CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Despre morți numai de bine. CINE NE SUNT EROII ?

 

  CINE NE SUNT EROII?

 

 

Nu am auzit ca marii luptători anti-comunişti care şi-au dat viața în munți luptând împotriva ocupantului bolşevic: frații Arnăuțoiu, familia Şuşman din Răchițele, frații Şuşman din Măhăceni, Nicolae Dabija, Ion Uță, Ion Gavrilă Ogoranu, etc..etc…Să primească post-mortem „Steaua României”.

În schimb regimul de azi i-a decorat pe cei care au turnat zeci de ani la Securitate, oameni pe care ni prezintă acum ca „eroi naționali”.

Pentru care merite?

Pentru că au fost zeci de ani turnători la securitate şi pentru că au fost mai apoi alți zeci de ani după „revoluție”, personaje cheie în partidele care au patronat şi condus dezastrul țării noastre din ultimii 27 de ani?

Da, exact pentru asta ne sunt prezentați ca „eroi naționali”, exact pentru asta au și fost decorați inclusiv cu „Steaua României’…Dar mai ales pentru că au fost obedienți sistemului progresist internaționalist așa cum anterior au fost obedienți (ca turnători, etc.) sistemului bolșevic..

Pentru că altceva nu au făcut la viața lor….

 

 

 

 

 

Image result for quintus

 

 

Cazul Mircea Ionescu Quintus: CONTROVERSATA sa legătură cu Securitatea și scandalurile generate de aceste legături.

Despre morți numai de bine, dar nu putem face „Eroi Naționali” din turnătorii la Securitate şi din cei care au fost personaje cheie în partidele care după  revoluție au patronat şi condus dezastrul țării noastre

Mircea Ionescu Quintus, președintele de onoare al PNL, a încetat din viață la vârsta de 100 de ani. Quintus a fost fost președinte al Partidului Național Liberal între 1993-2001, senator în legislaturile 1996-2000 și 2004-2008, ales în județul Prahova.

Mircea Ionescu Quintus a fost în centrul unui scandal uriaș în anul 2000. El era președinte al Senatului, când a devenit public faptul că figurează pe lista foștilor colaboratori ai Securității publicată în Monitorul Oficial de către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Quintus nu a negat că a fost racolat de Securitate, însă a precizat că nu a colaborat cu aceștia, „în sensul dorit de regim”.

Ulterior, Curtea de Apel București a decis că liberalul nu a făcut poliție politică, deşi a dat note informative ani în şir.

Quintus a suferit represaliile regimului comunist îndreptate împotriva membrilor partidelor istorice. A stat mai mulţi ani în lagăre, inclusiv la Canalul Dunăre – Marea Neagră, perioadă din care şi-l aminteşte pe părintele Galeriu despre care a spus că ar trebui trecut în rândul sfinţilor.

În 1954, când a fost eliberat de la Canal, a fost racolat de Securitate.

A spus ulterior că nu a avut puterea să refuze fosta poliţie politică a regimului comunist, dar „că nu a deranjat pe nimeni” prin declaraţiile date Securităţii (vechea placă a oricărui turnător: „am turnat, dar nu am făcut rău nimănui”) …

În 2000, când   CNSAS a făcut public faptul că fusese informator al Securităţii, acesta a  contestat decizia, iar doi ani mai târziu instanţa a decis că liberalul nu a făcut poliţie politică.

De numele lui Quintus se leagă şi apariția serviciului secret SIPA care a apărut în 1992 când acesta era Ministru al Justiției.

În 1942 a fost decorat cu Ordinul Coroana României cu spade și panglici de Virtute Militară.
În 2002, președintele României, Ion Iliescu, i-a conferit lui Mircea Ionescu-Quintus Ordinul național „Steaua României” în rang de cavaler.
Mircea Ionescu Quintus a primit în aprilie 2009 gradul de general de brigadă în retragere din partea președintelui Traian Băsescu, iar la 15 mai 2017 a fost înaintat la gradul de general-maior cu două stele, în retragere.

La 17 martie 2017 a fost decorat cu Ordinul național „Steaua României” în grad de ofițer, de către președintele Klaus Iohannis.

 

 

 

 

 

 

 

http://fluierul.ro/jsp/article/ cazul-mircea-ionescu-quintus-despre-morti-numai-de-bine

 

 

Anunțuri

20/09/2017 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Cum se fac de râs politicienii „moldovenişti”când susţin că nu vorbesc limba română

 

 

Imagini pentru afise moldoveniste

 

Moldovenismul este un curent politic diversionist antiromânesc, care promovează ideea aberantă că moldovenii ar fi o etnie separată, diferită de poporul român.

Această teorie există în două variante :

a) Una dominantă, „minimalistă”, conform căreia numai moldovenii de la răsărit de Prut au căpătat o identitate etnică diferită faţă de cetăţenii României (inclusiv faţă de moldovenii din vestul Prutului). Pe această variantă, legalizată de articolul 13 al Constituţiei actuale a Republicii Moldova, se bazează definiţia politică a „limbii moldoveneşti” ;

b) Cealaltă variantă„maximalistă”, minoritară şi neoficială, susţine că toţi moldovenii dintre Carpaţi şi Nistru sunt „urmaşi ai slavo-romanicilor bolohoveni” şi au o identitate etnică diferită faţă de români.

Această variantă reinterpretează istoric-retroactiv  graiurile limbii daco-române ca „limbi diferite”, graiul moldovenesc fiind descris ca fiind „limba moldovenească veche”, iar limba română din România actuală precum şi identitatea românească sunt prezentate  în ciuda unei multitudini de dovezi ştiinţifice şi surse vechi, ca fiind „construcţii artificiale recente” prin care moldovenii de la vest de Prut (şi o mică parte dintre cei de la est) ar fi fost „artificial românizaţi după 1859 (când a avut loc Unirea Principatelor), de statul român”.

„Curentul moldovenist”a fost tot timpul sprijinit şi direcţionat pe faţă de puterea de la Moscova, în lupta pentru separarea românilor moldoveni din Basarabia de consângenii lor din România, aceasta făcând parte dintr-o campanie politică îndelungată şi de amploare, în spatele căreia se află Rusia,  care a doreşte să țină R.Moldova cât mai departe de România.

Imagini pentru afise moldoveniste

  Printre principalii promotori actuali ai „moldovenismului” în Republica Moldova, se numără: Mihail Garbuz şi formaţiunea sa maximalistă „Patrioţii Moldovei” care militează pentru „Moldova Mare” (anexarea Moldovei dintre Carpaţi şi Prut de către Rep. Moldova) ; Nicolae Pascaru, fondator al asociaţiilor „Mişcarea Voievod” şi „Scutul Moldovenesc”, preşedintele Federaţiei de lupte „Voievod” şi fondator al portalului moldovenii.md; Vasile Stati, istoric şi politician controversat, autor a unor opere la fel de controversate, printre care şi „Dicţionarul moldovenesc-românesc”; Renato Usatîi împreună cu partidele sale şi mişcarea Antifa; Partidul Comuniştilor din Republica Moldova care s-a aflat la putere timp de 8 ani; Partidul Socialiştilor din Republica Moldova în frunte cu liderul său Igor Dodon; Victor Stepaniuc, fost deputat comunist şi nu în ultimul rând persoane ca Sergiu Perciun (fruntaş al partidului „Patrioţii Moldovei”), Emilian Ciobu (fondator al partidului „Patria”) sau episcopul de Bălţi şi Făleşti, Marchel (co-fondator al mişcării „Moldova Mare” declarat deschis „împotriva unioniştilor din Republica Moldova”).

Mai sunt şi alţii…

Cunoscut filorus,Igor Dodon, noul președinte al Moldovei, este și unul dintre adepții doctrinei „moldovenismului”, care spune că Moldova nu este România, iar identitatea moldovenească nu are nici o legătură cu etnogeneza românescă.

„Jandarmul român nu va fi la noi stăpân”; „O parte din România este Ungaria iar cealaltă parte este Moldova”, „Fraţi, fraţi, însă fiecare în casa lui şi fiecare să se uite în ograda sa”, „Dacă Imperiul Rus nu s-ar fi oprit la Prut în 1812 am fi avut acum o Moldova întregită”, „Avem istoria noastră, istoria Moldovei” sunt declarații care aparțin slugii ruseşti, Igor Dodon.

Mai mult, la începutul acestui an, preşedintele moldovean a făcut o vizită la Moscova, unde Vladimir Putin i-a dăruit o hartă a Moldovei istorice din secolul al- XVIII-lea elaborată de cartograful italian Bartolomeo Borghi .

Sluga ruşilor, Dodon, și-a exprimat regretul că în 1812 Imperiul Rus nu a anexat întregul teritoriu al Moldovei, ci s-a oprit pe Prut.

„Dacă Imperiul rus nu s-ar fi oprit la Prut, am fi avut acum o Moldovă întregită”, a spus el.

 

 

 

Imagine similară

Foto: Putin îi dăruieşte lui Dodon harta vechii Moldove dintre Carpaţi, Nistru şi Marea Neagră.

 

Şi pentru că vorbim de istorie, teoriile „moldoveniste” susțin  că populaţia romanică ar fi venit la est de Carpaţi abia în secolul al XIV-lea, la mult timp după slavi, care sunt adevăraţii locuitori ai teritoriului.

Din simbioza slavilor cu noii-veniți s-ar fi  născut, de fapt, „norodul moldovenesc”, care evident, după mintea lor cea de pe urmă, este diferit de cel român.

Versiunea  basmelor propagandistice „moldoveniste” sovietice despre etnogeneza „narodului moldovenesc” era şi mai  radicală.

„Unirea valahilor cu slavii de sud a dus la etnogeneza românească iar unirea valahilor cu slavii de răsărit a dus la etnogeneza moldoveană,aşa avem două naţiuni şi două limbi diferite şi există o legătură naturală între poporul moldovean, rus şi ucrainian, Statul moldovean s-a format în sânul statelor slave ale Rusiei Kievene şi Galiţiei” (Valeriu Cozma, Adrian Dolghi, Primul manual universitar de Istorie a Moldovei, 2007)

Până la dispariţia URSS-ului trebuie remarcat şi Studiul privind istoria formării poporului moldovenesc publicat în 1978 la Chişinău, în care autorul N.A. Mohov considera că, „valahii sunt diferiţi de moldoveni mai mult decât de bulgari care se înrudesc cu slavii”, iar formarea naţiunii moldoveneşti moderne ar fi avut loc în Basarabia după includerea acesteia în Imperiul Rus”.

În 1991, după declararea independenţei, Republica Moldova a cunoscut alte teorii anti-româneşti.

Îl vom aminti pe Vasile Stati, pretins istoric, politician prorus şi unul dintre cei mai fervenţi promotori ai „moldovenismului”. Este autorul unor monografii intitulate Moldovenii de la est de Nistru (1995), Istoria Moldovei (2002) şi alcelebrul Dicţionar moldovenesc-român (2003).

 

 

 

Imagini pentru dicţionar roman moldovean

Moldovensimul agresiv cu rădăcini în propaganda sovietică, promovat pe timpul guvernării comuniste de la Chișinău și reluat astăzi de președintele prorus Igor Dodon și socialiști, a fost şi este sursa unor situații hilare.

 Imagini pentru    voronin si iliescu photos

Foto: Foştii preşedinti ai României şi R.Moldova, Iliescu şi Voronin

 

 

În timpul unei întrevederi, la Stânca-Costești, din august 2003, dintre președintele R. Moldova de atunci, Vladimir Voronin, și omologul său de la București, Ion Iliescu, jurnaliștii i-au întrebat pe cei doi în ce limbă au vorbit.

Voronin a răspuns atunci că el a vorbit „moldovenește”, iar Iliescu a spus ca a discutat cu Voronin în limba română și că a înțeles perfect ce a spus omologul său moldovean.

O altă situație care a stârnit nedumerire și a făcut deliciul presei a fost declarația fostului comunist Marian Lupu, care a devenit, în 2009 președintele Partidului Democrat, pe care l-a condus până toamna trecută.

În 2010, Lupu a declarat în cadrul emisiunii „În profunzime” de la Pro TV Chișinău, atunci când a fost rugat să precizeze cum se numește limba pe care o vorbește, că e vorba de „română din punct de vedere științific, moldovenească – din punct de vedere politic”.

Peste doi ani, în 2012, acelaşi Marian Lupu se răzgândea:

„Noi nu suntem de acord cu modificarea denumirii limbii de stat din moldovenească în română. M-am răzgândit. Ştiinţific nu mai este limba română, cum spuneam anterior, ci limba moldovenească”, a menţionat atunci acesta, din postura sa de președinte al Parlamentului.

Trebuie menţionat că, pe 5 decembrie 2013, Curtea Constituțională a decis că Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova prevalează asupra Constituției și a considerat necesară modificarea articolului 13 din Constituție, pentru ca limba română să devină limba de stat a R. Moldova.

Articolul 13 din Constituție nu a mai fost modificat, iar președintele Igor Dodon a anunțat că sărbătorește astăzi „limba moldovenească”.

 

Marele lingvist român basarabean din exil, Eugen Coşeriu  (n. 27 iulie 1921, comuna Mihăileni, judeţul interbelic Bălţi, România, azi în Republica Moldova – d. 7 septembrie 2002, Tübingen, Germania), membru de onoare al Academiei Române (din 1991), fondatorul primei şcoli lingvistice din America de Sud şi al Şcolii lingvistice de la Tübingen şi părinte a ceea ce azi se numeşte lingvistica integrală, unul dintre cei mai importanţi lingvişti ai secolului XX a susţinut mereu, că : 

„A promova sub orice formă o limbă moldovenească, deosebită de limba româna este, din punct de vedere strict lingvistic, ori o greşeală naivă, ori o fraudă ştiinţifică. Din punct de vedere istoric şi practic este o absurditate, o utopie şi din punct de vedere politic e o anulare a identităţii etnice şi culturale a unui popor şi deci un act de genocid etnico-cultural”.

Savantul a subliniat de asemenea că: „limba culturii şi limba de stat este limba română pentru întreg spaţiul carpato-danubiano-nistrean, adevăr care nu poate submina independenţa R.Moldova ca stat, tot aşa cum nu subminează independenţa Australiei, a Canadei sau a Statelor Unite ale Americii recunoaşterea limbii engleze ca limbă oficială, de stat, a acestor ţări”, pentru că, le aduce aminte Coşeriu oponenţilor săi, „graniţele politice nu au coincis şi nici nu pot coincide cu cele lingvistice”.

 

 

 

 

 

 

Surse:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Moldovenism

https://www.vice.com/ro/article/d7e5dz/teoria-ca-moldovenii-nu-se-trag-din-daci

01/09/2017 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

„Norodul maldavan”, „limba moldoveniascî” şi ciudăţenia statală de peste Nistru, botezată de bolşevici RASS Moldovenească

a

 

Pe hartă, RSSA Moldovenească transnistreană de la 1924

Cum a fost creată „limba moldoveniascî”

În anul 1924 a luat naștere ciudățenia  statală numită Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, care era formată din actuala Transnistrie, plus raioanele  Ananiev, Pesceana, Balta, Codâma, Ocna Roșie, Bârzula și Cruteni.

Noul stat, încropit de către sovietici în scop diversionist, pentru a fi opus Basarabiei recent unite în 1918, avea nevoie de un popor nou… Așa a fost inventat, un „norod moldovenesc”, care la rândul său, avea nevoie (nu-i aşa!), de un grai propriu.

Aşa că românilor moldoveni de peste Nistru li sa dat cu forța, „limba moldoveniascî”, acţiunile respective având menirea diversionistă de a  creea o opoziţie faţă de poporul și limba română.

Comisarul poporului al învățământului din RASS Moldovenească, Pavel Chior, susținea  că limba română vorbită la București are influențe franceze și nu poate fi înțeleasă pe deplin de către locuitorii Basarabiei.

Astfel, începe un adevărat proces de creare a „limbii moldovenești”. În anul 1926, un grup de intelectuali în frunte cu „cel mai cunoscut lingvist al epocii” Leonid Madan s-a  străduit să colecteze cuvinte specifice graiului moldovenesc care să stea la baza acestei limbi.

Activistul cultural şi politic sovietic Leonid Madan

(n.1894 – data decesului necunoscută), care primise sarcina de a alcătui „limba moldovenească” şi-a expus năzdrăvăniile lingvistice în cartea sa Gramatika Moldoveniaskî, publicată la Tiraspol  în 1929, care era bazată pe graiurile locale din Transnistria (unde se constituise Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească) şi Basarabia şi care conţinea de asemenea, numeroşi termeni ruseşti şi invenţiile lui proprii.

El recomanda , spre exemplu, să se scrie acrariu şi apariu (pentru cuvintele ruseşti кислород şi водород, oxigen şi hidrogen)

Madan avea să decreteze:

„Limba moldoveniascî, în care grăiește amu norodul moldovnesc, este limbî sînistătătoari, diosăghitî di limba româneascî, șî sî diosăghești șî di limba tuturor cărțâlor moldovnești, tipăriti păn la organizarea RASSM”.

Tot „tovarăşul” Leonid Madan spunea că „nu oaminii grăiesc după vr-o gramaticî anumitî, dar gramatica s alcătuiești după vorba oamenilor…Gramatica pentru om, dar nu omul pentru gramaticî”.

Exemplu de limbă moldoveniascî 

„De-amu v-o două luni di zăli, dicînd «Plugaru Roşu» îşi lunjeşte discusîia dispri orfografia moldovineascî, mai întîi trebui di spus cî sfada merji nu dispri limba moldovineascî, dar dispri orfografii, adicî dispri sămnuirera sunitilor cari sînt în limba jii moldovineascî” (Petru Chior, comisar al poporului pentru învăţămînt în RASS Moldovenească, în broşura „Despre ortografia moldovenească” din 1929).

Pornind de la aceste principii, adepții „limbii moldovenești” și-au îmbogățit vocabularul cu tot felul de invenții incluse în „Cuvântelnicul academicesc al limbii moldovenești” din 1930:

Dicționar – cuvântelnic
Ghilimele – lăbiuțî
Oxigen – aeronăscător
Barometru – aeromăsurător
Aeroplan – sângurzburător
Sufragerie – mâncătorie

Toboșarul în „limba moldovenească” se chema „tărăbănitoriu”…

„Tărăbănitoruiu, tărăbănitoriu roș dormea și înciudat el s-o sculat îndată și tăți dusmanii o tăiet”.

În „Cuvântelnicul academicesc al limbii moldovenești”, se găseau o mulțime de încropeli ridicole cu pretenții de cuvinte.

Astfel, autoadministrarea se traducea prin „singurcîrmuire”, oxigenul era numit „aeronăscător”, aeroplanul se numea „sângurzburător”, barometrul era „aeromăsurător”, ghilimelele erau numite „lăbiuțî”, în vreme ce sufrageria era pur şi simplu… „mâncătorie”.

Sunt cuvinte pe care românii nu le-au folosit niciodată, dar pe care câțiva „academicieni” roșii voiau să le introducă cu de-a sila, prin învățământul de stat, pentru a putea pretinde, ulterior, că româna este o limbă neinteligibilă pentru moldoveanul obișnuit.

Și viceversa !

 

Imagini pentru filolog leonid madan photos

 

 

Foto – Ziarul sovietic ”Plugarul Roș”, din 15 noiembrie 1927  (scris “moldovineşti”cu chirilice), titra:

 ”Dişteptarea culturii moldovineşti o chicat în mânili unor comunişti moldoveni”

La conferenţia noastrî politicii naţionalî este închinat un doclad diosăghit. Din pricina aiasta eu vreu sî ating întrebarea moldovenizării numa înscurt.

Moldovenizarea esti pornitî di noi serios şî pi drumu drept. Tov. Holostenko în docladu lui s’a opri di toati făcuti deamărunţişu.

Eu vreu numa sî spun, cî dacî în Ucraina înaintea Revoliuţiei lucru naţional să găsă în mânili grupirovcilor naţionalisti din burjuazia mărunţâkî, şî după Revoliuţii urmirile lor tot o mai rămas, chiar răspândindu-să şî’n rândurili partiei KP(b)U, – apui la noi drept diodatî lucru dişteptării culturii moldovineşti o chicat în mânili unor comunişti moldoveni, cari grămădind împrejiuru lor pi comsomolişti, învăţători, corsaţi ş.a.m.d. duc politica naţionalî drept şî nădejnic.”

Comentariile literare erau numite „pricuvântări” cum a fost spre exemplu aceasta:

 

„Astăzi el îi trage din povestire, mâine o schimbă pe poezie. Cum e în proză tovarăsul Marcov, așa e și-n poezie. Fierbinte și cu mare îndrăzneală el zugrăvește gheroii. Dar are sărituri care ne arată că el trebuie adânc și cu mare răbdare să lucreze asupra materialului literar. În mai multe locuri tovarășul Marcov scapă hățul din mână și prinde a schiopăta. Cum în forma poeziei așa și-n legătura siujetului”.

Dintr-un fragment de critică literară în care se vorbește despre poeziile lui Toader Mălai, aflăm că:

„Asupra scrierilor tovarășului Mălai ne este îngăduit să scrim vo câteva cuvinte. El s-adâncește astfel mai la rădăcina inimii norodului moldovenesc. Poezia tovarășului Malai este o poezie vie. Ce-i drept, pentru așa poezie trebu un talent care se găsește de prisos la poetul nostru. El nu vrea să se gândească la monumentul poeziei lui, da-n schimb, se îngrijorează mult de feliu ei viu. Poezia tovarășului Mălai nu este o fantezie oarecare, este viața asa după cum o vede poetul nostru”.

După câțiva ani s-a ajuns la constatarea că „limba moldoveneascî” nu este inteligibilă și în anul 1932 Biroul Comitetului Regional Moldovenesc al Partidului Comunist aprobă „trecerea RASSM la alfabetul latin” și formele limbii române literare, invențiile grupului Madan fiind respinse.

Modificările nu aveau să țină mult pentru că în 1938, în RASSM, s-a revenit brusc, „cu pușca”, la curentul moldovenizator și la limba moldovenească.

Numeroși scriitori transnistreni, printre care Nicolae Smochină, Toader Mălai, Mitrea Marcu, Nistor Cabac, au fost condamnați sau executați.

După interzicerea scrisului latin, au urmat numeroase arestări, procese și condamnări. Într-o noapte a anului 1937, întregul colectiv redacțional al ziarului Moldova Socialistă, a fost arestat, în libertate fiind lăsate doar femeile de serviciu și portarii.

Aceștia erau considerați dușmani ai poporului pentru că înlocuiau „limba moldoveniascî” cu cea română.

După al Doilea Război Mondial, autorităţile sovietice au introdus alfabetul chirilic şi noţiunea de „limbă moldovenească” şi în Basarabia cotropită, fără însă să se revină la formele extreme de diferenţiere faţă de română propăvăduite în anii ’20.

Limba literară „moldovenească” de după al Doilea Război Mondial a fost practic identică cu limba literară română, cu excepţia folosirii alfabetului chirilic şi a câtorva cuvinte diferite.

În 1989, limba moldovenească a fost declarată limbă oficială a Moldovei (pe atunci încă RSS Moldovenească), iar folosirea alfabetului latin a fost restaurată.

După declararea independenţei Moldovei în 1991, constituţia a continuat promovarea existenţei limbii moldoveneşti. O încercare din 1996 a preşedintelui moldovean Mircea Snegur de a schimba numele limbii în română a fost anulată de către parlamentul moldovean.

Pentru a evita chestiunea politică, autorităţile Republicii Moldova au folosit de-a lungul timpului, în unele documente oficiale, termenul de „limbă de stat” însă cu multe ocazii sintagma „limba română” nu a putut fi evitată, cum este cazul în sistemul  de învăţământ.

Curtea Constituţională a Republicii Moldova a tranşat chestiunea denumirii oficiale a limbii prin Hotărârea nr. 36 din 5 decembrie 2013 când, în urma unei sesizări cu privire la caracterul primar al Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova, a decis că prevederea conţinută în Declaraţia de Independenţă referitoare la limba română ca limbă de stat a Republicii Moldova prevalează asupra prevederii referitoare la limba moldovenească, conţinute în articolul 13 al Constituţiei.

Scriitorul român basarabean Vitalie Ciobanu a declarat cu acest prilej:

„Curtea Constituţională tocmai a consfinţit un adevăr. Limba moldovenească este o relicvă stalinistă”.

 Cu toate acestea, lipitorile „moldoveniste” în frunte cu actualul preşedinte – slugă rusească, Ior Dodon, continuă să se opună acceptării denumirii fireşti a limbii vorbite în stânga Nistrului – LIMBA ROMÂNĂ.

Surse:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Leonid_Madan

http://moldnova.eu/ro/in-transnistria-nu-exista-iarna-decretau-poeziile-proletcultiste-sovietice

15/08/2017 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: