CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Primul imn al R. Moldova independente

 

 

 

 

 

 

Ziua imnului naţional al României – Deşteaptă-te române!, simbol al unităţii Revoluţiei Române de la 1848, este sărbătorită an de an la 29 iulie, dată la care, în anul 1848, acesta  a fost cântat pentru prima dată oficial, în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ziua imnului naţional al României a fost instituită în anul 1998. La originea imnului naţional al României se află poemul patriotic „Un răsunet”, scris de Andrei Mureşanu şi publicat pentru prima dată în numărul 25 din 21 iunie 1848 al suplimentului „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, pe o melodie culeasă de Anton Pann.

Conţinutul profund patriotic şi naţional al poeziei a fost de natură să însufleţească numeroasele adunări ale militanţilor paşoptişti, pentru drepturi naţionale, mai ales din Transilvania.

A fost intonat în timpul Războiului de Independenţă (1877-1878), în Primul Război Mondial şi la Marea Unire din 1918. A fost, de asemenea, intonat în cel de-al Doilea Război Mondial.

„Deşteaptă-te române!” a fost intonat oficial pentru prima dată la 29 iulie 1848, în cadrul unei manifestări organizate în Grădina Publică din Râmnicu Vâlcea, în prezent Parcul Zăvoi, la iniţiativa domnitorului Ştirbei Vodă.

  La data de 11 martie 1907, ziarul ”Basarabia” din Chișinău, editată de patriotul Alexis Nour cu litere românești,  a îndrăznit să publice cântecului ”Deșteaptă-te, române!”. Drept  urmare, la nici un an de la fondare, ziarul a fost interzis, tipografia şi redacţia arse, iar redactorii săi au fost arestaţi şi deportaţi de autoritățile rusești.

Desteapta-te, române!”, imnul national de astăzi al României, a fost pentru o vreme primul imn al  Republicii Democratice Moldovenesti (1917 – 1918) şi al Republicii Moldova (1991 – 1994), odată cu adoptarea tricolorului albastru, galben, roșu, ca drapel de stat.

Cu melodia „Deșteaptă-te, române” s-au deschis, în 21 noiembrie 1917, lucrările Sfatului Țării, iar când, în decembrie același an, s-a proclamat Republica Democratică Moldovenească, „Deșteaptă- te, române”, a devenit imn de stat.

 

 

 

 

 

Și la Odesa, încă la 1 mai 1917, la marea manifestaţie a moldovenilor veniţi de pe toate fronturile s-a cântat imnul bardului ardelean Andrei Mureşanu, „Deşteaptă‑te, române!”, pe piepturi  cu tricolorul românesc.

 La ”Primul Congres al Moldovenilor din Stânga Nistrului” (Tiraspol, 17-18 decembrie 1917) prezidat de Ștefan Bulat (tânăr învățător transnistrean, absolvent al Seminarului Pedagogic de la Bairamcea), Tricolorul a fost arborat de profesorul Georghe Mare pe clădirea unde se desfășura . 

Această situație a durat până în 27 martie 1918, când s-a realizat unirea cu România și, desigur, s-a adoptat Imnul regal.

Mai târziu, după cum se știe, moldovenii transnistrieni au rămas în 1918 între frontierele URSS-ului. 

„Deşteaptă-te române!” a fost interzis după instaurarea regimului comunist în România, timp de aproape o jumătate de secol.

A fost cântat, însă, în timpul revoltei de la Braşov, din 15 noiembrie 1987 şi în timpul Revoluţiei din decembrie 1989. Imediat după Revoluţia din decembrie 1989, „Deşteaptă-te române!” a fost ales imn naţional al României, fiind consacrat prin Constituţia din 1991.

În același an, în 1991, la 27 august, „Deşteaptă-te române!” devenea  primul imn al Republicii Moldova independente, fiind aprobat cu entuziasm, odată cu votarea Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova, la cererea participanţilor la cea de-a III-a Mari Adunări  Naţionale, din aceeaşi zi.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

La mai puţin de trei ani de la acel eveniment, lucrurile au încept să o ia razna odată cu constituirea în Parlamentul de la Chişinău a grupării majoritare agrariano-socialiste, în urma alegerilor din februarie 1994. Odată ajunşi la putere, aceştia au început revizuirea a tot ce s-a obţinut în anii de renaştere naţională şi consfinţit pe 27 august 1991.

Liderul lor, Petru Lucinschi, imediat după alegeri a declarat că intenţionează să anunţe un concurs pentru un nou imn de stat, își amintește jurnalistul basarabean Valeriu Saharneanu

Inițial, la 7 iunie, Parlamentul a înlocuit „Deşteaptă-te, române!” cu câteva strofe din poezia „Limba noastră”, iar la 16 iunie a fost constituită o comisie pentru scrierea noului imn de stat.

Societatea civilă a protestat chiar de la primele aluzii privind  schimbarea imnului. Încă la 10 martie 1994, poetul patriot basarbean Grigore Vieru avea să remarce:

„Dreptatea istorică va blestema poetul şi compozitorul care vor îndrăzni să ridice mâna asupra imnului «Deşteaptă-te, române!», cocoţându-se ei în locul strălucirii şi dureroasei lui necesităţi“.

Protestele societăţii civile însă nu au fost luate în seama. Burduhoşii şi şaşlâcarii – cum îi numea regretata poetă Lidia Istrati pe agronomii şi preşedinţii de colhoz ajunşi peste noapte reprezentanţii nostrii în Parlament – erau dispuşi să accepte orice imn, numai nu o piesă în care să apară cuvântul ROMÂN , scrie

Concursul a fost sabotat de intelectualitatea de creaţie şi a eşuat. Mai bine de un an s-au chinuit parlamentarii să găsească ceva potrivit, ca la 22 iulie 1995 să aprobe strofele 1, 2, 5, 8 şi 12 ale poeziei „Limba noastră” drept imn de stat şi oficial al Republicii Moldova.

 

 

 

02/08/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

18/19 iulie 1959 – Au fost executaţi partizanii anticomuniști din grupul Arnăuţoiu.VIDEO

Despre partizanii anticomunişti din munţi s-au scris cărţi întregi şi s-a vorbit mult, ai crede că s-a zis tot.

Ei au fost nebunii aceia care au pus mâna pe arme şi au plecat în munţi să-şi apere ţara de comunişti şi de nedreptate. Au fost ani, zeci de ani, luptători înverşunaţi şi demni, hăituiți de trupele de securitate, până au fost eliminaţi, pe rând, până la ultimul. Ai crede că s-a spus totul despre aceşti formidabili voinici de codru.

Din 1945 şi până în 1959, în munţii României s-au ascuns aproape 1.196 de grupuri de luptători, în 19 centre de rezistenţă.

S-au adăpostit în munți cu nădejdea că noua orânduire sovietică va fi stârpită de trupele anglo-americane, iar ei trebuiau să fie acolo, să lupte cu opresorii.

Istoricii i-au numit „partizani“ şi au reunit acţiunile lor sub numele generic „Mişcarea de rezistenţă“, iar ei şi-au spus „haiduci“, însă, indiferent cum le-am spune, toţi aveau un singur scop: să răstoarne regimul de ocupaţie slujit de trădătorii de neam și țară comuniști.

Cei mai mulţi au fost simpli ţărani, care au simţit direct nedreptăţile comunismului, căci reformele agrare ce au culminat cu colectivizarea le-au luat tot şi i-au făcut clăcaşi pe pământurile lor.

Lumea satului a devenit duşmanul comuniştilor, iar comuniştii – duşmanii ţăranilor scrie https://www.historia.ro/tragica-epopee-a-lui-toma-arnautoiu-eroul.

Primele grupuri de luptători patrioți s-au format imediat după 23 august 1944. În programul lor aveau ca obiectiv principal lupta armată în pentru răsturnarea regimului comunist. Unul dintre punctele   nevralgice ale acestei mișcări profund patriotice, a fost lipsa de coordonare.

Grupul Arnăuțoiu s-a format în primăvara anului 1949.  În luna martie 1949, în momentul plecării în munți, acesta era format din 16 membri, printre care patru femei și era  sprijinit de mai mult de 100 de persoane (printre care 30 de femei) , țărani, ciobani, preoți, învățători, muncitori forestieri.

Totuşi, mişcarea de rezistenţă care a populat Carpaţii anilor ’40, ’50 şi ’60 este aproape absentă din discuţiile confortabile despre trecutul recent, prea recent al României. 

În noaptea de 18 spre 19 iulie 1959, trupurile a 16 eroi ai luptei anticomuniste executați la închisoarea Jilava, au fost aruncate în gropi comune fără însemne.

Sentinţele fuseseră date de Tribunalul Militar Bucureşti, Regiunea a II-a, care condamnase la diferite perioade de detenţie peste 100 de persoane, scrie https:// buciumul.ro/ executati-la-jilava.

 

 TOMA ARNĂUŢOIU (ofiţer)                                          PETRE ARNĂUŢOIU (ţăran)

 TITU JUBLEANU (ţăran)                                               CONSTANTIN POPESCU (ţăran)
 ION SĂNDOIU (ţăran)                                                     NICOLAE ANDREESCU (preot)

 ION CONSTANTINESCU (preot)                                     NICOLAE SORESCU (cioban)

 NICOLAE BĂŞOIU (ţăran)                                             GHEORGHE TOMECI (proprietar)

 ALEXANDRU MOLDOVEANU (învăţător)                      ION MICA (învățător)                           

GHEORGHE POPESCU (învăţător)                                   ION DRĂGOI (preot)

 BENONE MILEA (ţăran)                                                NIŢU NICOLAE (proprietar)

 

 În acea noapte, începând cu orele 21, au fost duși pe rând la intervale de 15 minute cu lanţuri la mâini şi  picioare, în faţa plutonului de execuţie.

Erau legați la ochi, ca să nu-şi vadă asasinii şi moartea, dar stăteau mândri şi drepți, căci brazii se frâng, dar nu se îndoiesc.

Primul dintre ei a fost Toma Arnăuțoiu locotenent de cavalerie, conducătorul grupului de rezistență anti-comunistă de la Nucșoara.

 

Eroii nostri. Toma Arnăuţoiu, un luptător pentru libertatea si ...

 

 

 

Foto: Toma Arnăuțoiu, (n. 14 februarie 1921, Nucșoara, județul Muscel, în prezent județul Argeș – d. 18 iulie 1959) conducătorul grupului „Haiducii Muscelului”de la Nucşoara, organizatorul celei mai îndelungate rezistenţe armate anticomuniste din Europa. 

Când i s-a dat dreptul la ultimul cuvânt, afcesta a strigat: „Trăiască Armata Română!“.

La comanda dată de comandantul penitenciarului Jilava, cei trei miliţieni din plutonul de execuție au tras, dar Toma  nu a murit imediat.

L-au aruncat așa în groapă şi au pus var şi pământ peste el. Avea 38 de ani.

Dumnezeu să-i odihnească pe toți eroii noștri!

 

 

21/07/2020 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , | 4 comentarii

27 martie 1918 – Sfatul Ţării al Republicii Democratice Moldoveneşti votează actul Unirii cu România

 

Actul Unirii Republicii Democrate Moldoveneşti cu RomâniaMembrii Sfatului Ţării, sala în care s-a semnat Actul Unirii Republicii Democrate Moldoveneşti (succesoarea guberniei Basarabia, fostă parte compnentă a Ţării Moldovei) cu Ţara Mamă (România), 27 martie 1918 (stil vechi)

Actul Unirii Republicii                          Membrii Sfatului Ţării

Democrate Moldoveneşti                      care au semnat actul Unirii

cu România

                                                                            

                                                                          

     

                                                                                          

În contextul prăbușirii Imperiului Rus, violența trupelor rusești intrate în debandadă generală a determinat Sfatul Țării din Basarabia în şedinţa sa din 8 decembrie 1917, să trimită o  delegaţie la Iaşi pentru a cere guvernului şi reprezentanţilor Antantei ajutor militar pentru stoparea anarhiei bolşevice.

Nici la Iaşi situaţia nu era limpede, iar pe 5 ianuarie, Chişinăul a fost ocupat de bolşevici. În aceeaşi seară, Blocul Moldovenesc, fracţiunea cea mai numeroasă din Sfatul Ţării, a trimis o nouă delegaţie la Iaşi, cerând intervenţia armatei române. După îndelungi deliberări – situaţia internaţională fiind complicată – I.I.C. Brătianu a hotărât trimiterea de trupe.

Sovietul bolșevic din Chișinău, aflând despre chemarea trupelor române, a declarat că nu se va mai supune Sfatului Țării și a anunțat o primă pusă pe capetele conducătorilor guvernului Republicii.  

Pe 13 ianuarie 1918, divizia a XI-a română, sub comanda generalului Ernest Broşteanu, a intrat în Chişinău, fiind primită cu un entuziasm de nedescris. Acesta a declarat în faţa Sfatului Ţării, unde a fost invitat:

„Creaţi-vă viaţa cum credeţi şi nimeni nu se va amesteca în ea, în organizarea ei, noi nu vă vom împiedica”.

 S-au desfăşurat lupte violente în jurul Tighinei și, după trei zile de confruntări pe străzile orașului, bandele bolșevice au fost alungate dincolo de Nistru. Basarabia era eliberată de amenințarea lor, iar Sfatul Țării și-a putut relua lucrările. 

La 24 ianuarie/6 februarie 1918, Republica Moldovenească şi-a declarat independenţa, Ion Inculeț fiind ales președinte.

 În acest contex imprevizibil, Ucraina a cerut alipirea Basarabiei. Sfatul Țării a protestat energic faţă de aceste revendicări și a cerut să ia parte la negocierile purtate pentru încheierea păcii între România și Puterile Centrale, lucru neacceptat.

Înconjurată de atâtea forțe ostile, Basarabia era prea slabă ca să se guverneze singură. Armata română era unica garanție de securitate, iar comunitatea de limbă și de origine se impunea în spiritul tuturor. Mai rămânea o singură cale de urmat pentru „Republica Moldovenească”: Unirea cu România. Mișcarea a început în mod spontan în provincie: pe 3/16 martie, Adunarea Zemstvei din Bălţi a cerut în mod categoric unirea cu regatul României, iar zece zile mai târziu, Soroca urma acelaşi exemplu.

La 27 martie 1918 (9 aprilie 1918 stil nou), în prezenţa prim-ministrului României Al. Marghiloman, Sfatul Ţării al Republicii Democratice Moldoveneşti (fosta Basarabie ţaristă) a votat actul Unirii cu România, Basarabia fiind astfel prima dintre provinciile istorice locuite majoritar de români care s-a unit cu România.

„Ruptă de Rusia o sută şi mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa, România” 

   Citirea rezultatului a fost însoţită de aplauze furtunoase şi strigăte entuziaste „Trăiască Unirea cu România!”.

În Actul Unirii se menţiona: „În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă acum o sută de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu Mama sa, România„.

Actul cuprindea şi 11 condiţii.

Conţinutul Actului Unirii :

În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani, din trupul vechii Moldove. În puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama ei România.

Această unire se face pe următoarele baze:

  1. Sfatul Ţarii actual rămîne mai departe pentru rezolvarea şi realizarea reformei agrare, după nevoile şi cererile norodului. Aceste hotărîri se vor recunoaşte de Guvernul român.

  2. Basarabia îşi păstrează autonomia provincială, avînd un Sfat al Ţării (Dietă), ales pe viitor prin vot universal, egal, direct şi secret, cu un organ împlinitor şi administraţie proprie.

  3. Competenţa Sfatului Ţării este: a) votarea bugetelor locale; b) controlul tuturor organelor zemstvelor şi oraşelor; c) numirea tuturor funcţionarilor administraţiei locale prin organul său împlinitor, iar funcţionarii înalţi sunt întăriţi de Guvern.

  4. Recrutarea armatei se va face, în principiu, pe baze teritoriale.

  5. Legile în vigoare şi organizaţia locală (zemstve şi oraşe) rămîn în putere şi vor putea fi schimbate de Parlamentul român numai după ce vor lua parte la lucrările lui şi reprezentanţii Basarabiei.

  6. Respectarea drepturilor minorităţilor din Basarabia.

  7. Doi reprezentanţi ai Basarabiei vor intra în Consiliul de Miniştri român, acum desemnaţi de actualul Sfat al Ţării, iar pe viitor luaţi din sînul reprezentanţilor Basarabiei în parlamentul român.

  8. Basarabia va trimite în Parlamentul român un număr de reprezentanţi proporţional cu populaţia, aleşi pe baza votului universal, egal, direct şi secret.

  9. Toate alegerile din Basarabia pentru voloste, sate, oraşe, zemstve şi Parlament se vor face pe baza votului universal, egal, secret şi direct.

  10. Libertatea personală, libertatea tiparului, a cuvîntului, a credinţei, a adunărilor şi toate libertăţile obşteşti vor fi garantate prin Constituţie.

  11. Toate călcările de legi, făcute din motive politice în vremurile tulburi ale prefacerilor din urmă, sunt amnistiate.

 

Basarabia, unindu-se ca fiică cu Mama sa România, Parlamentul român va hotărî convocarea neîntîrziată a Constituantei, în care vor intra proporţional cu populaţia şi reprezentanţii Basarabiei, aleşi prin vot universal, egal, direct şi secret, spre a hotărî împreună cu toţii înscrierea în Constituţie a principiilor şi garanţiilor de mai sus.

Trăiască Unirea Basarabiei cu România, de-a pururea şi totdeauna.

Preşedintele Sfatului Ţării,   I. Inculeţ

Secretarul Sfatului Ţării,   I. Buzdugan

 

 

 

Din cei 135 de deputaţi prezenţi, 86 au votat în favoarea Unirii, 3 au votat împotrivă, iar 36 s-au abţinut, 13 deputaţi fiind absenţi.

 

 

sf

 

 

Lista deputaţilor care au votat pentru Unire, în data de  9 aprilie 1918 (27 martie stil vechi), după nume, vîrstă, profesie, grup etnic, localitate:

  1. Nicolae Alexandri, 60, ziarist, Hotin/Chişinău

  2. Elena Alistar-Romanescu, 42, medic, Cetatea Albă/Chişinău

  3. Alexandru Baltaga, 55, preot, Orhei

  4. Constantin Bivol, 33, ţăran, Chişinău

  5. Teodor Bîrcă, 24, învăţător, Chişinău

  6. Teodosie Bîrcă, 23, ţăran, Soroca

  7. Vladimir Bodescu, 50, avocat, Chişinău

  8. Vladimir Bogos, 24, student, Chişinău

  9. Nicolae Bosie-Codreanu, 32, inginer, Hotin

  10. Ştefan Botnarciuc, 43, ţăran, ucrainian, Bălţi

  11. Ignatie Budişteanu, 30, ţăran, Bălţi

  12. Ilarion Buiuc, 27, ţăran, Orhei

  13. Gheorghe Buruiană, 33, cooperatist, Chişinău

  14. Ion Buzdugan, 30, învăţător, Orhei/Bălţi

  15. Anton Caraiman, 38, ţăran, Orhei

  16. Grigore Cazacliu, 26, student, Soroca

  17. Ion Cazacliu, 48, funcţionar public, Soroca

  18. Vladimir Cazacliu, 29, student, Soroca

  19. Dimitrie Cărăuş, 25, student, Soroca

  20. Vasile Cerescu (Ciorăscu), 31, ţăran, Chişinău

  21. Nicolae Cernăuţeanu, 26, soldat, Hotin

  22. Nicolae Cernov, rus, Tighina

  23. Afanasie Chiriac, 27, ţăran, Dubăsari/Tighina

  24. Vladimir Chiorescu, 30, cooperatist, Chişinău

  25. Vasile Cijevschi, 37, ofiţer de armată, Tighina

  26. Nicolae Ciornei, 25, ţăran, Cahul

  27. Pavel Cocîrlă, 24, artizan, Orhei

  28. Ion Codreanu, 39, ţăran, Soroca

  29. Ion Costin, 35, avocat, Chişinău

  30. Ion Creangă, 24, învăţător, Dubăsari/Tighina

  31. Anton Crihan, 25, student, Bălţi

  32. Dumitru Dragomir, 28, ţăran, Cetatea Albă

  33. Dumitru Dron, 25, student, Orhei/Bălţi

  34. Felix Dutkiewicz, polonez, Lublin / Chişinău

  35. Boris Epure, 36, funcţionar public, Chişinău/Bălţi

  36. Pantelimon Erhan, 34, profesor, Tighina

  37. Vasile Gafencu, 30, ţăran, Bălţi

  38. Simion Galeţchi, Soroca

  39. Andrei Găină, 33, ţăran, Orhei

  40. Vasile Ghenzul, 35, funcţionar public, Chişinău

  41. Alexandru Groapă, 38, funcţionar public, Bălţi

  42. Nicolae Grosu, 27, student, Chişinău

  43. Pantelimon Halippa, 34, ziarist, Soroca

  44. Teodor Herţa, Orhei

  45. Ion Ignatiuc, 25, ţăran, Bălţi/Chişinău

  46. Ion Inculeţ, 35, profesor, Chişinău

  47. Teofil Ioncu, 32, funcţionar public, Orhei

  48. Vasile Lascu, 60, ziarist, Chişinău

  49. Mihail Maculeţchi, 56, ţăran, Orhei

  50. Dimitru Marchitan, 32, ţăran, Bălţi

  51. Gheorghe Mare, 36, profesor, Cahul/Cetatea Albă

  52. Nicolae Mămăligă, 38, ţăran, Chişinău

  53. Vasile Mîndrescu, 29, ţăran, Orhei

  54. Dumitru Mîrza, 23, profesor, Hotin

  55. Mihail Minciună, 32, ţăran, Orhei

  56. Alexandru Moraru, 37, ţăran, Hotin

  57. Anatolie Moraru, 23, ţăran, Hotin

  58. Zamfir Munteanu, Ismail

  59. Gheorghe Năstase, 22, învăţător, Soroca

  60. Teodor Neaga, 37, profesor, Chişinău

  61. Constantin Osoianu, 32, ţăran, Bălţi

  62. Efimie Palii, 37, ţăran, Soroca

  63. Ion Pascăluţă, 25, soldat, Bălţi

  64. Gherman Pîntea, 24, învăţător, Bălţi

  65. Ion Pelivan, 40, avocat, Chişinău/Bălţi

  66. Petru Picior-Mare, 30, funcţionar public, Bălţi

  67. Chiril Sberea, 27, inspector, Cahul

  68. Andrei Scobioală, 32, profesor, Bălţi

  69. Nicolae Secară, 24, profesor, Soroca/Chişinău

  70. Timofei Silistaru, 23, ofiţer de armată, Ismail/Tighina

  71. Elefterie Sinicliu, 22, ţăran, Orhei

  72. Nicolae Soltuz, 60, ţăran, Soroca

  73. Chiril Spinei, 34, ţăran, Soroca

  74. Gheorghe Stavrii, 35, ţăran, Cahul

  75. Constantin Stere, 54, profesor, Soroca

  76. Iacov Sucevan, Chişinău

  77. Nicolae Suruceanu, 28, ofiţer de armată, Chişinău

  78. Teodor Suruceanu, 52, ţăran, Chişinău

  79. Gheorghe Tudor, 33, învăţător, Bălţi

  80. Ion Tudose, 33, ţăran, Orhei/Bălţi

  81. Grigore Turcuman, 26, ţăran, Soroca

  82. Vasile Ţanţu, 35, profesor şcolar, Chişinău

  83. Leonida Ţurcan, 23, funcţionar public, Soroca/Chişinău

  84. Teodor Uncu, 34, funcţionar public, Orhei

  85. Ion Valuţă, 24, student, Bălţi

  86. Vitalie Zubac, 23, ofiţer, Ismail

 

Voturi împotriva Unirii:

 

  1. Ştefan Balmez, 35, funcţionar public, bulgar, Chişinău

  2. Arcadie Osmolovschi, ucrainian

  3. Mihail Starenki, ucrainian

 

Abţineri de la vot:

 

  1. Philipp Almendingher, 50, ţăran, german, Cetatea Albă

  2. Zaharia Bocşan, 49, ţăran, Bălţi

  3. Gheorghe Brinici, 30, ţăran, ucrainian, Bălţi

  4. Gavril Buciuşcan, 29, învăţător, Orhei

  5. Nichita Budnicenco (Vilnicenco), 36, ţăran, ucrainian, Bălţi

  6. Vasile Covali, ucrainian

  7. Alexei Culeva, 43, ţăran, probabil bulgar, Ismail

  8. Petre Culcev, 47, ţăran, bulgar

  9. Vasile Curdinovschi, 46, profesor, Poltava

  10. Dragomir Diaconovici

  11. Serghei Donico-Iordăchescu, Chişinău

  12. Ion Dumitraşcu, 28, ţăran, Orhei

  13. Ion Harbuz, 31, funcţionar public, Chişinău

  14. Alexandru Greculoff, rus

  15. Isac Gherman, 60, avocat, evreu, Chişinău

  16. Andrei Krupenski, ucrainian, Chişinău

  17. Constantin Iurcu, 34, ţăran, Hotin

  18. Eugen Kenigschatz, 58, avocat, evreu, Chişinău;

  19. Teodor Kiriloff, 37, avocat, bulgar, Ismail

  20. Ivan Krivorukoff, 42, muncitor, rus, Tighina

  21. Samuel Lichtmann, 60, funcţionar public, evreu

  22. Alexander von Loesch, german

  23. Vladimir Lineff, 39, profesor, rus

  24. Petre Maniţchi, 35, învăţător, rus

  25. Dimitru Maldor, bulgar

  26. Cristo Misircoff, 43, profesor, bulgar, Ismail

  27. Teodor Moldovan

  28. Iacob Nagorneac, 39, ţăran, ucrainian, Hotin

  29. Teodor Nichitiuc, 35, inspector, ucrainian, Cahul

  30. Petre Poliatenciuk, 36, funcţionar public, ucrainian, Podolia

  31. Gheorghe Ponomareff, probabil rus

  32. Ion Popa, 28, ţăran, Bălţi

  33. Mihail Savenco, ucrainian

  34. Moise Slutski, 62, doctor, evreu, Chişinău

  35. Vladimir Ţîganco, 31, inginer, rus

  36. Eftimie Vizitiu, 37, ţăran, Soroca

Absenţi de la sesiune:

  1. Bajbeuk-Melicoff, 45, inspector, Armenian, Orhei

  2. Ion Ceornega, 40, ţăran, Ismail

  3. Teodor Corobcean, 37, cooperatist, Soroca

  4. Ioan Herţa, 34, ţăran, Chişinău

  5. Gutman Landau, 40, funcţionar public, evreu

  6. Anton Novacoff, bulgar

  7. Anton Rugină

  8. Kalistrat Savciuc, ucrainian

  9. Gheorghe Sîrbu

  10. Teodor Stanevici, 51, judecător, rus, Chişinău

  11. Mendel Steinberg, evreu

  12. Gheorghe Tcepciu

  13. Alexandru Ţurcan, 32, ţăran, Soroca

 

După votare, prim-ministrul român Marghiloman a dat o declaraţie în care afirma:

În numele poporului român şi al Regelui său Majestatea Sa Ferdinand I, iau act de hotărîrea Sfatului Ţării şi proclam Basarabia unită, de data aceasta pentru totdeauna, cu România una şi indivizibilă„.

Ce este mai puțin cunoscut, sunt ultimele sale cuvinte, reținute de procesul-verbal, cu care marele om de stat saluta „adânc pe acești oameni, care, fără preocupări egoiste, putând să rămână conducătorii unui Stat, au voit mai bine să fie servitorii unei națiuni”.

 

Unirea cu România decurgea în mod necesar din deşteptarea naţională a tradiţiilor istorice, din conştiinţa mai clară a comunităţii naţionale şi din imposibilitatea practică de a-şi păstra independenţa, fără să cadă sub puterea Sovietelor sau să devină obiectul dorinţelor de expansiune ale ucrainenilor.

Acest act istoric al bărbaţilor de stat moldoveni a stârnit reacţia ostilă a Rusiei bolşevizate şi a tânărului stat Ucraina. Ambele au rupt relaţiile diplomatice cu România.

Au urmat celelalte provincii românești – Ardealul, Crișana, Banatul, Maramureșul și Bucovina – spre sfârșitul anului 1918, fiind creată România Mare.

Primul pas spre unirea deplină a tuturor teritoriilor locuite de români constituia, într-adevăr, o lovitură năucitoare pentru ruşi. Tara noastră începea să se refacă din punct de vedere militar, să devină o stavilă în calea dorinţei expansioniştilor ruşi de a ajunge la Ţarigrad (Constantinopol). Visul dintotdeauna al tuturor ţarilor ruşi. 
 

La Conferinta de Pace de la Paris din 1920 se va recunoaste legitimitatea Unirii, iar ţări precum Marea Britanie, Franta, Italia si Japonia vor semna un tratat politic în care era  specificat:  ,,Consideram că din punct de vedere geografic, etnografic, istoric si economic, unirea Basarabiei cu Romania este pe deplin justificata”.

Basarabia, primită cu dragoste în „România Nouă”

Ziarul „România Nouă”, apărut la Chişinău, titra entuziast: „Basarabia s-a unit cu Ţara-Mamă”. Pe atunci, ţara era sfântă şi se scria cu majusculă. Jurnalul costa de obicei 15 copeici şi avea două pagini. Miercuri, 28 martie, a costat 30 de copeici. Şi conţinutul era dublu, iar textul era  emoţionant:

„Ziua de 27 martie 1918 este pentru Basarabia ziua Dreptăţii celei mari. În această zi, Istoria a reparat marea nelegiuire săvârşită la 12 maiu 1812, când trupul Moldovei a fost frânt în două şi partea ei dintre Prut şi Nistru a fost dată pe mâini stră- ine cari au vrut să o sugrume. Dumnezeul neamurilor ne-a supus timp de sute de ani la încercări grele, astăzi El îşi întoarce mila sa spre noi”.

Ca şi „Sfatul ţării”, ziariştii conduşi de directorul Onisifor Ghibu credeau că unirea s-a săvârşit „pentru totdeauna”.

Presa din Regatul României a salutat momentul cu adevărat istoric. „Neamul Românesc” scria: „Orice român se va bucura de această mare veste şi va dori din adâncul inimii ca lucrul început astfel să ajungă pe mâni bune cari să asigure dăinuirea lui aşa cum o cere, de altfel, dreptul naţional”.

„Tribuna” jubila: „Rupte din trupul Patriei- Mamă, teritoriile româneşti revin după ani de suferinţă răzbunătoare şi de activă primenire naţională ca să întărească România şi să i se făurească viitor frumos”.

„Timpul”, ziarul condus odinioară de Mihai Eminescu, era cel mai poetic: „Basarabia atâta vreme înstrăinată după atâtea zile grele de nevoie se reaşază alături de sora ei, Moldova, aducând României aşa de crud încercate balsamul unei întregiri pe care de un veac o visează cu nepotolită ardoare”.

Ziarul „Mişcarea” era, de asemenea, în extaz: „În mijlocul grelelor noastre încercări, Unirea Basarabiei cu Patria- Mamă este o rază de lumină îmbucură toare care mângâie sufletele noastre”. Chiar şi un ziar rus apărut la Iaşi saluta unirea: „Poporul rus a declarat prin revoluţie înaltele idei ale fraternităţii popoarelor. (…) Dorim României noroc şi linişte”. Vorbe… (Andrei Crăciun)

Timp de 22 da ani, Unirea cu România a ferit Basarabia de războiul civil rus, de tragediile colectivizării bolşevice, ale foametei planificate (Holodomor), ale « terorii roșii » dezlănțuită de Ceka-GPU-NKVD și ale deportărilor în Gulag.

Aceasta a fost  scopul Sfatului Țării, inclusiv al delegaților ruși sau ucraineni care au votat Unirea.

În acest răstimp Basarabia a primit, conform datelor « Oficiului internațional pentru refugiați al Societății Națiunilor » întemeiat de Fridtjof Nansen, zeci de mii de refugiați din Rusia și Ucraina, majoritatea simpli civili (printre care meșteșugari sau mici negustori evrei, credincioși pravoslavnici, simpli țărani ucraineni), care-și riscau viața trecând Nistrul înot sau pe ghiață sub gloanțele grănicerilor ruși (uneori și români). Dintre acești refugiați, socotiți indiferențiat « reacționari » sau « contra-revoluționari » de autoritățile sovietice, toți cei care se mai aflau în Basarabia în vara anului 1940, când Armata Roșie a ocupat țara, au fost deportați în Siberia.

Rusia sovietică nu a acceptat realitatea de după 1918 şi nu a recunoscut de jure şi de facto acest fapt parafat prin sistemul de tratate de pace de la Versailles din 1919- 1920.

  Punctul de vedere oficial al istoriografiei sovietice referitor la chestiunea Basarabiei şi la iniţiativa Sfatului Ţării din martie/aprilie 1918 este menţionat, fără prea multe comentarii, în timp ce votul din adunarea basarabeană era considerat ca falsificare, şantaj, violenţă brutală. Actul unirii care reintegrează Basarabia în interiorul statului român a fost cel din 27 martie/9 aprilie 1918, iar cea de-a doua rezoluţie din 1/10 decembrie 1918 nu a fost decât corolarul primei hotărâri.

După încheierea tratatului de neagresiune din 1939 între Germania şi URSS (pactul Ribbentropp, Molotov), Stalin va cere prin două ultimatumuri, României să-şi retragă administraţia şi armata din Basarabia.

Un rege al României slab, Carol al II- lea şi un guvern la fel de slab, fără nici cea mai mică opoziţie cedează acest pământ, astfel încât efectele Unirii au fost anulate la 28 iunie 1940, când Rusia a anexat ameninţând cu războiul din nou Basarabia, în baza pactului secret Ribbentrop-Molotov. 

 

 

 

 Din 1812, data cotropirii Basarabiei de către ruşi şi până astăzi, liderii marelui imperiu al răului de la Răsărit au dus un adevărat război propagandistic pentru a demonstra că moldovenii nu sunt români, că limba română este una şi aşa-zisa limbă moldovenească este altceva.

Propagandiştii de la Sankt Petersburg, Moscova sau Kiev, că s-au numit ţarişti, sovietici sau democraţi, cum se pretind în prezent, s-au folosit de toate cozile de topor din Moldova pentru a susţine aberaţii de genul Dicţionarului româno-moldovenesc al mancurtului „academician” Vasile Stati, sau accesul spre înalte funcţii în stat a unor indivizi de teapa lui Vladimir Voronin (Cioară, în traducere românească) şi a lui Igor Dodon. Cred însă că sângele apă nu se va face niciodată! Şi nici istoria adevărată nu poate avea lipsuri.

De aceea, Parlamentul României a adoptat legea privind proclamarea zilei de 27 martie drept sărbătoare naţională, în semn de recunoaştere a unirii Moldovei de peste Prut cu România.

La o sută de ani de la acel moment astral al istoriei noastre, chiar dacă destinul ne găsește pe noi și pe frații noștri din Basarabia separați în două state, avem datoria de a onora așa cum se cuvine moștenirea noastră comună, jertfele înaintașilor și, mai ales, de a celebra România și istoria noastră în fiecare zi. 

 

 

 

 

Surse:

 

https://www.timpul.md/articol/-pe-27-martie-1918-sfatul-tarii-a-votat-unirea-basarabiei-cu-romania-57143.html

http://www.istoria.md/articol/849/27_martie_1918,_Actul_Unirii_Republicii_Democratice_Moldovene

http://adevarul.ro/locale/focsani/27-martie-1918-sfatul-Tarii-chisinau-deschide-calea-marii-uniri-1_58d8bec45ab6550cb8b6ae4a/index.html

Florian Bichir-Evenimentul Zilei

27/03/2018 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: