CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

RUSIA INSTITUIE PRIN LEGE MONOPOLUL ASUPRA ADEVĂRULUI ISTORIC

Băsescu va fi sanctificat?

Lege controversată adoptată de Putin privind rolul Rusiei în cel de-al Doilea Război Mondial

Falsificarea evenimentelor istorice a devenit un delict ce se pedepsește în Rusia, conform unei controversate legi promulgate joi de președintele rus Vladimir Putin, act normativ care interzice negarea „rolului decisiv al poporului sovietic în zdrobirea Germaniei naziste și a misiunii umanitare a Uniunii Sovietice în eliberarea țărilor Europei”, transmite agerpres.ro.

Noile reglementări, publicate pe site-ul oficial al guvernului rus, interzic de asemenea asimilarea publică a obiectivelor, deciziilor și acțiunilor guvernului sovietic, ale comandamentului militar de atunci și ale soldaților sovietici cu cele ale reprezentanților Germaniei naziste și ale puterilor Axei din Europa.

În plus, Putin a promulgat un amendament la legea împotriva extremismului care interzice afișarea în public a imaginilor și discursurilor liderilor organizațiilor și mișcărilor declarate criminale de către Tribunalul militar internațional de la Nürnberg.

Potrivit Codului de infracțiuni administrative, producerea sau difuzarea de materiale extremiste este pedepsită cu amenzi de până la 3.000 de ruble (aproximativ 40 dolari) sau până la 15 zile de arest.

Același delict comis de persoane juridice este pasibil cu o amendă între 100.000 și 1.000.000 de ruble (aproximativ 1.370 şi, respectiv, 13.700 dolari) sau o întrerupere a activității pentru o durată de 90 de zile.

Istoricii au criticat această lege, avertizând împotriva unor interpretări excesive ale acesteia. Unii dintre ei au acuzat Kremlinul că încearcă să-și asigure „monopolul asupra adevărului”, în baza unei legislații stricte care interzice anumite puncte de vedere istorice.

Cu toate acestea, Putin a justificat această lege prin necesitatea de a contracara denaturarea faptelor istorice.

În 2019, președintele rus a criticat vehement o rezoluție a Parlamentului European care – potrivit liderului de la Kremlin – blama URSS pentru declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial. De fapt, rezoluția condamna Pactul Ribbentrop-Molotov încheiat între Uniunea Sovietică și Germania nazistă la 23 august 1939.

Pactul conținea un protocol adițional secret, care prevedea împărțirea sferelor de influență între cele două puteri, de la Marea Baltică la Marea Neagră.

16/07/2021 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , | Un comentariu

Planuri de distrugere a Germaniei și de nimicire totală a poporului german despre care nu se prea vorbește

În cartea Germania trebuie sa dispara! (”Germany must Perish !”), scrisa si publicata de Theodore Kaufman in 1941, se făcea o pledoarie pentru genocidul populatiei germane si dezmembrarea teritorială a acestei tări. Se schța un plan de anihilare a Națiunii Germane și eradicarea completă de pe fața
pământului a întregii sale populații. De asemenea, aici este inclusă și o hartă cu posibila disecție teritorială a Germaniei și a repartizării pământurilor acesteia.”

Se avea în vedere in mod special sterilizarea in masa a tutror barbatilor sub 65 de ani si a femeilor sub 45 de ani. Lucrarea mai promova distibuirea de pământuri germane, care ar rezolva multe dintre problemele omenirii.

”În ceea ce îi privește pe bărbații vizați de sterilizare, aceștia vor fi cel mai ușor de manevrat. Luând un număr arbitrar de 20.000 de chirurgi și presupunând că fiecare dintre aceștia va efectua un minim de 25 de operații pe zi, nu va lua mai mult de maxim o lună pentru a termina cu sterilizarea.

În mod natural, cu cât mai mulți chirurgi disponibili, cu atât mai puțin timp ar fi necesar – și vor fi disponibili mult mai mulți decât cei 20.000 pe care i-am menționat noi, avându-se în vedere toate națiunile pe care le putem trage în joc.

În măsura în care sterilizarea femeilor are nevoie de ceva mai mult timp, evaluăm sterilizarea întregii populații feminine a Germaniei la o perioadă de trei ani sau mai puțin. Este necesară sterilizarea ambelor sexe și nu doar a uneia, deoarece actuala doctrină a germanilor spune că și un strop de sânge german te face german”

”Bineînțeles, după sterilizarea completă, rata nașterilor în Germania ar scădea în mod drastic. Și cu o rată a mortalității de 2% pe an, Națiunea Germană s-ar diminua cu 1.500.000 de persoane în fiecare an.

În consecință, pe durata a două generații, acțiunea care va secera milioane de vieți și ne va scuti de un efort inutil – și anume eliminarea Germanismului și a purtătorilor acestuia –
ar deveni un fapt împlinit. Prin virtutea pierderii auto-perpetuatoarei Voințe Germane, aceasta s-ar atrofia iar puterea germană ar fi redusă la o importanță neglijabilă.”

”Cerințele imperative ale învingătorilor spun că Germania trebuie să piară pentru totdeauna, lucru care face din sterilizarea germanilor o sarcină obligatorie pentru liderii noștri, aceasta fiind considerată cea mai bună metodă de eradicare permanentă. Trebuie să se acționeze prin:

1. dezarmarea imediată și completă a armatei germane și îndepărtarea întregului armament de pe teritoriul Germaniei.

2. plasarea tuturor utilitarelor și a uzinelor de industrie grea sub supraveghere amănunțită și înlocuirea lucrătorilor germani cu
lucrători din naționalitățile Aliaților.

3. segregarea armatei germane în grupuri, concentrate în diferite zone restricționate și sterilizarea sumară a acestora.

4. organizarea populației civile, atât bărbați cât și femei, pe sectoare teritoriale și sterilizarea acestora.

5. împărțirea armatei germane (după ce sterilizarea acesteia a fost încheiată) în batalioane de muncă și alocarea serviciilor
acestora în reconstruirea orașelor pe care le-au distrus.

6. divizarea și împărțirea pământurilor Germane. Harta prezentată în această lucrare oferă câteva idei cu privire la ajustările
teritoriale care pot fi făcute, în raport cu extincția Germaniei.

7. interzicerea tuturor civililor de călători dincolo de granițele prestabilite, până când sterilizarea a fost terminată.

8. obligarea populației germane din teritoriile repartizate de a învăța limba noii țări de apartenență și într-un an de zile,
interzicerea publicațiilor a tuturor cărților, ziarelor și anunțurilor din limba germană, și în aceiași măsură, restricționarea
difuzărilor (radio, TV) în limba germană și stoparea activităților școlilor de limbă germană.

9. se face doar o singură excepție de la legea sterilizării totale: sunt absolvite de la asemenea tratament numai aceia dintre
germani a căror rude, fiind cetățeni ai națiunilor victorioase, își asumă responsabilitate financiară pentru faptele lor. În acest fel,
într-o uitare profundă a existenței sale, este abandonată Germania.

În completarea celor de mai sus, ”Planul Morgenthau” – creat de Henry Morgenthau (evreu) – a fost schița anihilări sistematice a poporului German.

”Fiind supărat de ridicarea lui Hitler și de persecuția jidanilor condusă de acesta, Morgenthau a căutat adesea să îl convingă pe președinte să anticipeze Departamentul de Stat sau să acționeze în contrar cu deciziile acestuia. L-am surprins adesea angajat în negocieri cu guvernele altor țări, lucru care se află în sarcina Departamentului de Stat. Eforturile depuse de acesta în elaborarea unui plan catastrofic pentru tratarea Germaniei postbelice, împreună cu convingerea președintelui de a accepta acest plan fără să consulte Departamentul de Stat, a fost un exemplu remarcabil al acestei ingerințe.”

”Recent, diverse grupuri germane, în cooperare cu rușii, au ridicat memoriale pentru civilii și soldații germani care au murit în Rusia Sovietică. Tot de curând, rusul Alexander Gutman a făcut un film documentar în care a intervievat patru femei germane din Prusia de Est care, copilă fiind, a fost violată de trupele Armatei Roșii, după care a fost dusă într-un avanpost infernal din

Gulag, nr. 517, în apropiere de Petrozavodsk în Karelia. Din cele 1000 de fete și femei transportate în acest lagăr odată cu ea, 522 au murit pe parcursul primelor șase luni. Aceste femei se numărau printre zecile de mii de civili germani, bărbați și femei, care au fost deportați cu consimțământul puterilor Vestice în Rusia Sovietică, ca ”reparații germane în natură” pentru muncă silită.

Una dintre femeile intervievate de Gutman, remarcă: ”În timp ce jurnalul lui Anne Frank este cunoscut peste tot în lume, noi ne purtăm amintirile în inimile noastre.” Nu de mult, filantropiii germani au ridicat un cimitir memorial pentru femeile care au pierit în lagărul de concentrare nr. 517”

”În cea mai bună estimare a sa, în jur de 3 milioane de germani, soldați și civili, au murit inutil după încheierea oficială a ostilităților. Un milion dintre aceștia erau bărbați care erau ținuți prizonieri de război, dintre care cei mai mulți au murit în captivitate sovietică. (Spre
exemplu, din cei 90.000 de germani care s-au predat la Stalingrad, numai 5.000 s-au mai întors acasă.) Mai puțin cunoscută este istoria miilor de prizonieri germani care au murit în captivitate americană și britanică, în cele mai rușinoase și oribile lagăre situate de-a lungul
Rinului, fără adăposturi și cu foarte puțină mâncare.

Alții mai norocoși, au robotit munci silite în țările Aliate, adesea timp de ani întregi.
Cea mai mare parte din celelalte două milioane de civili germani care au pierit după încheierea războiului, au fost femei, copii și bătrâni – victime ale bolilor, frigului, foametei, sinuciderii și masacrelor.

Se amintește fără încetare de lagărele de concentrare din timpul războiului, operate de al Treilea Reich, însă puțini știu că lagărele infame Dachau, Buchenwald, Sachsenhausen și Auschwitz au rămas operabile și după terminarea războiului, numai că de data aceasta au fost îndesate cu captivi germani, dintre care mulți au pierit în moduri mizerabile.

La procesul său de la Nürnberg, Julius Streicher, un propagandist de frunte al Reichului nazist a citat cartea lui Kaufman în apărarea sa, susținând că mânia împotriva evreilor a fost determinată de cartea ” Germania trebuie să piară! ”

Filosoful și istoricul german Ernst Nolte susține că reacția germană la cartea ”Germania trebuie să piară!” a fost un răspuns autentic la temerile germane cu privire la un complot evreiesc la nivel mondial.

Ilya Ehrenburg (Author of The Fall of Paris)

Ilya Ehrenburg, capul propagandiștilor sovietici din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, un mincinos notoriu și patologic, era un evreu din Ucraina care îndemna trupele sovietice să ucidă fără discernământ și fără milă pe toți germanii pe care îi întâlnea.
Într-un manifest intitulat ”Omoară,” Ehrenberg incita soldații ruși de rând, să îi trateze pe germani ca pe niște ființe subumane.
Paragraful final al acestui manifest conclude:

”Germanii nu sunt ființe umane. De acum înainte, cuvântul ”german” este cel mai oribil blestem. Nu avem ce discuta. Nu ne vom emoționa. Ci vom ucide. Dacă nu ai ucis cel puțin un german într-o zi, ai irosit acea zi … Dacă nu poți omorî un german cu un glonț, ucide-l cu baioneta. Dacă zona de front în care te afli este liniștită și nu ai cu cine lupta, atunci ucide un german. Daca ai omorât deja un german pe ziua de azi, mai omoară unul.”

PLANUL MORGENTHAU

A existat un plan răzbunător al Secretarului Trezoreriei SUA, Henry Morgenthau, de a transforma Germania înfrântă într-o țară împovărată și ”pastorală,” lipsită de orice fel de industrie modernă.

Acest plan a fost completat de scheme genocidale de înfometare, sterilizare si de deportare a populației germane care supraviețuise războiului.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este morgenthau.png

Harta: Planul Morgenthau arătând partiţia planificată a a Germaniei postbelice într-un  Stat de Nord,un Stat de Sud, și o Zonă Internațională. Zona gri urma să intre sub controlul Franței, Poloniei și URSS-ului.

Secretarul Trezoreriei Henry J. Morgenthau Jr. a fost singurul membru al cabinetului american invitat să participe la Conferința din Quebec, în timpul căreia a fost convenit planul privitor la viitorul Germaniei.

Motivațiile lui Roosevelt pentru a fi de acord cu propunerea lui Morgenthau pot fi atribuite dorinței sale de a fi în relații bune cu Iosif Stalin și convingerii personale că Germania trebuie tratată aspru.

Într-o scrisoare din 26 august 1944 adresată reginei Wilhelmina a Olandei , Roosevelt scria că „Există două școli de gândire, cei care ar fi altruisti în privința germanilor, sperând prin bunătatea iubitoare să-i facă din nou creștini și cei care vor adopta o atitudine mult mai „dură”. Aparțin acestei din urmă școli, pentru că, deși nu doresc sânge, vreau ca germanii să știe că de data aceasta cel puțin au pierdut cu siguranță războiul. ”

Secretarul de stat Hull a fost revoltat de „intruziunea de neconceput” a lui Morgenthau în politica externă a Americii. Hull i-a spus lui Roosevelt că planul va inspira o rezistență germană acerbă și va costa mii de vieți americane.

Ulterior el a demisionat din motive de sănătate, deși au existat rapoarte anecdotice conform cărora demisia sa a fost cauzată de „afacerea Morgenthau”.

Planul secretarului Trezoreriei SUA, Henry Morgenthau prevedea imparțirea Germaniei după cel de-Al Doilea Razboi Mondial și avea în vedere impunerea unor masuri extrem de dure cu intentia de a înlătura orice posibilitate pentru această țară de a mai provoca un alt război.

Propunerea trebuia aîndeplinită urmând trei pași esențiali:

  • Germania urma sa fie imparțita în doua state independente.
  • Centrele principale de minerit si industrie ale Germaniei, incluzand regiunile Saar,Ruhr si Silezia de Sus urmau sa fie internationalizate si anexate tarilor vecine.
  • Toata industria grea urma sa fie demontata sau distrusa in alt mod.

La a doua Conferință aliată din Quebec la 16 septembrie 1944 , presedintele SUA, Franklin D. Roosevelt si Henry Morgenthau l-au convins pe prim-ministrul britanic Winston Churchill sa fie de acord cu planul.

Cu toate acestea, Churchill a intocmit o noua versiune a planului care în final a fost semnată si de presedintele Roosevelt.

Planul lui Morgenthau a avut o oarecare influență asupra planificării acțiunilor forțelor aliate în Germania, până la mijlocul anului 1947. Politicile SUA de ocupare vizau „dezarmarea industrială”, dar conțineau și o serie de „lacune” deliberate.

O investigație realizată de Herbert Hoover, a concluzionat că planul Morgenthau nu era realizabil și putea să ducă la moartea prin înfometare a unui număr de până la 25 de milioane de germani.

Din 1947, politicile SUA au urmărit restabilirea unei „Germanii stabile și productive” și au fost urmate în curând de Planul Marshall .

26/05/2021 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , | Un comentariu

1944: Chişinăul sub ocupația NKVD




Istoria celui de-al Doilea Război Mondial arată că acolo unde călca Armata Roșie se impunea și regimul comunist.
În anii războiului URSS opera cu mai multe armate pe câmpul de luptă în acțiunea de „eliberare” a țărilor din Europa: Armata Roșie, care lupta pe frontul militar și Armata de trupe speciale, care lupta pe frontul invizibil,
scrie http://studiamsu.eu/wp-content/uploads/17.p.103-110_100.pdf.


La sfârșitul lunii martie 1944, trupele Armatei Roșii au reușit să forțeze linia frontului peste Nistru și să reocupe partea de nord a Basarabiei, iar pentru scurt timp orașul Soroca a devenit capitala administrativă a Moldovei sovietice.
Odată cu trupele sovietice, în nordul Basarabiei au revenit și structurile de securitate ale URSS.

Printre primele instituții sovietice care s-au stabilit inițial cu sediul la Soroca a fost Comisariatul Poporului pentru Securitatea Statului – NKGB.
În fruntea NKGB-ului din RSSM a fost numit ucraineanul Iosif Mordoveț (1944-1955), care a avut ca obiectiv reorganizarea aparatului de securitate pe teritoriul Basarabiei reocupate, fapt ce a determinat soarta acestui spațiu
aproximativ pentru jumătate de secol înainte, scopul fiind desigur „purificarea” de elemente ostile a teritoriului” recucerit, ce constituia o etapă inerentă în procesul (re)sovietizării acestor spații.


Chişinău, 1944. „Ocupat de NKVD” sau Învingătorii nu pot fi judecați

A doua conflagraţie mondială intrase în etapa finală. Spre sfârşitul lunii august 1944, Basarabia a fost din nou ocupată de armata sovietică.

Simbolistica regală a fost înlocuită cu secera şi ciocanul. Pe urmele calde ale operaţiilor militare au năvălit reprezentanţii URSS care întruchipau puterea sovietică.

Printre cei care reprezentau şi apărau această putere erau unităţile de elită ale NKVD-ului. Acesta era un mecanism de teroare, un fel de gestapo, model sovietic, care avea ca sarcină generală apărarea puterii sovietice şi a ideologiei bolşevice, nimicirea morală şi fizică a „duşmanilor poporului” , inclusiv terorismul internaţional şi exportul de revoluţie.

Despre evenimentele din 1944 în Moldova „sovietică” şi în capitala ei, oraşul Chişinău, au fost scrise multe cărţi, monografii, poezii, au fost pictate tablouri, turnate filme artistice şi „documentare”, compusă muzică, ridicate statui şi obeliscuri. Şi toate aceste opere politizate la maxim de ideologia stalinistă slăvesc armata roşie, care „ne-a eliberat” şi a uitat să se întoarcă acasă, pe Lenin, care ne-a adus lumină (şi s-a mirat mult când a văzut că aici era deja lumină) şi alte poveşti roşii.

Tot ce are omul mai de preţ se reduce la viaţă, familie şi casă. Cu câtă trudă şi efort îşi construieşte omul o casă!

De câte bunuri se privează şi el şi familia sa pentru a vedea construită sau cumpărată o casă. Dar ce simte omul când nişte venetici înarmaţi îl dau afară din casa lui, instalându-se pentru totdeauna în ea şi folosindu-se de toate bunurile adunate de el cu atâta trudă?

Încearcă şi spune că nu te-au eliberat! Te-au eliberat pe tine de casa ta, şi casa au eliberat-o de tine!

Acesta nu este un monolog absurd şi lipsit de subiect, ci un adevăr istoric. Când toată populaţia va conştientiza ce anume s-a întâmplat în 1940 şi apoi în 1944, nu se vor mai certa frate cu frate cu ură şi spume la gură ce limbă vorbim şi cine suntem.

Prin 1988-1989, îi aveam ca exemplu pe cei din Ţările Baltice! De ce acum, după atâţia ani, nu tragem nişte concluzii sănătoase? Unde sunt Letonia, Lituania şi Estonia şi unde am rămas noi? De ce şi cei de dreapta şi cei de stânga şi cei de centru – toţi au compromis cuvântul DEMOCRAŢIE?

De ce trebuia să-l dăm jos pe Grosu, ca apoi să-i suim pe rând pe Snegur-Lucinschi-Voronin-Dodon? Care-i diferenţa? De ce nu ne orientăm şi nu dăm o şansă tinerei generaţii? Ne temem că nu vor reuşi? Posibil, ei doar n-au fost în nomenclatură comunistă! Cum poate un om să conducă o republică, un parlament, un guvern, dacă el n-a fost comunist, socialist sau democrat? Poate ne abatem puţin de la scenariile bine puse la punct la Moscova?

În speranţa că voi da o informaţie pentru o meditaţie serioasă, vă propun un document din 1944, depistat de mine câteva luni în urmă în arhivele Republicii Moldova, pe care l-am tradus din limba rusă. El ne face să simţim atmosfera din Chişinău în septembrie 1944, ne arată ce mecanism monstruos a devenit NKVD-ul care ieşise chiar şi de sub controlul stăpânilor săi.

SCRISOARE INFORMATIVĂ

Secretarul CC al PC(b)M, tov. Salogor N.L.,

Preşedintele Sovnarkomului RSSM, tov. Constantinov

Despre încălcarea hotărârii Sovietului Orăşenesc şi Comitetului Orăşenesc al PC(b) al Moldovei din 25 august 1944, despre confiscarea imobilelor de stat şi ordinea de ocupare a fondului locativ din oraşul Chişinău.

Potrivit controlului înfăptuit de Comitetului Orăşenesc şi comitetele raionale ale PC(b)M din oraşul Chişinău, s-a stabilit că mulţi lucrători din rândul grupurilor operative ale narkomatelor şi instituţiilor republicane, preponderent al lucrătorilor organelor şi unităţilor NKVD, şi unităţilor de grăniceri ale NKVD, intrând în oraşul Chişinău după ofensiva unităţilor Armatei Roşii, în loc să stabilească o ordine revoluţionară în oraş, să restabilească imediat organele puterii sovietice, să organizeze paza obiectivelor industriale de bază şi a averii statului, au ales un drum greşit şi dăunător – confiscarea în interese personale a mobilei, ocuparea fără autorizaţia sovietului orăşenesc a imobilelor particulare şi de stat; samavolnic i-au dat afară din case pe locatarii băştinaşi, şi-au însuşit averea acestor oameni şi au instalat pază armată la locuinţele goale.

Angajaţii NKVD şi ai departamentelor acestuia au „rezervat” prin oraş un număr mare de apartamente, pe care au instalat tăbliţe cu inscripţia „OCUPAT DE NKVD”. De exemplu: pe strada Armenească, între strada Nikolaevskaia şi Haralampievskaia, pe toate casele (au fost puse plăcuţe – Al. M.); pe strada Kuznecinaia, între strada Armenească şi Kupeceskaia, pe mai mult de 20 de case au fost puse plăcuțele respective sau a fost scris cu caractere grase pe pereţii caselor „OCUPAT DE NKVD”.

Folosindu-se de un asemenea dezmăţ, unii lucrători ai NKVD-ului, mulţi lucrători din alte narkomate au pus inscripţii: „OCUPAT DE NKVD”, „MINAT!”, „ATENȚIE – CÂINE RĂU!” ş.a.

În afară de ocuparea locuinţelor şi apartamentelor, unii lucrători ai NKVD-ului au început a transporta mobila rămasă din unele case în altele, chipurile, pentru păstrare şi transmitere organelor financiare. Acest lucru a servit drept pretext pentru alte organizaţii şi persoane să delapideze (să fure, dacă vreţi – Al. M.) averea statului (ca să vezi, stat venit peste noapte, avea deja și avere aici! – Al. M.) şi să confişte ilegal bunurile orăşenilor.

Ca rezultat al acestor acţiuni, în ultimele zile în oraş s-a creat o situaţie când, noaptea şi chiar ziua în amiaza mare, persoane necunoscute cară mobila din apartamente şi case. Mulţi locatari au pierdut încrederea că vor rămâne să trăiască în casele lor şi că li se va lăsa averea agonisită de o viaţă.

Din procuratura orăşenească, într-o noapte, a fost furată toată mobila. La 2 septembrie 1944, în casa nr. 26 de pe strada Svecinaia, a fost furată mobila şi alte obiecte din apartamentul lui Ohrimenko, împuternicit al narkomzagului din judeţul Chişinău, iar furtul a fost comis de şeful grupului de gospodărie a Direcţiei căii ferate Chişinău, Kondratenko (ultimul nume în document este scris de mână – Al. M.).

Organele miliţiei nu duc o luptă hotărâtă cu aceste crime, iar tov. Leahov trimite la Comitetul orăşenesc de partid informaţii că, chipurile, „în ultimele 24 de ore, în oraşul Chişinău n-a avut loc nici un fel de infracțiuni şi n-au fost înregistrate nici un fel de incidente”.

Lucrătorii NKVD au trimis posturi înarmate la un şir întreg de case goale ocupate de ei, de exemplu: chiar la apartamentul ocupat de secretarul comitetului orăşenesc de partid, tov. Chiriac, locţiitorul narkomului NKVD, tov. Orlov în persoană, a adus cu maşina o santinelă şi a instalat-o lângă casă, iar peste două zile a adus o santinelă suplimentară, primul din aceştia n-a fost schimbat şi n-a mâncat mai bine de 24 de ore.

Exemplul lucrătorilor NKVD l-au urmat alţi lucrători, cum sunt cei de la NCGB, Comisariatul militar orăşenesc, unităţile de grăniceri ale NKVD-ului. În felul acesta, numai în raionul Krasnoarmeisk au fost puse mai mult de 50 de santinele care să păzească apartamente goale.

Santinelelor li s-a ordonat să nu permită apropierea de apartamente şi să nu spună nimănui denumirea instituţiei care a ocupat clădirea şi numele conducătorului acestei instituţii. Consecinţa este următoarea: autorităţile raionale şi orăşeneşti nu au posibilitatea să intre în locuinţe şi să le examineze. Numai în raionul Lenin, 70 de case n-au fost examinate până în prezent şi n-avem nici o informaţie despre starea lor.


Din cauza acestei situaţii cu plăcuţele „OCUPAT DE NKVD” și a instalării santinelelor la locuinţele goale, în ochii populaţiei băştinaşe s-a creat o părere că, în afară de organele NKVD, nu există în oraş alţi reprezentanţi ai puterii sovietice.

De ocuparea ilegală a apartamentelor, punerea plăcuţelor „OCUPAT DE NKVD”, alungarea din apartamente a populaţiei băştinaşe, instalarea santinelelor şi ignorarea autorităţilor orăşeneşti sunt vinovați, în primul rând, narkomii adjuncți ai NKVD, tov. Seriojin şi Orlov, care ştiau despre acţiunile ilegale ale subalternilor, n-au luat nici o măsură şi au neglijat importanţa politică, n-au pedepsit vinovaţii, punând interesele lor personale şi interesele subalternilor mai presus de cele de stat.

Unii lucrători care s-au dedat la aceste activităţi ilegale nu au asigurat în primele zile ale venirii puterii sovietice în oraş (aşa e scris în document – Al. M.) păstrarea averii de stat: numai la staţia electrică orăşenească, ca rezultat al neasigurării pazei, la 25-26 august, populaţia a furat 2 tone de gaz şi 2 tone de ulei, iar în raionul Morii Roşii, la 3 septembrie, încă nu erau luate sub pază 150 tone de petrol, din care 8 tone au fost scurse în sol. Narkomul adjunct NKVD, tov. Leahov, a fost avertizat despre acest lucru, dar nu a întreprins măsuri pentru a organiza paza. Numai după ce a intervenit Comitetul Orăşenesc de partid a fost pusă pază, şi nu din partea forţelor NKVD, ci cu efortul şi forţele Sovietului orăşenesc.

Unii lucrători ai organelor şi unităţilor NKVD-ului admit acţiuni şi atitudini antisovietice faţă de populaţia locală, de exemplu: şeful Secţiei de miliţie nr. 4, Antonov, l-a trimis pe subalternul său, sergentul Astafiev, în raionul Secţiei de miliţie nr. 2 pentru a confisca fără nici un temei legal pianul cetăţenei Tomici (str. Gogol, nr. 4). Astafiev a ameninţat-o în prezenţa lucrătorului CR PC(b)M, şeful secţiei organizatorice a raionului Krasnoarmeisk, tov. Borzovoi, că pianul va fi confiscat cu ajutorul armelor, dacă Tomici nu-l va da de bună voie.

Învăţătorul Cerencov (locuitor, str. Ostrovski 18) a fost evacuat forţat din propriul apartament. De asemenea, i-a fost luat şi mobilierul. Acest lucru l-a făcut căpitanul Videaşev, şeful ITK al NKVD-ului. Pe cetăţeana Popa (str. Alexandrovskaia 155) lucrătorul NKVD-ului, Bolteanski, a evacuat-o forţat din apartament în bucătărie şi i-a luat mobila. Feciorul cet. Popa își face serviciul în Armata Roşie.

Pot fi prezentate mult mai multe exemple de acest fel, dar, din cauză că mulţi infractori refuză să comunice numele şi locul lor de serviciu, noi nu le prezentăm, dar exemplele aduse sunt suficiente pentru a trage concluzia că comportamentul unor lucrători ai organelor şi unităţilor NKVD-ului discreditează în ochii populaţiei băştinaşe puterea sovietică şi îi creează o imagine greşită, cu dispoziţii politice dăunătoare.

Toate acestea atestă faptul că organizaţia de partid a NKVD-ului RSSM şi secretarul ei de partid, tov. Kabluka, trec cu vederea încălcarea de către unii lucrători a legilor sovietice, nu îi acordă o importanţă politică principială şi nu îi pedepsesc pe vinovaţi. Aceasta vorbeşte despre nivelul scăzut al muncii partinico-politice în rândurile colaboratorilor narkomatului.

Biroul Comitetului Orăşenesc de partid a discutat la şedinţa sa închisă din 6 septembrie curent situaţia creată în oraş privind îndeplinirea hotărârii Sovietului orăşenesc al PC(b)M din 25 august 1944. După o scurtă informaţie pe tema respectivă, cei prezenţi la şedinţa biroului Comitetului Orăşenesc al PC(b)M – comisarul norodnic al afacerilor interne a RSSM, tov. Markeev, locţiitorul său, tov. Seriojin, şi secretarul Kabluka nu au conştientizat şi chiar au considerat drept neîntemeiată problema discutată la biroul Comitetului Orăşenesc de partid.

După luările de cuvânt a câtorva membri ai biroului Comitetului Orăşenesc, secretari ai comitetelor raionale ale PC(b)M, preşedinţi ai executivelor raionale, sub influenţa faptelor relatate, tov. Markeev, în cuvântarea sa, a declarat că problema este pusă corect şi la timp şi că el în calitate de narkom va lua cele mai drastice măsuri pentru instaurarea ordinii printre colaboratorii instituţiei sale.

În proiectul hotărârii s-a propus să fie exclus din rândurile partidului comunist (bolşevic) tov. Seriojin, care s-a adresat membrilor biroului spunând că el a conştientizat şi își recunoaşte greşelile şi că va lua toate măsurile pentru corectarea lor imediată şi că el, în calitate de comunist, trebuie să fie pedepsit pentru acţiunile sale. Tov. Seriojin i s-a aplicat mustrare aspră cu înscriere în fişa personală.

Biroul Comitetului Orăşenesc al PC(b)M a decis să organizeze o adunare extraordinară închisă de partid în organizaţia NKVD, pentru a discuta hotărârea biroului Comitetului Orăşenesc al PC(b)M.

Cu toate că la şedinţa biroului Comitetul Orăşenesc al PC(b)M tov. Markeev, Seriojin, Kabluka au recunoscut drept justă şi binevenită problema discutată la biroul Comitetului Orăşenesc de partid, în aceeaşi noapte, din ordinul tov. Markeev, a fost organizată o investigaţie a faptelor, a fost pusă la îndoială hotărârea biroului Comitetului Orăşenesc de partid, au început în toiul nopţii să meargă de la o casă la alta şi să-i ancheteze pe locatari privind problema nominalizată.

A doua zi, tov. Markeev a declarat că faptele nu s-au adeverit în proporție de 100 de procente şi că ei au fost defăimați la biroul Comitetului Orăşenesc.

Tov. Markeev a interzis secretarului organizaţiei de partid, tov. Kabluka, să organizeze o adunare de partid şi să aducă la cunoştinţa comuniştilor hotărârea (ultimul cuvânt este adăugat la textul dactilografiat – Al. M.) Comitetului Orăşenesc al PC(b)M.

Comunicându-vă cele relatate, Vă rugăm să puneţi în discuţie această problemă la şedinţa biroului CC al PC(b)M.

Secretarul Comitetului Orăşenesc al PC(b)M /semnat/ Selivanov

Preşedintele Sovietului Orăşenesc / semnat/ V. Vizitei

8 septembrie 1944, or. Chişinău

Când toată populaţia va conştientiza ce anume s-a întâmplat în 1940 şi apoi în 1944, nu se vor mai certa frate cu frate cu ură şi spume la gură despre ce limbă vorbim şi cine suntem.

Sursa: Alexandru MORARU, istoric-arhivist și publicist,
AOSPRM, F. 51, inv. 2 , d. 62

26/11/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: