CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 28 OCTOMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 28 octombrie în istoria noastră

97: Traian, guvernatorul Germaniei Superioare, a fost adoptat la vârsta de 44 de ani de împăratul roman Nerva, devenind  astfel Cezar şi urmaş la tronul Imperiului Roman.

Imagini pentru Marcus Ulpius Nerva Traianus photos"

Marcus Ulpius Nerva Traianus (n.18 septembrie 53 – d. 9 august 117), a fost împarat al Imperiului Roman între anii 98-117.

Titlul său complet era IMPERATOR • CAESAR • DIVI • NERVAE • FILIVS • MARCVS • VLPIVS • NERVA • TRAIANVS • OPTIMVS • AVGVSTVS • FORTISSIMVS • PRINCEPS • GERMANICVS • DACICVS • PARTHICVS • MAXIMVS.

A fost fiul lui Marcus Ulpius Traianus, un proeminent senator și general dintr-o familie romană faimoasă, stabilita in Spania (Ulpii).

A luat parte la războaiele lui Domitian potriva triburilor germanice și ajunsese unul dintre cei mai mari comandanți militari ai imperiului în momentul în  care  Domițian a fost ucis în anul 96.

 Traian a urcat pe tronul imperial fără nici un incident, devenind primul  împărat roman ne-italian.

A rămas în istorie  pentru  razboaiele purtate  în Dacia (101-102 și 105-106) în urma cărora l-a forțat  pe regele dac Decebal  să capituleze, după ce a asediat cu succes și a cucerit capitala Sarmisegetusa în anul 106 e.n.

Traian s-a întors la Roma încununat cu succes și a primit titlul de Dacicus Maximus.

Decebal s-a sinucis, iar în locul capitalei distruse Traian a construit un nou oraș, numit Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa. A hotărât să colonizeze Dacia cu romani și a anexat-o la Imperiu ca provincie romană.

În timpul domniei lui Traian, Imperiul Roman a ajuns la întinderea sa teritorială maximă.

Împăratul Traian murit la 9 august 117. Pe patul de moarte l-a numit ca succesor pe Hadrian.

Cenușa împăratului a fost depusă în încăperea de la baza columnei de la Roma care îi poartă numele. Aceasta  fusese ridicată atât pentru a comemora victoriile împăratului, fiind o adevărată istorie gravată în piatră, cât și pentru a-i servi ca mausoleu.

                   Foto: Columna lui Traian             

Ridicată în Forul lui Traian din Roma, Columna este situată pe o tăietură artificială făcută în stâncă. Înaltă de 39,83 m  din care fusul coloanei de 26,62 m, cu un diametru de 3,83 m la bază şi 3,66 m la vârf, Columna are o bandă sculptată pe o lungime de 200 m şi peste 2.500 de figuri reprezentate în 124 de episoade.

Soclul de formă paralelipipedică (măsoară 5,37 m) adăpostea urna de aur cu cenuşa împăratului Traian, care a dispărut în Epoca medievală. Scara interioară cu o lăţime de 0,65 m are 185 de trepte până în vârful Columnei.

Textul inscripției de la intrarea în interiorul Columnei de la Roma, are următorul cuprins:

SENATUS  POPVLVSQVE  ROMANVS
IMP. CAESARI. DIVI. NERVAE. F. NERVAE

TRAIANO. AUG. GERM. DACICO. PONTIF
MAXIMO. TRIB. POT. XVII. IMP. VI. COS. VI. P. P
AD. DECLARANDUVM. QVANTAE. ALTITVDINIS
MONS. ET. LOCVS. TANTIS. OPERIBVS. SIT. EGESTVS

care întregită se citeşte:

SENATUS  POPULUSQUE  ROMANUS
IMP(eratori)  CAESARI  DIVI  NERVAE  F(ilio)  NERVAE
TRAIANO  AUG(usto)  GERM(anico)  DACICO  PONTIF(ICI)
MAXIMO  TRIB(unicia)  POT(estate)  XVII  IMP(eratori)  VI  CO(n)S(uli)
VI   P(atri)  P(ATRIAE)
AD DECLARANDVM  QVANTAE  ALTITVDINIS
MONS  ET  LOCVS  TANTIS  OPERIBVS  SIT EGESTUS                          

cu traducerea:

«Senatul şi poporul Roman (au ridicat acest monument) Împăratului Caesar, fiul divinului Nerva, Nerva Traianus Augustus, învingătorul germanilor, învingătorul dacilor, mare pontif, învestit pentru a XVII-a oară cu putere de tribun, aclamat pentru a VI-a oară, ca imperator (comandant suprem învingător), consul pentru a VI-a oară, părinte al patriei, pentru a arăta înălţimea muntelui şi a locului săpat cu eforturi atât de mari»

 1443:  Ştefan, primul pictor muralist român cunoscut, desăvârşeşte decoraţia murală a bisericii ortodoxe din Densuş (jud.Hunedoara), ctitorie a cnejilor din familia Manjina.

Biserica se află la circa 10 kilometri de orasul Hateg (judetul Hunedoara), și este un monument arhitectonic si de cult, unic in spatiul romanesc si poarta Hramul Sf. Nicolae, fiind  ridicată din piatră, în secolul al XIII-lea.

 Este construita din piatra construcțiilor romane de la Ulpia Traiana (aflată la câţiva kilometri, n.n.), care a fost refolosită în elementele de rezistență sau în  scop decorativ.

Povestea celei mai vechi biserici de piatră din România FOTO

In interiorul bisericii se află o valoroasa pictura murală care datează din prima jumatate a secolului al  XV-lea și impodobeşte absida semicirculară a altarului, pereţii răsăriteni ai naosului, unele părţi ale stâlpilor centrali, iar la exterior, deasupra uşii de intrare în navă, icoana de hram.

Pictura din 1443 aparţine artistului Stefan Zugravul, semnătura sa aflându-se sub fereastra sud-estica a absidei.

Ansamblul mural imbină sincretistic iconografia tradiţională bizantină  cu trăsături de renaştere timpurie, într-o viziune în care se face remarcat specificul național autohton.

Biserica Densuş - sacralitate şi unicitate

Scriitorul George Calinescu spunea  despre lacasul de cult de la Densus:  ”o biserica bizara, facuta din marmuri si coloane, culese de la Sarmizegetusa. Un mic stalp din cei patru care sustin ingusta turla e o stela romana purtand numele lui Longinus.

E o marmura cu o inscriptie eleganta, luminoasa, frumoasa precum o statuie. Ascunsa in umbra, abia luminata de cateva suvite de soare venind pe niste ferestruici, aceasta face impresia unei opere divine furata de genii nocturne”.

 1492: Se finalizează construcţia bisericii cu hramul Sfântul Gheorghe de la Curtea Domnească din Hîrlău, Moldova.

Biserica “Sf. Gheorghe” din Hârlău a fost construită  în mai puțin de cinci luni, fapt atestat de pisania scrisă în limba slavonă cu următorul text:

“Binecinstitorul și iubitorul de Hristos, Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domnul țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a zidit această biserică întru numele sfântului și măritului mare mucenic și purtător de biruință Gheorghe, care s-a început a se zidi în anul 7000, luna mai 30, și s-a terminat în același an, luna octombrie 28, iar al domniei sale în anul al 36-lea curgător.” (1492).

Prima atestare documentară a localitatii Hârlau este cea aflata intr-un document semnat in ziua de 1 mai 1384, privind curtea domneasca in care traia Doamna Margareta, mama domnitorilor Petru I Musat si Roman I Musat.

Apoi, in vremea domniei Sfântului Voievod Ștefan cel Mare (1457-1504), localitatea s-a dezvoltat semnificativ.

Biserica a fost inclusă pe lista monumentelor istorice din țara noastră.

1599: Are loc bătălia de la Şelimbăr, în urma  căreiea Mihai Viteazul, domn al Valahiei, înfrânge oastea transilvăneană condusa de principele  Andrei Bahory.

(18 octombrie, stil vechi sau 28 octombrie,stil nou).

Mihai Viteazul, domn al Munteniei (1593-1600) Bătălia de la Şelimbăr, gravură de Georg Kopp, sec. XVII Andrei Bathory, principe al Transilvaniei şi suzeran al Munteniei (1599)
Mihai Viteazul, domn al Munteniei(1593-1600) Bătălia de la Şelimbăr,gravură de Georg Kopp, sec. XVIIAndrei Bathory, principe alTransilvaniei şi suzeran al Munteniei (1599)

   Mihai Viteazul a intrat în Alba Iulia la 21 octombrie 1599 (stil vechi), 1 noiembrie (stil nou)iar întreg teritoriul Transilvaniei trece sub autoritatea sa.

Influenţa militară și politică a Poloniei în principatele române  la sfîrşitul secolului XVI a constituit o sursă permanentă de pericol pentru domnia lui Mihai Viteazul în Muntenia.

Politica regelui Poloniei, Sigismund al III-lea (1587-1623) şi a cancelarului său Jan Zamoyski era axată pe controlul teritoriilor situate la nord de Dunăre, cu implicarea lui Ieremia Movilă (domn al Moldovei) şi Andrei Bathory (principe în Transilvania, fost cardinal în Polonia.

Mihai Viteazul, ilustru strateg şi om de o verticalitate şi claritate a rară a gîndirii, s-a văzut nevoit să atace primul în Transilvania pentru a evita un atac concentric din direcţiile Transilvania şi Moldova. Marşul surprinzător al lui Mihai peste munţii Carpaţi a fost efectuat în două coloane.

 Prima coloană care includea grosul armatei a urmat direcţia Ploieşti – pasul Tabla Buţii – Valea Oltului – Făgăraş – Sibiu, iar a doua coloană cu o armată mai puţin numeroasă pe direcţia Craiova – Valea Oltului – pasul Turnul Roşu – Ţara Bîrsei. Pentru condiţiile de relief foarte accedentat armata lui Mihai Viteazul a realizat o viteză mare de marş (20-25 km pe zi). Atacul celei de-a doua coloană, care a ajuns prima la Sibiu nu a dat răgaz lui Andrei Bathory pentru a pregăti armata proprie de război.

În acelaşi timp Prima coloană a asigurat prin direcţia sa de avansare oastea muntenească de un eventual atac din partea Moldovei ce puteau face joncţiunea cu saşii.

Mihai a reuşit să se asigure de suportul secuilor, sătui de suprimarea maghiară care îl susţin cu 8 000 – 10 000 ostaşi, totodată asigurînd că vor bloca pasurile de munte în cazul unui atac din partea lui Ieremia Movilă al Moldovei prin secuime.

La 26 octombrie face joncţiunea dintre ambele coloane avînd un efectiv total de aproximativ 40 000 ostaşi dintre care: 8 000 – 10 000 oşteni de la ţară, 14 000 mercenari, 6 000 haiduci, 8 000 – 10 000 de ostaşi secui, artileria 180 tunuri.

După loviturile puternice primite, oastea transilvăneană a fost dezintegrată, pierzînd 2 000 morţi, 1 000 răniţi, şi toată artileria. Mihai Viteazul a urmărit inamicul pe un spaţiul larg închizînd porţile vestice ale ţării şi anume Mureşul şi Someşul.

În încercarea de a se refugia în Moldova, principele Transilvaniei Andrei Bathory, a fost ucis de ţăranii secui. Mihai Viteazul va intra deja la 1 noiembrie 1599 în capitala Transilvaniei – Alba Iulia obţinînd controlul militar al principatului.

1688: A murit (se pare otravit), Şerban Cantacuzino, domnul Ţării Româneşti (1678-1688).

In aceiasi zi a urcat pe tronul Tarii Românesti Constantin Brâncoveanu , care a domnit pana la 27 martie 1714); (n. 1640).

Era membru al ilustrei familii bizantine a Cantacuzinilor, care a dat mai mulți domni Țării Românești și Moldovei, fiind fiul postelnicului Constantin Cantacuzino și frate al marelui cărturar stolnicul Constantin Cantacuzino. 

În calitate de conducător al statului muntean aflat sub vasalitatea turcilor, a participat alături de armatele otomane la asediul Vienei din 1683.

A negociat însă cu imperialii trecerea Țării Românești în tabăra creștină, năzuind la poziția de protector al creștinilor din peninsula Balcanică, habsburgii promițându-i tronul imperial al unui Constantinopol eliberat de păgâni.

De o mare importanță a fost activitatea sa în domeniile economic și literar.

Este cel care a introdus în cultură porumbul în Țara Românească, acesta ajungând în scurtă vreme hrana de bază a țării.
A dat ajutor la înființarea mai multor ateliere de tipărit (tiparnițe), iar sub auspiciile sale a apărut în 1688 faimoasa Biblie românească de la București.  

 Textul acestei prime traduceri, numită şi „Biblia de la Bucureşti”, a fost definitivat de către un grup de învăţaţi, între care fraţii Şerban şi Radu Greceanu, la 10/20 noiembrie 1688.

Serban Cantacuzino este ctitorul bisericilor Fundenii Doamnei și al Mânăstirii Cotroceni din București.

 1823: Seminarul Teologic din Chişinău (Basarabia ţaristă), este reorganizat si  începe să funcţioneze conform noului statut.

1867: S-a născut George N. Udrischi, medic veterinar, primul chirurg din lume care a procedat la amputarea unuia dintre membrele anterioare la cal, imaginând, în acelaşi timp, o proteză funcţională (1906).

A fost membru de onoare al Academiei Române din 1946; (m. 1958).

 1873: Ţarul Rusiei a aprobat propunerea Consiliului de Stat, de a numi Basarabia gubernie şi de a desfiinţa Consiliul Regional al Basarabiei.

1874: S-a născut la Câmpulung Muscel, savantul român  Constantin I. Parhon,  medic endocrinolog şi neuropsihiatru, membru titular al Academiei Române din 22 mai 1939; ( d.9  august 1969).

A fost unul dintre protagoniştii endocrinologiei mondiale în perioada constituirii ei ca disciplină de sine stătătoare.

A  îndeplinit funcţia de preşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române, în perioada 13 aprilie 1948 – 2 iunie 1952.

1916: Are loc între  28 octombrie – 2 noiembrie 1916, a doua bătălie de la Oituz.

  Trupele  române resping atacurile germano-austro-ungare.

1916: Are loc a doua bătălie de la Tîrgu Jiu. Trupele inamice ocupă Tîrgu Jiu (2 noiembrie) şi pătrund în Câmpia Olteniei.

1918: Ferdinand I, regele României (1914-1927), a dat o proclamație catre ostași în care îi îndemna sa ia din nou armele pentru a înfăptui „visul nostru de atâtea veacuri: unirea tuturor românilor, pentru care în anii 1916-1917 ați luptat cu atâta vitejie”.

1918: Ca urmare a ultimatumului primit de la Guvernul României, Armata germană de ocupaţie începe retragerea, spre Transilvania.

1920: S-a născut (la Cahul, azi în R. Moldova), într-o familie de colonişti germani, Andrei Ciurunga (pseudonimul lui Robert Eisenbraun), unul din marii poeţi ai temniţelor comuniste; (d. 6 august 2004, București).

În 1936 debutează editorial cu placheta de versuri Melancolie, urmând În zodia cumpenei (1939), Poemele dezrobirii (1943), Cântece de dor şi de război (1944). După ce Basarabia va fi din nou răpită, familia Eisenbraun se refugiază în ţară, stabilindu-se la Brăila, unde  va continua să scrie, publicând în câteva reviste brăilene.

Image result for Andrei Ciurunga photos

Unul dintre articolele sale, în care se declară ferm anticomunist,, îndemnându-i pe români să respingă comunismul, îi aduce prima arestare, pentru 29 de zile, în noiembrie 1945.

După eliberare publică sub diferite pseudonime românizate: Radu Calomfir, Matei Scutaru, Nicu Grădinaru, şi altele, oprindu-se asupra celui cu care va intra în conştiinţa literaturii române: Andrei Ciurunga.

În 1947 publică volumul Poeme de dincoace, cuprinzând versuri puternic anticomuniste, pentru care este arestat din nou în 1950 sub acuzația de „crimă de uneltire împotriva păcii”. Cum volumul fusese distrus şi nu a putut fi adus ca probă în proces, autorul său a fost condamnat pentru mai vechiul volum apărut la Chişinău înainte de refugiere, în 1944, Cântece de dor şi de război.

Din acest moment calvarul se intensifică. Ciurunga trece prin penitenciarele Uranus, Galaţi, Jilava, apoi prin lagărele „cumplitului Canal”, cum însuşi îl numeşte. Aici poetul creează în continuare  și va găsi chiar o metodă ingenioasă de a păstra versurile: coase pe pânză, în căptuşeala unui pieptar de care nu se despărţea niciodată, versurile-cheie ale câtorva sute de poezii, care astfel vor putea fi refăcute în condiţii de libertate.

Eliberat în 1954, a fost rearestat patru ani mai târziu, în 1958, pentru vina de a fi scris şi difuzat poeziile concepute la Canal, care circulau atât în ţară, clandestin, cât şi în afara graniţelor, în antologii sau la posturi de radio occidentale.

Această a treia detenţie o execută la Gherla şi în Balta Brăilei, fiind eliberat în 1964, în urma decretului de graţiere a tuturor deţinuţilor politic.

În 1967 este reprimit în Uniunea Scriitorilor şi va publica alte opt volume de versuri până în 1989, trecute, desigur, prin filtrul cenzurii

După 1989 văd lumina tiparului şi versurile sale din detenţie, precum şi alte volume: Memorii optimiste. Evocări şi versuri din închisori, Poemele cumplitului Canal, Lacrimi pentru Basarabia, Ceasuri fără minutare. Poeme din închisoare, N-aveţi un surâs în plus?, Poeme cu umbre de gratii, Versuri pentru Ina.

1920: Este semnat Tratatul de la Paris dintre România pe de o parte şi Marea Britanie, Franţa, Italia şi Japonia, pe de altă parte prin care era recunoscut actul unirii Basarabiei cu România; (după 106 ani de dominaţie rusă).

1920 Semnarea Tratatului De La Paris-21

În tratat se consemna ca  Imperiul britanic, Franţa, Italia, Japonia, principalele puteri aliate, şi România:

„Considerînd că în interesul păcii generale în Europa trebuie asigurată încă de pe acum în Basarabia o suveranitate care să corespundă aspiraţiilor populaţiunii şi să garanteze minorităţilor de rasă, religiune sau limbă protecţiunea ce le este dorită;

Considerînd că din punct de vedere geografic, etnografic, istoric şi economic unirea Basarabiei cu România este pe deplin justificată;

Considerînd că populaţiunea Basarabiei a manifestat dorinţa de a vedea Basarabia unită cu România;

Considerînd, în sfîrşit, că România, din propria ei voinţă doreşte să dea garanţii sigure de libertate şi dreptate, fără deosebire de rasă, de religiune sau de limbă, conform cu tratatul semnat la Paris la 9 decembrie 1919, locuitorilor atît ai vechiului Regat al României, cît şi al teritoriilor de curînd transferate;

Au hotărît să încheie tratatul de faţă şi au desemnat ca plenipotenţiari ai lor, sub rezerva facultăţii de a dispune înlocuirea lor pentru semnătură; […]”

 În primul articol din Tratat se menționa că „Înaltele Părți Contractante declară că recunosc suveranitatea României asupra teritoriului Basarabiei, cuprins între frontiera actuală a României, Marea Neagră, cursul Nistrului de la gura sa pînă la punctul unde este tăiat de vechiul hotar dintre Bucovina și Basarabia, și acest vechi hotar”. 

Pe 9 aprilie 1918 (pe stil vechi, 27 martie 1918), în timpul haosului Războiului civil rus, legislativul basarabean (Sfatul Ţării) votase în favoarea unificării acestui teritoriu  cu România cu 86 voturi pentru, 3 împotrivă şi 36 abţineri.

Tratatul a fost semnat și ratificat de toţi semnatarii, cu excepţia Japoniei. La data de 27.III/9.IV.1918 Sfatul Ţării de la Chişinău (organul legislativ reprezentativ), întrunit în şedinţă solemnă, a hotărât, prin majoritatea absolută a votului, unirea Basarabiei cu România (după 106 ani de dominaţie rusă).

 Uniunea Sovietică nu a recunoscut  această unire, chiar dacă a mimat ulterior unele negocieri în această privinţă cu România..

1923: S-a născut criticul şi istoricul literar Mihail Petroveanu; între anii 1948 şi 1952 a fost redactor la Redacţia literară a Radiodifuziunii Române,soţul poetei Veronica Porumbacu; (m. 1977).

1924: A murit la Paris, actorul francez de origine română Eduard de Max (numele real: Eduard Alexandru Max); (n. 14 februarie 1869, la Iaşi).

A fost fiul doctorului în medicină Emil Max, cel mai cunoscut ginecolog al vremii sale și membru al mișcării Junimea din Iași iar mama sa, născută Romalo, era rudă apropiată cu Elena Cuza.

După absolvirea Conservatorului de Arta din Paris, a debutat cu succes la Paris în rolul Poetului din „Noaptea de octombrie” de Alfred de Musset. Au urmat peste 300 de roluri pe mari scene ale lumii din Paris, Londra, Bruxelles, Roma, Atena, București, Cairo, Madrid, Buenos Aires, Rio de Janeiro, New York, Geneva, etc.

A lucrat exclusiv în cinematografia franceză fiind considerat unul dintre cei mai de seamă tragedieni ai timpului său.

În 1904, o trupă franceză în frunte cu Eduard de Max și Maria Ventura a dat o serie de reprezentații pe scena Teatrului Național București.

Image result for Edouard de Max photos

A devenit  Societar al Comediei Franceze alături de românii Elizabeth Nizan, Jean Yonnel și Maria Ventura la data de 1 ianuarie 1918.

Eduard de Max a fost cel care a intermediat accesul marelui actor Tony Bulandra pe scenele teatrului francez.

Între 1908 și 1912, Eduard de Max apare în filmele companiei franceze „Film d’art”. În 1913 primește un important rol în adaptarea celebrului roman al lui Alexandre Dumas, „Cei trei muschetari” (1913).

 1926: A fost emis Decretul regal nr. 245 prin care se aproba statutul şi prospectul de emisiune a Societăţii de Difuziune Radiotelefonică din România.

1928: S-a născut spionul Ion Mihai Pacepa,  general de securitate comunist, fost şef adjunct al Departamentului de Informaţii Externe (spionaj) a României comuniste şi consilier personal al preşedintelui Nicolae Ceauşescu.

Ion Mihai Pacepa (n. 28 octombrie 1928, București, România – d. 14 februarie 2021,[1] SUA) a fost un general în Securitate și jurnalist român. A fost secretar de stat al Ministerului de Interne al României, șef adjunct al Departamentului de Informații Externe (spionaj) a României comuniste și consilier personal al lui Nicolae Ceaușescu.

În anul 1978, a cerut azil politic în Statele Unite ale Americii, unde a lucrat pentru comunitatea de informații a SUA în diferite operații împotriva fostului bloc sovietic. Guvernul american a descris activitatea lui Pacepa ca „o importantă și unică contribuție adusă Statelor Unite”. Pacepa a devenit ulterior cetățean american, trăindu-și restul vieții în SUA. Concluzia raportului Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (pagina 628), aprobat de Președintele României și publicat la 18 decembrie 2006, subliniază “rolul excepțional jucat în demascarea naturii criminale a regimului și a Securității” de generalul Pacepa.

Potrivit acestui raport, el „a contribuit la degradarea dramatică a imaginii lui Ceaușescu”. Informațiile oferite de Pacepa au fost de asemenea un important revelator al caracterului criminal al dictaturii în influente cercuri politice și de media din Vest. Securitatea și moștenitorii săi nu i-au iertat vreodată lui I. M. Pacepa acest act de trădare”.

 1929: La Radiodifuziunea Română, avea loc prima transmisie de la Ateneul Român, de la Festivalul cehoslovac, organizat cu prilejul Zilei naţionale a Cehoslovaciei

1930: S-a născut la Dângeni, județul Botoșani, Eugen Mandric, producător, regizor de film, scenarist, scriitor, publicist ; (m.  4.12.2000, Bucuresti).

A  absolvit  Facultatea de Filosofie din cadrul Universităţii Bucureşti (promoţia 1952). Între 1972-1981 a fost director la Casa de filme Trei.  De asemenea, a fost membru al Uniunii Scriitorilor din România.

A obținut în anul 1977 Premiul pentru scenariu al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pentru filmul Buzduganul cu trei peceți.

Aarc.ro - Totul despre Filmul Romanesc

A fost de asemenea redactor-șef al revistei „Cinema”, director general al Studioului Cinematografic București și al Casei de Filme 3, redactor la Studioul de filme documentare „Al. Sahia” din București, comentator și realizator de jurnale de actualități și membru al Uniunii Scriitorilor din România.

1931: S-a născut  la Ciucur – Tighina, în Basarabia, Ilarion Ciobanu, celebru actor român, cunoscut pentru rolurile interpretate în filmele “Aurul, dolarii şi ardelenii” – 1978, “Crucea de piatră” – 1993  şi “Terente, regele bălţilor” – 1995; (m. 7 septembrie  2008).

Imagine similară

A regizat de asemenea, filmele Omul de lângă tine și  Mara.

1931: La oficiul stării civile din comuna Tohani, judeţul Buzău, România, principele Nicolae fiul regelui Ferdi nand și al reginei Maria, se căsătoreşte, fără consimţămîntul regelui Carol al II-lea al României, încalcând Statutul Casei Regale, cu Ioana Doletti,  fosta soţie a fiului omului politic liberal N.N. Săveanu si fiica unui mic proprietar, pe nume Dumitrescu.

Imagini pentru Ioana Doletti,photos

Foto: Prinţul Nicolae şi Ioana Doletti

  În 1937, Consiliul de Coroană a decis decăderea principelui din drepturile de membru al Casei Regale din cauza relaţiei cu Doletti. La data de 9 aprilie 1937, Prinţul Nicolae a renunţat la toate drepturile şi şi-a dat demisia din toate funcţiile pe care le deţinea.    

Principele Nicolae a primit, prin decret regal, numele de Nicolae Brana și a luat calea exilului împreună cu Ioana Doletti, stabilindu-se mai întâi în Franţa şi mai apoi în Spania. Au rămas împreună până în 1963, când Ioana Doletti (n.1902), a fost răpusă de cancer, la 17 februarie 1963.

Printul Nicolae s-a recăsătorit cu Theresa Figuita de Mello şi a decedat  în 1977, la 74 de ani, fară urmaşi.

1948: În România comunistă, Biserica Română Unită cu Roma a fost suprimată.

Prin Decretul-lege nr. 177/4 august 1948 pentru regimul general al cultelor religioase, Guvernul comunist a stabilit că toate cultele catolice din țară vor putea funcționa legal numai în baza Statutului de organizare, conducere și administrare al Cultului catolic de toate riturile din România, supus aprobării. Proiectul de statut urma să fie întocmit de către cultul religios respectiv, iar aprobarea o acorda Guvernul. În urma interzicerii Bisericii Române Unite s-a făcut încă o încercare și, în baza numitului decret lege, Cultul Catolic de toate riturile din România, latin, bizantin, armean și rutean a întocmit un statut comun, care, la 27 octombrie 1948, a fost înaintat Ministerului Cultelor, însoțit de o adresă, semnată, în numele episcopatului catolic, de către episcopii Iuliu Hossu, greco-catolic și Márton Áron, romano-catolic. Statutul nu a fost aprobat, iar ministrul Teohari Georgescu a dispus arestarea episcopilor greco-catolici din România și suprimarea Bisericii Române Unite cu Roma.

1949: In  noaptea de 28/29 octombrie 1949, a avut loc executia a sapte luptători din grupul de rezistenţă armată anticomunista condus de mr. Nicolae Dabija, un  văr al lui  Gheorghe Gheorghiu-Dej, erou al  războiului din Caucaz, care s-a distins în luptele de la Novorosiisk şi Perekop, citat prin Ordin de zi pe Armată şi decorat cu ordinul “Mihai Viteazul”, chiar din mâna mareşalului Antonescu.

Nicolae Dabija (soldier) - Wikipedia

Ceilalţi 6 membri ai organizaţiei „Frontul Apărării Patriei Române” executați atunci au fost: Ioan Scridon, Traian Mihălţan, Titus Onea, Augustin Raţiu, Gheorghe Opriţa, Silvestru Bolfea.

Născut la 13 aprilie 1907 la Galaţi, Nicolae Dabija a fost  maior în Armata Română.

Intre 1948-1949 a fost liderul principal al organizaţiei „Frontul  Apărării Naţionale. Corpul de Haiduci” și a fost capturat  de Securitate prin trădare, în primăvara anului 1949.

Prin sentinţa nr. 816/4 octombrie 1949 a Tribunalului Militar Sibiu, a fost condamnat la moarte prin împuşcare si executat la 28 octombrie 1949, la Sibiu .

A fost  îngropat pe ascuns , împreună cu ceilalți şase dintre oamenii săi, în Cimitirul reformaţilor din acelaşi oraş.

Soţia sa, Flavia, aflată în munţi, alături de soţul său, se pare că ar fi murit în urma unei confruntări cu Securitatea la începutul lunii martie 1949.

Numărul celor arestaţi din rândurile grupului Dabija în primăvara anului 1949 s-a ridicat, conform datelor Securităţii, la 34: 16 partizani şi 18 „favorizatori”.

Grupul Dabija opera pe versantul oriental al Munţilor Apuseni, mai exact pe Muntele Runculeţul Groşilor, sub Muntele Mare, judeţul Turda, în apropierea comunelor Bistra şi Câmpeni, tabăra fiind stabilită conform mărturiilor la 20 km nord-est de Câmpeni pe Muntele Mare, la cota 1201, unde a fost construită o cazemată. La începutul anului 1949, grupul Dabija avea 24 de membri, plus un număr important de susţinători în localităţile vecine.

În urma unor lupte sângeroase purtate în Muntele Mare, Cricău şi Mesentea datorită superiorităţii numerice şi tehnice a trupelor Securităţii dar şi trădării, luptătorii anticomunişti au fost înfrânţi.

In fața instanţei fiind trimişi 25 de inculpati. Procesul s-a desfăşurat cu uşile închise. Nu au fost acceptaţi în sală decât tinerii activişti de partid, aduşi de la diferite întreprinderi special pentru a vedea cum îşi primeau răsplata „duşmanii poporului”.
Prin sentinţa nr. 816/4 octombrie 1949 a Tribunalului Militar Sibiu au fost pronunţate șapte condamnări la moarte prin împuşcare: Nicolae Dabija, Ioan Scridon, Traian Mihălţan, Titus Onea, Augustin Ratiu, Gheorghe Oprita şi Silvestru Bolfea. Decizia de condamnare la pedeapsa capitală a primilor 7 inculpaţi fusese practic luată de locotenent-colonelul Gheorghe Crăciun, recursurile lor fiind respinse.

La 29 octombrie 1949 D.R.S.P Sibiu a trimis la Bucureşti procesul verbal conform căruia a avut loc execuţia în 28 octombrie, fără a preciza locul în care au fost împuşcaţi. Moartea maiorului Nicolae Dabija avea sa fie înregistrată la Primăria oraşului Sibiu abia dupa 14 ani, sub nr. 6/11 octombrie 1963, asa cum probabil  s-a întâmplat şi în cazul celorlalţi partizani executaţi la 28 octombrie 1949.

1952: A murit Mircea Vulcănescu, filosof, sociolog, economist şi profesor de etică român; (n. martie 1904).

Mircea Vulcănescu sau viaţa dată pentru aproapele

Situat spre „dreapta tradiţională”, în sociologie a căutat să înfăţişeze o orientare spiritualistă şi ortodoxă, apropiată de înţelegerea românească şi ţărănească a existenţei, îmbogăţită, în filosofie, prin modelul ontologic românesc.

A colaborat la emisiunea „Universitatea Radio” de la Radiodifuziunea Română; în octombrie 1946 a fost condamnat la opt ani de temniţă grea.

1959: A apărut Decretul nr. 410, adoptat de conducerea Marii Adunări Naţionale a RPR, care prevedea desfiinţarea unor mănăstiri şi a asociaţiilor religioase, precum şi scoaterea din monahism a mai multor călugări.

Aplicarea acestui decret, între anii 1959 şi 1964, prin forţă şi ameninţări, a constituit o perioadă de doliu pentru monahismul românesc şi pentru Biserică: 92 de mănăstiri au fost desfiinţate, închise ori folosite în scopuri sociale.

In jur de 4.700 de călugări şi monahi au fost alungati din mănăstiri.

La începutul anului 1958 ministrul de interne Alexandru Drăghici propunea desfiinţarea seminariilor monahale, interzicerea accesului călugărilor în Institutele de Teologie de grad universitar, interzicerea înfiinţării de noi mănăstiri, ca şi limitarea accesului în cinul monahal.

Majoritatea prevederilor cuprinse în proiectul lui Drăghici s-au regăsit şi în Decretul nr. 410/1959.

1962: S-a născut preşedinte al Partidului Social Democrat (din 22 iulie 2015) şi deputat, fost ministru al dezvoltării regionale şi administraţiei publice în Guvernele Victor Ponta 2 şi 3.

Profil de candidat – Liviu Nicolae Dragnea, candidat USL-PSD Camera  Deputaţilor Colegiul 3 Alexandria – Ziarul Teleormanul

A fost preşedinte al Consiliului Judeţean Teleorman (2000-2012), secretar general al PSD (2009-2013), preşedinte al organizaţiei judeţene PSD Teleorman (din 2005), preşedinte al Uniunii Naţionale a Consiliilor Judeţene din România (2004-2013), preşedinte executiv al PSD Teleorman (2001-2005); vicepreşedinte al PD Teleorman (1995-2000), prefect al jud. Teleorman (1996-2000).

1965: A murit pictorul Lucian Grigorescu, membru corespondent al Academiei Române din 1948;  (n. 1894).

 1971: S-a născut soprana Roxana Briban; (m. 2010).

1974: A murit inginerul geolog Ion Panu-Huber, cel care a elaborat teoria generală a proceselor de clasare şi concentrare gravitaţională a mineralelor.

Are meritul de a fi creat primul laborator din România de preparare a substanţelor minerale utile; membru corespondent al Academiei Române din 1955; (n. 1904).

1981: A murit Eugen A. Pora, zoolog ecofiziolog (cercetări de fiziologie animală comparată şi ecologică) şi oceanograf (a participat, în 1962, la o expediţie în Oceanul Indian); membru titular al Academiei Române din 1963; (n. 1909).

1992: Au fost alese conducerile celor două Camere ale Parlamentului României, în urma convocării parlamentarilor nou aleşi. Oliviu Gherman (FDSN) a fost ales preşedinte al Senatului, iar Adrian Năstase (FDSN) a fost ales preşedinte al Camerei Deputaţilor.

1993: Întrunit în sesiune plenară la Strasbourg, Parlamentul european a ratificat Acordul de asociere a României la Comunitatea Economică Europeană.

2003: A murit soprana Emilia Petrescu, fostă colaboratoare a Corului Radiodifuziunii Române.

A colaborat de asemenea cu dirijorul MARIN CONSTANTIN, sustinand turnee interne si internationale impreuna cu corul „MADRIGAL”; (n. 1925).

Image result for emilia petrescu soprana

În 1964 i-a fost conferit titlul de Artistă Emerită.

2005: A încetat din viaţă sculptorul Ion Irimescu, membru de onoare al Academiei Române, deţinător al ordinului “Steaua României”, cea mai mare distincţie pe care o poate acorda instituţia prezidenţială, câştigătorul Premiului de Excelenţă în Cultura Româna pe anul 2001; (n. 27 februarie 1903 la Falticeni).

Image result for sculptorul Ion Irimescu,

2008: A încetat din viaţă actriţa Dina Cocea.

S-a născut la București la data de 27 noiembrie 1912.

A fost fiica scriitorului N.D. Cocea, celebru avocat, scriitor, jurnalist și publicist român. și a Floricăi Mille  o femeie cu o frumusete rapitoare, (fiica lui Constantin Mille, ziarist, nuvelist, poet, avocat, militant socialist roman și activist pentru apărarea drepturilor omului.).
Dina Cocea a trăit „o viață intensă”, a fost o apariție elegantă în teatru și televiziune care a demonstrat in cei aproape 70 de ani de activitate, că este nu numai o actriță de mare talent, dar și un bun director de instituții teatrale, o personalitate cu o cultură deosebită, un publicist de succes, un pedagog și unul dintre oamenii care au contribuit cu succes  la modernizarea teatrului românesc.
Tatăl sau a avut patru copii cu patru neveste: pe Dina, pe Tanti Cocea, pe Maria si un baiat: Radu. Intr-un fel sau altul, ei, copiii, l-au mostenit pe tată la frumusețea .

Nu era inalt, dar a fost foarte frumos in tinerete, si cu multe succese la femei…
Asa ca a copilărit in preajma bunicului, un om foarte sever si foarte disciplinat.
Mamaei  s-a remaritat si ea curand, ea ramanand la bunici, pana la 14 ani cand au plecat cu totii la Paris, unde a fost inscrisa la un pension de maici.

Dupa moartea bunicului in 1927, a plecat din nou la Paris, la studii, si atunci a locuit la matusa sa, la Alisa… Atunci a vazut foarte mult teatru… A si luat lectii particulare de actorie, de la niste actrite frantuzoaice…

Nepoata a celebrei actrite pariziene Alice Cocea si matusa a regizorului Dinu Cocea, Dina Cocea  nu a fost  doar o actrita referinta. Sora ei vitrega, actrita Tanți Cocea a fost o actrita foarte buna, ținută in umbra pentru ca fusese făcută cu „femeia în casă”…

Image result for dina cocea

Studiile de actorie le-a absolvit la Paris. Debutul teatral a avut loc tot la Paris, în anul 1934. Debutul în România și l-a făcut la Teatrul „Comedia” din București, în 17 ianuarie 1935, cu piesa de teatru „Adevăratul Iacob”, în rolul dansatoarei Yvette, alături de George Timică.

Pe marile ecrane a apărut pentru prima dată în 1934, într-un rol din filmul ” La jeune fille d’une nuit”. Debutul în filmul românesc s-a produs în 1939, în filmul „O noapte de pomină”, după care au urmat apariții în filmele „Neamul Soimăreștilor”, „Ștefan cel Mare”, „Cantemir” sau „Iancu Jianu”.

Între anii 1941 – 1949 a fost director la Teatrul Nostru și la Studioul Teatrului Nostru, iar în perioada 1952 – 1962 a fost decan al Facultății de Teatru, printre elevii săi de marcă numarandu-se Marin Moraru și Gheorghe Dinică..

Începând din 1956, a reprezentat România la congrese internaționale sau la manifestările organizate de ONU și UNESCO.

Între 1979 și 1989 a fost Președinta Asociației Oamenilor de Artă din Instituțiile Teatrale și Muzicale.
De-a lungul timpului, Dina Cocea a jucat în peste zece filme de lung-metraj, a avut peste o sută de roluri în spectacole de teatru, teatru radiofonic și teatru pentru televiziune.

A avut o prodigioasă activitate eseistică și publicistică o carte autobiografica : Destăinuiri crepusculare”, scriind nenumărate articole de sinteză, critică și cronică dramatică în presa de specialitate autohtonă și din străinătate.
Între anii 2001 și 2008 a fost societar de onoare al Teatrului Național din București.
Pentru excepționala sa activitate  i-a fost conferit titlul de Doctor honoris causa al Universității de Artă Teatrală și Cinematografică din București.

A încetat din viață la vârsta de 96 de ani (28 octombrie 2008) in Bucuresti în urma unui stop cardiac.

2018: În România a avut loc la ora 03.38, în zona Vrancea, un cutremur de 5,8 grade Richter, fără a fi înregistrate victime sau pagube materiale.

2019: A decedat la București , cântărețul român de muzică ușoară Mihai Constantinescu (n. 4 ianuarie 1946, București). A absolvit Institutul de Educație Fizică și Sport din București în anul 1973.

Mihai Constantinescu a dezvăluit motivul pentru care a ajuns la spital  zilele trecute

În anul 1972, termină Școala Populară de Artă, clasa Florica Orăscu. Mihai Constantinescu face parte din corul de copii al Radiodifuziunii, iar în anul 1964 intră în grupul Mondial. În această perioadă încep să-i apară primele piese.

Lansează piesa «Păpușa». Mihai Constantinescu mai cânta cu Modern Group, trupa lui Petre Magdin. Primele înregistrări sunt făcute la solicitarea lui Titus Munteanu din repertoriul francez.

Titus Munteanu îl remarcă la una din audițiile organizate de clasa Floricăi Orăscu.

CITIŢI ŞI : 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2018/10/29/o-istorie-a-zilei-de-28-octombrie-video-2/

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Iachint de Vicina

Image result for Sfantul Iachint de Vicina photos

Sfantul Iachint de Vicina a fost ultimul mitropolit al Vicinei si primul mitropolit al Tarii Românești.  Inainte de Iachint, scaunul mitropolitan fusese ocupat de personalitati de seama, al caror nume îl cunoastem partial: Teodor (1285), Luca (1303), Macarie (1340-1343) si Kiril (mentionat in anii 1347-1348). Potrivit cercetatorilor, fosta Vicina este asezarea Isaccea, din judetul Tulcea.

Scaunul mitropolitan de la Vicina a fost intemeiat inainte de secolul al XIII-lea, sub jurisdictie bizantina.

Nu cunoastem data la care Sfantul Iachint a parasit scaunul mitropolitan de la Vicina, insa, dupa mai multe scrisori ale domnitorului Nicolae Alexandru Basarab catre Patriarhia Ecumenica de la Constantinopol, in mai 1359, Iachint al Vicinei este recunoscut ca mitropolit al Tarii Romanesti.

El a organizat viata bisericeasca din Tara Romaneasca – a zidit biserici, a hirotonit preoti, l-a adus pe Sfantul Nicodim de la Tismana sa organizeze viata din manastiri dupa modelul prezent in Muntele Athos si a purtat de grija si romanilor transilvaneni, carora le-a trimis misionari si persoane hirotonite.

Sfantul Ierarh Iachint a trecut la cele vesnice in anul 1372. A fost ingropat langa biserica mitropolitana de la Arges.

Sfantul Iachint de Vicina este praznuit pe 28 octombrie. Propunerea de canonizare a Sfantului Iachint a fost inaintata Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, de Mitropolia Munteniei si Dobrogei, pe data de 19 iunie 2008.

In sedinta Sfantului Sinod din 8 iulie 2008 s-a facut canonizarea sa, iar proclamarea solemna a sfinteniei sale a avut loc pe 26 octombrie 2008.

Sfantul Iachint de Vicina este trecut in calendar cu cruce neagra, ca sfant cu polieleu.

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  8.  Istoria md.;
  9. istoriculzilei.blogspot.ro;
  10. http://www.tribuna.ro/ 65-de-ani-de-la-execu- ia-grupului-luptatorilor-anticomuni- mr-nicolae-dabija
  11. CreștinOrtodox.ro;
  12. Cinemagia.

28/10/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

ZIUA DE 27 OCTOMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

   Ziua de 27 octombrie în istoria noastră

1439: Moare regele Ungariei, Albert de Habsburg.  Iancu de Hunedoara impune în Dietă alegerea (1440) ca rege a lui Vladislav, regele Poloniei, care va domni pînă la 1444.

 

1682 : Mitropolitul Dosoftei a început tipărirea  la Iaşi, după izvoare bizantine şi slave, a „Vieţii şi petreacerii svinţilor” (4 volume) .

Image result for Viaţa şi petreacerea svinţilor"photos
Image result for dosoftei photos

Sfantul Ierarh Dosoftei s-a născut în anul 1624 la Suceava în familia Barilă. La botez, pruncul a primit numele Dimitrie, pentru că se născuse în preajma zilei de 26 octombrie, când Biserica sărbătoreşte pe  sfântul martir din cetatea Tesalonicului de la începutul veacului al IV-lea.

A  fost un cărturar român, mitropolit al Moldovei, poet și traducător.A decedat in data de 13 decembrie 1693, la Żółkiew, în Polonia, azi Jovkva, Ucraina.

În 2005 Biserica Ortodoxă Română l-a proclamat sfânt.

1687: Este semnat Tratatul de la Blaj, prin care Imperiul Habsburgic obligă 12 orașe transilvănene să primească la iernat trupele imperiale.

Imperiul recunoştea, în cadrul Tratatului, privilegiile ţării şi domnia ereditară a principelui Mihai Apafi, principe al Transilvaniei (1661-1690).

Este inceputul penetrației austriece în Transilvania

Vor urma numeroase conflicte militare între armata habsburgică și locuitorii acestor 12 cetăți.

1872: Se încheie  la București, Convenţia pentru joncţiunea liniilor ferate austro-ungare şi române.

1902: S-a născut arhitectul Ştefan Balş-Lupu, membru de onoare al Academiei Române din 1993.

La comanda Patriarhiei române şi a Mitropoliei Moldovei, a desfăşurat o amplă acţiune de refacere şi restaurare a unor edificii de cult şi a unor monumente istorice.

A scris singur sau în colaborare mai multe monografii: „Mănăstirea Moldoviţa”, „Mănăstirea Humor”, „Mănăstirea Neamţ” ş.a.; (m. 1994).

1916: Sfârşitul celei de-a doua bătălii de la Oituz. Trupele române rezistă eroic, oprind puternica ofensivă inamică germano-austriacă.

1918: Regele României, Ferdinand I, a trimis mesaje presedintelui Franței, Raymond Poincare, și primului ministru al acestei  țări, George Clemenceau, în care exprima “atașamentul ferm” al poporului român la “cauza comună” și dorința sa de a acționa pentru infăptuirea “idealului național”.

1918: Guvernul român adresează trupelor de ocupaţie inamice germane, austro-ungare și bulgare, un ultimatum de 24 de ore, prin care le cere să părăsească teritoriul României.

 În noaptea de 28 octombrie/10 noiembrie spre 29 octombrie /11 noiembrie, Armata română reîncepea operaţiunile militare împotriva Puterilor Centrale (27.X./9.XI)

1924: S-a născut în localitatea Topârcea, județul interbelic Sibiu ,  cantareața  de muzică populară Lucreția Ciobanu.

A fost supranumită Doamna Munților, datorită repertoriului păstoresc pe care l-a abordat, ducand cântecele din Mărginimea Sibiului până departe în America de Nord, mai exact în Statele Unite ale Americii și Canada.

Image result for Lucretia Ciobanu. photos

  A fost  laureată a Festivalului Mondial al Tineretului în anul 1953. 

Lucreția Ciobanu a decedat in ziua de  30 septembrie 2015, la București.

1925: S-a născut Romulus Bărbulescu, critic literar, dramaturg, eseist, realizator de antologii și scriitor de literatură științifico-fantastică, precum și actor și scenarist; (m. 2010).

1927: S-a născut antrenorul de handbal Oprea Vlase, considerat unul dintre creatorii handbalului în 7; cu echipa masculină de seniori a clubului Dinamo Bucureşti a cucerit, printre altele, opt titluri naţionale şi Cupa Campionilor Europeni (1965).

Ca antrenor (principal sau secundar) al echipei naţionale masculine a României a cucerit patru titluri mondiale, în 1961, 1964, 1970 şi 1974, medalia de argint la Jocurile Olimpice de vară din 1976 şi cea de bronz la Jocurile Olimpice de vară din 1972; (m. 2011).

1934: S-a născut la București, actriţa Sanda Toma.

A absolvit in 1955 Institutul de Teatru I.L. Caragiale din capitală si a fost repartizata la Teatrul Naţional din Craiova, unde a rămas până in 1958, dupa care  s-a întors in capitala, la Teatrul Naţional.

Image result for actriţa Sanda Toma.photos

In perioada 1961-1994 a jucat si la Teatrul de Comedie din Bucuresti.

A debutat pe marele ecran in 1960, cu rolul Lucietta din filmul Bădăranii regizat de Sica Alexandrescu si Gheorghe Naghi, după piesa lui Carlo Goldoni.

A maiinterpretat roluri în filmele Celebrul 702 (1962), Lupul mărilor (serial Tv din 1971), Zestrea (1973), Bunicul si doi delincventi minori (1976), Un OM in loden (1981), Promisiuni (1985), Figuranţii (1987), Harababura (1990), Crucea de piatră (1993), Trenul Vieţii (1998), Ţăcăniţii (2002)- coproducţie Franţa, Belgia, România, Tandreţea Lăcustelor (2002).

A prezentat, alături de Stefan Tapalagă, emisiuni de televiziune populare ca Magazin 111, Post Meridian, Zigzag, apoi Album Duminical și a jucat in spectacole de teatru pentru televiziune remarcându-se în piesele „Maliţioasa mea fericire”, „Cazul Pinedus”, „Copacii mor în picioare”, „Aici nu mai locuieşte nimeni”.

1936: S-a născut soprana Niculina Cârstea.

Image result for soprana Niculina Cârstea. photos

1936: S-a născut actorul român Dumitru Furdui; (d. 1998).

Dumitru Furdui

1938: La Târgu-Jiu a fost inaugurat ansamblul monumental conceput de Constantin Brâncuși, în cinstea ostaşilor români căzuţi în bătălia de la Jiu, cuprinzând capodoperele artei moderne: “Masa Tăcerii”, “Poarta Sărutului”, “Coloana fără sfârşit”.

„Coloana fără sfârşit”, celebră sculptură a lui Constantin Brâncuşi,  are o înălţime de 29,35 metri şi este compusă din 15 moduli octaedrici, respectiv având la extremităţile inferioară şi superioară câte o jumătate de modul. Denumirea ei originală a fost „Coloana recunoştinţei fără sfârşit” şi a fost dedicată soldaţilor români din Primul Război Mondial căzuţi în 1916 în luptele de pe malul Jiului

Propunerea de a ridica acest ansamblu i-a fost adresata marelui sculptor in 1935, cand Liga nationala a femeilor din judetul Gorj, prezidata de Aretia G.Tatarascu, i-a solicitat sa inalte la Targu Jiu o “Coloana” in memoria eroilor cazuti in Primul Razboi Mondial.

 Brancusi a acceptat propunerea si spre sfarsitul anului s-a intors de la Paris, ocazie cu care a deschis prima sa expozitie personala in tara natala.

Un an mai tarziu i-a prezentat Aretiei Tatarascu planurile pentru monumentul cerut. In 1937, aflat la Tirgu Jiu, a inceput sa lucreze la definitivarea “Coloanei fara sfarsit” si a mers in carierele de la Pietroasa, Banpotoc, Baciu si Ruschita ca sa aleaga piatra pentru “Poarta Sarutului”.

După ce materialul a fost ales, în septembrie s-a apucat de finalizarea ansamblului, iar in noiembrie arhitectul peisagist Frederic Rebhuhn a reamenajat gradina publica a orasului pentru amplasarea monumentelor.

Astfel, a fost trasată aleea care leaga “Masa Tacerii” de “Poarta Sarutului” in prelungirea “Căii eroilor” si a fostului “Târg al fânului”, unde a fost ridicata “Coloana fără sfârsit”.

Doctorul Traian Stoicoiu (decedat în 1999) , spunea că l-a cunoscut pe Brâncuși, tatăl său Matei Stoicoiu fiind coleg cu Brâncuși în clasele primare. El spunea că adevăratele nume ale operelor lui Brâncuși sunt de fapt:

„Masa Apostolilor Neamului”, ” Monumentul  Intregirii Neamului” și „Coloana Sacrificiului Infinit”.

Masa apostolilor are 12 scaune, semnificând apostolii și o masă semnificând Isus care i-a adus împreună, Monumentul  Întregirii neamului (Poarta Reîntregirii) are două coloane segmentate fiecare în patru părți egale, adica cele 8 regiuni unite in partea de sus cu o grinda transversala, Regatul României care le-a unit la 1918.

 Coloana Sacrificiului infinit dat de eroii români pentru reîntregirea neamului. Numărul modulelor din care este alcătuită coloana reprezintă anul când România a intrat în Primul Război Mondial și se termină cu o jumătate de modul, reprezentând jumătatea anului respectiv.

Ea  avut ca model un monument funerar gorjean și are 16 module și jumătate semnificând vara lui 1916, când Regatul României a intrat în Marele Război pentru reîntregirea neamului.

Ceremonia de inaugurare a ansamblului sculptural din Targu Jiu a avut loc in prezenta lui Brancusi, slujba solemna fiind oficiata de 16 preoti.

 Brâncuși a fost un sculptor simbolist, iar comuniștilor nu le-au plăcut numele date de Brâncuși  operelor lui, afirma doctorul Traian Stoicoiu.

http://youtu.be/_N1swEuFVnU

1940Sunt reînhumate creștinește, în cimitirul Mănăstirii Predeal, ramășițele pământesti ale unor legionari ucişi în timpul dictaturii regelui Carol al II-lea, în cadrul unei mari solemnităţi la care au participat Wilhelm Fabricius, Ministrul Germaniei în România, şi Ghigi, Ministrul Italiei la Bucureşti.

1945: S-a născut compozitorul şi instrumentistul Romeo Vanica, membru fondator al trupei “Mondial” şi fost redactor al postului Radio România Actualităţi; (m. 23 aprilie 2014).

Trupa “Mondial”  a atins succesul la puţin timp după înfiinţare, lansând discuri în străinătate în primii patru ani, timp în care se bucurau de un succes răsunător şi în ţară. În memoria publicului au rămas : „Romanţă fără ecou” (cunoscută şi prin primul ei vers, „Iubire, bibelou de porţelan”), „Primăvara” şi „Atît de fragedă”.

Trupa „Mondial”

Grupul s-a desfiinţat în 1979, când Filip Merca (unicul membru fidel formaţiei de-a lungul întregii sale istorii) a  renunţat la orice activitate muzicală şi a  plecat în Statele Unite.

Alţi membri ai formaţiei au rămas activi în domeniu, fie în cadrul altor formaţii (Mihai Cernea la Sfinx, iar Iuliu Merca va înfiinţa Semnal M în 1977), fie în calitate de compozitori (Romeo Vanica).

Imagini pentru Romeo Vanica photos"

Foto: Romeo Vanica (1945 – 2014)

 1946: S-a născut interpreta de muzică uşoară Mihaela Mihai.

Image result for Mihaela Mihai.

1947: Începe la București, mascarada procesului înscenat de comuniști liderului Partidului National Taranesc,  Iuliu Maniu.

Sentinţa va fi pronunţată la 11 noiembrie 1947.

Image result for proces iuliu maniu photos

Foto: Iuliu Maniu la proces.

1948: Se înaintează guvernului Petru Groza „statutul de organizare, conducere şi administrare al Cultului catolic de toate riturile din România”.

Prin decretul lege nr. 177/1948, Guvernul comunist a stabilit că toate cultele religioase din ţară vor putea funcţiona legal numai în baza unui statut de organizare aprobat.

Proiectul de statut urma să fie întocmit de către cultul religios respectiv, iar aprobarea o acorda Guvernul. In urma celor întâmplate cu Biserica Română Unită s-a făcut încă o încercare şi, în baza numitului decret lege, Cultul Catolic de toate riturile din România, latin, bizantin, armean şi rutean a întocmit un statut comun, care, la 27 octombrie 1948, a fost înaintat Ministerului Cultelor (înregistrat la 28 octombrie), cu următoarea adresă, semnată, în numele episcopatului catolic, de către episcopii Dr. Iuliu Hossu, greco-catolic şi Márton Áron, romano-catolic:

„Domnule Ministru, Avem onoarea a Vă înainta, în numele episcopatului catolic de toate riturile, în conformitate cu art. 14 al Decretului nr.177/1948, STATUTUL DE ORGANIZARE, CONDUCERE ŞI ADMINISTRARE AL CULTULUI CATOLIC DIN R.P.R., însoţit de MĂRTURISIREA DE CREDINŢĂ cu respectuoasa rugăminte să binevoiţi a da aprobarea cerută de Lege. Primiţi, domnule Ministru, expresiunea sentimentelor noastre de deosebită consideraţiune. Bucureşti, la 27 octombrie 1948, ss. dr. I. Hossu, ss. A. Márton„.

Imagini pentru episcopul Iuliu Hossu"

Foto: episcopul Marii Uniri, Iuliu Hossu

În noaptea de 27/28 octombrie, episcopul Iuliu Hossu a fost ridicat de către organele Securităţii de la locuinţa din Bucureşti a fratelui său, medicul dr. Traian Hossu, şi dus în lagărul organizat la Dragoslavele, în reşedinţa de vară a Patriarhului B.O. R., împreună cu ceilalţi episcopi ai Bisericii Române Unite.

Statutul nu a fost aprobat, Ministerul cultelor, cu adresa nr. 41.428/1948, comunică Bisericii Romano-Catolice că, în vederea aprobării, vor trebui modificate mai multe articole din statutul prezentat.

1962: S-a născut la Buzău, actriţa Teodora Mareş.

După terminarea liceului, în 1981, dă examen la Institutul de Teatru din Târgu Mureș, unde nu este admisă. Se angajează în ansamblul Teatrului Maria Filotti din Brăila. În anul 1982 dă din nou examen de admitere la Institutul de Teatru din Târgu Mureș, dar este respinsă și de această dată. În 1983 dă examen de admitere la IATC București, unde este admisă prima si absolvă Facultatea de Actorie în 1987.

În 1985, în timpul studenției, este distribuită în rolul Ioana Popa din celebrul film Declarație de dragoste, în regia lui Nicolae Corjos, rol care îi va aduce notorietate și un premiu de interpretare, influențându-i cariera artistică. Ulterior va juca în numeroase alte filme.

Image result for actriţa Teodora Mareş.

1985: A murit prozatoarea Alice (la naștere Alisa) Botez.

Prozatoarea Alice Botez s-a născut la 22 septembrie 1914 în orașul Silatina. A făcut studii de logică și psihologie la Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din București (1933-1938).

Dupa absolvirea studiilor, Alice Botez desfasoara o activitate didactica in cadrul Catedrei de logica a Facultatii de Litere si Filosofie din Bucuresti, iar dupa razboi functioneaza timp de doisprezece ani ca profesoara de matematica si de fizica.

De asemenea, la inceputul anilor ’50 se angajeaza bibliograf la Biblioteca Centrala de Stat, activitate pe care o desfasoara pana la pensie.

Și-a făcut debutul publicistic la 23 de ani. Între 1940 și 1942 susține cronica literară a cotidianului „Vremea”. In aceasta revista publica in 1944 nuvela fantastica “Asasinatul din Padurea Strambei Disperari”. Editorial a debutat tarziu, in 1968, cu romanul “Iarna Fimbul”.

A urmat romanul poetic “Padurea si trei zile” (1970), poemul dramatic “Dioptrele sau Dialog la zidul caucazian” (1975), romanul isroric “Emisfera de dor” (1979), parabola “Eclipsa” (1979), povestirea “Insula alba” (1984).  

În 2001 i s-a publicat jurnalul cu titlul ”Cartea realizărilor fantastice”.  A fost o bună prietenă cu Jani Acterian, autoarea ”Jurnalului unei fete greu de mulțumit”, jurnal apărut postum.     

  Liviu Petrescu, în „Dicționarul Scriitorilor Români”, scrie despre Alice Botez:  „[ea] prezintă în proza sa, asemenea lui Ianus, o față dublă arătând o vie receptivitate pentru experimentele și căutarile prozei moderne.” 

Pentru două lucrari scrise în 1979, “Emisfera de dor” și “Eclipsa”, Alice Botez a fost distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania. Scriitoarea s-a stins din viață pe 27 octombrie 1985 și a fost înmormântată la Cimitirul Bellu din București.

1997: Prim-ministrul României, Victor Ciorbea a solicitat, in cadrul reuniunii Partidului Popular European (PPE) si a Uniunii Europene Democrat Creștine (UECD), sprijin pentru începerea simultană a negocierilor de aderare la UE.

 1999: A murit compozitorul de muzică uşoară Dinu Giurgiu; (n. 1943).

Dinu Giurgiu | Discography | Discogs

2004: In Județul Vrancea se produce un cutremur, de 6 grade pe scara Richter şi o intensitate în zona epicentrală de 7 grade pe scara Mercalli.

Din fericire nu sunt semnalate victime sau pagube materiale majore.

2005: A decedat Ion Mociorniţă, simbol al luptei împotriva comunismului, în puşcăriile căruia şi-a petrecut ca deţinut politic şapte ani din viaţă.

De profesie avocat, a  fost fiul marelui industriaş interbelic, Dumitru Mociorniţă, un mare întreprinzător român din perioada interbelică, în domeniul încălțămintei și pielăriei.; (n.1917).

A fost și pasionat de fotbal, jucînd o perioadă la echipa Carmen București, pe care a și patronat-o.

A fost arestat de autoritățile comuniste și încarcerat la Jilava, iar averea, inclusiv ceea pe care o moștenise de la tatăl său, i-a fost  confiscată. Refuză să coopereze cu autoritățile la „demascarea burgheziei”.

In 1973 a emigrat în Canada și a locuit într-o suburbie din Montreal impreuna cu soția sa  Rosetta, pictorita de icoane, până la moartea lui in urma unui infarct cardiac.

Foto:  avocatul Ion Mociorniţă impreuna cu fiica sa, Marie-Rose

După revoluția din 1989, fiica sa Marie-Rose Mociorniță, a dus o luptă tenace pentru restituirea averilor confiscate abuziv de către comuniști.

2007: Un sobor de înalţi ierarhi în frunte cu P.F. Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a oficiat slujba de sfinţire a studiourilor TV şi Radio Trinitas din Bucureşti.

Cele două studiouri, alături de studioul Radio Trinitas din Iaşi (inaugurat în aprilie 1998) fac parte din noul Centru de Presă „Bazilica” al Patriarhiei Române (care mai include ziarul „Lumina” şi o agenţie de ştiri).

NOTĂ: Deschiderea oficială a Trinitas TV, primul post de televiziune al Bisericii Ortodoxe Române, a avut loc în ziua sărbătoririi Cuviosului Dimitrie cel Nou.

2015: A decedat actriţa de teatru şi film Mitzura Arghezi (numele real: Domnica Teodorescu), fiica poetului Tudor Arghezi (Ion Teodorescu).

Imagini pentru mitzura arghezi photos"

A fost membru în Consiliul de Administraţie al Societăţii Române de Radiodifuziune (2005-2010), deputat PRM (1996-2004); (n. 1924).

 2016: A încetat din viață compozitorul, profesorul, poetul, traducătorul şi muzicologul Nicolae Coman.

Imagini pentru muzicologul Nicolae Coman photos"

Născut la Bucureşti în 23 februarie 1936, Nicolae Coman a studiat la Conservatorul din Bucureşti (între 1953-1959) cu Mihail Jora, Victor Iuşceanu, Paul Constantinescu, Zeno Vancea, Tudor Ciortea şi George Breazul.

A activat  ca cercetător ştiinţific la Institutul de folclor din Bucureşti (în perioada 1960-1963), apoi asistent, lector, conferenţiar şi profesor (din 1992) la catedra de compoziţie a Conservatorului bucureştean, Nicolae Coman a publicat studii şi articole în Revista „Muzica”, Revista de Folclor, România Literară şi altele, a scris versuri pentru lucrări vocale, corale şi vocal-simfonice, a tradus librete de operă, poeme şi poezii din lirica universală, a susţinut conferinţe, prelegeri, concerte-lecţii, comunicări ştiinţifice, a realizat emisiuni radiofonice şi de televiziune, şi-a lansat un volum de poezii cu ocazia aniversării a 70 de ani, în cadrul festivităţii organizate de Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor.

Aniversări – Comemorări

27 octombrie 1997. S-a revenit la timpul legal român (GMT+2); prin Ordonanţa de Guvern 20/1997, pe întreg teritoriul României orarul de vară, corelat cu orarul practicat în statele Uniunii Europene, se aplică din ultima duminică a lunii martie până în ultima duminică a lunii octombrie, când ora 4:00 devine ora 3:00; în anul 2019 s-a trecut la ora de vară (GMT+3) la 31 martie.

GMT+2

NOTĂ: În România ora de vară a fost introdusă prima oară în 1932 (între 22 mai – 2 octombrie). Din 1933 şi până în 1940 ora de vară era introdusă în prima duminică din aprilie până în prima duminică a lunii octombrie.

Între anii 1941 şi 1979 nu s-a mai folosit ora de vară. Din 1979 până în 1996 (cu mici excepţii) ora de vară se introducea la sfârşitul lui martie până la sfârşitul lui septembrie. Din 1997 se trece la ora de vară începând cu ultima duminică din luna martie până în ultima duminică din luna octombrie.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfantul Dimitrie cel Nou Basarabov, ocrotitorul Bucureștiului

 

Acatistul Sfântului Dumitru. Ce spune cea mai puternică rugăciune despre ocrotitorul  Bucureștiului - Stiridinlume.ro

Sfantul Cuvios Dimitrie Basarabov, ocrotitorul Bucureștiului, este sărbătorit pe 27 octombrie.

S-a născut în satul Basarabi, la sud de Dunare (in Bulgaria) și a trait in secolul al XIII-lea, in timpul “imperiului” vlaho-bulgar de la Tarnovo, intemeiat de fratii Petru si Asan.

Iubind viata de ascet, se va retrage intr-o pestera.

Nu stim cat timp s-a nevoit in aceasta pesteră si nici cand a trecut la cele vesnice.

Traditia spune ca inainte de a muri, s-a asezat singur intre doua lespezi de piatra, ca intr-un sicriu, fiind acoperit in timp de apele raului. Moastele sale au ramas multa vreme sub ape, până când o copilă care patimea de duh necurat a avut o revelație: i s-a aratat Sfântul Dimitrie Basarabov, care i-ar fi spus:

“Daca parintii tai ma vor scoate din apa, eu te voi tamadui”. Parintii vor merge la locul indicat in vis, langa raul Lom, si vor gasi trupul neputrezit al sfantului intre doua pietre.Moastele  Cuviosului Dimitrie vor fi duse si asezate in biserica din Basarabi.

Vestea despre aflarea cinstitelor sale moaste s-a raspandit curand atat in localitatile din sudul Dunarii, cat si in cele din nordul ei. Numerosi credinciosi de pe ambele sale maluri se indreptau spre satul Basarabi pentru a se inchina cinstitelor moaste si a cere marelui sfant ajutor si mijlocire in fata Parintelui ceresc.

Se implineau astfel cuvintele Sfantului Apostol Pavel care scria corintenilor ca “Dumnezeu a ales pe cei nebagati in seama ai lumii acesteia ca sa biruiasca pe cei tari, a ales pe cei de jos ca sa rusineze pe cei trufasi” (I Corinteni 1, 27-28).

Dumnezeu l-a ales tocmai pe acest Dimitrie, smerit pastor si apoi pusnic, neluat in seama de nimeni, ca el sa fie cunoscut apoi de toti si sa-i ceara ajutor si ocrotire in nevoi. S-a invrednicit si el de aceeasi cinstire ca si pastorul Amos care a ajuns prooroc, ca si David care din pastor a ajuns rege in Israel, ca si pastorii din jurul Betleemului care au aflat de nasterea dumnezeiescului Prunc si au venit sa I se inchine.

Traditia spune ca unul din domnii Tarii Romanesti a ridicat in satul Basarab o biserica noua, in care au fost asezate moastele Sfantului Dimitrie cel Nou, spre a fi cinstite de credinciosii care se indreptau mereu spre satul in care vazuse lumina zilei.

Moastele noului sfant al lui Hristos au ramas acolo aproape cinci secole. Intre anii 1768-1774 a avut loc un razboi nimicitor intre rusi si turci, purtat si pe pamantul romanesc, dar si in sudul Dunarii, pe teritoriul fostului stat bulgar, desfiintat de turci inca de la sfarsitul veacului al XIV-lea.

Generalul rus Petru Saltacov a ajuns cu ostile sale in satul Basarab. Pentru ca cinstitele moaste sa nu fie profanate de ostasii turci musulmani, generalul a poruncit ca ele sa fie duse in Rusia.

Ajungand cortegiul cu racla in Bucuresti, un negustor bogat cu numele Hagi Dimitrie, se pare un macedoroman, precum si mitropolitul Grigorie II al Tarii Romanesti, au rugat pe generalul rus sa lase cinstitele moaste ale Sfantului Dimitrie cel nou poporului roman si Mitropoliei tarii, ca o mangaiere pentru multele pagube materiale si suferinte indurate de romani in cursul acelui razboi, mai ales ca era “valah” de neam.

Ascultandu-le dorinta, moastele au fost asezate cu mare cinste in catedrala mitropolitana din Bucuresti in iulie 1774.

Mana dreapta a Sfantului a fost trimisa, totusi, la Kiev, unde se crede ca se pastreaza si astazi.

In felul acesta, Sfantul Dimitrie cel nou sau Basarabov a devenit ocrotitorul Bucurestiului si al intregii Tari Romanesti.

Racla cu moastele Cuviosului Dimitrie a fost scoasa in procesiune pe strazile Bucurestiului de mai multe ori.

Astfel, in 1815, din porunca domnitorului Caragea, pentru a se pune capat epidemiei de ciuma, in 1831, la cererea generalului Paul Kiseleff, in speranta opririi epidemiei de holera si in 1827, in timpul lui Grigore Ghica, pentru ploaie.

Multe suferinte si felurite boli au fost vindecate in urma rugaciunilor staruitoare in fata cinstitelor moaste ale Sfantului Dimitrie. In vreme de seceta s-au facut cu ele procesiuni pentru ploaie. An de an zeci de mii de credinciosi din Capitala tarii noastre sunt prezenti la slujba pomenirii sale, care se face in ziua de 27 octombrie.

Tinand seama de cinstirea deosebita de care se bucura Sfantul Dimitrie cel nou, mai ales in Bucuresti, la 28 februarie 1950 Sfantul Sinod a hotarat generalizarea cultului sau in toata Biserica Ortodoxa Romana.

Aceasta hotarare s-a transpus in fapta in cadrul unor impresionante manifestari bisericesti la 27 octombrie 1955, in prezenta multor ierarhi romani si straini si a numerosi preoti, calugari si binecredinciosi crestini din Bucuresti si din alte localitati din tara.

De atunci, evlavia credinciosilor romani fata de acest Sfant odraslit din neamul nostru a sporit si mai mult.

Chipul sau este zugravit in icoane, dar si in biserici, iar slujba si Acatistul lui au fost tiparite in mai multe randuri.

Minunile Sfântului Dimitrie Basarabov

Parintele Iustin Bulimar, slujitor la Catedrala patriarhala  din anul 1989, spune ca:

“In 1989, in urma slujbei Sfantului Maslu, un credincios pe care eu l-am vazut de mai multe ori participand la aceasta Sfanta Taina si la celelalte slujbe ale Bisericii ramanea intotdeauna ultimul de se inchina.

Si, intr-una din zile, la fel procedand, a urcat la racla sfintelor moaste (dar de ce ramanea ultimul sa se inchine? – pentru ca umbla cu carje), si-a asezat carjele, ca de obicei, ca sa si le poata lua dupa rugaciune, dupa ingenuncherea pe care o putea face el acolo in felul lui, si minunea s-a intamplat: s-a ridicat, s-a inchinat, a coborat treptele, n-a realizat pe moment ca el de fapt isi uitase carjele si de-abia dupa ce a coborat Dealul Patriarhiei si-a dat seama de miracolul, de minunea intamplata.

S-a intors inapoi plangand si multumind cu lacrimi in ochi, lui Dumnezeu si Sfantului Dimitrie, povestindu-i preotului de pe vremea aceea – era un arhimandrit deosebit, un preot evlavios, iubit de credinciosi, parintele Grichentie, care s-a retras dupa Revolutie, la pensie, la Manastirea Secu – si dansul a ramas foarte impresionat, desi mai vazuse si alte minuni petrecute la racla Cuviosului Dimitrie cel Nou.

Parintele Dimitrie Irimia povesteste: “Un caz care m-a impresionat a fost acela al unei doamne ce avea in jur de 40 de ani care, efectiv, a fost revoltata asupra celor din familia ei pentru ca veneau si stateau la Sfantul Dimitrie foarte multe ore in sir, in ploaie, in frig.

De aceea, a venit cu gand vrajmas la racla Cuviosului Dimitrie.Ea nu concepea, nu putea intelege, si a venit cu acest gand de razbunare impotriva Sfantului si cu o mana a zgariat cu unghiile moastele Sfantului Dimitrie in locul unde ele sunt descoperite spre a fi sarutate de credinciosi. Cand a venit la mine, mi-a spus, ascunzand fapta sa:

“Parinte, am fost la toti doctorii; am o boala foarte rara – imi curge sange din buricele degetelor.

I-am facut dezlegari, apoi s-a mai linistit; era foarte agitata. I-am explicat ca trebuie sa se spovedească, sa tina post, si atunci mi-a spus:

“Eu numai cu o mana am zgariat acolo, dar imi curge sange din amandoua mainile.

Apoi, a venit cineva din familie si mi-a spus ca s-a vindecat. De atunci nu am mai vazut-o, dar acest caz a fost unul deosebit din cate am vazut si auzit.”

CITIȚI ȘI: 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/10/27/o-istorie-a-zilei-de-27-octombrie-video-2/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  8.  Istoria md.;
  9. istoriculzilei.blogspot.ro
  10. http://www.sfdimitrie.org/ro/biserica_noastra/sfantul_dimitrie_cel_nou;
  11. CreștinOrtodox.ro;
  12. Cinemagia.ro.

27/10/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

ZIUA DE 26 OCTOMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 26 octombrie în istoria noastră

306: Martiriul Sfantului Mare Mucenic Dimitrie , izvorâtorul de Mir

Sfântul Dumitru de la Tesalonic / Salonic, a fost un martir creștin, sfânt militar , care a trăit în vremea împăraților Maximian si Diocletian  în cetatea Tesalonic din Imperiul Bizantin, astazi in Grecia.

Este venerat ca fiind unul dintre cei mai mari sfinți militari, atât în Biserica Ortodoxă, cât și în Biserica Catolică de rit bizantin și de rit roman si se se sărbătorește la data de 26 octombrie.

1497: Are loc batalia de la  Codrii Cosminului (o pădure la sud de Cernăuţi), la circa 100 km nord de capitala de atunci Suceava.

Armata moldoveană, condusă de Ştefan cel Mare, se confrunta cu oastea  condusa de regele Ioan I Albert al Uniunii Polono-Lituaniene, care, decimată,  reuşeste cu greu să se strecoare pînă la Cernăuţi.

Jan Albert Jagellon, rege polon 1492-1501Stejarul lui Ştefan, Codrii Cosminului, astazi UcrainaŞtefan cel Mare, domn al Moldovei 1457-1504
Jan Albert Jagellon, rege polon 1492-1501Stejarul lui Ştefan din  Codrii Cosminului, astazi in UcrainaStefan cel Mare, domn al Moldovei 1457-1504

Noul rege al Poloniei Jan Albert Jagello, pune în aplicare uneltirea gîndită încă de răposatul lui tată, regele Poloniei Casimir IV Jagello, de a  prelua controlul integral asupra Ţării Moldovei, şi se foloseşte de un şiretlic.

Încă la începutul anului 1497, regele Albert îl înştiinţează pe Ştefan despre organizarea unei campanii împotriva Porţii solicitîndu-i sprijin militar. Ştefan acceptă propunerea dar intuieşte şiretlicul şi se pregăteşte militar întărind totodată şi cetăţile Moldovei.

Marea armată polonă de 120 000 ostaşi (dintre care 80 000 trupe combatante şi 40 000 trupe auxiliare, peste 200 tunuri, dintre care şi unele de calibru mare) urmă să traverseze Moldova pînă la Dunăre pe un itinerar stabilit în prealabil cu Ştefan dar la un moment dat s-a abătut de la traseu asediind cetatea de scaun Suceava.

Ştefan a prevăzut o asemenea mişcare din partea lui Albert, solicitînd în prealabil ajutor militar de la prieteni (trupe de la domnul Munteniei, Radu cel Mare şi de la Voievodul Transilvaniei Bartolomeu Dregffy) şi amplasînd greul trupelor sale (40 000 ostaşi total) nu departe de Roman înafara cetăţilor, păstrînd astfel posibilităţi largi de manevră.

Portarul Sucevii, Luca Arbore, face faţă eroic asediului polon din 26 septembrie pînă în 18 octombrie 1497, după care Ştefan cel Mare încercuieşte trupele polone ce asediau cetatea Suceava demoralizînd prin atacul său marea armată polonă. Prin intermediul Voievodului Transilvaniei polonii negociază retragerea, acceptată de Ştefan cel Mare.

Folosind pretextul abaterii polonilor în retragere de la itinerarul prestabilit Ştefan cel Mare ajunge armata polonă în Codrii Cosminului (amplasaţi pe direcţia Cernăuţi de la Suceava, astăzi pe teritoriul Ucrainei). Ştefan surprinde armata polonă divizată, traversînd Codrii Cosminului, şi organizează o mare ambuscadă în noaptea de 25 pe 26 octombire 1497 cauzînd conform Letopiseţului de la Novgorod pierderi militare enorme de 4 000 morţi pentru armata polonă.

Ajutoarele militare polone (cavaleria mazoviană) sunt distruse de oasta Vornicului Boldur. Ştefan cel Mare i-a urmărit pe poloni pînă la Cernăuţi aplicînd lovituri forţelor militare polone în retragere pînă ce aceastea nu au părăsit integral teritoriul Ţării Moldovei în noiembrie 1497.

Bătălia de la Codrii Cosminului reprezintă un model de artă militară şi o expresie a valorii deosebite a sistemului defensiv aplicat de Ştefan cel Mare al Moldovei.

1596: Se incheie  batalia de la Keresztes ( Mezokerezts, azi in Ungaria) in care  trupele  otomane conduse de sultanul Mehmed al III-lea  înfrâng forțele unite ale imperialilor austrieci  și ale principelui  transilvanean Sigismund Bathory.

Imediat după această bătălie, în decembrie 1596, Mihai Viteazul a făcut pace cu Imperiul Otoman și a primit steagul de domnie de la Inalta Poarta, în schimbul plății tributului.

1624: S-a născut mitropolitul Moldovei, Dosoftei (numele monahal al lui Dimitrie Barila).

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 00ed2-dosoftei.jpg

Cunoscând elina, latina, slavona, poloneza şi ucraineana, traduce în româneşte “Psaltirea pre versuri tocmită”, prima operă în versuri tipărită în româneşte;  (d.13 decembrie 1693).

Dosoftei  a fost mitropolitul Moldovei (în perioada 1671-1673 şi 1675-1686) şi mare cărturar (primul traducător în limba română al unor cărţi din literatura dramatică şi istorică universală, primul cărturar român care a copiat documente şi inscripţii).

A promovat introducerea limbii române în Biserică (primul traducător în română al cărţilor de slujbă religioasă, primul versificator al Psaltirii în tot Răsăritul ortodox).

Dosoftei a fost cel care a depăşit, pentru prima oară la noi, modelul literaturii religioase; pentru aceasta este considerat „fondatorul poeziei române literare” (m. 1693).

Datorită râvnei sale pentru apărarea Ortodoxiei, a fost canonizat de Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Sf. Ierarh Dosoftei fiind prăznuit la 13 decembrie, ziua morţii sale.

1673: S-a nascut  Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei (martie-aprilie 1693; noiembrie 1710 – iulie 1711), personalitate culturală polivalentă, ales membru al Academiei din Berlin ( la 11 august 1714) la propunerea filosofului Leibniz, autor de lucrări de istorie, orientalistică şi muzicografie.

A pus pe primul plan punând eliberarea Moldovei de asuprirea otomană; după înfrângerea de la Stănileşti (1711) s-a refugiat în Rusia, unde a devenit consilier al ţarului Petru I; după domnia sa va începe, în Moldova, epoca fanariotă.

 

Dimitrie Cantemir ( 26 octombrie 1673- 21 august 1723)

Opere principale:

  • Divanul sau Gâlceava înţeleptului cu lumea sau Giudeţul sufletului cu trupul, scrisă în română şi tipărită la Iaşi în 1698.
  • Imaginea tainică a ştiinţei sacrosante 1700.
  • Istoria ieroglifică, scrisă la Constantinopol în română (1703 – 1705). Este considerată prima încercare de roman politic-social.
  • Istoria Imperiului Otoman (Istoria creşterii şi descreşterii curţii otomane), redactată în latină (Historia incrementorum atque decrementorum Aulae Othomanicae) între 1714 şi 1716. În această lucrare, Dimitrie Cantemir a prezentat istoria imperiului otoman şi a analizat cauzele care ar fi putut duce la destrămarea sa.A insistat şi asupra posibilităţii ca  popoarele asuprite de otomani sa-şi recucereasca libertatea. Lucrarea a fost tradusă şi publicată în limbile engleză, franceză şi germană.
  • Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, scris mai întâi în latină dar tradus apoi de autor în română (1719 – 1722), cuprinde istoria noastră de la origini până la descălecare. Susţine ideea cronicarilor: originea comună a tuturor românilor.Pentru scrierea acestei lucrări, Dimitrie Cantemir a consultat peste 150 de izvoare documentare române şi străine în limbile latină, greacă, polonă şi rusă.
  • Descriptio Moldaviae (Descrierea Moldovei), scrisă în latină (1714 – 1716), când trăia în Rusia, la cererea Academiei din Berlin, cuprinde prima hartă detaliată a Moldovei, unic document cartografic despre Moldova timp de un secol; a inventat primul sistem de notare pentru muzica turcească şi şi-a câştigat recunoaşterea europeană, prin lucrarea “Istoria Imperiului Otoman” (1716), tradusă şi tipărită la Londra (1734), Paris (1743), Hamburg (1745); (d.21.08.1723).

1802 : Pe teritoriul actual al Romaniei are la ora 12:55  un puternic cutremur de pămant, cu epicentrul in zona Vrancea si o durata de 2 minute și de 30 de secunde.

A fost un cutremur de adâncime, cu o magnitudine de 7,9 – 8,2 grade pe scara Richter, cel mai puternic cutremur vrâncean care a fost înregistrat, fiind simțit din Moscova până în Istanbul, Insula Creta si Marea Egee.

Se împlinesc 218 ani de la cel mai puternic cutremur din România. Un seism  de 7,9 grade a zguduit Capitala pe 14 octombrie 1802 – Stb-Sindicat

În București s-au prăbușit turlele bisericilor, iar Turnul Colței s-a rupt de la jumătate, prabusindu-se peste un vanzator ambulant.

Caligraful Dionisie Eclesiarhul scria:

„S-au cutremurat pământul foarte tare, de au căzut toate turlele bisericilor din București și clopotnița cea vestită, care era podoaba orașului, cu ceasornic au căzut și s-au sfărâmat, și era atunci mare frică.”
Prin “clopotnița cea vestită”, caligraful se referă l-a Turnul Colțea.

Altă mărturie:

„În zioa de Vinerea Mare, la leat 1802, octomvrie 14, la 7 ceasuri de zi, s-au cutremurat pământul foarte tare. Aici în București s-au ruptu și turnul cel înalt Colțea, care era podoaba orașului, iar din casele boerești și din cele de obște prea puține au scăpat zdravene. În multe locuri s-au desfăcut pământul, eșind nisip și apă. Și a doa zi, iarăș s-au cutremurat, dar nu așa tari, la 3 ciasuri den zi.”

Au izbucnit multe incendii, probabil din cauza răsturnării sobelor. Pământul s-a despicat în unele locuri, apă verde cu miros de sulf țâșnind afară.

Cea mai puternică replică a avut loc la ora 5, dar nu a făcut victime. În total, cutremurul a făcut doar 4 victime: negustorul ambulant ucis de Turnul Coltei, o femeie de origine iudaică, copilul său și o altă victimă

După seism, Domnul Constantin Ipsilanti a ordonat refacerea lui imediată, din temelii. Și pentru că primii care au încercat să profite de pe urma dezastrului au fost zidarii și lemnarii, Ipsilanti a dispus prețuri maximale pe care aceștia le puteau practica.

Astfel, în câțiva ani, Bucurestiul a fost refacut. Unele clădiri au fost consolidate atât de bine încât au rezistat și altor cutremure puternice.
Câteva cartiere au devenit, după refacere, chiar mai civilizate ca înainte. În anii următori au mai fost însemnate câteva cutremure, însă care i-au speriat mai mult pe bucureșteni decât au produs daune.
Printre ele se numără cel din 15 iunie 1803, când a fost afectată instalația de apă a bucureștenilor, astfel că foarte multe cișmele nu au mai putut fi folosite.
Alte trei seisme mai importante au avut loc în anii 1804 si 1812 (care a fost si cel mai puternic, avand o magnitudine de 6,5 Mw).

1807: S-a nascut  Barbu Catargiu, om politic conservator, primul lider al Partidului Conservator, publicist roman, fost prim – ministru al Romaniei (22.01/3.02 – 8/20.06.1862).

Barbu Catargiu, primul prim-ministru al României: „Totul pentru ţară, nimic  pentru noi”

A fost şeful primului Guvern al României moderne, alcătuit după proclamarea deplinei uniri administrative a Principatelor (ianuarie-iunie 1862).

A murit in ziua de  8/20 iunie 1862, asasinat lângă clopotniţa Mitropoliei, când ieşea de la lucrările Adunării Legislative. Asasinul sau nu a fost prins niciodata.

1820: S-a nascut Gheorghe Costa-Foru, om politic, membru al Partidului Liberal, aripa moderată, profesor si jurist roman,(unul dintre fondatorii dreptului penal românesc) si primul rector al Universităţii Bucureşti, între anii 1864 şi 1872); (d.28  noiembrie 1876).

1834: Domnul Moldovei, Mihail Sturdza, printr-o „înaltă poruncă de zi”, face cunoscut că Miliția a primit „dreptul de a avea steag după modelul de noi propus, după care s-au înființat acel cu numărul 1 pentru infanterie și cel cu numărul 2 pentru cavalerie”.

Drapel militar al Moldovei 1834

Drapelele au fost înminate unităţilor pe 8 noiembrie 1834, în cadrul unei festivităţi în faţa bisericii Sf. Spiridon din Iaşi, unde au fost sfinţite de către mitropolit.

În mesajul adresat oştii, domnitorul sublinia faptul că sultanul a aprobat „Miliţiei Noastre dreptul de a avea steag, după modelul de Noi propus, după care s-au înfiinţat acel cu nr. 1 pentru Infanterie şi acel cu nr. 2 pentru Cavalerie…

Aceste semne astăzi întiia oară sint înfăţişate înaintea ochilor voştri spre a primi cerească bună cuvintare, de unde prin bisericească sfinţire, să va răvărsa şi asupra voastră harul cel mintuitor, întărindu-vă cu virtute ostăşească şi cu dragostea Patriei…”

1844: S-a nascut  poetul român Neculai Beldiceanu (“Doine”, “Poliritmice”, “Tala”) ; (d.2 februarie 1896).

A făcut parte din cercul „Junimii”, arheolog, numismat şi epigrafist amator, renumit pentru săpăturile de la Cucuteni, ca şi pentru colecţia sa de monede străvechi; era tatăl poetului Nicolae N. Beldiceanu.

1850: S-a nascut  Grigore Tocilescu, istoric, arheolog român; (d. 1909).

Image result for Grigore Tocilescu,

S-a  ocupat de studiul civilizaţiilor preromane de pe teritoriul României şi a fost întemeitor al Şcolii româneşti de arheologie.

A fost membru titular al Academiei Române din 1890, vicepreşedinte al acestui for între anii 1896-1898 şi 1907-1909.

1856 : S-a născut istoricul Dimitrie Onciul, considerat creatorul şcolii critice în istoriografia română; întemeietorul (1922) şi primul preşedinte al Comisiei Consultative Heraldice, conducător al Arhivelor Statului din Bucureşti (1900-1923), membru titular al Academiei Române din 1905, preşedinte al acestui for între anii 1920 – 1923; (m. 20 martie 1923, Bucuresti). 

Image result for photos istoric Dimitrie Onciul

Este considerat creatorul şcolii critice în istoriografia română.

Născut la Straja,in Bucovina, Dimitrie Onciul şi-a făcut studiile liceale şi universitare la Cernăuţi, continuându-şi specializarea la Viena, unde a făcut studii de epigrafie latină, diplomatică, paleografie şi sigilografie.

La sfârşitul anului 1884, Dimitrie Onciul îşi ia doctoratul în filosofie, la Universitatea din Cernăuţi, cu teza la care lucra de mai mulţi ani intitultă „Despre începuturile fiinţei de stat româneşti” (Uber die Anfänge des romänischen Staatswesens).
Întors în ţară, a fost profesor la liceul şi Şcoala Normală din Cernăuţi, unde a predat istoria şi limba română. În 1896, Dimitrie Onciul a venit la Universitatea din Bucureşti ca profesor de istorie veche a românilor,iar între 1919 – 1923, a fost decan al Facultăţii de Litere şi Filosofie. Între 1900 şi 1923, Dimitrie Onciul a fost directorul Arhivelor Statului din Bucureşti. S-a ocupat de problema originii românilor, demostrând argumentat formarea poporului român pe o arie întinsă de ambele părţi ale Dunării şi respingând teoria migraţiunii medievale a românilor din Peninsula Balcanică.

De numele său se leagă şi înfiinţarea Comisiei Consultative Heraldice, căreia i-a fost şi întâiul preşedinte.

1860: A fost inaugurată, în prezenţa lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), Universitatea din Iaşi, cu patru facultăţi: Drept, Filosofie, Ştiinţe şi Teologie.

ION STRAT ECONOMIST FINANCIAR DIPLOMAT -1946

Primul său  rector  a fost  profesorul de economie politică Ion Strat (1860-1861) (Foto).

1860: Se inființează la Iaşi, din iniţiativa pictorului Gheorghe Panaitescu-Bagdasare, Şcoala de Arte Frumoase şi Muzeul de Artă (cea mai veche pinacotecă de stat din România).

1863: Împăratul Franz Joseph I sancţiona, Legea privitoare la egala îndreptăţire a naţiunii române, votată de Dieta Transilvaniei (Legea va fi promulgată de Dietă la 30 mai 1864), prin care aceasta şi cele două biserici ale sale, cea unită şi cea ortodoxă, se regăsesc pe picior de egalitate cu cele trei naţiuni regnicolare (ungurii, secuii şi saşii) şi cu cele patru confesiuni recepte (catolică, luterană, calvină şi unitariană).

1875: S-a născut in localitatea Cața, Brașov, istoricul Ioan Ursu, militant pentru desăvârşirea statului naţional unitar român.

In 1918 a plecat într-o misiune universitară română la Paris, a făcut parte din Comitetul Naţional al Unităţii Române, activitate continuată în Italia, unde a contribuit la înfiinţarea Legiunii Române; membru corespondent al Academiei Române din 1910 (m. 6 octombrie 1925, Brasov).

Foto: 1 decembrie 1918, la Albano (Italia). Nicolae Titulescu, împreună cu Vasile Lucaciu, Ion Ursu și Constantin Mille, lideri ai mișcării pentru realizarea unității naționale române, în mijlocul ofițerilor și soldaților Legiunii române, constituită în Italia din voluntari români, în majoritate transilvăneni, ca urmare a dezagregării armatei austro-ungare.

1 decembrie 1918, Albano (Italia)

1901: S-a nascut (13/26 octombrie) la Focșani, Constantin C. Giurescu, istoric roman, membru al Academiei Române („Viaţa şi opera lui Cuza Vodă”, „Amintiri”) ;( d.13 noiembrie 1977).

1907: S-a născut la Huși, compozitorul  şi actorul  de revistă român Vasile Vasilache, care în perioada interbelică a făcut parte  împreună cu Nicolae Stroe, din popularul cuplul umoristic Stroe şi Vasilache.

Image result for stroe si vasilache photos
Vasile Vasilache - poza 1

Foto: Stroe şi Vasilache.

Prima emisiune “Ora veselă” s-a transmis la Radio Bucureşti pe data de 9 ianuarie 1929. A murit la București, în urma bombardamentului anglo-american din 4 aprilie 1944.

1920: S-a născut folcloristul Adrian Fochi, autorul monumentalei lucrări de referinţă, „Mioriţa. Tipologie, circulaţie, geneză, texte” (1964).

Este de asemenea autorul unor importante studii axate îndeosebi pe cercetarea comparată a folclorului popoarelor sud-est europene ; (m. 1985).

1931: Ia sfarsit  a doua Conferinţă balcanică cu participarea Albaniei, Greciei, Bulgariei, Iugoslaviei, Turciei şi României. Conferinţa a început la 20 octombrie 1931 şi a avut loc la Istanbul. Tarile semnatare  încheie un pact ce prevedea   eliminarea războiului ca instrument de rezolvare a litigiilor.

1932: S-a nascut   (la Ghimbav, jud. Brasov), actorul  Dumitru Rucăreanu.

1943: S-a născut (la Lozova-Lăpuşna, azi în R. Moldova) Victor Spinei, istoric şi arheolog, autorul unor cercetări si lucrari de referinta  asupra perioadei de început a epocii medievale; membru corespondent al Academiei Române din 2001.

1949: S-a născut Corina Chiriac, indragita  interpretă de muzică uşoară, compozitoare, textieră, realizatoare de emisiuni de televiziune şi actriţă.

 

1949: S-a nascut poeta Leonida Lari (Lubovi Ivanovna Iorga), cunoscut politician unionist din Basarabia, fost deputat in Parlamentul Romaniei (n.Bursuceni, Republica  Moldova); (d. 11 decembrie 2011).

http://hronic.files.wordpress.com/2011/12/lari.jpg

1949: S-a născut Dumitru Radu Popa, prozator, critic literar, eseist, traducător şi profesor; părăseşte România în toamna anului 1985 şi, după un an petrecut în Franţa, se stabileşte în SUA, la New York.

1954: S-a născut avocatul şi omul politic român Victor Ciorbea.

Victor Ciorbea a renunţat la funcţia din ASF pentru un mandat ca Avocat al  Poporului | Digi24

A fost Preşedinte al PNŢCD (august 2001-iulie 2004), prim-ministru al României (decembrie 1996-martie 1998), primar general al Bucureştiului în anii 1996 şi 1997, ales din partea CDR.

În 1990 a fost ales lider al sindicatului CNSLR, iar în 1994 a înfiinţat Confederaţia Sindicatelor Democratice din România.

În mai 2014 a devenit  Avocat al Poporului și a fost senator liberal în perioada 2012-2014.

1956: A fost înfiinţată Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (AIEA), organizaţie specializată a ONU.

Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică şi-a îmbunătăţit estimările  privind energia nucleară, pentru prima dată după Fukushima - Stiri pe surse  - Cele mai noi stiri

România este membru fondator al acestei organizații care are in prezent  numără 151 de țări membre, majoritatea membre ale ONU, precum și Sfantul Scaun.

1958: S-a născut interpretul de muzică populară Nicolae Furdui-Iancu.

1964: S-a născut Elisabeta Lipă, campioană olimpică (singura canotoare din lume care a câștigat 5 medalii de aur) şi  cupa mondială la canotaj.

In anul 2000 a fost declarată  de către Federaţia Internaţională de Canotaj cea mai bună canotoare din lume și a fost desemnată cea mai bună canotoare a secolului XX.

A fost aleasa vicepreşedinte al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român din 2013, preşedinte al Federaţiei Române de Canotaj (din 2009) şi preşedinte al Clubului Sportiv Dinamo Bucureşti (din 2009).

Este chestor de poliţie.

1977: În plenara C.C. al PCR s–a hotărât adoptarea unui proiect de lege prin care li se interzicea cetăţenilor ţării noastre  folosirea apelativelor „domnule”, „doamnă”, „domnişoară”  şi li se impunea folosirea exclusivă a cuvintelor „tovarăş”, „tovarăşă”, sau „cetăţean”, „cetăţeancă”.

1980: S-a născut la Reșița, fotbalistul român Cristi Chivu.

1991: Are loc ceremonia de reînhumare a rămășițelor pământesti ale Eroului Necunoscut  în Parcul Libertăţii (Carol) din Bucuresti, care  fusesera mutate de aici  în anul 1957 şi duse la Mărăşeşti, pentru a face loc panteonului comunist.

Ceremonie la Monumentul Ostașului Necunoscut din Parcul Carol - România -  Radio România Actualităţi Online

Mormântul Eroului Necunoscut din Parcul Carol din Bucureşti, este un monument comemorativ, similar celor realizate de majoritatea ţărilor europene după prima conflagraţie mondială și a fost inaugurat în 1923.

2005: A murit la Paris, la vârstă de 96 de ani, actriţa franceză de origine română Jany Holt (Ruxandra Ecaterina Vlădescu-Olt); (n.13 mai 1911, Bucuresti).

Jany Holt

În 1926 a fost trimisă de părinți la Paris pentru a studia științele economice. Ruxandra însă a studiat artele dramatice și și-a început cariera în film în anii ‘30. În perioada celui de al Doilea Război Mondial a făcut parte din Rezistența franceză. 

A jucat in  48 de filme si seriale de televiziune in perioada   1931 –  1995.

2007: A murit, unul dintre cei mai mari fotbalişti români, maestru emerit al sportului.

Detaliul mai puțin știut din viața lui Nicolae Dobrin: care era cealaltă  poreclă a „Gâscanului”

A cucerit de trei ori, în 1966,1967 şi 1971, titlul de cel mai bun fotbalist al ţării; (n.26.08.1947).

http://youtu.be/B9X4tTdSh0c

2008: A murit Jakó Zsigmond (Sigismund) Pal, savant istoric de naţionalitate maghiară din România, specialist în istoria culturii şi societăţii medievale transilvănene si în ştiinţe auxiliare istoriei, cu deosebire în diplomatică şi paleografie latină medievală transilvăneană; (n. 2 septembrie 1926, Cluj).

Între 1942-1945 a fost asistent, iar între 1945-1947 profesor la Facultatea de Istorie de la Universitatea Francisc Iosif din Cluj.

Din 1947, până la desfiinţarea instituţiei în 1959, a fost profesor la Universitatea Bolyai, iar apoi la Universitatea Babeş-Bolyai, unde a participat la formarea unor noi generaţii de istorici. Între 1949 şi 1968 a lucrat în cadrul Institutului de Istorie al Academiei Române.

A participat timp de câteva decenii la lucrările de editare al corpusului de documente transilvănene al Academiei Române (Documente privind istoria Romîniei şi continuarea acestuia, Documenta Romaniae Historica).

Pe parcursul redactării corpusului de documente a dedicat câteva studii identificării unor grupuri de documente false (Studia Universitatum Babeş et Bolyai 3/1958; Levéltári Közlemények 55/1984; Volum omagial Gernot Nussbächer, 2004).

A depus eforturi şi pentru revigorarea vieţii ştiinţifice maghiare de după 1989, un rol important dorind să rezerve Societăţii Muzeului Ardelean. În cadrul acestei instituţii la iniţiativa sa a fost fondat un institut de cercetare, unde au fost cooptaţi cercetători tineri în munca ce viza editarea celor mai importante surse medievale şi premoderne ale Transilvaniei.

Activitatea sa ştiinţifică a fost recunoscută deopotrivă de către cercetarea maghiară, română şi germană.

Din 1937 a fost  membru al Societăţii Muzeului Ardelean (între 1990-1994 preşedinte). Din 1970 a fost membru al Academiei de Ştiinţe Sociale, din 1988 a fost membru titular al Academiei Maghiare de Ştiinţe, iar  din 1996, membru de onoare al Academiei Române.

A fost si copreşedinte al Uniunii Mondiale, respectiv al Societăţii Internaţionale al Istoricilor Maghiari (1990), doctor honoris causa al Academiei Ráday (1990), al Universităţii Eötvös Loránd (1991).

Distincţii mai importante primite: Premiul Kőrössy Flóra (1942), medalia Lotz (1991), Pro cultura Hungarica (1991), premiul Kemény Zsigmond (1995), premiul Kriterion, premiul Széchenyi (1996), Pro scientia Hungarica (1996).

O glumă sinistră a istoriei !

Ziarul bucureștean Libertatea, publica în urmă cu câțiva ani, următoarea știre:

„În cimitirul evreiesc din bd. Ion Mihalache din București, există un mormânt care, ani de-a rândul, i-a contrariat pe  cei care veneau să se reculeagă la căpătâiul rudelor decedate.

 Pe piatra de mormânt se poate citi:

“Aici se odichneşte remăşiţele mortuare ale reposatului Adolf Hittler încetat din viaţă la 26 octombrie 1892 în etate de 60 de ani. Rugaţi-ve pentru dânsul”

                                                                                                         

 CALENDAR CREȘTIN ORTODOX 

Sfântul Dumitru Izvorâtorul de Mir

Imagini pentru Sfantul Mare Mucenic Dimitrie photos"

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a trăit în timpul impăraților Diocletian (284-305) si Maximian (286-305).

Din viata sa, înscrisă în Sinaxare, aflam ca a fost fiul prefectului din Tesalonic.

Datorita calitatilor sale, este numit dupa moartea tatalui sau, guvernator al Tesalonicului.

Tinand seama de faptul ca Dimitrie nu a ascuns ca este crestin, a fost intemnitat.

In vremea aceea, crestinii erau trimisi ca pedeapsa, sa lupte cu gladiatorii.

In aceste lupte, crestinii erau victime sigure. Potrivit traditiei, Nestor – un tanar crestin, cere binecuvantarea de la Sfantul Dimitrie sa-l omoare pe Lie, gladiatorul favorit al imparatului, pentru a pune capat luptelor sangeroase.

Dimitrie il va insemna cu semnul sfintei cruci  pe frunte si ii va spune: “Du-te si pe Lie il vei birui, iar pe Hristos Il vei marturisi”.

Prin rugaciunele Sfantului Dimitrie, Nestor reuseste sa-l strapunga cu lancea pe Lie.

La finalul acestei lupte, imparatul Maximian porunceste manios ca lui Nestor sa i se taie capul, iar Dimitrie sa fie strapuns cu sulitele.

Si aceasta, facandu-se indata, marele Dimitrie si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu. În clipa aceea un ucenic al său a luat mantia şi inelul Sfântului Dimitrie şi înmuindu-le în sângele mucenicului, tămăduia cu ele pe mulţi bolnavi. Si s-au facut la moastele lui multe minuni si prea slavite tamaduiri.

Conform cercetărilor, Sfântul Dimitrie a fost martirizat la Sirmium (localitatea Sremska Mitrovita, azi aflată în Serbia), iar moastele sale au fost aduse in Tesalonic, la 26 octombrie 413.

Biserica actuală in care se afla moastele Sfantului Mucenic Dimitrie, a fost construita la putin timp de la incendiul bisericii ridicate de guvernatorul Leontie, din anii 626-634.

Aceasta a  fost transformata in moschee de turci in anul 1493 si redata cultului crestin abia in anul 1912.


Sfantul Mare Mucenic Dimitrie în iconografie.

In primele reprezentări, Sfantul Mucenic Dimitrie  nu apare ca fiind militar, ci intr-un costum civil care apartinea clasei senatoriale.

Amintim ca in anul 2000, David Woods a lansat o ipoteza legata de cultul Sfantului Dimitrie, in care sustine ca acest cult s-a dezvoltat prin mutarea moastelor mucenicilor militari Chelidonius si Emeterius, din Spania la Tesalonic.

Guvernatorul Leontie va primi vindecare in urma sarutarii acestor moaste, in anul 413.

Dorind sa afle cui apartin moastele, David Woods precizeaza ca s-a interpretat gresit inscriptia de la locul moastelor.

S-a citit Demeterius in loc de Emeterius. Aceasta ipoteza, ar putea fi un raspuns la reprezentarea iconografica a Sfantului Dimitrie in chip de militar.

Pe o gravura in fildes din secolul al X-lea intalnita in Constantinopol, Sfantul Dimitrie este reprezentat ca soldat de infanterie. Insa, o icoana din secolul al XI-lea din Sinai il arata ca fiind civil.

O alta icoana din Sinai, datand din perioada cruciadelor, pictata in a doua jumatate a secolului al XII-lea, il infatiseaza pe Sfantul Dimitrie alaturi de Sfantul Gheorghe.

Cei doi  sunt reprezentati calare, Sfantul Dimitrie pe un cal negru, iar Sfantul Gheorghe pe un cal alb.

In timp ce Sfantul Gheorghe este reprezentat impungand cu sulita un balaur, Sfantul Dimitrie este infatisat invingandu-l pe gladiatorul Lie. Avand in vedere ca Sfantul Dimitrie l-a invins pe Lie prin rugaciune, nu direct in lupta, aceasta reprezentare face trimitere la razboiul nevazut.

In icoanele recente, mai ales din Grecia, în spatele Sfântului Dimitrie apare în fundal, Turnul Alb din Salonic.

Originea numelui Dimitrie

Originea numelui Dimitrie e greacă și amintește de vechea zeita Demeter.

Creștinismul a impus numele masculin Demetrios, explicat uneori ca simplificare a lui demometer, “maica poporului” (demos = popor; meter = mama), pronuntat in neogreaca dimomitir.

La noi, pe langa numele barbatesti Dumitru, Dimitrie (cu prescurtari ca Mitrea, Mitru, Mitu, Dima si diminutive ca Mitrus, Mitrut, Mitrel, Mitrica, Mitus, Mitel, Mitica, iar uneori Mitty, sub influenta occidentala), exista si numele femeiesc Dumitra (de unde Mita si alte forme diminutivate).

Sfântul Dumitru. Tradiţii şi obiceiuri populare.

Sfântul Dumitru este prăznuit, în fiecare an, de credincioşi, pe 26 octombrie. Tradiţia spune că în această zi se sfârşeste „vara păstorilor”, începută pe 23 aprilie, de ziua Sfântului Gheorghe.

Tradiţia spune că Sfântul Dumitru desfrunzeşte pădurea, îi coboară pe ciobani cu oile de la munte, iar lumea se pregăteşte pentru iarnă. Există superstiţia printre ciobani că dacă arunci un topor între oi, iar lângă el se aşează o oaie albă, vremea va fi bună, iar dacă oaia este neagră, iarna va fi grea.

De Sfântul Dumitru, ciobanii se adună la Sărbătoarea recoltei, se fac focuri mari şi se dau la vale roţi din paie şi fân, cărora li se dau foc. Femeile le dăruiec copiilor mere, covrigi, nuci şi fructe uscate, iar bărbaţii scot cărbuni din foc şi îi aruncă spre livezi, pentru ca anul următor să aibă recoltă bogată de fructe.

Potrivit tradiţiei, dacă în ziua de Sfântul Dumitru este înnorat, vânt şi ploaie, iarna va fi grea şi cu zăpezi mari, iar dacă cerul va fi senin, iarna va fi mai uşoară.

CITIȚI ȘI: 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/10/26/o-istorie-a-zilei-de-26-octombrie-video-2/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  8.  Istoria md.;
  9. istoriculzilei.blogspot.ro;
  10. CreștinOrtodox.ro;
  11. Cinemagia.ro.

26/10/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: