CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 19 NOIEMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ziua de 19 noiembrie în istoria noastră 

 

 

 

1377: Prima atestare documentară a castelului Bran, prin actul emis de Ludovic I d’Anjou, prin care braşovenii primeau privilegiul de a construi Cetatea Bran, cu “munca şi cheltuiala lor proprie”.

 

 

 

 

Imagini pentru castel bran photos

 

 

 

 

 

 

 Un document emis de regele Ludovic I al Ungariei (1342-1382) la 19 noiembrie 1377  in  Zvolen, confirmă colonistilor sasi din Scaunul Brasovului  (totaque communitas Saxonum sedis Brassouiensis) dreptul de a ridica, conform promisiunii, pe cheltuiala și cu meșterii lor, o nouă cetate de piatră la Bran  (promiserunt novum castrum in lapide Tydrici edificare).

Cu această ocazie, regele promite brașovenilor că, dacă tara Romaneasca  va ajunge „în mâinile noastre”, atunci vama va fi mutată de la Rucar  (Ruffa Arbor) la Bran . Referința din textul documentului din 1377  cu privire la o „nouă cetate de piatră”, permite deducția că fortificația de piatră, ce urma să fie edificată pe acest loc, a fost precedată de o întăritură de graniță mai veche.

Această cetate, probabil din lemn, a fost ridicată de cavalerii teutoni între 1211-1225 . În secolul al XIII-lea teritoriul cetății Bran a fost supus jurisdicției comitatului regal de Alba Iulia.

În 1407 Sigismund îi acordă lui Mircea stăpânirea castelelor Bran (fără domeniul aferent) și Bologa . Branul rămâne sub autoritatea Țării Românești până în 1419.

În anul 1427 castelul Bran a trecut din proprietatea scaunului Brașovului în cea a coroanei Ungariei, care a finanțat lucrările de fortificare și de extindere.

În 1920, Consiliul Orășenesc Brașov a donat Castelul Bran reginei Maria a României, în semn de recunoștință față de contribuția sa la înfăptuirea Marii Uniri. Însă la moartea sa regina l-a înstrăinat, lăsându-l moștenire fiicei ei preferate, principesa Ileana, căsătorită cu un membru al fostei familii imperiale de Habsburg.

După 1948, Castelul Bran a fost naționalizat și a intrat în proprietatea statului român. Castelul a fost deschis vizitelor publice începând cu 1956, fiind amenajat ca muzeu de istorie și artă feudală.

În 1987 a intrat în restaurare, lucrare terminată în linii mari în 1993. Castelul se redeschide ca muzeu și reintră în circuitul turistic.

La 18 mai 2006, după o perioadă de proceduri juridice, castelul este retrocedat legal moștenitorilor din familia de Habsburg.  Ministerul Culturii l-a administrat tranzitoriu și în următorii trei ani, iar in  data de 1 iunie 2009 castelul a intrat pe deplin în posesia moștenitorilor, Arhiducele Dominic, Arhiducesa Maria Magdalena și Arhiducesa Elisabeta, fiind astfel definitiv înstrăinat.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1799: A murit poetul Alecu Văcărescu (n. 1767 sau 1769).  Unele surse menţionează ca an al morţii 1798.

Era fiul cel mare al lui Ienăchiță Văcărescu. Criticii literari il considera cel mai talentat dintre Văcărești, insa,din păcate, cele mai multe versuri ale sale s-au pierdut, rămînînd doar cîteva trecute într-o „condicuță”, pentru că el se considera poet doar pentru sine.

 

 

 

 

 

 

 

Image result for photos poet Alecu Văcărescu

 

A scris și poezii în limba greacă, semnate cu pseudonimul Vacarescologlu, unele fiind influențate de poetul grec Rigas Velestinlis.

Anton Pann le-a popularizat în volumul Poezii deosebite sau Cântece de lume

A avut un sfîrșit tragic, fiind  condamnat la moarte sub acuzația că și-ar fi otrăvit o mătușă.

Din porunca domnitorului Alexandru Moruzi, Alecu Văcărescu a fost exilat la Tulcea si a murit în închisoarea de acolo, din cauza condițiilor deosebit de aspre ce i-au fost impuse.

 

 

 

 

 

1829: La 7 / 19 noiembrie 1829 Generalul Pavel Dmitrievici Kiseliov (Kiseleff), comandant al trupelor ruseşti în principatele româneşti în timpul războiului ruso-turc, este numit preşedinte plenipotenţiar al Divanurilor Moldovei şi Valahiei.

 

 

 

Contele Pavel Dmitrievici Kiseliov,  portret de Franz Krüger, 1851

Va rămâne în   functie  până la 20 martie / 1 aprilie 1834.

 

 

 

1837: S-a născut Aron Densuşianu, critic şi istoric literar, folclorist şi poet, membru al Societăţii Academice Române din 1877; (m. 2 septembrie  1900).

Lucrarea sa “Istoria limbei şi literaturei române”, apărută în 1885, este considerată prima lucrare serios documentată de acest gen, din cultura română).

A fost fratele istoricului român Nicolae Densusianu (1846? – 1911) si  tatăl lui Ovid Densusianu, născut la 29 decembrie 1873, la Făgăraș.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost profesor de literatură la Universitatea din Iași si unul dintre membrii marcanţi ai ASTREI.  Ca filolog a fost adept al curentului latinist, iar ca istoric literar s-a situat pe poziții patriotice naționaliste.

 

 

 

 

 

1861: Se încheie Conferinţa natională a fruntaşilor politici romani din Banat ţinută la Timişoara, la care se adopta o moţiune prin care se cere autonomia Banatului faţă de Ungaria, teritoriul acestuia urmand sa fie numit “Căpitanatul român” sau să fie încorporat Transilvaniei (devenita autonomă).

 

 

 

 

1908: S-a nascut la Botosani, geograful Victor Tufescu, unul dintre întemeietorii actualului Institut de Geografie al Academiei Române, membru al Academiei Române ; (d.11 martie 2000).

 

 

 

 

 

1912:  S-a născut savantul  George Emil Palade, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină în anul 1974, împreună cu belgianul Albert Claude şi cu americanul de origine belgiană Christian René de Duve; membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1975; (m. 8 octombrie 2008).

A descoperit ribozomii şi a descris sistemul şi funcţiile membranelor intracelulare.

 

 

 

 

 

 

Image result for george emil palade photos

 

 

In 1946 s-a stabilit în SUA, obţinând în 1952 cetăţenia americană. A fost preşedinte de onoare al Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Arta a Academiei Române.

 

 

 

1918: S-a  întrunit în sala Tribunalului din Alba Iulia, Marele Sfat Naţional. „Comisia de candidare” propune ca preşedinte al Marelui Sfat Naţional pe Gh. Pop de Băseşti, iar ca vicepreşedinţi pe episcopii Miron Cristea şi Iuliu Hossu, precum şi pe Teodor Mihali şi Andrei Bârseanu.

Comisia a propus, de asemenea, Guvernul provizoriu (intitulat Consiliul Dirigent), alcătuit din 15 membri (10 membri ai Partidului Naţional Român, 2 ai Partidului Social Democrat şi 3 independenţi), numiţi şefi de resort. Marele Sfat Naţional şi Consiliul Dirigent şi-au stabilit sediul la Sibiu (19.Xnoiembrie /2 decembrie).

 

 

 

 

 

 

1919: A încetat din viaţă la Bucuresti, Alexandru Vlahuţă, scriitor si publicist, unul dintre teoreticienii curentului literar sămănătorist, membru de onoare post-mortem al Academiei Române (romanul “Dan”, opera memorialistică “România pitorească” despre care criticul Dumitru Micu spunea că este un „atlas geografic comentat, traversat de o caldă iubire de țară”.); (n. 5 septembrie 1858, în localitatea Pleșești, azi Alexandru Vlahuță, județul Vaslui ).

 

 

 

 

 

Scriitorul roman Alexandru Vlahuță s-a nascut pe 5 septembrie 1858 in satul Plesesti, judetul Tutova. Din 1879 urmeaza cursurile „Facultatii de Drept” din Bucuresti, dar renunta dupa un an. In perioada 1884 – 1893 activeaza ca profesor la diferite institutii de invatamant.

Alexandru Vlahuta a inceput sa scrie versuri inca din vremea liceului, pe care le publica in revista „Convorbiri literare”. In anul 1879 i-a fost publicat articolul „Banul” in ziarul „Dambovita”, iar un an mai tarziu ii apar in „Lyra romana” cateva poezii. A colaborat si cu alte publicatii precum: Romania libera, unde face parte si din redactie, Revista noua, Timpul, Viata românească, Drapelul, Universul, Luceafarul.

In anul 1886 ii apare primul volum, „Nuvele”, urmand ca in 1887 sa editeze primul volum de poezii. Au urmat alte volume, Din goana vietii in 1892, Dan (1894), Poezii vechi si noua (1894), Un an de lupta (1895), Icoane sterse (Nuvele si amintiri, 1895), In valtoare (1897) si Clipe de liniste in 1899.

Impreună cu Alceu Urechia întemeiaza in 1893 revista „Vieața”, iar cu George Coșbuc scoate in 1901 revista „Semănătorul”. Alexandru Vlahuță și-a  semnat operele cu numeroase pseudonime, printre care: Ada, Alecu, L.Ascar, Ave, I. Balta, Baltazar, Jehovah, Vlahul.

Scriitorului i se acorda in anul 1900 premiul „Nasturel Herescu” al Academiei Romane pentru volumul  „Clipe de liniste”, iar in 1919 i se decerneaza Marele Premiu al Academiei pentru volumul „Poezii” publicat in 1915.

 

 

 

 

 

 

1921: S-a născut scriitorul Dinu Pillat, fiul poetului Ion Pillat.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

NOTĂ: Dicţionarul cronologic – Literatura română dă ca dată a naşterii sale ziua de 20 noiembrie 1921.

A  fost detinut politic între anii 1959–1964 fiind arestat în 1959 si  judecat în   alaturi de alti intelectuali români în ceea ce istoria comunismului din România a consemnat drept “procesul Noica–Pillat”, ultimul mare proces politic din timpul regimului lui Gh. Gheorghiu Dej, fiind condamnat la 25 de ani de muncă silnică.

A scris remarcabile studii de literatura printre care se evidentiaza  “Dostoievski în constiinta literara româneasca”, “Romanul de senzatie în literatura româna din a doua jumatate a secolului al XIX–lea”); (d.6 decembrie 1975).

 

 

1922: În România  Partidul Conservator-Democrat fuzioneaza cu Partidul Naţional, care îşi mută sediul de la Cluj la Bucureşti. Ziarul “Universul“, condus de Ştefan Stelian Popescu, membru al acestui partid, începe să susţină Partidul Naţional.

 

 

 

1923 : S-a născut Monica Lovinescu, critic literar si  eseist, o intelectuală română care și-a dedicat viața și opera luptei împotriva totalitarismului comunist.

Unica fiică a criticului literar Eugen Lovinescu și a profesoarei Ecaterina Bălăcioiu, Monica Lovinescu a fost la rândul ei critic literar, devenind o autoritate în materie de literatură română contemporană.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

In 1948 a cerut azil politic în Franţa, unde a colaborat la revistele publicate de diaspora românească şi la postul de radio “Europa liberă” unde a realizat emisiunile „Teze şi antiteze la Paris” şi „Actualitatea culturală”, pentru care a scris cronici literare despre literatura română, devenind, alături de soţul său, Virgil Ierunca, una dintre vocile cele mai autorizate ale criticii literare româneşti, prin intermediul unei activităţi critice aparte, cea radiofonică.

O parte din articolele sale au fost reunite în volumul “Unde scurte”, publicat la Editura Humanitas din Bucuresti); (m.20 aprilie 2008).

 

 

 

 

1930: S-a născut interpretul de romanţe şi muzică uşoară Nicolae Niţescu. 

 

 

 

 

 

A  fost primul solist român premiat la un festival internaţional de muzică uşoară (Polonia, 1963); (m. 2012).

 

 

 

1933: S-a născut Nicolae Rainea, singurul arbitru român care a oficiat trei Mondiale şi un European.

 

 

 

 

 

 

Related image

 

 

 

Alături de francezul Joel Quiniou (n. 1950) și ungurul Karoly Palotay (n. 1935), se află în grupul „Cavalerilor fluierului”, de pe „Bătrânul Continent”, convocați la trei Mondiale.

Printre reperele carierei se mai regăsesc finala Campionatului European din 1980 și ultimul act al Cupei Campionilor Europeni, din 1983; (m. 2015).

 

 

 

 

 

 

 

 

1937: S-a nascut Ioan Fiscuteanu, actor român de teatru și film, cunoscut pentru rolul său în pelicula Moartea domnului Lăzărescu (2005), în regia lui Cristi Puiu; (d. 8 decembrie 2007).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1938: S-a nascut Sorin Mărculescu, poet, eseist traducător român. A publicat printre altele  și o nouă versiune a romanului lui Cervantes, Don Quijote de la Mancha.

 

 

 

 

1939: S-a născut interpretul de romanţe şi muzică uşoară

Nicolae Niţescu.

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost primul solist român premiat la un festival internaţional de muzică uşoară (Polonia, 1963); (m. 2012).

 

 

 

 

 

1939: S-a născut la Tighina, azi in Republica  Moldova, Emil Constantinescu, om de stiinta si profesor universitar, fost preşedinte al României intre anii 1996-2000.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

După căderea dictaturii comuniste in decembrie 1989, s-a angajat împreună cu colegi universitari și intelectuali reputați în efortul de democratizare a României, în apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, în constituirea societății civile. A fost una dintre personalitățile care au protestat împotriva acțiunilor antidemocratice ale noilor autorități în cadrul unui miting de 42 de zile, în aprilie – mai 1990, în Piața Universității din București.

După violențele sângeroase comise de minerii care, la chemarea președintelui de atunci, au invadat Bucureștiul în iunie 1990, a fondat împreună cu colegii săi profesori și studenți, asociația Solidaritatea Universitară. A fost de asemenea membru – fondator și vicepreședinte al Alianței Civice (1990), cea mai importantă organizație neguvernamentală din țară și președinte al Academiei Civice.

Aceste asociații s-au alăturat partidelor democratice din opoziție și au format împreună Convenția Democratică din România – CDR (1991). La propunerea Solidarității Universitare, susținută de Alianța Civică, Emil Constantinescu a fost desemnat candidatul CDR în alegerile prezidențiale din 1992. A intrat în al doilea tur de scrutin și a obținut 38% din voturi în confruntarea cu președintele în funcție.

A fost embru fondator al Alianţei Civice, preşedinte al Academiei Civice (1991-1994), preşedinte al Fundaţiei Române pentru Democraţie (din 1992), preşedinte al Convenţiei Democrate Române (1992-2000), preşedinte al partidului Alianţa Populară (din 2003 până în 2008 când Alianţa Populară a fuzionat cu PNL); rector al Universităţii Bucureşti (1992-1996)

După această primă experiență politică importantă, CDR l-a ales, în 1992, președintele său și candidat unic pentru alegerile prezidențiale din 1996.

Președintele Constantinescu a îndreptat în mod hotărât țara spre intrarea în NATO și UE, a lansat mari proiecte de dezvoltare a infrastructurii „România la Răscruce”, a promovat sistemul de transport al petrolului și gazelor din Asia Centrală în Europa Centrală (conducta Constanța-Trieste).

Din 2001 este membru fondator și membru în Comitetul director al Clubului Politic Balcanic; membru în Board-ul directorilor Institutului Est Vest din New York. Este membru al Board-ului internațional al Fundației Memorialul victimelor comunismului din Washington. În perioada 2004-2007 a fost membru al Înaltului Consiliu al Francofoniei.

Din 2007 este membru al Celulei de reflecție a Organizației Internaționale a Francofoniei. Din 2006 este membru în Board-ul internațional al Centrului Internațional pentru Tranziție Democratică din Budapesta și membru al Academiei Mondiale de Știință și Artă din Statele Unite ale Americii. A fost președintele comisiei internaționale de monitorizare a alegerilor parlamentare din Senegal (2001) și prezidențiale (2007).

În 2006 devine membru fondator al Fundației Generația Europeană și lansează proiectul Forumul Generația Europeană XXI, care are ca scop formarea unei noi elite profesionale și morale românești și realizarea enciclopediei România 2007 – Starea națiunii.

 

 

 

 

 

 

 

1942: La Stalingrad, Armata Roşie sovietică a declanșat  Operațiunea“Uranus”, contraofensiva  împotriva forțelor Germaniei naziste și ai aliaților acesteia.

 

 

 

 

 

 

 

 

Operațiunea Uranus a fost numele de cod al ofensivei strategice sovietice din al Doilea Război Mondial, care a dus la încercuirea armatei a șasea germane, a armatei a treia și a patra română, și o parte din a patra armată germană Panzer.

Operațiunea făcea parte din Bătălia de la Stalingrad care era în curs de desfășurare, și a avut drept scop distrugerea armatei germane aflată în Stalingrad și împrejurul acesteia.

Planificarea pentru operațiunea Uranus începuse încă din septembrie 1942 și a fost dezvoltată simultan cu planul de a învălui și de a distruge centrul de armată german și forțele germane din Caucaz. Armata Roșie a profitat de proasta pregătire pentru iarnă a armatelor care incercuiau Stalingradul și de faptul că forțele lor din sudul Uniunii Sovietice erau suprasolicitate.

În flancuri armatele germane foloseau trupe  mai slab dotate din punct de vedere  tehnic, spre exemplu armatele române, ungare și italiene.

Totalul pierderilor în Armata Germană au reprezentat o pătrime din efectiv. 

Victoria ruşilor a însemnat începutul declinului puterii militare germane.

 

 

 

 

 

 

 

1946: În România, au avut loc primele alegeri parlamentare postbelice, care au fost falsificate insa de catre guvernul condus de Petru Groza, astfel ca victoria a revenit Blocului Partidelor Democratice.

Activitatea politică şi de propagandă electorală a Opoziţiei a fost limitată, anihilată sau obstrucţionată de autorităţile comuniste. În ciuda acestor atacuri, se prefigura victoria categorică a Opoziţiei asupra BDP-ului. La sugestia sovieticilor, guvernanţii recurg la forţă şi la falsificarea alegerilor, ei beneficiind din plin de ajutorul sovieticilor. Reprezentantii Armatei Rosii, precum si cei ai conducerilor administrative locale au impiedicat pe toate caile alegatorii opozitiei sa se prezinte la urne.

 

 

 

 

 

 

Petru Groza

Ziarele taranistilor si liberalilor nu au putut fi distribuite, iar adunarile opozitiei au fost boicotate.

Lupta comunistilor a continuat si in ziua alegerilor, numerosi romani, in special din zonele rurale unde opozitia avea foarte multi sustinatori, fiind impiedicati sa isi exprime votul.

 Primele alegeri parlamentare postbelice, declarate “libere şi nestingherite”, au fost falsificate cu acordul si la indicatiile  Moscovei, de guvernul Petru Groza, care a anunţat victoria Blocului Partidelor Democratice.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

In aceste conditii, comunistii au anuntat ca  au obtinut 78% dintre voturi, ceea ce le-a adus 349 de locuri in Adunare fata de 32 ale national-taranistilor si 33 ale celorlalte partide.

Potrivit documentelor gasite ulterior, comunistii au recurs la toate metodele pentru a iesi cistigatori si pentru a putea sa isi consolideze pozitia in fruntea tarii.

Rezultatele reale indicau succesul în alegeri al Partidul Naţional Ţărănesc, cu 72-73% din voturile romanilor.

 

 

 

 

 1947: S-a născut Liviu Tudan, compozitor şi instrumentist (basist), liderul trupei de muzică pop-rock române „Roşu şi Negru”;  (m. 2005)

 

 

 

 

 

 

1951: S-a născut Mihai Ghimpu, om politic liberal unionist, fost președinte interimar al Republicii Moldova.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

La 28 august 2009 a fost  ales președinte al parlamentului, iar din 11 septembrie 2009 a asigurat  interimatul funcției de Președinte al Republicii Moldova.

Este fratele lui Gheorghe Ghimpu, luptator pentru independenta R.Moldova  și unchiul primarului general al municipiului Chișinău, Dorin Chirtoacă.

 

 

 

 

 

1967: S-a născut la Brașov, actrita de teatru, film, realizatoarea de emisiuni Tv. si traducatoarea  Cătălina Mustaţă

S-a ambiționat și a dat doi ani la rând examen la IATC.

A urmat în perioada 1987 – 1991, Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica, Facultatea de Teatru, Sectia Actorie, clasa prof. Sanda Manu si in anul IV i-a devenit sotie celebrului actor Florin Zamfirescu cu care s-a căsătorit pe 27 iulie 1991( ea nu implinise 24 de ani iar el avea deja 42).

Din 1988 pâna-n 2002 a fost prezentatoare si realizator de emisiuni la postul ACASA.

 

 

Imagini pentru Cătălina Mustaţă photos

 

 

 

Scriitoare și traducătoare, a tradus recent romanul MOSTENITORII de Harold Robbins, asculta muzica simfonica alături de sotul său în casa de la Mogoșoaia.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1979: La Congresul al XII-lea al PCR, Nicolae Ceaușescu a fost atacat în plen cu critici de către unul dintre fondatorii partidului comunist, Constantin Pârvulescu.

 

 

 

 

 

Imagini pentru Constantin Pirvulescu. photos

 

 

 

 

Pârvulescu  i-a reproșat presedintelui român ca tolereaza cultul personalitatii sale, și a platit scump indrazneala sa,  fiind evacuat in aceeasi noapte din casa pe care o avea.

 

 

 

 

 

1979: În București, din Depoul Ciurel a plecat în staţia Semănătoarea primul tren de metrou.

Până la data de 19 decembrie 1979, când s-a tăiat oficial panglica de începere a exploatării sale, acesta a funcţionat cu călători, fiind singurul tren de metrou care în perioada de probe a funcționat cu călători.

Related image

 

 

 

Primul tronson de metrou al Magistralei I, cu o lungime de 8,1 Km, pe distanţa Semănătoarea – Timpuri Noi, a fost pus în funcţiune pe 16 noiembrie 1979. Trei zile mai târziu, din Depoul Ciurel pleca primul tren de metrou care a primit călători. Primele şase staţii de metrou construite au fost Semănătoarea (actuala Petrache Poenaru), Grozăveşti, Eroilor, Izvor, Piaţa Unirii şi Timpuri Noi.

 

 

 

 

 

 

1990: Președintele Ion Iliescu a participat la reuniunea la nivel înalt a CSCE de la Paris, reuniune care a marcat sfârșitul “razboiului rece”.

La Conferinta pentru Securitate si Cooperare în Europa  au fost semnate: Carta de la Paris pentru o noua Europa, Declaratia comuna a celor 22 de tari ale NATO si ale Tratatului de la Varsovia, Tratatul asupra fortelor conventionale din Europa (semnat de reprezentanti a 22 de state membre ale NATO si ale Tratatului de la Varsovia).

 

 

1991: România a aderat ca observator la Mișcarea francofona.

 Organizaţia Internaţională a Francofoniei este o organizaţie internaţională care, pornind de la afinitatea pentru limba franceză, reuneşte state şi guverne de pe cinci continente : 53 de state şi guverne cu statutul de membru cu drepturi depline, 2 cu statutul de membru asociat şi 13 cu statutul de observator.

Nucleul interguvernamental al Francofoniei a fost creat la 20 martie 1970, odată cu înfiinţarea Agenţiei de Cooperare Culturală şi Tehnică (ACCT). Începând de la această dată, ziua de 20 martie marchează „Ziua Internaţională a Francofoniei”. 

ACCT, ale cărei titulatură şi portofoliu au evoluat pe parcurs, a devenit „Agenţia Interguvernamentală a Francofoniei” (AIF) în 1999. Pentru o mai bună vizibilitate şi coerenţă pe scena internaţională, din ianuarie 2006, AIF s-a transformat în „Organizaţia Internaţională a Francofoniei”(OIF), ca singur organism interguvernamental al Francofoniei. 

Astfel, OIF a jucat un rol determinant în mobilizarea statelor şi guvernelor membre pentru ratificarea în cadrul UNESCO a Convenţiei pentru protecţia şi promovarea diversităţii expresiilor culturale, care a intrat în vigoare la 18 martie 2007. Axele strategice ale evoluţiei OIF, fixate în 2004 pentru următorii zece ani, marchează angajamentul organizaţiei de a oferi membrilor săi instrumentele necesare pentru o dezvoltare durabilă şi echitabilă :

· Promovarea limbii franceze, a diversităţii culturale şi lingvistice,

· Promovarea păcii, democraţiei şi a drepturilor omului,

· Sprijinirea educaţiei, a formării, a învăţământului superior şi a cercetării, · Dezvoltarea cooperării în slujba dezvoltării durabile şi a solidarităţii.

România a fost  prezentă în cadrul Francofoniei din 1991, când a obţinut calitatea de observator, devenind apoi membru cu drepturi depline în 1993. România şi Bulgaria au fost primele ţări din grupul statelor foste comuniste din Europa Centrală şi de Est care şi-au manifestat interesul pentru apartenenţa la Organizaţia Internaţională a Francofoniei.

Din decembrie 1994, Bucureştiul găzduieşte sediul Biroului Regional pentru Europa Centrală şi de Est (BECO) al Agenţiei Universitare a Francofoniei (AUF) – operatorul specializat al Francofoniei pe probleme de învăţământ superior şi cercetare.

În decembrie 1998 capitala Romaniei a găzduit Conferinţa ministerială a Francofoniei, prilej cu care s-a adoptat titulatura de „Organizaţia Internaţională a Francofoniei” (OIF), interesul pentru o Francofonie consolidată din punct de vedere politic fiind subliniat prin schimbarea denumirii.

 

 

 

 

 

 

 

1992: Camerele reunite ale Parlamentului au dat votul de incredere noului Guvern.

Cu 260 voturi pentru și 203 împotrivă, Nicolae Vacaroiu a fost acreditat în funcția de prim-ministru al guvernului României.

 

 

 

 

1996: Victor Ciorbea, primar general al Capitalei, a fost desemnat de BCCC al PNTCD pentru functia de prim-ministru.

 

 

 

 

1999: A murit Alexandru Ciorănescu, istoric literar, filolog, scriitor (romancier, poet, dramaturg) şi traducător, stabilit în Spania, din 1948; romanist de reputaţie internaţională, a publicat lucrări esenţiale de istorie literară română şi de literatură comparată; (n. 15 noiembrie 1911, Moroieni, jud.Dambovita).

A absolvit Facul­tatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, fiind şi diplomat al Şcolii Superioare de Arhivistică şi Paleografie. Şi-a luat doctoratul în litere, la Sorbona, în 1938, cu teza L’Arioste en France. În 1934, devenea membru al Şcolii Române din Franţa, între 1937 şi 1940, a susţinut lectoratul de limba română din Lyon, iar în 1940, era consilier cultural al Ambasadei române din Paris.

Între 1942 şi 1945, a funcţionat ca director literar al Editurii Contemporane din Bucureşti şi a fost secretar general al Asociaţiei Române pentru Studiul Renaşterii şi al Asociaţiei Culturale Hispano-Române.

În aceeaşi perioadă, a condus lucrările preliminarii pentru elaborarea unei enciclopedii în 24 de volume, sub auspiciile cotidianului „Universul”, începuturile literare ale lui Ciorănescu sunt legate de revista „Vlăstarul” a elevilor Liceului „Spiru Haret”, dar adevăratul debut trebuie socotit cel din 1930, în revista „Capricorn”: studiul Bibliografia unei polemici, unde se înseriază şi se discută pentru prima dată global Itinerariul spiritual al lui Mircea Eliade şi reacţiile pe care acest text le-a produs în epocă.

Imediat după august 1944 Ciorănescu ocupă postul de director al Teatrului Municipal din Bucureşti şi al revistei „Universul literar”. Numit ataşat cultural în 1946 la Ambasada Română din Paris, părăseşte această funcţie după alegerile din ţară şi îşi caută, în postura de cercetător la Centre National des Recherches Scientifiques (1948), rezolvarea situaţiei de exilat român, după ce în 1947 fusese, câteva luni, secretar de redacţie al revistei de critică „Le Livre”.

Obţine prin concurs, în 1948, Catedra de limba şi literatura franceză la Universitatea din La Laguna, în Insulele Canare, în cadrul căreia, până în 1978, a predat şi un curs special de limba română. Preocupările sale  ştiinţifice se orientează, începând din această perioadă, spre problemele teoretice şi aplicative ale literaturii comparate.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A cercetat, prezentat şi tradus în limba franceză textele rămase de la Cristofor Columb, al cărui biograf şi analist a devenit.

A fost membru de onoare din străinătate al Academiei Române (1991); frate cu scriitorii Ioan şi George Ciorănescu.

 

 

 

 

 

2012: A murit profesorul emerit Paul D. Popescu, istoric (istoriograf al municipiului Ploieşti şi al judeţului Prahova), scriitor si publicist ; (născut la Ploiești, la 16 iulie 1927).

A urmat cursurile Facultății  de Istorie a Universității București, pe care le-a absolvit, cu merite deosebite, în anul 1949.

Revenit în orașul natal, a fost profesor de liceu iar și apoi în perioada 1968-1988.

 

 

 

 

 

 

Image result for Prof. emerit PAUL D.POPESCU photos

 

 

 

 

Lucrări precum: „Istoria Prahovei in date, Ploiesti-Mileniul II. O istorie in date si imagini”, „Prahova si Ploiestii in timpul epopeii lui Mihai Viteazul”, „Prahova in vremea Revolutiei de la 1848”, „Ploiestii si Prahova in vremea dobandirii independentei de stat a Romaniei”, „Nicolae I.Simache. O istorie adevarata”, „Personalitati prahovene, Grigore Ion”, „Un erou «cunoscut», Take Ionescu al nostru, Th.V. Ficsinescu”,”Evocare a unui mare uitat, Gerard Joseph Duque traversandu-si epoca”, „Documente de piatra si de bronz ale Municipiului Ploiesti”,  „Ploiesti. Ghid de oras, Bulevardul Independentei”, „Municipalitatea ploiesteana”, „Cartea satelor chiojdene”, „Carte pentru Valcanesti”, lucrarile beletristice cu tematica istorica si multe altele il prezinta pe autor in calitatea sa de om al cartii si al cercetarii,

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CITIȚI ȘI : 

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/11/19/o-istorie-a-zilei-de-19-noiembrie-video/

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  8.  Istoria md.;

  9. istoriculzilei.blogspot.ro.

  10. http://documentslide.com/documents/romania-si-miscarea-francofona

19/11/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ZIUA DE 18 NOIEMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

18 noiembrie, istoricul zilei

 

 

 

1392: Prima mențiune documentară a stolnicului (dregător personal al domnului) în Moldova.

Stolnicul era responsabil cu depozitarea produselor alimentare în cadrul curţii domneşti. Formal, el răspundea de masa Domnitorului, dar avea în grija sa şi moşiile de unde se asigurau cu hrană.

În împrejurări mai deosebite sau la sărbători, el îl servea pe domn, gustând mâncărurile înaintea acestuia, spre a dovedi că nu erau otrăvite. De asemenea, el avea o echipă numeroasă cu care lucra si trebuia să ştie ce bucate urmau să fie puse pe masa de ospăţ si pentru câţi musafiri..

 

 

 

 

1473: A început batalia de la Vodnău (Vodna) (18-20 noiembrie) in care  Stefan cel Mare îl învinge pe Radu cel Frumos, domnul Munteniei, care era sprijinit de osti otomane.

Oastea moldoveana ocupa Tara Româneasca.

Prevăzând un atac al turcilor, domnul Moldovei a încercat să impună în Ţara Românească un domn fidel politicii sale antiotomane, scopul său fiind de a transforma acest teritoriu într-o baza de aparare, dar şi de acţiune, pentru momentul când sultanul avea să se îndrepte împotriva lui.

Imagini pentru radu cel frumos photos"

Radu cel Frumos

 

 

 

El şi-a ales foarte bine momentul, când oastea lui Radu cel Frumos era împuţinată, datorită obligaţiei de a-l ajuta pe sultan în lupta cu hanul turkmen Uzun Hassan (1453 – 1478), fiind trimişi cca. 12 000 oşteni.

Letopiseţul anonim al Moldovei arată că luptele au început „la 18, joi, la locul numit pârâul Vodna. Şi acolo s-au bătut până seara, asemenea şi vineri şi sâmbătă până seara, care este 20 ale aceleiaşi luni” (Cronicile slavo-române).

Localizarea acestei bătălii a fost făcută de Petre P. Panaitescu pe un afluent al râului Prahova, pârâul Vodna, aflat la c. 45 km de Bucureşti. Radu a pierdut „şi a fugit cu toată oastea sa în cetatea sa de scaun, numită Dâmboviţa”.

Domnul muntean este înfrânt decisiv la Cetatea Dâmboviţei, şi pierde domnia. In data de  24 noiembrie 1473, oastea moldovenească a intrat în „cetatea Dâmboviţei”, capturând multe dintre bunurile lui Radu cel Frumos; „şi au luat pre doamna Radului vodă şi pre fiică-sa Voichiţa o au luat-o lui şi doamnă şi toată avuţiia şi toate veştmintele lui cele scumpe şi visteriile şi toate steagurile lui” (Grigore Ureche).

Stăpân pe capitala Ţării Româneşti, Ştefan cel Mare l-a impus domn pe Laiotă Basarab, care nu se va menţine decât o lună.

 

 

 

 

1561: Se sfarseste lupta de la Verbia (17-18 noiembrie ) în care Iacob Heraclid Despot, sprijinit de Habsburgi şi de nobilimea  polonă, îl înfrînge pe Alexandru Lăpuşneanu, Domn al Principatului Moldova. După ocuparea Sucevei, Despot este uns domn şi obţine recunoaşterea Porţii ; (martie 1562).

 

 

 

 

 

1561: În Moldova a început domnia lui Ioan Iacob Eraclid („Despot Vodă”).

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru Ioan Iacob Eraclid vodă photos"

 

 

 

 

A murit asasinat la 5 noiembrie  1563.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1840: Are loc debutul lui Vasile Alecsandri în teatru, cu piesa “Farmazonul din Hîrlău”, pusă în scenă de Costache Caragiale;(18 / 30 noiembrie 1840).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1840: Se înfiinţează la Sibiu in Transilvania, prima asociaţie a meşteşugarilor – Uniunea meseriaşilor (18 / 30 noiembrie ), fiind urmată de asociaţii asemănătoare la Braşov (1841), Bistriţa, Mediaş (1844) şi Sighişoara (1847), avînd drept scop sprijinirea meşteşugarilor pentru a se putea adapta la cerinţele moderne şi ale producţiei industriale.

 

 

 

 

 

1860: Conferinţa naţională a fruntaşilor politici români din Banat, desfăşurată la Timişoara, în zilele de 18 şi 19 noiembrie, adopta o moţiune prin care se cerea autonomia Banatului (teritoriul acestuia urmând să fie numit „Căpitanatul român”) sau să fie încorporat la Transilvania (devenită autonomă).

 

 

 

 

 

 

 

1864: Consiliul municipal a aprobat Stema noua a Bucurestiului, care avea ca element principal imaginea Sfintului Dimitrie Basarabov – patronul orasului.

La data de 7 decembrie a aceluiaşi an, prin decret dat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza,  la propunerea ministrului Mihail Kogalniceanu, s-a hotarat noua imagine a stemei capitalei tarii. In centru era asezat Sfantul Mare Mucenic Dimitrie, ocrotitorul orasului Bucuresti.

Numai că în privinţa stemei avem o poveste oarecum amuzantă…sau poate cu un anumit tâlc duhovnicesc.

Echipa de specialişti în heraldică a comis o eroare, astfel că sfântul care apare în stema valabilă şi în zilele noastre este Sfântul Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir, cel care este prăznuit pe 26 octombrie, cu o zi înaintea Sfântului Dimitrie cel Nou, adevăratul protector al Bucureştilor, care este serbat pe data de 27 octombrie şi are moaştele în Catedrala patriarhală.

Poate confuzia de demult a heralzilor este rodul unei smeriri cereşti a Cuviosului Dimitrie cel Nou, care a dorit să-şi cedeze locul în favoarea mucenicului.

 

 

 

 

Sfantul Dimitrie pe stema Capitalei Bucuresti

 

 

 

 

Asadar, dintr-o confuzie, sfântul din stema Capitalei este purtător de suliţă, şi nu ţine în braţe Psaltirea. Stema a fost schimbată în vremea comunismului, pentru a nu apărea în ea elemente religioase, dar după Revoluţie a fost readoptată în varianta iniţială, deci tot cu Mucenicul Dimitrie.

 

 

 

 

1874: Romania a aderat la Conventia internationala de la Geneva privind imbunatatirea conditiilor de tratament a  militarilor raniti in lupte, document care a dus la crearea Crucii Rosii.  

 

 

 

 

 

 

1876: S-a născut geologul Ion Popescu-Voiteşti; pionier al cercetărilor geologice româneşti; a întocmit o sinteză asupra geologiei (1921) şi a istoriei geologice (1935) a teritoriului României; (m. 1944).

 

 

 

 

 

 

 

1906: S-a nascut la Craiova, pictorul si graficianul roman  Corneliu Baba. A  urmat Facultatea de Litere si Filosofie si  in paralel a studiat si la Academia de Arte Frumoase din Bucuresti.

 

 

 

 

 

 Image result for corneliu baba photos

 Corneliu Baba- autoportret

 

 

 

Din 1934 si pana in 1938 a studiat la Iasi, avandu-l ca profesor pe Nicolae Tonitza.

Artistul a expus in intreaga lume, iar picturile sale, infatisand tarani, muncitori, dar si artisti romani celebri, au fost apreciate de critici. In plus, pictorul a surprins prin prezentarea bruta a vietii de la tara, pe care a insistat mult in lucrarile sale.

Corneliu Baba a fost recompensat cu mai multe distinctii, in 1958 el primind titlul de Maestru Emerit al Artei. A fost membru corespondent al Academiei de Arta din Berlin si al Academiei “Tommaso Campanella” din Roma.

 Incepand cu 1946 a inceput sa predea la Universitatea din Iasi, iar din 1958 a devenit profesor universitar la Bucuresti.

Artistul roman s-a stins din viata la varsta de 91 de ani. in ziua de 29 decembrie 1997.

 

 

 

 

 

1907: S-a născut  Mihai Pop (n. 18 noiembrie 1907, satul Glod, comuna Strâmtura, Județul Maramureș – d. 8 octombrie 2000, București), folclorist, antropolog cultural și etnolog român, renumit cercetător al culturilor din sud-estul Europei, laureat al premiului Herder (1967), membru de onoare al Academiei Române (2000); (d. 8 octombrie 2000).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În anii celui de-al Doilea Război Mondial (1941–1944) a fost numit atașat cultural la ambasada română din Bratislava. Îndepărtat din învățământ în 1948, s-a ocupat, începând cu anul 1949, de organizarea Institutului de Folclor din București, mai întâi în calitate de coordonator al activității știintifice (1949-1954), apoi ca director adjunct (1954-1965) și ulterior ca director (1965-1974).

A revenit la catedră în anul 1957, fiind conferențiar (1957-1962) și apoi profesor de folclor (1962-1975) la Facultatea de limba și literatura română a Universității din București, șef al catedrei de literatură română veche și folclor de la aceeași facultate (1968-1972).

A mai deținut și funcțiile de președinte al Societății Internaționale de Etnologie și Folclor (1971), de președinte al societăților de etnologie din Paris și New York, pe cea de membru al Academiei Americane de Știinte Sociale, precum și al altor numeroase societăți știintifice străine.

A fost profesor invitat la mari universități: Marburg (Germania), Berkeley și Ann Arbor (SUA), Paris (Franța).

Mihai Pop este primul român care a primit, în anul 1967, premiul internațional „Johann Gottfried Herder”.

 

 

 

 

1912: S-a nascut in localitatea Balti din Basarabia ocupata de Rusia, actorul roman  Colea Rautu ( Rutkovski ); ( d. 13.05.2008, Bucuresti).

 

 

 

 

 

 

 

 

fm1 1918 (18 noiembrie pe stil vechi/ 1 decembrie s.n), inca in vigoare in Vechiul Regat), Ferdinand I, in uniforma de Maresal al României si Regina Maria, in uniforma de colonel al Regimentului 4 Rosiori, pe care il comanda onorific din 1915, intrau în Bucureștiul eliberat, defilând pe sub un arc de triumf construit din lemn pe Calea Victoriei.

 Călare, în fruntea armatei române și a unor detasamente franceze si engleze, perechea regala  a străbatut Bucurestiul de la Mogosoaia pâna la Statuia lui Mihai Viteazul de la Universitate, unde a primit defilarea trupelor .

 

 

[la+univeritate+3+1918.jpg]

 

 

 

 

 

 

 

 În istoria ierarhiei militare româneşti, gradul de mareşal a aparut in aceasta zi , când pe Dealul Mitropoliei în asistenţa mulţimii, a mitropolitului Pimen al Moldovei, a generalului francez  Berthelot, a comandanţilor de oşti, generalul Eremia Grigorescu, ministrul de război roman, dădea citire primei cărţi de mareşal acordată regelui Ferdinand, zis cel Loial sau Întregitorul, în calitatea sa de comandant al Armatei române. Emoţionat, regele s-a  adresat  generalilor de armată cu cuvintele:

„Se cuvine şi dumneavoastră celor ce aţi comandat armate în războiul nostru să fiţi înălţaţi la gradul de mareşal.”

 

 

 

 

 

1924: S-a născut la Buşteni, Camilian Demetrescu (prenumele la botez – Paul Constantin), pictor monumentalist, sculptor, grafician, eseist, teoretician al artei, publicist şi filosof, membru fondator al UAP. A absolvit Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, urmând şi cursuri de medicină şi de filosofie.

În 1968 refuză sa primeasca ordinul „Meritul cultural”, in semn de  protestfata de politica culturală oficială. În 1969 cere azil politic în Italia, devenind  unul dintre criticii vehemenţi ai regimului Ceauşescu.

Expune în Italia şi în străinătate, în expoziţii personale de mare amploare la Parma (Palazzo della Pilotta – 1975), Viterbo (Palazzo dei Priori – 1977), Roma (Calcografia Nazionale – 1980); este participant şi unul dintre comisari ai Quadriennale Nazionale din Roma (expoziţia „Artisti stranieri operanti in Italia” – 1977), este invitat de două ori la Bienala de la Veneţia.

S-a afirmat în Italia printre cei mai mari reprezentanţi ai artei religioase (nouă dintre tapiseriile sale decorează sala de audienţe a Suveranului Pontif de la Vatican); (m. 6 mai 2012).

 

 

 

 

 

 

1931: A avut loc prima emisiune a Radiodifuziunii Române dedicată străinătăţii, preluată de Radiodifuziuni europene.

 

 

 

 

 

 

 

1935: S-a nascut la Cluj, cunoscutul regizor de  teatru şi realizator de emisiuni de televiziune, Cornel Todea; d.30 august 2012.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Intre 1969 – 1971 a fost Director al Redacției Teatru – Film, TVR,iar
din 1987 Regizor și Director al Teatrului Ion Creangă.
A pus in scena peste 50 de piese de teatru la Teatrul Național București, Teatrul Nottara, Teatrul Național din Iași, Teatrul Național din Cluj, Teatrul din Piatra Neamț, Teatrul Mic, Teatrul Bulandra, Teatrul Ion Creangă.
A fost decorat la 13 decembrie 2002 cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru devotamentul și harul artistic puse în slujba teatrului romanesc, cu prilejul împlinirii unui veac și jumătate de existență a Teatrului Național din București”.
De asemenea a fost distins in 1960 la Roma, cu Premiul al doilea pentru regia spectacolului NU SUNT TURNUL EIFFEL,de Ecaterina Oproiu, in 1991 cu Premiul pentru cea mai bună regie cu spectacolul CEI MAI PUTERNICI, de August Strindberg, in 1993 cu Premiul APTR “Cea mai bună piesă TV a anului” pentru spectacolul „Trei Surori”, de A.P. Cehov

A primit in 1996 Premiul special al fundației Ethnos pentru “contribuția adusă la câștigarea unei perspective mai profunde asupra valorilor naționale”,in  1996 Premiul pentru regia spectacolului cu piesa într-un act IMPROVIZAȚIE LA ALMA de Eugen Ionescu si in 1998  Premiul UNITER pentru Teatru TV – piesa “Totul e un Joc”.

 

 

 

 

1937:  A fost inaugurată clădirea Casei de Cultură a Studenţilor Bucureşti, instituţie publică, cu personalitate juridică aflată în subordinea Ministerului Tineretului şi Sportului, construită din iniţiativa lui Stelian Popescu – preşedintele societăţii anonime „Universul”, de antrepriza ing. Emil Prager si  sub controlul prof. arh. Petre Antonescu.

 

 

 

 

 

 

 

Image result for Casa de Cultură a Studenţilor “Grigore Preoteasa” photos

 

 

 

A purtat in timpul comunismului, între anii 1957 – 1982, numele de Casa de Cultură a Studenţilor “Grigore Preoteasa”.

 

 

 

 

 

 

 

1940: A încetat din viaţă  in urma unui atac de cord, Ion Inculeţ, om politic român din Basarabia, unul din ctitorii Marii Uniri; (n. 5 aprilie 1884).

In calitate de preşedinte al Sfatului Ţării al Republicii Democratice Moldovenesti,  a desfăşurat  o intensă activitate pentru unirea Basarabiei cu România, care a avut loc in ziua de  27 martie 1918.

 

 

 

 

 

 

 

A fost ministru in guvernele Romaniei si  membru titular (din 1918) al Academiei Române.  Ion Inculeț a fost căsătorit cu principesa Roxana Cantacuzino, fiul sau  Ion I. Inculeț,  fiind Doctor Honoris Causa al Universității Western Ontario (Canada) si  Membru de onoare al Academiei Române, director al centrului de electrostatică aplicată al Universității Western Ontario.

A fost inmormantat in Biserica  Sf.Ioan Botezatorul din Bârnova, la periferia Iasului.

 

 

 

 

1963: Are loc  premiera filmului istoric “Tudor”, în regia lui Lucian Bratu, film de referință în istoria cinematografului românesc in care este care evocată mișcarea istorică de eliberare de la 1821 din Muntenia.

 

 

 

 

 

Poster Tudor

 

 

 

 

 

 

I-a avut protagonisti pe marii actori Emanoil Petruț si  George Vraca.

 

 

 

 

 

 

 

 

1974: S-a nascut la Craiova, Lia Olguța Vasilescu, parlamentar  român, in prezent primar al orasului Craiova.

 

 

 

 

 

 

1992: A încetat din viaţă prozatorul si traducatorul român Radu Tudoran (Nicolae Bogza), fratele scriitorului Geo Bogza .

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A publicat romanele de succes “Toate pânzele sus”, “Maria şi marea” s.a.; (n. 8 martie 1910, in localitatea Blejoi, jud.Prahova).

 

 

 

 

 

 

 

 

2002: Bursa de Valori București a fost admisă ca membru corespondent al Federației Europene a Burselor de Valori, care cuprinde 31 de membri plini și 8 asociați din rândul burselor mari din Europa.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2002: Pentru prima dată în cei 50 de ani de existență a Parlamentului European s-a vorbit românește în plenul acestei instituții, cu ocazia dezbaterii asupra extinderii Uniunii Europene, în cadrul unei simulări a Parlamentului European lărgit la care au participat țările candidate la UE, printre care și România.

 

 

 

 

 

 

 

 

CITIȚI SI : 

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/11/18/o-istorie-a-zilei-de-18-noiembrie-video/

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  8.  Istoria md.;

  9. istoriculzilei.blogspot.ro.

18/11/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

ZIUA DE 17 NOIEMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ziua de 17 noiembrie în  istoria noastră

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1538: Prima atestare documentară a aşezării Caracal din Oltenia, conţinută în actul emis de cancelaria lui Radu Vodă Paisie.

 

 

 

 

 

 

 

 

Image result for caracal map

 

 

 

 

 

Localitatea se află situata între ruinele castrului roman Romula (com. Resca, la nord de Caracal) și ale cetății Sucidava (Corabia).

Până la instaurarea regimului comunist în România a fost reședința județului Romanați. Pe 24 noiembrie 1994 Caracalul a fost declarat municipiu.

 

 

 

 

 

 

 

1561: Are loc lupta de la Verbia în care Despot-Vodă Iacob Heraclide, sprijinit de Habsburgi şi de nobilimea protestantă polonă, îl înfrînge pe Alexandru Lăpuşneanu, Domn al Principatului Moldova.

 

 

 

 

 

 Alexandru Lăpuşneanu, domn al Ţării Moldovei 1552-1561, 1564-1568

Iacob Heraclide Despot,      Alexandru Lapusneanu, 

domn al Ţării Moldovei        domn al Tarii Moldovei 

   1561 – 1563                                 1552-1561, 1564-1568

                                                 

La 17-18 noiembrie 1561 are loc lupta de la Verbia. Iacob Heraclide Despot, sprijinit de Habsburgi şi de nobilimea protestantă polonă, îl înfrînge pe Alexandru Lăpuşneanu, domn al Principatului Moldova.

După ocuparea Sucevei, Despot este uns domn şi obţine recunoaşterea Porţii (martie 1562).

 

 

 

 

 

 

1844: S-a născut la Curtea de Argeş, astronomul şi geodezul Constantin Căpităneanu; a determinat coordonatele geografice a numeroase localităţi şi a contribuit la realizarea triangulaţiei generale a României (m. 1893). NOTĂ: Unele surse (enciclopediaromaniei.ro) dau moartea sa la 13/25 iunie 1893

A absolvit Şcoala de ofiţeri din Bucureşti, la 20 iulie 1864, când a fost înaintat la gradul de sublocotenent. Este avansat la gradul de locotenent şi figurează în cadrul Regimentului 2 infanterie, însă funcţionează mai departe ca profesor la Şcoala militară de ofiţeri de geniu din Bucureşti, al cărui comandant, locotenent-colonelul Constantin Barozzi, îi încredinţează conducerea catedrei de cosmografie. Tot în anul 1868, la recomandarea Ministerului de război, pleacă în Franţa pentru specializare, unde lucrează, sub îndrumarea savantului francez Maurice Loewy.

Revine în ţară în 1871 şi este avansat căpitan şi numit şef al Serviciului geodezic din cadrul Depozitului de război. Reluarea, la Paris, în 1872, a lucrărilor Comisiei internaţionale de metrologie, a determinat autorităţile române, interesate în dezvoltarea astronomiei, geodeziei şi cartografiei şi deci implicit în introducerea sistemului metric în România, să-l trimită din nou în Franţa.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

De numele argeşeanului Constantin Căpităneanu sunt legate principalele realizări ale ştiinţei româneşti în domeniile astronomiei, geodeziei şi catografiei.

A adus o contribuţie importantă la realizarea primei hărți moderne a Regatului României şi tot lui i se datorează proiectul construirii unor clădiri destinate determinărilor astronomice, precum cea de la Iaşi amenajată în 1875 şi considerată a fi primul observator astronomic de la noi şi cea de la Bucureşti construită în 1877, cu a cărei aparatură a fost determinată diferenţa de longitudine dintre Bucureşti şi Braşov.

A participat la luptele purtate de armatele române în timpul războiului de independenţă din 1817-1878 în calitate de ofiţer în cadrul Secţiei topografice a Marelui Stat Major şi director al cancelariei Marelui Cartier General al Armatei.

După terminarea războiului îşi continuă cercetările pe teren, împreună cu C. Brătianu, Moise Groza şi alţi ofiţeri sub conducerea lui C. Barozzi, pentru întocmirea lucrării de mari proporţii, care a fost Harta României. 

Publică numeroase studii şi articole incă de la apariţia acestuia în 1875 in Buletinul Societăţii Geografice Române, al cărei membru fondator a fost.

Una dintre cele mai importante realizări ale lui Constantin Căpităneanu rămâne contribuţia pe care acesta a avut-o la întocmirea hărţii României, denumită de academicianul Ştefan Hepites „Harta celor trei Constantini: Constantin Barozzi, întemeietorul, Constantin Căpităneanu, astronomul şi geodezul şi Constantin Brătianu, cartograful“.

Partea care îi revine lui Constantin Căpităneanu este cea legată de astronomie, el fiind cel care a determinat coordonatele punctelor principale ale Moldovei,

Pentru meritele sale, argeşeanul Căpităneanu a primit ordine şi medalii, între care „Virtutea Militară“, „Coroana României“ şi „Crucea trecerii Dunării“

Meritele ştiinţifice ale locotenent-colonelului Constantin Căpităneanu, pionier al astronomiei şi geodeziei româneşti, au fost recunoscute nu numai în ţara noastră, ci şi peste hotare.

 

 

 

 

 

 

 

1864: A fost înfiinţată prin Decretul nr. 1617 al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, Episcopia Dunării de Jos,  prin care i s-a recunoscut acestei eparhii jurisdicţia asupra judeţelor Ismail, Bolgrad, Covurlui şi Brăila. Primul chiriarh al Episcopiei Dunării de Jos a fost episcopul Melchisedec Ştefănescu (1823-1892), ctitor al acestei eparhii, pe care a condus-o vreme de 15 ani.

După încheierea Războiului de Independenţă, la 1878, judeţele din sudul Basarabiei vor intra în componenţa Rusiei, sediul Episcopiei mutându-se la Galaţi. Eparhia primea, în schimb, judeţele Tulcea şi Constanţa (1879).

Pentru o scurtă perioadă de timp, Episcopia va administra şi judeţele Durostor şi Caliacra din Cadrilater. Odată cu înfiinţarea Episcopiei Constanţei, în 1923, teritoriul canonic se reducea la zonele Galaţi şi Tulcea. După 1950, jurisdicţia eparhiei se va întinde din nou asupra judeţelor Galaţi, Tulcea şi Constanţa. Din 1990, episcopia cuprinde judeţele Galaţi şi Brăila.

În anul 2009, eparhia a fost ridicată la rang de arhiepiscopie

 

 

1870: S-a născut Enrico Mezzetti, pianist, compozitor, dirijor şi pedagog român de origine italiană, unicul fiu al lui Pietro Mezzetti unul dintre primii profesori ai conservatorului din Iaşi, pe atunci proaspăt înfiinţata „Școala de muzică şi artă dramatică” ; se numără printre marii animatori ai vieţii muzicale ieşene de la începutul secolului al XX-lea; (m. 1930).

In calitate de profesor şi director (1903 – 1905, 1912 – 1914, 1921 – 1923) al Conservatorului din Iaşi, a contribuit la dezvoltarea şcolii româneşti de canto, la înfiinţarea unei orchestre permanente studenţeşti care se destrămase  odată cu moartea lui Muzicescu si care a constituit nucleul Societăţii Simfonice „George Enescu”.

 

 

 

 

 

1872: A fost infiintata la Galati, prima scoala de instruire a ofițerilor de marină din România cu numele de „Școala Flotilei”, predecesoarea actualei Academii Navale „Mircea cel Bătrân” din Constanţa. Pe parcusul a doi ani de studiu, în această instituție s-au pregătit ofițeri și subofițeri, care au îndeplinit diferite funcții la bordul navelor Marinei Militare, dar și ale Flotei Comerciale Române.

„Școala Flotilei” a luat nastere prin Decizia Ministerului de Război nr.15/17 noiembrie 1872 cu sediul la Galați. Cursurile aveau o durată de doi ani, iar ofițeri și subofițeri pregătiți aici au îndeplinit diferite funcții  la bordul navelor Marinei Militare, dar și ale Flotei Comerciale Române.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ideea apariției unei școli superioare de profil a fost susținută multă vreme, iar materializarea a venit în anul 1909, prin înființarea Școlii Navale Superioare, la Constanța. Începând cu anul 1910 denumirea școlii s-a schimbat în „Școala Militară de Artilerie, Geniu și Marină”, iar planul de învățământ a cuprins explicit disciplina „Navigație”.Ulterior, învăţământul superior de marină a evoluat sub diferite denumiri conform organizărilor şi reorganizărilor învăţământului militar.

În 1938 a fost înființată Secția Marină de Comerț, în cadrul aceleiași instituții. Începând cu anul 1948, Școala Navală primește numele de Școlile Marinei Militare, având în compunere atât școala de ofițeri, cât și pe cea de maiștri militari.

Din 1950 instituția devine Școala de Ofițeri de Marină, apoi din 1954 Școala Superioară de Ofițeri de Marină, moment în care a fost inclusă în sistemul învățământului politehnic românesc.

În anul 1969, școala a primit numele voievodului „Mircea cel Bătrân”. Flota comercială proiectată la începutul anilor ’70 avea nevoie de un număr sporit de ofițeri. De aceea, la sfârșitul anului 1971, s-a luat decizia înființării, la Constanța, a Institutului de Marină Civilă.

 La 29 august 1973, Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Marină a fuzionat, prin Decretul Consiliului de Stat, cu Institutul de Marină Civilă, noii instituţii de învăţământ superior atribuindu-i-se numele de Institutul de Marină „Mircea cel Bătrân”.

Prin Hotărârile de Guvern nr. 406 din 23 aprilie şi 551 din 17 mai 1990, Institutul de Marină a fost reorganizat ca urmare a consecinţelor Revoluţiei din decembrie 1989, înfiinţându-se Academia Navală „Mircea cel Bătrân”, instituţie militară de învăţământ superior de specialitate

 

 

 

 

 

 

 

1885: S-a născut la Miercurea Sibiului, asistenta medicală Virgilia Braniște. A văzut lumina zilei într-o familie animată de idealuri patriotice, în care cei doi frați mai mari, Valeriu Braniște și Victor Braniște, cărturari și ziariști, s-au remarcat în lupta ardelenilor pentru Marea Unire și au sprijinit numeroase acțiuni în folosul armatei române.

La începutul primului război mondial, Virgilia Braniște se afla la Brașov, unde numeroși răniți erau dirijați spre spitalele militare din acest oraș. Animată de dorința de a-și ajuta compatrioții,  s-a angajat ca soră de caritate  la Crucea Roșie din Brașov.  

Pentru activitatea desfășurată în acea perioadă la Crucea Roșie austro-ungară în spitalele militare din Brașov, Virgilia Braniște a fost decorată cu „Crucea de argint pentru merite” (Silberne Medaille mit Kriegsdekoration).

După intrarea trupelor române in Brașov (16/29 august 1916), Virgilia Braniște a intrat în serviciul armatei române, îngrijind răniții din rândul armatei române în aceleași spitale brașovene, ca mai apoi să o urmeze în retragerea spre Moldova, până la Bacău. 

 

 

 

 

 

 

 

Virgilia Braniste 1915.jpg

Virgilia Braniște

 

 

 

Pentru meritele deosebite din anii războiului de eliberare și întregire națională, Virgilia Braniște a  fost decorată, pe lângă medalia austriacă menționată, cu următoarele decorații românești: Ordinul „Crucea Regina Maria” clasa 1, la 22 martie 1917, prin decretul 242, brevetul nr. 2, al regelui Ferdinand “dat manu proprie de M.S. Regele Ferdinand pe când era bolnavă de (tifos) exantematic”; Crucea „Meritul Sanitar” clasa 1, la 11 mai 1933 prin decretul regal 1417 și Medalia Ferdinand I, la 28 octombrie 1933, prin decretul nr. 2675 al regelui Carol al II-lea.

Mai târziu, în anii participării României la cel de-al doilea război mondial, Virgilia Braniște, acum Virgilia (Virginia) Nistor în calitatea ei de vicepreședintă a filialei Brașov a Crucii Roșii, a fost mobilizată pe loc în serviciul Crucii Roșii. Ea a condus, ca delegată a Crucii Roșii, cursuri de infirmiere la spitalul Mârzescu din Brașov în cursul anului 1941, a funcționat până în februarie 1942 ca soră-șefă la spitalul nou creat în zona interioară nr. 162 din Brașov , a condus un curs de alfabetizare cu răniți în cadrul spitalului și a continuat să fie activă și să ajute până la sfârșitul războiului.

În anul 1943 a fost din nou decorată cu “Meritul sanitar clasa 1″ și “Medalia Crucii Roșii”.

 Virgilia Braniște a rămas un exemplu de abnegație prin noblețea sufletească și spiritul de sacrificiu pentru servirea idealurilor de libertate și unitate națională.

 

 

 

 

 

1888: A murit la Florența, în Italia, scriitoarea Dora d’Istria (pseudonimul literar al prinţesei Elena Ghica), nepoată a lui Grigore al IV-lea Ghica (1822-1829), primul domn pământean al Ţării Româneşti, după un secol de domnii fanariote.

Ultimii 20 de ani din viaţă şi i-a petrecut în Italia; (n. 1828).

 

 

 

 

 

 

Related image

 

 

 

 

S-a născut în Bucureşti pe 3 februarie 1828, fiind prima dintre cei cinci copii ai banului Mihalache Ghica şi nepoata domnitorului Grigore al IV-lea Ghica. Mama ei, Caterina Ghica, fostă Faca, a fost  prima femeie de origine română care a publicat o carte, “Pentru educaţia copiilor”.  Familia a trimis-o în străinătate: la Dresda, Viena, Veneţia şi Berlin. Intoarsă la Iaşi la vârsta de 21 de ani, îl cunoaşte pe ofiţerul rus, Alexandr Kolţov Masalski, în cadrul unui bal. Rusul rămâne vrăjit de frumuseţea şi inteligenţa prinţesei românce.Nunta celor doi are loc în 1849, la Iaşi, şi se stabilesc ulterior în Sankt Petersburg, capitala Rusiei.

Ideile liberale ale prinţesei şi susţinerea principiilor revoluţionare ale anului 1848 nu au ajutat-o prea mult în a se acomoda într-o ţarã al cãrei vis imperialist nu s-a stins niciodatã. Ironia, glumele înţepãtoare şi intervenţia în discuţiile politice au deranjat societatea ruseascã.

Urmarea acestui fapt a fost chiar biciuirea ei la Prefecturã, când i s-a spus clar „politica, dacã se poate, sã nu vã mai intereseze”, fapt care a determinat-o pe Elena Ghica Masalski sã pãrãseascã definitiv Rusia, împreunã cu pruncul ce va muri mai târziu, la Bruxelles. Ea nu a divorţat, a rãmas în continuare principesa Kolţov-Masalski, dar în lumea culturalã s-a prezentat cu numele literar, Dora D`Istria, sub acest nume devenind şi celebrã.

A  legat prietenii cu marile personaje ale timpului sãu: regele Frederic Wilhelm IV, Don Pedro II D`Alcantara, împãtarul Braziliei, Edgar Quinet, dar şi cu patrioţi albanezi cunoscuţi: Dimitrie Camarada, Zef Serembe, Leonardo de Martino.

Prinţesa a avut o personalitate complexă, a fost scriitoare, pictoriţă, feministă, vorbea mai multe limbi străine, cânta şi compunea muzică, un om de o inteligenţă remarcabilă. Cea mai mare pare a vieţii şi-a petrecut-o în străinătate, dar nu a încetat niciodată să aparţinã ţării natale.

Celebra sa lucrare apărută în 1869, “Despre femei de o femeie” tratează statutul femeii şi militează pentru obţinerea drepturilor egale cu bărbaţii. Scriitoarea analizează situaţia materială şi socială a femeilor din ţările romanice şi germanice. O altă lucrare ce are în centrul său femeia este tratatul “Les femmes en Orient”, apărut în 1859. Cititorul occidental intră în contact cu lumea femeilor din Orient, o zonă foarte puţin cunoscută la acea vreme.

Paginile de etnografie, istorie si folclor balcanic le-a scris şi publicat în nu mai puţin de şase limbi, din cele pe care le cunoştea la perfecţie: franceza, italiana, greaca, rusa, germana şi engleza.

Dora D`Istria, personaj emblematic pentru secolul sãu, a fost descrisã de cãtre Nicolae Iorga: ”e de uimit câte cunoştinţe se adunaserã în mintea acestei excepţionale femei şi cu câtã uşurinţã le putea ea scoate în front ori de câte ori era o bãtãlie de dat”.

 

 

 

 

 

1899: S-a născut fizicianul şi profesorul Ştefan Vencov, autorul  unor contribuţiiimportante  la dezvoltarea cercetărilor de optică şi spectroscopie.

A fost membru corespondent al Academiei Române din 1948; (m. 1955).

 

 

 

 

 

1902 : S-a nascut sculptorul român Constantin Baraschi,  membru corespondent al Academiei Române; (d. 22 martie 1966).

 

 

 

Image result for Constantin Baraschi,photos

 

 

 

 

1907: S-a născut istoricul de naţionalitate maghiară Ladislau Banyai; şi-a orientat cercetarea îndeosebi asupra unor momente ale istoriei moderne şi contemporane, precum şi asupra istoriei minorităţilor din România; a fost membru corespondent al Academiei Române din 1974; (m. 1981).

 

 

 

 

 

 

1909: S-a născut baritonul român de renume european, Şerban Tassian; (m. 8 august 1983).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A studiat la conservatorul din Bucuresti cu Gheorghe Folescu. Debuteaza in 1932,pe scena operei bucurestene in Trubadurul de Verdi. In acelasi an,obtine Premiul I,la primul concurs international de la Viena. Apoi urmeaza turnee atît in tara cît si in strainatate (Polonia,Viena,Frankfurt…).

Din 1941 pina in 1944, are un angajament la Opera din Viena, unde, împreuna cu Valentina Cretoiu si Dinu Bădescu, constitue un trio celebru in Boema de Puccini, opera care s-a numit atunci „Boema de aur”. Directiunea Operei din Viena a trimis o telegrama Operei române in revista „Timpul” din 27 mai 1941 in care spunea:

„Cei trei artisti ai dumneavoastra-Valentina Cretoiu,Dinu Badescu si Serban Tassian, au avut aci, gratie calitatilor proeminente, succese senzationale. Va felicit pentru asemenea cîntareti”.

 

 

 

 

 

 

 1918: A avut loc Consfătuirea fruntaşilor politici, membri ai Partidului Naţional şi ai Partidului Social-Democrat din Transilvania, sub preşedinţia lui Ştefan Cicio-Pop, la care s-a discutat proiectul în opt puncte întocmit de Vasile Goldiş, Ştefan Cicio-Pop şi Ioan Suciu, proiect care conţinea hotărârea de unire cu România.

 

 

 

 

 

 

1918: Apare la Bucureşti, săptămânal sau bisăptămânal “Socialismul”, organul de presa al Partidului Socialist şi al Uniunii sindicale .

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1919: S-a născut actriţa Corina Constantinescu, mama actriţei Ioana Pavelescu; (m. 2008).

 

 

 

 

 

1920: România a semnat la Madrid, Convenția Poștală Universală.

 

 

 

Image result for Conventia Postala Universala.logoImage result for Conventia Postala Universala.logo

 

 

 

 

 

 

1926: S-a născut Î.P.S. Antonie Plămădeală, arhiepiscop al Sibiului şi mitropolit al Ardealului, Crişanei şi Maramureşului, membru de onoare al Academiei Române din 1992.

 

 

 

 

 

 

Image result for photos Antonie Plămădeală

 

Antonie (Leonida) Plămădeală (n. 17 noiembrie 1926, Stolniceşti, judeţul Lăpuşna, Basarabia; d. 29 august 2005, Sibiu) a fost înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, mitropolit ortodox al Ardealului (1982-2005), teolog și scriitor.

A fost închis în temniţele comuniste la începutul anilor ‘50 ai secolului XX; (m. 2005)

 

 

 

 

 

1926: S-a născut soprana Teodora Lucaciu (m. 1986). NOTĂ: Unele surse dau naşterea în 1928

 

 

 

1931: A decedat la Chișinău, avocatul și omul politic român Nicolae Alexandri (n. 17 mai 1859, Chișinău, Imperiul Rus), care a făcut parte din Sfatul Țării din Basarabia.  Studiile liceale le-a făcut la Chișinău, iar  cele superioare (dreptul), la Sankt Petersburg.  Era cel mai în vârstă membru a Sfatului Țării când, la data de 27 martie 1918, a votat Unirea Basarabiei cu România.

 

 

 

 

 

 

1932: S-a născut George Muntean, istoric şi critic literar, editor, jurnalist şi om politic; (m. 2004).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1944: A murit la Bucuresti,  poeta română Magda Isanoş, soția scriitorului Eusebiu Camilar; (n.17 aprilie 1916, Iasi).

 

 

 

 

 

 

S-a născut la Iași si a  urmat școala primară la Costiujeni, unde lucrau ca medici părinții ei, în apropiere de Chișinău, iar liceul la Școala eparhială de fete din Chișinău.

A studiat la Iași (1934-1938) dreptul și filozofia si a fost licențiată în drept, a profesat scurt timp avocatura la Iași.

 

 

1947: A murit biologul Emil Racoviţă, membru al Academiei Române, fondator al științei biospeologiei, explorator al Antarticii; (n. 15 noiembrie 1868).

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost de asemenea fondatorul  primului institut de speologie din lume (la Cluj,in  1920).

A explorat numeroase peşteri din Franţa, Spania, Algeria, Italia şi Slovenia si a participat la expediţia antarctică a navei „Belgica” (1897-1899); membru titular al Academiei Române din 1920, preşedinte al acestui for (1926-1929).

 

 

 

 

 

 

 

1957: A decedat George Murnu, scriitor şi istoric român, membru al Academiei Române; (“Românii din Bulgaria medievală”,”Studiu asupra elementului grec ante-fanariot în limba română”; (n.1 ianuarie 1868).

 

 

 

 

 

 

 

 

 Îi revine meritul de a fi transpus în limba română epopeile homerice „Iliada” şi „Odiseea”).

 

 

 

 

 

1962: A murit ieroschimonahul Daniil Teodorescu („Sandu Tudor”), gazetar, poet, teolog, iniţiatorul grupului Rugul Aprins de la Mănăstirea Antim, martir în temniţele comuniste; (n. 1896).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Părintele a fost arestat în noaptea de 13 spre 14 iulie 1958, şi acuzat de „activitate «mistică» duşmănoasă împotriva clasei muncitoreşti” şi condamnat la douăzeci şi cinci de ani de temniţă grea

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1984: A încetat din viaţă actorul român Constantin Rauţchi, (filmele “Bădăranii”, “Ciprian Porumbescu”);  (n. 22 mai 1934).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1985:  Este ucis prin tortură în arestul securităţii disidentul anticomunist Gheorghe Ursu. A fost denunţat la Securitate de către două tinere îndoctrinate, colege de serviciu, că ţine un jurnal in care critica regimul comunist și pe sotii Ceaușescu.

I se face o percheziţie la domiciliu şi i se ridică 61 de caiete reprezentând însemnările zilnice pe perioada 1949-1984 şi alte manuscrise.

 

 

 

 1987: A murit Paul Erdös, artist plastic de naţionalitate maghiară care a supravieţuit după ce a trecut prin opt lagăre naziste; (n. 1916).

 

 

 

 

 

 

1992:  Este parafat la Bruxelles Acordul european de asociere între  C.E.E. si România, acord prin care țara noastră devenea a 4–a țară din Europa de Est, după Polonia, Ungaria si Cehoslovacia, care obținea statutul de asociat al C.E.E.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

La 1 februarie 1993 acordul a fost semnat, din partea româna, de catre premierul Nicolae Vacaroiu si de ministrul de Externe, Teodor Melescanu.

 

 

 

 

 

 

  1996: A murit Roman Moldovan, economist şi sociolog; lucrări privind istoria economiei, statistica economică, sociologia şi economia concretă; membru titular al Academiei Române din 1990; (n. 1911).

 

 

 

 

 

 

1996: Are loc al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale din România. Emil Constantinescu, preşedintele Convenţiei Democrate Române, obţine 54,41% din voturi, devenind noul preşedinte al României.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1997: A fost adoptată Legea 199/1997 privind ratificarea de către Parlamentul României a Cartei europene a autonomiei locale (Carta a fost adoptată la 15 octombrie 1985, la Strasbourg).

 

 

 

 

 

 

2016: A decedat în urma unui infart miocardic, la numai 44 de ani, fotbalistul român Daniel Prodan.

 

 

 

 

 

 

 

Image result for daniel prodan

 

 

 

S-a născut în martie 1972 și a fost unul dintre cei mai importanți jucători români. Și-a început cariera la Olimpia Satu Mare, iar în 1993 a fost cumpărat de Steaua, unde a jucat 3 ani.

Atletico Madrid l-a transferat în 1996 și a jucat doi ani în capitala Spaniei. A mai evoluat la Rocar și la FC Național. Pentru națională a strâns 54 de meciuri și a participat la Campionatul Mondial de din 1994 și la Campionatul European din 1996.

Palmares:


Steaua: 5 titluri de campion, 2 Cupe ale României, 2 Supercupe ale României

Rangers: 2 titluri de campion, 2 Cupe ale Scoției, 1 Cupă a Ligii

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CITIȚI ȘI : 

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/11/17/o-istorie-a-zilei-de-17-noiembrie-video-2/

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  8.  Istoria md.;

  9. istoriculzilei.blogspot.ro.

  10. http://www.universulargesean.ro/constantin-capitaneanu.

  11.  www.historia.ro

 

17/11/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: