CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Forțe nevăzute sunt puse la lucru pentru stimularea construirii infrastructurii care leagă Transilvania de Ungaria

 

 

Recent, premierul Ungariei, Viktor Orban, aflat în campanie electorală, făcea o declaraţie suprinzătoare: „În scurt timp vom semna un acord care ne va permite ca, în următorii 15 ani, să importăm peste patru miliarde metri cubi de gaze naturale din România”. „Era monopolului gazelor ruseşti va ajunge la final în Ungaria, deoarece vom putea să ne acoperim peste jumătate din importuri din alte surse, în acest caz din România”, a continuat Orban, informând că trei companii ungare au câştigat o licitaţie pentru gazele din România, fără a dezvălui însă numele celor trei companii.

Înainte de declaraţia lui Orban, agenţia maghiară de presă MTI îl cita pe Peter Szijjarto, ministrul de externe maghiar, care, după o întâlnire  avută cu ministrul roman de externe Theodor Meleşcanu, a spus că, în conformitate cu acordul semnat, România va pune la punct condiţiile tehnice pentru exporturile de gaze naturale spre Ungaria până în 2020.

Potrivit lui Peter Szijjarto, începând din anul 2022, mai cantităţi de gaze naturale extrase din Marea Neagră vor putea fi livrate Ungariei. Szijjarto a adăugat că firmele ungare şi-au rezervat deja întreaga capacitate de 4,4 miliarde metri cubi pe an a conductei de aprovizionare care leagă România de Ungaria.

„Aceasta este prima oportunitate din ultimele decenii pe care o are Ungaria de a cumpăra mari cantităţi de gaze naturale dintr-o altă sursă decât Rusia”, a spus Peter Szijjarto, care a adăugat că acest acord de cooperare reprezintă un progres istoric pentru asigurarea securităţii energetice a Ungariei.

Potrivit unui comunicat publicat şi pe pagina de Internet a Guvernului de la Budapesta, în data de 6 februarie, Ungaria şi România au căzut de acord că România va pune la punct condiţiile tehnice pentru exporturile de gaze naturale spre Ungaria până în 2020.

În documentul menţionat se precizează că Ungaria va putea importa din România gaze naturale extrase din Marea Neagră relatează http://www.economica.net.

Ministerul Energiei a anunțat că a emis autorizația de construire pentru proiectul secțiunii românești a gazoductului Bulgaria – România – Ungaria – Austria (BRUA), care va interconecta rețelele de gaze naturale din cele patru state, investiție estimată la 560 milioane euro, din care 179 milioane euro vor fi acoperiți de UE.

Proiectul a apărut după eșecul Nabucco și presupune dezvoltarea unei capacități de transport gaze naturale între punctele existente de interconectare cu sistemele de transport gaze naturale din Bulgaria (la Giurgiu) și Ungaria (Csanadpalota), prin construirea unei noi conducte. BRUA va străbate teritoriul României pe o distanță de 528 de kilometri, de la sud, din județul Giurgiu, spre vest, traversând județele Teleorman, Dâmbovița, Argeș, Olt, Vâlcea, Gorj, Hunedoara, Caraș-Severin, Timiș și Arad. Noul gazoduct va avea o capacitate maximă de livrare de gaze de 1,5 miliarde de mc/anual spre Bulgaria și 4,4 miliarde de mc/anual spre Ungaria scrie Profit.ro

După Ilie Șerbănescu, un alt analist economic atrage atenția asupra anomaliei stimulării infrastructurii care leagă Transilvania de Ungaria, în loc să se investească în legături între Ardeal și restul țării.
Sorin Pâslaru scrie în Ziarul Financiar despre cele două proiecte „care înaintează fără ca nimeni să știe de unde au benzină – conducta pentru transportul gazului din Marea Neagră către Ungaria/Austria și legarea Transilvaniei prin autostrăzi de Budapesta”.

Banca Europeană de Investiții, Banca Europeană de Dezvoltare, Comisia Europeană anunță finanțări peste finanțări de sute de milioane de euro pentru Transgaz pentru a construi această conductă, iar legislația înaintează fără oprire.
Guvernul discută o hotărâre privind exproprierea terenurilor agricole din vestul țării pe care va trebui să fie amplasată conducta.
A fost modificată inclusiv legea mediului pentru a construi această conductă.
O mână nevăzută parcă înlătură toate obstacolele din calea acestui proiect și îi face loc. Forțe neștiute sunt puse la lucru pentru ca în fiecare zi să se facă progrese”, notează Sorin Pâslaru .
În ceea ce privește infrastructura transilvăneană, analistul se întreabă cum e posibil ca banii să meargă „numai și numai în Transilvania”. Acesta se întreabă dacă nu cumva „adevăratele centre de putere ale României” sunt la Budapesta.
„Niciun alt proiect de infrastructură nu înaintează în România cu viteza gazoductului care va trebui să transporte gazul românesc exploatat de OMV și Exxon în Marea Neagră către Ungaria/Austria, pe o conductă distinctă, special construită în acest scop”.

A fost modificată inclusiv legea mediului pentru a construi această conductă.

 România pare să urmeze drumul unei țări care nu-și dorește să se dezvolte și să nu-și asigure siguranța energetică pentru următorii douăzeci de ani.
„Ce facem, ne transformăm într-o sursă de energie brută, energie primară pentru petrochimia din Austria și Ungaria? De ce să nu facem aici medicamente, cauciuc, mase plastice sau țevi și nu să le importăm apoi din aceste țări? Este asta vreo cale de dezvoltare, să exporți gaz și să imporți produse petrochimice?
Coasta de Fildeș deține 40% din producția mondială de cacao, materia primă pentru ciocolată, dar ciocolata o fac elvețienii, englezii și americanii. Niciodată o țară nu va crește exportând materie primă și importând produse finite.
Nu mai vorbim de siguranța energetică. Astăzi se pun în scenă jocuri care vor trasa dezvoltarea României în următoarele două decenii sau mai mult.

Cine urmărește politica mondială vede ce schimbări semnificative determină modul în care sunt așezate conductele de petrol și gaz pe harta mondială. Americanii s-au opus cu toată puterea în ultimii 50 de ani ca rușii să dea gaz Germaniei și totuși astăzi jumătate din consumul de gaz al Europei este din Rusia.
Polonia protestează și nu vrea încă un gazoduct ruso-german prin Marea Nordului care să o ocolească, după Nord Stream I.

Sunt informații că distribuția de gaze din Ucraina este în sectorul companiilor americane. Gazele, energia, să spună oricine orice ar dori, sunt politică pură. La fel ca autostrăzile.
Astăzi se joacă viitorul industrial și energetic al României. Cine îl decide de fapt?”, conclude analistul.

 

ANDREI NICOLAE // https://ardealul.blogspot.ro/2018/03/asupra-anomaliei-stimularii.html

 

 

 

CITIŢI ŞI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/05/03/ziua-de-3-mai-in-istoria-romanilor/

Reclame

03/05/2018 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , , , , | 8 comentarii

Studiu de caz: Cum se face înlocuirea populațiilor autohtone din Europa cu populații străine. VIDEO

 

 

 

Publicaţia americană InfoWars: Cum se face înlocuirea populațiilor autohtone din Europa cu populații străine, de import. Studiu de caz: Germania

Viteza cu care populația germană se micșorează pare să fie chiar prea mare pentru statisticienii din biroul oficial de statistică german Destatis, care susțin că până în 2060, cu un nivel zero de imigrație netă, populația germană va fi scăzut la 60,2 milion.

Cu toate acestea, echipa noastră de cercetare a constatat că acest număr este mult prea optimist: în 40 de ani, Germania va avea o populație de 52,6 milioane de locuitori, o scădere considerabilă de 34% față de actualul 81 de milioane de locuitori, iar până la sfârșitul secolului nativ Populația germană, poporul indigen fără migrație, se va diminua și mai mult și se va apropia de 21,6 milioane.

Explicația pe care a trimis-o Destatis este echivalentă cu recunoașterea faptului că proiecțiile lor sunt nerealiste.

Dacă elitele germane reușesc să-și mențină populația la 80 de milioane, în 2060 majoritatea germanilor naturalizați nu vor avea nicio legătură istorică cu strămoșii națiunii care au fost odată mândri subiecți ai Sfântului Imperiu Roman de Neam Germanic.

Mai mult, ei vor fi în aceeași relație cu Albert Schweitzer, Johann Sebastian Bach, Karl Benz și Friedrich Nietzsche cum e Recep Tayyip Erdoğan cu împărații bizantini.

Numărul excesiv de migranți va modifica națiunea germană pentru totdeauna.

Nu va exista o relație între viitorii germani și germanii din trecut

Până în 2050, multe dintre figurile istorice germane, cum ar fi Albert Schweitzer menționate mai sus, vor fi demascate ca rasiste și, prin urmare, eliminate din numele străzilor și din cărțile de istorie și înlocuite cu noi eroi, un proces care are deja loc în SUA și Olanda.

În cazul SUA, monumentele ridicate pentru generalii sudişti sunt atacate şi dărâmate, în timp ce în cazul Olandei, partidele progresiste pro-migranți presează ca figurile istorice olandeze să fie eradicate din spațiile publice, străzile urmează să fie redenumite și cele mai importante tradiții ale lor să nu mai fie respectate sau incluse în programa şcolară, în timp ce criticarea minoritarilor în orice fel e interzisă.

O istorie a unei țări ar trebui să se refere la faptele trecute ale poporului său, dar când oamenii sunt înlocuiți, nu există nici o legătură a noilor veniți cu trecutul și se poate întâmpla ca înainte de acest secol, majoritatea cetățenilor germani să nu își mai aibă rădăcinile lor culturale și strămoșii lor în Germania nai mai mult, rădăcinile noilor veniți vor fi chiar în afara Europei.

În timp ce aceste predicții pot fi etichetate ca fiind „ceva de speriat”, acest lucru nu le face deloc să fie „mai nesigure”.

Prognozele demografice, care prevăd viitorul demografic atunci când nu apar că schimbări imprevizibile, cum ar fi focarele de epidemii sau foametea, sunt remarcabil de precise.

Luați în considerare comparația rezultatelor obținute de Destatis (n.Red. Serviciul German de Stat de Statistică) și de noi (n.Red. ziarul american Infowars) pentru modelul de migrare zero.

În Germania, o femeie dă naștere în medie la 1,4 copii, această rată este sub nivelul de fertilitate de înlocuire și nu s-a schimbat prea mult din anii 1970.

Acesta este motivul pentru care populația germană a început să se micșoreze. Această tendință a fost inversată datorită celor 1,3 milioane de imigranți din afara UE care au sosit în țară începând din 2015.

Cerberus 2.0 calculează viitorul populației germane

Echipa Gefira a dezvoltat programul Cerberus 2.0, un program software, pentru a calcula modul în care o populație crește sau scade în absența migrației.

Folosind doar ratele de deces și de natalitate, Cerberus 2.0 poate calcula ce mărime a societății germane ar trebui să fie fără afluxul de străini și fără descendenții lor.

Aplicația începe prin efectuarea calculelor pe baza recensământului din 1965 preluat de la Destatis.

Am început cu anul 1965 pentru că am vrut să măsuram creșterea populației germane fără imigrație și am presupus că în acel an nu au fost atât de mulți imigranți.

Nu am folosit datele oficiale Destatis detaliate pentru anii următori, deoarece acestea includeau imigranții, adică factorul pe care am vrut să-l excludem.

În timp ce Destatis dă numărul total de imigranți care trăiesc în prezent în Germania, Cerberus 2.0 calculează independent dezvoltarea fiecărui grup de vârstă al populației germane indigene începând cu 1965 și terminând cu 2100, pentru toți anii dintre ei.

Suntem conștienți de faptul că există relații mixte și că există și germani care au părăsit țara.

Deoarece unii părinți mixți își germanizează copiii, în timp ce alții vor face contrariul, presupunem că acest lucru nu ne va afecta rezultatele.

Astfel, cu ajutorul lui Cerberus 2.0 am calculat că, dacă nu ar fi existat nici o migrație, populația germană din 1965 ar fi avut 64,99 milioane de oameni în 2013.

Acest lucru este confirmat de Destatis, care prevede numărul de germani fără migrație în același an la 64,29 milioane.

Aceasta arată că calculele noastre sunt extrem de exacte, dar și că în Germania nu există aproape deloc migranți din a treia generație care sunt considerați germani nativi.

Modelul demografic Destatis (al serviciului publuc german de statistică) este o simplă fantezie.

De asemenea, am făcut calculul pentru anii 2013-2060, luând ca punct de plecare populația din 2013 și am comparat rezultatele noastre cu cele prognozate de Destatis pentru aceeași perioadă. Potrivit lui Destatis, în 2060 populația Germaniei va fi de 60,2 milioane, în timp ce Cerberus 2,0 prognozează doar 52,6 milioane de locuitori în Germania.

Diferența enormă de aproape 8 milioane dintre cele două previziuni poate fi explicată doar presupunând că Destatis este foarte creativ în prognozele lor demografice, așa cum vom explica în scurt timp.

Pentru Germania, Cerberus 2.0 a procesat mortalitatea și ratele natalității oferite de Destatis.

Datele demografice – procentul mamelor care au dat naștere la copii, adică rata de fertilitate specifică vârstei și procentul de persoane care au decedat – au fost defalcate pe grupe de vârstă.

Rata de fertilitate specifică vârstei pentru 1965 a permis companiei Cerberus 2.0 să calculeze numărul de copii născuți în anul următor, numărul femeilor dintr-o anumită grupă de vârstă înmulțit cu rata menționată pentru grupul de vârstă relevant.

De asemenea, a fost luată în considerare rata mortalității pentru același an.

După calcularea nașterilor și deceselor, programul a crescut vârsta fiecărui grup de vârstă cu un an pentru a crea întreaga populație din 1966 fără influența imigrației.

Apoi, programul a început din nou întregul proces, pentru a calcula datele pentru anul 1967, anul consecutiv și așa mai departe și tot așa mai departe. Pentru calculele dincolo de 2015, Cerberus 2.0 a folosit ratele de deces și de fertilitatea specifice vârstelor din 2015.

Apoi am comparat proiecțiile Cerberus 2.0 cu cele ale lui Destatis.

Atât Destatis, cât și echipa noastră de cercetare au început cu populația inițială din 2013, care a fost de 81 de milioane și amândoi am folosit aceeași rată de fertilitate de 1,4.

Nici nou nici ei, nu am luat în considerare cei 1,3 milioane de imigranți non-occidentali care au intrat în Germania după 2014.

Rezultatele obținute diferă semnificativ: Cerberus 2.0 prognozează 52,6 milioane pentru 2060, în timp ce Destatis – 60,2 milioane de locuitori în Germania în 2060.

Populațiile cresc și se micșorează datorită a doar patru factori; nașteri, decese, imigrație și emigrare.

Modelul Cerberus 2.0 cu zero migrație folosește ratele mortalității și natalității, în timp ce Destatis adaugă 600.000 de tineri imigranți și elimină anual 600 000 de emigranți vechi din modelul său.

Aceasta înseamnă că în fiecare an ajung în Germania 600 000 de tineri și femei, iar atunci când acești copii împlinesc vârsta, părinții părăsesc țara ca niște cuci, o presupunere destul de ciudată.

Consecința este că imigranții înșiși nu se adaugă la populație, dar fac copiii lor.

În modelul Destatis, soldul imigrației și emigrației este menținut la zero.

Cum ajunge Destatis la aceste numere? În 2014 s-au născut 331 mii de femei.

După șapte ani, același grup de femei este proiectat de Destatis să crească la 333 mii, iar după 27 de ani, în 2041, se estimează că va atinge un vârf de 350 mii, cu alte cuvinte, în 2021 vor fi mai puține femei născute decât în 2041!

Cum este posibil acest lucru? Numai dacă femeile imigrante sunt incluse în statistici.

 

 

Deoarece în acest model există tot mai mulți imigranți care pătrund în țară, în timp ce migranții de prima generație nu se adaugă la populația totală.

Cu toate acestea, acești migranți au în medie 170 mii de copii anual.

Acești copii măresc populația germană, dar Destatis nu îi consideră străini.

Prin urmare, pronosticul de imigrare zero al lui Destatis este fals și oferă o proiecție mult prea „roză” pentru viitorul Germaniei.

Răspunsul de la Destatis privind diferența dintre constatările noastre și a lor este că proiecția lor este în mod oficial precisă, iar diferența este rezultatul faptului că am presupus un model de migrare zero – nici o migrare, în timp ce ei au presupus un model de echilibru zero a migrației.

Germania, la fel ca cea mai mare parte a Occidentului, este supusă imigrării în masă la o scară fără precedent, iar conform noului guvern german procesul va continua în viitorul apropiat.

Datorită relocării refugiaților, numărul populației din afara UE a crescut cu 1,3 milioane între ianuarie 2015 și iunie 2017.

Noul guvern a decis că țara ar trebui să crească anual cu 200 mii de solicitanți de azil.

Pentru a înțelege efectul acestei politici asupra societății germane, trebuie comparat acest număr cu numărul de nou-născuți germani. Potrivit Cerberus 2.0, numărul nativilor germani care se nasc va scădea de la aproximativ 450 mii în 2020 la 315 mii în următorii douăzeci de ani.

Adăugarea a 200 de mii de solicitanți de azil relativ tineri de la an la an, împreună cu descendenții acestora, va schimba profund societatea germană în intervalul următor de 40-60 de ani, iar Germania va înceta să mai fie o țară germană.

Până la sfârșitul secolului, vor rămâne 22 de milioane de germani

Populația germană din 1965 se va micșora şi va ajunge la doar 37,8 milioane în următorii patruzeci de ani și la 21,6 milioane până la sfârșitul secolului.

În 2060, numărul germanilor indigeni se va ridica doar la jumătate din cel al Germaniei de Est și de Vest combinat din anul 1945. Adică populația autohtonă germană se va înjumătăți în doar 100 de ani şi ceva.

Având în vedere ratele de natalitate substituibile în rândul populației indigene, guvernele germane nu pot decât să mențină numărul actual de locuitori la 80 de milioane prin importarea imigranților, deci pe termen lung, pentru toate scopurile practice, înlocuind germanii indigeni.

 

 

 

Ideea că noile sosiri se vor integra sau asimila este un nonsens, pentru că „noii germani”, nu vor fi germani.

Principalul motiv pentru care oamenii se mută în Germania este pentru bunăstarea personală, mai degrabă decât pentru cultura germană. Imigranții își mențin religia și patrimoniul, formează partide politice, construiesc instituții religioase, au magazine separate și chiar doresc să aibă propriul sistem juridic.

Având în vedere mărimea cifrelor migraționiste cu care se confruntă Germania, nu există nici o cale ca germanii să-și poată susține structura politică, limba și identitatea culturală.

Este nevoie de mult timp ca un supertank petrolier să îşi schimbe cursul.

În mod similar, schimbările demografice nu sunt vizibile decât după cel puțin 15 până la 30 de ani.

Acceptarea unui număr de 1,3 milioane de străini în termen de doi ani și adăugarea anuală a cel puțin alte 200 mii de migranți neeuropeni peste populația germană care se micşorează rapid va avea deja un efect devastator asupra populației germane până în 2030.

Rezultatele Cerberus 2.0 ne arată că discuția despre migrație nu are legătură cu acceptarea și protejarea dreptului minorităților; mai degrabă, este vorba despre o chestiune existențială, e vorba despre supraviețuirea sau dispariția germanilor autohtoni.

Când elitele de guvernământ germane vor începe să înțeleagă că politicile lor de azi  nu vor da rezultate, va fi prea târziu.

Nu există exemple în istorie când aceste tipuri de schimbări masive s-au încheiat bine.

 

 

https://www.infowars.com/ prin http://www.fluierul.ro/mobile/article/indexDisplayArticleMobile.jsp?artid=1255559&title=progresismul-in-actiune-ziarul-american-infowars-cum-se-face-inlocuirea-populatiilor-autohtone-din-europa-cu-populatii-straine-de-import-studiu-de-caz-germania

 

 

 

 

 

05/04/2018 Posted by | LECTURI NECESARE | , , , , , , , | 3 comentarii

23 noiembrie 1940 – S-a parafat la Berlin aderarea României la Pactul Tripartit. VIDEO

Cum a ajuns România aliata Germaniei naziste. Explicaţiile lui Ion Antonescu din ultima scrisoare, scrisă înainte de execuţie

 

Foto: O întâlnire a mareşalului Ion Antonescu cu Hitler

 

 Acum 77 de ani,  în data de 23 noiembrie 1940, generalul Ion Antonescu, conducătorul Statului Român, parafa la Berlin aderarea României la Pactul Tripartit, încheiat la 27 septembrie 1940 între Germania, Italia și Japonia, care a pus bazele unei alianțe politico- militare devenită actul oficial de constituire al Axei Berlin-Roma-Tokyo, opusă Aliaților occidentali. 

Acest pact completa „Acordul germano-japonez” și Pactul Anticomintern din 1936 și a ajutat la depășirea diferendelor apărute după semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop, încheiat între Germania și URSS în 1939. 

La data când generalul Ion Antonescu semna la Berlin  aderarea Romaniei la Pactul tripartit, opinia publica româneasca era puternic bulversată: in doar cateva luni (iunie-septembrie) ţara noastră pierduse Ardealului de nord în favoarea Ungariei, Basarabia şi Bucovina în favoarea URSS şi Cadrilaterul în favoarea Bulgariei.

Marşul glorios al maşinii de război germane, măturând Austria, Cehia, Polonia, Danemarca, Olanda, Belgia, Norvegia şi apoi Franţa, a surprins întreaga Europă.

România rămânea în calea lupilor. Atotputernicii săi aliaţi şi garanţi tradiţionali fie fusesera infrânţi umilitor (Franţa), fie erau in mare dificultate (Marea Britanie). 

Nimic nu mai era ca inainte.

Europa era în pragul unei catastrofe, iar  România a fost o victimă sigură. Cu acordul lui Hitler, Rusia sovietică a luat ce a vrut după ce a fost încheiat între cele două puteri totalitare pactul Ribbentrop-Molotov. Mai precis Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa.

La scurt timp, prin Dictatul de la Viena, Germania Nazistă făcea cadou aliaţilor la fel de extremişti din Ungaria, Transilvania de Nord-Vest. România condusă de un suveran slab şi vicios, în persoana lui Carol al II lea, a asistat neputincioasă la aceast dezastru, fără să fi schiţat măcar un gest de apărare.
După ce a preluat puterea în septembrie 1940, Antonescu a primit de la Hitler garanţia integrităţii statului român, dar şi trupe germane pe teritoriul ţării,
 România  devenind o bază germană solidă.

Aderarea la Pactul Tripartit a avut loc în urma vizitei oficiale la Berlin din zilele de 22 – 23 noiembrie 1940.

Antonescu a fost primit de Hitler şi cei doi au discutat la prima întâlnire, trei ore şi  jumătate .

  Antonescu s-a pregătit temeinic, încercând să susţină cauza reconstituirii României Mari.
”Românii- sublinia  generalul- reprezintă naţiunea cea mai veche din această zonă, constituită încă înainte de Hristos, şi îţi are originea în simbioza daco-romană. Din punct de vedere istoric   – este un caz unic de limbă şi administraţie înfiinţate ca urmare a administraţiei romane de 200 de ani şi rămâne mai mult sau mai puţin schimbată până în ziua de azi.”

 

Din partea României, semnarea Pactului Tripartit era văzută ca un act prin care se încerca protejarea țării în fața agresorului URSS şi avea un caracter defensiv, având rolul de a cimenta alianța statelor semnatare în fața unor eventuale agresiuni din partea altor state.

Pactul era considerat în epocă și un avertisment transmis SUA, pentru a rămâne neutre în războiul care se prefigura.

Cei trei parteneri principali (Germania, Italia şi Japonia) își recunoșteau reciproc sferele de influență și se obligau să-și asigure ajutor reciproc din punct de vedere politic, economic și militar în cazul în care oricare dintre ele ar fi atacate de o putere cu care nu era deja implicată în război, cu excepția URSS.

Pactul Tripartit a fost semnat de Ungaria (20 noiembrie 1940), România (23 noiembrie 1940) şi Slovacia (24 noiembrie 1940). Bulgaria a semnat pactul pe 1 martie 1941, înainte de intrarea trupelor germane în țară.

Ultima țară semnatară a fost Iugoslavia, la 25 martie 1941.

La data de 25 noiembrie 1936 între Germania Nazistă și Japonia Imperială, a fost încheiat  împotriva Internaționalei a III-a Comuniste.
Pactul AntiComintern care prevedea consultări reciproce între cele două state semnatare în cazul  unei agresiuni a URSS împotriva vreuneia dintre ele, precum și luarea de măsuri pentru apărarea intereselor comune.

De asemenea, niciunul dintre cele două state nu putea încheia tratate politice cu URSS și totodată, Germania era obligată de către Japonia să recunoască independența statului Manciuko, teritoriu chinez invadat şi anexat de japonezi.
La 6 noiembrie 1937, Italia lui Mussolini a aderat la acest pact, creându-se astfel ceea ce a devenit cunoscut  mai târziu, sub numele de Axa (Axa Berlin-Roma-Tokyo).

La 22 mai 1939, la Berlin, a fost  semnat Pactul de Oțel, conform denumirii sale oficiale:

„Pactul de prietenie și alianță dintre Germania și Italia şi care era  o înțelegere între Italia Fascistă și Germania nazistă  semnată de către miniștrii de externe ai respectivelor țări, contele Galeazzo Ciano și Joachim von Ribbentrop,  formată din două părți: prima a fost o declarație de cooperare dintre Germania și Italia, în vreme ce partea a doua, „Protocolul secret adițional”, prevedea o politică comună militară și economică.

Dictatorul italian Benito Mussolini a fost cel care i-a dat supranumele de „Pactul de Oțel”, după ce a renunțat la denumirea de „Pactul de Sânge”, ca urmare a sfaturilor consilierilor săi.

În 1941, după invadarea URSS de către Germania în Operațiunea Barbarossa, Pactul Anticomintern a fost revizuit. Pe 25 noiembrie, a fost hotărâtă reînnoirea lui pentru o perioadă de încă cinci ani. La această dată, semnatarii Pactului AntiComintern au fost:
Bulgaria, China, Croația, Danemarca (ocupată de Germania în 1940), Finlanda (invadată de URSS pe 30 noiembrie 1939, după Războiul de Iarnă), Germania, Ungaria, Japonia, Manciukuo, România,Slovacia, Spania şi 
Turcia (garant, după Pactul germano-turc de neagresiune)

Nu se poate spune că Antonescu l-a simpatizat în mod deosebit pe Hitler, sau opţiunile sale politice. Pentru Antonescu, aşa cum va explica el mai târziu,  alianţa cu Germania oferea speranţa recuperării teritorilor luate de ruşi şi de unguri.

” Dacă aş fi găsit înţelegere şi aş fi putut găsi înţelegere pentru asigurarea vieţii, libertăţilor şi comunităţii istorice a acestui nenorocit popor, nu aş fi ezitat să ies din război, nu acum, ci chiar de la începutul conflictului mondial, când Germania era tare”, îşi motiva Antonescu alegerea într-o ultimă scrisoare.

” Nu aveam nici o altă ieşire. România era total izolată. La toţi miniştrii străini la care m-am adresat, toţi mi-au refuzat orice sprijin”.

Pe scurt, Antonescu avea credinţa că alături de nemţi va putea lua Basarabia şi Bucovina de Nord, iar apoi după victoria împotriva Rusiei, la care sperau în mod utopic şi Antonescu şi Hitler, mareşalul se aştepta să primească din parte dictatorului nazist drept recompensă şi Transilvania de Nord-Vest.

România a intrat însă total nepregătită în război şi  nu a fost ajutată prea mult material de aliaţii nemţi. A urmat dezastrul inevitabil de pe frontul de Est.

 

 

 

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2012/06/18/fata-in-fata-maresalul-ion-antonescu-adolf-hitler-i/

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2012/06/19/fata-in-fata-maresalul-ion-antonescu-adolf-hitler-ii/

 

 

 

 

 

23/11/2017 Posted by | DIVERSE | , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: