CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

O urmare a distanțării României de politica ”măreței” Uniuni Sovietice în anii 1964 -’65: dispariția cântărețelor rusoaice din emisiunile muzicale radio și de televiziune

 

 

 

 

 

 

 

Casatoriile cu rusoaice în România ”populară”

 

In anii 1964 – ’65 au dispărut fără nicio explicatie din emisiunile muzicale radio si de televiziune doua cântarețe pentru că aveau accent rusesc. Prima dintre ele, Alla Baianova, cu o voce splendida, se apropia de 50 de ani.

Fusese socotita la un moment dat, în tinerețe, drept cea mai frumoasă femeie din București. Era descendenta unei familii de ruși albi refugiați in Romania dupa revoluția bolșevică din Rusia.

O alta cântareață, mult mai tânara, Ilinca Cerbacev, fiica unui generalul albgardist,  nu deranja pe nimeni: născută aici, avea o pronunție româneasca fără cusur, așa încât a putut continua sa apară în public nestingherită.

 

 

 

 

 

 Imagini pentru ala baianova

  Alla Baianova (1914-2011)                                 Ilinca Cerbacev

 

 

Alla Baianova isi avusese propriul local, frecventat in timpul razboiului de ofițeri germani, fapt care o impiedicase multa vreme sa reintre in circuitul artistic.

Cânta cu multa distinctie, dar si cu inerentul accent, piese romanesti, intre care „Intra luna pe fereastra”, devenit mare slagar, lansata in 1959 si osandita initial pentru „intimism”.

Însă adevăratul repertoriu al Allei Baianova îl constituiau vechile cântece și romanțe rusești: „Ciubcik”, „Moscovnoe vecera”, „Nocinaia raglada”, „Pasledni cias”, si desigur, „Oci ciorniie”, interzis in Uniunea Sovietică intrucat era socotit un fel de imn al emigratiei ruse din Occident, dar slobod sa fie auzit la București.

Cea de-a doua victima a derusificării era o tânără de 23-24 de ani sosita recent din „Uniune”, care cânta și in limba spaniolă. Aparuse cu mult succes la televiziune.

Era sotia unui inginer sau a unui ofiter care studiase in Uniunea Sovietica. Din anii ’50, Moscova si Leningradul ajunsesera pentru români ceea ce fusese altadata Parisul pentru ei.

Plecau acolo sa urmeze facultăți sau sa se specializeze. In URSS, echivalentul masteratului de astazi se numea „aspirantura”; nu exista titlul de doctor, ci de „candidat in științe”.

Mulți români plecați la studii in URSS se întorceau acasă cu neveste rusoaice. Era un mare atu profesional si politic. De aceea, căsătoria cu rusoaice devenise o modă.

Una pe care adepții săi aveau s-o plăteasc foarte scump. Odată cu derusificarea, mariajul româno-rus devenise un mare handicap, unul care bloca orice perspectiva de ascensiune politica sau profesionala.

Moda casatoririi cu rusoaice urmase modei casatoririi cu evreice, cazuta in desuetudine dupa inlaturarea de la putere a Anei Pauker, in 1952.

Dupa inscaunarea lui Ceausescu, sotii cu neveste rusoaice nu numai ca vor fi zvarliti in posturi marginale, dar vor fi dispretuiti si priviti ca potentiali agenti sovietici.

„Leninismul ne e far si tarie…”

Derusificarea inceputa de Gheorghiu-Dej culminase cu discursul sau rostit la Plenara din aprilie 1964, considerat pe atunci de Occident o ferma „declaratie de independenta” fata de Moscova. Era pentru intaia oara, dupa comunizarea Romaniei, cand Apusul isi indrepta privirile cu interes inspre aceasta tara.

O explicatie a acestei atitudini a lui Gheorghiu-Dej o furnizeaza un om politic, Ion Varlam, in urmatorii termeni;

„Dej nu a avut un conflict cu conducerea Uniunii Sovietice, ci numai cu Hrusciov. Din memoriile unui colaborator al lui Gomulka reiese ca acest conflict personal mocnea inca din 1955, el fiind perceput de autor in timpul traversarii Atlanticului, pe care toti liderii comunisti au facut-o impreuna, pe nava „Baltica”, pentru a lua parte la prima sesiune a Adunarii Generale a ONU (…).

Echipa lui Dej, imbracata dupa moda engleza, nu s-a asezat la aceeasi masa cu Hrusciov si a afisat un dispret nedisimulat față de chefurile la care se dedau cu „seful” comesenii lui, care se terminau, in fiecare seara, cu niste betii monstruoase.”

Pentru a intelege cotele rusificarii, e suficient sa citim trei versuri din Imnul de Stat al Republicii Populare Romane, apartinand poetilor Dan Desliu si Eugen Frunza:

„Infrățit fi-va vesnic al nostru popor/Cu poporul sovietic eliberator /Leninismul ne e far si tarie si-avânt…”.

In 1954, dupa moartea lui Stalin, au fost desfiintate acele asa-zise societati mixte sovieto-romane, Sovromurile, care ne spoliau tara de bogatii, iar in 1964 plecau acasa ultimii consilieri sovietici (cei de la Ministerul de Interne si de la Securitate).

In 1962 studiere limbii ruse in scolile elementare si licee devenea facultativa din obligatorie, nu se mai defila in Bucuresti de 7 noiembrie, iar din 1963 nu se mai transmitea la televiziune parada militara de la Moscova…

Un proces care a durat un deceniu, in decursul caruia, mai ales in ultima perioada a acestuia, au disparut Muzeul Romano-Rus, Institutul „Maxim Gorki”, Libraria „Cartea Rusa”, excedentul de filme si piese de teatru sovietice, emisiunile radiofonice „Sa invațăm limba rusă cntând”, denumiri de străzi, raioanele bucurestene I.V. Stalin si V.I. Lenin, statuile lui Stalin, melodiile rusesti din programele Radiodifuziunii, expozitiile industriale sovietice – cea din urma fiind deschisa in 1962 pe malul Lacului Herastrau, intitulata „Ultimele cuceriri ale stiintei si tehnicii sovietice”, inaugurata de Hrusciov si Gheorghiu-Dej in cinstea Congresului al II-lea al Partidului Muncitoresc Roman…

Planul Valev

Paralel cu rusificarea oficiala existase si-o autorusificare: romani get-beget, la inceputul anilor ’50, isi botezau copiii Serghei, Svetlana, Igor, tot asa cum altii isi botezasera copiii, in epoca interbelica, Adolf sau Benito (dupa Mussolini).

Pe cand Gheorghiu-Dej isi rostea discursul cu mesajul distantarii de Moscova, abia iesise din pușcărie Al.O. Teodoreanu, autorul celebrei epigrame avand ca obiect monumentul lui Constantin Baraschi: „Marite erou rus/Nu te-am inaltat atat de sus/Pentru ca ai eliberat popoarele/Ci fiindca-ti put picioarele”.

Alt scriitor inclusese intr-un articol un citat dintr-un basm al lui Creanga, plasandu-l cu subinteles:

„Nu imi pasa de Nastase; de Nichita – nici atata.” Trimiterea era stravezie: la unul dintre fruntasii conducerii sovietice, armeanul Anastasie Mikoian, respectiv la Nichita Sergheevici Hrusciov.

Derusificarea inceputa de Ocarmuire, intensificata in anii ’63 – ’64, accelerata ulterior de Ceausescu, se intalnea cu rusofobia si sovietofobia romanilor.

In 1963, Hrusciov lansase, prin intermediul unui economist sovietic pe nume Valev, un plan CAER – pandantul economic al Tratatului de la Varsovia – care preconiza o „integrare” suprastatala ce atenta la suveranitatea tarilor din sfera de influenta a Moscovei.

Potrivit acestui plan, Romania ar fi fost cuprinsa intr-o regiune sau zona impreuna cu Bulgaria si Republica Sovietica Socialista Ucraina.

Planului Valev i s-a raspuns transant, dar in termeni de specialitate, intr-o revista de profil, „Viata economica”, publicatie citita atunci ca un best-seller. Autorul articolului era un economist remarcabil, fost legionar in tinerete, care demonta intreaga constructie a colegului sau sovietic, respingand-o net.

Una din ideile cuprinse in proiectul lui Valev consta in aceea ca romanii ar trebui sa se profileze pe agricultura, bulgarii pe zarzavaturi, iar est-germanii, cehii, slovacii sa isi asume industria in cadrul „lagarului socialist”.

Venit la o consfătuire la București, în 1963, seful partidului comunist est-german, Walter Ulbricht, spusese limpede ca muncitorul din țara sa este unul superior si ca atare trebuie hrănit, imbracat și ingrijit mai bine decat colegii săi din alte tari socialiste mai inapoiate.

Afirmatia lui Ulbricht era tot un reflex al Planului Valev, care nu s-a pus niciodata in aplicare si nu a facut decat sa sporeasca la noi antipatia fata de rusi.

De altfel, la aproximativ un an dupa ce Planul Valev fusese schitat in presa sovietica si in ziarele din tarile satelite Moscovei, in octombrie 1964, Hrusciov era inlaturat din varful piramidei politice a Kremlinului.

Se afla in vacanta, pe malul Marii Negre, când a primit vestea schimbarii sale cu Leonid Brejnev. Cinci luni mai târziu, la mijlocul lui martie 1965, inceta din viata Gheorghiu-Dej, dupa ce suferise o operație de rinichi.

S-a vânturat zvonul ca fusese iradiat din ordinul Moscovei cu prilejul unei vizite intreprinse in Polonia în anul precedent, ipoteza neconfirmată, dar nici infirmată pana în ziua de astăzi.

 

 

Dan CIACHIR

http://www.ziua.ro

 

 

 

22/01/2020 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

O ISTORIE A ZILEI DE 19 IANUARIE. VIDEO

 

 

 

 

 

 

19 ianuarie, istoricul zilei

 

 

 

Anul 379 – Teodosius devine co-împărat al Imperiului Roman de Răsărit.

După moartea împăratului Valens la Adrianopol (378), Grațian îl proclamă pe Teodosius co-împărat, încredințându-i guvernarea provinciilor orientale.

 

 

 

 

Flavius Theodosius (11 ianuarie 347 – 17 ianuarie 395), cunoscut ca Teodosiu I sau Teodosiu cel Mare, a fost ultimul împărat roman care a condus întregul Imperiu Roman (între anii 379 și 395), înainte de divizarea acestuia în cel două imperii – de răsărit şi de apus.

Imparatul Teodosie I cel Mare a decretat  crestinismul ca unica religie pe teritoriul statului roman.

Edictul a interzis toate cultele pagane, completand astfel un decret anterior din 391 care nu mai permitea frecventarea templelor si efectuarea jertfelor.

A fost un puternic apărător al credinţei ortodoxe şi trecut de Biserica Ortodoxa  în rândul sfinţilor, prăznuirea lui făcându-se la data de 17 ianuarie.

In 393 a suprimat  Jocurile Olimpice, deși aveau o tradiție de peste un mileniu.

Teodosiu, împreună cu soția sa, Aelia Facillia, a avut trei copii:

  • Arcadius, împărat în est

  • Honorius, împărat în vest

  • Galla Placidia  Aelia , împărăteasă romană. A fost capturată de la Roma (410)  și căsătorită cu regele vizigot  Ataulf (414). După moartea acestuia s-a  reîntoars în Italia (416), devenind soția generalului Constantius (417), proclamat în 421 împărat.Refugiată în 423 , după moartea lui Honorius, la Constantinopol, revine doi ani mai târziu cu sprijinul lui Teodosius al II-lea  și ocupă pentru fiul ei minor, Valentinian al III-lea, tronul Imperiului Roman de Apus.

 

 

 

 

639 – Moare, după o domnie de 10 ani, în cursul careia a unificat regatul francilor și i-a stabilit capitala la Paris, regele  franc  Dagobert  I.(n.605).

Pe tronul țării a urcat regele Clovis al II-lea.

 

 

 

 

Dagobert a fost, alaturi de Clovis si  Charlemagne (Carol cel mare), unul dintre cei mai importanti monarhi ai evului mediu timpuriu european.

 

 

 1419 – Războiul de 100 de ani: oraşul francez Rouen se predă lui Henric al V-lea al Angliei.

 

 

 

1544 –  S-a născut regele Francisc al II-lea  al Franței. A domnit intre anii 1559 și 1560, fiind fiul cel mare al lui  Henric al II-lea si al Caterinei de Medici.

Francisc al II-lea a persecutat protestanții și a reprimat conjurația de la Amboise (martie 1560).

A fost căsătorit în 1558 cu Maria Stuart, regina Scoției (1542-1567) fiind urmat la tron de fratele său mai mic Charles, în vârstă de 10 ani, regența fiind asigurata de Catherine de Médici. 

Maria Stuart, văduva lui Francisc al  II-lea, s-a întors în Scoția.

 

1629 – A decedat Mitropolitul Moldovei și Sucevei, Anastasie Crimca; (n.1560).

 

 

 

 

1736 – S-a născut James Watt, inginer mecanic, inventator al motorului cu aburi , care a constituit o etapă importantă a revoluției industriale. A murit la 25 august 1819.

 

 

 

 

 

1737 – S-a născut  Jacques–Henri Bernardin de Saint–Pierre, scriitor francez, precursor al romantismului care a scris, printre altele, cunoscutul roman „Paul şi Virginia”; (d.21.01.1814).

 

 

Jacques-Henri Bernardin de Saint-Pierre

 

 

 

1798 –  S-a născut Auguste Comte, filosof şi sociolog francez (“Curs de filosofie pozitivă”); (d.05.09.1857).

 

 

 

1806 – S-a născut în localitatea Bezin (azi Donici) in Orhei, Moldova, poetul român Alecu Donici; (d. 21.01.1865).

 

 

 

 

1806 – Marea Britanie ocupa Capul Bunei Sperante in sudul Africii.

 Termenul Capul Bunei Speranțe a fost utilizat și pentru a numi Colonia Capului, înființată în 1652 în apropierea  Peninsulei Capului.

Puțin înainte de formarea Uniunii Africii de Sud, termenul se referea la întreaga regiune care avea să devină în 1910 Provincia Capului.

 

 

1809 – S-a născut marele scriitor, poet si publicist american, Edgar Allan Poe; (d.07.10.1849).

 

 

 

 

 

 

1821 – Se constituie Comitetul de Oblăduire, menit să asigure conducerea Ţării Româneşti până la stabilirea succesorului fostului domnitor, Alexandru Şuţu, decedat cu o zi înainte.

   Comitetul l-a desemnat pe Tudor Vladimirescu „să ridice norodul la arme” pentru răsturnarea regimului fanariot, înlăturarea stăpânirii otomane şi cucerirea independenţei ţării.

Dar programul lui Vladimirescu nu se limita la cucerirea independenţei, ci dorea eliminarea corupţiei și a fiscalității excesive, abolirea privilegiilor boiereşti, dreptate și egalitatea tuturor în faţa legii.

Astfel, Tudor Vladimirescu a părăsit Bucureştiul şi s-a îndreptat în fruntea unei cete de arnăuţi spre Tîrgu Jiu, unde ajunge la 21 în zona Olteniei în vederea pregătirii revoluției, urmând ca pe 23 ianuarie să adreseze către norodul românesc „Proclamația de la Padeș”, unul dintre documentele programatice ale Revoluției de la 1821, revoluție ce avea ca obiectiv înlăturarea regimului fanariot din Muntenia și care a marcat începutul procesului de renaştere naţională a României moderne.

 

 

1834 – Se deschide, la Bucureşti, Şcoala de muzică vocală, declamaţie şi literatură a Societăţii Filarmonice, nucleul viitorului Conservator. Primul director şi profesor de literatură a fost Ion Heliade Rădulescu.

 

 

 

1839 – Se naște pictorul francez Paul Cézanne.

Cu toata opozitia tatalui sau care il dorea la conducerea bancii pe care o fondase, Paul Cezanne a preferat pictura.

 

 

 

 A fost timp indelungat atras de curentul impresionist. A decedat in anul 1906, pe 22 octombrie.

 

 

1840 – Căpitanul american Charles Wilkes observa in timpul unei expeditii de explorare, coasta estica a Antarticii si cere ca aceasta regiune, cunoscuta ulterior drept Wilkes Land, sa devina parte a Statelor Unite.

 

 

 

 

 

 

 

1849 – In timpul apărării eroice a regiunii Munţilor Apuseni, moţii înfrîng la Mărișel o oaste a nemeşimii maghiare.

Hălmagiul este ocupat după o luptă dintre trupa maiorului ungur Beke Jozsef compusă din 3500 secui care dispunea de şase tunuri şi lăncierii şi puşcaşii români conduşi de  Ioan Buteanu.

 

 

 

1853 : La Roma a avut loc premiera operei Trubadurul (Il Trovatore), compusa de  Giuseppe Verdi .

 

 

 

 

1857 – La Chişinău, in Basarabia ţaristă, este încheiat protocolul conform căruia a fost trasată noua frontieră în partea de sud a Basarabiei ţariste,urmare a infrangerii Rusiei in Razboiul Crimeei.

 

 

 Fișier:AtlHistMold8.jpg

 

 

 

Unul din rezultatele  acestui război pierdut de Imperiul Rus, a fost acela ca judeţele Cahul, Bolgrad şi Ismail au reintrat timp de 22 de ani în componenţa Moldovei, respectiv din 1859 a României, între anii  1856 şi 1878 .

 

 

1865 –  A decedat la Besançon Pierre-Joseph Proudhon, economist, sociolog francez, teoretician al socialismului, considerat părintele anarhismului; (n. 15.01.1809, Passy, Paris).

 

 

 

 

 

Imagini pentru Pierre-Joseph Proudhon, photos

 

 

 

 

 

În 1840  a publicat lucrarea sa de căpetenie, Ce e proprietatea?, întrebare la care răspunde: „Proprietatea e furt!”.

Această lucrare  va suscita atenția autorităților judiciare, precum și a lui Karl Marx, care va începe să corespondeze cu Proudhon. Legătura dintre Proudhon și Marx s-a terminat prin neînțelegerea ulterioară între cei doi. Proudhon denunță intoleranța lui Marx și „religiunea rațiunii” (materialismul dialectic) pus pe picioare de Marx.

Această scrisoare marchează opoziția istorică dintre anarhiști și marxiști.

În urma cărții ” Sistemul contradicțiilor economice sau Filosofia mizeriei” a lui Proudhon (1846), Marx a ripostat prin lucrarea „Mizeria filosofiei”.

 

 

 

 

1872 – S-a născut  Frederic Storck, sculptor român de origine germană; (d. 26.12.1942).

 

 

 

 

 

A fost fiul sculptorului Karl Stork, fratele sculptorului Carol Storck și soțul pictoriței Cecilia Cutescu Storck.

 

 

 

1889 – Statul român devine proprietarul tuturor cailor ferate de pe teritoriul țării, cu o lungime 1.377 km.

 

 

 

1890 – S-a născut  Stefan Procopiu, fizician român, Doctor Honoris Causa al Institutului Politehnic din Iaşi, membru al Academiei Române, desemnat în două rînduri în comisia de recomandări la Premiul Nobel; (d.22.08.1972).

 

 

 

 

 

1905 –  A murit filosoful  indian Debendranath Tagore ; (n. 15.05.1817).

 

 

 

1905 – A încetat din viaţă medicul ceh, naturalizat român, Felix Iacob, membru al Academiei Române; (n. 6 ianuarie 1832).

 

 

 

 

 

A fost membru titular (de la 30 iunie 1879) și vicepreședinte al Academiei Romane.

 

 

 

1915 – Fizicianul și chimistul francez  Georges Auguste Claude brevetează invenția tubului de neon.

S-a născut în data de  24 septembrie 1870 și a murit la 21 mai 1960. A facut cercetari  pe gaze rare  si  în 1910 a descoperit  iluminatul cu  neon.

 

 

1915 – Primul Război Mondial: Are loc primul atac aerian major asupra unor ţinte civile în Marea Britanie când două zeppeline germane au bombardat oraşele Great Yarmouth şi King’s Lynn de pe coasta estică a Angliei.

 

 

 

 

 

 

1920: Senatul Statelor Unite ale Americii votează împotriva aderării  la Liga Națiunilor.

 

 

 

 

1923 – S-a născut într-o familie mixta iudeo-germana, Markus Wolf, cel mai cunoscut spion al fostei RDG, fostul sef al serviciilor de informatii din cadrul Securitatii de Stat (STASI) , supranumit “omul fara fata”, deoarece serviciile rivale de spionaj  nu au dispus de o imagine fotografica a acestuia decat in anii ’80; (m. 09.11.2006).

 

 

 

 

A  condus timp de 34 de ani, intre anii 1958-1987, serviciul de informații externe al RDG (Hauptverwaltung Aufklärung (HVA) din cadrul Ministerium für Staatssicherheit(„Ministerul Securității Statului”) din RDG, cunoscut îndeosebi prin abrevierea MfS (cea oficială) și prescurtarea populară Stasi a cuvîntului Staatssicherheit, („Securitatea statului”).

Datorita originilor sale evreiesti familia sa a parasit Germania emigrand in franta si apoi in URSS

În 1943 , și-a început activitatea de redactor la Deutscher Volkssender, post de radio în limba germană din Moscova. În 1945 s-a întors înGermania , făcând parte dintr-un grup de activiști comuniști supranumit „grupul Ulbricht” (condus de Walter Ulbricht).

A lucrat sub pseudonimul Michael Storm la Berliner Rundfunk, postul de radio înființat în sectorul sovietic al Berlinului , unde a rămas până în 1949.

În anii 1945-1946, Wolf a fost acreditat ca reporter la  Procesul de la Nurnberg. Între 1949 (anul proclamării Republicii Democrate Germane) și 1951, Markus Wolf a fost „prim consilier” la ambasada RDG în Moscova.

Din septembrie 1951, Wolf a participat la dezvoltarea noului serviciu de informații externe (Aussenpolitischer Nachrichtendienst – APN), care se prezenta oficial  ca institut pentru cercetări în științele economiei. A devenit șef adjunct al secției principale III, contrainformații (Hauptabteilung III (Abwehr)). În 1952, a devenit șeful serviciului de informații APN.

În 1953, acest serviciu a fost integrat în Ministerul Securității Statului (Ministerium für Staatssicherheit – MfS) cu denumirea Hauptabteilung XV (Auslandsaufklärung) („secția principală 15, informații externe”).

În 1956, serviciului i-a fost scurtat numele Hauptverwaltung Aufklärung. Șeful serviciului, Markus Wolf, a fost avansat la rangul de general-maior și, în calitate de șef al spionajului, era totodată prim-adjunct al ministrului Securității statului, Ernst Wollweber , apoi Erich Mielke.

Abia în 1979, serviciul de informații externe al RFG a putut să-l identifice pe Wolf pe o fotografie făcută de serviciul suedez de informații.

În momentul fotografierii pe ascuns, Wolf se afla ca turist la Stockholm, iar cel care l-a identificat a fost un fost locotenent-major al serviciului est-german condus de Wolf.

Până în acel moment, serviciile occidentale nu dețineau o fotografie mai recentă decât cele de până în anii ’50 – ceea ce îi adusese lui Wolf porecla „omul fără față”.

În 1986, Wolf a devenit general-colonel, dar a fost eliberat din funcții la cererea sa. În noiembrie al aceluiași an a avut loc, Wolf a încetat să mai facă parte dinMfS (Ministerul Securității Statului). Și-a început activitatea scriitoricească. Prima carte publicată este întitulată Die Troika (Troica).

La 4 noiembrie 1989, Markus Wolf a participat la o mare demonstrație organizată în centrul Berlinului răsăritean (Alexanderplatz, „piața Alexandru”), unde a ținut o cuvântare în fața mulțimii, pronunțându-se în favoarea unor mari reforme, care au fost cerute de manifestanți.

A cerut totodată apreciere și respect pentru lucrătorii MfS, dar mulțimea l-a fluierat și huiduit. Wolf nu a mai avut vreo șansă pentru o a doua carieră, în calitate de politician reformist, în cadrul Partidului Unitatii Socialiste (PUS)

A respins o ofertă din partea Agenției Centrale de Informații, CIA, de a-l proteja  în Statele Unite ale Americii de eventuala urmărire penală germană în schimbul informațiilor secrete.

Cu șase zile înaintea reunificarii celor două state germane, Markus Wolf a părăsit Germania, și cu ajutorul KGB-ului s-a refugiat la Moscova. Aflase că urma să fie arestat în Germania.

După eșecul puciului sovietic împotriva președintelui URSS, Mihail Gorbaciov, Wolf a cerut azil politic in Austria, dar  autoritățile austriece i-au respins apelul si  l-au dus la frontiera austro-germană , unde a fost preluat de către autoritățile germane, care  l-au condamnat in anul 1993 pentru trădare de patrie și luare de mită, la o pedeapsă privativă de libertate de șase ani.

Curtea constituțională a RFG a anulat capul de acuzare, trădare de patrie, motivând aceasta prin recunoașterea principiului că activitatea de spionaj în serviciul statului suveran Republica Democrată Germană a fost desfășurată în conformitate cu legislația acestui stat.

În 1996, Wolf a solicitat o viză de intrare în  SUA care i-a fost refuzata si in  tot restul vieții, nu i-a fost permisă intrarea pe teritoriul american.

În 1997, Wolf a fost condamnat la doi ani închisoare cu suspendarea pedepsei, sub acuzația de răpire de libertate, vătămare corporală etc. în patru cazuri.

În ultimii ani ai vieții, Markus Wolf a domiciliat în Berlin , unde a încetat din viață la9 noiembrie 2006 .

La sfârșitul aceleiași luni, urna cu cenusa  lui Wolf a fost depusă în mormântul fratelui său Konrad, din cimitirul central civil Friedrichsfelde de la Berlin.

 

 

1924 – S-a născut Jean-François Revel, filosof, scriitor şi ziarist francez; (d. 30.04.2006).

 

 

 

1930 – S-a nascut Ludovic Bacs, dirijor si compozitor, fondator si conducator al Orchestrei de camera “Musica rediviva” din Bucuresti.

 

 

 

 

 

1932 – S-a născut solistul vocal si compozitorul român Constantin Drăghici.

 

 

 

 

1943 –  S-a nascut Janis Joplin, cântăreaţă americană de hard rock şi blues rock; (d.04.10.1970).

 

 

 

 

 

1944 – S-a născut  M. Lee Goff, profesor american, unul dintre fondatorii metodelor moderne de investigare a crimelor.

 

 

 

 

 

 

1946 – A fost creat, la Tokio, Tribunalul militar international pentru Extremul Orient, in scopul judecarii criminalilor de razboi japonezi. Prima sentință a fost pronunțată la 04.11.1948.

 

 

 

1946 – S-a născut cântăreaţa si actriţa americană, Dolly Parton

 

 

 


1947 – S-a născut Rod Evans, membru fondator al trupei Deep Purple.

 

 

 

 

1949 – S-a nascut Robert Palmer, cântăreţ şi chitarist britanic; (d. 26.09.2003).

1951 – A decedat  C.C. Nottara, compozitor şi violonist, critic muzical. A fost membru fondator şi dirijor al Orchestrei Municipiului Bucureşti (1929-1939), dirijor al Orchestrei Radio (1933-1938) şi membru fondator al Societăţii compozitorilor români (1940); (n. 1890).

1966 – Indira Gandhi devine prima femeie prim-ministru din istoria  Indiei.

1971 – A murit Martin Bercovici, inginer, unul dintre pionierii planurilor de electrificare a Romaniei; membru al Academiei Romane; (n.24.08.1902).

 

 

1973 – A murit Romulus Cândea, istoric român, membru corespondent al Academiei Române. A întemeiat Institutul de istorie şi limbă al Universitatii din Cernăuţi; (n.07.10.1886).

 

 

1979 – S-a născut Svetlana Korkina, gimnastă din Rusia, câştigătoare a 7 medalii Olimpice.

 

 

Ea mai are în palmares 9 medalii de aur, 8 de argint şi 3 de bronz, câştigate la Campionatele Mondiale de Gimnastică.

 

 

1981 – A decedat Catinca Ralea, traducătoare, regizoare de film, actriță și realizatoare de emisiuni radio-tv din România.

A fost fiica  criticului literar Mihai Ralea  si sotia actorului Emanoil Petrut; (n.5.septembrie 1929).

 

 

 

 

 

A condus secția de limbă engleză la Radio  mai mulți ani.

La București există o stradă numită în cinstea ei, iar la Societatea Română de Radiodifuziune, o sală este numită în cinstea ei.

 

 

 

1985 – A decedat Ovid Densușianu (fiul).

 

 

 

 

 

Ovid Densusianu - fiul.jpg

 

Ovid-Aron Densușianu (n. 22 martie 1904 – d. 19 ianuarie 1985) a fost un scriitor român, autor al romanelor Stăpânul, Furtuna, Amurgul pe culmi.

Aceste romane sunt uneori, în mod greșit, atribuite tatălui său, Ovid Densușianu.

 

 

 

 

1990 – A murit Bhagwan Sri Rajneesh, mai cunoscut sub pseudonimul de OSHO, poate fi considerat unul dintre cei mai prolifici autori, unul dintre liderii spirituali cu cei mai numeroşi discipoli, unul dintre cei mai bine vânduţi şi citiţi autori din întreaga lume; (n.11.12.1931).

 

 

 

1996 – A murit compozitorul român de muzică ușoară Elly Roman; (n.1905).

 

 

1999 – Greva minerilor din Valea Jiului. După forţarea barajului din Defileul Jiului, minerii intră în Târgu Jiu. Armata avertizează ca va interveni “dacă forţele de ordine nu ar reuşi să controleze situaţia”.

Preşedintele  Emil Constantinescu anunţă că autorităţile sunt hotărâte să împiedice repetarea descinderilor minerilor în Capitală din 1990 şi 1991.

Minerii au refuzat  să negocieze cu o comisie guvernamentală desemnată în acest sens.

2000 – A murit Bettino Craxi, presedinte al Partidului Socialist Italian si preşedinte al Consiliului de Miniştri al Italiei în perioada 1983-1987; (n.02.02.1934).

 

In 1992 a fost acuzat de coruptie si s-a refugiat in 1994 in Tunisia,unde a si murit.

2001 – A încetat din viaţă filologul Emil Turdeanu, membru de onoare al Academiei Române, editor a două prestigioase reviste ale exilului românesc: “Revue des etudes roumaine” şi “Fiinţa românească”; (n. 10 noiembrie 1911).

 

2003 –  A murit jurnalista Françoise Giraud, (nascuta  Lea France Gourdji), cofondatoare a revistei ”L´Express” şi om politic francez.

 

 

 

A fost fiica directorului Agentiei telegrafice turce de la Constantinopol, Salih Gourdji si al Eldei Farragi, israeliti din Imperiul Otoman.

Giraud a fost  prima  care  a folosit  expresia„la nouvelle vague”( noul val) in cinematografia franceză; (n.21.09.1916).

 

2006 – NASA a lansat prima sondă spaţială către Pluto.  Sonda, numita New Horizons va calatori initial cu 57.000 km/h, dar dupa ce va folosi gravitatia lui Jupiter va zbura cu 75.000 km/h si va ajunge la Pluto in iulie 2015.

 

 

2015: A decedat la Ploiești marele inventator român Justin Capră; (n. 1933 la Magureni, Prahova).

https://justincapra2012.files.wordpress.com/2012/10/img_4311a.jpg

Inventatorul român Justin Capra s-a stins din viață la vârsta de 82 de ani. Printre multe alte lucruri, Justin Capra a inventat mașina care consuma sub  un litru de benzina la suta de kilometri.

Tot el a realizat si prototipul rucsacului zburator,o  inventie brevetata de americani după trei ani si jumătate. Apoi, acesta a ajuns sa fie folosit de cosmonauți la deplasarile in afara modulului cosmic. De-a lungul vieții, a primit numeroase medalii la Saloanele de inventică.

 Primul rucsac zburator realizat de celebrul in ventator , un aparat individual de zbor, se gaseste expus la Muzeul Tehnic Dimitrie Leonida din Capitala.
Desi inventia lui a fost una foarte importanta, Capră nu -a brevetat-o. Drept urmare, americanii Wendell Moore, Cecil Martin si Robert Cunings au preluat invenția foarte usor si au lansat-o in fabricatia de serie.
Justin Capra mai este si realizatorul celui mai mic autoturism Soleta, care consuma doar 0,5 litri la suta de kilometri, dar si al unei motorete care functioneaza cu acumulatori. Motoreta are 37 de kilograme și strabate 80 de kilometri cu 30 km/h.Soleta 150 Ecor, micro-autoturismul lui, cantareste 95 de kilograme si este capabil sa strabata 100 de kilometri cu doar jumatate de litru de combustibil. 

Inventatorul nu si-a produs niciodata masinile in serie. El dorea sa realizeze masini cat mai mici si care sa consume cat mai putin, mai ales in anii 1970, cand criza petrolului afecta pe toata lumea.In 1958, marele inventator a realizat primul ”rachetonaut” si a cerut sprijin americanilor deoarece oamenii de stiinta români nu-l puteau ajuta.

Cu ”rachetonautul” s-a lansat de la Ambasata SUA din Romania, dar cand a coborat la sol a fost arestat de un grup de securisti si acuzat ca ar fi incercat sa fuga din tara cu ajutorul unui dispozitiv zburator.

Inventatorul Capra a avut  si alte realizari de excepție, cum ar fi VIRGILIUS, un automobil cu doua roti echipat cu un motor de avion, de 105 cp si atingea peste 300 km/h, iar greutatea automobilului era de 250 kg.

Celebrul inventator a fost premiat si de Presedinția  României, in 2008, exact in ziua in care implinea 75 de ani. Inginerul care a facut turul țării cu un motor care consuma un litru la suta de kilometri, a primit Ordinul national pentru Merit in grad de Cavaler.

2017: A  decedat actorul american Miguel Ferrer; (n. 1955).

Imagini pentru Miguel Ferrer photos

2017: A decedat cântăreața braziliană Loalwa Braz Vieira; (n. 1953).

Artista  a fost descoperită carbonizată în maşina sa, la Saquerema, pe litoralul regiunii Rio de Janeiro din estul Braziliei.

Artista avea 63 de ani.

 

 

   Loalwa Braz Vieira a devenit faimoasă alături de grupul braazilian ”Kaoma”, în anul 1989, cu hit-ul Chorando se foi, cunoscut sub numele de ”Lambada”, care a făcut rapid  ocolul lumii, fiind extrem de popular și în țara noastră.

 

 

 

 

 

Calendar creștin ortodox

 

 

 

Astăzi în calendarul creștin ortodox sunt pomeniți Sfântul Cuvios Macarie cel Mare și Macarie Alexandrinul, precum și Sfântul Ierarh Marcu, mitropolitul Efesului și Sfânta Muceniță Eufrasia.

Este Duminica a 29-a după Rusalii, numită și a celor 10 leproși.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sfântul Macarie Egipteanul

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Imagine similară

 

 

 

 

 

Macarie cel Mare, sau Macarie Egipteanul, este unul dintre marii Sfinti Parinti ai pustiei. Contemporan cu Sfantul Cuvios Antonie cel Mare, Macarie era de origine egiptean, dintr-un sat numit Ptinapar, provenind dintr-o familie crestina foarte evlavioasa.

Parintii lui l-au silit sa se insoare, insa, el a fugit de viata lumeasca si dupa moartea parintilor sai, a ales sa traiasca viata pustniceasca.

Foarte de curând, Macarie a inceput sa fie puternic ispitit de diavol prin felurite incercari, dar prin staruinta sa si dragostea cea mare pentru Hristos, fericitul a biruit si s-a facut pilda a viata ingeresti in trup. Multe sunt pildele si minunile savarsite de Sfantul Macarie in lunga sa vietuire duhovniceasca in pustie.

Prin unele dintre ele s-a aratat ca Sfantul capatase de la Hristos putere si asupra mortii, astfel incat fericitul Macarie s-a invrednicit a savarsi invieri.Astfel, intrucat intr-o eparhie un episcop eretic incepuse a raspandi o erezie care sustinea ca Hristos a avut doar un trup aparent, episcopul dreptcredincios al locului l-a chemat pe Macarie pentru a stinge aceasta ratacire.

Desi Sfantul Macarie i-a aratat episcopului eretic, prin cuvintele Simbolului credintei ca se afla in inselare, necredinta acestuia a persistat, fortandu-l pe Cuvios sa rusineze ratacirea aceluia printr-o minune dumnezeiasca.Dupa o ora de staruinta in rugaciune, Macarie a inviat un om dintr-un mormant si nu vreunul mort de curand, ci unul mort de foarte mult timp.

Cel inviat neauzind de Hristos pana la moartea sa, Macarie l-a botezat si l-a luat pe langa el ca ucenic. Ucenicul sau inviat a mai trait trei ani inainte de a trece la Domnul, aratandu-se intru aceasta slava cea mare cu care Hristos ii binecuvanteaza pe alesii Sai.

In multe randuri Macarie s-a luptat fatis cu puterile necurate, dar cel mai bine vedem desavarsirea acestui minunat sfant in relatarea sfarsitului sau, in care se arata nesfarsita sa smerenie:“Fericitul Macarie sarutand pe toti cei ce erau langa dansul si pentru dansii rugandu-se, si-a ridicat ochii si mainile in sus, zicand cel mai de pe urma cuvant: In mainile Tale, Doamne, imi dau duhul meu. Si astfel si-a dat fericitul sau suflet, lasand multa plangere ucenicilor.

Apoi, adauga Serapion si aceasta, pe care a auzit-o de la Cuviosul Pafnutie, care era unul din ucenicii lui Macarie: ca acel sfant suflet, fiind ridicat de heruvimi si spre cer suindu-se, unii din parinti priveau cu ochii sufletesti spre diavolii cei din vazduh cum stau departe si strigau: “O! de ce slava te-ai invrednicit, Macarie”.

Iar Sfantul le raspundea: “Nu, caci inca ma tem, pentru ca nu ma stiu de am facut vreun lucru bun”. Apoi vrajmasii cei ce erau in vazduh, strigau: “Cu adevarat ai scapat de noi, Macarie”. Iar el le zicea: “Ba nu, caci imi mai trebuie ceva ca sa scap”. Si fiind acum inauntrul portilor ceresti, diavolii plangand, strigau: “A scapat de noi, a scapat!”.

Iar el cu mare glas le-a raspuns: “Cu adevarat am scapat de mestesugirile voastre, cu puterea Hristosului meu fiind ingradit”. Astfel a fost viata, sfarsitul si mergerea la vesnica viata a Cuviosului parintelui nostru Macarie.”

 

 

 VIDEO: ASTĂZI IN ISTORIE – TODAY IN HISTORY

Bibliografie (surse):

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric.

  3. lessignets.com

  4. Istoria md.

  5. Istoricul zilei blogspot.com

  6. Mediafax.ro;

  7. Wikipedia ro.

  8. Crestin Ortodox.ro

  9. https://materialedeistorie.wordpress.com

  10. Rador.ro

  11. http://www.europafm.ro

 

 

19/01/2020 Posted by | DIVERSE | , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

CE NE POATE SPUNE AMBASADORUL FEDERAȚIEI RUSE LA BUCUREȘTI, DOCTORUL ÎN ISTORIE VALERII CUZMIN, DESPRE SIMILITUDINILE DINTRE OCUPAREA CRIMEEI DE CĂTRE RUSIA LUI PUTIN ȘI ANEXAREA REGIUNII SUDETE DE CĂTRE GERMANIA NAZISTĂ ?

Anatol-Petrencu

 

 

Profesorul universitar dr. Anatol Petrencu s-a născut la data de  22 mai, 1954 la Căușeni, în Republica Moldova. Este doctor habilitat în științe istorice și profesor universitar. În anii 1990-1992 a fost decan al Facultății de Istorie a Universității de Stat din Moldova, iar între 1998 și 2006 a fost președinte al Asociației Istoricilor din Republica Moldova.

Între 2006 și 2010 a fost președintele partidului Mișcarea Acțiunea Europeană. Din octombrie 2010 este directorul Institutului de Istorie Socială „ProMemoria” de la Chișinău. A făcut parte din Comisia pentru studierea și aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova.

Actualmente, dl. profesor Anatol Petrencu este vicepreședintele Partidului Liberal  din R.Moldova, după ce în martie 2011 Partidul Mișcarea Acțiunea Europeană pe care îl conducea, a fuzionat cu Partidul Liberal.

 

 

Comparaţia Ambasadorului Kuzmin şchiopătează de ambele picioare

Orice comparaţie şchiopătează, spune un vechi dicton german. Adică comparaţiile sunt utile, dar faptele şi evenimentele comparate nu coincid sută la sută.

Ambasadorul Federaţiei Ruse (FR), doctor în istorie, Valerii Kuzmin a fost invitat la Ministerul Afacerilor Externe al României pentru a i se atrage atenţia la tratarea subiectivă şi părtinitoare a istoriei şi poziţia ostilă a FR faţă de România.

Între altele, în postarea oficială a Ambasadei FR la Bucureşti, istoricul şi ambasadorul V. Kuzmin scrie: „În Crimeea, care astăzi face parte din Rusia, a avut loc un referendum democratic, în cursul căruia aproximativ 95 % dintre participanţi s-au pronunţat în favoarea independenţei şi reunificării cu Rusia. Fapte similare, cu privire la Transilvania, Basarabia sau Bucovina unite cu România în anii 1917-18, nu sunt cunoscute în ştiinţa istorică obiectivă”[1].

Aţi înţeles, da? În Crimeea, în 2014, s-a organizat un referendum, spre deosebire de Basarabia, Bucovina, şi Transilvania care s-au unit cu Patria-mamă România în 1918, dar fără ca în aceste provincii româneşti să fi fost desfăşurate referendumuri.

În primul rând, enumerarea provinciilor româneşti este greşită. Prima provincie românească care s-a unit cu Patria-mamă a fost Basarabia, care, la 27 martie 1918, cu majoritatea voturilor membrilor Sfatului Ţării, a decis Unirea pe veci cu România. După care a urmat Bucovina, care la 28 noiembrie 1918 a proclamat Unirea cu România.

În sfârşit, la 1 decembrie 1918 şi Transilvania a luat o decizie asemănătoare. Astfel istoricele evenimente s-au desfăşurat în 1918, nu aşa cum scrie istoricul şi ambasadorul FR la Bucureşti Valerii Kizmin, „în anii 1917-18”.

În al doilea rând, dl Valerii Kuzmin ştie perfect de bine că Unirea Basarabiei cu Patria-mamă România s-a realizat în condiţii, în care nu s-a putut organiza un referendum – Marele Război mai continuă!

De aceea voinţa majorităţii absolute a populaţiei basarabene a fost exprimată de organul legislativ al timpului – Sfatul Ţării, parlamentul local. În şedinţa din 27 martie 1918 a Sfatului Ţării, în mod deschis şi democratic, nesiliţi de nimeni, deputaţii basarabeni au votat cu o majoritate de voturi Unirea Basarabiei cu Patria-mamă România. La şedinţă au asistat reprezentanţii presei, care au relatat publicului larg despre cele întâmplate la şedinţă. Până aici e clar?

Acum atenţie! La 27 februarie 2014, la Simferopol, capitala Crimeii, sub supravegherea strictă a ostaşilor „verzui”, adică a militarilor ruşi fără semne distinctive, a avut loc şedinţa Medjlis-ului local. Şedinţa acestui parlament nu a fost transmisă nu numai că în direct de vre-una din numeroasele televiziuni ruseşti, dar nu a apărut cel puţin un filmuleţ video! Asta la atâtea posibilităţi tehnice de astăzi: fiecare persoană, cred, are telefon mobil cu care poate lua vederi. La acea şedinţă ultra-secretizată guvernul condus de Anatolii Moghiliov a fost demis (de cine?), iar în locul lui a fost instalat guvernul lui Serghei Axionov (aceiaşi întrebare: de cine?).

În 1918, Armata Română a venit în Basarabia, fiind invitată de conducerea legitimă de atunci – Sfatul Ţării, a intrat cu consimţământul Puterilor Antantei pentru a lua sub ocrotire viaţa şi averile oamenilor paşnici, supuşi actelor de terorism şi dezmăţ din partea trupelor ruse bolşevizate, ieşite de sub orice control administrativ, precum şi depozitele de armament, alimente, medicamente etc.

În 2014, forţele militare ruse, fără semne distinctive, nechemate de nimeni din Republica Autonomă Crimeea, neavând consimţământul nimănui din exterior, au pătruns pe teritoriul suveran al Ucrainei, au supravegheat un numit „referendum” la care nu au asistat observatori nici chiar din FR, „referendum” nerecunoscut de nimeni!

În 1918, Sfatul Ţării din Chişinău, în mod democratic, deschis, transparent a decis Unirea Basarabiei cu Patria-mamă România.

În 2014, sub motivul fals, cum că drepturile ruşilor din Crimeea sunt încălcate, FR intervine cu forţe militare camuflate, organizează o şedinţă a parlamentului local, despre care nu se cunoaşte absolut nimic, răstoarnă guvernul legitim al acelei autonomii şi instalează un guvern-marionetă.

În plus: Federaţia Rusă a încălcat:

1. Prevederile Actului final de la Helsinki, semnat de URSS, iar FR este succesoarea de drept a URSS, care, între altele, stipulează (articolul III al Documentului): „Statele participante consideră inviolabile, fiecare, toate frontierele celuilalt, precum şi frontierele tuturor statelor din Europa, şi în consecinţă ele se vor abţine acum şi în viitor de la orice atentat împotriva acestor frontiere. Ele se vor abţine, de asemenea de la orice cerere sau de la orice act de acaparare şi de uzurpare a întregului sau a unei părţi a teritoriului oricărui stat participant”.

Următorul articol al Actului final insistă şi mai mult asupra respectării integrităţii teritoriale a statelor semnatare: „…Statele participante se vor abţine de a face din teritoriul celuilalt obiectul unei ocupaţii militare sau al altor măsuri de folosire directă sau indirectă a forţei în contradicţie cu dreptul internaţional sau obiectul unei dobândiri prin asemenea măsuri sau prin ameninţarea cu ele. Nici o ocupaţie sau dobândire de această natură nu va fi recunoscută ca legală”.

2. La 8 decembrie 1991, la Alma-Ata, o parte din liderii noilor state independente, foste republici unionale ale URSS, au semnat Acordul de constituire a Comunităţii Statelor Independente (CSI). Articolul 5 al Acordului stipulează:

„Înaltele Părţi semnatare recunosc şi respectă integritatea teritorială [a părţilor semnatare] şi inviolabilitatea frontierelor existente în cadrul Comunităţii…” Între semnatari se regăsesc şi preşedinţii Federaţiei Ruse şi Ucrainei. Deci, în cadrul CSI părţile semnatare s-au obligat să respecte frontierele existente la momentul semnării.

3. Pe data de 5 decembrie 1994, la Budapesta, a fost semnat un Memorandum privind garanţii referitoare la securitatea Ucrainei şi aderarea acesteia la Tratatul de neproliferare a armei nucleare.

Federaţia Rusă, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi SUA au salutat aderarea Ucrainei la Tratatul menţionat şi au promis garantarea integrităţii naţionale a acestei ţări vecine nouă;( Vezi https://ro.wikipedia.org/wiki/Memorandumul_de_la_Budapesta).

În pofida acestor angajamente internaţionale (nu mai scriu despre cele bilaterale, ruso-ucrainene) Federația Rusă a încălcat mişeleşte aceste angajamente şi a anexat Crimeea care aparţine Ucrainei.

Astfel, comparaţia lansată de dl Ambasador V. Kuzmin, referitoare la Unirea Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu Patria-mamă România (1918) şi anexarea Crimeii de către FR în 2014, şchiopătează de ambele picioare.

Da putem oare face o altă comparaţie, care să nu şchiopăteze sau să şchiopăteze mai puţin? Da, putem, şi au făcut-o deja alţii. Motivul invocat de ruşi, cum că Crimeea ar fi un străvechi pământ rusesc şi cum că în 2014 populaţia de etnie rusă din această peninsulă ce aparţine Ucrainei, ar fi fost asuprită, este asemănător cu revendicarea înaintată de A. Hitler în 1938 Franţei şi Marii Britanii: trecerea regiunii Sudete a Cehoslovaciei în componenţa Germaniei, având la bază faptul că în regiunea dată locuiau circa trei milioane de etnici germani. Multora această comparaţie nu place, dar ea este corectă. Şi nu şchiopătează deloc.

anatol_petrencu@yahoo.com

29.11.2019

 


[1]Despre fobiile istorice şi geopolitice ale Custodelui tronului românesc. În: https://www.facebook.com/AmbasadaRusa/posts/1973924336043928?__tn__=K-R [accesat 29.11.2019]

01/12/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | 2 comentarii

%d blogeri au apreciat asta: