CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Autoritățile române au interzis intrarea în România unui așa zis cercetător rus, care venise să ne ”lumineze” despre descendența slavă a dacilor

 

 

 

 

Foto: A.I.Umnov-Denisov (Captură Youtube)

Un cercetător rus care pretinde că dacii se trag din slavi a primit interdicție de intrare în România. El urma să promoveze teza că limba română nu are nici o legătură cu limba latină, relatează https://www.g4media.ro 

Autoritățile române i-au interzis intrarea în România cercetătorului rus A.I.Umnov-Denisov, care venise să țină o conferință despre descendența slavă a dacilor.

Acesta a fost trimis înapoi în Rusia de pe Aeroportul Otopeni, potrivit unei postări a ambasadei. El venise în România pentru a-și prezenta tezele pan-slaviste, care susțin că limba română nu are nici o legătură cu limba latină.

Aceste teze sunt utilizate în mod constant de propaganda oficială rusă pentru a slăbi legătura dintre România și Occident.

Umnov – Denisov urma să țină o prelegere pe tema „Triburile dacilor: cine și de unde sunt” la Centrul Rus de Știință și Cultură, centru deschis în urma unui acord semnat în 2013 de fostul ministru de Externe, Titus Corlățean, în timpul guvernului Ponta.

Mai mult, cercetătorul rus urma să țină prelegeri și la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” din București și Universitatea „Andrei Șaguna” din Constanța, potrivit postării ambasadei Rusiei la București.

Tezele lui Umnov – Denisov sunt deja preluate în România de diferite site-uri care promovează propaganda rusă anti-occidentală.

 

 

Ambasada Rusiei a anunțat într-o postare pe Facebook că cercetătorul a fost reținut luni, după ce a aterizat pe aeroportul „Henri Coandă” și a primit interdicție de a intra în țară. Ca urmare, acesta s-a întors în Rusia cu zborul următor, la 3 martie.

Umnov-Denisov mai avea programate și alte două prelegeri, la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” din București și Universitatea „Andrei Șaguna” din Constanța, care au fost și ele anulate.

 

Universitatea „Andrei Şaguna” din Constanţa a găzduit pe 28 februarie, la solicitarea Ambasadei Federaţiei Ruse în România, un dialog cu ambasadorul Valeri Kuzmin, pe tema „Relaţiile dintre U.E., România şi Rusia: istorie şi perspective”.

La o zi de la acest eveniment era programată și prelegerea lui Alexei Umnov-Denisov, la care cercetătorul nu a mai ajuns, din motivele pe care ambasada le-a făcut publice, scrie  https://romania.europalibera.org/a/ambasada-rusiei-protestează 

La evenimentul de vineri, la care a participat ambasadorul, spiritele s-au încins, ambasadorul fiind întrerupt și întrebat de ce nu vorbește despre Crimeea, relatează focuspress.ro.

Tair Ali, președintele Uniunii Minorităților Turco-Tătare Musulmane, l-a apostrofat pe diplomat. ”Sunteți criminali! Ați ocupat abuziv Crimeea și frații noștri suferă! Șase ani de ocupație rusească, ajunge! Rușine! Rușine!”, i-a strigat reprezentantul minorității tătare.

 

 

 

09/03/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

O ISTORIE A ZILEI DE 29 FEBRUARIE. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

29 februarie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

În vremea lui Iulius Cezar, Calendarul roman avea doar 355 de zile, astfel că, la un moment dat, lunile anului nu mai corespundeau cu aceleasi anotimpuri. In anul 45 înainte de Hristos, denumit de istorici „anul confuziei”, Iulius Cezar a adăugat în calendar încă 9 de zile. Odată la patru ani, se mai adauga o zi pentru a sincroniza anul calendaristic, cu perioada dintre doua echinocții.

Explicaţia constă în faptul că un an este definit ca perioada completă de rotaţie a Pământului în jurul Soarelui, care după cele mai riguroase calcule se realizează în 365 de zile, 6 ore, 9 minute şi 9 secunde.

Având în vedere că omenirea are nevoie să se bazeze pe un calendar format dintr-un număr întreg de zile, a apărut convenţia ca, din patru în patru ani, cele şase ore şi ceva care se adună să se convertească într-o zi în plus în calendar. Este dacă vreţi, modalitatea de sincronizare a anului astronomic cu cel calendaristic sau al anotimpurilor.

Calendarul Iulian a rezistat pana la reforma gregoriana din anul 1582.

In Evul Mediu, capii bisericii erau complet derutati in a mai stabili data Pastelui: echinoctiul din calendar se decalase fata de cel real cu 10 zile. Dupa calcule complicate, Papa Gregoriu a gasit soluția. Fiindcă Pamântul realizează miscarea de rotatie in jurul Soarelui in 365 si aproape 6 ore, la fiecare 4 ani, lunii februarie i se mai adauga o zi.

Papa Gregoriu a pastrat regula anilor bisecti, insa a hotarat ca anii care se termina in 00 sa nu fie bisecti decat daca rezultatul impartirii lor la 400 este un numar intreg. Astfel, anul 2008 este bisect, dar 2100 nu va fi an bisect.

 

 

 

1468: S-a născut Papa Paul al III-lea.

 

 

 

Imagini pentru Papei Paul al III-lea.photos

 

 

 

Papa Paul al III-lea (latină : Paulus III), născut Alessandro Farnese , a fost șeful Bisericii Catolice și conducător al statelor papale din 13 octombrie 1534 până la moartea sa în 10 noiembrie 1549.

El a ajuns pe tronul papa în 1527, într-o perioadă plină de  incertitudini și tulburări în sânul Bisericii Catolice în urma Reformei protestante. În timpul pontificatului său a inițiat Contrareforma în cadrul  Consiliului de la Trent în 1545, precum și  campaniile militare împotriva protestanților din Germania.

El a recunoscut noi ordine religioase catolice  precum cele ale iezuiților și ale barnabiților. Paul al III-lea a fost un sprijinitor al artiștilor și savanților , inclusiv al lui  Michelangelo și al lui Nicolaus Copernic care i-a dedicat tratatul său heliocentric .

În anul 1536 din ordinul Papei Paul al III-lea soclul Columnei lui Traian din Roma a fost eliberat din ruinele forului lui Traian .

 

 

 

 

1616: Navigatorul olandez Willem Cornelis Schouten (n. 1567 – m. 1625) a fost primul explorator care a ocolit Capul Horn, în expediția pentru căutarea unui nou drum spre Oceanul Pacific.

 

 

 

 1676: Feodor al III-lea devine Țar al Rusiei.

 

 

 

Imagini pentru Feodor al III-lea al Rusiei. photos

 

 

 

Feodor al III-lea Alexeevici al Rusiei (n.9 iunie 1661, Moscova – d.7 mai 1682) a fost Țar al Rusiei în perioada 1676 – 1682.

  Feodor a fost fiul cel mare al Țarului Alexei I al Rusiei și a primei sale soții, Maria Miloslavskaia.

În 1676, la vârsta de 15 ani, i-a succedat tatălui său la tron. A primit o educație excelentă de la Simeon Polotski, cel mai învățat călugăr slavon  și avea aspirații literare.

A contribuit la traducerea a doi psalmi dintr-o psaltire publicată în 1679. Cea mai ambițioasă inițiativă cu caracter politic din timpul domniei sale a fost recensământul pământurilor început în 1680.

În 1680 Feodor s-a căsătorit cu Agafia Grușevskaia, fiica unui nobil polonez ortodox, care a dat naștere unui fiu, Ilia, în iulie 1681, însă atât ea cât și copilul au murit după câteva zile.

Țarul a fost îndemnat de consilieri să se recăsătorească cât mai repede din motive dinastice. S-a recăsătorit în februarie 1682 cu Marfa Apraxina. Înainte de Paștele din 1682, Feodor s-a îmbolnăvit grav și a murit fără să desemneze nici un moștenitor.

 

 

 

1784: S-a născut arhitectul german Leo von Klenze, una dintre cele mai importante figuri ale Neoclasicismului german; (m. 1864).

 

 

 

 1792: S-a născut compozitorul italian Gioacchino Rossini; (m. 1868).

 

 

 

 

Imagini pentru Gioacchino Rossini; photos

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1814: Franța învinge Rusi, aliată cu Prusia, în Bătălia de la Brienne.

 

 

  1828:  Împăratul rus Nicolae I a promulgat regulamentul privind administrarea Basarabiei ţariste, în conformitate cu care sunt instituite: Administraţia Regională, Judecătoria Penală şi Judecătoria Civilă, Direcţia Financiară.

Consiliului Suprem i se schimbă denumirea în Consiliul Regional. Funcţia de rezident imperial este suspendată, oblicaţiile acestuia fiind trecute guvernatorului general al Novorosiei şi Basarabiei. Prin noul regulament guvernul ţarist a lichidat acea autonomie limitată pe care o acordase Basaraţiei ţariste cu 10 ani în urmă.

 

 

 

1828: S-a născut John Philip Holland, inventatorul si constructorul primului submarin modern, acceptat de U.S. Navy; (d. 12 august 1914).

 

 

 

1845: „Corbul” (The Raven), de Edgar Allan Poe, este publicat pentru prima dată în „New York Evening Mirror”.

 

 

 

1856: Regina Victoria a înființat ordinul Crucea Victoria (VICTORIA CROSS), inițial pentru a-i distinge pe militarii britanici cu merite deosebite în Războiul Crimeei.

 

 

1860: S-a născut statisticianul american de origine germană Herman Hollerith; în 1889 a realizat prima maşină de calculat (un tabulator mecanic bazat pe carduri perforate, gândit pentru a-l ajuta în munca sa de centralizare rapidă a statisticilor); (m. 1929).

 

 

1886: Germanul Karl Friederich Benz (1844-1929 a fost brevetat pentru fabricarea primului automobil funcțional din lume, alimentat cu benzină.

 

 

 

1891: Liliuokalani este proclamată regină a Hawaii; va fi ultimul monarh al cestui arhipeleag din Pacific, înainte de ocuparea acesteia de către SUA.

 

 

 

 

1896: Doctorul Emile Grubbe a utilizat pentru prima oară radiațiile pentru a tratata cancerul de sân al pacientei sale Rose Lee din Chicago.

 

 

 1900, 29.II./13.III:  S-a născut (la Izmir, acum în Turcia) poetul şi diplomatul grec Seferis (pseudonimul lui Georgios Seferiades), laureat al  Premiului Nobel pentru literatură pe 1963 (m. 1971) 

 

 

1904: S-a născut Jimmy Dorsey, saxofonist, clarinetist și șef de orchestră american (m. 1957)

 

 

1916: Primul Război Mondial: Germania a efectuat primul raid aerian de bombardament cu aparate „Zeppelin” deasupra Parisului.  

 

 

1920: S-a născut Michelle Morgan (pseudonimul lui Simone Renée Roussel), una dintre cele mai mari actrițe franceze ale secolului al XX-lea (m. 2016).

 

 

 

1923: Consiliul de Miniștri a aprobat statutul Uniunii Generale a Industriașilor din România (UGIR). 

 

 

 

1936: Se înfiinţează organizaţia turistică de stat din România – Oficiul Naţional de Turism.

 

 

1936: S-a născut român scriitorul Marin Sorescu, poet, dramaturg şi eseist; membru titular al Academiei Române din 1992 (m. 1996). NOTĂ: Deşi în acte data naşterii este 19 februarie, familia poetului susţine că ziua de naştere este 29.II.1936.

 

 

 

 

1940:  Hattie MCDaniel a devenit prima actriţă de culoare care a primit un Oscar pentru rolul din filmul american “Pe aripile vântului”.

 

 

 

 1940: S-a născut (în insula Imbros, din Turcia) Sanctitatea Sa Bartolomeu I (numele laic: Dimitrios Archontonis), patriarh ecumenic de Constantinopol (al 270-lea), din 2.XI.1991 (după moartea patriarhului Dimitrios I).

Bartolomeu I (liderul spiritual al tuturor ortodocşilor din lume) exercită tripla funcţie inerentă rangului său: este arhiepiscop de Constantinopol, este primul dintre cei circa 80 de episcopi ai Patriarhiei Ecumenice răspândiţi în întreaga lume şi este „primul între egali” (în latină, primus inter pares) în cadrul episcopatului ortodox; cu acest titlu el exercită prerogativele de prezidare, coordonare şi iniţiativă în toate problemele panortodoxe; membru de onoare străin al Academiei Române (2004). 

 

 

 

1947: URSS semnează,după încheierea celei de-a doua conflagrații mondiale, Tratatul de pace cu România .

 

 

 

1949: Marea Britanie recunoaște statul Israel.

 

 

 

1950: La Johannesburg (Africa de Sud) izbucnesc primele tulburări provocate de politica rasială a Africii de Sud.

 

 

 

 1952 : În satul Copăceni, raionul Sîngerei, R.S.S. Moldovenească, U.R.S.S., se naște Gheorghe Duca – om de știință din Republica Moldova, președinte al Academiei de Științe a Moldovei.

Gheorghe Duca (n.1952), om de știință din Republica Moldova, președinte a Academiei de Științe a Moldovei

Gheorghe Duca (n.1952), om de știință din Republica Moldova, președinte a Academiei de Științe a Moldovei

Gheorghe Duca a urmat cursurile Facultății de Chimie din cadrul Universității de Stat din Chișinău (azi Universitatea de Stat a Moldovei) în perioada 1969-1974. Obține în anul 1979 titlul științific de Doctor în științe (specializarea Chimia Fizică). În anul 1983, este laureat al Premiului de Stat pentru Tineret în domeniul Științelor și Tehnicii din R.S.S. Moldovenească. Între anii 1985-1988, urmează un stagiu de instruire post-doctorat la Institutul de Chimie Fizică al Academiei de Științe din Rusia.

În anul 1989, obține titlul de Doctor Habilitat în științe în Protecția Mediului; în Cinetică și Cataliză la Universitatea de Stat din Odessa (astăzi în Ucraina), cu teza „Mecanismele proceselor eco-chimice în mediu acvatic”.

 Gheorghe Duca este încadrat în învățământul universitar din R.S.S.M. În perioada 1988-1992, deține funcția de șef al Catedrei de Chimie Fizică a Universității de Stat din Moldova. În anul 1990, obține gradul didactic de Profesor universitar la Universitatea de Stat din Moldova. Între anii 1991-1998, este Director al Centrului de Cercetări în Domeniul Chimiei Industriale și Ecologice al Universității de Stat din Moldova. Prof. Gheorghe Duca a îndeplinit în perioada 1992-1998 funcția de Decan al Facultății de Chimie Industrială și Ecologică din cadrul Universității de Stat din Moldova. De asemenea, prin cumul, între anii 1992-1995, a fost și Decan al Facultății de Ecologie din cadrul Universității Internaționale din Moldova.

Prof. Gheorghe Duca a fost ales în anul 1992 ca membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei, apoi în anul 2000 ca membru titular al aceleiași instituții academice. Tot din anul 2000, este președinte de onoare al Asociației de Cercetare și Dezvoltare din Moldova (MRDA). În anul 2007 a fost ales ca membru de onoare al Academiei Române.

A fost ales în anul 1998 deputat în Parlamentul Republicii Moldova.  

În anul 2000, este numit Consul Onorific al Greciei în Republica Moldova. În baza votului de încredere acordat de Parlament, prin Decretul Președintelui Republicii Moldova, la 19 aprilie 2001, este numit în funcția de ministru al ecologiei, construcțiilor și dezvoltării teritoriului în primul guvern condus de Vasile Tarlev. În calitate de ministru, Gheorghe Duca nu a votat pentru schimbarea denumirii obiectului de studii “limba română” în “limba moldovenească”.

La data de 5 februarie 2004, ministrul Gheorghe Duca a fost ales în funcția de președinte al Academiei de Științe din Moldova, demisionând din guvern. 

 A fost reales ca președinte al Academiei de Științe din Moldova la data de 21 februarie 2008.

Acad. Gheorghe Duca este autor a 36 de monografii și manuale, 82 de brevete, 350 de articole științifice în domeniile chimiei fizice, chimiei ecologice și tehnologiei chimice.

A participat la numeroase conferințe științifice în domeniul chimiei ecologice și al evaluării riscurilor chimice. Este deținător al mai multor premii și medalii de aur și argint la Expozițiile Internaționale de Invenții.

 

 

 

1954: S-a născut Oprah Winfrey, o celebră actriță și gazdă tv. de talk show american

 

 

1956: S-a născut Matei Vișniec, poet și dramaturg român, stabilit din 1987 la Paris

 

 

 

1956: S-a născut  actorul român de teatru și film  Florin Călinescu.

 

 

 

1960: Cu 15 minute înainte de miezul nopţii, oraşul marocan Agadir a fost distrus în totalitate de un cutremur cu magnitudinea de 7,6 grade pe scara Richter. Seismul a durat aproximativ 15 secunde iar în urma acestuia au murit 15 mii de oameni. Tot atunci a a fost distrusă, în totalitate, şi cetatea antică Kasbah

 

 

 

1962: S-a născut Oana Pellea, actriță română de teatru și film, fiica marelui actor Amza Pellea.

 

 

 

 1980: A murit Gheorghe Ștefan, istoric și arheolog român, specialist în istoria veche şi arheologia României, membru corespondent al Academiei Române din 1952; (n. 1899).

 

 

 

1980: A decedat Yigal Allon, ministru în guvernul Israelului (n. 1918).

 

 

 

1988: Arhiepiscopul sud-african Desmond Tutu este arestat împreună cu un grup de circa 100 de clerici, în timpul demonstraţiei anti-apartheid de cinci zile de la Cape Town.

 

 

 

1990: A doua zi a Mineriadei  conduse de liderul minerilor din Valea Jiului, Miron Cozma.
  

 

 

 

2002: În Discursul despre Starea Națiunii, președintele american George W. Bush a declarat guvernele Irakului, Iranului și Coreei de Nord drept „Axa răului”.

 

 

 2004: Jean-Bertrand Aristide este îndepărtat prin lovitură de stat din funcţia de preşedinte al Republicii Haiti, locul său fiind luat de 

 Boniface Alexandre (2004-2006).

 

 

 2004: A murit dramaturgul și scriitorul american Jerome Lawrence; (n. 1915).

 

 

 

2012: Tokyo Skytree a devenit a doua cea mai înaltă clădire din lume, măsurând nu mai puţin de 634 metri înălţime.

 

 

Imagini pentru Tokyo Skytree photos

 

 

 

 

2012: Tenismanul român  Horia Tecău câștigă finala de dublu mixt la Australian Open.

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

 

 

 

Imagini pentru sfinți ortodocsi 29 februarie 2020 icoane

 

 

Cercetând calendarul creştin ortodox al anului 2020, observăm că pe 29 februarie este marcată sărbătoarea Sfântului Casian Romanul, celebrat alături de Sfântul Gherman din Dobrogea în anii nebisecţi pe 28 februarie .

O veche legendă spune că Sfântul Casian ar fi mers la Dumnezeu să-i ceară să fie şi el sărbătorit, precum alţi sfinţi, să aibă o zi a lui. Însă Ziditorul a fost nemulţumit de măsura faptelor bune pe care le-a săvârşit şi, supărat, i-a spus sfântului să plece şi să se întoarcă doar din patru în patru ani.

Aceasta ar fi explicaţia pentru care sărbătoarea sa se mută de pe 28 pe 29 februarie în anii bisecţi.

Despre Sfântul Casian se cunoaşte faptul că era din cetatea Romei si se trăgea din părinţi luminaţi, care i-au insuflat încă din copilărie, o aplecare aparte către învăţătură. Tânărul Casian avea să înveţe la perfecţie filosofia şi astronomia, dar mai ales Tainele Sfintei Scripturi.

A intrat într-un schit şi s-a fãcut monah, ducând o viaţă plină de nevoinţe dar şi de ascultare şi chibzuială, luând apoi, pentru o vreme, calea sihăstriei.

A  mers, apoi, în pelerinaj la mănăstirile Egiptului şi ale Tebaidei, la muntele Nitriei şi al Asiei, în Pont şi Capadocia, adunând informaţii despre vieţile tuturor părinţilor care au luat apoi forma unor iscusite scrieri şi învăţături ale Sfântului Casian, care ne inspiră şi în zilele noastre.

Sfântul Gherman din Dobrogea este şi el sărbătorit din patru în patru ani la 29 februarie. El s-a născut în nordul Dobrogei, în jurul anului 368, la Casimcea, care este şi vatra străbună a Sfântului Ioan Casian.

După ce a studiat în localitatea natală alături de Casian, cu care a fost prieten până la moarte, a mers la Constantinopol unde a deprins învăţătura Sfinţilor Părinţi. Apoi, tot împreună cu Casian, a îmbrăcat haina monahală la o mănăstire din sudul Dobrogei.

A mers, împreună cu cuviosul Casian să se închine Cuvioşilor Părinţi de pe Valea Nilului, iar mai apoi a mers, spre închinare, la mormântul Domnului Iisus Hristos.

În jurul anului 400, la Constantinopol, Sfântul Ioan Gură de Aur i-a hirotonit – pe Sfântul Ioan Casian diacon, iar pe Cuviosul Gherman, preot.

După circa trei ani, când ierarhi din Răsărit s-au ridicat împotriva Sfântului Ioan Gură de Aur, Cuviosul Gherman a luat apărarea marelui ierarh.

Gherman a fost atât de iubit de prietenul său Casian, încât acesta îl numea, în lucrarea „Convorbiri cu Părinţii din Pustie”, „Sfântul Părinte Gherman”.

El a rămas în istorie ca un susţinător al vieţii monahale în Dobrogea, dar şi în Italia şi Galia, fiind însoţit de harul Duhului Sfânt.

Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române dn iunie 1992, hotărăşte canonizarea Sfinţilor Cuvioşi Ioan Casian şi Gherman, aceştia fiind prăznuiţi în ziua de 29 februarie (în anii bisecţi), sau 28 februarie.

 

 

 

 

 

ASTĂZI ÎN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (Surse):

 

 

 www.Creștin Ortodox.ro

 www.Istoria md.

 www.rador.ro/calendarul-evenimentelor-29-februarie 

 www.rador.ro/ documentar-29-februarie semnificatia-anului-bisect 

 www.ziare.com/ ciudateniile-zilei-de-29-februarie ;

Wikipedia.ro;

http://cultural.bzi.ro

 

29/02/2020 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Tratatul de la Craiova din 7 septembrie 1940 și problema minoritarilor bulgari și români din România și Bulgaria

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru evacuarea din cadrilater photosImagini pentru evacuarea din cadrilater photos

 

 

Istoriografiile bulgară si româna din trecut au avut opinii diferite în ceea ce priveste Tratatul de la Craiova din 7 septembrie 1940, prin care sudul Dobrogei („Cadrilaterul”) intra în componenta Bulgariei. „Corectarea unei nedreptati” prin mijloace diplomatice, îl considerau bulgarii, si un act de „mutilare a tarii” sub presiunea fortelor Axei, sustinea teza româneasca.

Dialogul actual dintre istoricii celor doua tari ne lasa speranta ca se poate ajunge la un acord în litigioasa problema a Dobrogei, pornind de la ideea ca ea a fost solutionata definitiv prin Tratatul de la Craiova. Procesele identice de integrare a Bulgariei si României în Europa unita impun o asemenea abordare.

Cauzele aparitiei grupurilor etnice minoritare de bulgari în România si de români (respectiv, valahi si aromâni) în Bulgaria sunt migratiile si schimbarile frontierelor de stat.

Situatia lor a fost deosebit de tensionata între cele doua razboaie mondiale. Conform recensamântului din România, în 1930, numarul persoanelor de nationalitate bulgara era de 366 384, cele mai compacte comunitati fiind instalate în Dobrogea (185 279 persoane), Basarabia (163 726 persoane) si Banat (10 012 persoane).

La rândul lor, valahii din Bulgaria se concentrasera mai ales în partea de nord-vest a tarii, în timp ce aromânii erau dispersati în regiunea de sud-est. Recensamântul bulgar din 1926 dadea urmatoarele cifre: 69 080 de români, 5 324 aromâni, 3 777 „cutovlasi”, 1 551 „tintari” (în total 79 728 persoane).

Transferul de populatii si statul-natiune.

In coabitarea bulgaro-româna din aceasta perioada punctul nevralgic l-a constituit regiunea din sudul Dobrogei (adica judetele Durostor/Silistra si Caliacra/Dobrici), anexata de România în 1913.

Dupa statisticile românesti din 1930, populatia bulgara din aceasta regiune cuprindea 149 409 locuitori, în timp ce românii erau 77 728. Cresterea de mai multe ori a numarului populatiei românesti, în raport cu anul 1910, când numara doar 6 359 de locuitori, s-a datorat colonizarii intensive în cursul anilor ‘20 a românilor din Vechiul Regat si a aromânilor din Grecia si din alte tari balcanice.
In relatiile bilaterale româno-bulgare, contradictiile privind sudul Dobrogei au jucat un rol important. Eforturile politice au mers în directii opuse. România voia sa schimbe statu-quo-ul etnic din regiune si sa pastreze statu-quo-ul teritorial, Bulgaria se straduia sa faca exact invers.

Tratamentul reciproc al minoritatilor – ca principiu – a fost impus în relatiile bilaterale înca de la crearea statului bulgar modern, în 1878, si a contat substantial în negocierile privind problemele minoritatilor în cursul anilor ‘30.
Pozitiile opuse privind aplicarea acestui principiu au cauzat esecul negocierilor. Unicul acord privind minoritatile respective din Bulgaria si România a fost realizat prin Tratatul de la Craiova din 1940. In afara de restituirea Dobrogei de Sud Bulgariei si de stabilirea unei frontiere „definitive si perpetue”, tratatul stipula si schimbul de populatii între cele doua tari vecine.

Principiul schimbului s-a impus la insistentele diplomatiei române. La început, ea a staruit pe emigrarea obligatorie a tuturor bulgarilor din nordul Dobrogei (judetele Tulcea si Constanta), comparativ cu libertatea de optiune a românilor din sudul Dobrogei. Mai târziu, diplomatia româna a insistat pe emigrarea obligatorie a tuturor bulgarilor din România fata de emigrarea românilor din sudul Dobrogei, dar nu si a românilor din restul teritoriului Bulgariei.
Diplomatia bulgara a consimtit sa negocieze pe baza principiului privind schimbul de populatii, pentru a nu face sa esueze negocierile, dar si la presiunea Germaniei. Reprezentantii bulgari au cerut mai întâi ca emigrarea sa nu fie obligatorie.

Ei nu au acceptat schimbul tuturor bulgarilor din România fata de românii din sudul Dobrogei, deoarece nu era echivalent. Atunci, partea bulgara a propus o solutie de compromis, care combina schimbul obligatoriu cu emigrarea facultativa. Propunerea a fost adoptata.

Articolul III al Tratatului de la Craiova stipula: schimbul obligatoriu, într-un interval de 3 luni, începând de la schimbarea instrumentelor de ratificare, între resortisantii români de origine etnica bulgara din judetele Tulcea si Constanța si resortisantii români de origine etnica româna din judetele Durostor si Caliacra; imigrarea facultativa, în termen de un an, a altor resortisanti români de origine etnica bulgara si resortisanti bulgari de origine etnica româna în tara lor de afinitate etnica; dreptul fiecarui guvern de a decreta emigrarea obligatorie a unui numar de resortisanti de origine etnica bulgara sau româna, egal cu numarul de resortisanti din cealalta tara, care si-ar exercita dreptul la o emigrare facultativa.
Un Acord anexat Tratatului se ocupa de chestiunile tehnice legate de acest transfer.

Clauzele sale stipulau: proprietatile imobiliare rurale, care apartineau emigratilor, deveneau proprietatea statului din care emigrau, statul de imigrare obligându-se sa-i despagubeasca pe imigranti: proprietatea imobiliara urbana a emigrantilor ramânea proprietatea privata a proprietarilor lor; emigrantii pastrau dreptul de proprietate asupra tuturor bunurilor mobile. S-a creat o Comisie mixta bulgaro-româna, având misiunea de a supraveghea transferul de populatii.

 

 

 

 

 

Ziua în care Dobrogea de Sud a rămas fără români. Detaliile tratatului dureros prin care am pierdut Cadrilaterul

Evacuaţi din Cadrilater FOTO http://www.istoriepescurt.ro

 

Schimbul obligatoriu al bulgarilor si românilor de pe cele doua parti ale frontierei din Dobrogea s-a efectuat în doua valuri succesive. Migratia principala (noiembrie-decembrie 1940) a angajat 61 500 de bulgari din nordul Dobrogei si 83 928 de români din sudul Dobrogei. Cea suplimentara (aprilie-mai 1941) s-a efectuat pe baza unui Acord aditional si a antrenat înca 3 600 de bulgari si 4 700 de români.

Numarul total al emigratilor a fost de circa 65 000 de bulgari, instalati în Dobrogea bulgara, si circa 88 000 de români, stabiliti – în cea mai mare parte, în Dobrogea româneasca.
Contradictia principala din cursul realizarii transferului obligatoriu a aparut în privinta numarului celor emigrati. Guvernul bulgar a încercat sa evite emigrarea întregii populatii bulgare din nordul Dobrogei, dar a insistat pe emigrarea tuturor românilor din sudul Dobrogei, adica nu numai colonistii, ci si populatia autohtona de origine valaha (vlaha), desi numarul acestora era restrâns. Pozitia Bucurestiului a fost opusa: epurarea de toti bulgarii a partii românesti a Dobrogei, dar prezenta cât mai mult timp posibil a românilor în „Cadrilater”.

Emigratia obligatorie a provocat deceptia si nemultumirea populatiei bulgare autohtone din nordul Dobrogei. Impotriva abandonarii regiunii si a expatrierii s-a nascut o miscare. Guvernul bulgar, precum si mediile emigratiei dobrogene din Bulgaria au evidentiat dimpotriva succesul restituirii partii de sud a regiunii si au explicat astfel sacrificiile impuse.

Ca un astfel de sacrificiu a fost perceputa si expatrierea fortata a bulgarilor din nordul Dobrogei.
Desi fusesera instalati în sudul Dobrogei cu numai vreo cincisprezece ani în urma, colonistii români au ramas la fel de nemultumiti de emigrarea obligatorie ca si bulgarii aflati în aceeasi situatie. Insa clauzele Tratatului de la Craiova nu au generat miscari puternice în România. Sunt simbolice în acelasi sens cele scrise de istoricul si omul politic Nicolae Iorga în ziarul Neamul Românesc, din 17 septembrie 1940: „Am restituit Bulgariei cele ce i s-a luat ca urmare a Razboiului balcanic.
Am zugravit aiurea, de la un pas diplomatic la altul, acea actiune gresita a ministerului Maiorescu prin care, dupa dorinta lui Take Ionescu în prima fasa, s-a cautat de politica de partid a României o crestere de teritoriu, care sa întareasca dominatia celor de la cârma fara ca un curent national adevarat sa îndemne catre întinderea hotarelor la Sud, atunci când aspiratiile noastre tinteau Carpatii.

Nici regele Carol n-a dorit de fapt aceasta completare dobrogeana, el marturisindu-mi cu sinceritate ca-i trebuiau numai acele unghiuri intrânde la noi pe care guvernul Filov ar fi putut fara nici o paguba sa le acorde astazi.
S-a început cu implorarile catre ´Europa’ ca sa ni se dea Silistra si s-a mers pâna la capul Sabla, nu departe de Varna.

E adevarat ca aici poporul bulgar era reinstalat de curând, dar tot asa de adevarat ca pe baza teoriei ´echilibrului’ luam, în momentul maririi Bulgariei, un tinut care nu facea parte din raza noastra nationala pe care am încercat a o crea pe urma si prin nepretuitul element macedonean.
Cu tot aportul lor, care va trebui fructificat cu îngrijire aiurea, trebuie sa recunoastem ca, în ciuda operei de civilisatie îndeplinita, ni-am simtit straini acolo”.
Spre deosebire de schimbul obligatoriu, clauzele care priveau emigrarea facultativa au fost impuse de reprezentantii bulgari, ale caror scopuri vizau posibilitatile altor bulgari din România (din afara Dobrogei) de a emigra în Bulgaria.

Diplomatii români s-au pronuntat împotriva emigrarii facultative si, în special, împotriva echilibrului fortat al numarului de emigrati, deoarece România voia sa-i pastreze pe loc pe valahii din partea de nord-vest a Bulgariei. Contradictiile au împiedicat reglementarea rapida a acestei probleme.
Emigrarea facultativa de populatii a fost mult mai limitata decât schimbul obligatoriu. In cursul intervalului prevazut, de un an, mai exact la începutul anului 1941, 213 bulgari din România au emigrat, din proprie vointa, si nici un român din Bulgaria. La 1 aprilie 1943, cele doua guverne au semnat un Acord de lichidare a problemelor litigioase provocate de Tratatul de la Craiova. Regulamentul privind schimbul facultativ, anexat acestui acord, prelungea intervalul de emigrare pâna la 1 noiembrie 1943.
Dar, la 22 mai 1943, cele doua guverne au decis sa înceteze emigrarea din cauza dificultatilor razboiului. Pe baza Regulamentului, 61 de familii bulgare (155 de persoane), din Banat si din alte regiuni ale României au emigrat voluntar în Bulgaria. Numarul emigratilor din Bulgaria în România s-a ridicat la 95 de familii de aromâni din regiunea Gorna Djumaia (Blagoevgrad) si de valahi din regiunea Vidin.
Rezultatele schimbului de populatii dintre Bulgaria si România pe baza Tratatului de la Craiova sunt contradictorii. Schimbul obligatoriu a stabilit o frontiera etnica între bulgarii si românii din Dobrogea, care coincidea cu frontiera dintre cele doua state.

Aceasta coincidenta a influentat pozitiv relatiile bilaterale, deoarece a împiedicat formularea de pretentii teritoriale pe temeiul unor argumente etnice. Disputa bulgaro-româna privind apartenenta Dobrogei, împartita pentru totdeauna între cele doua tari, avea sa se manifeste mai ales în domeniile propagandei si al stiintei, nu însa si în domeniul politicii reale. Pe de alta parte, emigrarea obligatorie a însemnat mizeria economica si dezradacinarea emigratilor din propriile camine. Tendinta de asimilare a minoritatilor etnice ramase între frontierele celor doua state a fost stimulata dupa efectuarea transferului.

Astazi putem auzi înca limba româna la Tutrakan (Turtucaia) sau limba bulgara la Constanta. Limbile, ca si amintirile, sunt pastrate de emigratii ramasi în viata, dar si de urmasii familiilor care nu au emigrat. Câteva prbleme privind proprietatile abandonate si despagubirile cuvenite pentru ele ramân înca o tema de actualitate. Pe de alta parte, organizatiile minoritare ale bulgarilor din România, ca si cele ale vlahilor si aromânilor din Bulgaria manifesta procese identice de redesteptare etnica în perioada de tranzitie de dupa prabusirea comunismului.

Destinele istorice si schimbarile de identitate ale acestor comunitati au fost asemanatoare. Pe aceasta baza, se urmareste reabilitarea principiului reciprocitatii în privinta minoritatilor. Asa au fost restabilite scolile bulgara din Bucuresti si româna din Sofia. Destinul istoric al emigrantilor si minoritarilor ridica un nou pod între Bulgaria si România.

Sursa:

 

http://starbisnov.blogspot.com/2008/08/301.html

Frontiera – un zid sau un pod
Dr. Blagovest Niagulov (Sofia)

In româneste de Mihai POPESCU

27/02/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: