CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

REPERE ISTORICE: TRATATUL CU UCRAINA ȘI ISTORIA UNEI TRĂDĂRI NAŢIONALE

 

 

 

 
 

 

 

 

 

 

 

 

În 1997, pentru prima data de la constituirea Romaniei Mari, un guvern român a cedat parti ale teritoriului na­tional, fără a fi amenințat cu agresiunea (ca in 1940) sau fără a se gasi sub presiunea ocupantului străin (ca in 1944 si 1947).

Opinia publica românească nu a perceput dimensiunea dramatica a evenimentului. 

Cartea profesorului Tiberiu Tudor dezvaluie gravele erori savarsite de factorii decizionali ai tarii, in desfasurarea negocierilor si in redactarea Tratatului, precum si de parlamen­tarii chemati sa-l ratifice. 

Romanii trebuie sa cunoasca adevarul intr-o problema capitala, in care cenzura, manipularile, propaganda si presiunile exercitate de Putere au ocultat sensul real al negocierilor si al Tratatului.

 

– Academician, Florin Constantiniu –

 

 

 

 

 

ISTORIA UNEI TRĂDĂRI NAŢIONALE – TRATATUL CU UCRAINA

(Fragmente, pg. 104-105) redate în https://www.cuvantul-liber.ro/ Istoria-unei-tradari-nationale-Tratatul-cu-Ucraina).

 

 

 

La 12 octombrie 1924 în componenţa Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene, pe teritoriul din stânga Nistrului, aproximativ în zona unde astăzi se află aşa-zisa Republică Nistreană , lua fiinţă o entitate teritorială „autonomă” numită Republica Sovietică Socialistă Autonomă Moldovenească, creată de autoritățile sovietice în componența Ucrainei sovietice,un minuscul, dar esenţial, nucleu de cristalizare viitoarei R.S.S. Moldoveneşti de după 1940 şi, deocamdată, rapel că imperialismul ruso-ucrainean nu a uitat și nu  uită Moldova: „Hotarul statalităţii moldoveneşti va fi râul Prut”.

În 1936, R.S.S. Ucraineană, care are deja nucleul viitoarei Moldove Sovietice în componenţa sa, îşi adjudecă dreptul de a controla și în particular de a sustrage autonomiei, orice parte din teritoriul prezent sau viitor al acesteia.

Astfel, se aduce Constituţiei R.S.S. Ucrainene un amendament care prevedea că „stabilirea frontierelor R.A.S.S. Moldoveneşti este de resortul exclusiv al Congresului Sovietelor din Ucraina”.

R.S.S. Ucraineană s-a pregătit  legislativ pentru pradă.

În aşteptarea viitorului moment prielnic independenţei, naţionalismul ucrainean se repliază – întărindu-se economic şi militar, precum şi prin expansiune teritorială – în cadrul Uniunii.

În 1991, destrămarea Uniunii Sovietice va găsi Ucraina putere nucleară, cu ieşire strategică la Marea Neagră şi cu teritoriul substanţial mărit faţă de 1922 (în dauna României, Poloniei, Cehoslovaciei şi Rusiei).

Prima expansiune survine imediat după semnarea pactului Molotov – Ribbentrop.

După ce, la 1 septembrie 1939, Germania invadase Polonia, la 17 septembrie, Armata Roşie pătrundea în Polonia pe toată frontiera de est, iar graniţele unionale ale R.S.S. Ucrainene au fost extinse spre vest până la Vistula.

A doua expansiune a fost  în dauna României şi era o urmare directă a pactului Ribbentrop – Molotov. Prin agresiunea  din iunie 1940 asupra României, Uniunea Sovietică ocupa  Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa.

Nordul Bucovinei, nordul şi sudul Basarabiei şi ţinutul Herţa au fost înglobate R.S.S. Ucrainene,  restul Basarabiei, împreună cu o parte din R.A.S.S. Moldovenească (transnistreană) urmând să formeze în scurt timp  Republica Socialistă Sovietică Moldovenească.

Al treilea moment de expansiune a Ucrainei a fost după cel de-Al Doilea Război Mondial, când părţi din Cehoslovacia antebelică, ocupate în 1939 de Ungaria,au fost anexate de Uniunea Sovietică şi incluse în graniţele R.S.S. Ucrainene.

În sfârşit, în 1954, ucraineanul Nikita Sergheevici Hruşciov, în calitatea sa de prim-secretar al Partidului Comunist a Uniunii Sovietice, cesionează Crimeea R.S.S. Ucrainene, cu satisfacţie dată naţionalismului ucrainean la 300 ani de la Vossoedinenie (unirea cu Rusia, decisă la 18 ianuarie 1654 de către Rada de la Pereiaslav).

E normal – şi nu e rău – ca Ucraina să aibă „serioase temeri legate de capacitatea ei de a supravieţui, de a se legitima ca stat şi defini ca identitate”, când ea înglobează teritorii care au aparţinut României, Poloniei, Cehoslovaciei şi Rusiei, când expansiunea ei teritorială este urmarea unui şir de agresiuni şi rapturi teritoriale ale Uniunii Sovietice, la care şi R.S.S. Ucraineană luase parte.

Nu în ultimul rând, cadoul făcut de către Nikita Sergheevici R. S. S. Ucrainene, din teritoriile Rusiei istorice – Crimeea, perla Rusiei şi a Mării Negre – se dovedeşte a fi un dar otrăvit pentru Ucraina independentă.

Ucraina constată că nu are titluri de suveranitate sau are titluri contestabile, asupra unora dintre teritoriile pe care e deţine. Pe de o parte, pentru că aceste teritorii au fost obţinute prin rapt şi nu prin transfer legal de suveranitate.

Pe de altă parte, din cauza lipsei de acoperire în dreptul internaţional a  împărţirilor arbitrare ale Uniunii Sovietice. Astăzi, Ucraina înglobează de facto teritorii pe care nu le deţine de jure, iar ceea ce nu era o problemă în cadrul Uniunii Sovietice devine o sursă de nelinişte pentru Ucraina independentă.

Nu e de mirare că Ucraina a devenit „un stat anxios” (sintagma aparţine Gildei Lazăr).

De mirare este că Adrian Severin şi Emil Constantinescu nu puteau dormi de grija anxietăţilor ei. 

 

 

 

Publicitate

13/08/2020 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: