat și autoritățile de la Chișinău după ce, în mai multe ocazii, fragmente de rachete au căzut pe teritoriul Republicii Moldova. Incidentele au arătat cât de vulnerabilă este Republica Moldova din punct de vedere militar, fără o apărare antiaeriană și cu o armată de doar șase mii de persoane.

Pericolul cel mai mare pentru securitatea și stabilitatea statului pare să vină însă din altă parte – din spațiul informațional controlat de Rusia și din partea unor politicieni care se bucură, pe față sau în secret, de sprijinul Moscovei.

Amenințările militare ale Rusiei la adresa Republicii Moldova, de la rachete la o posibilă invazie

Atacul masiv cu rachete lansat de Rusia asupra Ucrainei la 14 ianuarie 2023 a afectat și Republica Moldova. Fragmente ale unei rachete au fost descoperite de polițiștii de frontieră lângă localitatea Larga din nordul țării, în imediata apropiere a graniței cu Ucraina.

De această data, fragmentele conțineau și focosul rachetei , care a fost distrus ulterior de militari prin explozie controlată.

Autoritățile de la Chișinău nu au precizat despre ce fel de rachetă este vorba și de cine a fost lansată – de Rusia sau de antiaeriana ucraineană.

A fost al treilea incident de acest gen pe teritoriul Republicii Moldova. Primul s-a înregistrat la 31 octombrie anul trecut lângă localitatea Naslavcea, la fel din nordul Republicii Moldova, când fragmente aparent ale unei rachete Kalibr distruse de antiaeriana ucraineană, au căzut lângă satul respectiv. Suflul exploziei a distrus geamurile mai multor case.

Cel de al doilea incident s-a produs, la 5 decembrie, lângă orașul Briceni, situat și el în extremitatea nordică a Republicii Moldova. De această dată, fragmente de rachetă au fost descoperite într-o livadă de lângă oraș, la fel în urma unui atac cu rachete asupra Ucrainei.

Este de presupus că aceste incidente s-au produs din cauza unor rachete rusești care vizau nodul electroenergetic de la Novodnestrovsk, situat pe Nistru, la doar câțiva kilometri de frontiera cu Republica Moldova.   

Aici ar mai trebui spus că, pe 10 octombrie, trei rachete rusești au survolat spațiul aerian al Republicii Moldova, lucru pe care Rusia a refuzat să-l recunoască.

Pe fundalul ultimului incident din această serie, cel din 14 ianuarie, președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, a condamnat „războiul brutal al Federației Ruse împotriva Ucrainei”, subliniind că acesta afectează direct Republica Moldova.

Și premierul Natalia Gavrilița a condamnat în aceeași termeni atacul cu rachete al Rusiei asupra Ucrainei:

„Nu există justificare politică, istorică și cu atât mai mult morală pentru uciderea civililor și atacarea infrastructurii care asigură supraviețuirea populației. Îmi exprim indignarea profundă în legătură cu noul atac masiv asupra Ucrainei. Îmi exprim indignarea pentru lipsa de respect a suveranității Republicii Moldova, spațiul său aerian fiind astăzi din nou survolat și rămășițele unei rachete căzând în vecinătatea localității Larga din raionul Briceni. Exprim susținerea mea pentru poporul eroic ucrainean și sprijinul nostru pentru victimele atacurilor barbare ale Rusiei”, a scris Gavrilița, pe pagina sa de Facebook.

Rusia nu a comentat incidentul cu rachetă de lângă Larga.

E de remarcat însă modul în care presa de la Moscova, în particular Radio Sputnik, a relatat despre declarația Nataliei Gavrilița în legătură cu acest incident: a notat că Gavrilița s-a arătat indignată de lipsa de respect față de suveranitatea Republicii Moldova, precizând că declarația a fost făcută în contextul în care, în apropierea frontierei cu Ucraina, au fost descoperite fragmentele unei rachete neidentificate.

Niciun cuvânt despre Rusia. În general, când citești știrea îți lasă impresia că autoritățile de la Chișinău ar fi indignate de acțiunile Kievului și nu de cele ale Moscovei, cum reiese clar din declarațiile oficialitățile moldovene.

Unii experți, cum ar fi ex-ministrul Apărării, Vitalie Marinuță, consideră că incidentul din 14 ianuarie ar trebui să reprezinte un nou semnal de alarmă pentru autoritățile de la Chișinău.

Potrivit lui Marinuță, Republica Moldova se află pe hărțile de război ale Federației Ruse, iar riscurile sunt ridicate atât timp cât luptele continuă în Ucraina.

În opinia fostului ministru al Apărării, căderea fragmentelor de rachetă pe teritoriul Republicii Moldova nu mai reprezintă un incident singular, ci un pericol constant. Autoritățile de la Chișinău ar trebui să demareze acțiuni atât pentru pregătirea economiei, a militarilor și rezervei militare, cât și a civililor, pentru cazul în care are loc o escaladare a situației, este de părere Vitalie Marinuță. El crede că, pe fundalul intensificării atacurilor rusești asupra localităților ucrainene, Republica Moldova riscă să fie victima unor incidente cu consecințe și mai grave.

De aceeași părere este și expertul pe probleme de securitate Ion Leahu, care a atras atenția că Rusia încă are o capacitate mare de război:

”Rusia, având o economie imensă, până nu demult având venituri colosale din vânzarea țițeiului și a gazelor, își va putea permite mult timp de acum înainte o economie de război, o economie care să producă rachete, proiectile și tancuri. În această situație, dacă Ucrainei îi reușește să reziste, atunci rezistăm și noi. Dar dacă Rusia va învinge Ucraina, perspectivele noastre sunt sumbre”, a subliniat Ion Leahu.

Mărirea bugetului de apărare nu rezolvă problemele de securitate ale Republicii Moldova. La Chișinău se discută și despre o posibilă integrare în NATO

Chișinăul rămâne vulnerabil, în continuare, în ceea ce privește rachete rusești care să survoleze sau să cadă pe teritoriul său, deoarece Republica Moldova nu are apărare antiaeriană. La recentul Forum Economic de la Davos, Maia Sandu le-a cerut aliaților occidentali sisteme de apărare antiaeriană. „Înțelegem că Ucraina este o prioritate și ar trebui să primească aceste sisteme, dar sperăm să primim și noi câteva”, a spus ea.

Apărarea antiaeriana, deopotrivă cu consolidarea capacităților militare ale Republicii Moldova, rămâne o problemă deschisă, despre care a început să se discute la modul serios abia după invadarea Ucrainei de către trupele ruse, la 24 febriarie 2022.

Republica Moldova are, în prezent, una din cele mai slabe armate din lume. Potrivit indicelui Global Firepower 2023, ea se plasează pe locul 143 dintr-un total de 145 de țări.

Actuala putere de la Chișinău este, probabil, prima care, de la proclamarea independenței Republicii Moldova, în 1991, ia în serios reforma Armatei Naționale. Bugetul militar pentru 2023 a fost majorat cu aproape 70% față de 2022, până la 1,7 miliarde de lei moldovenești, adică peste 83,3 milioane de euro, ceea ce reprezintă însă doar 0,55% din Produsul Intern Brut. Cu toate acestea, rămâne cel mai mare buget militar pe care l-a avut vreodată armata Republicii Moldova.

În pofida acestei majorări, experții consideră că fondurile respective sunt insuficiente pentru a acoperi necesitățile sistemului național de apărare.  

Consolidarea capacităților militare ale Republicii Moldova pare imposibilă însă fără ajutorul partenerilor externi. Chișinăul înțelege foarte bine acest lucru și încearcă pe toate căile să obțină sprijinul unor țări NATO, deși, potrivit Constituției, Republica Moldova este un stat neutru.

Recent, Armata Națională a primit primele trei blindate Pirahna III dintr-un lot de 19, donate de guvernul Germaniei în baza unui acord din 2021.

Anterior, și Statele Unite au făcut donații de vehicule blindate Humvee și camioane Armatei Naționale, folosite în prezent de militarii din Republicii Moldova la exerciții naționale și internaționale.

Totuși, dat fiind că Ucraina a reușit să oprească armata rusă, ba chiar a împins-o peste Nipru, forțând-o să părăsească Hersonul ocupat la începutul invaziei, Republica Moldova nu pare să fie în pericol iminent de a fi atacată de către trupele Moscovei.

Președintele Maia Sandu afirma, într-o declarație de la sfârșitul lui decembrie anul trecut că „ /…/ pentru moment, este important să spunem că nu există pericole iminente pentru Republica Moldova datorită curajului armatei ucrainene […] Astăzi putem spune că pericolul este mai departe de noi decât era acum șase luni”.

Noul context a dus însă și la reluarea discuțiilor privind o posibilă integrare a Republicii Moldova în NATO, o Alianță care ar putea să îi asigure cu adevărat securitatea. Un astfel de pas ar fi relativ dificil, pentru că implică eliminarea prevederii despre neutralitate din Constituție, ceea ce ar fi destul de dificil. În plus, nu e suficient ca Republica Moldova să ceară să fie primită în NATO – pe de-o parte cererea trebuie aprobată de toți aliații, iar pe de altă parte Moldova trebuie să îndeplinească un set de criterii pe care Alianța le cere de la membrii săi. Oricum, este semnificativ chiar și faptul că președintele Maia Sandu a admis că se discută la Chișinău dacă Republica Moldova trebuie să facă sau nu parte dintr-o alianța mai mare. Faptul că Maia Sandu a evitat să spună că alianța respectivă e NATO (singura de acest gen relevantă acum în Europa) arată cât de sensibil este subiectul.

Pericolul cel mai mare – spațiul informațional și politicienii sprijiniți de Rusia. Filorușii se poziționează pentru alegerile locale din 2023

Dacă din punct de vedere militar, Republica Moldova pare să se afle într-o relativă siguranță atât timp cât trupele ucrainene reușesc să împiedice armata rusă să înainteze spre Vest, lucrurile nu stau la fel și din  punct de vedere politic sau informațional.

Este de presupus că, în următoarele luni, Rusia va încerca să-și promoveze mai intens interesele sale prin intermediul unor politicieni loiali, mai vechi sau mai noi, care au făcut sau vor face jocul Moscovei, mai ales într-un an electoral cum este 2023. În toamna acestui an în Republica Moldova vor avea loc alegeri locale care ar trebui privite, cum spun unii experți, ca o repetiție generală a scrutinului parlamentar din 2025.

De altfel, opoziția prorusă – cea declarată ca atare dar și cea care nu se identifică deschis în acest fel – a și început să devină foarte activă în spațiul informațional din Republica Moldova. Partidul Șor (condus de controversatul politician și om de afaceri, Ilan Șor, aflat și pe lista de sancțiuni a SUA, care se declară prorus convins) este tot mai prezent pe rețele sociale.

A fost înregistrat și noul partid al primarului de Chișinău, Ion Ceban, Mișcarea Alternativa Națională. Ion Ceban, care a plecat din Partidul Socialiștilor, deși evită să sprijine deschis Rusia, pare să fi primit anterior sprijin din partea unor consilieri politici apropiați de guvernul rus, potrivit autorităților americane.

Mai nou, un alt personaj politic controversat – Renato Usatâi – a anunțat că revine în viața publică, după ce în 2021 își anunțase retragerea. Primul lucru pe care l-a făcut la conferința de presă în care își anunțase revenirea au fost criticile dure la adresa președintelui proeuropean Maia Sandu și laudele la adresa lui Ion Ceban.

Republica Moldova rămâne extrem de vulnerabilă și sub aspect informațional. Chiar dacă autoritățile de la Chișinău au suspendat recent licența de emisie a șase posturi TV, apropiate Partidului Socialiștilor și Partidului ȘOR, care retransmiteau programe ale televiziunilor rusești, propaganda Moscovei este încă suficient de puternică în Republica Moldova.

O demonstrează și datele Barometrului Opiniei Publice, sondaj făcut public la începutul lunii decembrie anul trecut. Aproape 22% din respondenții sondajului justificau invazia Rusiei în Ucraina și puțin peste 36% erau de părere că Ucraina are dreptate în acest război. 22% credeau că niciuna din părți nu are dreptate, iar 18% nu au știut să răspundă. Și asta chiar dacă cei care susțin războiul purtat de Rusia au acces și la altfel de informație decât falsurile promovate de Kremlin și pot afla fără restricții informații despre ororile comise de trupele ruse în Ucraina.

Propaganda rusă sau proprusă încearcă să fie tot mai prezentă pe rețelele sociale, adică exact acolo unde autoritățile de la Chișinău nu pot interveni prea mult, mai ales că internetul a devenit în prezent una din principalele surse de informare în Republica Moldova și ajunge din urmă televiziunea.

Prin urmare, este de așteptat ca, odată cu apropierea datei alegerilor, această propagandă să ia turații din ce în ce mai mari și să se centreze nu numai pe războiul purtat de Rusia în Ucraina, ci mai ales pe compromiterea pe toate căile a actualei puteri proeuropene de la Chișinău.

Totodată, Moscova va încerca, probabil, să-și promoveze oamenii în fruntea unui număr cât mai mare de primării (bineînțeles nu o va face deschis!), pentru ca la momentul decisiv, adică cel tâziu la parlamentarele din 2025, aceștia să intervină în favoarea forțelor politice proruse sau, în anumite condiții, să încerce să destabilizeze situația din interiorul statului chiar înainte de alegerile generale.

Un astfel de precedent a existat în toamna anului trecut, când Partidul Șor, sprijinit de comuniști, și-a propus, profitând de scumpiri și înrăutățirea situației economice, să organizeze proteste de amploare, care însă au eșuat din cauză că nu au avut sprijin popular și nu au putut aduna mai mult de 4 000 – 5 000 de persoane.

Așadar, este de așteptat că în următoarele luni, pe lângă rachetele care o survolează sau cad pe teritoriul său, Republica Moldova va trebui să facă față unor atacuri mult mai subtile, dar și mai periculoase, venite din spațiul informațional și care ar putea compromite perspectiva sa europeană, deopotrivă cu sprijinul occidental, fără care Chișinăul nu ar fi putut face față multiplelor crize pe care le are de înfruntat în prezent.